fbpx
„Nu suntem muritori, e clar. Dar suntem niste zei prosti, niste nemuritori care ne-am uitat destinul. (Constantin Noica)“

Vacante fara concediu

de

florida

Ma uitam prin fotografii si am gasit (printre nemilos de multe altele) cateva din 2005, dintr-unul din anii nebuniei mele inexprimabil de frumoase. Am vrut sa zic “inefabil de frumoase”, dar mi-au spus unii sa nu mai zic asa, fiindca sunt destui care cred ca “inefabil” are sens peiorativ (nu stiu de ce). In fine, sa revin la fericire. Eram in America (in Florida, aproape de Miami Beach), iubeam, eram iubita, exploram si locuri, si stari, si simturi.

Nu despre eternele mele foste povesti frematatoare voiam sa va vorbesc, v-am capiat deja cu asta. Voiam doar sa va intreb ce mai inseamna vacantele pentru voi. Pe cand mergeam in escapade, de exemplu prin Canada sau America, aventurile astea nu surveneau niciodata in timp ce eram in concediu propriu-zis, ca aveam grija sa-mi iau joburi care nu ma constrangeau sa fac cerere pentru zece libere lucratoare pe an. Nuuu, eu am avut joburi de mic intreprinzator pe cat de sentimental, pe atat de ineficient in business – dar extraordinar, extatic de liber!

Cred ca adevaratele vacante nu se dezlantuie atunci cand iti iei concediul legal. Adevaratele vacante apar cand fugi niste zile, invoindu-te cu obrazul roscat de jena minciunii pe care o indrugi, doar ca sa mergi cu omul iubit la un capat de lume. Vacanta adevarata e cea in care fugi direct din tihna canapelei tale, intr-o spontaneitate socant de proaspata, intr-un loc despre care, cu cateva ceasuri mai devreme, nici nu stiai ca exista. Vacanta incepe cu linistea lenevoasa de vineri seara, pentru ca vineri noaptea tu si prietenii dragi sa va decideti, tulburator de subit, sa fugiti a doua zi in Grecia sau la Sinaia sau la 2 Mai.

Nu mi-am mai planificat de mult o vacanta… A, ba da, mi-am planificat-o asta-iarna, dar – probabil fiindca nu sta in natura mea sa-mi planific fericirea – multasteptata, disperata mea vacanta a fost, pana la urma, timida, stinghera, ostenita de asteptari. In rest, nu-mi amintesc de prea multe strategii inainte de a evada undeva. Totul a fost impuls, fuga, fericire brusca, idee trasnita, nebunie dulce. De aceste vacante imi amintesc si pe aceste vacante le plang, dupa ele bolesc si le astept mereu, cu gandurile brambura. Nu pe cele pentru care a trebuit sa cer permisiunea pe o foaie cu marginea indoita, cu “va rog sa binevoiti a-mi aproba”.

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
Tag-uri:
· · · · · ·
Categorii:
Uncategorized

Comentarii

  • Simona, ce dor mi-e de astfel de vacante de vineri pana duminica/luni dimineata…vacate spontante, vacante care iti mai aduc aminte ca traiesti ca etsi viu ca freamati…din pacate traiesc intr-o lume in care totul (aproape daca ma gandesc la un domeniu personal care inca, doamne ajuta nu sta sub semnul creionului si al calendarului)…traiesc intr o tara in care concediile se olanifica de la inceputul anului, in care „va rog sa binevoiti a-mi aproba” e legat de multi alti factori (programe scolare, teste …pisica, soacra). si uite ca asa am ajuns sa ma bucur si de vacantele de vara plaificate cu iarna inca in oase.

    Delia 8 iulie 2010 1:22 Răspunde
  • Le iubesc nespus … aceste vacante in care totul e neplanificat si spontan, in care nu stii unde ajungi maine si cat vei sta, unde vei dormi sau daca vei dormi. Imi amintesc de cateva dintre ele si simt starea de fericire de atunci doar privind in gand filmul acelor amintiri. Nu stiu exact cum incep si de ce dar ma energizeaza instantaneu numai gandul unei plecari, oriunde ar fi, mai ales atunci cand nu am mai fost in locurile acelea.

    Minivacanta din weekendul trecut la Chicago si Indianapolis a fost perfecta. Cu soare, fara umezeala tipica din luna iulie, cu concertul din parcul din Chicago care mi-a trezit toate simturile pregatindu-ma parca pentru emotia impresionistilor din muzeul de arta ( nici nu credeam ca sunt asa de multe tablouri minunate la Chicago), cu intalnirea inedita cu Amalia cu care nu ma vazusem niciodata pana in acel moment cu plimabarea pe plaja in apus de soare…
    Abia astept vacanta „mare” care insa e cat de cat planificata… in sensul ca stiu unde si de unde zburam si in rest ma las surprinsa….

    CristinaC 8 iulie 2010 5:58 Răspunde
  • In Romania, aveam luxul weekend-urilor lungi in cate un oras european. Joia dimineata ma trezeam, asa, cu chef de duca si sunam la agentie sa-mi iau bilet. Doua, trei ore de avion vineri dimineata si duminica seara desfiintau distantele si ma incarcau pe cate 2-3 luni. Tanjeam insa dupa iesirile spontane, de o zi, la iarba verde in locuri in care sa nu ma calc in picioare cu jumatate de Bucuresti. Aici, in Canada, e iarba verde cat vezi cu ochii si nenumarate posibilitati de a petrece o zi intreaga in padure ori pe malul lacului. O jumatate de ora de condus in plus te duce chiar in zone in care esti doar tu si curcanii salbatici ori pescarusii, dupa caz. Dar tanjesc, normal, dupa Europa si capitalele ei, desi Chicago, Boston, NYC, Washington sau Montreal le concureaza din multe puncte de vedere.

    Beatrice 8 iulie 2010 6:21 Răspunde
  • Vacantele spontane — stiu despre ce voprbesti. Cel mai des mi se intampla sa am vacante spontane versus cele planificate din timp. Am avut si concedii din astea planificate cu mult timp inainte, cu bilete de avion cumparate cu luni de zile in prealabil, rezervare la hotel, zile libere cerute din timp la job, si tot tacamul. Dar am avut si foarte multe vacante spontane, uneori decise cu doar cateva ore inainte de plecare. Am facut asta si in Romania, fac asta si in Canada. Locuri frumoase de vizitat sunt nenumarate, si acolo, si aici.

    Victoria West 8 iulie 2010 7:54 Răspunde
  • Simona, eu preferam sa continui cum ai inceput, adica ”despre eternele tale foste povesti frematatoare” care macar sunt o certitudine. Vacantele – pentru mine sunt o iluzie…

    camellia 8 iulie 2010 8:35 Răspunde
  • Am avut vacante si vacante, niciodata vacanta pe care mi-as fi dorit-o pentru mine. Nu am fugit niciodata cu omul iubit la capat de lume, fie pentru ca nu ii iubeam eu, fie pentru ca nu ma iubeau ei, asa ca ajungeam sa fug singura, cine stie pe unde. Am avut vacante „eu cu mine” destul de reusite si cu momente de reala fericire pentru ca puteam si aveam sansa sa ma plimb prin niste locuri unde ai mei bunici, de exemplu, n-ar fi indraznit sa viseze ca vor ajunge vreodata, iar mie imi lua cateva ore de zbor ca sa ma plimb prin piata San Marco…dar aveam si momente de jale, as zice, ca nu aveam cu cine impartasi locuri, impresii si trairi si atunci nu-mi doream decat sa ma urc iarasi in avion si sa plec de acolo. Oscilez inca intre dorinta de a calatori pana la epuizare si a gasi un loc in care sa zac pe o plaja semi-pustie timp de o saptamana pana mi se topesc oasele. Anul asta cred ca o sa am cea mai chinuita prost-planificata vacanta a mea, pe care am ciuntit-o de la 18 la 5 zile, la care ma gandesc zilnic sa o anulez, dar nu merg singura si nu mai pot sa dau inapoi. Am insa weekend-uri lungi care-mi recompenseaza lipsa unei vacante adevarate, in care eu sa nu mai planific nimic, ci s-o faca altcineva pentru mine…

    Justine 8 iulie 2010 11:07 Răspunde
  • am 39 ade ani si nu -mi amintesc decit concedii planificate,cu bani planificati sau daca nu au fost bani am ramas acasa.

    iuliana 8 iulie 2010 15:09 Răspunde
  • hop,sa nu se inteleaga altceva.sunt medic si concediile le-am folosit cu studiul,cu cartile si practica in operatii.mi-am cautat mentori care sa ma primeasca si sa ma ajute si pentru asta am sacrificat concediile si banii pentru ca am facut voluntariat pentru formare,altfel ramineam cu notiunile din facultate si atit.
    asa ca totul a fost super planificat.dar imi doresc viata aceasta.nu regret.

    iuliana 8 iulie 2010 15:18 Răspunde
  • nebunie dulce, fericire brusca….sunt pro, simone!
    vacantele acestea au o savoare shi un farmec covarsitoare shi parca altfel de intorci acasa din asha escapade, decat din concediile programate pana la ultimul fermoar de bagaj.
    din pacate, nici eu nu am mai avut asemenea ocazii, poate chiar din cauza lipsei timpului. acum ne programam atent concediul, pentru ca stim foarte clar cand ne putem permite relashul, aerisirea. cate zile shi cate nopti, de cand pana cand etc.
    ultima vacanta fara concediu a fost, parca, in urma cu patru veri. pe nepusa masa, colegii mi-au propus o evadare de doua zile (week-endul) la munte. mai precis colegele. nu pot uita fericirea aceea nebuna cand ne-am urcat in mashina si am plecat la brasov, sub juramantul ca vom petrece orice, dar nu in legatura cu job-ul. ne-am desfatat regeste, precum adolescentele scapate de la colegiul de fete. am uitat aproape definitiv de responsabilitati, de greutati, de programari shi reprogramari, de telefoane shi conduite intepenite in formalitati, de….de…. shi….ne-am intors cu greu, dar ne-am intors. 🙂 revad acum pozele de atunci si mi se face asha un dor….de o asha aventura la impuls.

    tania 8 iulie 2010 16:31 Răspunde
  • …de fapt, in asha zile, imi este dor sa imi iau omul de mana sau el mana mea si sa fugim, fara sa ne propunem. De nebuni, chiar shi pentru o zi.

    tania 8 iulie 2010 16:48 Răspunde
  • Delia, draga mea, te inteleg foarte bine, stiu ca si tu traiesti intr-o tara unde concediile se planifica din ianuarie, ca altfel ramai fara ele. Si in Canada era la fel, de-aia si evitam, pe cat posibil, sa ma inrolez intr-o companie care sa ma tina de gat si sa ma sufoce. Nu m-am imbogatit, dar macar am respirat aerul calatoriilor.

    Simona Catrina 8 iulie 2010 20:02 Răspunde
  • Cristina, m-ai ucis, cum faci tu de obicei (atat de frumos…), mi-ai amintit de Chicago si Indianapolis, doua dintre multele locuri din America unde bantuiam, indragostita, cu barbatul pe care il iubeam. Vezi bine ca astea imi sunt reperele. 🙂 Nu stiu de ce, dar intotdeauna la Indianapolis ajungeam cam pe la amiaza, si tin minte lumina aia de cer movaliu, de oras larg, romantic, recunoscator ca te duci sa-l vezi. Iar Chicago e fabulos, ma intimideaza de-a dreptul, as putea vorbi o saptamana despre locurile astea.

    Simona Catrina 8 iulie 2010 20:05 Răspunde
  • Draga Beatrice, Canada are, intr-adevar, suficiente colturi de vis care sa-ti asigure si reveria, si discretia, adica ma rog, daca aveai chef de tambalau de grup, puteai merge unde mai erau si altii, dar daca nu, se gasea intotdeauna un colt de padure ca sa-ti vezi de ganduri si de dragoste si de liniste. Cel putin Ontario era imens si, cu cat mergeai mai spre nord, cu atat aerul era mai parfumat de plantele si pomii neatinsi de mana omului (cam prea) inventiv.

    Simona Catrina 8 iulie 2010 20:09 Răspunde
  • Draga Victoria, ai dreptate, daca stau si ma gandesc, sigur ca si eu am avut si vacante planificate – si unele chiar au functionat. Altele erau departe de micul meu delir anticipativ extatic :), dar deh, sa zicem ca aveam si eu motivele mele sa consider ca nu le meritam (poate). Una peste alta, mi-e asa dor de-o vacanta, fac ulcer de pofta. 🙂

    Simona Catrina 8 iulie 2010 20:12 Răspunde
  • Oooo, Camellia, 🙂 stai linistita, ca nu scapati voi asa usor de „povestile mele frematatoare”, nu ma pot dezbara de ele, n-am cum, eu sunt programata sa dau vesnic peste fapte sentimentale de pomina. 🙂

    Simona Catrina 8 iulie 2010 20:14 Răspunde
  • Justine, citind ce-ai scris, am avut senzatia, pana la un punct, ca am scris eu, intr-atat ne seamana mintile si sansele, asta apropo de povesti frematatoare. Inca mai visez sa fug cu un iubit la capatul lumii. Sigur, am mai fugit de cateva ori in viata, dar pana la urma ne-am intors si nu ne-am mai vazut cel putin doua saptamani (ii pedepseau sotiile lor). 🙂

    Simona Catrina 8 iulie 2010 20:17 Răspunde
  • Draga Iuliana, bine ai venit!… Respect profund si admir sacrificiul tau, esti medic si ti-ai dedicat viata unor lucruri care depasesc sfera comuna, eu inteleg foarte bine visurile si lupta in care te-ai inrolat. Stiu ca, atunci cand o apuci pe un drum, ai de ales. Te uiti in ambele parti, esti sincer cu tine si, daca visezi la o cariera ca a ta, atunci vei taia de pe lista (si) vacantele spontane, printre multe alte amputari de visuri libertine. Tu ai insa recompense minunate, de suflet, fundamentale, la care noi, boemii zapaciti, nu vom avea acces niciodata…

    Simona Catrina 8 iulie 2010 20:21 Răspunde
  • Tania, that’s the spirit! 🙂 Exact asta voiam sa spun…
    Ma faci sa-mi tin dorurile in frau din ce in ce mai greu si mai dureros. E superb ce povestesti, sigur ca fapte ca astea apar nedrept de rar, desi par foarte simple in esenta, dar uite ca nu se pot realiza decat o data la cativa ani, nu stiu de ce.
    Cand eram foarte tineri, lunar (daca nu saptamanal) saream intr-un tren si faceam blatul pana la munte, unde dormeam cate sase in doua paturi, unde cheltuiam tot ce aveam si pe urma puneam banii laolalta sa ne luam toti un pachet de biscuiti, in ultimele ceasuri de sedere acolo, dar de unde ne intorceam iubind, razand, strigand si cantand.
    E incomod ce spun acum, da cred ca si varsta… sau ma rog, nu varsta in sine, ci stilul de viata de om matur, responsabil bla-bla, asta ne tine departe de spontaneitatea aventurii. Ne-am invatat lenesi, comozi, nu ne mai construim asa usor grupuri de prieteni, ce mai, ne hodorogim fatalmente. Poanta e ca reflexul nebuniei si-al libertatii ramane, fir-ar sa fie, si ne e dor, dor…

    Simona Catrina 8 iulie 2010 20:27 Răspunde
  • daaaa tania si Simona… chiar asa…
    cele mai placute sint (erau???) vacantele neplanificate. fugile de cite o zi la munte (Trei brazi? va place?) unde sint ele? si mai ales unde e spiritul ala nebun care ne arunca in tren din mers? mi-e dor! si da, mi-e dor si de iubirile nebune, neplanificate si negindite ci doar traite.
    eu v-am mai zis ca mie mi-e dor de mine cea din alte vremuri.

    iana 8 iulie 2010 21:45 Răspunde
  • Iana, ai spus frumos: „mi-e dor de mine, cea din alte vremuri”. Eram si noi altfel, erau si vremurile mai putin vigilente cu noi, una peste alta, eram puternici, aveam curajul visului. La Trei Brazi, aveau niste biscuiti buni cu ciocolata, inainte de ’89 (probabil niste prostii, dar atunci eram vesnic flamanzi si ne placea orice era cat de cat dulce si rontaibil). Si gaseam si Brifcor, sucul nostru preferat de-atunci. 🙂 Si alergam pe vaile alea si prin paduri pana ameteam. Ameteam superb.

    Simona Catrina 8 iulie 2010 21:51 Răspunde
  • am fost acum 2 ani La Trei Brazi, pentru prima data cu masina. si mi-a fost rusineeee… cu masina?
    era un timp cind stiam fiecare pom de pe traseul acela superb. si usor de facut. era un timp cind urcam pina acolo cintind si strigind si urlind…. 🙂 urcam si prin padure. iarna, vara, toamna, primavara. chiar nu conta.

    iana 8 iulie 2010 21:55 Răspunde
  • altceva conta. si am pierdut altceva-ul acela. si inca am perioade cind cred ca l-am regasit. dar am asa o.. jena, nu stiu cum si ce sa fac cu el.

    iana 8 iulie 2010 21:57 Răspunde
  • simone, iana imi vine in minte un proiect despre care citeam: „regularizarea paraului X” adica uniformizarea tehnica a malurilor, albiilor etc.

    dar parca, in anumite situatii, tot asha i-ar sta mai bine raului, paraului- Liber de astfel de platoshe, asha cum e el fericit sa curga, sa se simta multumit. parca, da, simone, ii da o alura de apa tanara shi visatoare, inversunata shi spontana, indrazneata shi vivace, de multe ori atat de vivace dar mai ales li-be-ra. 🙂

    iana, deci sincer. vreau sa ma urc la volan, sa dau drumul la muzica, sa cant shi sa urlu de atata vacanta nepremeditata. 🙂 adica ma duc shi eu sa ma caut shi sa ma regasesc. 🙂

    tania 8 iulie 2010 22:02 Răspunde
  • cind urcam in treburile alea cu canapele din vinilin maro ma gindeam asa: ca va veni o vreme cind ma voi putea urca la volanul masinii mele si voi pleca cu bani la mine unde ma va trazni capul. fiindca logica mea de atunci era ca, daca pleci de nebun fara bani in buzunar sau la banca si te distrezi asa de misto, dar sa ai banii necesari, mmm? tre’ sa fie trasnet.
    si vremurile alea pe care le rugam si le asteptam au venit… and so what?
    plec de nebuna??? nuuu, planific, fac rezervari, ma uit la starea vremii si timpul probabil… e mai bine in iulie? sau in august? 🙂

    iana 8 iulie 2010 22:42 Răspunde
  • adica voiam sa zic trenurile cu canapele….dar atita treaba aici ca uite ce a iesit. 🙂

    iana 8 iulie 2010 22:43 Răspunde
  • iana, e mai bine in iulie. ca mi-am programat shi eu. 🙂

    tania 8 iulie 2010 22:48 Răspunde
  • Ar trebui să plecăm toţi în aceeaşi lună. Să lăsăm salonul acesta minunat să respire, să se primenească, marmura să strălucească.
    Întorşi cu forţe proaspete, trag nădejde că aerul de odinioară are să revină miresmat, doar cu muzică şi slove de mângâiere.
    Dacă vreţi, eu rămân să dorm pe preş şi să-l izbăvesc de stihii.

    Omuldelamunte 8 iulie 2010 23:38 Răspunde
  • Eu nu prea am ce comenta. Decat ca m-am rugat si frumos si mai mitocanste de omul pe care il iubeam, recunosc- clandestin, si abia am ajuns 12 ore la Sinaia, intr-o marti de februarie. A fost inefabil, da, asa o sa zic- eu vedeam visul nunei nopti de iarna, a nins int-runa, ca la teatru, el se gindea, mi-a spus mai incolo, sa nu raminem inzapeziti. Noroc ca intrte timp mi-a dat papucii- O, God, ce vorbe, la virsta mea, si nu ma mai rog sa ma duca nicaieri.
    Doar cand m-a anuntat ca pleaca cu oficiala in concediu, la ultima intilnire- de ce m-oi fi dus? de proasta, dar m-as mai duce , daca m-ar suna, – in Italia, am putut sa-mi spun ultima replica” pe mine cand ma duci la Florenta?”
    Iti jur, Simona, ca nu stiu ce mi-a raspuns, dar nu cred ca …. de bine.
    Noapte buna.

    PRINSA 9 iulie 2010 0:04 Răspunde
  • Omuldelamunte, poate plecam „toti in aceeasi luna” undeva, la cat suntem de imprevizibili, nu m-as mira sa ne-apuce un dor de inzapeziri exuberante, ca-n vremurile cand iernile erau niste privilegii, nu niste atrocitati.
    Sigur, avand in vedere ca e abia iulie si nu stim niciunul ce mai e in vietile noastre pana atunci, nu ne putem grozavi ca planificam vreun revelion cu totii, cei de pe blog, ca unii chiar au viata, au familii, spre deosebire de altii. 🙂 Dar ar suna bine macar un weekend la munte, cu zapada pana la gat. Si s-ar simti bine. Si s-ar aminti bine.
    Om vedea, nu planificam de-acum, asa am stabilit. Oricat de tentati am fi.

    Simona Catrina 9 iulie 2010 0:13 Răspunde
  • Draga Prinsa, nici n-am clipit citind ce-ai scris. Suna familiar, macar ca idee.
    Odata, am planuit un concediu cu iubitul meu si inca vreo trei perechi, urma sa batem tara-n lung si-n lat si sa fie, nu-i asa, extraordinar. Planuiam sa ne logodim la Cheile Turzii.
    Cu doua zile inainte de plecare, m-a anuntat vaitacios ca el „nu mai poate” sa vina, desi nu-si rupsese nimic si nu-i murise nimeni. Probabil nu-i daduse voie nevasta-sa, cert este ca mie mi s-a parut caraghios si incorect fata de ceilalti sa ma sustrag si eu din grup. Asa ca m-am dus cu ei, desi eram un pachet de nervi.
    Eram singura desperecheata, aveau toti grija de mine ca de catelul grupului, sa nu racesc, sa mananc, sa ma odihnesc, sa-mi dea locul cel mai bun – parca eram sponsorul excursiei. Au fost draguti, dar m-am jurat ca nu ma mai duc niciodata in combinatia asta mortala.
    Bine, ma mai jurasem eu si ca-l parasesc pe respectivul iubit imediat ce ajung acasa, dar el ma astepta cu un buchetoi de trandafiri, cu iubirea-n bot si cu promisiunea ca va rezolva aceasta nesuferita situatie. Eu l-am crezut si l-am parasit trei ani mai tarziu, fiindca (evident) tot nu rezolvase nimic, desi se opintea in fiecare zi.
    Este si astazi in aceeasi celula de baza, desigur la fel de fidel ca si atunci. Blazat acasa si indragostit prin oras, tipul traieste, in fond, destul de frumos.

    Simona Catrina 9 iulie 2010 0:23 Răspunde
  • Ce mica-i vacanta mare !
    Vacantele pitice fac bine la varice 🙂
    Eu cum prind o arie de vacanta, pac, vin si zburd pe terenul Simonei 🙂
    Ca-i oleaca de respiro, sapte minute sau în jur de, eu trag în piept vorbele aruncate de colegi si replec încarcat (cel putin lexical 🙂 ) la cotidianul pitit dupa calculator.
    Azi dimineatza am avut o secunda de vacanta, sau putin mai mult, abia daca am avut vreme sa-mi trimit o ilustrata de pe blogul ce ne preocupa.
    La pranz, mi-am petrecut concediul de o ora si un sfert cu trei muze muzicante 🙂
    Sa ne bucuram asadar de orice pripas de libertate, oricat de minuscul ar fi el masurat cu pasul, potential te poate arunca dincolo de linia orizontului 🙂
    La noapte, tarziu, îmi petrec vacanta cu un vis de menta proaspata 🙂
    Jennie Abrahamson – Late Night Show
    http://www.youtube.com/watch?v=iXNlisSRs1M&feature=PlayList&p=84FDA03800A53E99&playnext_from=PL&playnext=1&index=10

    Thomas Man 9 iulie 2010 1:05 Răspunde
  • ODLM, ai sa rizi… in urma cu 2 ani si jumatate cind ma initiam pe blogurile Tango visam la asa o vacantza. Si credeam ca se va intimpla. Sa mergem toti „Tango” intr-o tabara cu corutir in Retezat.
    a fost un vis frumos… doar un vis.

    iana 9 iulie 2010 2:13 Răspunde
  • corturi, iar scriu de ma doare capul cind citesc..

    iana 9 iulie 2010 2:13 Răspunde
  • Dau stingerea: Lala,lalalaaaa… Scuzaţi! Mi bemol: Lala,lalalaaaa…
    Noapte bună.

    Omuldelamunte 9 iulie 2010 2:48 Răspunde
  • Thomas, lectiile tale despre vacantele instant, atent dizolvate in stari care promit ca dureaza macar o zi, dau roade cand ne va fi lumea mai putin draga. Si atunci, ne vor prinde la fel de bine ca acum. Noapte buna, oriunde ai fugi.

    Simona Catrina 9 iulie 2010 3:35 Răspunde
  • iana… in Retezat vin si eu… chit ca ma doare genunchiul si as fii o povara pentru grup. Amintirea acelui munte minunat pe care l-am urcat/coborat in clasa a 11 a ajutata de un coleg care ma iubea si eu pe el la fel si luna se oglindea pentru noi in lacul Bucura, ma face sa cred ca in minuni si sigur uit de durerea de genunchi

    CristinaC 9 iulie 2010 5:21 Răspunde
  • Simona, nu mai planifica nimic si hai un w-e la malul marii!!! E drept, acum sub ploaie, dar or veni si zile insorite. Si la malul marii si in inimile noastre!!!
    Eu te astept… cu drag, cu dor.

    Angi D. 9 iulie 2010 9:29 Răspunde
  • Îmi place mult fotografia, Simona : în negru, sub un implicit soare floridian, la rascruce de drumuri, ca un simbol asumat. Nord sau Sud, Naples sau Miami, verde sau bleu ? Dilema existentiala cu ochelari de soare 🙂
    De Miami ma leaga ganduri efervescente, asa ca o poza din district poate sa-mi declanseze o Key lime pie sau un Death by chocolate 🙂

    Thomas Man 9 iulie 2010 12:17 Răspunde
  • o melodie perfecta, cred, daca ne tinem de o vacanta fara concediu. 🙂

    http://www.youtube.com/watch?v=N8yRWMeOO0k

    program de reclamatzii cantate – pana cel tarziu 31 august 2010. 🙂

    tania 9 iulie 2010 14:02 Răspunde
  • Draga mea Angi, as veni zburand, din pacate chiar nu pot in weekend-ul asta. Printre efectele colaterale ale statutului de om matur si chipurile independent se afla si asta: in permanenta avem (alt)ceva de facut. Dar cu prima ocazie, ajung la mare, la voi, mi–ar fi foarte drag. 🙂 Atunci sa vezi… 🙂

    Simona Catrina 9 iulie 2010 14:11 Răspunde
  • Thomas, ironia soartei a facut ca abia mai tarziu sa ma trezesc in rascruci reale, in viata mea. Atunci, in 2005, rascrucea inca avea un efect strict turistic… 🙂

    Simona Catrina 9 iulie 2010 14:17 Răspunde
  • Ironia soartei (ce magaritza, tanti Soarta) este ca ne gasim mai mereu taman întro rascruce si, culmea, nu prea stim ca suntem chiar acolo, în motzul intersectiei 🙂
    Ma dor rascrucile urmatoare 🙂
    Buena suerte, buna Simona !

    Thomas Man 9 iulie 2010 16:46 Răspunde
  • T, melodia perfecta e o naluca dupa care fugim cu urechile ciulite 🙂
    Eu nu vizez chiar asa sus. O melodie de sezon ca o gogoasa fierbinte pe plaja :
    Shaggy – In The Summertime
    http://www.youtube.com/watch?v=4tqIZwqvT14

    Thomas Man 9 iulie 2010 16:49 Răspunde
  • Urmatoarea mea minivacanta – sunt un adept nebun al concediilor homeopatice, o voi petrece cale de un sfert de ora întro cada 🙂
    În lipsa unei piscinutze, te poti multzumi cu o cratitza mai mare 🙂

    Thomas Man 9 iulie 2010 16:52 Răspunde
  • Simona,m-am uitat la poza ta si am tresarit…Si asta pentru ca de 1 an, mi-am schimbat domiciliul tocmai acolo, in Naples,Fl.
    Vroiam sa-ti spun ca mi-esti tare draga si ca scrii minunat. Te-am pupat.

    Catalina 9 iulie 2010 17:35 Răspunde
  • asta o fi bun de cantec de vacanta? sau de concediu?

    http://www.youtube.com/watch?v=5rr9r9uDxXc&feature=related

    un trecator 9 iulie 2010 20:31 Răspunde
  • Ce doruri ai trezit in noi toti Simona ! Adevarat, cele mai frumoase vacante au fost cele scurte si neprevazute cand brusc intr-o vineri dupa amiaza unul din gasca venea cu ideea plecarii undeva , n-avea importanta unde si era atat de frumos , nu conta anotimpul , nici timpul probabil . Vacantele planificate nu mi-au iesit niciodata asa cum mi-am dorit sau poate ca ma asteptam eu la prea mult gandindu-ma cateva luni inainte cum va fi . Cam de fiecare data intervenea ceva care sa ma tina pe jar si care sa ma impiedice sa ma bucur , asta mai ales de cand au aparut telefoanele mobile si pe unde am lucrat eu era sarcina se serviciu sa raspunzi la telefon oriunde te-ai afla .
    Vacantele neprevazute au fost in schimb, totdeauna extraordinare . Mi se parea ca traiesc in cele 2 sau 3 zile mai mult decat intr-o saptamana planificata dinainte . Pacat insa ca acum nu mai e asa , mi-e ciuda ca nu-mi mai vine sa plec asa oricand, oriunde , oricum fara sa-mi pese . Viata ne schimba , varsta ne schimba . Aud tot mai des in grupul meu de prieteni , de comfort , ca parca ar fi mai bine sa mergem la 4 stele in loc de trei , dar cum e mancarea in x restaurant , dar cat de departe e de plaja hotelul, cum e apa , cum e plaja ….etc. Le aduc aminte si imi aduc aminte ca acum vreo 15 ani mergeam si locuiam in niste anexe ale discotecii Planet din Mamaia unde nu plateam nimic , in niste camarute mici , adevarat curate dar pe niste paturi tari si baia era pe hol , dar nu conta , nu dormeam mai mult de 2,3 ore pe noapte , mancam la terase , dansam ca nebunii in cluburile de pe plaja si eram foarte fericiti . Ne simteam extraordinar asa cum de multe ori nu m-am simtit in ultimii ani in hoteluri de 4 stele si cu meniu a la carte .
    Acum cand vine o invitatie inopinanta de a merge undeva haihui neprogramat ma trezesc invocand tot felul de motive , incepand cu probleme – minore evident care ma impiedica sa merg – pana la carcoteli de vreme , locatie , etc si imi promit ca data viitoare voi merge negresit . Sper sa nu ma razgandesc ……..

    Marina 9 iulie 2010 20:46 Răspunde
  • Catalina, bine-ai venit, iti multumesc mult, nici nu mai stiu ce sa spun, sunt copilaros fastacita. Mi se pare haios si emotionant ca acest Naples, depre care pana acum cativa ani nici nu stiam ca exista, aduna atatea repere comune. Sper ca-ti prieste acolo. Florida e minunata. 🙂

    Simona Catrina 9 iulie 2010 21:18 Răspunde
  • Trecatorule, cantecul tau e ca vacanta lui Forrest Gump.
    Intr-o zi, brusc, ne vom opri din alergat.
    De ziua asta ma tem.

    Simona Catrina 9 iulie 2010 21:26 Răspunde
  • asa o fi, Simona, dar iti dai seama in timpul asta cati ar putea incepe sa alerge alturi de tine? 🙂 unii tin pasul de multisor, zic eu 🙂

    un trecator 9 iulie 2010 21:27 Răspunde
  • Nu e vorba deloc despre vacanta in clipul urmator, doar despre clipe de fericire furate, despre pasiune, despre tango si o insula greceasca (si despre prima imagine care mi-a venit mie in gand dupa ce v-am citit):

    http://www.youtube.com/watch?v=1kTVxMCXj1M

    Paca 9 iulie 2010 21:33 Răspunde
  • Marina, ai necrutator de multa dreptate, recunosc fiecare colt de tinerete, dar si fiecare moft si fiecare comoditate sau lene de mai tarziu. Simt si acum mirosul lemnos ale casutelor ieftine din Costinesti, din verile studentiei, stiu cum in prima zi a sejurului mancam felii de pizza si inghetata, iar in ultimele doua numai paine cu ketchup, eram studenti cu venituri trist de limitate, dar – nu stiu cum izbuteam – stiam sa fim foarte fericiti. Marina, pe vremurile alea, si cand plangeam de disperare eram fericita.

    Simona Catrina 9 iulie 2010 21:34 Răspunde
  • Paca, mi-am amintit filmul, m-ai distrus! A fost unul dintre filmele la care ma facusem ghem si eram disperata, credeam ca, atunci cand vedea genericul de final, voi muri tacut si subit. Cand credeam si eu ca am o vineri seara linistita… 🙂 E sublim.

    Simona Catrina 9 iulie 2010 21:37 Răspunde
  • Da, Trecatorule, dar stii modelul Forrest. El s-a oprit brusc, iar ceilalti, desi s-au oprit si ei, l-au privit contrariati. Tocmai cand incepuse sa le placa…
    Acestea fiind zise, ar cam trebui sa planificam de pe-acum vacanta spontana din iarna. 🙂 🙂 Ca asa complotam aseara cu cei care erau in preajma.

    Simona Catrina 9 iulie 2010 21:46 Răspunde
  • stiu, Simona, da’ io zic sa luam de la modele doar ce-i bun. o rochie, o palarie, chestii de genul asta 🙂

    un trecator 9 iulie 2010 22:28 Răspunde
  • Simona, si mai un dor: sa fericita plingind de disperare.
    va anunt ca am facut bancuri cu schimbarea prefixului si ma simteam ca si cum nu dau nici o ceapa degearata pe calendar. dar am nostalgii si melancolii de nu ma recunosc. si daca mai citesc mult aici pot sa si pling. 🙂

    iana 9 iulie 2010 22:52 Răspunde
  • Trecatorule, in aceasta ordine de idei, acum ma uit la TVR, la Miss Romania, si ma crucesc regulamentar. 🙂 🙂 Trebuia sa comentam aici, cum am facut cu Eurovision. Eeeeei, unde sunt vremurile cand Miss Romania era Daniela Nane?

    Simona Catrina 9 iulie 2010 22:52 Răspunde
  • Iana, scumpa mea, eu nu-ti spun sa nu mai plangi (in cazul meu, nimeni din cati mi-au spus sa nu mai plang n-a avut sorti de izbanda). Eu iti spun ca in curand n-ai sa mai plangi si ai sa constati ca, in zilele noastre, tineretea s-a prelungit incurajator de mult. Nici blazarea nu mai e ce-a fost. 🙂 Ia sa vezi ce misto e!

    Simona Catrina 9 iulie 2010 22:55 Răspunde
  • Simona, recunosc, am pierdut startul, daca stiam ca e de comentat in direct, ma pregateam si eu, asa nu stiu ce sa spun. doar ca vremurile de care spui nu-s tot aea cand juca Anca Turcasiu in Miss Litoral?:))))

    un trecator 9 iulie 2010 23:04 Răspunde
  • M-am uitat si eu prin presa pe internet si am vazut-o pe Miss RO 2009.
    nu mai sint fete frumoase si voioase si tinere in Romania?

    iana 9 iulie 2010 23:14 Răspunde
  • Daniela Nane e mai frumoasa acum decit cind era Miss. Daniela Nane ma uimeste la fiecare aparitie. si cu cit este mai simpla, mai nefardata, mai nedecoltata cu atit pare mai tinara si mai frumoasa.
    sa ii luati un interviu si sa ne zica secretul. dar spuneti-i ca faze cu: maninc sanatos, beau ceai, ma culc devreme nu tin… 🙂

    iana 9 iulie 2010 23:16 Răspunde
  • Iana, asa e, o cunosc personal pe Daniel Nane, e o fata exceptionala, crede-ma ca nu sunt subiectiva, e si o actrita buna, si o femeie plina de gratie, de bun simt, desteapta, generoasa. Si foarte, foarte frumoasa. Nici eu nu mi-o mai amintesc bine din anul cand a castigat Miss Romania, dar, in cazul ei, startul a fost benefic.

    Simona Catrina 9 iulie 2010 23:24 Răspunde
  • Trecatorule, am pus televizorul pe „mute” si am trecut pe YouTube, am lucruri mai ravasitoare de ascultat decat ineptiile miss-elor. Apropo de Anca Turcasiu si Miss Litoral, acum de ce nu le-or mai fi punand sa treaca prin „corpul standard”, sa vada la care suna clopoteii? 🙂 Pe Turcasiu n-ar fi primit-o la Miss, ar fi zis ca e cam gogosica (saraca…).

    Simona Catrina 9 iulie 2010 23:27 Răspunde
  • Simone, si mie imi place tare mult Daniela Nane. 🙂 imi pare o femeie super senzuala shi una dintre cele mai talentate actrite.
    va invidiez cu Miss Romania. e pe tvr 1?
    🙁

    tania 9 iulie 2010 23:28 Răspunde
  • Tania, n-ai auzit ca-i pe „mute” acum ?:))

    un trecator 9 iulie 2010 23:31 Răspunde
  • Tania, stai asa, c-o alege acum si scapam. 🙂 Ia s-o vezi ce ne reprezinta ea in finala Miss Univers din Las Vegas (vezi ca stiu, nu l-am dat pe „mute” la timp), de unde va veni acasa incununata cu traditionala diploma de participare!

    Simona Catrina 9 iulie 2010 23:35 Răspunde
  • Daniela Nane e o femeie superba atat ca trup , minte si suflet ! Eu mi-o amintesc cand a fost desemnata Miss Romania si recunosc ca pe vremea aia n-am crezut in viitorul ei . M-am gandit ca se va pierde in noianul de compromisuri si promisiuni desarte ca multe alte frumuseti ale Romaniei dar ma bucur ca s-a dovedit a fi nu doar frumoasa ci si desteapta .

    Marina 9 iulie 2010 23:41 Răspunde
  • mute?

    in cinci minute, va citesc.
    mai muncesc un pic pe saptamana asta, deshi nu-s pe fusul SUA. 🙂

    simone, mor dupa prestantza danielei nane.

    tania 9 iulie 2010 23:42 Răspunde
  • Nici nu-mi vine sa cred ca au ales-o pe aceasta distinsa portocalie, de fapt nu stiu de ce nu-mi vine sa cred. Iar filmarile au fost jalnice, in locul lor as concedia toata regia tehnica in clipa asta, exact la momentul cand au anuntat castigatoarea era planul cel mai indepartat, nimeni nu pricepea care e. Si asta e numai una dintre faze. A, ca uitasem sa va spun, dadusem televizorul cu sonor iar, n-am avut de lucru. 🙂

    Simona Catrina 9 iulie 2010 23:46 Răspunde
  • aaaaaa, simone tu ai dat pe @mute@ :):):)

    faza foarte dura ieri la o emisiune tarzie depsre miss-urile romanesti:

    intrebare adresata unei fetiscane cam…..saraca in calitati:

    de ce ati participat la miss?

    raspuns- pt ca sunt ambitioasa. visul meu este sa duc numele romaniei mai departe. 🙂

    sunt alese pe mustata tipele ori ba? 🙂 🙂

    tania 9 iulie 2010 23:48 Răspunde
  • Simona, de curiozitate, cine a prezentat?

    un trecator 9 iulie 2010 23:48 Răspunde
  • Sa stiti ca si eu sunt prinsa in nostalgia plecarilor cu anunt telefonic si-mi amintesc cu placere de cea mai nazdravana din plecari : cu cortul in Vama Veche (asta acum vreo 7 ani cand inca simteam ca pot prinde orice musca din zbor si s-o transform in albina 🙂 ). Bineinteles ca am mers cu nasul pe tren si-apoi noaptea cand porumbeii se culcusisera iar eu tremuram ca varga de frig, mi-am pus patura pe mine si-am luat-o la pas ca sa ma incalzesc. Am dat peste un grup de tineri ce cantau in jurul focului la chitara si-am lalait cu ei pana cand au venit zorii si pana cand parul mi se transformase intr-un palmier de la fum. Ca bonus, am si gasit un telefon pe plaja (primul telefon mobil al meu) pe care nu l-am returnat niciodata, dar a sfarsit prin a fi uitat de mine in taxi. 🙂

    nico 9 iulie 2010 23:48 Răspunde
  • Sunt alese dupa mustata 🙂
    Cu si fara pilozitati, asta-i întrebarea 🙂

    Thomas Man 9 iulie 2010 23:54 Răspunde
  • Nico, coafura palmier îti vine de minune 🙂

    Thomas Man 9 iulie 2010 23:54 Răspunde
  • Daniel Nane ? Nan 🙂

    Thomas Man 9 iulie 2010 23:55 Răspunde
  • Avand în vedere ca lumea ne centrifugheaza cam ca la balamuc (sau ceva mai iute 🙂 ), e firesc sa cautam ideea de vacanta cu febrilitatea condamnatului sau înfrigurarea înecatului sau arsura incendiatului…
    Brandon Flowers – Crossfire
    http://www.youtube.com/watch?v=5AhU12zC8fc

    Thomas Man 9 iulie 2010 23:56 Răspunde
  • Un trecator a fost inspirat cu danejii de la Hess Is More, mai devreme. Încerc si eu, sa încing seara, fara gratia lui :
    Hess Is More ♥ Yes Boss
    http://www.youtube.com/watch?v=9u_YY5MOzA4

    Thomas Man 9 iulie 2010 23:58 Răspunde
  • dupa, dupa mustata, da, TM. stau prost cu expresiile la ora asta. sorry.

    tania 9 iulie 2010 23:59 Răspunde
  • Trecatorule, au prezentat (vai de capul lor) Valentina nu-stiu-cum, parca Ionescu, si Cristian Mandru (sper ca tin minte), habar n-am cine-s astia, dar eu am scuza ca am lipsit din tara. 🙂

    Simona Catrina 10 iulie 2010 0:00 Răspunde
  • Nico, povestea ta e minunata, aproape ca mi-au dat lacrimile, mi-ai facut pofta de incredere in minutele-cheie. Si deznodamantul cu telefonul e ca un nod in inima, in ganduri. Si totul…

    Simona Catrina 10 iulie 2010 0:02 Răspunde
  • N-am avut nicidecum intentia de a centrifuga discutia, doar ca acum am avut pornirea de a scrie. Asadar, nu era nimic tendentios, doar un val ce m-a luat prin surprindere pare-se. 🙂

    nico 10 iulie 2010 0:02 Răspunde
  • cristian mandru avea emotii ieri si se vaita ca nu au fonduri sa intretina un concurs de Doamne-ajuta!…..pfu! saracu nu are nici in clin nici in maneca cu ce se vrea pe la un miss. parerea mea. picat din luna, sau din cer…whatever.

    tania 10 iulie 2010 0:02 Răspunde
  • Cam zgâite miss-ele în rochii de seară. Machiate creepy şi cu zâmbete de filme horror. Regia nu le-a înzestrat şi cu mop-uri.
    La piscină, în schimb, aveau naturaleţe, erau feminine şi graţia-n bikini. Le-aş fi ales pe toate…

    Omuldelamunte 10 iulie 2010 0:06 Răspunde
  • Mai am un singur dor,
    Sa ma fac apicultor (de albinutze potentiale 🙂 Nico) !
    Romantische strasse, povestea ta 🙂

    Thomas Man 10 iulie 2010 0:08 Răspunde
  • Omuldelamunte, asa e, n-as putea spune ca arata vreuna prost, toate erau frumoase, nu vreau sa fiu inteleasa gresit. Doar ca, asa cum bine spui, le-au pocit ingrozitor, mie initial mi-a fost mila de asta care a castigat, cand am vazut-o la proba rochiilor de seara, chiar ma intrebam daca le da rochii prin tragere la sorti sau in functie de stilul lor, dar mi se parea ca e batuta de soarta si, cand colo, a castigat. Show-ul in sine a fost lamentabil. Pe vremuri, erau mult mai grandioase. Bugetele de criza au intrat si pe sub rochii, insa.

    Simona Catrina 10 iulie 2010 0:12 Răspunde
  • Ah, bugetele se insinueaza unde nu te astepti, strategie finantisto-crizistica 🙂
    Miss-urile ma fac sa rad inefabil 🙂 si nu numai la proba „capul la fund” 🙂 Desi e tragistic daca e sa te uiti de jos în sus.
    Va salut îndelung, mi se zbat pleoapele a megavacanta 🙂

    Thomas Man 10 iulie 2010 0:27 Răspunde
  • Eu nu m-am uitat la ele pentru ca nu-mi face nici acum placere sa ma uit la tv, cu atat mai putin la un concurs de Miss. Frumusetea de-ar putea fi o reala impletire cu ceva calitati si nu o cale de captare a atentiei . Dar poate ca exagerez eu… 🙂

    nico 10 iulie 2010 0:27 Răspunde
  • Sa zburam cu gandul spre plecarile neplanificate:
    http://www.youtube.com/watch?v=m8gjjz3LThA 🙂

    nico 10 iulie 2010 0:30 Răspunde
  • Thomas, mie pleoapele nu mi se mai zbat deloc. Asta e codul pentru Operatiunea Pernuta. Maine ma trezesc cu noaptea-n cap, nu de alta, ca sa merg la coafor. Vezi daca ma uit prea mult la Miss? Mi se urca la cap (la propriu) 🙂

    Simona Catrina 10 iulie 2010 0:36 Răspunde
  • Nico, tu crezi ca eu m-am uitat de placere? Dar m-am gandit asa: mi-am luat cel mai mare si mai scump pachet de servicii de satelit, iar eu nu ma uit la tv decat la stiri, sa vad orori. Aveam de ales: renunt la pachet sau ma uit compulsiv la cate-un post, prin sondaj? A doua varianta a sunat mai distractiv. 🙂 Si iacata-ma-s!

    Simona Catrina 10 iulie 2010 0:38 Răspunde
  • Adevarul e ca nu prea avem ce privi la tv. Orori cum bine spui Simona . Culmea e ca unele dintre ele de apuc sa le privesc ma urmaresc cateva zile – ex. tragedia cu parasutistii . Incep si schimb si ce vad ? politica, politica si iar politica la care refuz sa mai privesc pentru ca tot aia e ! Nu se intampla nimic bun . Apar 1000 de destepti pe posturi – din opozitie evident – dar culmea ! nimic bun nu se intampla nici cand au fost/sunt/vor fi ei la putere . Si atunci si eu prefer sa las tv-ul pe ceva ce pot auzi in timp ce-mi mai fac de lucru cu altceva . Aseara am vazut printre picaturi faimosul reality-show cu Borezatu pe post de burlac cu 22 de mandre incercand sa-i intre in gratii. Nu mi-a placut !

    Marina 10 iulie 2010 0:47 Răspunde
  • Simona, eu sunt prinsa cred, prea mult de calculator si nu-mi mai dau ragazul sa butonez telecomanda. Si-n plus, de multe ori ma fixez pe un anumit lucru si nu am rabdarea sa apelez si la alte variante de divertisment. Fastaceala si lipsa rabdarii o pun pe seama timpului liber in exces si a temperamentului totodata. 🙂 Ce n-as da pentru un surplus de rabdare. 🙂

    nico 10 iulie 2010 0:48 Răspunde
  • Botezatu ! adorm se pare in timp ce scriu … 🙂

    Marina 10 iulie 2010 0:48 Răspunde
  • daca dati pe site-ul cu voturile pt miss romania 2010, click-ul pe orice frumusetze ne spune:

    «obiectul nu a fost gasit!» 🙂

    de ras, nu alta!!!

    tania 10 iulie 2010 0:58 Răspunde
  • e fantastic sa circuli si sa explorezi. Eu daca stau pe loc ruginesc si ma deprim, la drum parca prind putere. Iar fugile nebunesti, neplanificate, sunt cele mai grozave. Atunci te simti liber. Cele mai rapide plecari din cariera mea au fost doua: la Zalau si la New York 🙂

    amalia 10 iulie 2010 8:36 Răspunde
  • STAN SI BRAN SI TORTUL MIRESEI
    Simona, daca organizezi un chef destrabalat ca în clipul urmator, vin si eu.
    Fetele stiu de ce :
    The Mynabirds – Let The Record Go
    http://vimeo.com/12925300

    Thomas Man 10 iulie 2010 11:09 Răspunde
  • Fiecare cu fanteziile lui!
    Die Ärzte featuring Lara Croft – Männer sind Schweine
    http://www.youtube.com/watch?v=4DJ0Inxfmyk

    Paca 10 iulie 2010 11:41 Răspunde
  • Glumesc, evident, no offence, pls!

    Paca 10 iulie 2010 11:45 Răspunde
  • Paca, aber nicht alle! 😛

    un trecator 10 iulie 2010 13:15 Răspunde
  • daca se poate shi traducerea, va rog. 🙂

    tania 10 iulie 2010 13:37 Răspunde
  • Paca, se poate ? 🙂

    un trecator 10 iulie 2010 13:44 Răspunde
  • Ich bin eine……romanian citizen. 🙂
    imi amintiti ca am luat un 10 la cursul de germana din facultate, doar pt ca am citit comentariul in cel mai sec limbaj ever nemtesc. Stupoare, profa de germana a fost atat de entuziazmata, incat nu m-a mai pus sa shi traduc. 🙂 🙂
    acum, trag ponoasele. 🙂

    tania 10 iulie 2010 13:57 Răspunde
  • tania, e vorba de vechiul postulat „toti barbati sunt animale de companie” :P. doar ca Paca glumea, si eu cautam sa-mi scot o parte din tovarasii de suferinta 🙂

    un trecator 10 iulie 2010 14:01 Răspunde
  • toate-s vechi shi noi is toate?

    Toate-s vechi şi nouă toate;
    Ce e rău şi ce e bine
    Tu te-ntreabă şi socoate.

    – postulatele. 🙂

    tania 10 iulie 2010 14:20 Răspunde
  • PS. is picata printre coperti de biblioteca azi.

    poate fi shi mai rau decat atat. 🙂

    tania 10 iulie 2010 14:21 Răspunde
  • un trecator 10 iulie 2010 14:36 Răspunde
  • ….o bijuterie!

    tania 10 iulie 2010 14:50 Răspunde
  • Trecator, sigur ca nu toti, voi cei de aici sunteti exceptia care (din pacate, insa) confirma regula. Eram si eu suparata astazi dimineata, asaaa in general…

    Paca 10 iulie 2010 15:41 Răspunde
  • ca sa uitati manusile de box de dimineata :

    Lizz Wright – My heart
    http://www.youtube.com/watch?v=tDHJU7hMVPc&feature=related

    Paca 10 iulie 2010 15:53 Răspunde
  • melodia asta de la -calatorind- ori a fost inventata pentru clip, ori invers. rar mi-e dat sa vad o astfel de asociere perfecta intre imagine, sunet shi mesaj.
    un trecator, trebuie sa ne spui unde le gasesti. 🙂 ca de-o juma de ora, merg numai pe reply shi nu ma mai satur. Bine, bine, am shi sarit peste…Frühstück. 🙂

    tania 10 iulie 2010 15:55 Răspunde
  • in timp, tania, acolo le gasesc 🙂

    un trecator 10 iulie 2010 16:16 Răspunde
  • are vreun site timpul asta? 🙂 adica, serios, vreau shi eu adresa. 🙂

    tania 10 iulie 2010 16:32 Răspunde
  • intre….timp, am gasit eu o adresa aproape magnifica. parerea mea.
    un trecator, sper sa-ti placa. si voua asisderea. ca eu am votat cu ambele maini. 🙂

    http://www.youtube.com/watch?v=6GY6BYD3s28

    o sambata lina va urez!

    tania 10 iulie 2010 17:20 Răspunde
  • Amalia, tu esti in orasul care mi-e drag, in tara care mi-e draga, deci soarta ti-e pecetluita. 🙂 Frumoasa soarta, frumoasa fuga, frumos dor…

    Simona Catrina 10 iulie 2010 17:41 Răspunde
  • Trecatorule, dupa decorporalizarea si levitatia din somn (am dormit dupa-amiaza, domestic), am deschis ochii pe blog. Sau credeam ca i-am deschis. Sub asediul clipului tau, am fost convinsa ca visul meu a devenit si mai premonitoriu.

    Simona Catrina 10 iulie 2010 17:44 Răspunde
  • Tania, frumos… E unul dintre filmele adolescentei mele incipiente, cand credeam ca nu exista iubire mai frumoasa ca a lor si nu exista femeie mai frumoasa ca Jane Seymour (asta pana sa devina ea Dr. Quinn si sa opereze fara anestezie prin padure). Bag de seama ca eu cum vad ceva, ceva-ul ala imi aminteste de altceva. Asta nu suna bine (nici stilistic, nici medical). 🙂

    Simona Catrina 10 iulie 2010 17:52 Răspunde
  • si pe mine m-a impresionat filmul, tradus la noi, tot frumos, „Undeva, candva”. Uneori inchid usa si urmaresc scena in care el ii descopera portretul la hotel, sunt atat de frumosi amandoi, si atat de profunzi, si atat de indragostici incat incerc din greu sa ignor intepatura aia pe care o simt in inima…
    revenind, ca bonus, la inceputul filmului e o scena superba (vezi cum se leaga toate, draga Simona) in care el conduce masina pe Lake Shore Drive in Chicago, se vad blocurile si lacul iar anunturile de la radio seamna destul de bine cu cele de azi.

    Dar eu venisem sa va povestesc patania de azi noapte. Aseara, dupa ce v-am citit comentariile despre miss-ele noastre autohtone si dupa ce am dat „publish post” si rasfaturilor mele Thai, am adormit bustean. La 6.17 am am sarit din somn si, fara sa am habar de program am deschis televizorul. Incepeau miss-ele, in reluare. Bun si asa, zic eu. Am urmarit prezentarea, am ramas 15 fete, am adormit bustean. La 8.25 am am sarit din somn iar, se petrecea incoronarea portocalie. Doamne, am zis, ce se mai zbenguie subconstientul, cum apar mereu legaturi. Si apoi vin si va gasesc cu „Undeva, candva” 🙂

    week-end placut si parfumat, la noi e numai bine de cald, azi petrecem o zi in natura.

    te imbratisez, draga Simona, va salut, dragii mei.

    amalia 10 iulie 2010 18:24 Răspunde
  • „indragostiti”, inca n-am terminat cafeaua 🙂

    amalia 10 iulie 2010 18:28 Răspunde
  • Bonsoir, ce minunatii razlete pe-aici, de nu-mi revin: )))
    Din pacate nici concediu, nici vacanta, momentan la mine, si poate tocmai d’aia suntem cu tropaitul printre iambi si trohei, ceea ce va doresc si Dvs !
    Hot iutuburile sa traiasca sa ne mai daruiasca.
    Multumesc de urarile aproape nemeritate, v-am simtit lipsa si am avut si lipsusuri serioase din cauza asta! : )

    Una 10 iulie 2010 22:30 Răspunde
  • Simona,
    cu noaptea in cap am fost si eu azi la coafor… 🙂 ma gindeam ca sint singura care se trezeste devreme sa ajunga la tuns si aranjat… ma bucur ca n-am fost singura. daca stiam ma program la acelasi salon cu tine. 🙂

    iana 11 iulie 2010 1:11 Răspunde
  • va sa zica, pana la urma, toata lumea e plecata azi in vacanta fara de concediu. si, recitind ce-ati scris voi pe-aici, cred ca nu este singurul lucru care se intampla, acum, altfel decat ati (am) fi vrut.

    http://www.youtube.com/watch?v=-rcLLa5mPvU

    un trecator 11 iulie 2010 12:01 Răspunde
  • Ce se intampla acum dar nu e vacanta? 🙂
    http://www.youtube.com/watch?v=BMXCPANHeYM

    Blanca 11 iulie 2010 12:59 Răspunde
  • simone, alma, le-ati spus asha de bine despre….-undeva, candva-.

    un trecator, si asta e faina:

    http://www.youtube.com/watch?v=6iCaXTXf1Dw

    parca mai buna decat banderas. 🙂 zic. adica mie imi place mai mult.

    tania 11 iulie 2010 13:00 Răspunde
  • Blanca, hai in oras la o cafea. 🙂 🙂

    tania 11 iulie 2010 13:01 Răspunde
  • …sa strabatam strazile: 🙂

    http://www.youtube.com/watch?v=hi70Yq4Tic4

    tania 11 iulie 2010 13:11 Răspunde
  • de (re) vazut o prestatie excelenta a lui tom hanks:

    http://www.youtube.com/watch?v=0Ccpb4vjhLA

    tania 11 iulie 2010 13:35 Răspunde
  • pentru cei vacanta sau concediu, eu zic mai bine sa dati o fuga pana la magazinul din colt. drept ii ca asta are coltul peste niscaiva mari, da’ eu zic sa nu disperam 🙂

    http://www.youtube.com/watch?v=1AJmKkU5POA

    un trecator 11 iulie 2010 13:37 Răspunde
  • „cei fara vacanta sau…”, ma rog, e duminica si oricum e un „microb” in zona la ratari de litere sau cuvinte:))))

    un trecator 11 iulie 2010 13:39 Răspunde
  • eu una nu-i pot rezista acestui domn. 🙂

    no 1 in stocuri: irezistibil

    http://www.youtube.com/watch?v=ZSK9kkM7GL4

    tania 11 iulie 2010 13:59 Răspunde
  • Imi iau niste ore de vacanta printre voi, sper sa le si merit: )
    Al, esti dupa inghetata? Paca, draga mea, sper ca nu ai fugit tocmai acum de-aici, cand am revenit si eu de prin peregrinari: ))

    Smith, ce placere fara rigurozitati sa ne asezonezi cu muzica imblanzitoare de lei si tigri: ))

    Una 11 iulie 2010 14:22 Răspunde
  • gata. la mine e oficial. nu stiu altii cum sunt, dar eu m-am indragostit a nu stiu cata oara de acelashi man. 🙂
    asta da vacanta fara concediu. 🙂

    http://www.youtube.com/watch?v=kedr2WApjWg&feature=channel

    tania 11 iulie 2010 14:46 Răspunde
  • Pentru ca zilele astea laboratoarele cu tatuaje sunt disponibile ni se daruiesc pe sistemul: luati-va ecuatiile de bune, ca inecuatiile, pe langa matematicile dubioase, pot da si dureri d’alea in care simti ca tre’ sa te tii bine de ceva, eventual cu dintii de balcon si genunchii de cada : )))

    http://www.youtube.com/watch?v=FPPm4y3s_58

    Una 11 iulie 2010 15:10 Răspunde
  • Una, le zici bine. 🙂 dar cum la mine cuvintele inca lenevesc din 30 in 30 de minute, mai bine:

    http://www.youtube.com/watch?v=8gaPklI_ps4

    tania 11 iulie 2010 15:15 Răspunde
  • Tania, (re)indragostita?: ))
    Cre’ca pentru o parte dintre noi e vacanta zilnic aici, cand ne decriptam armoniile..
    Smith pare fugit la biblioteca, sa fisheze chestii. Stie el ce stie : ))

    Una 11 iulie 2010 15:34 Răspunde
  • Una, pai altfel nu am cum, cand vine vorba de:

    http://cm1.theinsider.com/media/0/86/61/Michael_Buble.0.0.0×0.452×622.jpeg

    cum ti se pare? 🙂

    tania 11 iulie 2010 15:48 Răspunde
  • Trista melodie..Ca si unii dintre noi, cand nu obtin ce vor sau cred ca le apartine cate un ceva aprioric : )

    Una 11 iulie 2010 15:49 Răspunde
  • apropo de aprioric, sa stii ca doi cu doi, tot patru fac. kant s-ar fi sinucis pentru oricare critica la adunarea asta. 🙂

    tania 11 iulie 2010 15:59 Răspunde
  • Kant si-ar fi ras de noi pe-aici, fii linistita!
    norocosul! : )

    Una 11 iulie 2010 16:06 Răspunde
  • pacat ca nu e in viata. ne-ar fi tinut speech-uri in sala mare a palatului. 🙂 norocoshi noi atunci. 🙂

    tania 11 iulie 2010 16:13 Răspunde
  • dupa asta…..am fi mers sa ne dam pe gheatza:

    http://www.youtube.com/watch?v=rzpL_5CI0WQ

    o zi superba va urez. (fara kant, da? 🙂 🙂

    tania 11 iulie 2010 16:16 Răspunde
  • desigur, pe o ….trambulina. aterizarea fara plasa de siguranta :))

    un trecator 11 iulie 2010 16:27 Răspunde
  • aia cu trambulina era despre patinaj. despre carti, incerc sa deslusesc un desert pentru azi. jungle, cam asa sa fie, salbatic si energic, periculos de gustos. in rest, duminica frumoasa s-aveti, oriunde calatoriti 🙂

    un trecator 11 iulie 2010 17:06 Răspunde
  • : )
    .. adorabila varianta fara plasa.Prefer exceptia cu sacosa a fericirilor la patinoar.
    Hegelian, insa, recunosc: imi zambeste week-endul de prin toate ungherele ca e si el fericit, precum stapana-sa: ))

    Una 11 iulie 2010 18:54 Răspunde
  • Simona, nu mai esti pe aici, si nici asta cu vacanta nu are legatura, dar pun intrebarea care ma framinta de cand v-am descoperit: cum ati trecut , tu si Alice, peste toate iubirile cu barbati incurcati cu altele si cu care stiati ca nu aveti viitor impreuna?
    Vreau sa va fac o vizita, odata, la revista, sa vad daca sunteti reale…

    PRINSA 11 iulie 2010 20:03 Răspunde
  • Un trecator, periculos de gustos? 🙂
    Una, fara plasa? 🙂

    Simone, vino shi SOS! 🙂 🙂 ca nu se mai poate. 🙂

    pana atunci, asta ar fi una din dorintele mele ramasa la vestiar: 🙂

    http://www.youtube.com/watch?v=LvVf_-krLVw&NR=1

    adica, imi doresc, organic, sa stiu sa simt aceasta senzatie…trambuliniana. 🙂
    ca sa ma traga kant de urechi, nu de alta. 🙂

    tania 11 iulie 2010 20:08 Răspunde
  • Singuri, acum in marea ta poveste,
    Raman cu tine sa ma mai masor,
    Fara sa vreau sa ies biruitor.
    Vreau sa te pipai si sa urlu: „Este!”

    Una 11 iulie 2010 20:11 Răspunde
  • Ca-n oglindirea unui drum de apa,
    Pari cand a fi, pari cand ca nu mai esti;
    Te-ntrezarii in stele, printre pesti,
    Ca taurul salbatec cand se adapa.

    🙂

    tania 11 iulie 2010 20:13 Răspunde
  • Tania, arunca-te mai departe in sos: ))
    E la alegere: de la ciocolata la pi_Kant! Suntem prin zona si ne facem si una cu pamantul daca tara o cere!
    PRINSA, bine-ai venit in casa cu povesti de turta dulce. Sper ca stai bine la capitoliul glicemii!
    Semneaza azi: sur_prinsa: ))

    Una 11 iulie 2010 20:15 Răspunde
  • Una, imi trebuie ceva ceva tupeu cu aruncatul asta, dar azi-ul m-a gasit lenesha rrau. cred ca mai vreau o zi la weekend. 🙂

    zi-mi ca nu-ti place skatingul ala, ca nu te cred! 🙂
    cred ca-i de vis senzatia.

    tania 11 iulie 2010 20:19 Răspunde
  • Si skating si skandenberg, suntem un popor generos aidoma unui obiect cu existenta efemera
    : ))
    E buna si lenea, eu o asociez uneori cu somnul..
    Pe Adriana a mai zarit-o cineva? Iano, tie pe unde-ti lucesc ochisorii, doamna?

    Una 11 iulie 2010 20:30 Răspunde
  • Ai punctat tare bine. 🙂
    am avut de ales intre somnul saptamanii trecute shi veghea in lanul de secara. 🙂
    shi am sfarsit la starea primordiala de trezire intr-o plantatie legumicola. propria-mi shi personala-mi. 🙂

    tania 11 iulie 2010 20:34 Răspunde
  • nu, nu-mi place skandenberg-ul. chiar daca a facut senzatie shi pe la noi, romanii, am impresia ca toti indivizii astia detin creiere gonflate, precum mushkii cramponatici 🙂

    http://www.youtube.com/watch?v=_3wIgor3sZk&feature=related
    revin de va mai gasesc. 🙂

    tania 11 iulie 2010 20:45 Răspunde
  • Veghea printre secarici n-a omorat niciodata un spirit viu. Io fug de starile primordiale ca sa nu-mi dau singura foc la trol: ))
    Te banuiam bine raw-vegana, asa ca sfarsitu-i departe!

    Una 11 iulie 2010 20:48 Răspunde
  • Revino, te asteptam exoftalmici pe la garduri : )))

    Una 11 iulie 2010 20:49 Răspunde
  • la mine trolul face ravagii cand il indepartez prea mult de evul mediu. asha, dandu-i, time to time, ce-i apartine, il tzin sub control. e shi el, saracu, tot un fel de ego. 🙂 doar ca-i mai zgubilitic si-un pic peste, cand nu-i in Eufratul lui 🙂

    da, ma banuiai bine, raw ishi face timp de mine doar in weekend. ceea ce, recunosc shi eu, ma salveaza echilibrat. 🙂

    tania 11 iulie 2010 20:58 Răspunde
  • 🙂 avem scaune golashe azi, Una. 🙂

    tania 11 iulie 2010 21:00 Răspunde
  • Unora le place jazz-ul, Taniuto : )
    Celor mai multi, insa, doar sa se uite!

    Una 11 iulie 2010 21:14 Răspunde
  • La mine trolul e valiza cu rotite si maner cu prelungiri : )

    Una 11 iulie 2010 21:15 Răspunde
  • pai ce e frumos, shi lui D-zeu ii place. 🙂

    http://www.youtube.com/watch?v=TvKEzc3JXo4

    care era varianta in english a filmului de care spui? ca Iana nu-i pe aici 🙂

    tania 11 iulie 2010 21:17 Răspunde
  • Adevarul e ca ne-am rupt un pic in figuri kantiano-mic-burgheze la ora de varf, cand lumea buna se pregateste primejdios pentru o noua zi de luni: ))

    Una 11 iulie 2010 21:18 Răspunde
  • Nobody’s perfect!

    Una 11 iulie 2010 21:19 Răspunde
  • ha, bun asta cu trolul. 🙂

    la mine, e pantoful cu toc inalt-cui shi galagios care nu m-a incantat niciodata. 🙂

    tania 11 iulie 2010 21:20 Răspunde
  • Ala pentru mine e stiletto: )

    Una 11 iulie 2010 21:20 Răspunde
  • la mine lunea asta e ca marti, fix de dupa ea. am renuntat sa-mi mai sune primejdios. 🙂 la tine?

    tania 11 iulie 2010 21:22 Răspunde
  • stiletto in cui-ul ala problematico-obositor shi prea infipt?????? 🙂

    tania 11 iulie 2010 21:23 Răspunde
  • La mine toate-s zile de vineri placeroase: )))

    Una 11 iulie 2010 21:24 Răspunde
  • hhhm, te invidiez. eu mai sincer prin weekend refac gestiunea de la Carpe Diem SRL. 🙂

    tania 11 iulie 2010 21:28 Răspunde
  • Am niste zile mai ciudate, „Strange Days” in acceptiune Doors. Unico, te-ai prins ca-mi lipsesti?! O sa revin pe crestere de luna.

    adriana 11 iulie 2010 22:01 Răspunde
  • Draga Prinsa, sunt aici, in ciuda aparentelor, numai ca, uneori, ma indeletnicesc cu atatea lucruri in paralel (de exemplu, in seara asta am tot stat la telefon, ca ma suna prietenii din Canada) 🙂 incat uneori dau senzatia ca nu stiu ce se petrece pe blog. Dar stiu. 🙂
    Cat despre restul problemei, da, Prinsa, eu si Alice suntem reale, dar povestile la care fac apel apartin unui trecut totusi, din anii cand credeam tot ce mi se spune – mai ales daca mi se spunea pe un anume ton, cu un anume glas, intr-un anume cadru. Si nu suntem niste cazuri iesite din comun, eu dezvalui aceste povesti nu pentru ca n-ar avea cine sa ma asculte in particular, ci pentru ca stiu cat de multa lume se regaseste in miezul lor. Asta e mesajul pe care il primesc cel mai des: „ma regasesc in textele tale”, iar eu nu stiu daca sa fiu magulita si sa ma bucur sau, dimpotriva, sa ma intristez ca au mai trecut si altii prin lectiile destul de dure ale unei maturizari fortate si ale unor erori survenite din ganduri bune si dragoste, nu din neglijenta si reavointa.
    Acum, cand intre mine si povestile mele trecute se astern perne de timp, toate par mai simple si mai amuzante (mai ales cele indepartate). 🙂

    Simona Catrina 11 iulie 2010 22:05 Răspunde
  • Una/tania ce conversatie…

    Prinsa… Simona e foare reala, foare normala, foarte calda si extrem de buna… for real!

    adriana… vezi ca azi e/a fost la unii eclipsa totala de soare!

    Aceasta finala … mai e putin… banuiesc ca toti sunteti cu ochii portocatiisau negrii!

    CristinaC 11 iulie 2010 23:09 Răspunde
  • orange/ black am vrut sa spun

    CristinaC 11 iulie 2010 23:12 Răspunde
  • Cristina, iti multam pentru fotografii. atat de distractive. 🙂

    tania 11 iulie 2010 23:16 Răspunde
  • Mie de multe ori povestile astea imi par triste. Stilul tau, Sim draga, le salveaza intr-o prima ochire, iar pe mine, personal, tot el ma salveaza de plictiseala pe net: ))
    Am avut un prof care ne provoca prin seminarii cu tot felu’ de topice, unele absolut inafara cursului predat. Intre altele ridicase la stadiul de teorema frumusetea lui ”menage a trois”.Pretindea ca intr-o astfel de chestie macar 2 din aia 3 sunt fericiti. Ceea ce intr-un cuplu nu se intampla mereu.

    Una 11 iulie 2010 23:27 Răspunde
  • Octopus Adriana spune: Olanda – campioana mondiala!
    Daca ma insel, nu mai dau p-aci 🙂

    adriana 11 iulie 2010 23:27 Răspunde
  • bai, ia liniste putin ! (ce zici, Iano, mi-a iesit ca prietenei tale, au ba? :))) )

    un trecator 11 iulie 2010 23:33 Răspunde
  • Unico, cu „menage a trois” e cam ca-n albumul lui Crimson „Three of a perfect pair”:

    She is susceptible
    He is impossible
    They have their cross to share
    Three of a perfect pair…
    He has his contradicting views
    She has her cyclothymic moods
    They make a study in despair
    Three of a perfect pair…

    One
    One too many
    Schizophrenic tendencies
    Keeps it complicated
    Keeps it agggravated
    And full of this hopelessness
    What a perfect mess…

    Si pentru edificare: http://www.youtube.com/watch?v=8f30bFAaGcs

    adriana 11 iulie 2010 23:43 Răspunde
  • daca se intra in penalty, ma calific sigur. mai mare frumusete nu-i! 🙂

    tania 11 iulie 2010 23:43 Răspunde
  • http://www.youtube.com/watch?v=2Q8CO3zkq5g

    ma simt ca si atinsa de eclipsa in seara asta, btw: )))

    Una 11 iulie 2010 23:44 Răspunde
  • Adriana, in coliziune intrau fericirile. In realitate, insaaa, incurca-i drace!: )))

    Una 11 iulie 2010 23:45 Răspunde
  • trecatorule, am facut liniste. 🙂

    tania 11 iulie 2010 23:46 Răspunde
  • adriana, olanda a dat primul rateu…

    tania 11 iulie 2010 23:55 Răspunde
  • na poftim. gop pt spania. linistea dinaintea furtunii. 🙂

    tania 11 iulie 2010 23:55 Răspunde
  • pana la urma la ce va uitati voi acolo? ce joc e asta cu gopuri? 😛

    un trecator 12 iulie 2010 0:03 Răspunde
  • uff, la mine-s gopuri, ca in realitate sunt gol (uri) de spania la campionat.
    m-am tot ferit de virusul din zona, dar tot nu am scapat. 🙂
    Un treactor, tu nu esti microbist sau cum?

    tania 12 iulie 2010 0:06 Răspunde
  • nu, nu am vazut absolut nici un meci din acest campionat. doar vreun sfert de ora din germania-argentina, eram dupa servici, am crezut ca-i rezumat (sic!) si am inchis de la harmalaia vuvuzelelor. cam la asta se rezuma aceasta editie fantastica pentru mine 🙂

    un trecator 12 iulie 2010 0:09 Răspunde
  • Spania merita. Au jucat foarte bine… chair daca mie imi plac olandezii…
    DeaValma pe unde esti?

    CristinaC 12 iulie 2010 0:10 Răspunde
  • tania 12 iulie 2010 0:11 Răspunde
  • un trecator, stai linistit ca nu ai pierdut nimic. 🙂
    eu daca am prins ultimele 10 min din campionat (sic!), consider ca l-am vazut pe tot. 🙂 cacealma nu alta. 🙂
    CristinaC, si mie imi e ceva dor de Deavalma.

    tania 12 iulie 2010 0:13 Răspunde
  • acum sa fim serioshi, cui nu-i plac decernarile totushi? 🙂

    adriana, sa nu mai faci pariuri din astea riscante. 🙂

    tania 12 iulie 2010 0:16 Răspunde
  • PS – gopo venea de la gop. 🙂
    cu tango-urile cum facem? 🙂 om gasi vreunul spanish spanish? in ton macar la campionii lumii? 🙂

    tania 12 iulie 2010 0:24 Răspunde
  • eventual interpretat in olandeza, sa nu se supere nici ceilalti finalisti :))

    un trecator 12 iulie 2010 0:28 Răspunde
  • Ce dor mi s-a facut de munte, de cum mergeam cu gasca in fiecare weekend in Piatra Craiului si cum stateam la foc pana la 4 dimineata si apoi dormeam fie in cort fie in anexe. nici nu mai stiu cati intr-un pat, ce mai conta, eram tineri, si frumosi si fericiti. Imi aduc aminte cum mergeam la mare cu o farma de bani si ne distram. acum daca are hotelul sub trei stele ma stramb, dar stelele astea nu mai aduc distractia de altadata. ce tineri eram…

    dana 12 iulie 2010 0:30 Răspunde
  • pai uite ca nu-s shi holandeze, fir-ar. 🙂 stiau antrenorii ce stiau. 🙂

    deshi salbatica, adica spanish, eu tot zic- Objection! 🙂

    altul mai bun n-am gasit. 🙁

    http://www.youtube.com/watch?v=BgApugpUB3I&feature=related

    tania 12 iulie 2010 0:31 Răspunde
  • tania, sa inteleg ca ai obiectii fata de rezultatul finalei? 😛

    un trecator 12 iulie 2010 0:38 Răspunde
  • nop, aveam obiectii fata de inversunarea de aici, ca de fapt aici era….spanishul 🙂

    ceva de genul- objection, your honour. 🙂

    http://www.youtube.com/watch?v=SEypMC_xR_c&feature=related

    altfel, shakira e fff ok in nishte bluzuri. o reascult sincer, dupa ceva ani.

    tania 12 iulie 2010 0:42 Răspunde
  • o cafia, ceva? 🙂

    un trecator 12 iulie 2010 8:10 Răspunde
  • mai degraba ceva: ))
    O zi de Luni spectaculoasa si neincartiruibila in eclipse urez!

    Una 12 iulie 2010 9:18 Răspunde
  • Continuare fireasca, de vacanta sau nu, cu sau fara cafia, no matter: )

    Depeche Mode, A question of lust
    http://www.youtube.com/watch?v=yggS3debKuM

    Pentru vers(ace) se apeleaza cu incredere lyrics-ul world wide: ))

    Una 12 iulie 2010 10:00 Răspunde
  • merg sigur doua cafiele.
    una, depeche-ul asta mi-a mers fix la pornire. 🙂

    tania 12 iulie 2010 10:04 Răspunde
  • daca tot ati pornit, va urez calatorii placute peste tot 🙂

    http://www.youtube.com/watch?v=bkzLV2wi9cg

    un trecator 12 iulie 2010 10:08 Răspunde
  • ce veche este dar shi faina. trecatorule, nici nu mai stiam cum se cheama. 🙂

    eu eveam alt everytime in minte. 🙂
    http://www.youtube.com/watch?v=fAXgGWY6X5E
    o zi frumoasa va urez!

    tania 12 iulie 2010 10:27 Răspunde
  • Suferinta! Numele tau e femeie: )))

    Una 12 iulie 2010 10:40 Răspunde
  • da, Uno, daca era barbat ii spunea, simplu, suferintz 😛

    un trecator 12 iulie 2010 10:42 Răspunde
  • ..sau, de ce nu, direct Ferintz, ca avea si ceva rasunet ‘prusac’, precum foraibar, exemplu intamplator ; Laura ne-ar putea confirma, la o adica.
    : ))
    Esti foarte atent la detalii azi, Te.
    Nu ca uneori ai lipsi intentionat si inaccesibil de la lectii, dar vad ca ti-ai luat rolul in serios si parca-parca ai inceput sa mai pui mana si pe carte, nu doar sa iei referate de pe internet: ))))

    Una 12 iulie 2010 10:48 Răspunde
  • lasatzi suferintele la sertar si bucurati-va de ziua asta superba. 🙂
    nu asha ne-a fost vorba? 🙂

    tania 12 iulie 2010 10:50 Răspunde
  • ba da,Tania, asa ne-a fost vorba (asta ca sa nu deduca profa asta exigenta ca nu-s chiar asa atent. a cui vorba a fost asta, pana la urma?)
    Uno, Ferintz nu, ca ma duce cu gandul la Ferentz => Ana-Maria, care nu cred ca e barbat. cel putin nu era inca, pana la data actualei postari :))

    un trecator 12 iulie 2010 10:54 Răspunde
  • pai era o vorba cu – sa va urez o zi frumoasa- 🙂 parca de la mine citire, dar voi nu shi nu 🙂
    totushi, Una, uite un depeche mai optimist:

    http://www.youtube.com/watch?v=fAXgGWY6X5E

    tania 12 iulie 2010 10:59 Răspunde
  • sorry, ma bagati in incuracaturi muzicale:

    http://www.youtube.com/watch?v=wXIMSdYrSCU

    semn ca nu m-am pornit bine. 🙂

    tania 12 iulie 2010 11:00 Răspunde
  • Ador incur(a)caturile!
    : )))

    Una 12 iulie 2010 11:29 Răspunde
  • iar fusesem neatent si nu ma dumiream in ce incurcaturi bag eu oamenii de pe aici. muzical, pana la urma e ok, nu intra nimeni in suferinta sau suferint, dupa caz 🙂

    un trecator 12 iulie 2010 11:30 Răspunde
  • 🙂

    doar ce am vreo 7 linkuri deschise (doua muzicale) sic!
    incerc sa nu le incurc, Una, ca eu nu le ador. 🙂
    neam! 🙂

    nu ca nu mi-ar placea substantivul – suferinta- cand e vb de deznodare, dar am un link superb pe ziua de azi.

    wait just a minute. 🙂

    tania 12 iulie 2010 11:34 Răspunde
  • http://www.youtube.com/watch?v=CIrcdu1e1rY&feature=related

    deci melodia asta merita toata stima shi maximum de boxe chiar shi pe la birou. 🙂

    a 1.52 avem chiar shi eclipsa. 🙂

    tania 12 iulie 2010 11:38 Răspunde
  • Parem intr-o vacanta spumoasa, ce misto ar fi sa mai vina si dintre cei ce ne citesc acum si zambesc printre intelesuri sa ne dea cate-un bobarnac, sau macar sa faca un pas in barca..
    Azi as fugi mai degraba pe campii, decat printre fanete, (nu) stiu de ce! : )
    Taniuto, sper sa nu incurci nimic pe-acolo printre itele tale, ca se duce dreaq urzeala covorasului fermecat multicolor: )))

    Una 12 iulie 2010 11:40 Răspunde
  • Una, un trecator, azi am andrele fermecate shi covorash rozaliu. 🙂

    tania 12 iulie 2010 11:43 Răspunde
  • pai de ce nu pe campii, Una?
    eu le ador. 🙂

    tania 12 iulie 2010 11:50 Răspunde
  • revenind, atunci, la sonoritati putin mai vechi dar cu notorietate in zona noastra, iti urez covoras pufos musai. mai ales ca e si roz! :))

    un trecator 12 iulie 2010 11:51 Răspunde
  • pufos???? 🙂 🙂 🙂

    nu, trecator, ca soarele de azi are deja pufoshenia lui. 🙂

    (simone! 🙂

    imi da shi mie totushi cineva traducerea completa shi adevarata a acestui -pufos-??? 🙂
    cine vine cu cel mai lipit sinonim, fac cinste. 🙂

    tania 12 iulie 2010 11:54 Răspunde
  • io nu te pot incurca: )
    Punctele mele forte-s departe de pufosenii, dar aplaud de fiecare data cand il primesc in breton contextual: ))
    Posibil sa vina Thomas cu o definitie stralucinda pentru cuvantul pe care-l vrei explicat, Madam T, ca sa reintoarca serviciul de pe vremuri a traducerii lui ‘pretios’: ))
    Al,” iar te-ai cufundat in stele?Si in nori, si-n ceruri-nalte?”
    : ))

    Una 12 iulie 2010 12:00 Răspunde
  • Una, deja ma gandisem sa-ti fac cinste cu o inghetata. (pufoasa) 🙂

    tania 12 iulie 2010 12:03 Răspunde
  • mda. am dat google pt pufos, shi am dat peste pandishpane shi…pandishpan.
    pe mine ma scuzati, pana la drumul spre cofetarie. dus-intors 🙂

    va las cu:

    http://www.youtube.com/watch?v=7DYA1raD-YY&feature=related

    tania 12 iulie 2010 12:09 Răspunde
  • Mai, cand aud cuvantul „pufos”, vin de oriunde as fi! 🙂 E luni si, in esenta, tot ce fac e sa caut fotolii pufoase, sa lucrez mai entuziast. M-am impufoshat.

    Simona Catrina 12 iulie 2010 12:12 Răspunde
  • : )) Speram sa vii sa ne dai niste un pic de-a dura macar printre pene, daca nu direct printre arcuri de fotolii! Si daca ziua de luni ti-e si entuziasta serios mie imi suna bestial !

    Una 12 iulie 2010 12:22 Răspunde
  • iata una dintre frumusetile virtualului:

    cand se spune -pufos- unii se duc dupa pandishpan, sau cel putin dupa chek. 🙂 sau doar dupa un pufos perfect. 🙂

    http://2.bp.blogspot.com/_w4YLVimurn8/SxEsHf1NvWI/AAAAAAAAGjg/j547bET9IRE/s400/chec+cu+lamaie.JPG

    tania 12 iulie 2010 12:44 Răspunde
  • Una, incerc macar sa coc o luni entuziasta, pana acum sunt conform desfasuratorului, dar pana deseara mai e. 🙂 Ma straduiesc sa ma organizez. (Yeah, right…) 🙂

    Simona Catrina 12 iulie 2010 13:44 Răspunde
  • Buna saptamana sa aveti dragutilor!

    CristinaC 12 iulie 2010 16:48 Răspunde
  • Si tu, Cristinaaa! Noi aproape ca am ispravit lunea. 🙂 Tu mai ai ceva de smotru.

    Simona Catrina 12 iulie 2010 17:18 Răspunde
  • Simona… la mine abia au trecut doua ore de „smotru”… dar daca ma motivez stand in legatura cu voi!

    CristinaC 12 iulie 2010 17:35 Răspunde
  • aflata in cautare de comori muzicale, vreo jumatate de ora, m-am destrabalat, simone, pe blogurile tango. 🙂
    nebunie, minunatie, frenezie, mina de aur, de platina, de suflet.
    nu ma abtin sa n-o postez pe dolce pontes, (o fredonam de ieri shi nu stiam sigur daca era chiar a ei vocea-i atat de puternica) pe care eu am descoperit-o mult mai tarziu decat a facut-o tango-ul. 🙂

    http://www.youtube.com/watch?v=OFMMlap9-YM

    tania 12 iulie 2010 20:40 Răspunde
  • cat despre comorile literare, tocmai azi am realizat maretia istoriei pe care ati construit-o in virtual. ma intreb daca patriciu shtie sa constientizeze, profund, achizitia de care are parte…
    ….probabil ca da.

    tania 12 iulie 2010 20:52 Răspunde
  • Bonsoir, Mache! Sau macar Tache??
    Tanio, io stiu (invat) a constientiza ca vara ne rapeste gheturile si ne domoleste tristeturile..Citind ce ne spui imi pari o discovery-toare de incantari platinate: ))
    Al, poate ar fi momentul sa ne aduci sarurile?
    Te, esti suspect de tacut, asa ca o sa-mi permit sa plec in cautarea-ti!
    Azi am incercari cu gust de madlena, asa ca n-ar fi rau sa veniti cu niste zaruri sa ne ghicim viitorul..

    Una 12 iulie 2010 23:09 Răspunde
  • auzi, Uno? era sa-mi musc limba cand ai zis ca-s tacut. de zaruri nu spun nimic, de viitor pas asisderea, ca deja is cam multi analisti pe la noi, da’ o singura nedumerire am, am putea sa-i combinam pe Tache si Mache intr-unul singur? ceva de genul Matache? :))

    un trecator 12 iulie 2010 23:39 Răspunde
  • Una, nu neaparat o „discovery-toare” ca nu-i prima data cand ma trezesc intr-o vacanta fara concediu printre castelele Tango. 🙂 astazi s-a intamplat doar sa am panorama mult mai conturata. shi, da, este chiar una incantatoare. shi platinata, dar shi alte metale mult mai pretioase. 🙂

    dar uite ce-am mai gasit astazi:

    http://www.youtube.com/watch?v=anx26GzEzS0&feature=related

    primele minute (scotzand versurile) imi par dementiale. asta-i o melodie din trecutul meu glorios de adolescenta. 🙂

    tania 12 iulie 2010 23:40 Răspunde
  • Te, ce surpriza sa ne dai un pic de atentie : ))
    Matache ruls, sper sa-ti placa
    Fii rabdator & gentle cu mine,pliz:

    http://www.youtube.com/watch?v=uV6GMfL4WKk

    Una 12 iulie 2010 23:51 Răspunde
  • sau lache shi cu mache? 🙂 dar nu mai da matache. 🙂

    tania 12 iulie 2010 23:51 Răspunde
  • Tanito, glorioaso!: ))

    Una 12 iulie 2010 23:51 Răspunde
  • Una, caragielitto. 🙂

    Un trecator, cred ca iese de-un:

    http://www.youtube.com/watch?v=v5lFX6kzF1U
    🙂

    tania 12 iulie 2010 23:59 Răspunde
  • Cristina, gata smotrul?:)

    un trecator 13 iulie 2010 4:56 Răspunde
  • la ora asta…….. un trecator? Credeam ca doar eu bantui pe fusul asta incercanat de metehnele insomniei. 🙂

    tania 13 iulie 2010 6:43 Răspunde
  • nu, tania, la ora asta e…tarziu deja :))

    un trecator 13 iulie 2010 6:46 Răspunde
  • trecator… multumesc ca te-ai gandit la „smotru” meu. Am ajuns acasa si am luat-o de la capat cu alt smotru… si acum am terminat si cu asta si am dat o tura scurta sa vad ce ati mai pus la cale… va gasesc eu maine pe la 3:30Pm la voi.

    CristinaC 13 iulie 2010 7:09 Răspunde
  • mda. cine se intreba daca suntem sau nu sanatoshi la cap? 🙂
    reteta: pentru somn lin de vara, la ore onorabile, zic medicii, se ia una bucata schopen la care se adauga un hauer, se presara niste pagini unde individul asta fortzos rupe in doua- trei mai multi fosti concitadini la fel de dushi ca shi el, shi se doarme. 🙂 cel mai probabil dupa vreo patru ore. 🙂 zice-se ca: „multe milioane de oameni aspira la binele comun si, prin aceasta, la binele individului. Cu toate acestea, mai multe milioane de suflete sunt sacrificate pentru interesul general.” 🙂 cand ajungi la concluzia asta, poti dormi linistit. 🙂 daca nu, te multumesti macar cu:

    http://www.youtube.com/watch?v=5G2i0L7uvPo

    Simone, da-mi voie sa postez aici urarea de La Multi Ani pentru cea care este Alice Nastase.
    si niste versuri despre care am citit ca-i plac foarte mult:

    Ce bine ar fi fost să fiu un rac autentic,
    să merg constant înapoi.
    Te-aş întâlni printre amintiri
    şi după ce te-aş găsi nu ţi-aş mai da drumul,
    te-aş târî cu mine înapoi,
    să ne iubim tineri şi nevinovati,
    după care, mereu înapoi, te-aş târî mai departe,
    spre copilarie,
    ne-am juca inocenţi
    pâna ce, obosiţi de joc şi de inocenţă,
    am dispărea într-un mit.
    Dar nu sunt un rac autentic,
    în zadar mă tot laud cu zodia mea,
    sunt condamnat să merg înainte
    şi tot ce pot e să târăsc între cleştii mei de rac
    toată memoria mea, fără să cedez nimic, nimic, nimic,
    cu riscul ca povara ei uriaşă să mă ucidă într-o zi.

    o zi senina sa aveti!

    tania 13 iulie 2010 11:04 Răspunde
  • Simona, am citit Tango-ul frumos de iulie si voiam sa iti spun ca esti superba! Imi place de tine si imi place tot ceea ce scrii si ma rog si sper sa iti gasesti marea fericire cat mai curand, pentru ca o meriti! Te imbratisez cu mult drag!

    Alexandra B. 13 iulie 2010 16:34 Răspunde
  • Daaa, Tania sa spunem : „La Multi Ani cu sanatate ” pentru Alice si sa-i multumim pentru acest loc minunat , ce l-a gandit impreuna cu Simona noastra!
    @ Tania , multumesc de invitatia la plimabarea accesorizata cu cafea aromata .:)

    Blanca 13 iulie 2010 17:06 Răspunde
  • Păcat de Kylie Minogue, o fată atât de frumoasă şi care se complace într-un clip so cheap:

    http://www.youtube.com/watch?v=zixQYDeRtzI&feature=related

    Omuldelamunte 13 iulie 2010 21:21 Răspunde
  • Caru’ mic rastoarna semiluna mare ?
    Soarele si Una si-au tatuat cununa ? 🙂
    Salut supraîncalzit tuturor camarazilor de note luminiscente si vorbe muzicalizante ! Un salut cremuit cu balsam anti alti sori decat Simona si bantuit de interactiuni cu cometele voastre.
    Scuze, Una, nu pot raspunde apelurilor : pe meteoritul pe care ma aflu, Marea Poarta interzice prin lege conexiunea cu galaxia noastra ! 🙁

    Thomas Man 13 iulie 2010 21:44 Răspunde
  • Al, Marea Poarta mai bine-ar saruta Papucul Doamnei si-ar da binete elfilor pe care-i prinde la furat tribut : )
    Tatuata si lunatica, m-as extrage din cosmeliile momentane si duce-m-as invartindu-ma pana intr-un mal(l) insorit dunarean..
    Urarea ta de la multi ani a ajuns la mine, (sau invers) la un moment dat, mi-a impresionat crinolina si am venit gata invalvaiata sa-ti raspund, dar schimbasesi galaxia.

    Una 13 iulie 2010 23:13 Răspunde
  • tania 14 iulie 2010 0:10 Răspunde
  • Hai, destelenirea, totusi, altfel ne bate soarele si-n viata, nu doar in cap!
    Dupa coduri colorate pana la rosu’ cu ploi, peisajul mioritic pare amendat de canicule si trotuare topite. .
    Sau toata lumea s-a gandit la un chiul mic si ne-invaziv, inainte de concediul cu planificari?
    Te, Laura, Al, Simona, unde va sunt clopoteii?: )

    Una 14 iulie 2010 14:12 Răspunde
  • Toata lumea e in concediu?

    CristinaC 14 iulie 2010 15:46 Răspunde
  • Cristina, nu chiar toata lumea. 🙂

    …..eu azi nu-mi prea pot lua gandul de la disparitia madalinei manole….
    am avut ocazia s-o cunosc cu ani in urma, s-o simpatizez……

    tania 14 iulie 2010 16:05 Răspunde
  • Una, frumos spus «ne bate soarele in viata» 🙂
    Omuledelamunte, K minogue s-a prostit cam de multicel.
    iana, marina, LM, un trecator, Dea Valma, nico, prin ce vacante zburdati voi? sunt cu sau fara concediu? 🙂

    tania 14 iulie 2010 16:13 Răspunde
  • tania, trista veste intr-adevar. Eu nu stiu sa reactionez in astfel de momente, ma bolchez.

    CristinaC 14 iulie 2010 16:22 Răspunde
  • Tania, esti draguta, ca de obicei:)
    M-am uitat si eu la clipul ala cheap, munteanul e usor critic, dar frumusetea nu e mereu si peste tot vreo scumpatate, mai da si rateuri intr-un colt, pentru a castiga, poate, imagine, in altul.

    Una 14 iulie 2010 16:26 Răspunde
  • mie chiar imi place k minogue intr-o vreme, intr-un clip, pe care, cred, ca acum nu mai dau doi bani. 🙂

    e unul singur insa care-mi ramane mie fidel. 🙂

    stai ca vin…..
    clipurile 🙂

    tania 14 iulie 2010 16:55 Răspunde
  • asta imi placea si nu-mi mai place: 🙂

    http://www.youtube.com/watch?v=stIApimToOI

    asta imi place pana acum:

    http://www.youtube.com/watch?v=pOpdzS0CY8M

    tania 14 iulie 2010 16:57 Răspunde
  • Simona, da’ tania are pile de trece asa repede de moderare cu doua link-uri?:)

    un trecator 14 iulie 2010 17:09 Răspunde
  • Draga Oona, eu batalia cu soarele am pierdut-o – ma declar invinsa.
    Am vazut, insa, aseara un reportaj despre un animalut simpatic – un fel de caprita alba, frumoasa, cu coarne foarte lungi si subtiri – perfect adaptat zonei de desert in care traieste. In miezul zilei e capabil sa-si ridice temperatura corpului, sa si-o apropie de cea a aerului incins ce-l inconjoara, pentru a-si conserva si ultima picatura (vitala) de apa.
    Ma gandeam ca asta face muzica pentru noi: ne ridica temperatura inimii, impiedicand-o astfel sa piarda fie si un strop din amintirile frumoase (hidratante).

    Paca 14 iulie 2010 18:06 Răspunde
  • Nu, un trecator, nu am pile. 🙂
    (dar stii care este secretul? nu ai voie la mai mult de trei linkuri. 🙂 cum mergi cu unul in plus, cum te arunca la moderare. ma intreb cum ishi fac de cap muzichiile in gara virtualului, pana ce se urca in tren 🙂 )

    tania 14 iulie 2010 18:17 Răspunde
  • Totuşi, mi-e milă de dânsa că a avut un cancer la pept! Aş cam îngriji-o…

    Omuldelamunte 14 iulie 2010 20:55 Răspunde
  • @Tania- Când Kylie este potolită şi-i poartă o dragoste- chiar trucată- lui Jason Donovan, atunci mi se pare de-o dulceaţă fără seamăn în „Especially for You”.
    Dar să te cocoţi pe o grămadă de gay şi să cânţi de acolo ca cireaşa de pe tort, mi se pare vulgar şi ar merita o bătăiţă la popou.

    Omuldelamunte 14 iulie 2010 21:07 Răspunde
  • omuledelamunte, sa-mi fie cu iertare, dar de cand fundul i-a fost declarat unul dintre cele mai sexy de pe mapamond, KM a luat-o braila. 🙂 clipul de care spui tu cred ca este episodul doi de la Slow. (iah, ca nu pricep nimic, sau sigur nu-mi place sa pricep) si nu stiu daca pare vulgar, ci, crede-ma, ESTE (vulgar), iar pe langa asta, mi se pare din cea mai grosiera tenta erotica sau cum i-o spune!

    http://www.youtube.com/watch?v=1xSLpoQdRrU

    …. nu ma pot abtine sa nu va postez cateva cuvinte din editorialul de azi al lui A. Racoviceanu, cu privire la disparitia…

    „Mulţumindu-i pentru bucuria ce mi-a făcut-o cândva involuntar, vreau ca de câte ori o să-mi amintesc de moartea ei să cred că Fata cu părul de foc nu s-a sinucis. A fost ucisă de o oarecare Magdalena Mircea, o doamnă respectabilă, în vârstă de 43 de ani, mama unui copil de un an si doua luni, crima fiind comisă în casa autoarei din Otopeni. De fapt, nu a fost o crimă, ci mai mult o eutanasie, Fata dispărând înainte de a deveni Femeia cu părul vopsit. (Dumnezeu să le ierte pe amândouă!)”

    Dincolo de toate scenariile mortii Madalinei Manole, cuvintele astea imi par cele mai profunde din tona auzita pe ziua de astazi.

    tania 14 iulie 2010 22:21 Răspunde
  • Bai, io am vazut ‘videoclipe’ mult mai cretine.De vulgaritati nu mai zic! KM e o tipa misto si mie imi place muzica ei..

    Una 14 iulie 2010 22:54 Răspunde
  • Una, nu am zis cretina. muzica. vorbeam, punctual, de cele doua clipuri care sunt atat de lascive shi ieftine shi misionare de asha zis body-language. or, KM, care mie sincer chiar imi place cum arata (are un capsor aproape perfect) este ea insashi o tipa absolut sexy shi senzuala. ea asta exprima oricum.

    cred ca nu i se pliaza mai deloc imaginea asta ad-hoc in slipuri. transformarea lui KM imi aminteste de mariah carey, coborata din romantism shi voce superbe la nu stiu ce anturaje muzicale dezbracate cu negri.
    aaa, ambele sunt comerciale. uitasem.

    tania 14 iulie 2010 23:13 Răspunde
  • Nu, Tania, eu am vorbit de cretinisme, nu tu! Imi dadusem parerea mea (ne)comerciala despre domnita asta care a scos in lume un nou videoclip, asa cum fac de multe ori, sa ma arunc in expresii si sa opinez ca o atotcunoscatoare ce ma aflu : ))
    Stii, doar, ca am pareri pertinente de exprimat absolut la orice ora despre oricine si orice !

    Una 14 iulie 2010 23:29 Răspunde
  • Kylie, când a venit la noi, a dansat pe scenă cu nişte parteneri negrişori bine, care au pipăit-o ca şi cum ar fi dănţuit în cabina ei. Eu, mai novice în acea vreme, am zis că face parte din show şi că ea, de fapt, în viaţa privată poartă veşminte de măicuţă.
    Ilinca mea mi-a atras atenţia că ” este frumoasă rău, dar prea o smotocesc zbănţuiţii de negri prin locuri de ruşine şi o fac să ia nişte note false în loc de oh!”
    Nici soră-sa nu-i yală de biserică, probabil însă, la bătrâneţe or să se fălească cu clipurile în care arătau tocma’ bune.
    Are însă hit-uri turbo, zgâtia!

    Omuldelamunte 14 iulie 2010 23:33 Răspunde
  • Melomanca Ilinca ta: )
    Dar si tu, un arpegiu cu dintisori de clestar!

    Una 14 iulie 2010 23:49 Răspunde
  • Omu’, zgatia fiind sor’sa care, desi nu se amesteca cu negrii, nu purta straie de maicuta, pentru ca nu era yala de biserica? si, daca era asa, ea oare mai falsa la oh? (si zici tu ca facea acel „oh” pe scena? ooohhhh! )
    sau kylie? si turbarea aia de la hit-uri cum se trateaza? ca io de cancer nu stiu si te las pe tine, da’ ma gandeam ca macar un picior mai prind si eu din faptura asta de s-a depravat asa in ultimul timp. nu de alta, da’ am bagat de seama ca si popou’ l-ai cam rezervat. e drept, sub rezerva unor corectii, si nu de photoshop, banui. da’ parca nici a notei la purtare nu te-as crede, nu’sh de ce 😀

    un trecator 14 iulie 2010 23:56 Răspunde
  • hai, mai bine recunoasteti voi, barbatii, ca va place, da, da, va place de KM. sexy, erotica, senzuala, dezbracata, bla, cum o fi, bla bla 🙂 cui nu din zona voastra? 🙂

    mai, deci caut O singura melodie a ei, una completa, intreaga, care sa-mi transmita ceva shi nu gasesc nimic. toate-s galagioase gratuit, remixate nu stiu cat. imi este cert- K are de toate, dar nu shi stil. hm! 🙂

    chocolate!-
    http://www.youtube.com/watch?v=y53vB4tuqRo

    voala ce voce pitzigaiata, cu tentatii eshuate de inflexiuni vocale (era sa spun genoflexiuni) ori ea se grabeste sa faca bani, ori compozitorul ei e varza, ori si-a ratat scena. hm din nou! 🙂

    tania 15 iulie 2010 0:09 Răspunde
  • deci tentatiile erau de fapt…. tentative. 🙂

    srry.

    tania 15 iulie 2010 0:13 Răspunde
  • @Tek- Am să-ţi răspund pe puncte pentru că întrebările prea vin De-a Valma, care e-n Olanda:
    1) Amândouă sunt zgâtii şi pun capul pe butuc că şi mămuca lor a luat-o prin răzoare, la cât de frumoase i-au ieşit cele două exemplare. Soră-sa nu falsează la „oh” pe scenă, ba dimpotrivă, scoate unele foarte naturale, din străfundul ei.
    2) Hit-urile sunt turbo, adică beton, iPhone, Gucci. N-am văzut ca hiturile, prin ele însele, să turbeze, doar niscaiva bărbaţi pofticioşi.
    3) Ce să faci cu un picior? Ne trebuie cel puţin două. Eu, când îmi atribuie cineva din off funcţia de corector, am un renume că bat foarte tandru şi cu mult folos pentru victimă, care, pe parcurs, revine cu un tonus debordant.

    Omuldelamunte 15 iulie 2010 0:57 Răspunde
  • @Tania- Kylie este foarte comercială, ca şi Spice Girls, Madonna, Lady Gâgă, Trio Express, Gianni Morandi şi mergem aşa până la cântăreţii din peşteră.
    Sunt, la fete, două mari categorii:
    – cu voce
    – cu curbe
    Genul frumos le place numai pe cele cu voce, în timp ce genul urât le gustă pe amândouă.

    Omuldelamunte 15 iulie 2010 1:05 Răspunde
  • ODML, ai semnat vreun contract de publicitate cu Kylie? zau asha! nu ne luptam acum in cuvinte greco-romane pt un comercial ieftin. ieftin, ma jur ca nu mi-ai spus nimic nou, deci- neinteresant. 🙁

    muzica e parca frumoasa asha:

    http://www.youtube.com/watch?v=od2bLh_V6DY

    (ca de asta e muzica!)

    tania 15 iulie 2010 1:23 Răspunde
  • Tania, nu am avut intenţia a te irita! Nu mă lupt în idei cu tine! Doar constat nevinovat, mai mult de dragul conversaţiei, nu din frondă.
    Am tăcut!

    Omuldelamunte 15 iulie 2010 1:34 Răspunde
  • Si-am sosit cu peruca tavalita de soare si umbreluta smucita din prinsoare. Am lipsit nu din alt motiv ci pentru ca am dat licenta. 🙂 So, azi va fac cinste cu orice doriti voi. 🙂
    http://www.youtube.com/watch?v=XgY0CKaJaG8&playnext_from=TL&videos=DiumMvz2WoI
    http://www.youtube.com/watch?v=5mvWNrROqRE&playnext_from=TL&videos=vh9zeZyKeDE 🙂
    Ce sa fie? Un Mai Tai, un Cahor, Green Apple, o visinata? 🙂

    nico 15 iulie 2010 12:08 Răspunde
  • nico, felicitari in cazul asta 🙂 si vacanta nebuna sa ai !!! 🙂

    un trecator 15 iulie 2010 13:43 Răspunde
  • nico, bravos! 🙂

    merge sigur un green apple, cu multa gheata, intr-un pahar maaaaaaaaare, fara pai. pahar de un litru avem??? 🙂

    tania 15 iulie 2010 14:02 Răspunde
  • Multumiri cu fluturasi molipsitori, Un Trecator si Tania!
    Avem avem pahare de un litru cu sau fara foc:
    http://www.youtube.com/watch?v=IasFy9b52rw 🙂

    nico 15 iulie 2010 15:01 Răspunde
  • nico, felicitari si numai succese in viitor!

    CristinaC 15 iulie 2010 16:29 Răspunde
  • Felicitari, nico! Aleg visinata!

    Paca 15 iulie 2010 16:29 Răspunde
  • ha! v-am prins! voi beti in timpul programului? :)))

    un trecator 15 iulie 2010 16:34 Răspunde
  • un trecator, ne-am luat liber pentru cocktail. 🙂

    tania 15 iulie 2010 16:56 Răspunde
  • io cred ca-mi iau vacanta 🙂

    un trecator 15 iulie 2010 17:28 Răspunde
  • Multumesc Cristina si Paca! Paca , m-ai nimerit fix la o visinata-zmeurata! 🙂

    nico 15 iulie 2010 17:31 Răspunde
  • Trecator, eu mi-am luat vacanta in noaptea de dinaintea licentei tragand un mare chef, ca sa dorm apoi doar 4 ore si sa mai invat inca 5 ore. Ala da chef pe cinste. Atunci seara am simtit cu adevarat emotiile si bucuria ce ar fi urmat sa vina. 🙂

    nico 15 iulie 2010 17:39 Răspunde
  • Am umblat brambura, dar m-am intors, asa cum fac mereu, ca o fiica si-o prietena risipitoare. Iertare, de obicei va previn cand lipsesc, insa a fost ceva spontan. Nu mi-au scapat insa analizele voastre de caz pe seama unor dive cu farmec si corecturi mai mult (sau mai putin) photoshopice. 🙂

    Simona Catrina 15 iulie 2010 18:38 Răspunde
  • simone, am inteles. a fost un concediu spontan. sau nu. chiar o vacanta fara concediu. 🙂

    la mine pe bulevard a plouat, tunat shi fulgerat intocmai ropotelor de aplauze gen mozart. 🙂

    http://www.youtube.com/watch?v=Qb_jQBgzU-I&feature=related

    tania 15 iulie 2010 19:43 Răspunde
  • Felicitari, Nico! Ca proaspata licentiata (sic!) iti doresc ce-mi doresc si mie: o vacanta faina! 😛

    Justine 15 iulie 2010 20:37 Răspunde

Dă-i un răspuns lui un trecator Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title