fbpx
„Nu suntem muritori, e clar. Dar suntem niste zei prosti, niste nemuritori care ne-am uitat destinul. (Constantin Noica)“

Cum ne-am petrecut vacanta cu fragmentul de grup

de

Sunt dependenta de redactie, printre altele, fiindca asta e singurul grup in care functionez. In rest, ma intalnesc doar cu personaje individual(ist)e. Tot aud in jur, la unii, „hai sa mergem cu gashca la mare”. In fata acestei structuri, ma simt inapta de intelegere, fiindca imi doresc, la randu-mi, un grup care sa se adune la prima strigare (nu neaparat a mea).

Am multi prieteni, dar nu am un grup unde sa-i pot adaposti pe toti. Caut de ani de zile sa pun la punct o „gashca”, dar – desi adun piesele – nu gasesc materia adeziva. Unii ii exclud pe ceilalti, fie pentru ca nu se suporta, fie pentru ca n-au ce sa-si spuna, doar se electrocuteaza cu privirea. Fiecare ar vrea sa-mi feliez programul si sa ma impart eficient intre ei, dar nu se pot aseza laolalta, sa stam naibii langa un foc de tabara.

Nu-mi dau seama de ce inainte (observati ca evit sa spun „in tinerete”) aveam gasti uriase, pe care nu le stricam orice-ar fi, desi n-aveam nici Internet, nici celulare, ca sa ne batem la cap toata ziua. Dintr-un telefon fix cu firul incretit, faceam legatura cu toata divizia de prieteni si planuiam o vacanta. Azi, umblam ca niste extraterestri, blindati de dispozitive digitale, ne putem urmari unul pe altul ca la Big Brother si ne spionam permanent pe Facebook si pe chat, dar cand e vorba sa asamblam un grup si s-o luam la sanatoasa catre un locsor cu iarba, cabane si ceva conifere, toata lumea stramba din nas.

Unii nu mai vor „cu grupul” fiindca au pretentii de la patru stele in sus, considera ca s-au zdrobit suficient in viata asta ca sa merite jacuzzi in camera. Altii nu mai vin in grup fiindca s-au casatorit cu cate-un personaj antipatic si ceilalti s-au lepadat de familia groazei. Altii, tot in urma unei cununii destepte, s-au izolat de restul, pe principiul ca sunt prea buni ca sa stea cu gloata. Sau ca sotul/sotia e dintr-o casta superioara, os domnesc ce nu se poate amesteca in calicimea de rand.

Mi-am pierdut multe prietene fiindca au parvenit, inca de cand eram studente. Am plans cu sughituri dupa cateva amice bune care s-au maritat cu baietii directorilor de spitale din Bucuresti si ne-au lasat balta pe noi, boemele, n-au mai mers cu noi la cofetaria Dunarea, se duceau cu logodnicii lor bogati la cofetaria Continental.

Voi mai aveti grupuri, gasti, retele de prieteni care nu se reunesc numai pe Facebook sau messenger, ci si pe vreo plaja, la vreo cabana, in vreo excursie?… Cateodata, ma suspectez ca am eu ceva care faramiteaza grupurile, desi ma uit in jur ca gastile cele mai dolofane au cel mult patru capete.

A mai trecut o vacanta pe care mi-am petrecut-o, de drag (vorbesc serios) la serviciu, fiindca aici e singurul meu grup care functioneaza. Singura suspiciune frisonanta e ca s-ar putea sa nu avem noi niciun merit pentru asta, ci fisa postului, care ne obliga sa muncim impreuna.

Tag-uri:
· · · · · · ·
Categorii:
Uncategorized

Comentarii

  • Si apropo de grupuri, azi plec din Bucuresti pentru doua zile, dragilor (fara grup…), vorbim duminica seara! Intre timp, va citesc si va astept cu drag! 🙂

    Simona Catrina 27 august 2010 12:00 Răspunde
  • Pai nu facem noi la tine pe blog, Simona, în lipsa grupului, terapie de grup ? 🙂

    Thomas Man 27 august 2010 12:17 Răspunde
  • Pleci 2 zile în grup compact în doi, sper 🙂

    Thomas Man 27 august 2010 12:19 Răspunde
  • Coniferele ma inspira dar grupul de „oameni” mult mai putin 🙂
    Aveam o propunere de iesire grupata cu intelectuali, onorabila în aparenta. „Ganditori de estrada” cum îi numeste inspirat un scriitor pe Pliiceni. Li se citeste pe fata osanda de orgoliu si formulele colesterolice agonisite banutz cu banutz. Am renuntat fara umbra de regrete la filozofari la gratar.

    Thomas Man 27 august 2010 12:26 Răspunde
  • Formulele se citesc sry 🙁

    Thomas Man 27 august 2010 12:27 Răspunde
  • Apropo de ieri si de „Congratulations” (a se vedea postul precedent) : Aveam 2 clipuri shoking de propus, gen halloween de mileniul 4, dar am fost avertizat aseara de CNA ca nu am dreptul sa ma invazez prin simtamintele persoanelor cu astfel de draciute si ca risc sa-mi trimita portareii sa-mi confiste camara cu cantece ! 🙁

    Thomas Man 27 august 2010 12:28 Răspunde
  • am am 6 fosti colegi de liceu in oras, dar inca nu am reusit sa ne intalnim nici in grup, nici individual. m-a deranjat o perioada chestia asta, dar mi-a trecut. oamenii se schimba.

    daniel rus 27 august 2010 12:29 Răspunde
  • Alina, n-am vrut, evident, sa killing you softly with this song. Pe de alta parte, sa urmaresti Festivalul Mamaia mi se pare o încercare mai teribila decat «Peripetiile Sarmanului Pasaroi». Îti trebuie blindaj de beton acolo sus ca sa nu iesi din acest spectacol cu traume. Eu as fi terorizat, torturat, în fata Mamaii si desfasurarii ei de forte.

    Thomas Man 27 august 2010 12:29 Răspunde
  • Una, grila prin care citesti videourile seamana cu o grila de cuvinte încrucisate 🙂 E drept, ca ne cam interferam lexicurile pe aici ca niste cruciverbisti 🙂
    Dupa ce ai flirtat asa frumos cu ideea de Blog Story ai luat-o-n brate s-o asterni pe hartia computerului ? În utopismul meu tralala chiar cred ca esti capabila sa ne concoctezi o poveste savuroasa !

    Thomas Man 27 august 2010 12:31 Răspunde
  • Tania, mi-e teama ca ET nu e chiar var primar cu Pasaroiul. Crezi ca sunt rude bune ?

    Thomas Man 27 august 2010 12:31 Răspunde
  • Carmen, lipsa colecistului nu ti-a grevat capitalul simpatie, intact dupa simpatica autoprezentare 🙂

    Thomas Man 27 august 2010 12:31 Răspunde
  • Thomas Man…de fapt nici nu are sens sa mai spun cui ma adresez, 99% din postarile la ultimul articol sunt ale tale…tu cu cine vorbesti ? Ori nu se vad postarile, ceea ce insemna ca undeva, acolo jos, foaaarte jos, cineva de la IT rade sardonic, ori tu raspunzi la postari mai vechi, scapate ochiului meu, grav afectat de aerul conditionat care imi bate piezis in cap.
    Daca te intrebi ce am de ma au de tine: mi-esti simpatic (adica imi place cum scrii). Am voie ?
    Simona, am aceeasi problema, dar la scara mai mica. Sunt prietena cu gasti miiiiici, pe care nu le pot lega intr-o gasca pentru ca sa ma invidieze Paris Hilton si cohorta ei de admiratoare gascoase. Cel mai bun liant pe care l-am gasit intre prietenele mele si bere a fost, in ultima vreme, tot serviciul. Cel mai des ma vad cu foste colege, care au luat-o si ele aiurea pe la alte joburi, dar de care ma leaga dulcea pasiune a aruncatului cu frisca expirata pe imaginea fostului sef, care cred ca sughite pana la epuizare in serile in care iesim noi sa ne punem mustati albe de bere.
    N-am o explicatie a problemei. Doar nostalgia facultatii, cand in Vama nu erau nici macar toalete (iar cand a aparut primul dus cu apa rece (si aer liber, vedere 360 grade) ne-am simtit noi, toate fetele din gasca, cel putin precum Regina Marii Britanii la aparitia cazii cu jacuzzi) dar noi eram multi si nebuni si constienti de frumusetea noastra, cand nu eram inconstienti de la Saniuta (for the record, cu bautura am exagerat: in povestire, nu in realitate).

    Ana 27 august 2010 14:22 Răspunde
  • „ma au la tine” se poate citi si ca „ma dau la tine” si are sens strict colegial, cu o nota de poezie, totusi

    Ana 27 august 2010 14:23 Răspunde
  • Si gasca mea s-a dezintegrat. Am fost o gasca mare de fete la terminarea liceului. In primii 10 ani am ramas strans unite. Cand am inceput sa ne intemeiem familii ne-am inrudit (nasi, fini, cumnate. etc..). Dar nici asta nu ne-a folosit la nimic. Varsta, serviciul sau poluarea ne-a luat mintile si nu mai putem sa ne intalnim fara sa ne dam ochii peste cap de importanta.

    Alte grupuri, alte gasti au suferit si ele transformari din motivele enuntate de tine: parteneri antipatici, bani doldora de ifose, slujbe importante, distante de parcurs, ore tarzii de lucru etc.

    Acum ne-am creat o noua gasca, de parinti cu copii de varsta lui Emi. Ne socializeaza copilul. Asa ne programam concediul, Revelionul…

    Anemari 27 august 2010 14:33 Răspunde
  • Eu ma pregatesc de vacanta ,plec in Croatia peste o saptamana si merg in grup,suntem vreo 8 care ne facem mai mereu vacantele impreuna si e bestial!Cand eram studenti era un pic mai usor,ca plecam toti unde ne venea asa de pe o ora pe alta.Acum cand toti suntem oameni ai muncii plecam la fel toti cu precizarea ca trebuie sa stabilim un pic mai devreme excursia ca sa poata toata lumea aranja la serviciu.Viata ne-a dus in orase diferite ale tarii,Bucuresti,Pitesti,Craiova,Timisoara dar asta nu a schimbat cu nimic vacantele noastre petrecute impreuna si iarna si vara,revelioane,craciunuri,paste.etc si tot felul de escapade de vineri pana luni la jumatea drumului dinre Bucuresti si Timisoara!Cred ca important e intr-o gasca ca toata lumea sa se simta bine cu toata lumea !Te imbratisez Simona si sa ai zile frumoase de vacanta,pline de culoare!

    emily 27 august 2010 14:59 Răspunde
  • Daca nu te superi, cati ani aveti in gasca voastra, Emily? Adica varsta medie. 🙂

    Anemari 27 august 2010 15:05 Răspunde
  • thomas, veri nu. ET era in viata viitoare a pasaroiului. 🙂

    tania 27 august 2010 15:18 Răspunde
  • Cat eram in Romania, am pierdut prieteni 1. pentru ca ajunsesem sa lucrez multe ore/zi, 2. pentru ca pur si simplu am evoluat in directii diferite, 3. pentru ca unii au vazut in succesul meu profesional cauza esecului lor, 4. pentru ca au facut copii de tineri si eu nu aveam rabdare sa ascult conversatii despre consistenta fecalelor la nou-nascuti, 5. pentru ca au plecat prin lume. Nu mai pomenesc de insuratul/maritatul cu personaje neplacute sau self-desprinderea de grup dupa casatorie, le-ai mentionat tu.
    In Canada, am castigat cativa prieteni adevarati, din categoria celor pe care daca-i suni la 3 noaptea intai vin la vine si apoi te intreaba de ce. Nu-s multi, dar buni si inca n-am pierdut nici unul. Poate pentru ca multe din cauzele pentru care se desfac priteneiile de tinerete nu se mai aplica de la o etate incolo?

    Beatrice 27 august 2010 15:53 Răspunde
  • Nu ma dau in vant dupa vacantele in grup. O iesire, o petrecere, da, dar nu mai mult de o zi. A fost frumos cand eram la liceu, in tabere, dar acum mi s-ar parea obositor. Cred ca am si ramas cu o idee negativa despre astfel de concedii, de cand ma tara mama, in copilarie, in vacante cu mai multe cupluri care aveau copii. Nu faceau altceva decat sa se certe, copiii erau mofturosi, se gasea mereu cate un „alpha male” care vroia sa faca program tuturor, sau isi umilea consoarta in public ca sa arate el cine canta in casa, mamele se judecau intre ele pentru cat si pe ce cheltuiau etc. Toata lumea parea usurata cand se termina concediul, cred ca se intorceau acasa mai obositi decat plecasera. Nu asociez ideea de grup cu distractia, mi se pare mai mult ceva incorsetant. Cred ca, dupa o varsta, fiecare ar vrea sa-si impuna tabieturile, nu mai suntem la fel de flexibili ca in liceu sau facultate.
    Avem cateva cupluri de prieteni care incearca mereu sa ne atraga intr-o vacanta cu „gasca”. Nu stiu cum se face, dar toate cuplurile astea (ma refer la prietenii nostri, nu stiu altii cum or fi) se plictisesc de moarte in doi si nu au nimic sa-si spuna, e dureros de evident. Si noi cautam mereu scuze, desi am vrea sa le putem spune in fata: „sunteti ok, ne place de voi, dar nu mai mult de trei ore la rand”.

    catintherain 27 august 2010 16:15 Răspunde
  • Eu am avut cateva vacante frumoase cu grupul de prieteni. Cand locuiam in Romania, ne organizam de multe ori sa iesim impreuna pe la munte sau la mare. Eram si mai tineri, nu aveam copii…

    Acum suntem in Canada, gashca noastra de acum 10 ani s-a imprastiat in toata lumea, dar o parte din noi suntem aici, la care s-au mai adaugat si alti prieteni pe care i-am cunoscut in Toronto. Am facut si aici iesiri impreuna, ultima oara a fost vara trecuta, cand am plecat cu totii la o cabana in nordul Ontario pentru un weekend. Vara aceasta am incercat sa organizam o iesire la balene in Quebec cu mai multi prieteni, dar pana la urma am plecat doar noi 3 (eu, sotul si copilul). Cateodata reusim sa iesim cu gashca, cateodata nu. Acum ca toata lumea are familie si copii, e mai greu sa organizezi o iesire cu gashca.

    Victoria West 27 august 2010 18:45 Răspunde
  • Ana, mersi la fel 🙂
    Scriu si eu, cum îti imaginezi, în functie de ferestre. Cum prind una o deschid si strig 🙂
    Interventiile în flux rapid pe banda rulanta pot da iluzia unui monolog dar episoadele precedente pot da iluzia unui concurs de private jokes 🙂

    Thomas Man 27 august 2010 19:11 Răspunde
  • Gasca e un accesoriu de agatat la butoniera inimilor solitare.
    Eu ma simt destul de numeros si singur.

    Thomas Man 27 august 2010 19:12 Răspunde
  • WE bigubatic cu sau fara amici ! 🙂

    Thomas Man 27 august 2010 19:12 Răspunde
  • …intoarsa din vacanta, cu forte foaaarte proaspete! Sper sa rezistati pana la capat…;) Postez aici, chiar daca ce am de spus e despre articolul precedent, ca vad c-o fac si altii si-n plus, se leaga oarecum si de actualul.

    T-Man, cat de inspirat s-a asezat pana la urma “a”-ul fugitiv, perfid si insinuant, drept intre cele 2 consoane ale peripateticienelor conationale, aflate “la datorie” prin Europa! A(u)-l potrivit, la locul potrivit… 😉
    Mersi de nick-ul cel mic, mi l-am si insusit, dupa cum vezi.

    Cum mai sari tu, Una (-doua) la beregata inocenta a noilor vizitatori, in galopul nebunesc al literelor in delir, iesite din lava calimarei tale date-n clocot in plin Bucuresti incins, de miez si de sfarsit de vara! Probabil ca m-ai confundat cumva ciudat, in contextul jurnalistului intrat incognito in comentariile voastre…

    Simonetta (hai ca e simpatic, trebuie sa recunosti!) draga, ce mi-a placut cum ai ales ca titlu pentru precedentul tau articol, chiar politically incorrectul (si inca interzis in Germania, de controversat ce e el, cica) prim vers, al primei strofe din vechiul imn german!… E vorba de „Lied der Deutschen”, scris de Hoffmann von Fallersleben. Actualmente, doar a 3-a strofa mai face parte din imnul lor. Tocmai tu, care te exprimi asa de politically correct la adresa unor tari straine (si de soare pline)…;) Dar chiar, de unde ti se trag “apucaturile” astea, de-o cumintenie cel putin suspecta? De la lungul sejur in Canada cea politicoasa corect sau corect de politicoasa?! 😉

    Eu in schimb, cred ca-n curand am sa-mi iau land-urile (in cap), in Weisswurstul transformat in zepelino-balon gastronomico-fantast, pompand de zor berea din uriasa halba-nacela, ca sa mai prind in inaltime, strabatand curajos perdelele interminabilelor si cetoaselor ploi bavareze, Anno Domini 2010!

    Cata dreptate are Delia! Punctualiatatea si corectitudinea neamtului sunt doar legende. Si uite-asa s-a mai destramat inca un mit, au mai cazut niscaiva masti… Ce-i drept, au viata usoara, senina si goala. Si mai ales anosta. La dolce vita a la Germania, transplant muta(n)t din cizma, in tara Brunhildelor wurstoase si-a Hansilor plictisitori. Asata ca sa nu mai vorbim de Kevinii mai sus mentionati, din randul carora si eu am intalnit un exemplar, intr-adevar, mai mult decat edificator…;)

    Si-acum ajung si la subiectul pus pe tapet pe ziua de azi: viata sociala sau de (mini)grup, ceea ce dupa cum s-a vazut deja, nu e neaparat unul si acelasi lucru… Pai cum s-ar putea desfasura viata sociala intr-un astfel de context, daca nu intre expatzi, ca de integrare nici nu se pune problema! Asadar, francezi, englezi, croati, spanioli, italieni, romani si ce se mai gaseste, inclusiv nemti veniti din alte land-uri, care sunt la fel de straini si stingheri in Bavaria, ca toti ceilalti auslaenderi (e-ul din cuvant tine loc de Umlaut). Desigur, gastile si gashculitzele au in general viata scurta si fluctuanta, constituite fiind mai mult de circumstanta, in functie de interesele de moment. Componenta lor poate fi si ea, extrem de instabila, dictata de intrarile si iesirile din scena locala, legate de job, pe termen lung si de micile vizite in familiile lor, pe termen scurt .Vietile majoritatii expatilor continua sa se desfasoare in principal tot pe meleagurile de obarsie, chair daca de fapt mai mult fara decat cu ei, ceva in genul “my life without me”. Sunt un amestec pestrit, care (uneori) poate fi chiar si interesant! 😉 In concluzie, nu pot spune totusi ca nu ma distrez, in gashti mai mici sau mai mari (chiar daca perisabile), cu atat mai mult cu cat, mai ales pe timpul verii, activitatile desfasurate sunt extrem de diversificate (canoe, bicicleta, karting, paintball, filme, baruri, restaurante, picnicuri, vizite la domiciliu si chiar si scurte incursiuni de week-end in cele mai apropiate orase de peste granita germana).

    Pe alte meleaguri si-n alte vremuri, mai putin acide 😉 si-apuse poate pe vecie, adunam lumea din jur, mai mult sau mai putin organizat/temeinic/stabil. Sa fie oare varsta sau asta e natura lucrurilor, in vesnica schimbare ?! Panta rhei. Oamenii intra si ies din vietile noastre cu viteze variabile, dupa ce-am invatat lectiile respective, unii de la altii. The Unbearable Lightness of Being, sau mai bine L’insoutenable legerete de l’etre, ca macar suna mai sexy. 😉

    Iar in final, daca mai traiti cumva dupa mailul meu interminabilo-depresiv (nu trageti in “pianist”!), vreau sa va recomand si 2 chestii amuzante. Prima, apropos de nemti si alti europeni: ‘Allo, ‘Allo!, un serial britanic facut prin anii 80-90, cu actiunea in Franta sfarsitului de WW II, in care se face un misto simpatic, potolit si de buna calitate de nemti, francezi, englezi si italieni, la gramada. Trebuie neaparat vazut in original, ca altfel isi pierde toata savoarea si trimiterile lingvistice. S-ar putea sa fie foarte greu de gasit in Romania, daca nu chiar imposibil. Puteti incerca insa pe Ebay. A doua, ar fi comicul irlandez Dylan Moran, delicios de politically incorect, ale carui fragmente din diverse show-uri, le gasiti pe You Tube. Cautati-le pe cele in care vorbeste despre diverse tari si naztii. 😉
    Have fun!

    Vizi(tatoarea) 27 august 2010 19:31 Răspunde
  • TM lol @ ma simt destul de numeros si singur… de aceea mi-a placut week-endul trecut. incepusem sa fiu cam numeroasa. 🙂
    nu stiu ce sa va spun de gashca. a fost o vreme cind nu puteam sa respir fara gashca mea…
    am imbatrinit sau… imi sint de deajuns eu fara sa trebuiasca sa am multa lume pe linga mine.
    nu zic ca nu era frumos dar… imi place si de una singura sau numai cu familia.

    am nevoie de o partenera sa mergem la Eat, Pray, Love. se ofera cineva. nu ma prea vad mincind floricele singura in sala de cinema.

    iana 27 august 2010 20:34 Răspunde
  • Iana, vin eu cu tine! Am citit cartea si nu m-am topit dupa ea (prea multe clisee parca), dar filmul vreau sa-l vad pentru Julia Roberts. Si floricele.

    Paca 27 august 2010 21:33 Răspunde
  • Ce inseamna „bigubatic”?

    Paca 27 august 2010 21:37 Răspunde
  • Iana, nu-mi dau pace dublurile 🙂 În plus, o gramada de umbre ma solicita !
    Never a dull moment 🙂
    Bun program Eat, Pray & Love 🙂 „Iubire mistica pe/printre bucate” e un concept care suna promitator 🙂

    Thomas Man 27 august 2010 21:51 Răspunde
  • O vacanta reusita ar fi una cu iubitul, fara alte personaje bagacioase prin preajma. vacantele cu gasha cred ca sunt pentru o alta perioada a vietii, sau pentru persoane mai gregare… E greu cateodata sa mergi in vacanta cu un singur prieten(a) si sa impaci si capra si varza, unul vrea shopping, altul sa manance, se creeaza animozitati din te miri ce… Probabil exista anumite secrete pe care trebuie sa le detii pentru a avea o vacanta faina cu un grup mare, secrete pe care nu visez sa le detin candva pentru ca-mi place de mor sa plec de una singura in cate un loc minunat, pe care sa nu-l impart cu nimeni 🙂

    Justine 27 august 2010 21:52 Răspunde
  • LP, bigubatic e doar versantul estic de la giumbulantic 🙂 Un cuvant care contine de toate, dupa cum vrei sa ti le închipui. Tu cu imaginatia ta frumoasa poti sa ajungi departe calare pe vorbele astea 🙂

    Thomas Man 27 august 2010 21:53 Răspunde
  • Mda, foarte draguta tema, doar ca imi aminteste ca m-am intors in tara si pentru ca aveam impresia ca am o super gashca si mi-era dor de membrii ei, putini (mai degraba putine:)) dar extraordinari. Ei bine, cred ca i-am vazut de vreo 3 ori tot anul asta, am ramas tot cu prietenele nepereche si iubitoare de iesiri in lume. Poate imi recuperez si gashca totusi..
    AM avut o gashca extraordinara in liceu, insa cei care nu au plecat din tara au ramas in orasul natal si s-au pus pe chestii foarte familiste, iar limita mea in discutiile despre copii si zacusca de toamna…nu e un subiect cu care sa ma prea umflu in pene (ce expresie tembela).
    Deci am prietene, nu prea am gashca… si timpul de la birou parca te cam forteaza sa iti faci gasti acolo, absolut nesanatos.
    Si, desigur, mai e gashca de pe blog. Giumbulantica si prevenitoare de depresii majore, prea virtuala pentru mine, dar plina de scantei si sclipeli, niciodata plictisitoare.Oare cum sunteti in realitate?
    Si intr-adevar, petrec si eu momente de liniste totala cu dublura mea, ne certam al naibii uneori, dar ce bine e alteori. Nu ne bate mai nimeni la cap:)

    Corina L 27 august 2010 22:13 Răspunde
  • tania 27 august 2010 22:37 Răspunde
  • Vacanta perfecta – SINGURA!

    adriana 27 august 2010 22:41 Răspunde
  • tocmai am venit dintr-un meeting „where do we stand?” so… am avut timp sa ma gindesc:
    eu cred ca nu e ca imbatrinim si nu ne mai gasim „gashca”… inainte vreme nu avem prea multe optiuni si deci nici de prea multe fitze si figuri nu aveam loc… acum fiecare vrea altceva… atitea oferte, atitea bugete, atitea preferinte, atita oboseala si stres pina gaseste locatia „perfecta”.
    m-am incapatinat sa gasesc parteneri de vacanta pina mi-am dat seama ca … da, adriana, vacanta perfecat – SINGURA!

    TM sa inteleg ca vii cu noi? cu mine si cu Paca la film? 🙂

    iana 27 august 2010 22:50 Răspunde
  • Paca,
    n-am citit cartea. Miine o voi achizitiona, cind ma duc la film. si chiar mi-ar face placere sa vii cu mine la film.

    iana 27 august 2010 23:05 Răspunde
  • Multumesc, Iana. Am o seara oribila, iar raspunsul tau mi-a incalzit sufletul.

    Paca 27 august 2010 23:08 Răspunde
  • oofff, imi pare rau!

    iana 27 august 2010 23:11 Răspunde
  • E ok, Iana. Sigur, mergem impreuna la film, pentru ca aici vine abia in septembrie. Asa ca ma sui in avion (imi trebuie viza sau imi dau la granita? ma descurc eu!) si vin la tine. Sounds like a plan?

    Paca 27 august 2010 23:50 Răspunde
  • Nu prea multicolora nici io, trec sa vad care mai aveti opaitele aprinse sa va las, la schimb, bricheta..: )
    Al, utopiile au samburi amari, nu-ti spun noutati. Mi-e teama ca am flirtat cu ideea, nu si cu actiunea de B.S , deci scuze valabile ar fi in desaga-arici, dar misto ar fi sa nu le caut ca-mi ajung proprii mei tepi pentru urmatoarele zece vieti de-acum incolo.
    In rest cam stiti ca vin pe-aici placandu-va pe mai departe, dar de ceva timp traiesc un episod memorabil, asaa, ca o mare caramida a zidului asta pe care il tot construim in viata si daca avem noroc mai adaugam si cite o fereastra.
    Bonne nuit cu graseieri depline : )

    Una 27 august 2010 23:58 Răspunde
  • Paca, draga mea, daca nu va deranjeaza o estica barbara, ardenta-n versanti, m-as „arunca” sa va insotesc, desi mi-ar semana a menage a trois dadaist la film noi trei : ))
    Madam Iana sper ca nu se va abtine sa-mi zambeasca ce soir : )

    Una 28 august 2010 0:02 Răspunde
  • mi-e dor de voi, draga Simona, as vrea sa va intalnesc candva, cat mai curand.

    amalia 28 august 2010 6:18 Răspunde
  • LP, as vrea sa-ti pot sterge cu guma de la photoshop seara de ieri !

    Thomas Man 28 august 2010 10:08 Răspunde
  • Una, another brick in the wall ? Luck !

    Thomas Man 28 august 2010 10:09 Răspunde
  • Da, Iana, sosesc mintenas 🙂

    Thomas Man 28 august 2010 10:09 Răspunde
  • Corina L, gasca de fantome mai rar ! 🙂

    Thomas Man 28 august 2010 10:10 Răspunde
  • Va salut pe toti. Mi-ati lipsit mult, recunosc.
    Sunt inca in vacanta si pana miercuri vacanta a fost in grup. Ne-am intalnit cu prieteni dragi din vremuri vechi la Copenhaga si am umblat in nordul Europei. A fost ca un vis frumos. Am avut impresia uneori ca nu ma aflu pe pamant si ca tot ceea ca ma incojoara nu e real ci e o imagine digital-prefacuta. Si pentu ca nimic nu e destul de frumos daca nu imparti frumosul cu cei dragi:
    http://www.visitnorway.com/360/geiranger/
    Salutari din Viena.

    CristinaC 28 august 2010 19:55 Răspunde
  • Cristina, superba panorama!

    Justine 28 august 2010 21:12 Răspunde
  • Doamne, CristinaC, cata frumusete!

    camellia 28 august 2010 21:24 Răspunde
  • Thomas…
    Am avut astazi o intalnire speciala: cu John Archibald Dortmunder. Am „The Hot Rock” de cateva zile, dar am pastrat-o pentru weekend pentru ca aveam de terminat niste chinezarii feminine. Si bine am facut! Pana acum am furat un smarald, am evadat dintr-o inchisoare, facem planuri sa atacam o sectie de politie si chiar daca nu seamana deloc cu ce citesc eu de obicei (sau poate tocmai de aceea) I ‘m having a good time.

    Paca 28 august 2010 22:32 Răspunde
  • Cristina, am zarit niste casute/cabane ce par desprinse dintr-un basm. Ce minunat trebuie sa fie sa poti locui, chiar si numai pentru o vreme, intr-un asemenea loc!

    Paca 28 august 2010 22:47 Răspunde
  • „Having a good time” e ceea ce-ti doresc, PL 🙂
    John si gasca lui (ca sa fim pe buza semantica a cuvantului cheie din tema) ma binedispun (nu vreau sa scriu m-au binedispus desi le-am citit pe toate pt ca dincolo de perdea batranul Donald ne-o mai fi lasat 2-3 jucarele exploatabile) mereu.
    Cartile cerebrale si povestile daramatoare îmi scapa din maini de ceva vreme.

    Thomas Man 28 august 2010 23:20 Răspunde
  • Thomas, zambesc acum pentru ca am mai primit sfatul sa renunt la carti „serioase”. De la Oona.
    Cat despre starea aceea de levitatie pe care o caut de mult, e clar ca depinde numai de noi. Hotararea ne apartine.

    Paca 28 august 2010 23:52 Răspunde
  • demult

    Paca 28 august 2010 23:56 Răspunde
  • CristinaC, m-au trecut fiordurile uitandu-ma prin linkul tau 🙂 Ai actiuni la Of. de Turism Norvegian ?
    Ca as vrea s-o promovez si eu pe tanti Udrea 🙂

    Thomas Man 29 august 2010 9:58 Răspunde
  • LP, Una e înteleapta care se uita pe fereastra si viseaza caramizi mari pe pereti 🙂

    Thomas Man 29 august 2010 9:59 Răspunde
  • Imi place ideea de a petrece vacanta intr-un oarecare grup, pornind de la premisa ca asta ar fi o excelenta ocazie de largire a orizonturilor, de socializare si experienta multiculturala. In fapt insa se prea poate ca lucrurile sa stea exact pe dos, orizonurile sa fie stanjenitor de stramte iar experienta mai degraba multi, decat culturala. Primul inconvenient il reprezinta gustul personal, uneori exagerat in materie de stele, alteori voit desuet. Nici cu cortul in pisc de nicaieri, nici la ultra all inclusive, de fapt, ce sa mai, m-as multumi cu o barca, un vaslas bun si provizii. Eu tanjesc sa experimentez o vacanta solitara, in compania gandurilor mele. Nu ma judecati aspru, asa nu-mi arde de remarci nepotrivite, dimineata, cand ma straduiesc sa ma incarc de energie pozitiva respirand briza marii, gen…”Astia nu au cafea decofeinizata, oule sunt prea tari….unde naiba e ospatarul ala” si mai stiu eu ce. De fapt imi sta pe limba ascutita sa ma burzuluiesc la ei, ma uimeste cum in viata de zi cu zi sunt niste catelusi gudurati pe langa picioarele sefului iar in vacanta se transforma in vedete doldora de pretentii si orgolii sensibile. Pentru mine vacanta e evadare din cotidian, din realitatea accesibila in cea mai putin, si, din pacate, tot mai rar accesibila. De fapt mi-e indiferent cat de prajite sunt ouale, ma multumesc cu o cafea, fie ea si de calitate indoielnica, cu conditia sa am parte de timp frumos si privelisti promitatoare. Doar gandul de a vedea locuri, oameni, de a auzi povesti de viata si de a interactiona cu alte lumi, cu cat mai diferite, cu atat mai bine si deja vacanta imi pare tot mai aproape, facandu-mi semne si cochetand neastamparata cu incercarea mea de a ma pastra responsabila si indatoritoare in sarcinile vietii mele de zi cu zi.

    Ulicica 29 august 2010 10:04 Răspunde
  • Simona, aproape nu reusesc sa-mi amintesc de perioada in care ne inalneam, punctuali si precisi, fara mobile, agende si alte reminder-uri. In care mergeam cu cortul in varfuri de munte lipsite de civilizatie tocmai ca sa fim singuri (desi, fara mobil, cum s-ar fi putut da de noi?!). A, si cel mai apropiat telefon fix se afla pe o raza de zeci de kilometri. La fel de greu imi e sa imi amintesc ca, nu demult tare, nu aveam internet acasa, nu configuram trasee si nu plateam biletele cu cardul. Era mai greu/usor?!

    Cat despre notiunea de gasca, nu sunt un bun exemplu…am rezistat intr-una pana pe la 23-24 de ani, apoi m-am mai lipit temporar de altele, pana au aparut copiii, acum am decis sa nu mai oblig pe nimeni sa-mi suporte toanele si, implicit, sa fiu si eu mai linistita la cap 😛

    Anda 29 august 2010 16:21 Răspunde
  • trec vacantele, una dupa alta….
    la fel ne trecem si noi!

    VirtualKid 29 august 2010 19:53 Răspunde
  • Vizi (tatoarea), tu cine erai sau cine esti, ca iar ma prind greu. 🙂

    tania 29 august 2010 21:37 Răspunde
  • Pentru mine, grupurile fac parte din perioada adunarii…acum a sosit cea a scaderii . 🙂
    Grupul caruia ii voi duce dorul mereu, va ramane cel pe care l-am format in caminul studentesc din primul an… E mult de atunci, asta insemnand vreo 7 ani, dar cateva legaturi au ramas. 🙂
    Pe final , va atasez, Forgotten Places :
    http://www.youtube.com/watch?v=4VkLR4ccpRQ 🙂

    nico 29 august 2010 23:00 Răspunde
  • Deci,Doamna (Pom),Vizi,
    Conflagratia pe care v-ati gandit s-o scoateti nediluata din pori va avantajeaza. Calimara (mea) data-n parg nu se intalneste nici o secunda concreta cu varianta in care Dvs v-ati decis sa va ”put yourself together” si sa raspundeti amushinat platindu-va datoriile inchipuite pe-aici.
    Ati mizat pe varianta ca nu puteti fi ignorabila, sau sunteti obisnuita sa provocati cand mancarimi, cand sosoteli in sala de bal cand va decideti micile aparitii incantatoare?
    Sa stiti ca am mai intalnit in viata mea pana acum genul asta de personaj: rationalul apolinic pur in toata splendoarea lui, care si-a bazat intreaga existenta pe o memorie de fier si pe pasiunea lecturii de care s-a folosit ca sa-i injoseasca pe altii si sa-i umilieasca; genul de ipochimen care asta face de cind se stie: le demonstreaza altora ca el este mai deshtept!
    Noii vizitatori atacati ar face bine sa se descurce singuri, iar jurnalistul de investigatie inchipuita ar face minunat sa-si cunoasca meseria, asta ca sa punctam onorabil niste banuieli.
    Inteleg, nu neaparat printre randuri si din parantezele la care v-ati dedulcit justificat (si sa dea Dumnezeu si util pentru manjii din gradina cu creveti ! ) ca suferiti de mai mult timp de ceva repauzari in ale sufletestilor limanuri. Si, iertati-mi remarca indrazneata, si ceva exces de lipsa la Dvs in debaraua mansardata.
    Sa stiti ca nu e nevoie sa va transformati in buzdugan cu peceti ca sa transmiteti mesajele, ne ajunge si sticla cu biletul, doar sa aveti idee cum s-o catapultati..

    Una 29 august 2010 23:53 Răspunde
  • Prietenii vin şi se duc. Duşmanii se acumulează.

    Omuldelamunte 30 august 2010 1:37 Răspunde
  • Una, habar n-am despre ce e vorba (more fun for me…) dar ultima ta postare mi-a amortit aproape definitiv cateva tristeti cu care obisnuiesc sa ma trezesc lunea (martea si cam in toate zilele saptamanii/vietii).
    Thomas, Man, mie mi-e teama sa tin mai mult de o fereastra deschisa, ma trage curentul (nu ala literar). N-apuc sa citesc toate postarile, desi tare mi-ar placea sa inteleg ce vrei tu sa spui prin stigatele tale eteric-numeroase 🙂 N-ai si pentru mine un nick ? Nu ca m-ai cunoaste (de aici si more fun for you, daca ai chef de sugestii the sky is the limit tocmai pentru ca nu mai stii).
    Ulicica, imi doresc oribil (nu teribil) de tare o vacanta singura, macar o saptamana, cu cateva carti care sa nu fie in nicio lista de „must”-uri (sau sa fie, dar sa nu stiu eu), cu multa liniste, fara telefoane, fara ospatari 🙂 dar cu mancare (hrana spirituala nu mi-a ajuns niciodata, branza cu rosii face toate figurile de stil) . Imi trebuie doar invoire de la familie si niste bani, ca de un concediu fac eu rost 🙂

    Ana 30 august 2010 9:54 Răspunde
  • TM, „pentru ca nu ma stii”. In ultima vreme nu mai sunt in stare sa fac nimic fara corecturi, numa’ ca unele lucruri nu mai suporta corecturi ulterioare, de aici si complicatiile vietii pe doua picioare si doua tocuri.

    Ana 30 august 2010 9:56 Răspunde
  • vizitatoarea – ca draga nu-mi esti si prescurtarile dupa vocale ma irita.
    Nu i-am inteles niciodata pe cei care traind intr-o tara straina o vorbesc de rau si in acelasi timp tin sa le arate celor ramasi acasa cat de bine si frumos le e lor acolo, ca expati. Poate ma insel, dar termenul se refera la pe cei ce traiesc si muncesc temporar pe alte meleaguri, asa ca nu pot decat sa sper ca ti se va curma curand chinul.
    Numesti Germania anosta si apoi te apuci sa insiri interminabil posibilitati de distractie ce par copiate cu copy/paste dintr-un ghid turistic. Si inca ceva: vorbesti (cu dispret) despre „Brunhilde wurstoase” si ne povestesti ca ai ca activitati favorite ” canoe, karting si paintball”???
    Ma uit peste randurile tale (care n-au nimic comun cu sclipirea „calimarii” Unei) si vad ca ti-au scapat si tie destule („Punctualiatatea „, „asata”, politically „incorect”), dar asta i se poate intampla oricui in graba (desi comentariul tau pare ticluit indelung). Ce ti-a scapat si era esential este respectul si admiratia pe care le avem noi, cei ce scriem aici, pentru Simona. Scormonesti printre amintiri vechi si urate si ii reprosezi Simonei lucruri pe care unii nemti nici nu le stiu, altii incearca sa le uite. Atat ai inteles tu dintr-un articol minunat, scris asa cum numai Simona stie s-o faca.
    L-ai citit pe Kundera (bravo! frumos), dar par sa-ti lipseasca notiuni fundamentale care se dobandesc in copilarie si ne opresc sa devenim Kevini. Asa ca hai sa te ajut putin (cu un citat din Bambi):
    „Mrs. Rabbit: Thumper!
    Thumper: Yes, mama?
    Mrs. Rabbit: What did your father tell you this morning?
    Thumper: [clears throat] If you can’t say something nice… don’t say nothing at all.”

    Paca 30 august 2010 11:02 Răspunde
  • S-a încins asfaltul pe drumul spre rai…

    Thomas Man 30 august 2010 11:37 Răspunde
  • Foc si para? iara? 🙁

    tania 30 august 2010 11:40 Răspunde
  • Una deseneaza noi lauri în arta polemicii. Alaturi, CTP-ul sau Mircea Badea par niste sarmani copii de mingi.

    Thomas Man 30 august 2010 11:40 Răspunde
  • Simona, ai spus doar doua zile !

    Thomas Man 30 august 2010 11:41 Răspunde
  • Simone, hai cu noi. 🙂

    ce zi morocanoasa…

    http://www.youtube.com/watch?v=BgHyLIwShvg

    tania 30 august 2010 11:43 Răspunde
  • Ana, îl mai am pe Nick Cel Mic 🙂

    Thomas Man 30 august 2010 11:45 Răspunde
  • LP, ce mai face amicul Dortmunder ? 🙂

    Thomas Man 30 august 2010 11:46 Răspunde
  • Alif Tree ok, Nico, Céline Dion nu, T, îmi creeaza disconforturi pancreatice 🙂

    Thomas Man 30 august 2010 11:49 Răspunde
  • Uneori ne umflam scrisul în culori lexicale si spagate erudite sperand sa oferim privirii o înmiresmata coada de paun si… tot ce reusim, cu toate concrescentele, nu e decat o fada codita de paunita 🙁

    Thomas Man 30 august 2010 11:59 Răspunde
  • Uneori ne umflam scrisul în culori lexicale si spagate erudite sperand sa oferim privirii o înmiresmata coada de paun si… tot ce reusim, cu toate concrescentele, nu e decat o fada codita de paunita 🙁

    Thomas Man 30 august 2010 11:59 Răspunde
  • Vad dublu ! Textul meu a aparut de 2 ori ! Îsi vâra paranormalul coada 🙂

    Thomas Man 30 august 2010 12:01 Răspunde
  • Thomas, Dortmunder s-a descurcat frumos pana la urma in cartea mea. Exista o ordine in care trebuie citite? Incerc sa mai comand una si nu mi-e clar. A little help?

    Paca 30 august 2010 12:20 Răspunde
  • Mai ca-mi vine sa-mi umflu si eu pana de la A la Z dar razboiul de luni se plateste toata saptamana !

    Thomas Man 30 august 2010 12:22 Răspunde
  • Nu, LP, sunt povestioare de sine statatoare, legate doar prin personajele cautate de autor 🙂
    Sper sa te bucuri si la celelalte !

    Thomas Man 30 august 2010 12:31 Răspunde
  • M-am intors aseara, dar nu am scris nimic, am citit tot ce ati scris cu totii, apoi am asteptat un moment care sa-mi deschida o fereastra, sa pot intra in vorba cu voi. Recunosc, am adormit ceva mai devreme, azi m-am trezit sub aripa de nor, m-am zgribulit, am ajuns la redactie si acum va scriu, in speranta ca toate aceste dispute sunt rodul unei neintelegeri si atat.
    Apropo de inflamatia cu „Deutschland uber alles”, cred ca e un pic hiper-sensibila reactia unora, ca si cum ar fi fost cel putin „Heil Hitler”. Titlul pe care l-am folosit nu e nazist (daca asta ati vrut sa spuneti), ci s-a speculat aroganta lui in context istoric doar ca semantica, de-a lungul vremii. A fost scos din imn tocmai ca Germania Federala – cel putin – sa fie absolvita de pacatele imperialiste. M-am interesat inainte de a-l scrie, nu sunt asa tampita, dar marturisesc ca nici nu m-am suparat cand unii au insinuat anumite fapte „politically incorrect”. Fiecare intelege ce vrea sau ce poate, asa cum fac si eu, fiindca nu am pretentia ca pricep orice.
    In rest, voi stiti ca ma bucur cand va regasesc aici, ati fost minunati in lipsa mea si m-ati rabdat si m-ati asteptat, va multumesc tuturor, acum ma duc sa scriu ceva si mai vin pe la voi, dragilor. 🙂

    Simona Catrina 30 august 2010 12:35 Răspunde
  • Si eu spun ca e tot mai greu sa mergi cu gasca pe undeva, poate si pentru ca nu mai vrem si nu mai avem rabdare. Mai ales ca avem fiecare diferite idei despre vacanta, provenim din diferite medii sociale si asta conteaza. In vacanta te duci sa te simti bine, nu sa auzi povesti despre bani, lauda pe care si-o aduc altii, intepaturile pe care ti le administreaza, nici macar subtil, pretentiile pe care le au si care iti induc o stare de nervozitate si disconfort.
    Unii prefera shoppingul, altii vor sa faca drumetii, sa se relaxeze.
    Totul suna a manipulare si nu ne place ideea.
    Suntem oare mai sensibili?
    Mergeam in timpul liceului si la cabana, dormeam pe jos, pe salatele, care mai de care, ne spalam in lighean, sau la robinetul de afara, seara, cand se intuneca si nu se mai vedea nimic. Consumam pateuri, branzeturi, diferite conserve de carne, paste si ne simteam bine.
    Era frumos, acum suntem mai solitari si ne intalnim in grupuri izolate sau deloc. Probabil e o alta etapa, asa cum a fost si cea dinainte.
    Cine stie ce mai urmeaza?

    Teo 30 august 2010 12:54 Răspunde
  • dupa cum bine se poate vedea, urmeaza o mica pauza 😛

    un trecator 30 august 2010 14:54 Răspunde
  • Stiu Ana ce vrei sa spui. Oras mare, famelie mare(remuneratie mica 🙂 ), responsabilitate mare….de-as fi trait singura mi-as fi plans de mila incontinuu ca ma simt neiubita, nedorita si privata de gustul dulce al mondenitatilor. Nefiind cazul, ma minunez de baietelul meu care se agata de mine de-mi topeste inima si sotul meu, un sfant, care asteapta cu rabdare sa adoarma puiu mic, sa inchid cartile, cursurile, calculatorul si sa imi asez tampla pe umarul lui. Sunt incompleta fara ei, dar, uneori, tanjesc dupa un strop de singuratate. Visez o cabanuta de lemn cu opait, fara curent, cu foc de lemne, intr-un miez de poiana, cu un rau de munte susurand jucaus printre pietre. Miros de brad si de muschi de padure dar mai ales….linistea in care sa-mi aud respiratia. Macar pentru doua zile sa levitez intre brazi si sa aud ce au gandurile mele sa-mi spuna. Poate ne organizam candva si mergem amandoua, promit sa nu scot un cuvant!

    Ulicica 30 august 2010 15:03 Răspunde
  • buna saptamina!
    am citit…. mi-a fost cam greu sa o vad pe vizi, era de vineri comentariul ei. eeehhh… Una si Paca au zis tot. si nu pot scrie decit ca subscriu.

    Paca si Una si TM… n-am ajuns la film. am avut un week-end administrativ (a se citi curatat casa, spalat masina, aranjat garajul…. ) asa ca ramine pentru luna septembrie… sau pentru on-demand. 🙂 si daca il luam on-demand dau si floricele si bere si ne asezam la mine acasa in fata tv-ului cu totii. OK?

    Ulcica si Aba, si eu, si eu !!!

    iana 30 august 2010 15:55 Răspunde
  • Paca,
    daca ai cetatenie germana nu iti trebuie viza. te astept. va astept!

    iana 30 august 2010 15:58 Răspunde
  • Ulica si Ana, asa voiam sa scriu. e luni, inca imi beau cafeaua.

    iana 30 august 2010 15:58 Răspunde
  • @Iana- Bea-o repede că că se supără ULICICA şi ANA !
    Şi eu am rău de mare, nu de munte ! Ăla de munte îmi susură şi mie a vacanţă.
    Psihiatrul mi-a zis că sunt cam năuc. I-am spus că am nevoie şi de o a doua opinie şi atunci mi-a zis că sunt şi urât.

    Omuldelamunte 30 august 2010 16:44 Răspunde
  • Thomas, nici eu foarte tare in love de celine dion. dar sa nu-mi spui ca nu merge combinatia cu Barbra. 🙂

    Simone, si grupul meu a fost fragmentat si apoi refragmentat si apoi tot asha. In format restrans, de viata, prietenii celor mai bune prietene? Doi antipatici tipicari foşti… de chef, ca acum, spun ei, au imbatranit si doar asha isi mai pot manifesta seriozitatea- prin rarefierea iesirilor. 🙂 Iesim mai rar, pentru ca, de multe ori, maturitatea unora epateaza intr-un mod doar formalo-discrepant. Eu si cele mai bune doua prietene, cu care is si colega, facem cel mai tare grup ever. 🙂 Cum de altfel si combinatia partenerilor nostri este cam la fel. Ma descurc, ce-i drept, cam greu cand ne adunam toti sase. 🙂
    Altfel….gruparea amicilor mei zanatici a provenit deseori din gruparea socio-profesionala, intrucat desfasuram subiecte si comportamente foarte comune. Dar, unii dintre ei, amicii, au capacitati adrenalitice mult mai dezvoltate decat ale mele. So, cand dam adunarea, iese de-o nebunie in principal pe la munte. Atat de mare nebunia, incat o repetam foarte foarte rar dar bine si sanatos. 🙂 Chiar daca pe mine ma mai apuca mofturile de mers la somn de cu seara, cand ei inca stiu sa chefuiasca sau de jucat vreo minge de tenis, cand ei organizeaza al nu stiu catelea gratar sau a nu stiu cata piscina. 🙂 Sunt de inteles, cred sau, cine stie, macar de suportat. 🙂
    In pelegrinajul meu amicesc, am constatat insa ca omul, in general, cat traieste, se poate imprieteni inchegat cu personaje noi de viata. Este absolut fabulos sa constati cum, in locul prietenilor de-un trai intreg, de care viata te-a separat din diferite motive, alti oameni, pe care ii stiai si ii vedeai straini, iti pot deveni apropiati. Precum aproapele din Biblie. Cum spunea Paler la un moment dat? Ca viata iti poate fi schimbata in cateva
    ore de catre oameni care nu te cunosc. Mie mi-au schimbat-o in bine, si pentru un asha rar lucru, mi-au devenit fragment de grup… special.
    Scurtand, si eu is dependenta de job, iar cel mai la-ndemana fragment de grup este cel din jurul lui. Daca ash aduna fragmentul de viata, cu cel la-ndemana si cu cel special, ar iesi unul pe cinste. 🙂 Nu stiu cum fac, ca nu-i adun mereu cum trebuie, semn ca nu matematica este punctul meu forte. 🙂

    tania 30 august 2010 17:34 Răspunde
  • Omuldelamunte, tind sa cred ca esti barbatul berfect. Cu simtul umorului, ironie fina, atipic si urat! Faza cu uratul m-a distrat la culme. Marea imi suna bine cu conditia sa am o plaja numai pentru mine, ceea ce e putin probabil. Ador sa ma scald in valuri dar parca ma incomodeaza zecile de perechi de ochi inculti si neavizati care ma calaresc. Unii de barbati in cazul carora imaginatie=frustrare sexuala si altii de femei care imi invidiaza celulita (nu pentru ca o am ci pentru ca am o relatie de amicitie cu ea). Iana, m-ar tenta o vacanta incognito, un grup de femei care mai de care…ar fi o adevarata aventura.

    Ulicica 30 august 2010 17:58 Răspunde
  • Ulicica, barbatul berfect este (si) urat? 🙂

    tania 30 august 2010 18:05 Răspunde
  • Tania, depinde ce intelegi prin asta. Barbat si frumos sunt doi termeni pe care nu vreau sa-i intalnesc impreuna. Stiu eu ceva… 🙂

    Ulicica 30 august 2010 19:01 Răspunde
  • Mda…Ulicica, cred ca inteleg ce spui. Dar, frumosul ghicit shi simtit al barbatului il face si mai barbat. 🙂 Zic bine? 🙂

    tania 30 august 2010 19:19 Răspunde
  • tania,
    tu clar ca le zici bine. si eu cred ca stiu ce inseamna „frumosul” acela. pe cale de disparitie, din pacate.

    Ulcica,
    stiu ce zici tu cu marea si cu plaja ta. se putea, pe vremea cind eram eu boema si cind Vama Veche era Vama Veche… undeva la granita cu Bulgaria, sa ai bucata ta de plaja. a ta si numai a ta. nu venea nimeni la sau spre tine, fiindca cine ajungea sa te zareasca macar era in cautarea unui loc asemanator.
    am gasit si aici… nu chiar bucata mea de plaja, dar macar un perimetru destul de larg care sa imi confere privacy. n-am ajuns anul acesta caci nu prea e de mers cu copil, cu bunici, cu cort… dar visez cind si cind ca voi merge iarasi acolo.

    iana 30 august 2010 20:23 Răspunde
  • @Ulicica- Sunt atât de urât încât tind spre berfecţiune, dar în hidoşenia mea ştiu a savura texte scrise de tine, sau Anca G, sau Uncommitted, fără a uita-o pe Simona cu coroniţa din fiecare sfârşit de an.
    Experienţa se suprapune rezolvării atunci când tinereţea se supune legilor firii şi se codeşte. Nu am experienţă îndestulătoare, dar ştiu că femeia ferfectă este în pregătire.

    Omuldelamunte 30 august 2010 20:26 Răspunde
  • @Iana- „… că voi merge iarăşi acolo.” Adică la Vama Veche sau în perimetrul căruia s-a chinuit Arhimede ani buni ca, astăzi, un elev să-i calculeze suprafaţa ?
    Vino la Vama Veche dacă vrei să-ţi aduci aminte de algele pe care le aruncă bulgarii la noi ca să fie acreditaţi de Neckermann Travel ! Când văd cadânele cum ies din mare cu alge în cosiţe ,dau uitării amica Ulicicăi şi încerc să privesc dincolo de scaieţii adăpostelnici de iubiri în săvârşire.

    Omuldelamunte 30 august 2010 20:56 Răspunde
  • A adormit si pui mic si eu rad cu lacrimi. Berfect ramai, dragule omdelamunte, nu ma mai corectez 🙂 . Am vazut filmul „Fur. An imaginary portrait of Diane Arbus ” abia saptamana trecuta, tulburator. Eu citesc, inca, si tot la clasic am ramas, ei cu-ale lor, eu cu-ale mele. Iana, sa fi trecut de tot vremea aia? Eu tot boema sunt doar ca ma dezechilibreaza capatuitii astia de ma impiedic de ei intr-o dupamasa in care imi permit sa visez de sub borurile unei palarii extravagante. Nu i-as vedea daca nu s-ar inghesui intentionat in mine. Cateodata invidiez barbatul pentru privilegiile de care se bucura. A, da, de film ziceam. Si mie imi place tot ceea ce nu sta inscris in tipare, nu-mi place sa spun ciudat, prefer aparte. E minunat sa stii despre barbatul tau lucruri pe care nimeni altcineva nu le stie, de fapt, ideal e barbatul pe care ai mereu impresia ca-l redescoperi. Nu incape indoiala, femeia este cea care cladeste, decoreaza si sustine personalitatea unui barbat. Sa stii omuletule alpin ca si eu tot cu asta ma consolez, ca ferfectiunea mea e in pregatire. A trecut varsta de aur, 15 ani, cand ma credeam perfecta, de-acum ma tot upgradez la interior in virtutea decalajelor survenite dinspre exterior. Va doresc o noapte plina de fantezie! M-as apuca de niste abdomene dar parca il prefer pe Fowles sa ma adoarma.

    Ulicica 30 august 2010 21:15 Răspunde
  • Iana, dar plaja de la Balcic cum o fi?
    Doamne, sper sa nu ploua weekend-ul asta 🙁

    Justine 30 august 2010 21:22 Răspunde
  • auzi, bre? (vizi_tatoarea) ia sa te vaz la joc….popular, daca-ti da mana….ca cu (:P) piciorul vaz ca dai bine…ce spui, te prinzi in gioc?

    un trecator 30 august 2010 21:23 Răspunde
  • Ulicica, le zici (aproximativ) bine. in loc de ciudat si aparte, eu spun… altfel. sau asha imi place sa spun. si da, barbatul ideal este cel pe care il redescoperi. In cazul femeii, parca tot la fel am auzit. 🙂 dar nu-s acestia niste termeni mult prea prea prea generali? ce ne facem cand si noi ne redescoperim tot pe noi? 🙂 suntem ideali atunci, nu? 🙂 🙂

    justine, o sa ploua. 🙂
    trecator, cine canta populara? 🙂 ca eu cred ca poate sa cante si furdui iancu ca vizi nu poate dansa intr-unul singur. 🙂

    tania 30 august 2010 21:42 Răspunde
  • un trecator 30 august 2010 21:49 Răspunde
  • Simona,am de invatat de la tine mereu,ai tact si muulte,dar stii tu asta!

    Ulicica,se anunta o seara si de zambete.sper.

    Iana cea cu ecou drag in posesie,cand esti in fata unei provocari atat de grele,suna un prieten! 🙂
    Simo a fost si i-a placut.Dar eu tot m-as inghesui la floricelele tale.Si n-as vrea sa va imaginati cine stie ce,dar nici floricelele nu e bine sa fie lasate singure:ma-ncumet si la bere si la viza. 🙂
    In rest,va caut si va citesc febril cine,ce….,pt ca imi sunteti dragi si punct.Pt ca nu pot sa nu vin daca nu sa vorbim,atunci macar sa va vad,sa va iau pulsul!
    O seara frumoasa tuturor!
    Of,dar nu pot pleca asa,multumiri tuturor pt muzici,desi e lupta apriga pt sefie uneori:multumesc Tania si Thomas.Pt muzici si pt tot ceea ce va datoreaza venirea mea in locul acesta drag!
    Una,ti-as dedica cel putin o piesa pe placul sufletului dar mi se zvanta commentul de cand nu gasesc nimic cum as vrea eu.Hai pls sa ne imaginam…..Ca zambim!:)

    simfo 30 august 2010 21:52 Răspunde
  • justine,
    n-am fost la Balcic. iti doresc un week-end frumos. si daca ploua… „numai cine n-a dansat in ploaie crede ca doar razele soarelui aduc fericirea”… un cliseu… 🙂 ca mai bine de atit nu stiu. daarrr, lumeeee eu stiu si cum e sa dansezi in ploaie!

    Omule,
    petecul de plaja de care vorbeam e pe insula aia de va zisei ceva timp in urma de ea… pe linga Ocean City, MD.
    nu vreau sa ma duc la Vama Veche. Fiindca vreau sa-mi pastrez imaginile satului si ale marii de la Vama Veche asa cum le stiu doar eu. Plus ca experienta vacantei din Romania de anul trecut nu mi s-a sters inca… vor mai trece citiva ani pina sa vreau sa vin in Romania.

    iana 30 august 2010 21:53 Răspunde
  • iano, nu te du, zau 🙂 am fost eu anu’ asta…bleah (iti spune ceva asta?)

    un trecator 30 august 2010 21:57 Răspunde
  • Simfo,
    bine ca se intregeste gasca de vizionat filmul… sa pocneasca floriciele si sa curga berea!!!

    de ce sa ne inchipuim ca zimbim? eu cind vin aici la voi (noi) am gura pina la urechi intr-un zimbet mare cit inima mea, mare cit inima mea… 🙂 uite ca v-am pus si melodie.

    iana 30 august 2010 21:57 Răspunde
  • Buna seara tuturor . S-a spus asa de frumos ce s-a spus, ca nu se mai poate spune nimic …aparte. (pentru tine special draga Ulci ). Si la ora asta nu-mi doresc decat o vacanta in doi . Gasca nu am mai avut din vreamea liceului. Doar grupuri mai mult sau mai putin reusite , destramate intotdeauana de cate o combinatie periculoasa . Nici nu mai cred in super gasti. Cand te arzi cu ciorba…

    Grace 30 august 2010 21:58 Răspunde
  • draga trecatorule,
    depinde si cu cine te duci… Balcicul din Pinza de Paiajen e… altfel. si eu asa imi inchipui Balcicul.
    cum sa strici tu cheful justinei cu bleah-ul tau??? ca de cheful nu vorbim acum fiindca eu n-ajung prea curind la Balcic, daca vreodata…

    iana 30 august 2010 22:00 Răspunde
  • alio! hai sa (ne) revenim. vama (a’ veche) e una, Balcicu’ e alta. da?:) unde mai pui ca nu m-as pune in calea „obectivului”, da?

    un trecator 30 august 2010 22:04 Răspunde
  • draga, eu eram revenita. despre ce obiectiv vorbim noi aici?

    iana 30 august 2010 22:10 Răspunde
  • iana, despre obectivul justinei. 🙂
    justine, eu vreau o calatorie imaginara de la balcic. cu ploaie, fara ploaie, balcic sa fie. 🙂

    tania 30 august 2010 22:11 Răspunde
  • Balcicul Justinei, despre asta era vorba….hai sa nu i-l stricam pe ultima suta si ceva…de metri, de zile, de ce-o fi, da?

    un trecator 30 august 2010 22:11 Răspunde
  • bleah, auzi.

    tania 30 august 2010 22:11 Răspunde
  • aud,aud…(ud)

    un trecator 30 august 2010 22:13 Răspunde
  • grace, s-ar putea sa ai dreptate. gasca in doi e cea mai super. 🙂
    (dupa ceva decenii de viata) 🙂

    tania 30 august 2010 22:14 Răspunde
  • trecator, nu stiu sigur, dar cred ca in seara asta ti-ai pus ecoul la scris. 🙂

    tania 30 august 2010 22:16 Răspunde
  • bine, poate sa ploua, dar numai 5 minute si sa ploua pufos, nu cu gogoloaie 😛

    Justine 30 august 2010 22:18 Răspunde
  • Tania, cu cativa ani inainte (2, poate 3) inainte de pensie ?:)))) vizi(tatoareo), te bagi la un cupon comun? sau nu-ti permite rangul? de ex-sparta?

    un trecator 30 august 2010 22:18 Răspunde
  • Tania, nu il chinui eu p’ala in halul asta…il las liber, el tipa, eu (ma fac, vezi tu, ca) nu aud, si uite-asa nu facem nici canoe, nici alte sporturi d’astea exotice….doar simplul schimb de palme…eu, lui, el….cui apuca, mie nu prea indrazneste 😀

    un trecator 30 august 2010 22:21 Răspunde
  • bine Justine,
    sa nu ploua cu gogoloaie… 🙂 parca le si vad. hihihihi

    iana 30 august 2010 22:24 Răspunde
  • Pe Te l-a prins ploaia in gradina: ) printre salatile ursului?!
    ODLM, dreptaci ca de obicei (de la dreptatea-ti, zic!) la faza cu prieteniile si acumularile inamice.
    Doamnelor, bine v-am regasit!
    Ostrogoata cautand Vizi[g(l)oata]

    Una 30 august 2010 22:27 Răspunde
  • :))))))))))))
    trecator, mai am un pic si ies la pensie, retroactiv, nu anticipat. 🙂 aoleu, deja vorbesti de ping-pong cu ecoul. coul..ul…:) 🙂 pic-poc, pac-pac, puf-puf. 🙂

    justine, ploaia nu e mai pufoasa, ca-i de toamna. zic….

    tania 30 august 2010 22:27 Răspunde
  • Una, nu te stradui cu vizi. Nu vine. Ii trebuie o carja. (am fost rea aici)…

    tania 30 august 2010 22:29 Răspunde
  • ai fost rea si aici, ca-i trebe’ pereche, nah! poftim! sa nu ma dezmint 🙂

    un trecator 30 august 2010 22:37 Răspunde
  • Nu stiu altii cum is ( ca sa nu platesc drepturi de autor !), dar mie cand vine asa cate unul si plesneste din bici si ma mai ia si prin surprindere , imi vine sa ma fac mica si sa imi vad de treaba mea. Daca apuca cineva sa tipe primul , mi s-a dus prezenta de spirit ! Parca mai deunazi mai era cineva pe aici . Dar acum raman pe aici si fac galerie !

    Grace 30 august 2010 22:37 Răspunde
  • Tania, nu-mi pari niciodata un om rau!: )
    Straduintele mele nu-s ca iedera asta seara, dar e bine sa se stie ca neamul romanesc e proverbial si prin ospitalitate.Hai si-un lol.De control..: )

    Una 30 august 2010 22:38 Răspunde
  • :))))))))))))) da, Grace….”cineva” ala e personajul nostru colectiv si anonim, totodata….dintotdeauna 🙂

    un trecator 30 august 2010 22:39 Răspunde
  • trecator, eu am fost rea prima. 🙂 🙂
    (vizi, o dreg eu. vino si infrunta-ne face to face. nu ai vazut? aici nu suntem un fragment de grup, ci o grupare care da pe dinafara. 🙂 )

    grace, sa vezi cand om tipa toti. 🙂 se duce de rapa galeria. 🙂
    una, nu om. dar oama sigur. asculta-ma ce-ti spun. 🙂

    tania 30 august 2010 22:42 Răspunde
  • Mai, va plictisiti rau, va arde de incaierare… 🙂
    Eu vad lumea mai abisal azi, ca vin de la dentist si mi se anunta o perioada de mici renovari. Cum a zis odata un bun prieten de-al meu, care e medic, eu in principiu sunt sanatoasa tun, dar fac multe „acute”, nu’s cum naiba. Analizele imi ies perfect, dar eu tot timpul fac cate una lata. In editia de azi: infectie la radacina, sub coroana de portelan (care coronita trebuie deci scoasa, ta-na-naaaa). 🙂 Dar pana atunci – amoxicilina, radiografii, distractii. Eh, asa-i ca aveti viata misto? 🙂 🙂 🙂

    Simona Catrina 30 august 2010 22:59 Răspunde
  • simone, unii copii mai spun si lucruri trasnite. 🙂

    radiografiile sunt cele mai fade distractii. cand mi-a plecat stomatologul in germania, m-am bucurat. apoi….nu stiam ce sa fac sa-l vad…. back again…:)

    tania 30 august 2010 23:04 Răspunde
  • …asta ca nu intru pe maini straine, pentru care trebuia sa fiu nevoita la o poveste dentara. 🙂 simone, stii ce iubesc cel mai mult si cel mai mult la blogul tau? franchetea ta, care imi indreapta pasii pe terra si spiritul de gluma. al tau, al celor care poposesc aici.

    ceva de genul:

    http://www.youtube.com/watch?v=QGXxcSdsXJ4

    tania 30 august 2010 23:15 Răspunde
  • Simona,
    dintre toti doctorii de pe lumea asta pe dentisti ii urasc cel mai rau! nu ca pe ceilalti i-as iubi… dar dentistii sint o gashca aparte. 🙂

    iana 30 august 2010 23:33 Răspunde
  • Tania, se pare ca suntem ultimele cantarete pe aici ! Trecatorule , noapte buna pe oriunde te-ai afla ! Sparg gasca deja sparta si somn usor Tania si Simona !

    Grace 30 august 2010 23:38 Răspunde
  • Noapte buna si Ianei ! Nu sunt nepoliticoasa, dar vin mereu cu intarziere…

    Grace 30 august 2010 23:45 Răspunde
  • un trecator 30 august 2010 23:47 Răspunde
  • Simona draga, am citit undeva (si nu-mi amintesc deloc unde!) ca avem cate un prieten pentru fiecare bucatica din sufeltul nostru…
    E adevarat, nu-i asa?! cu unul plangi, pe unul il zapacesti cu problemele tale, cu altul razi, ii mai si amesteci uneori, dar tot stii pe cine sa suni intr-o anumita situatie.
    Eu cred ca exceptia o face doar acel „cel mai bun” prieten.
    De aceea avem prieteni care nu au nimic in comun unii cu altii si, poate, tot de aceea nu mai avem gasca nebuna din adolescenta, care stergea etapele, diferentele, greutatile…

    Cat despre masele, in urmatorele luni ne putem lua de mana! Tocmai am primit aceleasi vesti „mirifice”: 2 coronite care dezvolta la baza mici infectii…Asa ca ma vait de vreo 2 -3 zile (cica ajuta teribil! 🙂 ) si ma pregatesc de o perioada „frumoasa” cu radiografii, programari, dat jos coronite, lucru pe canale cu nu stiu ce microscoape (deh, tehnologia!) si tot asa…Macar tu stii un doctor bun, eu il aveam pe al meu acasa, iar acum tre’ sa gasesc pe cineva de incredere in Bucuresti.
    Hai, curaj! Trecem si peste asta! Si sa vezi ce zambete vom avea apoi! 🙂

    Anamaria 31 august 2010 0:27 Răspunde
  • @Ulicica- La sugestia-ţi, am urmărit „Fur,an imaginary portrait of Diane Arbus”.
    Pentru un scenariu aparte/altcumva, Nicole Kidman este candidatul care sare de sub umbra îndoielii şi-şi atrage raza proiectoarelor pe nişte braţe perfecte, trăsături fine de Sevres şi o frumuseţe dusă-n ireal. Aceleaşi iubiri de nicăieri o învolburează de la dispreţ la venerare şi în „Cabaret” şi în „Eyes wide shut”.
    Diane Arbus are porţile spre tenebrele sufletului larg deschise şi ne amăgeşte că un declic poate schimba cu josul în sus o viaţă de familie dacă nu trepidantă, măcar cu un puiuţ-doi mici, comoriţe ce te subjugă şi te stigmatizează ca părinte, pe veci.
    Chiar atât de urât încât să-ţi răscolească amintirea vizionării lui de săptămâna trecută nu sunt, dar pot fi, dacă mă neglijez şi nu-i aduc Ilincăi Luna aia, odată!
    Filmul generează învăţăminte şi este demn de luat în seamă cu mâna saceac la soarele de pârjol:
    – să stau departe de vecini păroşi şi mai urâţi decât mine. Ilinca este într-atât de frumoasă cât să nască pasiuni nelumeşti.
    – să nu fumez în pat
    – să n-o las să desfunde ţevi care pot aduce chei nepotrivite, de la încuietori parfumate.

    Omuldelamunte 31 august 2010 2:46 Răspunde
  • Simona, stiu eu o doctorita foarte buna pe Maria Rosetti. Da-mi de veste daca vrei numarul. Nu e doar super profesionista, ci si un om cu suflet mare si bun, care n-a uitat ca in dintii pacientilor bate o inima 🙂

    Ana 31 august 2010 9:38 Răspunde
  • Ulicica, ma tentezi (de la englezescul „tent”, cu tot cu cuiele pentru „impamantare”). As pleca cu tine si maine / azi / acum. Povestile noastre seamana pana in punctul in care una o ia catre mare si alta catre munte, so to say. Una are radacini, alta doar valuri. Am motivele mele sa cred ca nu vom (voi) putea rupe plasa care ne tine in raza casei, dar mai sper. Incercam varianta cafea/ceai/orice la umbra unui brad de Bucuresti ? Daca tu promiti sa vorbesti, eu promit sa … incerc sa tac. Sau putem tacea impreuna (nu incercati asta acasa, intrebati un profesionist, risc maxim de accident). O luam si pe Iana, sa tina scorul tacerilor. Iana, cum stai cu matematica tacerii ? O tacere plus o tacere = o tacere mai mare sau doua taceri ?
    Barbatule berfect, am ras cu bofta ! Sa traiesti !

    Ana 31 august 2010 9:52 Răspunde
  • TM, Nick cel…mic ? Dar Nick cel mare ce-are ? Mai incerci ?

    Ana 31 august 2010 9:53 Răspunde
  • Nick a lu’ Stefan a Petrei

    Ana 31 august 2010 9:55 Răspunde
  • Ana, era cu trimitere la basm 🙂
    Atunci Stefan a lu’ Petru Cel Mare…

    Thomas Man 31 august 2010 10:24 Răspunde
  • Daca dintii ar fi litere (sunt doar vecini ca numar si ca stralucire), ai avea, Simona, claviatura perfecta 🙂
    Mie, dupa cum s-a putut vedea limpede printre cuvinte, îmi lipseste maseaua de minte.

    Thomas Man 31 august 2010 10:29 Răspunde
  • Salut suflarea simonofila în totalitatea ei 🙂
    Ulicica ne-a copt la foc mic niste mugurasi de sentimente, dragalasi si usor nabadaiosi 🙂
    N-am citit toata floarea dar suna bine în stereo cu ODLM 🙂

    Thomas Man 31 august 2010 10:33 Răspunde
  • Fi-v-ar fatfrumosii conformi zanaticelor 🙂 !
    Little Muck

    Thomas Man 31 august 2010 10:35 Răspunde
  • TM, eu stiam de Muc cel Mic. Din copilarie. Mi-a trecut prin adolescenta, cand am realizat ca e inestetic 😀
    „Stefan a lu’ Petru Cel Mare” nu mere. Poate a lu’ Petru Cercel, mai feminin. Mai astept…
    Dintii Simonei sunt litere, altfel cum ar putea manca presa la cele 3 mese principale, plus doua gustari intre ele ?
    Cu maseaua de minte de alinti.

    Ana 31 august 2010 10:38 Răspunde
  • te alinti, of

    Ana 31 august 2010 10:38 Răspunde
  • Multumesc din inima Ulicicai ca ne-a împrospatat memoria cu adevarul mistic : barbatii sunt niste sfinti 🙂

    Thomas Man 31 august 2010 10:40 Răspunde
  • si, de aceea, au aripi

    Ana 31 august 2010 10:41 Răspunde
  • Ştiam una: dacă iubita te înşeală şi vrei să te arunci în neant, aminteşte-ţi că ai coarne nu aripi, cretinelule!
    Bărbaţii sunt prevăzători. Toţi au aripi.

    Omuldelamunte 31 august 2010 10:55 Răspunde
  • Ferfect !

    Ana 31 august 2010 11:16 Răspunde
  • nu stiu ce mi-a placut mai mult – articolul sau comentariile care l-au precedat… oricum sunteti toti si toate nemaipomeniti.
    am descoperit tarziu placerea de a apartine unei gasti si ma bucur intens de ea, desi cred ca nu suntem chiar o gasca deoarece suntem doar 4 si varstele noastre incep cu 4 si 5. dar ne intalnim in fiecare vineri seara si iesim in oras sau ramanem la librarie (acesta este un lucru despre care am sa va povestesc altadata) si povestim despre noi, despre copii, despre soti (niciodata in sensul critic), despre ce citim, despre oamenii pe care ii intalnim… acum ne pregatim sa vizitam targul olarilor de la sibiu. viata mea ar fi mai saraca fara ele.
    ganduri bune pentru voi.

    neli 31 august 2010 12:25 Răspunde
  • Am venit de la examen, ma doare capul asa ca m-am suit pe blog sa ma anesteziez. Asta mic deja musca, nu ma lasa sa citesc tot. Ana, la Bucuresti nu-i de mine. Hai la Cluj! Sunt claustrofoba, irascibila si multe alte trasaturi de genul care ma fac suportabila doar in izolare si medii urbane usor academizate. Totusi, cine stie. Avand in vedere gustul meu pentru neprevazut… Omuletule, unde dau si unde crapa. Zici tu ca Robert Downey Jr. e urat? Daca esti genul ala de urat, nu mai vorbim. Vreau sa-mi pastrez constiinta politically correct 🙂 Apropo de sfinti! Sotul din film chiar e un sfant! Pana la urma viata nu e facuta pur si simplu din tablouri, e vorba de infinit de multe nuante. Thomas Man, sarumana, un comentariu destul de laborios si totusi 🙂 Ai dreptate, dau pe dinafara de sentimentalism, e bine ca pe aici mai infuzez cate un strop de ratiune. Totusi, m-as mira sa se prinda de mine.

    Ulicica 31 august 2010 14:09 Răspunde
  • Cu cat daruiesc mai multa dragoste si prietenie, cu atat sunt mai dezamagita de cei la care tin…

    Judy 31 august 2010 14:23 Răspunde
  • De sub maldarul de pilule bicolore, va supraveghez si constat ca, pe masura ce parcurg ceea ce scrieti, am revelatii interesante. Nu le spun aici, par patologice, dar va asigur ca au sambure artistic. Ma incita discutia voastra, as avea multe de spus, dar astept un moment prielnic. 🙂

    Simona Catrina 31 august 2010 15:11 Răspunde
  • @Ulicica- Referirea mea la urâţenie era la adresa personajului păros care a cotropit 90% din film, dar nici nu m-ar scoate afară din casă un Robert Downey Jr. scund, anorexic, cu 4,5 cm sub înălţimea ei, cu pectorali feciorelnici, doar c-o privire blândă de căţel dresat „ia de la Băsescu!”(pe blogul meu ai mostra!).

    Din propria-ţi descriere, se pare că eşti apetisant de trupeşă şi nu degeaba îşi dă coate sexul urât când despici briza mării. Te-aş asorta cu cineva mai bine construit, cu ochi verzi şi c-o predispoziţie pentru o expunerea de motive care să te impingă spre o abandonare fără regretele de mai târziu.
    Nu-i invidia pe bărbaţi ! Se imping în van şi se lovesc de regulă de sticla nepăsării. Unei femei trebuie să-i aprinzi veioza romantismului înainte de a o stinge pe cea de pe noptieră.

    Omuldelamunte 31 august 2010 15:22 Răspunde
  • Refrenul „Ma, voi va iubiti” n-are nicio graunta artistica dar a facut cariera aici pe bloaga 🙂 Îl reasortam ?

    Thomas Man 31 august 2010 15:27 Răspunde
  • Simona, vrem revelatiile 🙂

    Thomas Man 31 august 2010 15:28 Răspunde
  • Judy, principiul vaselor comunicante, firesc.
    Sunt extrem de contrariat sa constat ca esti fan club fane banica jr !
    Poate de aceea functioneaza asa de bine la tine principiul pomenit 🙂

    Thomas Man 31 august 2010 15:30 Răspunde
  • neli, bun venit (sau revenit) în gasca noastra virtuala 🙂

    Thomas Man 31 august 2010 15:31 Răspunde
  • Ana,
    ma luati voi pe mine sa tin scorul tacerilor dar va gasiti beleaua… 🙂 cum crezi tu ca as tace eu? nu sint sigura ca tac nici in somn.
    TM 🙂

    iana 31 august 2010 15:59 Răspunde
  • In adolescenta era interesant, ma credeam o diva. Mai tarziu a devenit deranjant ca nu puteam sa-mi scot inteligenta la vedere, de fapt eu iubeam femeile, ele ma urau, eu uram barbatii, ei ma iubeau. Bineinteles, povestile s-au intrepatruns si amestecat, divizat si Dumnezeu mai stie ce. Si desi sunt casatorita (cu un barbat ) si am si un copil inca ador femeia si am s-o iubesc cat oi tari. Invidiez barbatul si in acelasi timp il deplang. Poate la un nivel pur animalic as reactiona la un fizic impresionant dar m-ar domina exact atat cat tine si prestatia animalica. Desigur, daca e sustinuta pe masura la etaj…. Dincolo de asta, niste ochi tristi, o privire plina de talc, o voce plina de vibratii, dar mai ales un dialog care sa nu aiba nici o noima dar foarte mult miez. Ana, sa nu crezi ca-ti fac avansuri 🙂 Eu iubesc femeia la un nivel subliminal, contemplativ….ma lasa neuronii aia care sustin creativitatea. Acum barbatii or sa-mi sara la gat iar femeile ma vor evita. Ma pricep sa intretin relatii interumane, nu ? Omuletule, ai o subtilitate care ma pune in incurcatura. Frumos, foarte frumos!

    Ulicica 31 august 2010 16:03 Răspunde
  • Simona, materia adeziva lipsea din articol dar curge-n valuri prin comment-uri 🙂
    Avem Superman cu Superglue si o mare de lipici 🙂

    Thomas Man 31 august 2010 16:09 Răspunde
  • Ce vise zgomotoase, Iana 🙂

    Thomas Man 31 august 2010 16:10 Răspunde
  • acu’ sa nu crezi ca fac gat, Ulicico, dar nu e, cumva, gresit? sigur e la si nu de?

    un trecator 31 august 2010 16:10 Răspunde
  • Ulicica…, Robert Downey este, in prima faza, necunoscutul dupa chipul si asemanarea salbaticului.
    Diane nu-l vede urat, ci fascinant, pentru ca el este absolut altfel- in mintea, curiozitatea si fotografia ei- un specimen original care se vrea descoperit, explorat pana la revelatie. hai sa spunem ca filmul este despre elucidarea unui mister masculin atipic care are drept consecinta iubirea maladiva terminata in drama. femeia cautand, prin simturi si retina raspunsul la douazeci de mii de intrebari, pentru ca nu-i pe deplin satisfacuta de ceea ce stie. Imi pare in plus scenariul casniciei ei. La cum a fost conceput personajul sotului ei, filmul ar fi avut acelasi impact si daca ea ar fi fost single. Sau poate contextul despartirii de sot ar fi trebuit sa infatiseze o drama mult mai acuta, sau, dupa caz, o lupta acerba de pastrare a relatiei, pentru a veni, oarecum in prim-planul intrigii. Am vazut filmul anul trecut. Ce mi-a ramas in memorie este transformarea ei, prin tzashniri de incintari seducatoare si mirari extrem de captivante, aflata, de fapt, in cautarea confirmarii instinctul ei la fel de salbatic si primar. sotul ei- imaginea ei exterioara, Robert D. – intregul ei interior. un pelegrinaj pasional in ritm dureros si apoi din ce in ce mai dureros….mie filmul mi-a lasat un gust amar. si, da, nicole joaca perfect acest rol.

    tania 31 august 2010 16:18 Răspunde
  • Ulicica, ai fost fabuloasa la capitolul femei. Esti din ce in ce mai interesanta. 🙂 🙂 citesc si rad. rad si citesc. 🙂 🙂

    tania 31 august 2010 16:21 Răspunde
  • Thomas Man, in viata reala ti-as da flit dar aici ma autoprovoc sa te las sa te desfasori asa cum iti place. Esti departe de adevar dar adevarul e oricum ultimul lucru care te intereseaza. Superglue in nici un caz, poate doar virtual. Doar de aia ma dedau desfraului conversatiei aici pentru ca in viata de zi cu zi sunt o introvertita. Si apoi nu e neaparat un defect sa fii si superficial si infumurat. Daca arati si bestial esti prototipul perfect al contemporaneitatii masculine. Exista si o circumstanta atenuanta, esti inteligent, mai mult decat iti prieste. Undeva in background la tine sunt niste chestii…foarte adanci.

    Ulicica 31 august 2010 16:34 Răspunde
  • @Un Trek- Bărbaţi care să sară de gâtul unei femei, cumva mai rar am întâlnit.
    Ei da, cum altfel? Femei care să sară de gâtul unui bărbat este firescul în persoană.
    Femeia are culcuşul ei la pieptul unui bărbat şi-şi sprijină toată greutatea trupului ei porţelanat, cu braţele înlănţuite peste ceea ce consideră ea că-i apără temerile. Aşa-i croită natura! Ocrotitoare cu fineţurile şi furnizoare de muşchi pentru o perpetuă de fericire în lanţul trofic.
    Virinel este o excepţie, care crede că sextantul este un aparat de măsurare a intensităţii sexului.

    Omuldelamunte 31 august 2010 16:36 Răspunde
  • Scuze! Un „de” superflu. „… perpetuă fericire…”

    Omuldelamunte 31 august 2010 16:38 Răspunde
  • Tania, initial eu m-am simti revoltata in instinctul meu matern. Apoi am tot rumegat chestiunea si i-am gasit prea multe explicatii si nu stiu…ce e mai trist. Sa traiesti in mod perfect o viata care nu-ti apartine sau sa gresesti in mod imperfect dar autentic. Scenariul de altfel forteaza nota (si imaginatia) destul de mult dar povestea din spate e ca un balans intre doua lumi care nu au nici o intersectie.

    Ulicica 31 august 2010 16:41 Răspunde
  • N-am vazut filmul despre care vorbiti voi, dar vorbele tale ODLM m-au lovit drept in suflet, acolo unde am eu the soft spot pentru Robert Downey JR.
    Omule, drept pedeapsa:

    http://www.youtube.com/watch?v=JWESAvVUP1Q&feature=related

    Paca 31 august 2010 16:41 Răspunde
  • Ulicica, drama este drama. fara cusururi. in lipsa unui final tragic al povestirii, m-ash fi apucat de critici. dure. si de cuplu si materne. dar, orice drama scuteste, dupa parerea mea, efortul culpabilizarilor. asta in termeni generali. imi suna ceva de genul- vinovat este mortul. poate exagerez. filmul, in esenta, este despre…femeie shi marul ei rosu si de aur. 🙂

    tania 31 august 2010 16:48 Răspunde
  • Hello, dintr-o zona cu picaturi de ploaie.
    Ce regina-cumintenie parea instalata cu vreo 15 randuri mai sus, dar uite ca va descopar cu fulguieli eteroclite: )
    Imi place, asa ca ma amestec si printre sepale, dand iama si prin petale, desi de la stamine, nu stiu daca ati remarcat, se-ntampla cand si cand sa dam de pamant cu tot cu grandoarea cupolei de minuni lumesti..: )
    Apropo de generalisimul ”barbatii sunt sfinti” pe care l-as saluta voioasa daca nu m-ar atrage momentan chestiile punctuale si autentice.
    Harjoana la max, marea de lipici de care se vorbeste cantacios imi pare mai degraba o devalmasie de gratii. Stiam io ca ne invartim pe-aici mai mult printre elocinte elitiste: )) Rutina versus heirupism, en garde!

    Una 31 august 2010 17:14 Răspunde
  • @Paca- Nu intră în elita bărbaţilor bine. Ar intra în clubul lor doar ca breloc.
    Nu fac paşi mai departe în nisipuri mişcătoare. Eu sunt ca Ulicica, preamăresc femeia cu toate detaliile ei tangibile şi in.
    Noţiunile despre bărbaţi le încurc. Eu îmi sunt de ajuns de întortocheat cu tot ce incumbă cunoaşterea sinelui.

    Omuldelamunte 31 august 2010 17:15 Răspunde
  • una, parca ai luat o pozitie strategica pentru scrima. 🙂
    heirupism zici? mai bine un hei rup. 🙂 si un soundrack aproape perfect, ca-i despre bucurie si oameni:

    http://www.youtube.com/watch?v=fllDB3FK7pI&feature=related

    tania 31 august 2010 17:52 Răspunde
  • Omule, banuiesc ca fiecare dintre noi e surprins, la un moment dat sa se descopere altfel decat credea ca e (sau dorea sa fie), si ne tot autoanalizam cu spor, si ne incalcim in propriile ganduri.
    Robert Downey jr a trecut prin iad si s-a intors, se vede asta in fiecare rid de pe fata lui, ii tremura inca mainile, dar se lupta cu sine, e stors evident de puteri, dar s-a ridicat. Si o iubeste pe femeia aia de langa el care i-a fost alaturi. Asa ca faptul ca ii lipsesc cativa cm chiar nu conteaza, are toata admiratia mea.

    Paca 31 august 2010 17:54 Răspunde
  • @Paca- Nu i-am citit biografia, nu am istoria cutelor de pe figură, nu-l cunosc, nu mă cunoaşte.
    Constatatam doar că n-a fost ales pe potriva mărimii şi strălucirii actriţei Nicole Kidman.
    Dacă s-a întors din iad, Dumnezeu să-l aibă în paza lui printre noi. Sufăr pentru omul Robert Downey Jr. aşa cum îmi fac griji pentru tot ce-i bolnav pe planetă.

    Omuldelamunte 31 august 2010 19:37 Răspunde
  • @Tania- Drama nu este că şi-a părăsit soţul ( un soţ ca ăla nu-i atât de rarissim) ci doi copii, pe care, dacă ai inoculat serul dragostei de mamă, nu-i laşi fără imbrăţişarea de noapte şi fără goana de dimineaţă la cana cu lapte şi la şcoală.
    Toate lăsate în urmă pentru a poposi în landul lui Cătălin Dezbrăcatu’ şi a-ţi savura o iubire imposibilă, de trei luni durată?
    Gust amar. Ai dreptate!

    Omuldelamunte 31 august 2010 19:56 Răspunde
  • Urăsc diacriticele limbii române şi de aceea le pun în draci, când sus când jos!
    Ştiu că le aveţi doar în tastatura virtuală, care trebuie instalată şi devine cam peste mână.
    Citirea cursivă se împiedică în: bărbat urat/urât, rau/rău/râu, vorbe cu talc/tâlc, devălmăşie de gratii/graţii, nu-s de teapa/ţeapa mea, gasca/gaşca/gâsca şi altele asemenea.
    Academia Română este neputincioasă azi, dar adolescenţii patriei o vor rezolva pe Mess cnd tb sa scr cva in mar vtz ptr k gasca ii astpt n poarta.
    Să mă văd atunci că-i dau telefon şi-i spun „ia spune-i tu lu’ Tatae ce-ai vrut să-mi spui pe Mess!”

    Omuldelamunte 31 august 2010 20:33 Răspunde
  • Dragilor, ce de elucubratii si fandari, ce e cu voi? S-a schimbat vremea si s-a schimbat si tonul pe aici, parca e mai acid? Sau mi se pare?

    Corina L 31 august 2010 20:35 Răspunde
  • Omule, nu ai inteles. spuneam ca intregul film este o drama. adica: parasirea sotului, parasirea copiilor, inconstientza firii ei, boala amantului, moartea amantului etc. daca ai fost atent, ziceam ca filmul, este, in esenta, despre femeie si marul ei rosu si de aur. marul- caderea in pacat, rosu- pasiunea instinctuala mult prea infocata. marul de aur. falsa iluzie ca tot ce iti capteaza fiinta cladeste vreun drum al fericirii.
    dar, eu incercam sa spun altceva. filmul nu pune accent pe parasirea sotului, a copiilor, a vietii ei in fond si nici macar el- amantul, nu este personajul principal (oricum ideea parului all over mi se pare mult prea facil-fictionala pentru a exprima forta provocarii tentatiilor unei femei ce pare de nezdruncinat), ci pe ea.

    ea, femeia, diane, o tipa frumoasa, senzuala, introvertita in opinia mea, electrizanto-trista, cuminte, fidela, conformista, sotie, mama, femeie, inaccesibila, despre cum ajunge sa fie pacatoasa. cum greseste, din secunda in secunda, alunecand direct proportional cu si in mirarea unei infatisari animalice ce camufleaza barbatul, altul decat sotul ei. nu este suficienta doar condamnarea ei. este poate un film foarte bun (analitic vorbind) despre CUM se pica in pacat.

    si sa inchei, fictiunea in sine a filmului legata de amant imi da vaga impresie ca intreaga poveste poate fi foarte bine repusa intr-o regie scurtissima despre femeile-sotii-mame aproape perfecte care, in visele lor cele mai nastrusnice, isi imbogatesc imaginatia cu amanti paroshi si bolnavi catre moarte, ca raspuns fictiv al confortului mentalo-epidermic pe care il au ele, femeile, in preajma pisicilor, extazului blanurilor scumpe de vitrina etc, ca si hobby de viata.
    daca nu ar fi jucat nicole kidman, eram aproape sigura ca totul a inceput de la un asha scenariu. 🙂

    tania 31 august 2010 20:37 Răspunde
  • tania,
    eu n-am avzut filmul da’ promit ca-l vad. ca prea-l dezbati cu foc! 🙂

    iana 31 august 2010 22:14 Răspunde
  • iana, imi insiram opinia ODML-ului, ca m-a provocat. 🙂 tocmai el sa nu vada dincolo de prima scena. 🙂

    tania 31 august 2010 22:19 Răspunde
  • sa vezi filmul si is curioasa daca-mi impartasesti vreo parere. 🙂

    tania 31 august 2010 22:21 Răspunde
  • ce ma nedumereste pe mine, ca vorba Ianei, prea dezbateti cu foc de-i sare aluia parul si din nas, nu numa’ de pe corp. daca tot e sa cada in pacat, de ce musai un barbat bolnavicios catre moarte?

    un trecator 31 august 2010 22:27 Răspunde
  • Ana, multumesc frumos, am acum un medic stomatolog bun si dragut, dar daca viitorul ma va lasa fara el, iti spun cu mare drag. 🙂

    Simona Catrina 31 august 2010 22:27 Răspunde
  • Stau aici si cos un goblen complicat, cu fluturi si berze, si va ascult, sa nu credeti ca am disparut. 🙂

    Simona Catrina 31 august 2010 22:28 Răspunde
  • hmmm, deja te-a apucat nostalgia dupa berze? doar ce-au inceput sa plece 🙂

    un trecator 31 august 2010 22:33 Răspunde
  • trecator, tocmai ma gandeam ca la cat am vorbit, filmul e super interesant si full de simboluri. fara nicole kidman, era unul de duzina. si sa termin de vorbit tot cu…foc. 🙂

    cred ca, potrivit imaginatiei care transpare, in fictiunea femeii asteia la locul ei, Diane, amantul trebuie sa fie bolnav. si este bolnav pentru ca vorbim de o iubire imposibila, si ca sa fie treaba – treaba, iubirea trebuie sa-i fie si suferinda (si ca sa fie suferinda pe bune, si fizica si sufleteasca, adaugam o boala neiertatoare) si de aici drumul spre moarte. odata cu ea, moartea, anihilarea pacatului, cred si bag seama. imi este clar. moare, pentru anularea pacatului ei. 🙂
    filmul este plin de detalii foarte explicite. acum imi dau seama. 🙂 gata, am vorbit cu…foc. 🙂

    tania 31 august 2010 22:43 Răspunde
  • Pai da, Trecatorule, femeile devin anxioase cand vad berzele plecand. Asta e, am fost crescute in ideea ca berzele vin si cara cu ele cate-o primavara, cate-un bebelus, cate-un tablou campenesc romantic. In fine, berzele se cos usor, mai greu e sa cosi cuibul. 🙂

    Simona Catrina 31 august 2010 22:45 Răspunde
  • simone, daca fluturii ar veni cand pleaca berzele, tot ar fi ceva. 🙂

    tania 31 august 2010 22:49 Răspunde
  • da, ar fi, ca la intoarcere ar aduce un bebelus, o primavara, un domiciliu fortat (probabil) ….:D

    un trecator 31 august 2010 22:52 Răspunde
  • (ulicico, dupa cum vezi, am distrus toata frumusetea filmului. pe nepusa masa. 🙁

    tania 31 august 2010 22:52 Răspunde
  • Cred ca e greu de cusut, totusi, si ciocul: )
    Adica asa mi se pare mie, dar stiti ca io mai am si problematici d’astea, de mecanica fina in unele nopti fara luna: )))

    Una 31 august 2010 22:53 Răspunde
  • trecator, tu ai mai vazut barza cu trei cadouri la un loc? 🙂

    tania 31 august 2010 22:54 Răspunde
  • da, daca ai norocul sa gasesti trifoiul norocos inainte de-l ciuguli….barza. chiar si cu ciocul ala cusut :))

    un trecator 31 august 2010 22:55 Răspunde
  • daca tot il gaseste barza, e perfect. sa stie doar al cui e randul. 🙂
    una, hai mai ca merge si o luna plina. sa vezi acum, pe toamna- puzderie. 🙂

    tania 31 august 2010 23:00 Răspunde
  • Ce-i cu voi, oameni buni? Acum cateva nopti va ocupati de botosei, acum de berze!

    Paca 31 august 2010 23:03 Răspunde
  • Tania, fluturii mei ies direct din crisalide. Nu vin si nu pleaca, bat aripa pe loc. Ai dreptate nu plecarile ma sperie, ci absenta sosirilor. Ba chiar la Departures ma simt mai aparata, de cand ma stiu.

    Una, ciocul il cos festonat 🙂 cu ace mici, cu urechi si mai mici. Asa cum coseam, pe vremuri, tepii aricilor, intr-un goblen cu animale mici si mijlocii.

    Trecatorule, ultima data cand am vazut o barza in trifoi era acolo fiindca vazuse o broasca. Norocul meu, deci – mi-au ramas noroacele intregi.

    Simona Catrina 31 august 2010 23:04 Răspunde
  • Paca, toamna se numara bobocii. 🙂

    Simona Catrina 31 august 2010 23:04 Răspunde
  • simone, dupa goblen din fir de fluture si piciorush de barza:

    http://www.youtube.com/watch?v=1nEHl3-1zho&feature=related

    tania 31 august 2010 23:40 Răspunde
  • Va spun tuturor noapte buna si va las un haiku de toamna:

    ” The stars
    have already opened
    their autumn eyes”
    (by Ozaki Koyo)

    Paca 31 august 2010 23:50 Răspunde
  • Daaaa, Tania, Paca, deci treceti la somnic… Ati vazut ce usor ii este unei femei sa zburataceasca toata lumea din jur? E destul sa aduca vorba de berze si toti musafirii zboara ca (paradoxal) potarnichile. 🙂

    Simona Catrina 31 august 2010 23:51 Răspunde
  • simone, dar de asta ce spui? 🙂

    http://www.youtube.com/watch?v=rbNc7GzRSqM
    (nu conteaza brandul reclamei, caci, oricum, nu-i cel mai inspirat)

    tania 1 septembrie 2010 0:03 Răspunde
  • Simona, am fugit doar pana la oglinda. si nu, nu aduc a potarniche :))

    un trecator 1 septembrie 2010 0:20 Răspunde
  • Simona, eu nu mă mai spariu de barză. Şi-a făcut deja datoria. Fără să intuieşti măcar, ai o probă chiar în preajma ta. Odată vei afla…

    Omuldelamunte 1 septembrie 2010 0:25 Răspunde
  • Ulicica, pisica era de fapt oranj,
    Darnicie, ritm si eleganta ! „Ti-as da flit” îmi suna cam streetdance pe Feleac 🙂
    Îti multumesc supus ca ma lasi sa ma desfasor cu consecventa si majestuoasa generozitate 🙂
    Pun astea în contul hormonasilor tineri si zvapaiati care-ti dau un sarm incontestabil, deasupra nostimadelor si oranjadelor cu care suntem obisnuiti.
    De reamintit, pt cei care au mai ratat cate un episod : nu vorbesc serios nici în gand, asa ca intentiile nocive nu pot fi decat fantasme personale.

    Thomas Man 1 septembrie 2010 0:44 Răspunde
  • Sfintenia depinde de dioptriile pe care ti le-ai pus în vitralii, Una.

    Thomas Man 1 septembrie 2010 0:49 Răspunde
  • Am switchat vesel la faza „bestiar pe tapiterii”.
    Animalul din mine se textilizeaza usor si va spune somn reparator (pleonasm admis la ora asta) !

    Thomas Man 1 septembrie 2010 0:52 Răspunde
  • V-am citit. Am ametit.
    Am probabil urme de la betia plimbarii pe strazile Brasovului, chiar daca in ploaie si concluzionez ca va inteleg mult mai bine de dincolo de ocean.
    O zi frumoasa pe 1 septembrei va urez tuturor.

    CristinaC 1 septembrie 2010 9:05 Răspunde
  • Ulicica, uneori e mai bine sa intelegi gresit decat sa nu intelegi nimic 🙂 Daca nu mi te-ai fi adresat direct, n-as fi priceput nimic. Adica n-as fi priceput ca nu e nimic de priceput dincolo de sensul strict al cuvintelor. Clujul e o tara (ODLM, mi-ar folosi tastatura ta virtuala, iau cu copy/paste si iese „ţâră”) cam departe. Si cam civilizat. Dar mi-am notat destinatia si am lasat loc pentru data si ora. Pana atunci, o sa caut filmul, ca despre ce nu cunosti nu poti comenta (de fapt, eu pot, da’ voua nu va pot face asa ceva 🙂 )

    Ana 1 septembrie 2010 10:14 Răspunde
  • Simona, doctorita mea are un singur defect: nu e doctor 🙂 Promit seriozitate maxima (tin cu maselele de provenienta externa de declaratiile mele) si raspuns rapid la e-mailul tau – daca vei avea vreodata nevoie – in limita netului pe care ni-l da un operator cu milioane de clienti (nemultumiti, dupa capul meu) 🙂
    Mie imi plac muuuult berzele. „Paca, paca” , ma produceam eu sonor la varsta la care toata lumea se abtinea de la rasul in hohote, ca sa nu traumatizeze copilul. Sunt superbe cand dau capul pe spate, fac pui care le seamana si ma leaga de ele frumoase amintiri din copilarie (a mea, pe cand umblam creanga).

    Ana 1 septembrie 2010 10:26 Răspunde
  • Am capul plin de tot felul de chestii teoretice si analitice dar, draga Tania, ti-am urmarit cu placere dizertatia. Eu sunt cititor (vizionar de film) subiectiv, dupa Freud, ala care nu-si face bine treaba si in loc sa fie obiectiv si sa judece la rece, se transpune in actiune. Eu transpusa in rolul Dianei am inteles, intr-un mod pur empatic, ca ar fi vorba despre insasi structura personalitatii umane. Dar nu vreau sa generalizez, cred doar ca sunt oameni care au camarute secrete, ascunse, pe care si le refuza ca acces pana si lor insisi. Acele ceva-uri ale noastre pe care suntem invatati sa le refulam pentru ca societatea ne cere sa fim indivizi care merg pe doua picioare, iubesc heterosexual , incheaga familii si procreeaza. Si toate acestea sunt lucruri firesti doar ca fiintarea noastra in universul acesta pe care il cercetam prea putin si cu atat mai putin il intelegem are si cautari care frizeaza necunoscutul, obscurul, nepermisul. Daca iti amintesti, isi saruta fiica pe frunte promitandu-i ca se vor vedea curand. Eu am ramas cu impresia ca e vorba de o escapada in ungherele ascunse ale sinelui, de unde te intorci impacat cu tine la ceea ce ai fost si vei fi si de acum inainte, ramanand acelasi si cu toate acestea cu totul altul. Obiectivul camerei foto nu e decat un ochi cu care privesti, uneori, prin gaura cheii. Cat despre infidelitate..de fapt actul sexual in sine mi-a scapat, nu i-am dat defel importanta, m-as fi lipsit de el, mi se pare un artificiu pt. a face filmul mai…in tendinte. Poate idealizez prea mult un scenariu cu prea multe exagerari si prea putine aprofundari dar in subiectivismul meu caut un orice ,acel ceva….pentru mine.

    Thomas Man, ma limitez la a-ti da „buna ziua” , altfel…mi-e teama ca te-as lua in serios.

    Ulicica 1 septembrie 2010 11:45 Răspunde
  • Omuldelamunte, si tu vei afla, cat de curand, ca eu sunt un om astamparat si calm, cu o singura fatala exceptie: daca apuci sa-mi spui doar o parte de secret si sa renunti pe parcurs, linistea ta s-a terminat. A-mi spune acum ca am dovada paternitatii tale in jurul meu si ca voi afla eu „odata” este echivalent cu a smulge puiul de antilopa din gura leoaicei, adica s-o opresti cand ii este ei lumea mai draga. Sau e ca si cum te-ai opri brusc dupa preludiu, daca mi-e permisa comparatia (si cred ca mi-e permisa, ca e blogul meu 🙂 ). Asa ca astept confesiunea imediat, altfel vei pati lucruri pe langa care moartea ti se va parea nirvana! 🙂

    Simona Catrina 1 septembrie 2010 11:48 Răspunde
  • Cristina, scumpa mea, si eu ii intelegeam mai bine de peste Ocean! 🙂 🙂 🙂 De cand am venit aici si ma uit la ei de-aproape, parca simt nevoia de plansa desenata. 🙂 Cum ti se pare Brasovul tau? Papa bun, aer bun, suflet bun?…

    Simona Catrina 1 septembrie 2010 12:19 Răspunde
  • Draga Trecatorule, sunt doua feluri de fugari: cei care se ascund doar cand aud un sunet suspect si cei care, pentru orice eventualitate, nu ies niciodata din ascunzatoare. Matale erai sub camuflaj aseara, de-aia am dedus ca aveai treburi mai importante. Mea culpa. 🙂

    Simona Catrina 1 septembrie 2010 12:21 Răspunde
  • Ulicica, imi amintesc, da, foarte bine scena sarutului copilului. ei, in clipa aceea, mi-a dat de gandit ca plecarea ei, a dianei, se vrea doar un pur experiment, vreun trasei initiatic personal, fara a-i afecta lumea cladita. Fara sa implice sotul, copiii, familia. din experiment insa, a ajuns la cu totul altceva. e calatoria ei, proprie, spre cunoastere. dar nu cred ca-i vorba doar de sine, sau de la sine a ajuns la instinct. (vezi faza cand iese in balcon si ishi dezveleste, de una singura, pieptul, sa poata respira, racori mai bine. 🙂 asta in termeni obiectivi. 🙂 freud ar fi spus insa, cred, ca, in copilarie, diane s-a simtit foarte atrasa de omul-primar, fizic- mai putin uman. Iti amintesti scena cu parul din conducta? in orice alte conditii, ca pe cele optime nu le punem, 🙂 oricine si-ar fi afishat sila, dezgustul. Diane nu. a fost, pur si simplu, fascinanta. adica, pentru ea, ghemotocul ala era la fel de seducator precum hainele de blana foarte frumoase si scumpe, care tot apar si reapar in film.
    da, corect, intr-un final, vorbim de cunoasterea personalitatii umane, cu precadere a instinctului uman, ca Cam lipseste ratiunea. 🙂

    tania 1 septembrie 2010 12:52 Răspunde
  • Continua sa te limitezi, Uli, altfel dai de cine stie ce fobii !

    Thomas Man 1 septembrie 2010 13:08 Răspunde
  • Comediantii jonglara cu greutatile
    Dar fiecare spectator cauta în sine copilul miraculos :
    http://www.youtube.com/watch?v=lwfzKOeMT6A

    Thomas Man 1 septembrie 2010 13:10 Răspunde
  • Iana, scorul tacerilor se tine vorbind 🙂
    Simona, subriscriu la cererea lui TM, pe cand revelatiile ?
    TM, am vazut jumatate din filmuletul din link, cu sonorul la minim, nu sunt singura, mai sunt cativa in capul meu, basca za coligs. Mi-a transmis tristete. Asta sa-ti fi fost scopul ? N-ai ceva care transmite intelepciune si fericire ?

    Ana 1 septembrie 2010 13:39 Răspunde
  • Nu stiam ca s-a facut un film despre viata Dianei Arbus, pentru ca am renuntat de vreun an sa mai privesc imagini „miscatoare” in favoarea celor statice, iar Diana pentru asta a devenit celebra, pentru fotografiile sale cu fiinte un pic mai altfel decat noi…
    Si apropo de cat de conformisti suntem (sau nu), azi am cedat tentatiei (dupa 30 de minute de lupta grea) si mi-am comandat un iphone 🙁 Am fost sedusa de cuvintele Wi-Fi, email, e-book, caci ce m-as face atunci cand calatoresc si nu ma pot conecta la internet, nu? 🙁 🙂 Mentionez ca nu vorbesc mult la telefon si nici des, oare ar trebui sa ma simt prost ca nu am 800 de prieteni pe care sa-i indes in viitoarea mea agenda cu 800 de locuri disponibile?! 😐 Exista oare oameni care au 800 de prieteni, rude, colegi, iubiti si fosti iubiti?

    Justine 1 septembrie 2010 14:35 Răspunde
  • stiati ca exista nasture spy si cutie coca cola spy cu memorie interna gb? 😀

    Justine 1 septembrie 2010 14:46 Răspunde
  • Justine, eu nici pe Facebook n-am 800 de prieteni, am doar 500 si ceva 🙂 Dar nu-i cunosc personal pe 400 dintre ei… Ma bucura si ma onoreaza ca ma cunosc ei, in schimb… N-am iPhone, am alte prioritati acum, dar adulmec si presimt ca-i vine randul intr-un viitor rezonabil.

    Simona Catrina 1 septembrie 2010 14:59 Răspunde
  • Da, Simona, dar vezi ca dupa ce iti iei un iphone, nu mai poti s-o stergi de pe blog, scuzandu-te ca ai plecat undeva pentru 2 zile, acum avem wireless si in mijlocul padurii 😀

    Justine 1 septembrie 2010 15:05 Răspunde
  • Justine, da’ voi prin ce paduri colindati? 🙂

    un trecator 1 septembrie 2010 15:19 Răspunde
  • Pentru un perfecţionist, Iphone este un gadget cu performanţe de top, dar şi scump în draci!
    Cu o treime din preţ, găseşti telefoane care fac acelaşi lucru: conexiune wireless moka în locurile hot-spot, conexiune pe coclauri cu abonament net-mobil, cameră foto, radio, memorie de 16 Gb pentru clipuri MP4 şi audio MP3, touch screen, agendă cu 1001 relaţii şi nopţi, calculator, hărţi GPS offline,calendar, deşteaptă-te române etc.
    Acestea se numesc HTC, Nokia, Samsung, Motorola.
    Atenţie! La abonament net-mobil ai o limită de trafic lunară, dacă ai depăşit-o te umflă de te costă (sau invers!)
    Traficul pe net în roamnig, la întoarcere, îţi ruinează un depozit la bancă.

    Omuldelamunte 1 septembrie 2010 15:56 Răspunde
  • Aaaa, pai sa nu se inteleaga ca imi originalul iphone. Si chinezii fac iphone la fel de bune (sper eu), cu tot cu sigla apple pe bocceluta. Se cheama „replica”: replici nokia, replici iphone… Sper sa nu fie o (foarte) mare teapa…

    Justine 1 septembrie 2010 16:05 Răspunde
  • Un trecator, prin padurea din spatele casei, colt cu antena Vodange 🙂

    Justine 1 septembrie 2010 16:06 Răspunde
  • @Justine- pentru e-mail, e-book, Wi-Fi, ia-ţi un Nokia cu aceste funcţii.
    După un an, Iphone-ul acela se degradează moral, te vei plictisi de el şi vei duce mâinile la gură dacă îl scapi pe jos în pădure sau ţi-l fură ( sub un an).
    De restu’, ia-ţi o rochiţă pentru tinereţea ta, vei fi frumoasă şi de două ori fericită!

    Omuldelamunte 1 septembrie 2010 16:06 Răspunde
  • De unde deducem ca perfectionistii e musai sa fie plini de bani. Sau sa se lase de perfectionism. Perfect posibil !

    Ana 1 septembrie 2010 16:07 Răspunde
  • @Justine- Nuuuu, nu „replica” ceva! Sunt nişte trompete, golănii făcute cu briceagul pe balcon.
    Ia-ţi ceva original, în promoţie, pe puncte de loialitate.

    Omuldelamunte 1 septembrie 2010 16:11 Răspunde
  • Chiar asa naspa sunt? 🙁

    Justine 1 septembrie 2010 16:16 Răspunde
  • Naşpa terminal!

    Omuldelamunte 1 septembrie 2010 16:17 Răspunde
  • Justine, daca iti cumperi iPhone pentru tine, e o jucarie simpatica, altfel…sa te gaseasca toata lumea tot timpul nu e fun, mai ales daca te gaseste slujba.

    Am ravnit la un BB si 24h internet, dar de doi ani de cand il am, de la job, e un cosmar. Stii ca un BB nu se inchide niciodata. Daca vrei sa nu mai blink blink luminita rosie trebuie sa-i scoti bateria. oroare!

    Anemari 1 septembrie 2010 16:21 Răspunde
  • eu mi-as cumpara un iPhone doar pentru aplicatia talking tom cat, care-i place la nebunie baietelului meu, si cu ocazia asta el ar avea „treaba” cca 1 ora iar eu timp sa iau o gura de aer proaspat citind dezbaterile voastre aici pe blog 🙂
    Sincera sa fiu ieri nici nu am indraznit sa intervin, m-as fi simtit ca in „arena leilor” :))))

    roxana 1 septembrie 2010 16:49 Răspunde
  • Imi dau lacrimile de ciuda. Azi mi-am luat iPhone, iar peste doua saptamani l-am pierdut. nu ma intrebati cum, ca imi scot servetelele de ochi. 🙁
    Roxana, aici nu-s lei. 🙂 avem fluturashi, berzishoare, potarnichi si…cred ca daca se apuca simone sa ne concretizeze, s-a terminat povestea. 🙂 🙂 🙂

    tania 1 septembrie 2010 17:08 Răspunde
  • Orice te „leaga” si mai tare de „civilizatie” are sansa sa te dezlege de orice sansa de a-ti trai viata 🙂

    Ana 1 septembrie 2010 18:00 Răspunde
  • Tania,adevarul este ca initial asa mi-am imaginat discutiile de pe blogul Simonei, pufosite, cu norisori roz si fluturasi 🙂

    roxana 1 septembrie 2010 18:23 Răspunde
  • @Roxana – aici ai să întâlneşti şi o leoaică care savurează un pui de antilopă şi eu, cu teleobiectivul meu secret, am început filmarea pentru un nou episod din Animal Planet.
    Am pe agenda mea şi un episod pe Discopery „Cum să sari preambulul”, mă rog, preludiul.
    Am stârnit curiozitatea unei fiinţe astâmpărate şi de clasă înaltă care, se pare că mânuieşte nirvana mai lesnicios decât furculiţa. Mi-e drag scrisul ei, aşa că risc!

    Omuldelamunte 1 septembrie 2010 19:10 Răspunde
  • … si eu scriu si trimit felicitari scrise de mana. Da, pe cuvant ca mi-e drag si am ajuns sa caut ocazii in a le trimite . A … e ziua lui X , tac-pac caut o felicitare , o scriu si husti cu ea ! Au xyz aniversare ! La fel. Am redescoperit ca am un scris oribil , dar nu conteaza . In scoala generala o invidiam pe colega mea de banca pentru cat era de ordonata si pentru scrisul ei innebunitor de caligrafic si citet. Intre noi fie vorba, notele ei erau umflate datorita acestor calitati. Si am incercat multi ani sa o copiez… Nu mi-a iesit ! Dar am invatat devreme cat de subiectivi suntem !

    Grace 1 septembrie 2010 21:40 Răspunde
  • grace, daca ti-ash spune ca eu luam note mari pentru caligrafie si citet (ie) :), mai crede? 🙂
    acum???????? nu vrei sa-mi cunosti mediile. doar la computer am ajuns sa scriu foarte, atat de foarte caligrafic. 🙂 pe hartie este o intreaga jeluire. 🙂

    tania 1 septembrie 2010 21:54 Răspunde
  • hi hi hi ( ca nu-l gasesc pe smily …) eu am reinceput prin a-mi linia foile, sa post scrie drept !

    Grace 1 septembrie 2010 22:02 Răspunde
  • grace, nu cred in (a)linierea scrisului drept, deshi astazi mi-am cumparat rigla. roshie. 🙂 dar nu pentru un asha motiv nobil shi necesar, ci pentru a rupe (ha) drept. ca nici la rupt corect nu ma pricep. de asta. 🙂 eu cand completez felicitari, fac eforturi magnifice. ca, zice-se, scrisul de mana exprima caracterul… degetelor. 🙂

    tania 1 septembrie 2010 22:12 Răspunde
  • @Tania- imi place tare cum ai folosit viitorul în trecut:”azi mi-am luat iPhone şi peste două săptămâni l-am pierdut”.
    Ghiceşte-mi şi mie, te rog, ce m-aşteaptă de la Simona!

    Omuldelamunte 1 septembrie 2010 22:24 Răspunde
  • omule, nu-ti pot ghici. 🙂 scuzele de rigoare imi vor fi fost deja acceptate pentru aceasta imposibilitate, insist. 🙂
    (de fapt, nu am carti si nici…bobi. 🙂

    dar, fara nicio legatura cu subiectul, predicatul, atributul sau complementele de timp si timpuri, in gand cu… leii roxanei, mi-am amintit, spontan, despre:

    http://www.youtube.com/watch?v=qEP8pf6Z0Sk

    tania 1 septembrie 2010 22:36 Răspunde
  • Thomas, pentru ca apari si dispari ca o fantoma, eu nu mai apuc nici sa te salut, nici sa-ti vorbesc. Asa ca in seara asta am sa-ti las aici un gand frumos sa te astepte si un „noapte buna” soptit.

    Paca 1 septembrie 2010 23:47 Răspunde
  • soptiti, dom’le, mai usor ca treziti lumea de sub camuflaj 🙂

    un trecator 2 septembrie 2010 0:31 Răspunde
  • omule, daca aceste cuvinte:

    «Viitorul există deja, într-o măsură, în noi, sub forma amintirii.», spuse de Paler, nu te multumesc, eu te sfatuiesc, totusi, sa intrebi direct la…simone. 🙂

    trecator, ajunge cu atata camuflaj. 🙂

    simone, ce-ti face goblenul?

    tania 2 septembrie 2010 0:36 Răspunde
  • Grace, si colega mea de banca din scoala generala avea un scris foarte frumos si caligrafic si eu incercam s-o copiez! Cred ca toti aveam scribii nostri haraziti. 🙂 Azi ma bucur nebuneste ca n-am reusit sa-m stric scrisul dupa ea…

    Simona Catrina 2 septembrie 2010 0:52 Răspunde
  • Trecatorule, scuza-ne pentru vacarmul de soapte, era de fapt o diversiune, fetele resimt mai presant ecoul noptii si au nevoie de interlocutori. 🙂 Te vezi, chiar daca porti costum cu frunze si ai ramurele in cap. 🙂 Ca dovada ca fetele te-au localizat. 🙂 Ce-i drept, prin luneta armei, nu cu ochiul liber.

    Simona Catrina 2 septembrie 2010 0:56 Răspunde
  • Tania, berzelor din goblenul meu au inceput sa le sara fulgii. L-am desirat si am inceput altul, acum cos un ceas biologic, asta ca sa fie o imagine mai explicita, ca simbolistica pasarilor ne capiase rau de tot. 🙂

    Simona Catrina 2 septembrie 2010 0:58 Răspunde
  • Roxana, ignora actele de bravura ale Omuluidelamunte, sunt suicidale. Mi-a placut de el ca a spus ca „risca”. Hm, eu tocmai ii garantasem supliciul, deci nu e niciun „risc”, e o certitudine. 🙂

    Simona Catrina 2 septembrie 2010 1:02 Răspunde
  • simone, eu intentionez sa-mi cumpar un ceas biologic. deocamdata, nu am gasit decat o oferta. pe al meu. 🙂
    faina treaba costumului cu frunze si ramurele in cap ale trecatorului. 🙂 aici, pe pagina, am ramas incremenita in camuflajul lui Robert Downey. 🙂

    ma gandesc la un song. 🙂

    tania 2 septembrie 2010 1:09 Răspunde
  • iti spuneam…caut un ceas. 🙂

    somn usor de NB:

    http://www.youtube.com/watch?v=YkgfmWfJ11s

    tania 2 septembrie 2010 1:12 Răspunde
  • mie mi-e frica de iPhone.

    amalia 2 septembrie 2010 6:34 Răspunde
  • Si gasca noastra s-a erodat pana la disparitie. A ramas o lista de contacte in mobil din care cate un numar iti zambeste trist cand dai peste el in cautarea, de cele mai multe ori, a altui telefon. Ultimii ani mi-au demostrat ca gasca este si ra, la randul ei, o clipa de fericire trecatoare, care se topeste si se schimba in alta sau in altceva si poate de-aia si clipa ei este magica si ramane de neuitat. Oamenii se schimba si, odata cu ei, nevoia de mai face parte dintr-o gasca sau nu.

    Doru 2 septembrie 2010 7:16 Răspunde
  • Am auzit ca ceasurile biologice (iertata fie-mi cacofonia atemporala) feminine se intorc cu cheita de catre barbati. Daca barbatul de teme sa constientizeze ca timpul trece si nu vrea sa intoarca cheia (iertata fie-mi stiti voi ce) sau nu are puterea necesara acestui gest de maxima intindere musculara, atunci ceasul biologic poate ramane fixat pe ora 00.00 pana cand il upgradeaza cineva la baterie solara, si singurul lucru care ramane de facut e executarea unui dans pe dos fata de dansul ploii. 😀

    Ana 2 septembrie 2010 9:44 Răspunde
  • Ano, asocierea aia intre barbat si executare pe dos mi se pare cel putin neobisnuita. nu numai pentru ora asta matinala. 😀

    un trecator 2 septembrie 2010 9:55 Răspunde
  • Simona, multumesc. Eu am venit tiptil, pasind pe varfuri si n-am strigat sa nu va trezesc, dar sunt sigura ca trecatorul nu dormea, statea ascuns, cu urechile ciulite intr-un tufis, si pandea luna.

    Paca 2 septembrie 2010 10:01 Răspunde
  • @UnTrek- Subscriu! Plus că asocierea cu „o cheiţă” ne defăimează pe noi, ca indivizi, iar ceasurile 00.00 mi se par o oră destul de propice pentru întors încet şi tandru, fără întinderi musculare.

    Omuldelamunte 2 septembrie 2010 10:14 Răspunde
  • tania, super filmuletul tau cu final neasteptat 🙂 , eu astazi l-as traduce cu: scuzeee asa suntem noi fetele cateodata cadem cu inconstienta in gura leului fara ca regele sa fie nevoit sa depuna fie si un efort minim 🙂

    roxana 2 septembrie 2010 10:24 Răspunde
  • Mi-e drag desenul asta tare de tot, sper sa-l puteti vedea si voi:

    http://browse.deviantart.com/?order=9&offset=24#/d19pe4f

    Tania, ai o melodie potrivita?

    Paca 2 septembrie 2010 10:29 Răspunde
  • simona, instinctul m-a averitzat ca explicatia plastica si fumoasa a omului de la munte ascunde ceva mult mai subtil, mai ales pentru un maestru in arta camuflajului, asa ca m-am retras discret 🙂

    roxana 2 septembrie 2010 10:31 Răspunde
  • Buna dimineata, PL, cu decibelii la apogeu. Multumesc de gand si soapte, îti trimit vibratii bune.
    Sunt si acum pe derulaj rapid, cum îti închipui, „lumea cealalta” e al naibii de cronofaga.
    As veni mai des în acest salon de masaj verbal, modelat de maini îndemanatice sub tutela blanda si scriitoriceasca a Simonei, unde mi se confirma zicerea ca „romana s-a nascut poeta” si vorba se sculpteaza în lemn dulce dar trecerea prin oglinda sau zid dincolo e un exercitiu complicat.

    Thomas Man 2 septembrie 2010 10:35 Răspunde
  • S-a terminat stockul de întelepciune si fericire, Ana.

    Thomas Man 2 septembrie 2010 10:38 Răspunde
  • @Roxana- Dar dacă în toată alegoria noi nu suntem leul, ci pomul?

    Omuldelamunte 2 septembrie 2010 10:39 Răspunde
  • Va las în mainile experte ale celor doi fideli locotenenti ai Simonei, Un Trecator si ODLM 🙂
    Pe curand !

    Thomas Man 2 septembrie 2010 10:40 Răspunde
  • Buna dimineata, plus va pup nementionabil si nenominal : ))
    As veni si eu tiptilinda, desculta(ca altfel cum?!), dar o sa va fie permanent urechile amenintate pentru ca de cand ma stiu calc (si) prin strachini..Alea de lut, cu broderii si folclor pe cocoasa nu-s periculoase, cu inox-ul ma descurc mai greu, sunt si zgomotoase, mai suna si-a gol. Dar sunt preferate, tin departe rugina si plictisul!
    Al, vitraliile mele sunt perfectibile (si cu si fara lentile), le e mai comod sa-mi intretina frumusetile asa, cand scoti de prin penar lupa se duce dreaq si entertainmentul si carisma: )
    Paca iti surad incantata sa te revad prin corola-corida: )
    Smith, desi nu-mi pari tocilar, cred ca te-ai apucat, in fine, de temele alea cu schepsis. Daca retii, am mentionat candva ca te pot medita mocca, intre timp am avut o vara hot si tomnicica m-a prins in mreje materialiste : P

    Una 2 septembrie 2010 10:40 Răspunde
  • Trecatorule, dupa cum „the beauty is in the eye of the beholder”, asa si deraierile de la peisajul idilic pe care mi l-am imaginat eu in timp ce bateam cu pana campii scriitoricesti sunt strict in capul tau, in ochii tai sau in varful degetelor tale, cu care crosetezi mesaje, unul pe fata, altul pe dos 😀

    Ana 2 septembrie 2010 10:44 Răspunde
  • TM, poate nu suntem in magazinul potrivit ?

    Ana 2 septembrie 2010 10:45 Răspunde
  • Paca, e super desenul !
    Am eu o melodie care imi place foarte mult, nu e neapara si potrivita:
    http://www.youtube.com/watch?v=_gvmoCYA820

    Ana 2 septembrie 2010 10:47 Răspunde
  • Oona, ce bine ca(-mi) esti pe aproape! Cred ca au trecut luni de cand nu am mai fost impreuna, dimineata in vizita la Simona. Si ca in vremurile bune, imi(ne) doresc astazi numai corole – fara corida.

    Paca 2 septembrie 2010 10:53 Răspunde
  • ODLM-atunci se transforma in drama de-a dreptul, amandoi sunt in soc traumatic, ea collaps total, el isi suporta cu stoicism statutul de pom, implacabil la exterior dar cu radacinile zduncinate si avariate.In opinia mea, in capitolul asta, avantaj ea pentru ca dupa un collaps total revenirea este gen pasarea Phoenix in comparatie cu atitudinea fara refulari a sarmanului pom, atitudine ce provoaca eroziuni in timp si efecte triste.

    roxana 2 septembrie 2010 12:13 Răspunde
  • simona, eu am auzit ca doar pana la varsta de 30 ani vorbim de ceas restul ce se aduna peste aceasta varsta este experienta pura si nobila 🙂 nu-i asa ca este confortabil si relaxant ?!

    roxana 2 septembrie 2010 12:53 Răspunde
  • Paca, desenul ilustrat de tine (care imi place) imi trimite gandul la: http://www.youtube.com/watch?v=cbM6ORCO-XA

    adica am o minte creatza azi, care mi s-a lipit de expresia animatei din desen. 🙂
    Ana, ceasul meu biologic functioneaza bine doar pe luna plina. 🙂 dar, cum lunile au si ele goliciunile lor, ma mai intorc si dupa soare. 🙂

    tania 2 septembrie 2010 12:58 Răspunde
  • Tania, deci e pe baterie lunara. Auzisem ca exista, imi lipsea confirmarea. Pana azi 😀
    Mie imi plac ceasurile biologice cu lant, din acelea care se pot purta la gat, pentru o senzatie proaspata de sufocare, sau la glezna, pentru starnirea simturilor ascultatorilor de muzici orientale aplicate. 🙂 Sau ceasurile biologice cu (stat singur) cuc, cand auzi bataile inimii si iti dai seama ca, daca n-ai avea nevoie de cheia franceza (romaneasca) a unui barbat, ai putea sa numeri orele cu mult mai multa placere singura.

    Ana 2 septembrie 2010 13:20 Răspunde
  • @Roxana- Să continuăm logica scenariului de filmuleţ: ea este antilopa lovită la cap dintr-o eroare de calcul a azimutului, pomul este omul, lovit placabil şi cu o desprindere uşoară a scoarţei pe o porţiune egală cu suprafaţa ţestei ei. Rădăcinile nu-i sunt clintite şi cu un plasture meşteşugit se vindecă într-o adiere de-o zi. Ea este buimacă şi când desface genele… este deja breakfast de doi lei.
    Avantaj cine? Q.E.D.

    Omuldelamunte 2 septembrie 2010 14:34 Răspunde
  • asta cred ca a durut ! :))

    un trecator 2 septembrie 2010 14:39 Răspunde
  • ODLM, pe ce planeta barbatii fac sporturi incete si tandre ? Cate miezuri de noapte (ca procent, daca vrei) ti-ai petrecut incet si tandru ? Cheita nu se referea la voi in prima faza cheia franceza insa, da. Fara partea franceza. Si fara ridicari de colturi de patura, pentru ca nu vreau sa intru in sordid. N-as sti sa mai ies. 😀

    Ana 2 septembrie 2010 14:45 Răspunde
  • @Ana- Presupun că nu numai cheia românească este aducătoare de plăcere. Mai sunt şi alte naţii…
    Bărbatul este întreg numai în companie. Observ multe femei care tânjesc după singurătate şi o debarasare de cotidian. Vă stânjenim oare precum un fir de nisip plasat inoportun?
    Treaba voastră, dar eu nu pot trăi fără voi!

    De-aş fi nisip, pe coapse m-aş ducea
    Şi-acolo-ar străluci, ce nu pot gâdila.
    Naomi Camtembel

    Omuldelamunte 2 septembrie 2010 14:57 Răspunde
  • Omule, revazand filmuletul, deci aprofundandu-l macar la…prima impresie, la mine rezulta ca, indiferent care este femeia, care este barbatul (antilopa sau leul), pomul apare doar in… lipsa preludiului. 🙂

    PRELÚDIU s. n. 1. exercițiu muzical pentru acordarea instrumentului sau pentru antrenarea mâinilor ori vocii; (p. ext.) improvizație muzicală preliminară. 2. parte introductivă a unei compoziții muzicale. ◊ piesă care precedă o fugă, o tocată, un coral; prima parte a suitei. ◊ compoziție muzicală instrumentală independentă, cu un caracter și o structură foarte variate. ◊ lucrare simfonică, programatică. 3. ceea ce precedă, anunță (o acțiune). (< germ. Präludium, it. preludio, fr. prélude)
    🙂 🙂

    tania 2 septembrie 2010 15:18 Răspunde
  • S-a încins asfaltul (bis) pe drumul spre Nirvana 🙂
    Apropo de desen : ce nu devine o fata în mana omului, PL.
    FESTINa lente :
    http://www.youtube.com/watch?v=bxBTLzMEsrU

    Thomas Man 2 septembrie 2010 15:18 Răspunde
  • Omule, nu ma pot supara pe mine, astept reciprocitate ! 🙂

    Ana 2 septembrie 2010 15:28 Răspunde
  • Omule, corectura: Nu ma pot supara pe tine ! Of !

    Ana 2 septembrie 2010 15:28 Răspunde
  • TM, festina lente imi zicea si wordpressul, cand incercam sa postez corectura mult prea repede. WordPressul s-a luat dupa tine sau vitavercea ? 😀

    Ana 2 septembrie 2010 15:30 Răspunde
  • ODLM, nici noi nu putem trai fara voi si am fost rautacioasa. Daca lasi o jumatate de mar fara cealalta jumatate, se oxideaza, deci moare lent. De fapt, m-a „chinuit” talentul artistic si, de dragul unor vorbe pe care nici eu nu stiu daca le-am inteles, am ajuns sa spun lucruri pe care nu e si obligatoriu sa le cred. Nu tot timpul. Nu despre toata lumea.

    Ana 2 septembrie 2010 15:31 Răspunde
  • @Ana- Ai toată reciprocitatea mea!

    Omuldelamunte 2 septembrie 2010 15:32 Răspunde
  • Sa-mi spui ce vrei in schimb. Sper ca nu autocenzura-mi, am suferit de lipsa ei de cand ma stiu.

    Ana 2 septembrie 2010 15:34 Răspunde
  • @Ana- Nu-ţi cer nimic. Doar să fii…

    Omuldelamunte 2 septembrie 2010 15:37 Răspunde
  • OLDM, ceva mai usor nu poti cere ?

    Ana 2 septembrie 2010 15:44 Răspunde
  • @Ana- Haideee! E uşor să fii. O fandare elegantă spre dreapta şi dai de noi. Spre stânga, dai de ei…

    Omuldelamunte 2 septembrie 2010 15:50 Răspunde
  • ODLM: sabia in ce mana sa o tin? 😀

    Ana 2 septembrie 2010 15:57 Răspunde
  • Voi incepe prin a-l cita pe sotul meu, „Femeia este cea mai frumoasa creatie, este o perfectiune a naturii”. Si eu nu-l contrazic niciodata! 🙂

    Dar mai stiu ca noi ne refugiem in bratele barbatului iubit pt a ne simti iubite, aparate, sau pt a ni se alina temerile, sau tristetile. Asteptam ca el sa aiba puterea de a imblinzi furtuni, de a citi viitorul si a ne aduce pace in gindurile noastre. As spune, un rol greu de invidiat.
    Ne cuibarim linga el si pt a imparti bucuriile vietii de zi cu zi, bucuria de a creste copiii.

    Eu cred ca si femile si barbatii cauta sa fie impreuna „de drag”.

    In acelasi timp cred ca este de preferat sa fii singur decit sa fii intr-o relatie nefericita. Fericirea si-o poate gasi fiecare in sufletul.

    Odille 2 septembrie 2010 16:02 Răspunde
  • Thomas, desenul e frumos si gestul ei de a se sprijini de mana lui cand se ridica e plin de intelesuri. Vorbeam candva de Pygmalion. El e Professor Higgins al ei, always was.
    Slow suna bine, foarte bine.

    Paca 2 septembrie 2010 16:14 Răspunde
  • @Ana- Fandarea despre care spun eu se face fără sabie în mână. Este o fandare de fitness, pentru cizelarea uneia dintre cele mai frumoase părţi componente ale femeii: coapsele, dar şi fesierii şi bustul şi braţele şi gâtul şi ochii…
    Perfecţiunea naturii, ce sunteţi voi !- ca să-l citez pe soţul soţiei Odille.

    Omuldelamunte 2 septembrie 2010 16:37 Răspunde
  • ODLM, Ochii sunt ultimii? Nu pot sa cred!

    Odille 2 septembrie 2010 16:46 Răspunde
  • ODLM, fitness pentru ochi ? Incalzirea se face prin datul ochilor peste cap, sau figura asta e mai spre final, dupa alte exercitii mai simple, precum rasul cu ochii, plansul fara margini si clatirea ochilor cu o poveste frumoasa scrisa de Simona ?

    Ana 2 septembrie 2010 16:53 Răspunde
  • Omuletule, componentele sunt parti ale unui intreg. Carevasazica, e putin pleonastic potretul „robot” al idealului feminin in conceptie alpina umanizata. Eu stiu ca pe la munte se pune mare accent pe robustimea feminina, dar, in calitatea ta de savant in domeniul lingvisticii, nu puteai gasi o descriere…mai…elevata? De ce nu glezna, curbura gatului, linia cabrata a spatelui, tremurul buzelor….?

    Ulicica 2 septembrie 2010 16:57 Răspunde
  • @Odille- Ochii sunt primii. Scuză-mă ! Eu am luat-o cu enumerarea de la coadă.
    @Un Trek- Să nu te prind cu subînţelesuri!

    Omuldelamunte 2 septembrie 2010 17:02 Răspunde
  • eu propun sa inceapa cineva, cumva, de la prima frumusete feminina corporala. degetele de la picioare. :)))

    stiati ca…. degetul doi de la piciorul femeii era adus la rang de perfectiune, doar in cazul in care era (este) mai lung decat degetul mare? 🙂 🙂 🙂 (rad si eu) adica, prin timpurile acelea primordiale si apoi chiar renascentiste, barbatul gasea femeia perfect-adorata, in functie de lungimea degetului in cauza. 🙂 daca-i mai lung, atunci da. daca nu, nu! 🙂 🙂 🙂

    tania 2 septembrie 2010 17:03 Răspunde
  • Imi imaginez degetele (de la picioare) femeii dupa o plimbare pe munte, eventual vara, cu bocancii in picioare. Dupa care imi imaginez ca am pierdut simtul mirosului. 😀

    Ana 2 septembrie 2010 17:06 Răspunde
  • Ana, mai bine o parere de barbat. 🙂 fara bocanci. 🙂

    tania 2 septembrie 2010 17:07 Răspunde
  • @Ulicica- Tu crezi că-mi ajunge blogul Simonei sau scurtimea vieţii ca să termin de depănat toate calităţile voastre?
    Înşirăte mărgări-te! Sau invers, mă rog…

    Omuldelamunte 2 septembrie 2010 17:07 Răspunde
  • Tania, daca ajung la munte, nu imi mai pasa de parerea barbatului. Bucuria din mine nu mai lasa loc expresiei de groaza care s-ar citi pe nasul barbatului, daca nasul barbatului ar avea o fata 🙂

    Ana 2 septembrie 2010 17:09 Răspunde
  • @Tania- Pun pariu că acum toate fetele îşi controlează degetul doi, as we speak.

    Omuldelamunte 2 septembrie 2010 17:10 Răspunde
  • ODLM, ai pierdut pariul. Pentru ca fetele isi cunosc degetele si nu mai e nevoie sa le controleze 😀

    Ana 2 septembrie 2010 17:15 Răspunde
  • Ana, azi m-ai delectat cu un umor imbibat in ironie, uneori bazica, alteori de-a dreptul acida, nici nota feminista nu mi-a scapat, sugestia mi-a placut la nebunie. Desi….eu cresc un barbat si ma simt foarte incantata si emotionata. E un paradox pana la urma, barbatii sunt judecati aspru de femei dar tot femeile sunt cele ce le dau viata. Nu incerc sa diminuez rolul spermatozoidului, doar ca…tania, poate nu e atat de deplasat canonul asta, putine degete ale picioarelor sunt intr-adevar frumoase. Din fericire, in vremurile noastre, barbatul e atat de disperat sa castige teren incat nici nu-si pune problema ca femeia are degete la picioare.

    Ulicica 2 septembrie 2010 17:16 Răspunde
  • Apropo de munte, Ana dear, vreau sa merg la Sinaia, daca te sacrifici, cu familion cu tot, anunta-ma! tania, te-as baga cu drag in gasca femeilor ahtiate dupa singuratate relativa.

    Ulicica 2 septembrie 2010 17:20 Răspunde
  • mda…ulicica, m-ai luat prin surprindere cu: «nu-si pune problema ca femeia are degete la picioare.» problema????? inlocuim cv asta cu…. «detaliu»? 🙂 🙂 altfel picam in alte subintelesuri, gen- sunt femei si femei. unele cu degete, altele fara. :)))))))

    tania 2 septembrie 2010 17:22 Răspunde
  • @Ana- Nu te cred! Am văzut şi prin beton cum stăteai aplecată, cu rigla în mână şi măsurai cu câţi milimetri degetul doi ţi-a depăşit degetul primordial şi bondoc.
    Fiecare milimetru în plus ţi-a adăugat o clasă în clasament. Ai clasă!

    Omuldelamunte 2 septembrie 2010 17:32 Răspunde
  • ODLM-logica scenariului de filmulet din viziunea ta este mult mai plauzibila si realistica ( cu toate ca orgoliul ma forteaza sa nu iti dau dreptate nu are sens sa neg ceva atat de evident),tinand cont de faptul ca foarte des avem de-a face cu o extensie a conflictului nesigurantei masculine in care el din motive defensive interioare are nevoie sa simta ca este vizibil cel mai tare si atunci trebuie sa-si dovedeasca masculinitatea in fata femelei prin negarea propriei vulnerabilitati si proiecarea ei asupra femelei care devine breakfast de 2 lei.

    roxana 2 septembrie 2010 17:33 Răspunde
  • ulicica, daca tu faci parte din gasha femeilor respective, nu-i chiar a buna. :)))

    tania 2 septembrie 2010 17:40 Răspunde
  • @Ulicica-la câtă candoare musteşte şi în exprimarea ta, bag mâna în foc, fără mănuşă, că îţi vei creşte puiul mic în spiritul adoraţiei pentru femeia cu degete frumoase la picioare. „Ca mama”.

    Omuldelamunte 2 septembrie 2010 17:40 Răspunde
  • tania, ODLM, din cite imi aduc aminte, din nu stiu ce citire, semnificatia acelui deget, este cu totul alta, decit frumusetea. Eu prefer sa ramin la „Alba ca Zapada”, sau orice altceva de acest gen, unde ma simt mai in elementul meu. 🙂

    Odille 2 septembrie 2010 17:41 Răspunde
  • Aia-i cu nasul la bărbaţi. Nu se pune!

    Omuldelamunte 2 septembrie 2010 17:46 Răspunde
  • ODLM, no comment!

    Odille 2 septembrie 2010 17:56 Răspunde
  • odille, primul val de barbati adora, contempla, femeia in natura ei senzuala shi asha. nu mai stiu in ce zona a lumii, femeile asha erau impartite. in cele frumoase si cele urate. controlul se facea la deget. :))))) stiu, suna anost. :)))) alt val de barbati a preluat frumusetea piciorului femeii, altii a talpii, apoi s-a ajuns la glezne. dupa cum vad, gleznele stau cel mai bine in contemporaneitate. 🙂

    tania 2 septembrie 2010 17:58 Răspunde
  • tania, voi incerca acest subiect, desi nu ma simt in largul meu. Din ce imi aduc aminte ca am citit, era vorba despre o masura a Sexualitatii si Senzualitatii.
    Depinde cum se masoara frumusetea si perfectiunea. 🙂
    Eu gindesc ca o femeie si cred ca ochii si la barbati si la femei iti transmit intreaga paleta de emotii.
    M-am inselat in multe lucruri in viata, s-ar putea sa ma insel si acum. 🙂

    Odille 2 septembrie 2010 18:08 Răspunde
  • ba e a buna, tania, daca as cauta niscaiva companie ar fi o problema. Omuletule, ai fi fost un cavaler in toata splendoarea. In situiatia de fata, esti un savuros demodat 🙂 Tania, e vorba de lipsa de interes pentru partile care nu tipa strident din haine mulate, si mai strident. Daca nu e cazul sa crape vecinul de ciuda, detaliile sunt nesemnificative (aici intra, desigur, calitatile intelectuale si morale, mai putin acea incontestabila calitate a datului din cap insotit de cea mai frumoasa sintagma in apreciere masculina „da dragule” )

    Ulicica 2 septembrie 2010 18:10 Răspunde
  • Odille, si daca sunt de sticla, ce te facil? As miza cu mai multa incredere pe voce. Vaai, bat campii, va doresc o seara splendida!

    Ulicica 2 septembrie 2010 18:12 Răspunde
  • odille, vorbim de primele descoperiri ale senzualitatii, frumusetii, perfectiunii, daca vrei, la femeie. te asigur ca despre asta e vorba. am studiat «problema» cu ani in urma. mi s-a parut interesanta chestiunea. autorul este carl gustav jung, dar nu retin numele cartii. oricum, nu una celebra. 🙁 te asigur, nu era despre… conotationis secsualis. 🙂

    tania 2 septembrie 2010 18:24 Răspunde
  • Ulicica, am fost partasa la experienta unui amic la un test de voce si rezultatele nu sunt promitatoare. 🙂

    Cred ca vocea poate sa ascunda mult.

    O seara buna si tie.

    Odille 2 septembrie 2010 18:27 Răspunde
  • tania, eu ma refeream la carti cu subiect de anatomie.

    Se pare ca nu m-am canadienizat prea mult. Adolescentele canadiene ar minca acest subiect ca pe french fries si mie mi-ar fi imposibil sa-l discut chiar cu prietene apropiate. 🙂

    Odille 2 septembrie 2010 18:31 Răspunde
  • ce bine sa va gasesc!
    tania, mi-ai facut ziua cu degetul ala mijlociu. eu as fi fost in gashca frumoaselor lumii. si uite asa am uitat ca a venit soacra-mea in vizita pentru o saptamina si nici macar n-a venit cu mina goala l-a adus si pe cumnatul meu cu ea… fericire, fericire… numele tau e singuritate la malul marii, oceanului.. departe de tot ce e lumesc!!! da’ acum am treaba sa masor degetele asa ca pretind ca n-am citit despre iesirile femeilor singure… si nici despre cele care isi permit o zi intreaga sa citeasca sau sa urmareasca filme, ele nici macar nu exista nu-i asa? e doar imaginatie… inchipuire.

    iana 2 septembrie 2010 18:32 Răspunde
  • nu stiu daca ochii si nu stiu daca vocea…
    insa miinile da! eu la miini ma uit. eu dupa aspectul si infatisarea miinilor imi „judec” interlocutorii. dupa miini mi-am ales iubitii. 🙂

    iana 2 septembrie 2010 18:36 Răspunde
  • odille, ma provoci la un efort de memorie, dar nu am pornirea necesara.

    simbolistica despre care vorbim nu-i niciun mare secret. lungimea degetului (bata-l vina sa-l bata… de deget exprima..iesitul din tipare, neobisnuitul, diferitul etc. apoi se ajungea la expresia personalitatii. asta imi amintesc, per total. se pornea de la arhetipul feminin si nu mai stiu sigur unde se ajungea. ratez acum finalul. eu am discutat despre subiectul asta…prin 2000. deschis, cu Colegele de banca. 🙂

    tania 2 septembrie 2010 19:07 Răspunde
  • tania, asta este un pic asa cum ne testam in clasele primare. Daca lobul urechii era lipit complet de cap, eram „daci”, daca nu , eram „romani” (Imperiul Roman).
    🙂

    Odille 2 septembrie 2010 19:20 Răspunde
  • Odille, ale mele urechi erau lipite de mainile invatatoarei. oi fi fost maghiar ? :))

    un trecator 2 septembrie 2010 19:53 Răspunde
  • Saracul Jung, a ajuns de glumele scolaresti ale Odillei. Tania, eu admir maniera ta de argumentatie. Ziceam ca ma pun pe studiat, m-a prins dragul de conversatii virtuale. Simona, pana si sotul meu, mare amator de stiinta, in superficialitatea cu care trateaza tot ce tine de litera, pasiunea vietii mele, a auzit de tine, ba chiar te-a citit. Ba mai mult, nu i-a displacut. Pana si eu sunt impresionata. Credeam ca nu mai stie sa citeasca. Somnoroase pasarele…..

    Ulicica 2 septembrie 2010 20:26 Răspunde
  • Omuletule, doua versuri pentru Ilinca ta:
    „Pătimaş şi îndărătnic s-o iubeşti ca pe-un copil,
    Când ea-i rece şi cu toane ca şi luna lui april.

    Ulicica 2 septembrie 2010 20:36 Răspunde
  • Iana, ma bucur sa te vad! Ce face puiul tau de om?

    Paca 2 septembrie 2010 21:08 Răspunde
  • Trecator, maghiar, nu stiu, dar urecheat, sigur!

    Paca 2 septembrie 2010 21:09 Răspunde
  • Dragilor, Doru (asa e, oamenii se schimba, desi psihologii se jura ca nu), Ana (daca a ajuns ceasul nostru biologic pe mana barbatilor – la propriu – atunci macar stiu ca nu ramane fara baterii), Thomas (o clipa, mi se parea ca scriai mesaje „prevacantiere”, ca te pregatesti sa evadezi… dar revii, sper), Roxana (interesanta impartirea vietii cu un gard robust, la 30 de ani…), Odille (si cata lume crede ca e totusi mai bine sa suporti o relatie proasta decat un revelion singura…), Iana (de fiecare data ma bucur cand revii), dragilor istetilor de Ulicica, Tania, Omuldelamunte, Trecatorule, Paca, Amalia, printre picaturile dupa-amiezei mele, v-am citit si m-am lacomit la ideile voatre, acum ma surprind ca ma gandesc insistent la ele. Asta cere un Martini Rosso cu lamaie si gheata. 🙂 Detin toate elementele, deci il voi prepara. 🙂

    Simona Catrina 2 septembrie 2010 21:17 Răspunde
  • Simona,
    eu nu revin… sint mereu aici. stii cum e cu retragerea in „discretii”, TM stie si mai bine. dar nu plec. nici daca ma gonesti. Si Martini ar fi si mai bun daca te-ai indura sa-l imparti cu noi.

    Paca, Ana e bine, multumesc. Mi-a povestit zilele trecute cum s-a jcat cu un catel pe afara si cum catelul a limbat-o. 🙂

    iana 2 septembrie 2010 21:36 Răspunde
  • Ulicica,eu nu confund pe Jung cu dacii si romanii, dar subiectul nu-mi era confortabil si am iesit usor din el, cu voia taniei.

    As vrea sa te intreb cum arata „un cavaler modern”, pt ca eu as dori sa vina o ploaie mare numai cu „demodati cavaleri”. 🙂

    Odille 2 septembrie 2010 21:55 Răspunde
  • Era un catel pupacios! Mizz Catel a mea m-a alergat in seara asta mai bine de o ora in parc (unde nu am voie sa o las fara lesa) prin iarba uda si pe ploaie si acum tot ea topaie pe aici , pe langa mine.

    Paca 2 septembrie 2010 21:59 Răspunde
  • Un trecator, asta poate sa spuna numai Freud! S-ar putea sa nu mai fie de vina mama ta, pt ca Freud este tot mai contestat. Nu prea mai sunt la curent. 🙂 🙂

    Odille 2 septembrie 2010 22:03 Răspunde
  • un cavaler modern este un fost cavaler demodat, odille. 🙂

    tania 2 septembrie 2010 22:03 Răspunde
  • tania, asa spui tu? Poate european, pt ca cei din Canada sunt cu totul altfel. Deschizi o usa si 2-3 o zbughesc inaintea ta. 🙂

    Odille 2 septembrie 2010 22:05 Răspunde
  • eu spun ca urechile trecatorului nu sunt lipite ca la daci. 🙂 freud iese din ecuatie aici. de vina invatatoarea. 🙂

    tania 2 septembrie 2010 22:05 Răspunde
  • mda, poate in canada, e si din cauza vitezei. de trai. 🙂

    tania 2 septembrie 2010 22:07 Răspunde
  • tania, normal ca Freud iese din ecuatie, ca pe invatatoarea mea o chema altfel :))

    un trecator 2 septembrie 2010 22:09 Răspunde
  • trecator, spune degraba cum o chema. doar prin ea putem ajunge la freud. 🙂 iti garantez eu. 🙂

    tania 2 septembrie 2010 22:14 Răspunde
  • cred ca si din cauza (because of the) lui politically correctness. Este vorba despre egalitate intre sexe.

    Odille 2 septembrie 2010 22:15 Răspunde
  • Un trecator, chiar sunt curioasa! 🙂

    Odille 2 septembrie 2010 22:16 Răspunde
  • tania, nu putem ajunge prin ea la nenea ala, fosta mea invatatoare inca traieste 🙂

    un trecator 2 septembrie 2010 22:19 Răspunde
  • Iana, impart cu voi orice Martini, oricand, mai ales cand nimeresc in plina inclestare Jung – Freud. Una dintre preferatele mele. 🙂 E drept, lui Freud i-au mai sarit pernele de sub fund, de cand cu contestatarii moderni, dar inca se tine bine.
    Si stiu ca nu pleci…

    Simona Catrina 2 septembrie 2010 22:19 Răspunde
  • cu atat mai bine, trecator. vom avea marturisi vii, pentru ca sigur l-a citit pe freud. 🙂 dar se schimba introspectia. asha ajungem la imperiul roman. :))))

    tania 2 septembrie 2010 22:23 Răspunde
  • Simona, am prietene divortate, care sunt asa de fericite in singuratatea lor, incit atunci cind vorbesc despre fostul sot, nu-i pronunta numele pt a nu chema inapoi energii negative. 🙂

    Odille 2 septembrie 2010 22:23 Răspunde
  • Odille, sa stii ca-i inteleg :))

    un trecator 2 septembrie 2010 22:25 Răspunde
  • Tania, te rog frumos, o clarificare. Intelegi pe contestatarii lui Freud, sau pe amicele mele?

    Odille 2 septembrie 2010 22:27 Răspunde
  • simone, eu votez cu jung.
    freud n-are ce cauta la martini. ii dam o palinca.
    odille, jung e cavaler modern, de pilda.
    freud e demodat. :))))

    tania 2 septembrie 2010 22:27 Răspunde
  • tania, atunci votez si eu cu Jung. 🙂 Dar nu am rezolvat problema Unui Trecator? 🙂

    Odille 2 septembrie 2010 22:30 Răspunde
  • odille, da. le inteleg pe contestatarele fostilor lor soti. adica, incerc. dar daca au divortat, de ce le mai pronunta numele? nu au divortat de tot? 🙂 (asta, ca sa zambesti un pic odille 🙂

    tania 2 septembrie 2010 22:30 Răspunde
  • ba da, odille. un trecator este roman. (imperiul roman) 🙂 e rezolvata problema. 🙂

    tania 2 septembrie 2010 22:32 Răspunde
  • Tania, cind ai copii cred ca este de dorit ca divortul sa nu fie „de tot”. Insa trebuie sa ai grija ce faci cu energiile. 🙂

    Odille 2 septembrie 2010 22:37 Răspunde
  • daca tot incepeti sa-mi rezolvati din probleme, nu mai bine va aduc si restul, din culegere? ca mai am putin si ma duc la corigenta, din ce-mi aduc aminte :))

    un trecator 2 septembrie 2010 22:39 Răspunde
  • Dragilor, fiind „perfecta” asa cum am stabilit ca suntem toate cele din sexul frumos si sensibil, voi dispare pt a rezolva niste probleme din lumea ne-virtuala. Va voi vedea peste un pic. 🙂

    Odille 2 septembrie 2010 22:41 Răspunde
  • Inclestarile Jung-Freud sint misto fiindca par sa fie interminabile. de obicei se aluneca e o panta „impaciuitoare” soldata cu un martini sau cu o palinca in functie de cit de moderni sau de demodati sint „inclestatii”.

    nu putem fi decit in tabara lui Freud sau a lui Jung sau… ignoranti si fericiti sau… ignoranti si in cautare de vinovati pentru greselile, destinul, cursul vietii noastre. 🙂

    iana 2 septembrie 2010 22:42 Răspunde
  • odille, asta nu am de unde sa stiu.
    dar stiu ca energiile negative, de unde s-or trage ele, pot fi deturnate intr-o panza de paianjen. 🙂

    tania 2 septembrie 2010 22:46 Răspunde
  • trecator, de corigenta ta doar Una stie. Una, cam tragi chiulul de la o vreme. 🙂
    iana, interminabili si noi. 🙂

    tania 2 septembrie 2010 22:49 Răspunde
  • auziti, voi nu mai ascultati neam niciun tango????

    tania 2 septembrie 2010 22:50 Răspunde
  • Bonsoir Silicon Valley,

    Una 2 septembrie 2010 22:52 Răspunde
  • bonsoir. 🙂 Una, sari si tu cu un Tango. 🙂
    avem jung, freud, simone, martini. 🙂

    tania 2 septembrie 2010 22:53 Răspunde
  • * revenire dupa un clik sauvage!

    Bonsoir (din) Silicon Valley: )
    Draga, nu-mi revin din ce carcoteala fu azi pe-aici. Nu se arunca nimeni in tabara lui Adler, totusi, ca veni vorba de pionierate in ale psihopupului?: ))

    Una 2 septembrie 2010 22:56 Răspunde
  • Tania draga, io-s printre aschii de vitralii si ajung mai greu pe-aici, de niste zile, dar o sa-mi revin, nu-l pot lasa pe Te sa-l schingiuiti in halu’asta.. Nu prea puneti mana sa-l ajutati sa iasa dintre dificultatile temelor, mi-l persecutati plus urecheati: ))

    Una 2 septembrie 2010 23:01 Răspunde
  • draga, esti in California????

    iana 2 septembrie 2010 23:03 Răspunde
  • Tanito, ma gandeam ca nici sa sar din schema nu mi-ar sta chiar asa rau, dar in intelepciunea-mi fara surprize, o sa-ncerc sa nu dezamagesc poporul truditor. Prea curand!: )

    Una 2 septembrie 2010 23:03 Răspunde
  • @Odille- Dar de ce „deschizi o uşă” ? Las-i pe ei s-o deschidă şi, treziţi la realitate, cu mâna pe clanţă, s-ar putea să te lase să intri/ieşi prima. Deschiderea porţii de către tine este interpretată ca un automatism, mintea lor este aiurea şi atunci dau năvală considerând-o doar o banală poartă batantă.
    Aceasta este teoria porţilor deschise.
    Dacă sunt cu bicicleta şi o şoferiţă îmi face un semn superflu, cu mâna fluturândă, să-i tai calea, deşi am prioritate o las să treacă pentru ochii ei albaştri la care mă uit într-o pornire relicvă a trecutului.
    Un cavaler modern este un cavaler demodat cu Iphone original, cu mâini care spun poveşti, cu ochi plini de steluţe, care este imun la bocanci, care nu zvâcneşte pe uşi, căruia merită să-i pronunţi numele şi după partaj, un bărbat berfect, ce mai!
    Asta am înţeles eu din dizertaţiile voastre ca nişte cursuri de perfecţionare activă. Doamnelor, aştept adăugiri!

    Omuldelamunte 2 septembrie 2010 23:04 Răspunde
  • Draga, in fine imi dai si mie putina atentie! 😛

    Una 2 septembrie 2010 23:04 Răspunde
  • da’ pe urecheat nu l-ai vazut??? cica sa ii facem noi temele. asa trece el clasa … cu probelemele din culegere rezolvate de noi. eeee

    iana 2 septembrie 2010 23:05 Răspunde
  • dar ce sa-ti mai spun eu tie … bag seama ca te-ai molipsit de la el si absentezi si tu intr-o veselie. adica intr-o veselie dar nu a noastra, veselia. daca vrei sa intrebi dar a cui. nu stiu. dar mai cercetez. 🙂

    iana 2 septembrie 2010 23:09 Răspunde
  • Pai se camufleaza printre ramurele daca vreti sa-i faceti urechi de iepuras, afurisitelor!: )
    Cred ca mizeaza si ca fetele-s dintotdeauna niste silitoare, versus smecherii care fac ceva copiute, apoi se uita lung si sfredelitor sa primeasca raspunsurile corecte si sa fie si ei numarabili printre fruntasi..Ce, n-ati avut colegi d’astia??: ))

    Una 2 septembrie 2010 23:11 Răspunde
  • loooool
    Domnita, absentele mele veselia nebunilor.
    Sa stii ca nu-i nevoie sa mai cercetezi, nu prea ne omoram noi dupa statistici, ca popor, zic..

    Una 2 septembrie 2010 23:13 Răspunde
  • Uno, sa stii ca la mine nu se uita nici un coleg asa cum spui tu 😛

    un trecator 2 septembrie 2010 23:14 Răspunde
  • Te, ma simt brusc mai linistita si mai impacata.M-as plia pe catalog daca mi-ai tine locul ,macar un pic, la catedra!: ))

    Una 2 septembrie 2010 23:15 Răspunde
  • am citit eu niste povesti argumentate despre daci unde zicea ca dacii astia erau mari smecheri. cum ca romanii nu ar fi vrut initial sa ii atace fiindca le era cam frica sa treaca la nord de Dunare. Dar dacii incepusera, printre altele, sa le falsifice monezile si alte chestii din acestea pe care poporul roman inca le practica. Ca urmare, Imperiul Roman s-ar fi confruntat cu inflatie si cu o stare economica proasta. Si asa s-ar fi hotarit trecerea Dunarii.
    Nu v-am spus povestea degeaba. Are legatura cu urechile trecatorului. indiferent ca sint (ele, urechile lui T) lipite sau clapauge eu cred ca T este dac. Fiindca uitati-va si voi cum se eschiveaza el de teme si probleme, cum vrea sa ne pacaleasca sa ii rezolvam noi cuelegerea de probleme. si mai ales cum a corupt-o pe Una si cum a inceput si ea, ditamai profa, sa absenteze.

    iana 2 septembrie 2010 23:16 Răspunde
  • Ba cum sa nu? Si daca aveau priviri suficient de patrunzatoare furau ei si inimi, nu numai locuri fruntase.

    Paca 2 septembrie 2010 23:17 Răspunde
  • eu tot in cautare de tango-uri. 🙂
    deci, ma furisez: 🙂

    http://www.youtube.com/watch?v=64HLXWjbJxE&feature=related

    tania 2 septembrie 2010 23:20 Răspunde
  • bravo, Iano ! ma scoti si falsificator! sa nu te auza colegii mei, academicienii :))

    un trecator 2 septembrie 2010 23:20 Răspunde
  • Daa, Te a imprumutat cu siguranta ceva din armoniile lupului alb. Iata ca am si eu ceva de pigulit pe un goblen, mai ales ca si lentilele m-ar ajuta, de data asta: ))
    Io-s corupta de multa vreme, dar e frumos si lesnicios, mai ales azi, sa nu comentez despre urechi, ci doar despre urecheala!

    Una 2 septembrie 2010 23:21 Răspunde
  • si pentru informarea voastra… nu, n-am baut din martini-ul Simonei. 🙂

    iana 2 septembrie 2010 23:25 Răspunde
  • Thomas, mi-au venit astazi cartile de Westlake. Doua: The Road to Ruin si Watch Your Back! Deocamdata ma uit la ele, le mangai copertile si le adulmec ( am ceva de catel in comportament uneori) – am observat ca le pot deosebi dupa miros pe cele tiparite peste ocean de cele europene (sa nu razi de mine, te rog). E caraghios sa astepti doua carti si apoi sa nu te poti hotari pe care s-o incepi prima. Pe coperta uneia dintre ele scrie: „you’re laughing so hard it hurts”, pe coperta celeilate : „furiously funny”. Cred ca aleg „Watch your Back” ca sa vad cum e cand ma doare de atata ras ( eine nette Abwechslung, cum zic nemtii, o schimbare draguta). Adevarul e ca abia astept sa le citesc si sa-ti povestesc apoi despre ele!

    Paca 2 septembrie 2010 23:25 Răspunde
  • da, am imprumutat, da’ sa stii ca le duc inapoi, le-am luat de la biblioteca, ca am permis :))

    un trecator 2 septembrie 2010 23:25 Răspunde
  • Un Trecator, nu inteleg ce s-a intimplat? 🙂 Cu citeva luni in urma erai premiant, alintat, un partener ideal de tango si acum te gasesc „urecheat” , „corijent” si „dac” ? 🙂

    Odille 2 septembrie 2010 23:26 Răspunde
  • Draga mea Paca, privirile mefistofelice imi invalvaiaza si fota, imi desurubeaza si nojitele de la opinci. Sentimentul de ”ridica-te Lazare si umbla” e spectaculos, mai ales daca esti dintre cucoanele ce se credeau smechere candva si brusc te trezesti flamboiata si in situatia de-ati lua sandaleta pe-un umar si poseta ponosita pe altu’: )

    Una 2 septembrie 2010 23:27 Răspunde
  • Trecator, pe 15 incepi scoala. 🙂 cartile la bibli au dead-line pana pe 13. 🙂

    tania 2 septembrie 2010 23:30 Răspunde
  • draga tania,
    ca tot veni vorba de carti… sa stii ca atunci (in secolul trecut) cind vorbeai tu de literatura rusa eu ma simteam cam incomod in scaun fiindca eu si literatura rusa nu ne prea intilnisem decit de vreo 2-3 ori. eeiii.. m-am dus la anticariat si am cumparat clasici rusi. citesc pe rupte. da, rusii stiu drama, ca sa fie clar!

    iana 2 septembrie 2010 23:32 Răspunde
  • Odille, asa o fi fost cum spui, dar cred ca nu putem fi cu totii ingeri 🙂 sau nu tot timpul.

    un trecator 2 septembrie 2010 23:34 Răspunde
  • Oona mea, stii ce-mi amintesc eu? Niste strigate oribile, urlete a caror amintire imi dau inca fiori.

    Paca 2 septembrie 2010 23:36 Răspunde
  • iana, pfu!
    rusii au in sange…drama, ash spune eu. (si nu doar eu). ce citesti acum?

    tania 2 septembrie 2010 23:37 Răspunde
  • Paca, nu erau decat niste cucuvele, nici macar de Cotroceni, stii foarte bine ca nu se infecta chiar asa usor decorul: ) Si nu se nici acum, indiferent de parametri si tufele cu spanac!

    Una 2 septembrie 2010 23:39 Răspunde
  • ODLM, as dori sa cred in acest cavaler demodat – modern, dar teama imi este pavaza. 🙂

    Odille 2 septembrie 2010 23:39 Răspunde
  • tania,
    „Idiotul”.

    iana 2 septembrie 2010 23:40 Răspunde
  • tania, daca imi permiti sa te corectez putin…rusii, in ultimul timp, au in sange vodka.

    un trecator 2 septembrie 2010 23:41 Răspunde
  • „imi da inca fiori”, dar e de inteles, ca anumite momente sinistre nu numai ca nu se uita, dar aduc cu ele aceeasi aceeasi spaima zapacita.

    Paca 2 septembrie 2010 23:42 Răspunde
  • mor de ras la cuvantul asta, iana. dar am iubit si iubesc aceasta carte. la nesfarsit. de cate ori vreau dostoievsky, imi sare in brate „idiotul”. n-o sa te saturi. o sa vezi. sa faci o pauza de cateva luni dupa ce termini cartea. apoi, sa redeschizi orice pagina si, cred, o sa redescoperi un alt idiot de fiecare data. si totushi acelashi. 🙂

    tania 2 septembrie 2010 23:44 Răspunde
  • trecator, da-mi voie sa o reglez. 🙂
    rushii au in sange vodka, de cand se stiu ei. beau din drama si din frig. 🙂

    tania 2 septembrie 2010 23:46 Răspunde
  • Te, eu ti-as corecta extemporalul, dar te fofilezi. Ba ca esti bibliofil, ba ca vrei mai mult la ora de sport, ba ca a fost vacanta prea scurta..Cand a aparut situatia asta amenintatoare in ultimul semestru corijenta parea mai pe gust, ca scenariu repetentia era mult mai in ecuatie. Un fel de mai profunda iubirea (de carte), dar mai lung zborul (in vacanta)!: )

    Una 2 septembrie 2010 23:53 Răspunde
  • Liebe Paca, in ultima vreme imi constat si eu dezacorduri gramaticale si scapari de tot felu’.Tu macar ai scuza ca nu prea vorbesti limba materna, eu nici una!

    Una 2 septembrie 2010 23:55 Răspunde
  • acu’, to’arsha, ca tot veni vorba in textu’ de mai sus, ce sa fac si eu daca-s idiot? desi parca n-as dramatiza chiar in halul asta 😛

    un trecator 2 septembrie 2010 23:56 Răspunde
  • Tu nu dramatiza, ca te-ascult si la tragedia greaca, si nu ne derulam doar prin definitii, ma si vad o antigona pierita prin coclaurii lui sofocle!: )
    Vezi ca fetele alea din ultima banca ce se susotesc de zor despre rusii cu liubliu vodka in vena au note mari, nu-s chiulangite ca tine.Au venit strict sa-ti faca niste copiute sau sa-ti sopteasca de se-ntampla sa iesi la tabla si sa nu te descurci.La oral.

    Una 3 septembrie 2010 0:01 Răspunde
  • Una, trecator a copiat. 🙂
    suna deja a fals si uz de fals. 🙂

    tania 3 septembrie 2010 0:01 Răspunde
  • Tania, eu spun ca asta de-acum suna a comp(l)ot. da’ lasa, nu ma intorc eu de la tabla inapoi in banca, ai sa vezi tu 😛

    un trecator 3 septembrie 2010 0:10 Răspunde
  • trecatorule, primul 10 din oficiu de la mine, ca l-ai citit pe dostoiesky. altfel, nu ai fi stiut ca Idiotul nu-i chiar atat de dramatic pe cat se spune. 🙂 bravos. 🙂

    tania 3 septembrie 2010 0:10 Răspunde
  • credeam ca mi-l dai ca seman cu miskin si vrei sa ma linistesti, ca de destoinikul ala de care spui….n-am auzit 😛

    un trecator 3 septembrie 2010 0:12 Răspunde
  • (well, aici deja se scrie concomitent si in… acelashi timp) :)))
    trecator, de abia treci pe la scoala si incepi cu amenintarile. la cate lacune ai, ar trebui sa te muti in prima banca, sa fii cat mai aproape de tabla. spre binele tau, adica. :)))))

    tania 3 septembrie 2010 0:14 Răspunde
  • Simonaaa! S-a topit gheaţa şi semiluna lămâii nu mai pluteşte în Moş Martini.
    Înveseleşte-ne!

    Omuldelamunte 3 septembrie 2010 1:20 Răspunde
  • Abia astept ( vorba vine) sa ma sez la mine la birou si sa va pot citi in liniste pe rand si la timp.
    M-am ratacit printre cavaleri, complimente, comparatii, rusi Freud si Jung si fiindca nu aveam Martini am turnat Campari-Orange…
    Noapte Buna!

    CristinaC 3 septembrie 2010 1:36 Răspunde
  • Maghiarii sunt doar niste romani deghizati, frustrati ca in retragerea aureliana si-au lasat aici mosii care, se stie, pe langa faptul ca nu ii mai tineau incheieturile sa isi restituie osemintele ambulante in imperiul-mama (suna mai bine imperiul-tata ?; e neutru, totusi), aveau la ei (totusi!) toata intelepciunea poporului roman, de unde rezulta ca romanii s-au intors acasa prosti si, repet, frustrati, revenind ulterior in spatiul carpato-manelistico-danubiano-pontic deghizati in ceva, nem tudom fiind platosa de care se folosesc atunci cand se intalnesc cu localnicii.
    Trecatorule, corectie istorica, fara legatura cu tine, pe care te-as incadra la polul opus, daca la poli n-ar fi asa de al naibii de frig: „dac-is-idiot”.
    Ulicica, ma strange un ciorap, si nu e musai ala in care imi tin maruntii. Ma tentezi in continuare. Caut solutii, nu toate din categoria potabile. Sper sa gasesc una comestibila. 🙂

    Ana 3 septembrie 2010 9:25 Răspunde
  • Am si eu niste rusi pe acasa, ii tin bine intre niste europeni, sa nu scape si sa fie nevoie sa ii prind, pagina cu pagina. Rusii nu „stiu” drama, rusii sunt drama! Plus poate cea mai profunda traire pusa in cuvinte.

    Ana 3 septembrie 2010 9:28 Răspunde
  • Simone, problema cu barbatii e…mai multe 🙂
    -cand schimba bateriile, sunt tentati sa puna din acelea care tin de 10 ori mai mult, asta in conditiile in care ceasul a functionat de dimineata, de la prima ora, si seara ar vrea si el sa stea un pic (oprirea timpului in loc este atestata beletristic !)
    -au ideea preconceputa ca tot ce nu a fost facut de ei e stricat si, deci, trebuie reparat; asa ca, dupa ce schimba bateriile, umbla la mecanisme…
    Mi-ai facut pofta de un vin, ca Martini nu am prea (deloc) baut, eu cu tariile stau mai slab, dar sunt maleabila ca plastilina in mainile unui degustator 🙂

    Ana 3 septembrie 2010 9:44 Răspunde
  • Omule de la munte (aka Superman cu vedere laser prin betoane), eu folosesc sublerul sau, in cel mai rau caz, ruleta, ca se muleaza mai bine pe orgoliul meu. 😀

    Ana 3 septembrie 2010 10:03 Răspunde
  • „Fata unei femei trece intr-o singura zi prin mai multe varste.
    O femeie, care are treizeci si cinci de ani cand e linistita, are patruzeci cand e morocanoasa, treizeci cand e vesela si douazeci cand vibreaza de iubire” (Garabet Ibraileanu)

    In clipa asta, din pacate, starea mea coincide cu varsta mea reala.
    Voi cati ani aveti astazi dimineata?

    Paca 3 septembrie 2010 10:09 Răspunde
  • Paca, daca adun linistea cu veselia si cu iubirea, nu-mi da cam mult, totushi? 🙂

    tania 3 septembrie 2010 10:30 Răspunde
  • hm, ma gandeam si eu… Aparent starile de bine se exclud una pe alta. Cand iubesti nu esti nici linistita, nici vesela, zice domnul Ibraileanu. Si desi sunt morocanoasa, nu-l contrazic.

    Paca 3 septembrie 2010 10:40 Răspunde
  • Deci plus 5 ani pentru morocanozitate, minus cinci cand e vesela, minus 15 cand vibreaza de iubire. De unde deducem ca o tanara de 20 de ani care vibreaza de iubire se va supara pe iubitul ei (care va avea si el tot 5 ani, pentru ca si el a vibrat de iubire) ca i-a luat lopatica si ii va turna nisip in cap, ceea ce o va aduce imediat inapoi in viitor, la varsta de 25 de ani (20+morocanozitatea), cand se va simti prost ca a necajit un copilas de 5 anisori (iubitul ei a ramas intepenit in starea de vibratie iubitoare, cu tot cu nisipul din par). 😀

    Ana 3 septembrie 2010 10:46 Răspunde
  • hm, garabet era moroconos cand spunea asta. 🙂

    tania 3 septembrie 2010 10:46 Răspunde
  • bun asa, ana. 🙂
    atunci, pentru o zi perfecta de…. minus, plus 25:

    http://www.youtube.com/watch?v=oRrb1Eip4rk
    (cea mai realizata melodie a lui sharon, pe care o stiti de la In and Out of love)
    http://www.youtube.com/watch?v=TxvpctgU_s8

    tania 3 septembrie 2010 11:24 Răspunde
  • Watch Your Back mi se pare o alegere rezonabila 🙂
    Sper ca n-ai facut o gaura în stratul de ozon al cerului tau bugetar cu lecturile astea.

    Thomas Man 3 septembrie 2010 11:36 Răspunde
  • Simona, revelatiile ?
    Sa-ti spun povestea cu leoaica si antilopa ? 🙂

    Thomas Man 3 septembrie 2010 11:37 Răspunde
  • Vad ca pamantul se învarteste si fara mine în microcosmosul asta 🙂
    Astept o zi cu valuri mari sa plec în larg 🙂

    Thomas Man 3 septembrie 2010 11:38 Răspunde
  • TM, pamantul se invarteste si fara tine pentru ca te cauta.

    Ana 3 septembrie 2010 12:11 Răspunde
  • „Pamantul” fiind suma simonofililor, ca sa fiu „precisa”.

    Ana 3 septembrie 2010 12:11 Răspunde
  • Thomas, valurile sunt mici si de nebagat in seama. Ramai, bitte!

    Paca 3 septembrie 2010 12:11 Răspunde
  • Tania, varsta mea – poate si a altota – n-as fost niciodata cea din buletin. Cand eram foarte mica ma simteam matura, acum ma simt ca un copil (de aceea nu iti recomand sa incerci sa imi iei ciocolata din mana ! 🙂 )
    O melodie pentru echilibrarea linkurilor tale: http://www.youtube.com/watch?v=ME3jgoNNvXk

    Ana 3 septembrie 2010 12:16 Răspunde
  • Thomas, daca vrei iti inapoiez palariuta sterpelita candva (desi mi-e draga). Poti sa-ti acoperi cu ea urechile ca sa nu mai auzi chiar toata „poezia lumii”, ci numai pe aceea care merita ascultata. Sau vrei sa o tragi bine peste ochi ca sa nu mai vezi petele de noroi, ci numai iarba uda de ploaie?

    Paca 3 septembrie 2010 12:17 Răspunde
  • … and don’t worry, I’m not on the road to ruin (yet)!

    Paca 3 septembrie 2010 12:20 Răspunde
  • Ana, m-ai dezechilibrat de tot. nu, nu am mai mers de ceva ani pana acolo. 🙂

    much better, check this out, in show One trend: 🙂

    http://www.youtube.com/watch?v=sqPVn7cgy6I

    tania 3 septembrie 2010 12:35 Răspunde
  • Tania, vii cu clasici ? Ii ador ! Ma gandesc la ceva pe masura 🙂

    Ana 3 septembrie 2010 12:47 Răspunde
  • Ana 3 septembrie 2010 12:50 Răspunde
  • Ana 3 septembrie 2010 12:57 Răspunde
  • @Ulicica- Frumoase două versuri! Mulţumesc. I le-am recitat cu patos şi am căpătat o împăcare de-o oră, ca şi ieri de altfel. În restul timpului ne-am privit…

    Omuldelamunte 3 septembrie 2010 14:15 Răspunde
  • Era musai sa vin sa ma plang la voi, ia explicati-mi, cum se face ca oricat as fi de doxa de stiinta si inspiratie, examinata oral de chipul unei femei ce n-a iubit, si n-a fost iubita vreodata, nu reusesc nici pe departe sa stralucesc cum as face-o, oricand, pe acelasi subiect, in scris. Si toate cuvintele care, apoi, mi-au venit suvoi in minte, la momentul, singurul propice, au ramas inghetate intr-un cotlon al neuronilor mei atat de sesizabili oricarei vibratii negative, oricarei nuante. Si apoi privirea aceea de femeie care detesta orice femeie preocupata de cochetarie, daca mai are si bucle si piele frumoasa e detestabila in cel mai inalt grad. Si raspunsurile mele pline de critica analitica si asezonate cu poetica au fost ascultate cu un zambet ironic in coltul gurii „Raspundeti simplu si la subiect, va rog. Nu e nevoie sa ornamentati excesiv” care m-a inhibat atat de iremediabil…pentru ca eu traiesc pentru a impodobi, si impodobesc pentru a trai. Si da, nu pot sa exprim decat in felul meu, patrunzand mai departe de limitele conventionale, ale oricarui text. Pentru ca fiecare cuvant ascunde mii de conotatii si trairi personale ale celui ce l-a scrijelit, pe-o bucata de hartie. Dar ei, ce-i pasa, chip de lut, de frustrarea mea….sau de faptul ca vroiam o nota mai mare, si acum, ca mi-am ratat bursa, nu stiu ce ma deranjeaza mai tare. Ca a reusit de minune sa ma inhibe, ca m-am lasat prada emotiilor, sau ca am muncit atat de mult pentru a ajunge notata de o fiinta care nu vrea sa faca diferenta intre memorare mecanica si interpretare personala. Mi-am sacrificat multe nopti in virtutea performantei, ma consolez la gandul ca mi-am imbogatit lumea spirituala cu nepretuite experiente. Pana la urma nu ceilalti sunt mereu canonul dupa care sa ne putem judeca valoarea. Dar de ce ma bantuie privirea aia care mi-a patruns prin toate capilarele, judecandu-ma, razandu-si de slabiciunea mea de a fi femeie, de a simti si a trai ceea ce simt? Pana la urma, pragmatismul si ratiunea pura sa fie stadiul de superioritate umana? Daca exista asa ceva…

    Ulicica 3 septembrie 2010 14:33 Răspunde
  • Ulicica, unul din cele mai puternice sentimente de care e capabila o femeie e invidia. Sa-ti spun ca te-a invidiat ? Poate a avut alte motive ? Poate a fost ca tine si, patind candva ca tine azi, a decis sa fie rece si rea ? Unii oameni nu se mai schimba in bine, dupa ce i-a atins cruzimea. Din lume trebuie luat doar ce e frumos. Ti-ai facut datoria fata de sufletul tau sa il pui pe tot in ceea ce faci. Nu te astepta ca un strain sa aprecieze. Cauta confirmare, daca ai nevoie de ea, in ochii prietenilor. Eu azi iti dau nota 10.00. Ti-as da si bursa, daca as putea.

    Ana 3 septembrie 2010 14:41 Răspunde
  • Ana dear, ma gandeam la Mara lui Slavici, cu ciorapii ei cu tot, realizand cu amar umor ca eu nu detin nici un ciorapel, si gaurit de-ar fi. In inconstienta mea, totusi, sacrific oricand trebuintele de confort unui periplu inedit. Sper ca pana in decembrie voi reusi sa bifez casuta asta a nazuintelor de peste an, de a-mi oferi o mica compensatie, o vacanta binemeritata. Nu sunt genul hotel, eu prefer pensiunile calde, frumoase, rustice, cu lemn si gazde primitoare. Daca detine un semineu la care sa ma uit noptile printr-un pahar cu vin, musai rosu si desigur sec, sunt fericita pana-n strafundul madularelor. Provocarea ramane valabila, am un deja vu, umorul tau la rece cu romantismul meu flamboiant fac casa foarte buna. Ma gandeam ca fie esti fecioara, fie scorpion, e posibil sa ma insel. Lucrez inca la profil…:) . Tania, azi dimineata aveam 22 de ani si acum sunt schimonosita morocanos,deci 32. Ibraileanu, dupa Dostoievski e ca prima dimineata de dupa. Eu il iubesc pe Tolstoi cand vine vorba de rusi dar Dostoievski ramane cea mai psihologica experienta literata a mea, o data cu „Crima si pedeapsa”.

    Ulicica 3 septembrie 2010 14:48 Răspunde
  • As fi vrut sa fie invidie, e pur si simplu convingerea ca stiinta e superioara talentului. Eu nu subscriu, ma-nchin smerita in fata inaltelor ratiuni dar talentul e singurul care ma face sa jubilez, sa vibrez, sa renasc, dar mai ales sa ma desprind cu drag de jalnica mea conditie umana. Desigur, daca omenirea toata ar fi ca mine am murii cu totii de foame. Dar macar am murii fericiti 🙂

    Ulicica 3 septembrie 2010 14:54 Răspunde
  • cati ani am azi? nu stiu, sa socotesc …. am avut 30 cand m-am trezit si pana sa ajung la birou am imbatranit cu 15 ani (nu, nu din cauza aglomeratiei – locuiesc intr-un oras mic, prin mijlocul tarii si masor in minute drumul pana la serviciu) din cauza norilor care parca se pregateau sa coboare pe asfalt… dupa ce a iesit soarele, mi-am baut cafeau, le-am spus ,, buna dimineata,, copiilor – la telefon – am inceput sa intineresc, asemeni lui Max Tivoli .
    a citit cineva cartea? … minunata! „fiecare dintre noi este dragostea vietii cuiva” .

    neli 3 septembrie 2010 14:57 Răspunde
  • Uli, asta pentru ca oamenii se impart in doua categorii: „artisti” si „pamanteni” 🙂
    N-am putea trai fara stiinta, o raceala ne-ar omori pe toti. Dar fara arta am muri batrani si goi.
    Neli, norii se pregateau sa coboare pe flori, pentru ca ploaia e dragostea vietii florilor 🙂

    Ana 3 septembrie 2010 15:22 Răspunde
  • Ulicica, fecioara am fost, un scorpion traieste in fiecare femeie, dar zodia e Gemeni 🙂
    Subscriu (se poate zice „sub-beau” ?) la paharul cu vin rosu sec, poate fi si demisec.
    Tin minte provocarea, i-am alocat deja un sezong in care sa-si legene asteptarea, la „mansarda”, langa creierul (mic) 🙂

    Ana 3 septembrie 2010 15:35 Răspunde
  • sezong = sezlong dupa ce ai apasat aiurea pe insert

    Ana 3 septembrie 2010 15:35 Răspunde
  • TM, ODLM, Trecatorule, daca tac eu, vorbiti voi ? Va rog…

    Ana 3 septembrie 2010 15:42 Răspunde
  • Ulicica, nu cred ca este vorba despre superioritatea Stiintei fata de Arta.
    Numai o opinie, fara a veni de la o specialista in psihologie.

    Uneori la interviuri ne proiectam o imagine asa de puternica incit cel care ne intervieveaza simte ca i se fura controlul si i se intra in spatiul privat.
    Alteori cel care intervieveaza este neplacut impresionat de faptul ca cel care este intervievat are deja convingerea ca rezultatul interviului este deja stiut si ca rolul celui care intervieveaza este numai de a semna un document.

    Sunt persoane care accepta acest lucru, dar si persoane care nu vor renunta niciodata la control.

    Se poate sa fie si invidie. Un studiu canadian recent arata ca frumusetea femeilor este un handicap atunci cind este vorba de a primi un job, in cazul in care sunt intervievate de o femeie.

    Parca ar mai fi fost nevoie de un nou studiu pe acest subiect! 🙂

    Odille 3 septembrie 2010 15:42 Răspunde
  • Aş murii dacă mi-ar lipsii nuri pe care îi ştiu eu şi copi n-ar mai fii atât de dulcii, muncitori n-ar mai muncii cu sârg şi multe ar trebuii să se corecteze, ca să incheii.

    Omuldelamunte 3 septembrie 2010 16:03 Răspunde
  • Odille, superb…
    ma si pregateam sa ii scriu Ulicicai… pierderea controlului vs invidie.

    iana 3 septembrie 2010 16:13 Răspunde
  • iana, ma bucur ca nu ti s-a parut ca am fost OFF, cu remarca mea.
    Cred ca este dificil sa fii si in rolul celui care intervieveaza.

    ODLM, delicios, intii am crezut ca nu am citit bine numele trimitatorului. 🙂

    Odille 3 septembrie 2010 16:27 Răspunde
  • ODLM,
    eu am crezut ca l-ai citat pe noul ministru al muncii. 🙂

    iana 3 septembrie 2010 17:35 Răspunde
  • Nu, Iana! Am citat pe cineva mai sus pus.

    Omuldelamunte 3 septembrie 2010 17:39 Răspunde
  • …l-am citat…

    Omuldelamunte 3 septembrie 2010 18:52 Răspunde
  • Uli, o consolare minimala : mie-mi plac buclele… zicerilor tale 🙂
    Si mai ai o gramada de chestii care nu umbla prin toate curtile asa ca… keep writing your own life with a singular hammer ! 🙂

    Thomas Man 3 septembrie 2010 22:35 Răspunde
  • „Watch Your Back” e o sugestie amicala pt toti 🙂

    Thomas Man 3 septembrie 2010 22:36 Răspunde
  • Thomas, i will. Mi-au trebuit zece ani sa pun mana serios pe tastatura, dar o data ce am inceput, nu intentionez sa ma opresc. Ti se potriveste o celebra zicere : Cand esti bun, esti foarte bun. Cand esti rau, esti perfect 🙂

    Ulicica 4 septembrie 2010 16:50 Răspunde

Lasă un răspuns la Ana Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title