„Nu suntem muritori, e clar. Dar suntem niste zei prosti, niste nemuritori care ne-am uitat destinul. (Constantin Noica)“

Teacher, leave the kids alone!

de

 

In America de Nord, profesorii sint cei care le vorbesc elevilor despre barza, albine, polenizare si erectie. Parintii sint prea ocupati cu divortul si cu tantra.

 

Strigatul de lupta s-a dat cind fata unui pastor anglican, eleva in Montréal, a venit acasa si i-a spus lui taica-su ca pe ele, la scoala, le-a invatat unde pot face avort fara sa afle parintii. Oficial, o profesoara de sexologie, bine proptita de guvern in cancelaria francofona, le-a adus elevelor material documentar stufos, le-a daruit cu mult drag prezervative aromate, seringi noi de unica folosinta (in caz ca, alaturi de o partida de sex bine patruns, merge si-o garnitura de drog), apoi le-a dezvaluit adresele tuturor clinicilor specializate in musamalizarea pocinoagelor reproducatoare: intreruperi de sarcina fara evidente, fisute, date stivuite-n dosare si alte complicatii de-astea decadente.

 

Pastorul a venit la scoala cu parul vilvoi si cu-n avocat in cealalta mina. A cerut socoteala si daune oarecum morale. A fost stropit cu apa, apoi cineva a trimis ambulanta inapoi, pentru ca sfintia-sa isi recapatase pulsul intre timp. Dupa care a fost remorcat spre consiliul profesoral, care l-a lamurit ca aceasta lucratura diavoleasca din programa scolara e absolut legala si, ca sa vezi dracia dracului, ptiu, Doamne, iarta-ma, e chiar initiata de guvern (care guvern canadian n-are niciodata destule probleme si, cind nu mai are ce petici printre reglementari, inventeaza proiecte sociologice). In cazul de fata, ouase aceasta idee sa se reduca rata abandonarii copiilor si-a avorturilor empirice. Iar seringile, ca pretutindeni pe fata si pe fundul lumii, erau impartite pentru ca toxicomanii sa nu faca posta seringi folosite, infectate fatalmente cu stim noi ce.

 

Dar pastorul din povestea noastra a ajuns la concluzia ca avortul efectuat la clinica unde mama si tata n-au acces e adevaratul iad in care-or sa arza toti, nicidecum sida si alte inventii de-ale americanilor. Drept care a construit imediat, cu minuta lui, o organizatie prin care incearca acum sa convinga pina si gravidele de 12 ani sa nasca civilizat si sa depuna pruncul la orfelinat, in cazul in care familia, saracia sau mintea lor moale nu le permit sa-si creasca odraslele.

 

„We don™t need no education…”

 

Apogeul balacarelii a survenit pe trotuarul din fata scolii, unde intr-o zi au dat nas in cruce sexologii cu traista plina de adrese conspirative si armata de enoriasi cu pavilioanele urechii mov de furie. Nu se cuvine sa-ti lovesti aproapele, dar cuviosenimea si-a amintit totusi ca bataia e decupata din rai. Cafteala s-a transmis la stiri seara, in prime-time, moment la care am inteles in sfirsit ce-avem in comun noi si francofonii: traim mai cu placere vietile altora decit pe-ale noastre.

 

muchmore2

 

Invatamintul nord-american intinde cu consecventa o coarda duioasa: vrea sa demonstreze ca natura nu-i asa de proasta ca noi. Ca, daca o femeie intra-n pubertate la 11 ani, are dreptul civic de a desigila calea catre extaz, cum, unde si cum va dori ea. Ca nici parintii nu mai sint ce-au fost cindva, ca a cam trecut vremea cind oamenii asteptau sa li se rumeneasca mintea inainte de a face sex, prin urmare generatia disperata are nevoie de azil moral.

Primul si cel mai febril demers e asta cu protectia elevilor in fata parintilor. Adolescentii le spun profesorilor cu cine se culca, ce le-a iesit prin diverse locuri dupa ce s-au culcat cu persoana, precum si in cite luni e fatul proiectat accidental. Partea buna a partii proaste e ca, pentru prima data in istorie, elevii abia asteapta sa mearga la scoala, iar parintii abia asteapta sa-i auda, ca pe vremuri, ca-i doare burta si nu vor sa mearga la ore. S-a intors lumea cu fesele-n sus.

De fapt, parintii americani au o singura, acra, matahaloasa revolta: de ce profesorii, care au smanglit va sa zica tot deliciul prieteniei dintre mama si fiica, nu iau in circa lor toate grijile iscate de adolescenti: facturi de carti de credit, bani de colegiu, bani de sutiene-minune, bani de motocicleta cu sa care nu afecteaza testiculele.

 

In fine, pina la urma mami si tati zic mersi ca au timp sa-si rezolve problemele: scapati de grija cocolosirii emotionale a odorului, babacii capata idei constructive “ divort, tantra-yoga, vegetarianism ziua si carnivorism noaptea, secte optimiste, obezitate, jogging cu catelul, preinfarct, colectare de reciclabile, pensie de la stat, pensie privata, masaj erotic tardiv.

 

 

Tag-uri:
· · · · · · ·
Categorii:
Uncategorized

Comentarii

  • Simona draga,

    grea tema de dat cu parerea, mai ales pentru de-alde ca mine, care nu au binevoit sa procreeze pina acum…
    cred ca subiectul asta cu educatia sexuala e la fel de dificil pentru toate generatiile, a fost si va ramine. ca si subiectul educatiei, in general. libertinismul sexual e doar un capitol, dezbatut de atitea ori de-a lungul timpului. sa nu uitam ca a mai trecut planeta asta prin revolutii sexuale, si flower-power, si probabil mult mai multe. sunt valuri sociale: se mai calmeaza o perioada, apoi iar revin…
    fructul oprit a fost cel mai gustos de la geneza; curiozitatea e iarasi in natura umana; teribilismul e o caracteristica adolescentina, exacerbata de procesele fiziologice, hormonale, carora, cit am vrea, nu putem sa ne impotrivim. si toate combinate, creeaza ceva greu de definit si de inteles.
    parintii care considera tema asta un subiect tabu si prefera sa-si lase copiii sa descopere singuri despre ce e vorba, sau se bazeaza pe ce invata ei de la scoala, cred ca fac o greseala. eu as zice ca e bine sa inceapa ei devreme, acasa, sa fie siguri ca stiu si bunele si relele care vin la pachet cu inceperea vietii sexuale. ce inseamna insa devreme, asta nu stiu sa spun, dar banuiesc ca simti cind in capul copilullui patrund idei si preocupari sexuale…
    eu nu as arunca cu pietre in ideea asta cu impartit prezervative si seringi in scoli. insa as dubla-o cu ceva materiale mai „infioratoare”, care sa ii faca pe practicanti sa se gindeasca la riscuri, la cit de grele sunt unele boli cu transmitere sexuala, la cit de greu e de indurat un avort, la cit de dificila e o nastere…daca tot sunt pusi pe fapte si stiu cum sa-ti foloseasca organele, sa stie si ca un embrion odata implantat in uter, trebuie sa iasa afara cumva, intr-o forma sau alta, printr-o practica sau alta, si ca e dureros!!! nu stiu daca la virsta asta vizionarea unei nasteri in direct e o idee prea grozava, cred ca ar fi traumatica pentru majoritatea copiilor. dar cel putin niste filme cu adolescente care au trecut prin experienta unui avort sau a unei nasteri i-ar mai aduce cu picioarele pe pamint si le-ar mai calma galopul hormonal. ideea respunsabilizarii sociale si a cresterii unui copil e cred, prea mult pentru ei, nu o pot intelege.
    pina la urma si noi am fost curiosi, si mai devreme sau mai tirziu tot am ajuns acolo, si ne-am descurcat cumva. daca am fost noi mai destepti sau mai precauti decit generatia de azi, asta nu o pot spune.
    parerea mea…

    Dea Valma 18 mai 2009 11:43 Răspunde
  • wow, ……….trebuie sa-mi revin si sa incerc procesarea lecturii, dar e greu sa fiu obiectiv si sa nu judec din postura de tata. Sunt chiar marcat de enunt !

    Valin 18 mai 2009 13:33 Răspunde
  • Eu simt ca in Romania e muuult mai rau. Si totusi, m-a intristat finalul articolului. Oricat ar fi de rau, oricat ar da din rau in mai rau, parintii care se incadreaza in aceasta tipologie devin efectiv …nepasatori. Uita(daca au stiut vreodata) care a fost scopul pentru care au avut copii, si isi pierd dorinta de a ii invata sa creasca. Asa cum trebuie!

    fatadinport 18 mai 2009 13:44 Răspunde
  • Simona ma bucur ca ne-ai scris. Lumea este cu fundul in sus dar cred ca asa a fost tot timpul.
    Eu personal cred tare in antura si in tot ceea ce este „natural” dar in acelasi timp putinica minte nu strica.
    Da e „natural” sa faci sex pe la 13-14 ani dar tot „natural” e sa faci si cancer daca ai mai multi parteneri sexuali (de sida si alte boli nici nu mai vorbesc). Plus sa nu uitam si de implicarea emotionala…eu as sfatui pe toata lumea (si cu multe argumente) sa astepte macar pana pe la 18-19 si atunci e prea devreme pentru majoritatea…
    Cat despre parintii din america de nord…sunt dusi cu pluta dar as vrea sa cred ca in alte locuri e mai bine….si din nefericire nu e. E greu sa fii parinte in societatea din ziua de azi dar asa a fost dintotdeuna…se poate vorbi pe tema asta zile intregi (ca de altfel pe toate temele despre care scrii)…concluzia mea din umilele cunostinte care le-am capata in viata asta este ca IUBIREA si BUNUL SIMT ar trebuibsa fie la loc de cinste in inima fiecaruia…restul e doar viata care de cele mai multe ori „comes at you fast”.
    Sa aveti pace…si liniste !

    meninne 18 mai 2009 17:30 Răspunde
  • Hmmm…interesant subiect…..macar are mai multe punce de vedere, fata de scandalurile de la noi cu fete care de care mai minore care nasc si/sau leapada pruncii prin spitale, curti, ghene-si nu mai continui ca deja ma ia cu tremurat…
    In facultate am fost la un moment dat intr-un program studentesc care cu asta se ocupa: povesteam cu tinerii din gimnazii si licee despre sex, viata sexuala si protectie….Doamne care aberatii am putut sa aud in 2 luni….nu va inchipuiti! Nu chiar ca barza inca e de serviciu la maternitate dar nici departe …..inclusiv mitul aspirinei…pe post de contraceptiv!
    Pe atunci (eram in anul 2) ma miram de atata ingnoranta dar am ajuns in anul 6( de medicina) si am aflat cu stupoare de o colega de an-inca in luna de miere -a ramas gravida crezand ca anticonceptionalele mai au efect inca vre-o 3 luni dupa ce nu le mai iei…..deci…ce sa mai cerem unora care abia stiu sa citeasca?!
    Despre treaba cu parintii nu pot sa ma exprim ca nu sunt in aceasta postura…

    irina 18 mai 2009 19:24 Răspunde
  • Draga Simona, „live (??) the kids alone”??…. poate ca imi scapa mie intentia titlului….

    Sascha_Red 18 mai 2009 22:29 Răspunde
  • Intr-adevar, wow!!! Ceea ce ai scris tu, Simona, ar trebui sa fie citit de cat mai multa lume. In ceea ce ma priveste, desi nici eu nu am binevoit sa procreez inca(ma gandesc ca e prea devreme), sunt adepta prieteniei dintre copii si parinti, a sexului dupa 18 ani, chiar un pic mai tarziu pentru fete; indraznesc sa spun ca sunt adepta avortului la fetitele de 12-13 ani, pentru ca e boala de-a dreptul sa crezi ca odata cu menarha esti o femeie in stare sa aiba grija de un copil; o sarcina si un copil la o varsta atat de frageda nu poate face decat sa nenoroceasca vietile unor copile, oricat ar incerca sufletele prea cuvioase sa ne convinga ca nu-i asa.
    Problema cea mai mare este lispa de informare si de comunicare, asa cum spunea si dna dr. Irina.
    In Canada s-a ajuns la o situatie extrema; sigur ca este foarte bine sa stie toata lumea sa foloseasca corect un prezervativ, nu e nici o rusine, dar este pacat ca unii ajung sa inteleaga prin „open minded” impartirea de seringi prin licee, incurajand astfel un dezastru al omenirii. La fel de periculoasa mi se pare si ideea ca sexologul respectiv sa le ofere fetelor astfel de informatii; ideal ar fi ca acestea sa stie ca un avort nu este, totusi, un detartraj sau un tratament la cosmeticiana. Un avort isi pune amprenta asupra corpului si mintii unei femei, chiar daca el este absolut justificat.

    Bianca 18 mai 2009 22:34 Răspunde
  • Mersi frumos, Sascha_Red, ha, ha, am scris azi-noapte, cu gene grele (si mintea usoara, bag de seama)… Si nici macar nu bausem nimic 🙂 Multumesc!

    simona 18 mai 2009 22:38 Răspunde
  • Simona, titlul textului tau imi aduce aminte cum fredonam eu cand eram mica si habar n-avem ce vor sa zica aia de la Pink Floyd, dar imi placea melodia: „hei, ticer, litachitalaaau…!”
    Subiectul e insa delicat, serios si periculos ca un mers pe sarma: cum procedezi ca parinte, ca dascal? Bagi capul in nisip si lasi un fund mare afara (a zis cineva asta si mi-a placut cum suna), nu vorbesti cu copiii despre sex si droguri, inchizi ochii si sa-ti spui, ca Bula cand vede girafa, ca animalul asta nu exista? Sau pui fetii de 12 ani, in ghiozdan, langa sendvis, o cutie de prezervative si cateva seringi sigilate, asa, just in case?
    Riscand sa devin plictisitoare o sa pledez pentru calea de mijloc, aia a dialogului calm si relaxat, a indrumarilor fara repros, a vorbelor menite a-l face pe plod sa gandeasca cu mintea lui, sa distinga binele de rau, sa aleaga singur, dar sa aleaga bine, corect, sanatos.

    AlinaG 19 mai 2009 12:54 Răspunde
  • si eu cred, ca si AlinaG, ca asta e calea: sa te asiguri ca plodul tau ajunge sa distinga binele de rau, sa il inveti sa ia decizii, sa aleaga corect. sa il inveti sa isi formeze un sistem de valori, sa isi contureze opiniile si principiile. sa il inveti sa gindeasca pe termen lung si sa nu se lase intotdeauna prada teribilismului virstei. si asta il va ajuta in toate aspectele vietii. si tu, ca parinte, cind vei ajunge sa ai incredere ca gindirea lui e sanatoasa, vei putea sta linistit.
    dar intii de toate, trebuie sa stii tu, parintele, dascalul, adultul, sa faci asta. si nu e usor! o vedem limpede, cind ne uitam peste umar la anii ce-au trecut, la decizille pe care le-am luat la rascruce de drumuri si de vinturi…
    am fost mereu un elev sirguincios, si m-am straduit sa invat de toate. cind m-am facut mare, am avut insa revelatia ca toate coronitele si premiile pe care le-am dobindit nu m-au invatat de fapt nimic pentru viata. nu m-au invatat sa citesc pe fruntile oamenilor care imi vor fi prietenii si care cei ce ma vor trada. care barbati ma vor iubi cu adevarat si care ma vor amagi…daca meseria ce mi-am ales-o e cea mai buna optiune pentru mine. si probabil nimeni nu ar fi putut sa imi spuna astea; au fost deciziile mele, parte din procesul meu de invatare si maturizare.
    m-ar fi ajutat probabil mult sa imi spuna cineva: la asta esti buna, asta e atuul tau…
    inca nu stiu, nici la 32 de ani, care e atuul meu, dar am inceput sa am niste vagi banuieli…

    Dea Valma 19 mai 2009 13:58 Răspunde
  • Parca scoala si parintii erau acolo ca sa se ajute reciproc, nu? sa se completeze, sa scoata la iveala ce e bun intr-un copil, sa-l pregateasca, sa-l initieze… impreuna… Lumea e cu fundul in sus si noi sintem martorii unor aberatii, unor timpenii… legale!!!!
    In loc sa le imparta seringi mai bine le-ar prezenta problema drogurilor pe modelul Tudor Chirila: Cea mai misto femeie din lume vine sa-ti propuna o noapte nebuna… exista doar o singura problema: ea este bolnava de SIDA… te duci cu ea stiind ca dupa o noapte de extaz vei muri incet si in chinuri?
    Cum sa ii invete cineva pe copii ca se pot face avorturi fara stirea parintilor??? Cum s-ar simti cei in cauza daca rolurile s-ar schimba si ar fi ei parinti de fete insarcinate??? Cit de usor este sa fii mama si sa stii ca fata ta de 15-16 ani poate oricind sa ramina insarcinata, poate oricind sa treaca prin trauma unui avort fara ca tu sa fii acolo cu ea? Cine sa le ofere ingrijirea si ocrotirea si intelegerea de dupa avort? daca nu mama, atunci cine?

    Iana 19 mai 2009 15:42 Răspunde
  • Valin 19 mai 2009 16:36 Răspunde
  • Simona draga mea,cu tema asta m-ai incuiat! Chiar nu stiu ce sa spun,ii dau dreptate lui Vadim,trebuie sa-mi revin sa recitesc de mai multe ori textul,dupa care sa procesez….

    florentinamurgoci 19 mai 2009 16:59 Răspunde
  • Bun, dupa cum vad eu problema, scoala nu ar trebui sa fie locul unde sa invatam cum sa mintim, cum sa ne ascundem. Nici pastorul nu este omul care ar trebui sa predice in favoarea avortului si al tainurii lui, insa in ziua de azi cred ca nimic nu ne mai mira. Si nu stiu cum este in societatea nord americana, dar in societatea romaneasca inca exista adolescente, dar si femei mature, care fac avort prin metode neconventionale(frunze de muscata, andrele, etc.), asa ca poate in cazul nostru ar fi bine sa existe niste ore de sexologie care sa-i invete pe tineri cum sa se proteje si unde sa faca avortul, adica intr-un spital sau clinica.
    In ceea ce priveste relatia cu parintii, cred ca exista o pudicitate de ambele parti, caci oricat de bine te-ai intelege cu ei si oricat de toleranti ar fi, nu cred ca ai curajul sa te duci sa le spui ca ai ramas insarcinata. Cu toate astea, atunci cand vorbim de varste atat de fragede, de 13, 14 ani, atunci poti sa fii sigur/a, ca nimeni nu o sa-ti dea un sfat mai bun decat mama(indiferent de societate).
    In alta ordine de idei, cred ca e mai bine sa prevenim decat sa remediem. Deci inainte de a vorbi despre avort, sa vorbim despre contraceptie. Stiu, insa, ca avem tendinta sa spunem ca noi nu o sa patim asa ceva si suntem obisnuiti sa ne miram de ce li se intampla altora, dar in viata fiecaruia exista si scapari, astfel ca ar trebui sa luam aminte din experientele tuturor.

    Adela 20 mai 2009 13:25 Răspunde
  • va saluta pisica intoarsa doar pentru noi bagaje si noi plecari.
    MI-A FOST SI IMI ESTE DOR DE VOI.
    meninne… tu stii.
    valin, multumesc.
    ancag nu am de ce sa te urechez… cand e de tras mata de coada, as vrea sa vin si eu.
    andrei condoleante… mai mult nu poate fi rostit. sunt cu tot sufletul alaturi de tine.
    dea valma o imbratisare mare-mare.
    d-na murgoci, de asemenea, imbratisare.
    simona… ganduri bune cu drag de la pisica hoinara.
    bun venit celor noi.

    pisica 20 mai 2009 22:41 Răspunde
  • este vreme de noua zi, vreme de sarbatoare pentru cei care au onomastica astazi.
    La multi ani tuturor!
    noapte buna tuturor!

    pisica 21 mai 2009 1:18 Răspunde
  • Pisica stii cat imi esti de draga? …si da stiu ca aici sunt la simona acasa chiar daca mintea mea cu memorie scurta mai uita cateodata 🙂

    meninne 21 mai 2009 1:29 Răspunde
  • da meninne, stiu.
    asa cum stiu de fiecare data cand sunt departe ca te am langa mine.
    tu dormi acum, eu zambesc soarelui…
    te astept… te tot astept…. in noaptea cu stele si povesti promisa.

    pisica 21 mai 2009 10:12 Răspunde
  • Multumesc pt imbratisare pisicuto draga! Concediu placut in continuare! Deja se simte un tonus mai bun datorita zilelor frumoase petrecute in vacanta.Te asteptam cu drag,noi suntem aici!

    florentinamurgoci 21 mai 2009 14:48 Răspunde
  • nu spun ca elevii nu ar trebui sa fie informati dar ceea ce se intampla acolo e deja ceva exagerat din multe puncte de vedere

    BLOG VEDETE 21 mai 2009 17:49 Răspunde
  • multumesc mult d-na murgoci. cand am trecut prin noapte, pe langa orasul ocolit (valin am voie sa spun si eu asa?) orasul dvs., am trimis un gand in eter… sa va ajunga si sa va bucure.

    pisica 21 mai 2009 19:35 Răspunde
  • La multi ani, celor sarbatoriti azi.

    Valin 21 mai 2009 23:17 Răspunde
  • va spun din nou ramas bun.
    ma gandesc cu drag la voi.
    la dea valma ce vine curand acasa.
    la meninne ce are astazi sarbatoare (sa iti fie soare draga mea)
    la andrei ce trece prin clipe grele.
    la d-na murgoci, ancag, alinag, la tine simona careia nu ti-am raspuns la „teacher…” , la spy care a disparut intr-o ceata totala, la iris, camelia, multi, multi, ascunsi in tacere…
    va doresc ca tacerile sa va fie provocate de bine.
    sa ne regasim cu drag, cu bine.

    pisica 23 mai 2009 15:38 Răspunde
  • Merci de urari pisica draga.
    Sa aveti pace.

    meninne 23 mai 2009 17:45 Răspunde
  • incercarea moarte n-are…parca asa ziceam cu ani in urma 😉
    si uite ca am incercat (a nu stiu cita oara!) sa accesez blogul de acasa si de data asta am reusit.
    e foarte liniste pe-aici; sa fie de vina vremea buna, sau vremurile? sper ca va e soare si in suflete. si-mi vine sa zic, si nu ma pot abtine: cind pisica nu-i acasa…nici soarecii nu mai joaca pe masa! asa ca pisica draga, bine ca te intorci in curind, ca sa mai stam si noi de vorba.

    AncaG, tu ce mai zici? de mult nu ai mai dat nici un semn de viata. mi-ai tras o pupatura de m-ai ametit (ma gindesc si acum la ea ;))), dupa care m-ai lasat cu ochii-n soare.

    mai am o saptamina si imi iau zborul catre voi, catre parinti…asta imi aduce aminte ca am de pus niste ginduri in ordine, am de dat niste explicatii, sau ma rog, mai bine zis de povestit niste evenimente prin care am trecut, din fericire, cu bine. nici nu mai stiu de unde sa incep si daca imi mai amintesc totul in ordine cronologica. dar asta nu are importanta; insa nu stiu cit sa le povestesc…banuiesc ca le voi spune ” aproape totul”, caci nu le voi putea impartasi minciuna cu sarcina. aia a fost ceva pentru lamurirea mea personala, caci stiam ca sunt mintita! si apropos, am fost miercurea trecuta la sustinerea doctoratului unui coleg, caruia i-a fost coordonator Licuriciul cel mare. si asa imi statea in git fata lui, si n-as fi vrut sa am placerea sa ma intrebe de sanatate, cum nici nu va imaginati. si incercind eu sa-l evit, ce sa vezi? imi dau seama ca de fapt ma evita si el pe mine! ceea ce e logic si de bun simt, as zice eu, daca n-as sti ca persoana in cauza nu are pic de bun simt…
    asa…si nu mai tin minte exact cit v-am povestit, cred ca v-am spus ca Licuriciul imi aranjase un meeting special, cu o doamana foarte bine protapita in scaun, de la HR, si foarte bine instruita de catre Licurici, care mi-a explicat uitindu-se languros in ochii mei ca daca sunt insarcinata, asta nu schimba, din pacate, nimic…si m-a sfatuit intelept ca daca ma duc la interviu sa nu dezvalui micul meu secret decit dupa ce mi se va oferi pozitia si voi fi semnat contractul! (cum era vorba aia cu aruncat pisica moarta in curtea vecinului? si eu credeam ca e o vreo „intelepciune” pur romaneasca…da’ se pare ca olandezii au descoperit-o si ei, nu stiu care au fost primii).
    si v-am spus ca am fost pina la urma la juristul pe probleme de munca al universitatii, care, cind a aflat cum m-au miss-informat, a inceput sa ceara explicatii…asa se face ca acum doua saptamini, doamna cu pricina mi-a trimis un email foarte frumos, prin care ma intreba daca vreau sa aduc oficial un transcript de la medic, prin care sa ateste ca sunt insarcinata, si sa refaca actele, lasindu-mi contractul initial, pina la 1 ian 2010!
    ei, de asta ce mai spuneti? asa-i mai Dea Valma ca „Romania is your country” si nu mai pare dracul asa de negru? asa-iiiiiiiiiiiiiiiiii…
    ma rog, a trecut totul…ca acceleratul din poezia lui Topirceanu. duca-se!

    PS si pentru cei care se intreaba daca am raspuns sau nu la emailul cu pricina: NU. L-am ignorat si il voi ignora, si daca ma va mai intreba cineva ceva, asta face parte din capitolul „probleme f personale” si nu am de gind sa mai dau explicatii nimanui, caci nimanui nu-i pasa!

    Dea Valma 24 mai 2009 12:23 Răspunde
  • viata cu miros de soc

    casa cu miros de soc e casa mea, si fata cu miros de soc sunt eu…
    in vaze am margarete culese de mina mea de pe cimpul din apropiere. in par am stelute mici de soc.
    viata mea miroase a soc si soare…si e frumoasa! e aromata si colorata.
    cred ca fericirea are multe fete. dragostea e probabil una din ele, dar pe linga ea, mai sunt si multe altele.
    am citit sub cerul liber, intinsa pe iarba, printre ratele si gistele ce se scaldau linga mine…am citit „Dragostea dureaza trei ani” si am realizat, a cita oara? ca viata e ceea ce facem noi din ea. ca fara conventiile sociale suntem mai liberi si mai fericiti, ca pentru fiecare, fericirea are alta aroma, poate alt inteles…ca prima conditie ca sa fericesti o alta persoana e sa fii tu insuti fericit. ca fericirea mea nu e ceea ce ma leaga, ci ceea ce ma dezleaga, de frustrari, de conveniente sociale, de presiuni si lucruri impuse.
    sunt dezlegata si alerg prin propria-mi viata, culeg soc si soare si abia astept sa infloreasa teii.

    Dea Valma 24 mai 2009 20:43 Răspunde
  • Felicitari , pentru sarcina – sper ca am inteles bine, DeaValma ai dreptate in ceea ce spui, despre salcimii infloriti din ale caror flori se fac gogosi nu poftesti??
    Va doresc o saptamana frumoasa , iar Dea Valmei o sarcina usoara, frumoasa asa cum si – o doreste; sper din tot sufletul ca nu am gafat ;meninne adune si noua ceva de pe unde calatoresti tu….

    iris 25 mai 2009 12:37 Răspunde
  • Iris,
    nu sunt insarcinata…e o poveste mai veche, imi pare rau ca am creat confuzie. cine a urmarit postarile mele de vreo doua luni incoace, stie despre ce vorbesc. dar stai linistita, nu e nici o gafa.
    nu am sa mai mentionez nimic despre povestea asta, totul e trecut, oricum.

    Dea Valma 25 mai 2009 12:46 Răspunde
  • nu inteleg tacerea asta inghetata, imi da fiori…brrrrrrr
    unde sunteti?!
    nici macar propriul ecou nu rasuna…
    incep sa imi simt singuratatea, sa aud vocea viitorului: tacerea!

    Dea Valma 25 mai 2009 21:14 Răspunde
  • Sarut miinile Dea Valma, acum ajung acasa, din drumuri cu folos si pregatiri si ………
    Nu esti si nu sunteti singure, nu suntem singuri.
    Eu ma cenzurez, poate nepermis de mult, dar asta am facut, desi doar sa citesc nu-mi place, consider ca doar interactiunea, dialogul, confluenta e purtatoare de progres (sa-i spun social ?).
    Revin, desi cam tirziu, mai mult de „nervi” stau la masa, dar revin.

    Valin 25 mai 2009 22:24 Răspunde
  • Valin, in sfirsit…
    la mine s-a pornit furtuna si urla vintul prin aerisiri…e un pic cam sinistru.
    dar mi-am pus muzica si mai estompeaza un pic mugetul.
    nu pot spune ca mi-e frica, dar nici ca e un sentiment prea placut.

    Dea Valma 25 mai 2009 22:46 Răspunde
  • Of, am atitea sa va spun si sunt cu mintea in multe „zari”, inca vorbesc la telefon si scriu in paralel, dar sunt cu voi, cu toti.

    Valin 25 mai 2009 23:11 Răspunde
  • Revin dimineata, scuze.

    Valin 25 mai 2009 23:42 Răspunde
  • mi se usuca saliva’n git cind ma gindesc ca am sa fiu si eu tata si va trebui sa-mi educ odorurile, dar mi se usuca si mai tare pentru ca am tecut interviul de selectie pentru Canada.

    Botnary 3 septembrie 2009 22:35 Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title