De bunavoie si nesilit de mine

Rabd cu vitejie un cliseu. In coltul rosu, o puzderie de prietene maritate se satura galopant de viata de familie in care s-au varat cu faloasa lacomie, acum cativa ani. In coltul albastru, celibatarele platesc acatiste pentru dezlegarea cununiilor.

Am fost nevoita sa tac si sa inghit conferinte intregi despre cat de fericita sunt eu, mi s-a explicat in repetate randuri ca plesnesc de noroc, fiindca n-am familie si fac tot ce-mi trece prin cap, n-am obligatii, urgente casnice, rapoarte de dat, constrangeri matrimoniale.

Nu indraznesc aproape niciodata sa ma lamentez in fata vreunei prietene casatorite (in afara de Alice a mea, care ma intelege orice-ar fi si e miraculos atipica), fiindca primesc in nas o riposta standard despre bafta mea chioara de a dormi pe diagonala patului, de-a ma inveli cu toata plapuma si de-a manca direct din conserva. Nu ca ele, care indura sforaieli, mofturi gastronomice pe tema sosului picant, vizite la soacre si meciuri de fotbal stinse cu bere.

Desi admit ca relatiile neconcubinale sunt cu mult mai aerisite, mai romantice si mai interesante, de fiecare data cand flirtez cu un tip (nu mai vorbim de indragosteli sau relatii), creierii mei mai deschid un window si cateva taburi, iar mintea desira un slide-show penibil. Ma vad mireasa (nu stiu pana la ce varsta venerabila am sa mai delirez ca flutur festiv in rochie bufanta), langa un mire obligatoriu imbracat in costum bleumarin, un barbat care nici macar nu seamana cu cel din viata mea, dar e un prototip pe care il oblig sa danseze valsuri lesinate. Sigur, asta n-are nicio legatura cu planurile mele concrete si rationale, e doar un reflex. Cand scap din betia imaginatiei tembele, reusesc sa traiesc cu voluptate ceea ce am la momentul dat.

Am destule zile cand imi binecuvantez celibatul si compatimesc stolurile de amice care, atunci cand scapa pe poarta firmei, se duc glont acasa – au de mers cu sotu’ la supermarket, au de gatit, au de carat copiii spre si dinspre casa. Dupa ce le urez o seara frumoasa in familie, incep s-o lalai prin oras, sa ma intalnesc, vorba lor, cu cine am eu chef, sa iau decizii impulsive in materie de shopping, fara sa aiba nimeni drept de veto. Ajung acasa placut obosita, cumparata, cheltuita, intalnita, cafelita. Ma trantesc pe ce fotoliu vreau, deschid televizorul pe ce canal imi place, mananc in pat, trancanesc un ceas la telefon, dorm in pijama cu elefantei. Si cu sosete.

Apoi, cand mi-e lumea mai draga, ma loveste in moalele capului cate-o zi cu muguri pe care-i adulmec singura, cu ore in care ma plictisesc de propriile ganduri, cu pofta de dragoste sugrumata de temeri, de tresariri, de adoratie desucheata, de confesiuni domestice si tandreturi salbatice, de mese in doi si vacante in patru, de grija zilei de maine, de pijamaua de matase, de pupaceli prostesti, de plimbari desuet de calme, de cearta indragostita, de gelozie, de hachite conjugale. Si-atunci, simt o dorinta incontrolabila sa-mi complic superb existenta.

PS: Eu si Alice Nastase Buciuta va asteptam joi, 12 mai, la Craiova, la Famous Fashion Lounge, Calea Unirii pietonal, bloc 21 ABC, vizavi de Filarmonica, incepand cu ora 19.00. Am rugamintea, ca de obicei, sa-mi confirmati prezenta aici, pe Facebook sau pe e-mail (simona@revistatango.ro) – mentionand si numarul de persoane. Va pup si abia astept sa ne vedem!