fbpx
„Nu suntem muritori, e clar. Dar suntem niste zei prosti, niste nemuritori care ne-am uitat destinul. (Constantin Noica)“

Inainte si dupa

de

before and after

Viata multora e impartita in doua. Nu intotdeauna bucatile sunt egale, dar cu siguranta un flanc ii apartine lui „inainte” si unul ii apartine lui „dupa”.

N-am crezut niciodata ca fac parte din categoria privilegiata a celor care-si pot imparti viata in Before and After. Fetele din jurul meu isi transau existenta, in primele buimace tinereti, in „inainte si dupa ce-am intrat la facultate”. Mie asta mi se parea un pas firesc si nu consideram ca, prin avansul catre invatamantul superior, am sarit vreun parleaz istoric. Totul mi se cuvenea sau, ma rog, venea de la sine. Asta tinea de confortul varstei.

Pe urma, prietenii isi forfecau cu dexteritate viata intre „inainte si dupa nunta”. Cum n-am crezut prea tare in vietile cu o singura casnicie, nici asta nu mi se parea un hop interesant. Cand auzeam cate-o mireasa incarcata de boboci ca „e cea mai frumoasa zi din viata ei”, imi scapa un zambet de care ma jenam ulterior, fie si in ochii mei (ea oricum nu ma vedea, de dincolo de voalul impicatit).

Si mai tarziu – si mai frumos… – cei din jurul meu mi-au spus ca exista viata de dinainte si viata de dupa ce au avut copiii. Aici, am tresarit si am incuviintat, desi nu am copii. Stiu ca exista viata de dinainte si de dupa maternitate, stiu de la mama mea, de la mama ei, de la mamele dragi din jurul meu. Mi-am vazut prietena cea mai buna, tanara fecioara romantica, scriitoare desteapta, frumoasa si libera, avand curaj sa ia decizii impulsive, ravasitor salbatice. Apoi, dupa niste ani, am vazut-o insarcinata, apoi cu un pui superb in brate, si am stiut ca voi fi minunat de geloasa toata viata mea. Si ca atunci a inceput, si pentru mine, era lui „inainte si dupa”, asa cum a inceput si pentru ea.

De-atunci, sunt atenta la praguri, la carari, la anotimpuri. Imi impart si eu viata in Before and After. Inainte si dupa aventura canadiana, inainte si dupa cea mai frumoasa dragoste, inainte si dupa cea mai atroce despartire, inainte si dupa ce mi-au fost publicate cartile, inainte si dupa deciziile care mi-au recuperat viata din mainile cui o sechestrase. In principiu, din mainile mele.

Categorii:
Uncategorized

Comentarii

  • Cred ca mirajul consta macar partial in cum ne vedem si redescoperim pe noi insine dupa trasarea liniei asteia punctate dintre before si after.
    E o senzatie misto sa stai un pic sa te contempli pe tine si pe toti implicatii ce te-au insotit pe un anumit drum; vezi schimbarile, greselile, fericirile care-au trecat ca o clipa.
    Da, e un moment fain de contemplare, problemele-mi incep,insa, daca raman prea mult timp suspendata in el; ma trezesc brusc si ineficient ca am inceput sa traiesc mai degraba din niste amintiri decat in ceea ce am si sunt; d’aia si evit cat pot chestia asta, activitatea ma tine ocupata: )

    Una 22 iunie 2010 13:14 Răspunde
  • de ce trebuie impartita viata? de ce nu ne bucuram de trecut si privim cu incredere viitorul? Stiu ca omul crede ca are nevoie de anumite puncte de sustinere dar hai sa incercam sa eliminam aceste puncte si sa traim viata asa cum este 🙂

    george 22 iunie 2010 14:30 Răspunde
  • Cred ca e mai degraba vorba de puncte de reper…

    Justine 22 iunie 2010 15:27 Răspunde
  • simone, daca ar fi sa mai iau dupa cele doua fotografii, „after-ul” imi inspira implinire, schimbare, maturizare, frumusete, evolutie. ce bine ar fi fost daca viata s-ar fi rezumat doar la asha infatishari. de fapt, ar fi fost perfecta….
    „before”-ul sa fi fost efemerul „acum”, asha cum „after-ul” sa fi fost doar indeplinirea de vis, de dorinta, de speranta, de planuire, de zamislire a oricarei zile urmatoare. iarashi, ar fi fost perfecta situatia asta…
    dar nu sunt fara de cusur timpii astia doi, pentru ca intre ei stam Noi, intr-o spendoare imperfecta care se doreste retushata, prin bune shi (firesti) scapari de rele, dar mai alles printr-un trecut amplu in functie de varsta, printr- un prezent riscant in functie de vremuri, dar cu un viitor gandit, planuit shi invocat de dimineata pana seara, ca, zice-se, doar el ar avea sanse sa compenseze lipsa desarvasirii primelor.
    cred ca dincolo de…orice „before” shi „after”, cashtigatorul balului este „acum”-ul. sau imi place sa cred asta…

    tania 22 iunie 2010 16:02 Răspunde
  • „inainte si dupa deciziile care mi-au recuperat viata din mainile cui o sechestrase. In principiu, din mainile mele.” Simona, sint sigura ca sintem asa majoritatea dintre noi. Si ce bine e cind realizezi ca singur ai cu adevarat puterea sa-ti recuperezi viata. Nici macar nu stiu cum sa zic multumesc pentru cuvintele acestea.

    tania,
    dincolo de orice before si after ar trebui sa cistige „acum”. citi oameni realizeaza asta? de cite ori „acum” este cu adevarat invingator? si de cite ori este „acum” este ucis inca de la primele raze de soare cind incepe o noua zi? eu l-am ucis azi. M-am trezit si mi-am zis „peste o luna……” de ce m-ar interesa „peste o luna” in loc sa-mi zic „acum m-am trezit, e soare, mi s-a dat sansa unei noi zile”?

    sint asa de framintata de ginduri si asa de zapacita incit chiar nu mai stiu cum si in ce directie sa ma duc.

    iana 22 iunie 2010 16:14 Răspunde
  • Si daca traiesti prea mult in prezent sau in viitor sau in trecut nu e iarasi bine. Ideal e sa gasesti echilibrul intre toate aceste existente ale noastre (sau posibile existente).

    Justine 22 iunie 2010 16:22 Răspunde
  • Iata cum reusim sa reconstituim, fragmentel dupa fragmentel, biografia sentimentala a Simonei 🙂
    Cand descrii biologia pasiunilor, ansamblul nu prea se preteaza la o dihotomie matematica. Dupa cum nici timpul nu e egal decat pt acele unui orologiu (gaselnita antica, exploatata abil de Bergson si alti mesteri de minute lungi cat o zi de post).
    A Night Before & A Day After.
    Da, sunt MOMENTE EXISTENTIALE PAROXISTICE : ziua cand mi-am schimbat sexul, noaptea cand am decis sa traiesc social doar printr-un nickname, rasaritul lui 23 August 1944 (ca-n bancologia traditionala mioritica, vezi bancul cu Congresul despre camile), la o ora f personala, apusul Occidentului (stigmatizat cu fierul rosu, ca o sarmana femeie care a facut comert de sentimente cu invadatorul nazist), seara cand i-am condamnat pe toti la moarte, dimineata cand am iesit din coma artificiala (era sa zic alcoolica, pt fun) pt un start nou nout…
    Reîncarnare, dezâncarnare, înainte si dupa potop, înainte si dupa decembrie 1989, etc., mai greu e cu metempsihoza dragostei la care ne face partasi cu simtirile-n climax si coming out generos, Simona 🙂
    Azi e deja «înainte». ACUM e raspunsul lui Epicur, pt trairi intense, Iana 🙂
    Maine, cu o floare proaspata în mana, o noua zi ! 🙂

    Thomas Man 22 iunie 2010 16:34 Răspunde
  • Cei mai inzestrati in imblanzirea cuvintelor se vor infasura si azi in mantia generalizarii, cea atat de folositoare atunci cand nu vrei sa dezvalui nici un crampei despre tine cel de azi , de ieri, de maine…

    Blanca 22 iunie 2010 18:01 Răspunde
  • Am vrut sa spun : dintre cei mai inzestrati( nu toti 🙂 )

    Blanca 22 iunie 2010 18:05 Răspunde
  • Pentru mine ”inainte” insemna o casnicie pe care eu o credeam reusita, cu realizari frumoase, cu copii frumosi si isteti; ”dupa” se traduce printr-o sfasietoare singuratate in doi , macinata de neincredere, lipsita de orizonturi senine, de speranta , de viata.Ruptura s-a produs in al 13 -lea an de casnicie , a avut iz de telenovela, cu momente pe care n-as fi crezut vreodata ca le pot trai, ca le pot depasi .Dar ”asa mi-am dat seama ca ceea ce mi se intamplase era un lucru care era al meu si trebuia sa-l traiesc numai eu, fiindca mi-era dat si nimeni n-avea chef sa-l traiasca in locul meu.”(M. Preda – Marele singuratic)

    camellia 22 iunie 2010 19:05 Răspunde
  • INAINTE de sedinta v-am scris pe „Intre noi necalificatii” DUPA va scriu aici si ma intreb: Simona de unde ai stiut ca pentru mine e extrem de actual subiectul… ma aflu la cumpana inainte/dupa.Tocmai am aflat ca mi se schimba jobul, deci sunt in intervalul ACUM.

    CristinaC 22 iunie 2010 19:23 Răspunde
  • imi place sa cred ca traiesc in prezent. sunt cat pot de bine ancorata in realitatea-mi si pufoasa si taioasa.stiu deja ca ce a fost s -a dus iremediabil si fara drept de intoarcere, ce e traiesc azi, ce va mai fi ,o sa vad la momentul respectiv.
    cu toate astea, se imparte o buna bucata din mine in ”inainte si dupa”.
    inainte de a ma marita. si dupa ce am divortat.nu pot sa le impreunez. sunt doua felii din viata mea diferite . pt ca inainte eram un copil, dupa, m -am transformat intr-o femeie curajoasa.si am simtit ca traiesc.
    apoi…inainte de moartea celui mai drag eram mereu in zbor, dupa ,am ramas doar o umbra.nu mai simt ca traiesc.
    exista mereu un ”dupa”, la mine. duc cu mine o margine de lume, dincolo de care nu mai sunt cum eram ”inainte”.ranile nu au apucat sa se inchida ca au aparut altele.
    in anasamblu am ramas aceeasi , in interiorul privirii mele insa, m-am schimbat de fiecare data si in urma fiecarui”dupa”.
    mai am un after care m-a incatusat,care mi-a lasat pagini din viata prafuite si aruncate undeva pe ultimul raft…daca exista asa ceva.nu mai am curajul sa cred,sa sper,sa iubesc cu totul si fara teama.am invatat sa imi pastrez rezerve din mine.pt ca m-am pus pe picioare dupa fiecare”dupa”, nedrept de greu.

    trecatorule, azi am ascultat toata ziua one-ul. 🙂 semn clar, ca m-am gandit la tine. multumesc .

    iana , trecatorul zicea bine,si se potriveste si la tine, priveste doar inainte.acum. azi. exact cum ai zis si tu. exact ceea ce conteaza.

    Lm 22 iunie 2010 19:33 Răspunde
  • camellia, recunosc ca nu am citit marele singuratic, dar mereu spuneam si eu, ca tot ce am trait, le-am trait pt ca asa mi-au fost mie scrise si date de la dzeu. si trebuie sa le accept si sa le duc cu mine, ca sunt doar ale mele.sunt zestrea mea. :). eu cred ca, un om este o suma cu plus sau minus a intamplarilor prin care trece si care ii marcheaza viata.

    Lm 22 iunie 2010 19:41 Răspunde
  • Pai, Blanca, nici tu n-ai dezvaluit foarte multe 🙂 (nu ca m-as considera eu in categoria inzestratilor..)
    CristinaC, daca ti se schimba jobul poate nu-i chiar asa rau…

    Justine 22 iunie 2010 20:00 Răspunde
  • Justine,
    buni is colacii aia? 🙂

    Blanca,
    fiecare dezvaluie cit si cind vrea si ce vrea… asa e corect. daca tu vrei sa afli despre cineva anume intreba-i… poate vor raspunde.
    mie imi plac si asa.. „in general” si in particular…
    sint fantome dragi mie.

    iana 22 iunie 2010 20:10 Răspunde
  • Apropo de dezvaluit – dupa ce am terminat liceul am facut o facultate care nu mi-a placut deloc (desi a fost dintotdeauna considerata „de viitor”), asa ca la un moment dat am abandonat-o, primindu-mi inzecit mustrarile de rigoare. Acum 3 ani am inceput o alta si ma gandeam ca daca o sa iau licenta o sa ma simt in al noualea cer – macar pentru faptul ca am scapat de-o grija. Ei bine, azi am luat-o si n-am simtit nimic, doar o nesfarsita oboseala. M-am dus la birou si seful meu s-a bucurat mai tare decat mine.

    Iana, aia-s nu-s colaci, ci kurtos kolac 🙂

    Justine 22 iunie 2010 20:17 Răspunde
  • «Dupa» întuneric…
    Tito & Tarantula – After Dark
    http://www.youtube.com/watch?v=cG0qv9s0VNo
    … Doresc fantomelor din Simona Wonder Land numai lumina ! 🙂 🙂 🙂
    David Cook – Light On
    http://www.youtube.com/watch?v=7K5Q65pqmlM

    Thomas Man 22 iunie 2010 20:22 Răspunde
  • Justine felicitari! Cred ca stie seful de ces-a bucurat… iti da mai mult de munca …acum esti „licentiata”.
    Nu stiu cum v-a fii dupa… ce imi iau in primire noul job…mi-au dat perioada de tranzitie ( a se traduce cu fa doua joburi in acelasi timp) pana la 1 August…si au uitat ca in 11 plec in concediu.. In general imi plac schimbarile …

    CristinaC 22 iunie 2010 20:24 Răspunde
  • inainte sa invat sa iubesc, ma consideram bogata, puternica, invincibila… after, cand m-am trezit iubita, mi-am dat seama in cata desertaciune, iluzie shi saracie existasem.
    acum realizez ca fiecare zi poate deveni la randul ei un „before”, pentru ca alta sa-i ia locul pentru un „after”. ne metamorfozam, crestem shi ne raportam, iana, involuntar, la cele mai importante shi marcante evenimente existentiale ale vietii noastre.
    cred ca-mi vine a spune ca suntem partashi ai eternului perpetuum mobile.
    thomas, nu ma refeream la „acum”-ul trairilor intense – trasate de hedonismul lui epicur, ci il aveam drept reper pe nenea Kirkegaard shi indemnurile lui la trezire. shi totushi, recunsoc, nici cu epicur nu mie- rushine. el a descoperit placerile sufletului (chestia aia definita drept- materie calda shi fina.)
    (unde e monica andrei sa ma traga de urechi pt….”nenea”???? 🙂

    tania 22 iunie 2010 20:28 Răspunde
  • Cred ca fiecare dintre noi trece prin praguri in viata pe care le imparte in before and after. Ale mele cred ca sunt inainte si dupa casatorie, inainte si dupa viata din Canada, ianinte si dupa nasterea copilului meu, inainte si dupa inceperea unei cariere de scriitoare. Probabil ca vor urma si alte „inainte si dupa”.

    Victoria West 22 iunie 2010 20:36 Răspunde
  • Înainte să mă fi născut. După ce am murit. Între ele e o viață de om. Uneori mă trezesc spunând ”Înainte, credeam, spuneam, făceam…” Înainte de ce? tresar ca din vis … și uit. Ca și cum pe măsură ce înaintăm prin întâmplări, prin ani, zidim nișe pentru vieți paralele. Pentru că nu e un singur ”înainte” și un singur ”după”. Înainte de a crește, înainte de a suferi, înainte de a te pierde, după ce m-am ridicat de jos cu inima însângerată, , după ce am tăiat punțile în urmă, după ce mi-am reconstruit memoria, Cu tot ce am făcut ori am fost înainte m-am trezit după, înainte să îmi fi dat seama era prea târziu pentru iertare.
    Zău așa, m-a întristat rău acest subiect.

    semndefoc 22 iunie 2010 20:50 Răspunde
  • GL în noul job, CristinaC !
    Eu-l stiu doar pe nenea filozofu’ Kirkedouglas, Tania 🙂
    Daca „dark”-ul e cu George Clooney, banuiesc ca se aproba 🙂 :
    http://www.youtube.com/watch?v=gK6gf9kb0PA

    Thomas Man 22 iunie 2010 20:50 Răspunde
  • No sorrow, pls, semndefoc. Pori sa spui si before the party but after shave 🙂

    Thomas Man 22 iunie 2010 20:52 Răspunde
  • Justine,
    felicitari.
    cred ca stiu ce spui…
    am avut o fixatie tembela cu cumparatul de casa… am umblat dupa cumparat de casa 2 ani. am visat si am proiectat faiante si gresii si parchet, inca un an.
    ghici ce? cind m-am mutat in casa noua… a fost … „and now what?”

    iana 22 iunie 2010 20:52 Răspunde
  • Cred ca omenirea s-a raportat intotdeauna la anumite evenimente : inainte si dupa Hristos, inainte si dupa razboi , inainte si dupa marea criza economica , etc. La fel si noi cei care o compunem . Fiecare avem multe „inainte” si „dupa” functie de evenimentele personale care ne-au marcat . Si eu am adunat multe felii de viata „inainte” si tot atatea „dupa”. Va voi destainui cateva care imi vin acum in minte : inainte si dupa ce parintii mei au hotarat sa ma rupa din coltul de rai care a fost casa bunicii si sa ma duca la Bucuresti , inainte si dupa terminarea anumitor cicluri scolare , scoala generala, liceu , facultate , inainte si dupa prima dragoste , casatorie, divort, inainte si dupa ce am devenit mama, inainte si dupa moartea parintilor mei , a unui prieten foarte drag , inainte si dupa o mare iubire , inainte si dupa ce am hotarat ca dupa 5 ani sa inchid afacerea care ma tinea departe de casa si tara cel putin 2 saptamani pe luna . Evenimentele traite m-au marcat si m-au transformat intr-o oarecare masura , fiecare altfel , unele mi-au adus fericire , multumire , altele tristete , suferinta dar una peste alta asa e viata , nu poate fi liniara .

    Va salut cu drag pe toti ! Anumite intamplari ale vietii mele m-au tinut departe de voi si de Simona . Sper sa nu se mai repete .

    Marina 22 iunie 2010 20:57 Răspunde
  • @Thomas- Link-ul David Cook- Light on, nu este disponibil în ţărişoară.
    Pentru românii temporar sau permanent aflaţi în ţară:

    http://www.youtube.com/watch?v=DS-movP04Lw

    Omuldelamunte 22 iunie 2010 21:01 Răspunde
  • Inainte de a mă naşte, mi-a fost uşor până în ultima clipă. M-am obişnuit cu hârtoapele lui „după” şi nu m-aş mai despărţi, dar dacă aşa vrea El…

    Omuldelamunte 22 iunie 2010 21:09 Răspunde
  • omule, nu te-ai mai desparti pentru ca iti pasa? sau pentru ca este o obisnuinta?

    adica, inclin se cred ca analizam mult mai minutios timpii astia doi, atunci cand ne pasa de noi.

    tania 22 iunie 2010 21:18 Răspunde
  • uff, suna anost „cand ne pasa” ,dar fiecare stim ca avem momente-cheie ale vietii cand ne devenim extrem de importanti. deci, intelegeti ce am vrut sa spun. 🙂

    tania 22 iunie 2010 21:20 Răspunde
  • Sigur, Thomas Man, pot spune orice. Chiar și, înainte de a gândi, m-am trezit vorbind.

    Tania, eu cred că omuldelamunte nu s-ar mai despărți pentru că e viață…

    semndefoc 22 iunie 2010 21:35 Răspunde
  • semndefoc, ma refeream la hartoapele de „dupa”, adica hartoapele vietii, strict la ele. 🙂

    tania 22 iunie 2010 21:38 Răspunde
  • La hârtoape și eu… că prin ele trecem victorioși, de fiecare dată. Până la ultimul. După care devenim toporași.

    semndefoc 22 iunie 2010 21:45 Răspunde
  • Semndefoc, am crezut ca-s singura pe care a ravasit-o acest subiect.Observ ca altii au luat-o mai usor…

    camellia 22 iunie 2010 22:08 Răspunde
  • LM, de atunci cred cu tarie in destin . Am dovada ca marile momente ale vietii sunt scrise in stele ; n-ai cum sa le eviti .

    camellia 22 iunie 2010 22:12 Răspunde
  • dar, semndefoc, viata nu-i facuta doar din hartoape. iar victoriosi putem trece si peste altele. tot ale vietii…

    tania 22 iunie 2010 22:21 Răspunde
  • @Tania- Nu m-aş mai despărţi de ceea ce îmi pasă pentru că este o obişnuinţă dragă mie, dragă ţie, dragă tutorora: VIAŢA acum şi poate după.

    Omuldelamunte 22 iunie 2010 22:32 Răspunde
  • Ty, ODLM, esti mereu de straja cu mana de ajutor informatica 🙂
    Pui parca mult naduf si dor sugrumat în «tarisoara asta». Vine ea si ziua cand îsi va lua zborul spre teritorii ceresti, nediminutivale si nobile. Macar la noi în minte !

    Thomas Man 22 iunie 2010 22:33 Răspunde
  • Înainte si dupa desfraul clubbing estival si electrizant :
    DON DIABLO – WHO’S YOUR DADDY
    http://www.youtube.com/watch?v=xmziKznmxuE

    Thomas Man 22 iunie 2010 22:33 Răspunde
  • tania 22 iunie 2010 23:00 Răspunde
  • Multumesc Thomas… se pare ca am nevoie de GL si de putere de munca dar privesc inainte si va voi spune dupa…

    CristinaC 22 iunie 2010 23:01 Răspunde
  • CristinaC,
    iti tinem pumnii. sa fie bine!

    iana 22 iunie 2010 23:16 Răspunde
  • Justine, tu te dezvalui frumos, mereu mai uimitor ,prin privirea-ti ce opreste clipa de la risipire 🙂

    Blanca 22 iunie 2010 23:29 Răspunde
  • Lm, inainte aveai 21 de ani… 🙂 Si acum, cineva spunea ca ai mai avea nevoie de vreo 10 pt maturizare

    all blacks 23 iunie 2010 0:29 Răspunde
  • all blacks, noi crestem odata cu tara 😉

    un trecator 23 iunie 2010 0:39 Răspunde
  • oh, Smith, iata-te, nu dormi asadar: )
    (nu inca, cel putin)

    Una 23 iunie 2010 0:41 Răspunde
  • ti-as spune io tie cateva, nu doar una, da? 😛

    un trecator 23 iunie 2010 0:45 Răspunde
  • lool
    as(i) vreau tu!

    Una 23 iunie 2010 0:47 Răspunde
  • sau vrea*
    depinde
    ca tie-ti place sa citesti in multe feluri: )))

    Una 23 iunie 2010 0:47 Răspunde
  • Uno, asta e inainte de-a adormi, da? dupa, ma mai gandesc :))))

    un trecator 23 iunie 2010 0:56 Răspunde
  • Smith, nu mai e prea mult sa stii.
    Acum e ‘inainte’, dar la toamna va fi ‘dupa’ !
    Gandeste tot acum, pliz, pari mai putin formal! Dupa ce voi fi dormit nu va mai fi la fel: )))

    Una 23 iunie 2010 1:00 Răspunde
  • Ce tot mosmondesti pe-acolo de nu mai raspunzi?
    Io ascult Leonard Cohen – In My Secret Life.. Nu-ti dau link-ul pentru ca stii piesa : P

    Una 23 iunie 2010 1:05 Răspunde
  • prelucrez foto. ca sa ma incadrez la inainte si dupa 🙂

    un trecator 23 iunie 2010 1:07 Răspunde
  • Ai adus si maci? Sau doar mandarine?: )

    Una 23 iunie 2010 1:09 Răspunde
  • corect! 🙂 am transformat macii intr-o prima faza. dupa, m-am jucat cu oalele :)) de link-ul ala nu-ti mai zic. desi suna bine, eu am renuntat la secret life 😛 prefer alta, tot de-a cetateanului ala.

    un trecator 23 iunie 2010 1:14 Răspunde
  • ”Dance me to the end of luv”?
    Sau o sa ma lasi intrebatoare si inainte si dupa si in loc de? : )))

    Una 23 iunie 2010 1:15 Răspunde
  • suna mai simplu si direct, io-s d’ala de le da din poigne :)) i’m your man. melodia, va rog (pentru cititoriu :)) )

    un trecator 23 iunie 2010 1:18 Răspunde
  • Fain. Mi-amintesc bine de tot ca de ‘pesa’ asta mi-a vorbit cineva prin 1999, abia aveam acces la net de cateva luni; nici vorba sa stiu sa caut si sa si gasesc ceva pe vreun site, abia imi faceam prima adresa de email din viata mea. Cred ca am primit melodia lui Cohen atasata in scrisorica, nici nu stiam ce-i ala messenger, vai de capu’ meu : ))
    Sigur, Smith, tu o sa spui, poate, ca asta mi se intampla candva.
    Uite, gandeste-te cand ai timp/chef cum erai: inainte sa existi online (fara secret life, observa ca nu am de gand a te scapa de nuante) si cum esti dupa : )

    Una 23 iunie 2010 1:31 Răspunde
  • la fel 🙂 nu neg insa ca m-am gandit si la un banc, ce nu poate fi reprodus aici, ca raspuns extins (sau nuantat, daca tot tii mortis sa nu ma scapi de asa ceva 😛 )

    un trecator 23 iunie 2010 1:33 Răspunde
  • uno, trecatorule, pai daca eu acum ash vrea sa ascult melodia lui cohen, de ce sa ma mai gandesc la (de dinaintele) scrisorici? hai ca fac eu un efort pentru (dupa) voi. 🙂
    asta de dragul lui cohen, nu de alta, dar o mai vrea si altcineva s-o fredoneze. 🙂

    http://www.youtube.com/watch?v=r24_T-HOcyg&feature=related

    tania 23 iunie 2010 1:35 Răspunde
  • pacat ca nu-l suporta hartia virtuala
    am un mare chef sa nu dorm, desi ziua mea de azi full a inceput nostalgic penduland intre Aura Urziceanu si-al ei Crez , si dupa partea asta misto a venit restu’ care m-a aruncat intre rutini si oboseli de mi-a stat si ceasu’: ))

    Una 23 iunie 2010 1:38 Răspunde
  • Tanito, multumim. Eu ma gandeam ca cine vrea s-o gaseasca da de ea, ca vezi si tu ca suntem de prin toata planeta si mai sunt si erori si drepturi de autor invocate uneori.
    Si Thomas si Paca au avut problema asta; si la dat si la primit, in unele cazuri..

    Una 23 iunie 2010 1:40 Răspunde
  • tania… eu frdonez…. Cohen era cool pe vremea mea… adica inainte….
    Mi-e mie drag si si mai drag mai ales de cand l-am ascultat life anul trecut la Bucuresti

    CristinaC 23 iunie 2010 1:41 Răspunde
  • eh, lasa, Uno, nu mai fii modesta, ca o mana de ajutor nu strica niciodata. 🙂

    CristinaC, cea mai tare melodie a lui cohen ramane tot asta:

    tania 23 iunie 2010 1:42 Răspunde
  • tania…. nu e avilable in my country… imi spune youtube

    CristinaC 23 iunie 2010 1:45 Răspunde
  • tania darling, nu cred ca ma poate careva suspecta usor de modestie: )
    Smith, ai iesit din rand, gata?Sau esti camera obsura, la developat liliac alb in ianuarie?: ))

    Una 23 iunie 2010 1:46 Răspunde
  • mie asta imi trezeste amintiri…dinaintea erei voastre
    http://www.youtube.com/watch?v=snMOmHzgssk

    CristinaC 23 iunie 2010 1:47 Răspunde
  • fetelor… voi sunteti in concediu? Sau lucrati de la 10am?

    CristinaC 23 iunie 2010 1:48 Răspunde
  • chestia asta cu randul…suna najpa. daca se termina dupa ce m-am asezat la coada, inainte gandindu-ma ca apuc? nu mai reformulez, mai bine parchez :))

    un trecator 23 iunie 2010 1:49 Răspunde
  • http://www.youtube.com/watch?v=P0j14GrB-u8&feature=related
    tania, mi-ai facut noaptea frumoasa 🙂

    all blacks 23 iunie 2010 1:51 Răspunde
  • Te, era un cliseu, ca multe altele. Poti inlocui cu randul de la fereastra, banca de la geam: ))

    Una 23 iunie 2010 1:52 Răspunde
  • tu vorbesti de clisee in casa pozarului? vezi cum esti? :)) (vezi ca tot randuri is si alea, iesi la tabla, se termina nota buna, etc….in aceeasi nota, bineinteles :P)

    un trecator 23 iunie 2010 1:54 Răspunde
  • trecatorule, esti obscur la ora asta. o fi de la prelucrare. 🙂
    CrisC, iote ca Una avea dreptate cu linkurile. 🙂
    all b., stai ca acum nu se deschide la mine. 🙂

    tania 23 iunie 2010 1:54 Răspunde
  • ai dreptate all blacks… si mie dar cred ca pentru unii e :
    http://www.youtube.com/watch?v=vVt6vhRAu3k

    CristinaC 23 iunie 2010 1:56 Răspunde
  • Smith, pari usor de nervozat printre imperativele astea mai sus numite : )
    O sa ma prefac asaa, inainte de a-ti controla temele, ca e prima oara cand te ascult, vrei??
    Sau operatorii tai estetico-axiologici vor suferi o mica deceptie dupa, din cauza asta !

    Una 23 iunie 2010 1:59 Răspunde
  • Una… lasa-l sa doarma si trebuie sa iasa din
    http://www.youtube.com/watch?v=hXi-4jJhaZk&feature=related

    CristinaC 23 iunie 2010 2:02 Răspunde
  • hai! adica, hai sa vedem cum e cu ascultarea inainte de teme. da’ ca o mica paranteza, cre’ca s-a luat vacanta 🙂

    un trecator 23 iunie 2010 2:05 Răspunde
  • CristinutoC, Smith nu trebe niciodata lasat sa doarma, m-a luat nu demult la rost ca absentele mele-s alea mai multe si ne-marunte..: ) Isi inchipuia, cred, ca n-o sa vad ce-a spus..
    Acum sa faca bine si sa nu vegeteze printre poz(n)e (de unu’ singur)!

    Una 23 iunie 2010 2:06 Răspunde
  • Eu cred aici suntem la continuing education… nu se ia vacanta decat in august…

    CristinaC 23 iunie 2010 2:07 Răspunde
  • Te-am anuntat DEJAAA ca tu nu ai regular program.. Daca te implicai mai mult in timpul semestrului nu aveai acum de tocit si resturi de emotii poetice de rezolvat in treacat: )

    Una 23 iunie 2010 2:09 Răspunde
  • aha, si daca e sa tinem si calendarul pe rit vechi, ar insemna ca sigur ne zarim…in toamna :)) pe stil nou, fireste :))

    un trecator 23 iunie 2010 2:10 Răspunde
  • CristinutoC ”si io cred la fel” : )

    poate-l stiti, poate nu, mie mi s-a parut fun:

    http://www.happyfish.ro/voice_cover/avatarul_dupa_oscar

    Una 23 iunie 2010 2:12 Răspunde
  • Aia ierea acuma: iote ce-l rodea pe el: riturili vechi: )))

    Una 23 iunie 2010 2:13 Răspunde
  • normal, mai dam timpul inapoi, poate prindem si strumpfii aia 3D in care canta Celine :))))))))))))

    un trecator 23 iunie 2010 2:21 Răspunde
  • : )
    Esti ok? Nevirtualmente vorbind acum si avand ca referinta ce-ai spus zilele trecute cu urgente & co..Daca ai cum sa-mi continui fraza si sa-mi dai si veste buna s-ar putea sa te califici pentru un 8 (opt) !

    Una 23 iunie 2010 2:25 Răspunde
  • sunt mai bine. sau, ca sa fiu in acord cu ce spuneau cei ce-mi citeau hartiile, par bine 🙂 si, daca ne dai si noua un 9 (noua, noua) io-ti pot spune ca tot nu stau cuminte in banca. dejaaaa-ul ala , cu ’99 si cu dedicatia lu’ nenica ala al tau din timpurile alea vechi (pe rit nou, de data asta) ma duse cu gandul daca nu cumva ti-o fi dedicat-o si p’asta

    http://www.youtube.com/watch?v=sIMNjwhJCTo&feature=related

    PS. mortali aia de i-ai dat pe final :)))

    un trecator 23 iunie 2010 2:31 Răspunde
  • Nope, doar imi zicea ca-i omul meu. Nu credeam o iota, ofcors: )
    Stiu, nu esti cuminte nici cand (te faci ca) dormi.
    Am zis 8 si asa ramane. Dupa vestea cu necumintenia din banca pari deja activat pentru opturi : )))

    Una 23 iunie 2010 2:36 Răspunde
  • nu-l stiam Una… e amuzant

    CristinaC 23 iunie 2010 2:38 Răspunde
  • Pai trecator… tu vrei medie mare? Pentru ce? Apari pe lista de copii cu medie mare sau…?

    CristinaC 23 iunie 2010 2:40 Răspunde
  • lool @ nenica ala al tau din timpurile alea vechi..
    ..te recitesc si -s toata o decalibrare cu incisiv cu tot.
    Formularea ta senzitivo-emotiva din before mi-a sprijinit tzapanos epicul din after: )))

    Una 23 iunie 2010 2:42 Răspunde
  • CristinaC, ma bucur daca te-a binedispus: )

    Una 23 iunie 2010 2:43 Răspunde
  • sa vezi ce decalibrat oi fi eu after cateva ore putine de somn, asa ca before sa merg la munca, iti (va) urez visuri 9i ( e ca-n formula aia actuala cu succesuri 😛 )

    un trecator 23 iunie 2010 2:46 Răspunde
  • si io, si io: )
    mai ascult o data deja vu-uul ala si plec la somn.

    Una 23 iunie 2010 2:50 Răspunde
  • all b, inainte nu stii cati ani aveam, iar dupa, nu stiu cine s-a grabit a spune ce am eu nevoie.

    Lm 23 iunie 2010 8:40 Răspunde
  • Iana, acelasi lucru l-am spus si eu ca fiecare dezvaluie cat vrea si cat poate ,cum zici si tu. Nu vad care e supararea ,am spus ceea ce se observa si oricum mie imi sunteti dragi TOTI ! Cred ca suntem altceva decat fantome ( nu sunt cele ce sufera ca nu se pot desprinde pentru a merge in „sanul lui Avram?”

    Blanca 23 iunie 2010 10:30 Răspunde
  • helloooooouuu !

    Nu-mi plac vocile prelucrate prin «autotune» dar pt clipul de mai jos fac o exceptie pt ca-mi place castingul feminin, în special babutza cu puscociul 🙂 , si se potriveste cu «inainte» si «dupa» chemical rush :
    http://www.youtube.com/watch?v=PnrSosAHlrY&feature=player_embedded

    Thomas Man 23 iunie 2010 12:01 Răspunde
  • Blanca, fantomele nu prea fac striptease 🙂
    Mai ales daca în viata lor carnala nu-i nimic interesant de semnalat.

    Thomas Man 23 iunie 2010 12:02 Răspunde
  • „Înainte” – monstruleti, „dupa” – zombilici 🙂
    Mergem înainte 🙂

    Thomas Man 23 iunie 2010 12:04 Răspunde
  • Simona, înainte cand lansai la apa un nou vaporas, interveneai cu reghidari capitanesti, la prora si la pupa 🙂
    Acum, totul e „dupa” ?

    Thomas Man 23 iunie 2010 12:06 Răspunde
  • Buna dimineata si de la mine…
    am o zi incarcata si va pup din mers pe toti!
    mai pe seara voi asculta si muzicile de asta-noapte.. nu aveti somn, da? 🙂

    iana 23 iunie 2010 15:28 Răspunde
  • Hellloo!
    Zi fara ploicica va doresc! Una parte insomniaco-melodioasa va saluta neglamouros; )

    Una 23 iunie 2010 15:45 Răspunde
  • Buna dimineata…. asta am primit eu azi… credeti ca e un semn ?

    Today’s Inspirational Quote:

    „The brain is a wonderful organ; it starts working the
    moment you get up in the morning and does not stop
    until you get into the office.”

    — Robert Frost

    CristinaC 23 iunie 2010 15:46 Răspunde
  • Cristina, cu citatul asta, tocmai ai descris o zi obisnuita din viata mea. 🙂

    Simona Catrina 23 iunie 2010 17:46 Răspunde
  • Simona… uite asa ma simt eu azi…. imi vine sa ma trantesc pe jos…

    CristinaC 23 iunie 2010 18:01 Răspunde
  • poor brain of mine, ash completa shi eu.

    tania 23 iunie 2010 18:10 Răspunde
  • Știu și eu Camellia, poate că așa e, unele subiecte mă ating și mă răvășesc mai mult ca înainte. Dar nu e nevoie să rezonăm toți la fel, în același timp, pe aceleași unde. Așa ne salvăm și ne trecem de pe un mal pe altul.

    semndefoc 23 iunie 2010 20:39 Răspunde
  • asaaa… acum ca ziua s-a incheiat (bine nu e sf. programului dar pentru mine munca s-a incheiat pe ziua de azi acum 10 min) … am ris TM de fantomele care nu prea fac striptease…
    astazi am avut un audit la unul dintre clientii mei cei mai „deosebiti”. un bar de striptease. 🙂 un bar foarte apreciat de cunoscatori – eu ma pricep doar sa le invirt hirtiile. dar a iesit bine. sint multumita.

    iana 23 iunie 2010 22:23 Răspunde
  • care va sa zica asta e dupa….audit 🙂

    un trecator 23 iunie 2010 22:33 Răspunde
  • Simona…”Earthquake shakes Ontario and Quebec Quake centered north of Ottawa rocks buildings across provinces and is felt as far away as New York.” din yahoo

    Nu a fost ceva obisnuit pentru partea aceasta de Canada.

    CristinaC 23 iunie 2010 22:42 Răspunde
  • : ) Ei, parca de audit ne arde 9-a acuma!

    Una 23 iunie 2010 23:00 Răspunde
  • Te, quelle plaisir: )
    Restu’ oamenilor de bine pe unde-or fi?

    Una 23 iunie 2010 23:02 Răspunde
  • Uno, mai toti citesc in tacere, ca si pana acum. restul, care le zgariem retina primilor, prin jur. si, na, sa va zgarii si timpanul

    http://www.youtube.com/watch?v=BBJB0Tpt26Q

    un trecator 23 iunie 2010 23:04 Răspunde
  • ..sau se uita la meci, Smith, n-avem de unde sti. Cate ore de somn a gustat Alteta Voastra last night?

    Una 23 iunie 2010 23:11 Răspunde
  • meci? aaaa, uitasem. necalificat, aha 🙂 pai crezi ca am apucat sa gust? a fost ceva frugal, ca_calu’, doar ca la orizontala, nu in picioare :))

    un trecator 23 iunie 2010 23:13 Răspunde
  • bune si chestiile frugale uneori, nu gasesti?: )
    ceva pentru zgariat cristalinu’ dupa ce s-a terminat cu timpanul:

    http://www.snotr.com/video/2734

    Una 23 iunie 2010 23:19 Răspunde
  • Salut, harnicii vorbitori ai noptii, Una si Un trecator 🙂 Dar, bineînteles si pe toti ceilalti protagonisti care vorbesc în gand 🙂

    Thomas Man 23 iunie 2010 23:20 Răspunde
  • Tm… ne-am pierdut creierii si vocea azi…

    CristinaC 23 iunie 2010 23:23 Răspunde
  • Al, mi-era teama c-ai sters-o englezeste la pescuit.De perle: )

    Una 23 iunie 2010 23:24 Răspunde
  • Buna seara si bun gasit!
    In privinta drumului ales intr-un moment sau altul al existentei (ca tot pomenea Cristina de Robert Frost), in ceea ce ma priveste, daca viata nu se napusteste sa ia hotarari in locul meu, am tendinta de a ma agata (cu lasitate) de „before”. Recunosc, uneori, „after” a fost plin de zambete de usurare, ba chiar de hohote sanatoase de ras. Uneori.

    Before (cum altfel) Sunset sunt de ajuns ea, el si o ghitara. Dupa, cine stie?
    http://www.youtube.com/watch?v=obuV1KrvEYo&feature=

    Paca 23 iunie 2010 23:25 Răspunde
  • Nu pot sa cred ca deja ati fugit prin link-urile alea cu muzici si traznai.. Si io tot dondon la luna : ))

    Una 23 iunie 2010 23:31 Răspunde
  • Vad ca-i Happy Hour pe aici, cadouri muzicale si vorbe dulci 🙂
    Una, m-a distrat copios filmuletul ; mi-am reciclat tehnicile de învaluire si îmblanzire 🙂

    Thomas Man 23 iunie 2010 23:33 Răspunde
  • Ai fost la un bar cu bara, Iana ? 🙂

    Thomas Man 23 iunie 2010 23:33 Răspunde
  • Julie Delpy e chic si soc, Paca, un exemplar fericit de franco-americanism 🙂

    Thomas Man 23 iunie 2010 23:34 Răspunde
  • Trecator, ai dat cu fulger si-au picat picurii pentru ciuperci (yo s aia, in cazul in care deranjeaza comestibilitatea ciupercilor).
    Va intampin cu o melodie pe tema: http://www.youtube.com/watch?v=12qObUZo7xM&feature=related
    „We all return to change
    We all have time to change
    We swim against the tide
    Look back into the past
    We all do anything
    We live in unconditional change

    A call to all
    A call to us
    A call to everything you wanted
    It’s your life..”
    🙂

    nico 23 iunie 2010 23:34 Răspunde
  • DA, dar far’ de Maruta: )
    Bune si reciclarile tehnice, ra-fineturile o cer insistent.
    Smith, ai decis pe sestache o orizontala mica si ne-vioaie, sa-nteleg? : ))

    Una 23 iunie 2010 23:40 Răspunde
  • nuuuu (inca, e drept si asta) da’ am revazut cu placere filmuletul ala. il uitasem 🙂 il trec la favorite, sa-mi ramana ca un caiet de notite :))

    un trecator 23 iunie 2010 23:42 Răspunde
  • Ciao nico. Ascult incantata piesa de la tine.

    Una 23 iunie 2010 23:44 Răspunde
  • Am inteles, il stiai; deci nimic nu te mai poate surprinde: )
    Ma gandeam io ca adevarata sofisticarenie nu din link-uri iti va aduce suras surprins: )

    Una 23 iunie 2010 23:46 Răspunde
  • TM, da am fost… la un bar unde dansau baieti. n-am stat decit 10 min cel mult… e ridicol genul acela de spectacol.

    iana 23 iunie 2010 23:46 Răspunde
  • Bonsoir Madam Ianoo: )
    Ai reusit sa ne-asculti muzicile din noaptea trecuta?As spune sa te grabesti, ca tocmai suntem in urmatoarea noapte..

    Una 23 iunie 2010 23:49 Răspunde
  • ei, da, si tu acum! n-am ajuns in momentul ala in care sa pot spune ca nimic nu ma mai surprinde 🙂

    iana, deja am o dilema. baieti la bara? eu stiam ca baietii merg la bere 🙂

    un trecator 23 iunie 2010 23:51 Răspunde
  • ok, atunci poate secretul e sa te lasi greu (surprins)

    Una 23 iunie 2010 23:53 Răspunde
  • Aduc si eu o modesta-mi contributie, printre pescuitorii de pepite nestiute în magazine, la buna dispozitie :

    Jesca Hoop – „Money”
    http://www.youtube.com/watch?v=4m3OH_fXApA

    Jesca Hoop – Big Fish
    http://www.youtube.com/watch?v=aIuTu7i_KW0&feature=related

    Thomas Man 23 iunie 2010 23:55 Răspunde
  • Pentru Thomas, cu intarziere, niste vorbe despletite:
    Ca o iedera care imbratiseaza zidul am nevoie de sprijinul cuvintelor ca sa ma ridic de la pamant. Tanjesc dupa racoarea vorbelor rotunde si fragede precum ciresele: sa-mi cada in suflet ca o ploaie, sa-i deverseze malurile, sa-mi inunde fiecare cotlon al trupului.
    Sa ma prabusesc, mustind de bucurie, izbavita de rau.

    Paca 23 iunie 2010 23:58 Răspunde
  • Daca nu va scormoneste vocea Jescei Hoop poate cea a Dianei Birch ? (care ar putea sa o inspire la scris si pe Simona ?)

    DIANE BIRCH – NOTHING BUT A MIRACLE
    http://www.youtube.com/watch?v=gqZ_15A6G8E&feature=related

    Diane Birch – Rewind
    http://www.youtube.com/watch?v=0cXyNMoJMbg&feature=related

    Thomas Man 23 iunie 2010 23:58 Răspunde
  • Wouaouh, Paca, ce frumos dai cu pieptenul printre vorbe ca sa ne faci sa levitam printre picaturi ! :):):)

    Thomas Man 24 iunie 2010 0:00 Răspunde
  • Hei, nu e ironie, te asigur, P !

    Thomas Man 24 iunie 2010 0:01 Răspunde
  • Iana, curios job ai : învarti hartii printre domnii aia care misca din bazin si vaporizeaza feromoni ? 🙂

    Thomas Man 24 iunie 2010 0:02 Răspunde
  • Pt toate fantomele din zona, pt abandonare în bratele singurei iubiri fidele si punctuale, somnul usor :
    Chuck Prophet – No Other Love
    http://www.youtube.com/watch?v=ueZz1X–fG4&feature=related

    Thomas Man 24 iunie 2010 0:05 Răspunde
  • Paca, eu chiar sunt lexicopat cu patalama, cum am obiceiul de a marturisi.
    Ai batut la o usa lexicala si ti s-a deschis vorba la soare 🙂

    Thomas Man 24 iunie 2010 0:07 Răspunde
  • Nu stiu de ce fidelitatea se conjuga asa simplu cu ceva de prin pat, ca e plapuma, ca e somnul..practic genul substantivului se cam schimba.. Mi-e ca raman cu intrebarile astea pana la batranete: )

    Una 24 iunie 2010 0:08 Răspunde
  • Se pare ca ati fugit prin cotloane pufoase, cum ar zice Simona.
    Asa ca ma înclin a vise giumbulantice si cat mai dese pe centimetru patrat 🙂

    Thomas Man 24 iunie 2010 0:09 Răspunde
  • Te-nclini cam repede, vad ca si Smith s-ar refugia fara giumbuslucuri anuntate, totusi, pe undeva: )))

    Una 24 iunie 2010 0:10 Răspunde
  • Thomas, stiu ca nu e, uite, iti trimit un haiku, vechi de 300 de ani, aparent cel mai vestit din toate timpurile:
    Old pond-
    a frog jumps in
    the sound of water

    Paca 24 iunie 2010 0:11 Răspunde
  • Poate si pt ca fidelitatea e un etern come back, Una. Revenim, ne întoarcem, confirmam si… patul e întotdeauna la locul lui, bun de sprijin 🙂

    Thomas Man 24 iunie 2010 0:11 Răspunde
  • Uno, nu conteaza genul substantivului, cat predicatul. parerea mea 🙂

    un trecator 24 iunie 2010 0:12 Răspunde
  • Mersi de haiku, P, aud clipocitul broscoiului 🙂

    Thomas Man 24 iunie 2010 0:13 Răspunde
  • Da, da, da.
    Un fel de mobila si durere, cu tot cu terna consolare ca fidelitatea nu ia prizonieri;
    avitaminoza curata: )

    Una 24 iunie 2010 0:16 Răspunde
  • Noaptea e un sfesnic bun, cum se zice. Iluminati-va reciproc pe aici, sa admiram maine jocurile voastre 🙂
    Bye 🙂 🙂 🙂

    Thomas Man 24 iunie 2010 0:17 Răspunde
  • Oops!
    Nu spun ca nu-i drept ce spui, fara predicat se intelege mai greu din prima..
    Mi-era teama ca te-ai retras sub vreun conifer si nu m-ai trimis si pe mine unde se leaga creantele fidelizarii/tatii: )))

    Una 24 iunie 2010 0:19 Răspunde
  • Al, opaitele nu au puteri sporite pe ploaie.. Ilumina-m-as: )))

    Una 24 iunie 2010 0:21 Răspunde
  • Cristina, cutremur in Ontario/ Quebec?! Am citit si eu stirea in Toronto Star, dupa ce-am vazut la tine. Am plecat la timp, asa ceva nu-mi imaginam. 🙂 Bine, a fost micut, ei se vaita fiindca nu sunt obisnuiti.

    Simona Catrina 24 iunie 2010 0:22 Răspunde
  • Thomas, Una, partea cu adevarat interesanta a flacarilor e umbra pe care o lasa. Ca un spectru lipit de perete, ca un dans mut. 🙂

    Simona Catrina 24 iunie 2010 0:23 Răspunde
  • Paca, haiku e minunat. Unde a stat 300 de ani?

    Simona Catrina 24 iunie 2010 0:25 Răspunde
  • Nico, ademenitor Delphic. Si versurile. Si…

    Simona Catrina 24 iunie 2010 0:27 Răspunde
  • Simona, chiar ti-am simtit lipsa toti in aventurarea noastra pe taramul tau ce ne tine ca-n vraja, legati cu sufletele de trairile tale si-ale noastre, pe care le resimti si le creionezi pentru noi. 🙂

    nico 24 iunie 2010 0:41 Răspunde
  • Nico, iti multumesc si imi pare rau ca uneori lipsesc, incerc sa va fiu aproape si activ, nu doar citindu-va si ascultandu-va minunatiile muzicale. Cateodata, insa, ma prind vartejurile (nu neaparat in sensul rau) si timpul ma supune. Trec printr-o perioada mai agitata, mai plina, dar se va sfarsi curand. 🙂

    Simona Catrina 24 iunie 2010 1:05 Răspunde
  • Simona, perioada agitată la tine înseamnă creativitate,iar noi stăm cuminţi în cubi şi aşteptăm…

    Omuldelamunte 24 iunie 2010 1:48 Răspunde
  • …cuib..

    Omuldelamunte 24 iunie 2010 1:49 Răspunde
  • Omuldelamunte, intr-o traducere extrem de flexibila, sa spunem ca si de data asta absentele mele inseamna creativitate. Esti un lord, interpretarea ta e un impuls (pentru mine). La munte, noptile vin mai tarziu. Nu?

    Simona Catrina 24 iunie 2010 2:06 Răspunde
  • Simona, la munte nopţile sunt mai sticloase şi aşa percep mai bine talentul tău.

    Omuldelamunte 24 iunie 2010 2:20 Răspunde
  • In noptile mele sticloase, Omuldelamunte, fericirea a ricosat. A fost ca o pasare care s-a lovit de geam. Cat despre talent… esti generos cu mine, dar, avand in vedere cazuistica, i-as spune mai degraba reactie necontrolata (cateodata, ce-i drept, benefica). Am o senzatie ciudata de numaratoare inversa, de spirala care si-a schimbat directia de atac.

    Simona Catrina 24 iunie 2010 2:29 Răspunde
  • Simona, fericirea meschină ricoşează de geam, nu are vlagă. Eu îţi doresc fericirea debordantă, peste puterea razei de soare. Aceea care trece şi prin oglindă.
    Frământările tale merită un suflet pereche, meşter în alint şi alinare.

    Omuldelamunte 24 iunie 2010 2:49 Răspunde
  • Omuldelamunte, framantarile mele sunt sub anestezie, pulseaza ritmic, sub control, fara incidente cu vreun cod albastru. Da, doreste-mi fericirea debordanta, o merit, fie si pentru ca am mai trait-o, pentru ca o inteleg, pentru ca o recunosc de departe. E drept, mi s-au intamplat si orori: cand s-a apropiat, fericirea debordanta s-a dovedit a fi un balon meteo, in loc de OZN. In orice caz, alintul si alinarea se confisca, mi-e imposibil sa rezist tentatiei.

    PS: Asa e, m-am uitat atenta la ceea ce a ricosat de geam. Era o fericire meschina, ai dreptate.

    Simona Catrina 24 iunie 2010 3:04 Răspunde
  • Simona, visează-l şi mâine dimineaţă mângâie-l !
    Noapte bună!

    Omuldelamunte 24 iunie 2010 3:12 Răspunde
  • Omuldelamunte, nu visa nimic. Dormi. E o experienta fabuloasa cand nu visezi. Noapte buna.

    Simona Catrina 24 iunie 2010 3:14 Răspunde
  • Nu este o experienta fabuloasa sa nu visezi, Simona. Asta ar putea deveni o existenta de dupa, de dupa orice ar putea fi frumos, de dupa orice ar putea exista, de dupa viata. Lipsa visului inseamna neant, inexistenta. Nu poti sa vrei asa ceva. Incearca sa deschizi geamul ala o data ! S-ar putea sa fii surprinsa de ce vei gasi in spatele lui. Cine stie ? Poate ca atunci cand vei permite viselor sa treaca dincolo de fereastra, vei descoperi ca doar geamul era reflectorizant, nu si lumea de dincolo de el. Poate ca vei vedea lucrurile altfel atunci cand le vei privi direct, nu doar din spatele oglinzii.
    Trebuie sa fie asa, altfel vom trai intotdeauna in spatele oglinzii si, stii cum este, oglinzile se invechesc si incep sa ne arate o imagine din ce in ce mai deformata in care nu ne vom mai recunoaste, nu vom mai fi noi. Va fi doar umbra noastra, reflectata vag printre valuri de ceata.
    Hai sa incercam sa trecem prin oglinda! Poate ca vom reusi sa patrundem in wonderland-ul lui Alice.

    Carmen S 24 iunie 2010 5:39 Răspunde
  • Simone, ODML, m-am indragostit, subit, de conversatia voastra. 🙂 Ca un vin pelin. 🙂

    tania 24 iunie 2010 9:53 Răspunde
  • ADEVARATA FERICIRE ARE SI PETE PE FATZA
    Se pare ca trebuie sa-mi schimb rapid lentilele de la parbriz : Carmen S m-a naucit !
    Eu ma simt destul de luminos în Simona Wonder Land, chiar si cand ma cuprind valuri de ceata, sau poate si din cauza asta (daca totul ar fi nickel-Ariel, unde ar mai fi farmecul ?).
    Aici, am sansa, uneori, sa sterg geamuri de Zgarie-Nori, detergentul pt parter ma intereseaza mai putin desi sloganul lui publicitar garanteaza o fericire de cristal.

    Thomas Man 24 iunie 2010 12:15 Răspunde
  • Visul, da, mereu, încapatanat, învolburat, în exces, la puterea infinit, visul, da, mereu, oricat, oricum, oriunde.
    Visul transcende, transgreseaza, «transaminaza», te poate duce DINCOLO, în evantaiuri de lumi paralele, diafane, minunat profane.
    Visul, da.
    Fac parte din secta visatorilor incorigibili, în ciuda loviturilor primite din toate orizonturile, nu o sa-mi reneg religia pe altarul blogului.

    Thomas Man 24 iunie 2010 12:21 Răspunde
  • Avand în vedere dezbaterea de mai sus, AGS* publica anuntul urmator :
    Angajam temporar geamgiu care schimba cristaline si chituieste singuratati. Îi oferim spatiu de exprimare (loc de parcare ?), „cafia” facuta de Una si un bilet la Gotan Project, vineri, alaturi de Tania.

    *AGS e desigur Adunarea Generala a Simonofililor.

    Thomas Man 24 iunie 2010 12:29 Răspunde
  • Daca vrei sa treci prin oglinda si nu te cheama Alice, risti sa te însangerezi pe ganduri, CS.

    Thomas Man 24 iunie 2010 12:33 Răspunde
  • Simona, tot e bine cand poti compara. inseamna ca traiesti. eu vreau sa am parte de cet mai multe „inainte si dupa” inainte sa vina comparatia inainte de moarte si dupa moarte

    dennis 24 iunie 2010 12:34 Răspunde
  • Brrrrr, dennis, pe fierbinteala asta, tu ne procopsesti cu frig polar !
    Pai „înainte” de a vorbi de comparatia ta SERIOASA, ar fi mai bine sa ne contabilizam mortile mici.
    Sa nu-mi spui ca n-ai murit deja de cateva ori si pana acum ca nu te cred.

    Chiar asa, unde ni sunt visatorii, azi ? 🙂

    Thomas Man 24 iunie 2010 12:41 Răspunde
  • @Thomas Man:

    asta era mai potrivita la codul galben/portocaliu de caldura nu? e bine sa visezi, dar nu prea mult. ar insemna ca dormi tot timpul 😀

    dennis 24 iunie 2010 12:59 Răspunde
  • Io nu-s asa visatoare azi, mai degraba multitasking-a; )
    Nu indraznesc sa va tulbur mersul printre copcile mortilor mici si perfectibile, dar o astept pe Tania nominalizata pentru entertainment, cu cafiaua pare mai simplu.Am gasit varianta optimo-customizabila fara nisip fierbinte, azi in Bucuresti fiind mai degraba racorica: )
    Diminutivarile-s la putere azi la mine-n ibric..

    Una 24 iunie 2010 13:26 Răspunde
  • E arsita de idei, dennis.
    Preferi deci sa stai nas în nas cu realitatea (TV) 🙂
    Liber si lucid, da’ cu moralul în sosete. Ok, go on, you’re my guest (nu, you’re my ghost, cum tot zic p-aciulea).
    Racoarea e si-n cap, uneori, Una 🙂

    Thomas Man 24 iunie 2010 13:35 Răspunde
  • Al, pari cu dispozitia intr-o forma de para.
    ‘P’aciurea’ se zic multe, iar stilurile au inceput nu atat sa se asemene, cat sa se adune: )

    Una 24 iunie 2010 13:40 Răspunde
  • @Thomas Man:

    de visat toti visam. depinde cat si ce

    dennis 24 iunie 2010 14:02 Răspunde
  • În forma de para malaiatza, Una ? 🙂

    Thomas Man 24 iunie 2010 14:08 Răspunde
  • M-ai descumpanit, recunosc, cu ultimul post, dennis.(„de visat toti visam. depinde cat si ce”).
    Mi-ai smuls visul de la gura 🙁

    Thomas Man 24 iunie 2010 14:10 Răspunde
  • Cine se aseamana, se înmulteste (cum zic matematicienii) ? 🙂

    Thomas Man 24 iunie 2010 14:11 Răspunde
  • Thomas, o bucata de vis face cat o fabrica de paine. drojdia sa fie buna. 🙂

    tania 24 iunie 2010 14:12 Răspunde
  • Fi-ti-ar tzaicul de aur, Tania 🙂

    Dar sa revenim la ce ne apropie, nu la ce ne îndeparteaza de ecuator :
    Tito & Tarantula – Back to the House That Love Built
    http://www.youtube.com/watch?v=PfWTOgWybys

    Thomas Man 24 iunie 2010 14:15 Răspunde
  • Pastrez drojdia pt ceaiul de hamei, T 🙂
    Altfel mi se umfla egoul fictional.

    Thomas Man 24 iunie 2010 14:19 Răspunde
  • Ca si pamantul, painea e rotunda, si cand o pui în luna lui cuptor, calda 🙂

    Thomas Man 24 iunie 2010 14:20 Răspunde
  • Ma duc s-o ung cu ceva alifie de suflet ca nu se mai poate, se rumeneste prea tare.
    Pofte mari painesti tuturor )

    Thomas Man 24 iunie 2010 14:23 Răspunde
  • Niet malaiatza, Al! D’aia pergamota, exact ce trebuie.
    Si nici de la descumpanire nu cred sa devina altfel : ))

    Una 24 iunie 2010 14:31 Răspunde
  • thomas, nu voi ajunge la Gotan. 🙁 imi este imposibil, am constatat, un drum la capitala, darmite la concert. 🙁 motivele sunt diagnosticate (neasteptate, neprielnice, nemeteorologice). dar voi, capitalistii, nu ati avea motive de lipsa. poate cineva, cumva, va veni aici cu o cronica de after pashi si ritm perfect de tango bar, tango dream and dance, toate rumenite shi la locul lor. 🙂

    tania 24 iunie 2010 16:21 Răspunde
  • Tania, esti ok?!

    Justine 24 iunie 2010 16:46 Răspunde
  • justine, daaaaa, sunt ok. 🙂 a, cuvantul „diagnosticat” nu are nicio treaba cu niscaiva deturnari de la rostul shi mersul firesti ale sistemului imunitaro-existential, cum probabil asha s-o fi inteles. deci sunt ok, diagnostic, vorbind in sensul propriu al cuvantului. na, ca ma speriasem shi eu la intrebarea ta cu doua semne pe punctuatie. 🙂

    tania 24 iunie 2010 17:04 Răspunde
  • ia sa vad daca imi aduc eu aminte bine ceva ce spuneai cu cateva zile in urma, Tania….sau inainte de tema asta noua, ca sa fiu si la subiect(sau obiect?)…..”si cam ce motiv ai avea sa nu ajungi?” (ma rog, e aproximativ, din bruma de memorie pe care-o mai am)

    un trecator 24 iunie 2010 17:13 Răspunde
  • Orice vrei, Tania, dar nu capitalist ! Nu-mi lace cuvantul nici în dictionar, cu atat mai putin pe cocoasa mea.
    Îmi pare rau ca nu poti ajunge tocmai tu care esti Gotan pan’ la maduva 🙁
    Si eu-s cu bruma de memorie în acelasi loc, Un trecator : retinusem la fel.
    Eu-s mai Motan Project, asa ca n-o sa-mi lipseasca decat vreun miorlau…
    Poate este Simona acreditata si ne gotaneste ea cu stiloul ei stradivarius ce si cum ! 🙂

    Thomas Man 24 iunie 2010 17:32 Răspunde
  • Incerc sa pasesc usor, TM. Oare si visele lasa cioburi atunci cand se sparg ? Probabil ca in astea m-am taiat eu atat de adanc. Si totusi continui sa visez cu orice risc, orice pret as avea de platit. Poate ca voi reusi vreodata sa trec dincolo de oglinda si poate ca acolo e intr-adevar un taram minunat… cine stie ?

    Carmen S 24 iunie 2010 17:38 Răspunde
  • da, la simone ma gandeam shi eu, thomas. nu stiu prin ce sperantze nedesarte (sper:) chiar mi-am pus baza pe simone. pai AC da, Aeros da, de ce nu shi GotanPro? 🙂

    un trecator, motivul concret ar fi din cauza de…conditii nefavorabile.

    scuzati „ne”-urile astea deja selfobsesive. de la (ne)cuvinte mi se trage. dar nu ale lui nichita. 🙂

    tania 24 iunie 2010 17:39 Răspunde
  • carmen, cioburile viselor sunt cele mai sangeroase. e ca shi cum ai inventa franghii ude pentru biciuirea shi schingiuirea libertatii. 🙁

    tania 24 iunie 2010 17:44 Răspunde
  • cioburile aduc (si) noroc..
    Mai ales daca le strangi la timp de pe sub ‘deshte’ : )

    Una 24 iunie 2010 17:49 Răspunde
  • Stiu, Tania. Asta o stiu cel mai bine. Pot chiar sa tin un curs pe tema asta, a schingiuirii propriei libertati, insa nu cred ca ar fi cineva interesat. 🙂

    Carmen S 24 iunie 2010 17:51 Răspunde
  • Depinde de cioburi, Una. Chiar si atunci cand sunt cioburi de vise ?

    Carmen S 24 iunie 2010 17:57 Răspunde
  • ‘oligoelementele’ pe unde vor fi fiind?
    dar pisicutele aristocrate?: ))

    Una 24 iunie 2010 17:57 Răspunde
  • Una, doar daca nu ai apucat sa te tai in ele. 🙂
    Carmen, eu vin la cursul tau. ma pui in prima banca? 🙂 sau mai bine asistenta lector doctor docent shi ar mai fi. 🙂 sunt as la teorie (macar asta sa conteze) shi stiu sa ma feresc de practica. deci sa nu ma trimiti in misiune, in teren adica. 🙂

    tania 24 iunie 2010 17:57 Răspunde
  • „Out from the darkness
    back into the darkness-
    affairs of the cat”

    http://www.youtube.com/watch?v=SZRFDihd9SQ

    Paca 24 iunie 2010 18:08 Răspunde
  • Eu cu practica stau bine (sau prost, cum vrei sa-i zici), asta e problema… teoria m-a mancat 🙂
    Acum incerc sa o mananc eu pe ea. Asa ca putem lua lectii una de la alta, Tania !?
    Tocmai am de gand sa incep un nou curs… al vietii 🙂

    Carmen S 24 iunie 2010 18:08 Răspunde
  • sa ne calificam, carmen? In „Ghid contra nelibertatii”? suna bine. 🙂

    tania 24 iunie 2010 18:19 Răspunde
  • Dap ! Eu am inceput deja, te invit si pe tine. Sa stii ca este un curs greeeu dar tare frumos 🙂
    Merita toate eforturile din lume si ceva peste. La final vom obtine diploma de oameni liberi pe viata 🙂

    Carmen S 24 iunie 2010 18:24 Răspunde
  • pe viata cui, Carmen? 🙂 oricum, suna mai bine decat „liberi de viata”…

    un trecator 24 iunie 2010 18:25 Răspunde
  • Pe viata noastra… liberi si stapani 🙂
    Asa ceva :
    http://www.youtube.com/watch?v=9hMrY8jysdg

    Carmen S 24 iunie 2010 18:28 Răspunde
  • avem bibliografie mare? denumiri stiintifice? latinesti?
    libertas? libertatis?
    frantuzesti? (francezul de la „a tortura” m-a bagat la moderare! 🙂

    tania 24 iunie 2010 18:35 Răspunde
  • se ia un veac de destin cu shtampila cu tot sa se apuce de avizat diplome de liberi pe viata. mda, suna destul de fain. liberi cu patalama. sa vezi, carmen, incaierare. 🙂

    tania 24 iunie 2010 18:45 Răspunde
  • E o bibliografie cat toata istoria omenirii, dar sigur vom face fata daca suntem hotarate sa absolvim. Eu asta-mi doresc de vreo 18 ani, mai multa hotarare nu se poate… zic 🙂

    Carmen S 24 iunie 2010 18:58 Răspunde
  • Draga Thomas, expresia „mortile mici” mi-a adus aminte de un banc nostim, il spun acum:
    Cineva suna la usa. Se deschide usa. Pe pres, o moarte mica – douazeci de centimetri inaltime coasa, oase, parpalac negru… Stai linistit, am venit dupa hamster.

    adriana 24 iunie 2010 19:51 Răspunde
  • ” Un geam in fata noastra”
    Marin Sorescu

    Un geam in fata noastra,
    Pe care-l stergem mereu de ploaie
    Cu amandoua mainile.
    Numai ca-l stergem pe dinauntru,
    Ploaia-l bate
    Din partea cealalta,
    E mereu cetos geamul nostru
    De o limba necunoscuta.

    Dupa un timp oarecare schimbam locul,
    Crezand ca pozitia nu e buna,
    Incepem sa stergem mai incolo.

    Zilnic, aceeasi miscare
    De servitoare
    In casa misterelor.

    Cu ochii de geam , lipiti de geam,
    Ne ducem un gand ca pe un deget meditativ la frunte,

    Si afara ploua rapaid egal,
    Si e ceata… „

    Blanca 24 iunie 2010 19:59 Răspunde
  • Si fara nicio legatura cu mica divagatie de mai sus. dar on topic: unicul reper pentru omenire e reprezentat de impartirea veacurilor in cele doua mari segmente „inainte si dupa Christos”.

    adriana 24 iunie 2010 20:04 Răspunde
  • pentru o parte a omenirii….

    Am tot ruminat pe acest ritm zilele astea: înainte, după, înainte, după, după, după, înainte. Până mi-am zis că înainte și după poate fi tradus prin evenimente dar și prin emoții, dispoziții, reconfigurări în mentalul individual. După ce nu mi-a mai păsat, înainte de a fi renunțat la frică….Am avut sentimentul că înainte după nu ne împarte viața în flancuri ci în felii. Sau bucățele de puzzle. Dacă ne fărâmițăm așa viața ce mai facem cu imaginea de ansamblu? Și cu ceea ce suntem ACUM, la limita dintre ÎNAINTE și DUPĂ ce clipa va trece..

    semndefoc 24 iunie 2010 20:29 Răspunde
  • hah, ce fain e bancul cu hamsterul 🙂 azi era cat pe ce sa iau acasa o matza mica, dar s-a zbatut prea mult.
    necivilizata…

    Justine 24 iunie 2010 21:10 Răspunde
  • aha, unde mai pui ca daca se enerveaza, scuipa :))

    un trecator 24 iunie 2010 21:15 Răspunde
  • Mai mult ca niciodata, se pare ca Simona ne-a dat de gandit. Eu astept inca „dupa”-ul , asta pentru ca se pare ca uneori suntem in imposibilitatea de a indeplini mai mult decat se poate si-atunci, cu rabdare, facem legaturi intre „inainte” si „dupa”. Si „dupa”- ul va deveni iar „acum”-ul ce ne strange-n carcasa si ne asmute. Totul e un cerc inchis.
    „Se desenează pe nisip un cerc
    după care se taie in două,
    cu acelasi băt de alun se taie in două.
    După aceea se cade in genunchi,
    după aceea se cade in branci.
    După aceea se izbeste cu fruntea nisipul
    si i se cere iertare cercului.
    Atât.”
    Lectia despre cerc (Nichita Stanescu)
    http://www.youtube.com/watch?v=p4DJ5Hm07nA 🙂

    nico 24 iunie 2010 21:16 Răspunde
  • Aaa, deci au revenit aristocratele : )
    CarmenS, si visele sparte pot rani, am simtit io pe pielea-mi proprie ca n-au cioburi rotunde..

    Una 24 iunie 2010 22:17 Răspunde
  • semndefoc, tocmai de aceea, cred, ne facem shi desfacem in before shi after, ca sa ne croim imaginea de ansamblu cat mai fidela pe tivul coordonatelor noastre de viata.

    …. cu hamsterul shi coasa e deja umor negru :). dar bun. 🙂
    dar asta n-o stiam cu – impartirea mortii in mica shi mare. credeam, thomas, ca moartea nu se-mparte, ca n-are ce parte sa-si mai faca. 🙂

    De Hombre a hombre:
    http://www.youtube.com/watch?v=YpuHvv2hKxk&feature=related

    tania 24 iunie 2010 22:23 Răspunde
  • nico, faina muzica ne dai tu pe la nasuc, neparcimonios cand te lasi prinsa pe-aici
    voiam de ceva vreme sa-ti multumesc, sper ca nu-i tarziu s-o fac azi: )

    Una 24 iunie 2010 22:25 Răspunde
  • doamna Tania, va faceti singurica sange rau? inainte?

    un trecator 24 iunie 2010 22:32 Răspunde
  • Nu ai pentru ce a-mi multumi, Una. Cuvintele pot fi oricand si oricum privite indiferent de forma in care le asezam, insa muzica ne arunca-n val si eu asta vreau sa simt. 🙂

    nico 24 iunie 2010 22:55 Răspunde
  • nico, aceeasi muzica te poate arunca in val, sau scoate la mal. depinde unde esti. inainte, sau dupa 🙂

    un trecator 24 iunie 2010 23:00 Răspunde
  • ..ca sa nu mai vorbim de Smith care uneori ne poate arunca direct in tzunami cu ce ne mai lasa el de prin youtube
    : )
    iar Al, inca de la inceputuri, cu muzica la care ne-a luat partasi, aia mai mult de auzit si nu de vazut neaparat, pe unii dintre noi, chiar de pe zgarie-nori, dar ne inchipuim ca avem plasa dedesubt
    : ))
    iar ‘dedesubt’ nu se refera la desuuri matasoase din plase fine !

    Una 24 iunie 2010 23:07 Răspunde
  • Trecator, mereu cu ochii-n 6! Dar daca te scoate sau arunca-n val ajungi la o concluzie vrand-nevrand in final: ca nu vrei sa te ineci la mal. 🙂

    nico 24 iunie 2010 23:07 Răspunde
  • nico, inecatul la mal e apanajul altora 🙂 prefer largul, nu de alta, dar pana in abis ramane timp de-un….vis 🙂

    un trecator 24 iunie 2010 23:13 Răspunde
  • trecator si nico vorbiti in versuri… artistilor 🙂

    iana 24 iunie 2010 23:22 Răspunde
  • Trecator, voiam sa mai scriu da parca ma dau rotunda si nu-mi place doar de dragul de a te contrazice. Doar totul e relativ, nu? 🙂

    nico 24 iunie 2010 23:24 Răspunde
  • nu, Un trecator, nu sange rau. doar ca, uneori, aripile timpului imi ating senzorii nervoshi, de se ciobesc in faramitze. dupa, ma casnesc alt timp sa-i lipesc cu Picatura pan-la ultima. 🙁

    frumos spus cu….ramasul timpului de-un vis.

    nico, ma intreb deseori cand muzica va veni impotriva noastra, de ce shi cum…

    http://www.youtube.com/watch?v=1I5M8vCXB6I&feature=related

    tania 24 iunie 2010 23:26 Răspunde
  • Iana, e doar un mic scenariu. 🙂
    Ce-ti face piticul cu :”pic-ul” ?

    nico 24 iunie 2010 23:27 Răspunde
  • Nico, intr-o discutie cu un pusti de vreo 13 ani jumate, vazand ca tace, l-am intrebat daca nu simte nevoia sa spuna si el ceva. mi-a raspuns simplu, „cand am un argument cu care sa pot raspunde, fii sigur ca am s-o fac. stii bine ca am mai facut-o si cand mi-ai spus despre…”. despre relativitate pot sa-ti spun doar ca nea Einstein este unul pentru care am o adevarata predilectie in a-l injura 🙂

    un trecator 24 iunie 2010 23:29 Răspunde
  • Trecator, un raspuns : mai am multe de invatat si tocmai pentru ca sunt constienta de asta, nu ma avant decat atat cat cred de cuviinta. Sunt multe de spus, dar eu inca am nevoie sa-mi regasesc ideile in alte locuri, sa le pot ingriji ca pe niste plante ce trebuiesc udate si curatate de ierburi rele. 🙂

    nico 24 iunie 2010 23:38 Răspunde
  • Tania, eu nu cred ca va veni impotriva noastra muzica, eu doar o chem sa-mi spuna ceva ce vreau sa aud, de bine sau nu. E doftorie si venin si-mi place asa. 🙂

    nico 24 iunie 2010 23:40 Răspunde
  • pai, unde ai stat, nico, pana acum? 🙂
    asta cu…datul…rotunda imi suna a modestie impusa si nu-ti da bine. nu tie.
    in chestia cu… totul este relativ, nu mai cred nici eu decat partial. ash inlocui teoria lui einstein cu…practica „everything depends on the…Context”. al malului, al valului…

    tania 24 iunie 2010 23:47 Răspunde
  • Nico, putem invata unii de la altii. cred eu.
    Tania, la faza aia cu textul, nu’sh de ce, da’ parca e loc de con. de umbra 🙂

    un trecator 24 iunie 2010 23:49 Răspunde
  • Gata micul scenariu?: )
    Deja ati fugit la somn?

    Una 25 iunie 2010 0:12 Răspunde
  • suna (relativ) adevarat ce spui, un trecator.
    asta doar daca malul, valul, au, fiecare, textul lui. ca restul se scalda intr-un desavarsit con de umbra. altfel, nu ar mai fi interesant, deci nu ar mai tine nici macar de context.
    sau….daca umbra e cam asha, conul ishi trimite textul fix prin adancuri. after, vede el cum inoata spre mal. sau nu.

    http://www.youtube.com/watch?v=LGdQlky06tY&feature=related

    tania 25 iunie 2010 0:14 Răspunde
  • nu, asteptam regia 😛

    un trecator 25 iunie 2010 0:15 Răspunde
  • ahaaa.. deci croielile pot fi insomniace fara voie de la banu Ghica: ))

    Una 25 iunie 2010 0:38 Răspunde
  • Eu va spun urez somn odihnitor: http://www.youtube.com/watch?v=5Cf_ytRn3Q0&feature=related 🙂

    nico 25 iunie 2010 0:43 Răspunde
  • Scuze, asta voia sa fie: http://www.youtube.com/watch?v=5WCgX4VQp2o 🙂

    nico 25 iunie 2010 0:49 Răspunde
  • 🙂 atunci, dupa a ta, Nico, poate merge si a mea

    http://www.youtube.com/watch?v=vvMhMgwSKQ4&feature=player_embedded#!

    un trecator 25 iunie 2010 0:52 Răspunde
  • nu stiu ce ati patit cu muzica asta, dar sunteti fantastici. 🙂
    shi before shi after.

    poate shi a mea:

    http://www.youtube.com/watch?v=l-kKNb1cPew&feature=related

    (de recomandat doar urechi. fara ochi. 🙂

    tania 25 iunie 2010 1:08 Răspunde
  • Periculos de misto acest youtube.
    Ia sa incep si eu sa va dau din muzicile pe care le ascult inainte de somn, macar : )
    Ca nu se mai poate..
    Te, ai plecat deja sub pled?

    Una 25 iunie 2010 1:16 Răspunde
  • V-ati pus frumoase robe de avocat pt a apara cauza nobila a muzicii sau o ilustrati asa, din pijama ? 🙂

    Thomas Man 25 iunie 2010 1:46 Răspunde
  • music pijama party, ca lipseste acuzatorul, thomas. sau tocmai ridici niscaiva pretentii si sesizari? 🙂

    tania 25 iunie 2010 1:56 Răspunde
  • Herr Man, welcome back ; suntem cand prin gradina cu legume, cand in pepiniera cu simtaminte alese si maiestrii: ))
    O parte dintre noi s-a culcusit deja pe unde s-a orientat confortabil.
    Altii isi fac temele pentru maine.Un maine devenit deja azi.

    Una 25 iunie 2010 2:30 Răspunde
  • Daca am sti dinainte,hmm,tot stau de 2 zile si citesc si va citesc..
    Ma trezisem eu sa pun o piesa pt TM,ca sa nu dezic,dar cand am vazut postarea am amutit.Si o tot intorc pe toate fetele dar inca nu m-am dezmeticit.
    Desi deja e cam dupa..:)
    Eu se pare ca nu am reusit sa patrund cum trebuie anumite intelesuri,dar nici consumul
    nu aduce nimic bun!La ce e buna de fapt atata gandire,atata framantare?!..
    Asa ca am sa astept cu calm totul si poate asta ii va da un pic de frumusete vietii.Dupa.Sau nu.
    Piesele(si nu numai!) voastre sunt hrana curata,nici sa vrei nu poti ramane ganditor,iar suparat nici atat.Va multumesc. 🙂
    O zi frumoasa tuturor,desi nord-vestul e cam innourat.Cat de-o zi de toamna.

    simfo 25 iunie 2010 10:43 Răspunde
  • Simfo, era o gluma îmbracata doar (fiesta joaca festa), era si un happy face acolo, nu-i nimic de suparare, mai încape vorbire ?
    Salutam în felul meu festivalul de cantece si zicatori de azi noapte ! Cum sa nu ma bucur de overdoza de cantec joc si voie buna ? 🙂
    Îti multumesc pt piesa, desi nevazuta înca.
    Un salut aplecat celor care m-au invocat : /
    Mai citesc printre randuri si printre clipuri 🙂 Daca nu-mi fac temele, pac peste degete, nu, Una ? 🙂

    Thomas Man 25 iunie 2010 10:58 Răspunde
  • Aduc si eu o mica piatra – o jumatate de inima 🙂 – la edificiul muzical pe care-l construiti cu armonie 🙂 pe portativul simonesc :
    John Mayer ft. Taylor Swift – Half Of My Heart
    http://www.youtube.com/watch?v=Pm5cQ58rADY

    Thomas Man 25 iunie 2010 11:09 Răspunde
  • Da tania, nu m-am gândit la asta, înainte de a citi comentariul tău. Eu mânânc merele, piersicile, feliuțe – feliuțe și ele tot mere, piersici rămân. Dar parcă viața mea în felii nu mai păstrează aroma întregului.

    semndefoc 25 iunie 2010 12:49 Răspunde
  • Mai degraba ‘pac’ la Razboiu’, Al: )
    Nuu, nu pare nimeni pe-un picior suparacios de plai azi..Dar week-end-ul e pe-aproape, iar noptile sunt sfetnici adanci in asa decade.

    Una 25 iunie 2010 13:39 Răspunde
  • Semndefoc, eu de ceva vreme nu mai tai fructele felii – felii – feliutze. parca, da, nu mai au niciun gust, nicio aroma…imi par fade, seci, in ciuda parfumului, a culorii, a formei. le prefer intregi. m-am reintors la origini, la faza primordiala din mushcatul fructului. asta este, cred, un after plecat dupa before. 🙂

    tania 25 iunie 2010 14:07 Răspunde
  • 🙂 🙂 🙂

    pt semndefoc:

    http://www.youtube.com/watch?v=OSdSyTnbnhw

    tania 25 iunie 2010 14:13 Răspunde
  • Dupa asa o piesa,cum sa mai poata fi vorba despre dedicatii?!Dar,ma straduiesc,bine TM? 🙂
    fii ingaduitor,pls:
    http://www.trilulilu.ro/pick4you/e64c09956e4a6a

    Cat despre sfarsitul de saptamana,vai ce bine :),sigur ca atrage zambete!
    Iar merele,cine poate cumpara de la piata,trebuie sa le caute pe cele mai mici,care nu arata deloc cel mai bine,cam ca si in viata…stiti.Despre arome,nici vorba,eventual miros,dar nici de-ala;noroc ca se mentine mirosul cartilor.
    Multumiri pt regalul de muzici de aseara,ce frumoos..imi trezesc niste stari de care tot va fac eu vinovati candva,cu toate robele invocate! 🙂
    Si se mai rabda omul,dar imi place de astia cu state vechi de nu mai pot;ma amuz copios de toate intepaturile cele dragi,imi vine sa ma agat de fiecare,sper sa nu raman agatata..:P
    Simona,e vineri,zambeste;suntem dupa o saptamana de munca!Drept este ca si inainte de urmatoarea.. dar eu ma prefac ca nu se pune 🙂

    simfo 25 iunie 2010 14:50 Răspunde
  • Pentru ca prind un moment de liniste si pt ca e sf de saptamana,Iana draga mea,pt tine si pt cei de departe dar si pt cei de mai aproape:

    http://www.youtube.com/watch?v=WMYQOghvxTQ

    As vrea sa va daruiesc linistea aducerilor aminte..
    Eu una,acum cativa ani(niste zeci,nu multee),am fost innebunita dupa cartea aceasta,am purtat-o in suflet intotdeauna!O primisem cadou de la fratele meu,era nepretuita…
    Nu-i asa ca v-a placut mult volumul Canta la Stupca o vioara?
    Imi dau seama acum,dupa.., iubirea imposibila ne cam urmareste pe unii dintre noi..si nu pot pricepe dupa ce criterii suntem sau nu alesii..
    DAAAR,nici urma de tristete,aducerile aminte trebuie sa fie dintre cele mai dragi!Daa?

    simfo 25 iunie 2010 16:26 Răspunde
  • simfo, si eu am iubit imposibil. si nici macar nu stiam. darmite sa fi stiut. macar ash fi aflat criteriile. 🙁

    tania 25 iunie 2010 17:06 Răspunde
  • Da Tania,am inteles.Eu dezleg si acum cantecul acesta al nestiintei..:(

    simfo 25 iunie 2010 17:28 Răspunde
  • M-am lasat lins-prelins de simfonia de la Stupca 🙂

    Continuam trocul de cantari peste cantari, în etajari demne de tortul miresei, LM 🙂
    Spre exemplificare, uite ce fel de manele s-au cantat la nunta printesei suedeze cu preparatorul ei «fizic» în 19 iunie :
    Darin – Can’t Stop Love
    http://www.youtube.com/watch?v=W_OQY1fpLo4&feature=related

    http://www.youtube.com/watch?v=15IksYB1zO4&feature=related

    Uite asa a încalecat pe-o sa, proful de tumbe cu coroana suedeza 🙂

    Thomas Man 25 iunie 2010 17:30 Răspunde
  • pai simfo, asta-mi trebuie mie acuma, mmm? butoiul cu melancolie.oooffff…
    iubirile imposibile, ranile pe care le pretindem inchise, uitate, vindecate dar care ies de pe miri unde exact cind ne e lumea mai draga si sufletul mai gata de noi „intimplari”.
    exista viata de dinainte de iubirea imposibila si exista agonia de dupa…

    iana 25 iunie 2010 17:44 Răspunde
  • sa stii TM, ca dintre noi toti muritorii printesele sint cele care beneficiaza cel mai mult de ce numim noi „modernii”, „evolutie”.
    cu 50-60 de ani de urma printesa putea sa stea si sa suspine dupa preparatorul ei si el dupa printesa si dupa rangul de print (in egala masura? intreaba mintea de muiere bagacioasa si curioasa) mult si bine. ca vorba Unei, Niet… nu se vedea asa ceva.

    acesta este felul de intimplare care va hrani visul multor preparatori de acum inainte. 🙂

    iana 25 iunie 2010 17:49 Răspunde
  • Iana, trebuie sa fiu mai circumspect cu preparatoarea mea fizica ? 🙂

    Thomas Man 25 iunie 2010 17:57 Răspunde
  • Daca stau sa ma gandesc bine si maseuza îmi punea niste întrebari cam „frontale”… Hmmmmm.

    Thomas Man 25 iunie 2010 17:58 Răspunde
  • OM FI NOI NEGRI ÎN CERUL GURII DAR SUNTEM GHIDUSI
    Printre alte minunatii care reprezinta bine fabulosul nostru spirit, alaturi de vuvuzela, colorata impertinent, zgomotoasa si un pic tembela, am dat deunazi peste un tablou de Alechinsky care, nu întamplator, se numeste «Marea Neagra». Închipuiti-va : un dreptunghi maaaare de cerneala, cu puncte albe mici de stele sau luni pitice (în coltul din dreapta e si o luna cu ochelari alarmisti 🙂 ) si în jurul lui, zanganele si brizbrizuri rosii, verzi si albastrui. Belgianul nostru de sorginte rusa (dupa tata) cu prenume de francez (Pierre) joaca o hora de contraste între substanta din centru neagra si mohorata (cu minuscule zgulubele albe) si coifurile (cadrele) vesele ca nevestele din Windsor. Zici ca vezi fabulosul nostru spirit dansand o batuta din Oas pe un covor din Oltenia, cusut de o tzarancutza naiva si sugubatza 🙂
    Mi se pare ca Vuvuzela si Marea Neagra a lui Alechinsky ar putea pretinde la titlul pompos si ridicol de simboluri nationale patrimoniale 🙂
    http://www.expo-alechinsky.be/images/Images/18%20La%20mer%20noire,%201988-1990.JPG

    Thomas Man 25 iunie 2010 18:01 Răspunde
  • loool
    Din seria ”Thailandeze pentru o zi” glazurez o acadea si ma prepar pentru sedinta de dinainte de weekend. Nu glumesc, pe bune se-nchide Q2!
    Pana-n regasirea ”la vreme de seara”, sau, pentru cine aluneca pe un gand pagan, ”la asternut” prin pagini virtuale, insist sa nu va luati masuri de precautie si sa va ravasiti frumos!: )
    Care ma simpatizati fie si milimetrico-pixelant, tineti-mi pumnii sa ies vie din confruntarea cu stihii birocratice si creier dalb, dar stampilat U.S.A.
    Daca nu mai apar sa stiti ca v-am iubit sincer pe majoritari.
    Pentru toti ceilalti care (eventual) nu mi-au perceput sentimentul curat sa stiti ca am ganduri respectuoase spre pios: )

    Una 25 iunie 2010 18:15 Răspunde
  • adriana 25 iunie 2010 18:18 Răspunde
  • adriana ti-a trimis oxigen, Una, sa le-nchizi gura la raii aia cu creierii stampilati 🙂
    Minoritarii din posturi îti trimit good vibes (portocalele vin mai tarziu ? 🙂 ) !

    Thomas Man 25 iunie 2010 18:25 Răspunde
  • Si pentru prea bunul Thomas, on topic, desigur:

    …I’ve been here and/
    I’ve been there and/
    I’ve been in between…

    http://www.youtube.com/watch?v=56eaKdpJluk

    adriana 25 iunie 2010 18:35 Răspunde
  • Una sintem cu tine… nu-ti fie teama! 🙂 nu scapi de noi.

    iana 25 iunie 2010 18:43 Răspunde
  • adriana 25 iunie 2010 18:58 Răspunde
  • ….Caravan hotel
    Where the sequin spell fell
    Custom of the game.
    Cadence oiled in love
    Licked his velvet gloved hand
    Cascade kissed his name….

    adriana 25 iunie 2010 19:03 Răspunde
  • Si inca o bijuterie a Regelui Purpuriu:

    http://www.youtube.com/watch?v=ZeicCwuFgbc

    adriana 25 iunie 2010 19:09 Răspunde
  • semndef, sa completam….playlist-ul: 🙂

    http://www.youtube.com/watch?v=9r2pEdc1_lI

    tania 25 iunie 2010 21:39 Răspunde
  • Buna dimineata, as indrazni sa spun.
    Va multumesc tuturor pentru ganduri si luminite, asa cum banuiti am avut un hop de trecut si cum deja remarcati dupa ton si ora tarzie l-am si depasit. Ascult muzicile voastre si ar trebui sa plec la somn, care sunteti prin zona si aveti chef de taifas nu fiti sfiosi: )
    Ascult ”Lost reflections”, Crimson Glory. Daca tot a inceput seara cu o ‘baie’ purpurie, s-o facem sa devina si glorioasa, desi versurile astea numai la invingatori nu ma trimit pe mine la ora asta cu gandu’..

    Una 26 iunie 2010 0:46 Răspunde
  • Și când after pleacă după before? E ca și cum am schimba sistemul de referință și polii. Ne cam rătăcim. Mergem înainte fără să ne dăm seama că înaintăm în trecut.

    Mulțumesc de mere, sunete și armonii, Tania. Tangențial m-a dus cu gândul la o altă feliere: înainte și după ce Eva a mușcat din mărul cunoașterii.

    semndefoc 26 iunie 2010 8:04 Răspunde
  • simone, s-a schimbat, din nou, serverul? 🙂
    unde esti, ce faci, de ce nu iti este dor de noi? 🙂

    semn, la felierea aceea m-am gandit si eu.

    linistea e liniste, cand nu vrea sa se auda. 🙂
    http://www.youtube.com/watch?v=2BAR248VRG0
    cred ca merge la o jumatate de…maximum, de aveti un weekend fain, asha cum vi-l doresc. 🙂
    (ODML, tu erai cu maximum din maximum la muzichie? 🙂

    tania 26 iunie 2010 17:13 Răspunde
  • Toate bune pe la voi toti?

    Weekend linistit si frumos va urez tuturor!

    CristinaC 26 iunie 2010 19:13 Răspunde
  • Mersi la fel, CristinaC 🙂

    M-am oprit la semafor si… nicio Lancia, niciun Volvo, nici un TT, nici o Skoda :), nada…
    Sambata, care încotro : mall sau aerosol, piscina sau vizuina, dupa amiaza vioaie sau o biata ploaie…
    Simona ?

    Thomas Man 26 iunie 2010 22:09 Răspunde
  • Tu, Al?
    Ce film ai chef sa vezi in noaptea asta?: )

    Una 26 iunie 2010 22:17 Răspunde
  • TT-ii par pierduri prin French Riviera: )

    Una 26 iunie 2010 22:32 Răspunde
  • pacat ca acest blog a ajuns un fel de chat care nici macar nu mai are legatura cu tema ”inainte si dupa”. Si probabil de aceea simona nici nu mai raspunde comment-urilor.o seara buna in continuare ,va doresc..

    miki 27 iunie 2010 0:01 Răspunde
  • Uno, uite un film bun pe care l-as revedea over and over, din simpatie pentru un cuplu perfect de actori: Wynona Rider shi Ethan Hawke:

    http://www.youtube.com/watch?v=7GGTmZO-H5A&feature=related

    de fapt, frumusetea vine cam pe aici:

    http://www.youtube.com/watch?v=N41gOPiMNVs&feature=related

    Ethan Hawke- genul meu de romantic. 🙂 oare al cui nu? 🙂

    tania 27 iunie 2010 0:07 Răspunde
  • scuze- winona shi ryder.

    tania 27 iunie 2010 0:14 Răspunde
  • Miki, eu inteleg foarte bine ca, din bune intentii, incerci sa aperi cumva structura blogului, dar sa stii ca eu sunt incantata si onorata ca oamenii fac si „chat” pe blog, cum spui tu, fiindca numai aparent discutia lor nu are legatura cu subiectul. Sunt subiecte si dedicatii de suflet si cu totii imi sunt prieteni, intr-un fel sau altul, asa cum imi esti si tu, din moment ce – din atatea milioane de bloguri – ai venit aici. Si apoi, fiecare dintre cei care acum fac „chat” a scris si ceva legat de subiectul propus de mine. Nu am un blog despotic, care sa conditioneze vizitatorii sa scrie „la subiect”, mie mi se pare mai important sa gandim impreuna, sa vorbim ce ne trece prin cap. Si scuza-ma ca nu mereu raspund prompt la comments – de fapt, sunt multi autori de blog care nu raspund niciodata la comments si cred ca eu nu ma numar printre ei, dimpotriva – dar e sambata seara, intelege-ma, sunt dupa o zi de lucru in redactie (predam la tipar zilele astea revista, un numar cu totul special, am sa va dau detalii maine, probabil) si abia am venit, am vorbit la telefon cu niste prieteni si, da, ma pregateam sa vin catre voi…
    Sper sa nu te superi pe mine, am vrut doar sa-ti explic. Mi-ar face placere sa mai ramai pe-aici, poate cine stie, gasim ceva de vorbit cu totii, nu neaparat legat de „inainte si dupa”… 🙂

    Simona Catrina 27 iunie 2010 0:14 Răspunde
  • miki, hai sa cetuiesti cu noi, dupa ce te rupi din cotidian. sau before, cum vrei. 🙂
    simone, iti multumim shi te asteptam sa respiri. 🙂
    facem pariu ca te vei simti bine?
    (acum depinde, eu nu stiu de esti male sau female) 🙂 🙂 de fapt, nici nu conteaza. 🙂

    tania 27 iunie 2010 0:27 Răspunde
  • Simona, ok 🙂 🙂 🙂 Noi ne uitam mereu DUPA tine. Si ÎNAINTE 🙂
    miki, nu. Dar esti binevenita printre noi ! Noapte buna în continuare îti doresc.
    Una, sry, n-am fost reactiv, eram un pic în decor 🙂 Nu film, ci concert exploziv !!!!!!!!!!! Nu spui tzine ca ma lokalizeaza gipiesu’ 🙂
    Tania, miki e „female”, si sper sa se asume ca o fata mare ce e 🙂
    Buna dimineatza, Europo, si pazea, ca viiiiiiiiiiiinnnn !

    Thomas Man 27 iunie 2010 2:17 Răspunde
  • Simone, aparatoarea noastra, a chat-istilor si off topic-ilor dezavuati :). Multumim Simone pentru intelegere, dar mai ales pentru generozitatea-ti caracteristica :). Odata am simtit exact ca Miki, din care cauza multa vreme am ales sa fiu doar un observator, in umbra. O alta data am inteles tacit ce Simone a aprobat expres mai sus, si am postat. Am pus muzica, am incercat apropieri fragile ca petalele de petunii:) de personajele placute de mine (termenul „personaj” nu are conotatii peiorative domnule Thomas, doamna Unica:) mi-am facut simtita prezenta cumva, din motive de…nevoie de comunicare, mai mult sau mai putin in legatura cu temele articolelor.
    In alta ordine (ca sa schimbam 🙂 atmosfera de ieri de aici s-a caracterizat cam in adagio-ul „silent corner on the empty stage”, asum din amanuntele date cu parcimoniozitate 🙂 ca Simona a avut treaba la revista (astept cu nerabdare numarul special;) si Thomas a fost/se duce la concert. Una are treaba cu americanii (vine pe furis, noaptea:) Justine inca mai umbla dupa matza pe strada si, cel mai probabil, Nico pune muzica pe alte bloguri :)).
    Revenind la lucruri serioase, probabil ca aveti toti un w/e „mai” laborios, drept pentru care va urez SUCCESE si astept sa reveniti.
    Pentru toata lumea care DOARME:))))

    http://www.youtube.com/watch?v=eC6X1-w-LTc

    adriana 27 iunie 2010 11:55 Răspunde
  • eu cred ca intreaga lume a fost la concertul Gotan, iar tot Busurestiul a dansat tango pana la orele diminetii. 🙂 efectul sa fi fost unul scontat? dureri musculare, fredonari instrumentale, limbaj portughez. 🙂 ?

    nico, simfo, semn, marina, odille, iana, ODLM, un trecator, nu era vorba sa intram in concediu in acelashi timp. 🙂

    pentru simone:
    http://www.youtube.com/watch?v=UIEeEmm3bSA&feature=related

    tania 27 iunie 2010 12:38 Răspunde
  • Personajul Adriana, care are antene muzicale reglate pe lungimi de unda salutare, mi se pare prietenos, civilizat si frecventabil 🙂 Cu pivire de entomologist a surprins frumos o pagina din cotidianul memoriei colective ale insectelor care zboara în devalmasie prin gura de aer deschisa de Simona (rezumat nickel, puncte pe i si presupuneri între virgule 🙂 )

    N-a fost Gotan, Tania, dar cu nimic mai prejos, dovada ultima fraza din postul meu, aia cu Europa (pe care as da cu buretele acum) ! Eram un pic «space», («aware» ?) DUPA concert, pe scurt, ma simteam cam meteorit :), cam asa s-ar justifica ineptia aia cu alura de amenintare continentala 🙂

    Duminica splendorisima în ogoarele si hambarele inimii dvs !

    Thomas Man 27 iunie 2010 13:43 Răspunde
  • Errata, sry :
    „privire” si „al insectelor”

    Thomas Man 27 iunie 2010 15:03 Răspunde
  • multumesc pt raspuns, simona. am retinut ca este corect ”comments” . astept noul nr al revistei cu nerabdare. stiu deja ca e un nr special.. sincer.. nu-mi plac glumele acide ale lui ”thomas man” la adresa mea. am sa te rog sa-i transmiti tu..
    exista unele persoane care nu prefera ”cetuiala” pe blog. ma bucur ca tu nu faci parte din categoria lor.
    si tania, multumesc pt invitatie….dar sincer in perioada asta chiar nu am timp de ”cetuiala”. poate cu alta ocazie…

    miki 27 iunie 2010 15:19 Răspunde
  • Încă nu e vremea de concediu. Doar o respirație mai lungă, în pregătire. Mă tem de dependențe suplimentare. Sau experimentez viața care începe acum. Cred că de la postul de la munte cu ”viitorul începe”… mi se trage.

    semndefoc 27 iunie 2010 15:34 Răspunde
  • Mesaj înregistrat, miki. Placerea e reciproca.

    Thomas Man 27 iunie 2010 16:00 Răspunde
  • Vino cu mine, viata e frumoasa. Un clasic, pt fantomele prietene si cele neprietene :
    Via con me (It´s wonderful). Paolo Conte.
    http://www.youtube.com/watch?v=emq3n4KKPdk

    Thomas Man 27 iunie 2010 16:03 Răspunde
  • Miki, era o gluma, fireste. 🙂 demna de priceput. 🙂
    Imi plac oamenii charismatici, chestiune pe care nu stiu de ce o mai precizez…
    cetuiala (deja este un cv care se vrea iritant) tine strict de simpatii si de pornire a cuvintelor. timpul este, oricum, doar al timpului. este doar o iluzie ca ne-ar apartine…
    insist la o intrebare (in conditiile in care firescul unui blog il stim cu totii.)

    CAND, PE CINE SI DE CE DOARE CETUIALA?

    tania 27 iunie 2010 16:21 Răspunde
  • O sopîrlitza, împachetata în catifea, postarea lui miki de la ora 12.01.
    „Oamenii de bine” se simt de la o posta : bine intentionati, idei constructive.
    Asa, ca politicienii nostri care se scarpina-n nas, sincer si discret, ca sa mai gaseasca o idee, „constructiva” doar în aparenta.

    Thomas Man 27 iunie 2010 17:46 Răspunde
  • Pe cine doare care n-are ceea ce altii au gasit cand tu ai pierdut – as parafraza ca raspuns la intrebarea ta, draga Tania, adica pe nimeni :). Chatul este ceva un lucru micut, inofensiv si nostim ca o rochita 🙂
    Thomas, multumesc pentru aprecieri, sa inteleg ca am trecut clasa pe cand eu voiam premiul I :).
    Voi ramane totusi un entomolog – observator, in detrimentul unui colectionar :))) si tocmai de aceea voi continua sa emit si re-mit, pe aceleasi unde salutare si solar-irizate.
    Doamnelor si domnilor, miss Grace Jones!

    http://www.youtube.com/watch?v=7scfBO5nx0w&feature=related

    adriana 27 iunie 2010 18:42 Răspunde
  • THOMAS! (mana de negresa in sold, papuci cu varful patrat si coada de matura care se vede) unde ti-e nevoia tabloida de provocare?!!!

    adriana 27 iunie 2010 18:49 Răspunde
  • Atentie! Piesa urmatoare e recomandata doar daca sunteti (macar) cu cainele acasa 🙂

    http://www.youtube.com/watch?v=FgMn2OJmx3w

    adriana 27 iunie 2010 19:40 Răspunde
  • adriana 27 iunie 2010 22:20 Răspunde
  • Adriana, nu detin eu traista cu premii dar pot sa-ti ofer coronita consecventei : dupa ce ai insistat cu Air, tenace, ai switchat pe Grace Jones, tenace 🙂
    În forma de noapte buna si buna dimineata, patul, mereu fidel :
    Kid Francescoli – „In My Bed”
    http://www.youtube.com/watch?v=V-ITmYWNpV4&feature=related
    Kid Francescoli – „9 A.M.”
    http://www.youtube.com/watch?v=C0i5Ea0Chgg&NR=1

    Thomas Man 27 iunie 2010 23:26 Răspunde
  • 🙂
    Am revenit din concediul neanuntat.
    Am ascultat muzicile vostre si m=am bucurat.Mi s-a motivat absenta,sper! 🙂

    simfo 28 iunie 2010 7:09 Răspunde

Lasă un răspuns la Lm Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title