La vita e belalie

Zilele trecute, toate Antenele bubuiau in acorduri de Breaking News. Ati auzit miracolul? S-a intamplat o minune, ceva sublim, ceva mirific, tara plange-n poala de emotie: Gabriela Vranceanu Firea Pandele e insarcinataaaa! Taaa-tarata-tatata-taratataaaa! In sunet de tobe si pitigaieli de trompete, promo-urile anuntau cate-o editie speciala pe fiecare dintre posturile Voiculestilor. Foiala era penibila, nici regii Japoniei nu faceau atata caz cand ovulul mostenitor prindea un spermatozoid viteaz si lua o piatra de pe inima poporului – caci, desigur, nimeni nu simpatiza o printesa stearpa.

Dar sa recapitulam telenovela: la inceputul lui 2010, Razvan Firea, sotul Gabrielei, moare fulgerator. Durere mare, desigur, lacrimi suvoaie, cearcane nationale. Dupa 8 luni, transparenta ca Ofelia, nestiind daca sa-l mai planga mult pe raposatul sau sa-l laude asiduu pe actualul, Gabita se casatoreste civil, hodoronc-tronc, cu Florentin Costel Pandele, primar in comuna Voluntari, unde – ca sa vezi ce mana lata are destinul! – o purtau pasii si rotile limuzinei, caci avea de efectuat puzderie de acte succesorale, dupa primul sot, Dumnezeu sa-l ierte. De altfel, Pandele fusese prieten bun cu defunctul, asa se cunoscusera cei doi porumbei care au ajuns acesti Bobby si Pamela ai zilelor noastre. La jumatate de an de la cununia civila, minunatii s-au casatorit si religios, de data asta cu o ditamai nunta, mai mediatizata ca un tsunami.

Ma cunoasteti, nu sunt vreo habotnica si cu atat mai putin o ipocrita care sa ceara, cu cabotina smiorcaiala, ca o vaduva sa astepte cernita macar un an de la greaua pierdere, spre a se marita din nou, cu mare tam-tam. Dar recunoasteti: daca ar fi fost vorba de oricine altcineva, de-o femeie fara cohorte de PR-isti agresivi in jurul ei, un asemenea caz ar fi fost lovit de oprobriu. In fine, de fapt nu asta era chestiunea pe care voiam s-o toc.

Printre alte studiouri unde a fost blagoslovita, Gabriela a nimerit si la emisiunea lui Mihai Gadea, unde a insirat prostie dupa prostie, iertati-ma. Fapt care m-a ajutat sa ma intreb, a mia oara, cum se face ca oameni platiti cu jdemii de euro pe luna pot oua asemenea fraze inepte.

„Nu e tot timpul atat de bine sa fii numai serios”, suspina Gabi. De altfel, intreaga ei viata sustine lupta activa impotriva seriozitatii si intreaga ei topica vatamata sustine teoria mea de mai sus.

„Nu am simtit emotia ultimei emisiuni, cel putin pentru un ciclu de ani”. Prin „ultima emisiune” (nu va grabiti cu bocetele) se intelege faptul ca i s-a luat o emisiune si i s-a dat alta, si mai manoasa (nu degeaba isi lauda ea patroana cu fiecare ocazie, neuitand sa adauge, enervant: „Nu spun asta fiindca e sefa mea”). Nu stiu nici ce inseamna „ciclu de ani”, va rog sa nu ma intrebati.

Modesta, doamna Pandele explica in detaliu cum a ajuns sa capete o noua emisiune: „Parca toata aceasta asteptare a Antenei de-a gasi pe cineva era pentru mine”. Asa e, a tot semanat pana a cules! Si continua doamna: „Plecarea din prime-time ne pune intr-o pozitie de parere de rau”. Pe mine, frazele astea neghioabe ma pun intr-o pozitie de tragere. Acum ma intelegeti de ce casc ochii nervosi cand aud de ce salarii si de ce scarpinaturi intre cornite au parte aceste vedete nationale?

Iar asertiunile ei culmineaza cu un angajament emotionant: „Nu suntem suficienti, in sensul daca avem rezultate frumoase sa ne culcam pe o ureche!”. Mai bine va culcati pe-o ureche si ne lasati si pe noi sa ne ducem la culcare, fiindca asa prestatie live sontoroaga n-am mai vazut de pe vremea cand Oana Roman isi lalaia parerile savante despre accidentul lui Huidu.