Sambata, am venit acasa duminica, daca pot sa ma exprim asa. Aproape 100 de ziaristi de la legendara Bulina rosie si halucinanta Bulina albastra s-au reintalnit, au chefuit si-au ras nebuneste la un restaurant din Bucuresti, dupa aproximativ 15 ani de pribegii diverse. De fapt, unii au fost acolo din iunie 1992, cand a aparut Evenimentul zilei condus de Ion Cristoiu, altii (ca mine, bunaoara) au venit in 1993, altii mai tarziu, iar prin 1997 s-au cam rupt randurile. Astazi, aproape nimeni din vechea garda nu mai e la Bulina si, de fapt, nu mai exista Bulina, exista doar Evenimentul zilei (no comment). In loc de orice alta cronica, asez aici imagini concludente pentru starea noastra de spirit si gradul de exaltare.
Categorii:
Uncategorized
Buna Simona, de ani de zile doresc sa iau legatura cu tine, dar, iata, uitandu-ma pe un alt blog la pozele astea, am dat de blogul tau. Nu stiu daca tu iti mai aduci aminte de mine, avem o poza impreuna in clasa a VII-a in tabara la Darmanesti Bacau. Colegii ziceau ca semanam… Soarta a facut sa fiu tot in presa:) Daca vrei sa luam legatura ti-am lasat aici adresa mea de mail de pe care iti pot da si nr de tel… Catalina
ce misto arati, intr-una din poze parca esti in pauza , langa caloriferul de la P3 ….( stii tu unde zic) 🙂
numai bine ! 🙂
Simona aratati fantastic!
Ma bucur nespus pentru tine!
Simona, constat cu placere ca arati fantastic. Vreau si eu reteta succesului tau.
Te pup si va asteptam la Brasov.
Intradevar pozele vorbesc …. nu mai e nevoie de comentarii….
Simona draga, tu arati excelent !
arati foarte schimbata fata de pozele ce le-am vazut in ultima vreme.. s-a intamplat ceva in viata ta si nu ne-ai spus? 🙂 arati super!
Rose_Dubai, CristinaC, Cristina Bizu, Marina, Andra, sunteti tare dragute, doar ca nu am cine stie ce merit in metamorfoza asta. Am mai povestit cu alte ocazii si nu vreau sa plictisesc. In acest caz particular, m-a ajutat si atmosfera de la fata locului, a fost o intalnire de pomina – si rar mi se intampla sa spun asta cu convingere! 🙂
Catalina, draga mea, ti-am scris pe e-mail! Mi-ai facut o surpriza grozava! 🙂
Simone, ai o bulina alba? N-ai? Stai ca am eu una in plus, ia-o. O bulina alba de la mine 🙂 Sper sa nu-mi dai la schimb una neagra. Mai bine niste bile de sticla. Ca am vazut eu niste sticle (suspect de multe) pe acolo 🙂 Oare cum ar fi o seara in care sa ne reintalnim cu vechi si uitati – dar buni, si mai buni o data cu trecerea timpului – prieteni (era cat pe ce sa uit ce vreau sa zic cu pauzele astea lungi si cred ca puse cam incorect), fosti colegi etc. si sa avem in fata apa, doar apa, nici macar cafea? Ar fi starea de euforie de alt tip? De mai mare intensitate? Am vorbi aceleasi lucruri? Cu aceleasi persoane? Ma gandesc ca iesirile mele cu prietenii sunt mereu incalzite de o bere, un vin, ceva distrugator de neuroni in orice caz. Cate retineri s-or fi dezactivand asa, pe cate le regretam apoi, daca n-am baut suficient cat sa le uitam? 🙂
Faine poze, cate amintiri in ele… oare cum ar arata un ziar facut de voi, astazi?
Ana, noi am baut, iti spun sincer, dar nu regretam nimic, deocamdata. 🙂 Sigur, am vazut cateva manifestari emotionale neobisnuite, pe fond etilic, insa m-am invatat cu asemenea reactii, inca de pe vremea cand lucram la Bulina Rosie, iar bufetul era foarte aproape de redactie, pot spune ca era ca un departament asimilat. 🙂 Unii colegi innoptau acolo, era mai comod, mai ales ca Bulina Albastra avea tura de noapte. 🙂 Da, mie mi se pare ca am fi facut acelasi lucru si fara whisky la bord, voiosia revederii era oricum euforizanta!
felicitari ! 🙂
Multumesc, Wind! 🙂
Simona, e superb articolul de azi de pe DC!
M-am amuzat copios.
O zi frumoasa!
Li, multumesc frumos, m-ai gasit si acolo, stiiiiiu… Uite link-ul si pentru ceilalti, apropo (desi cred ca toti ceilalti m-au parasit, e o liniste lugubra pe-aici):
http://www.dailycotcodac.ro/2011/03/mucoasa-adormita-din-padure/#more-11839
am citit pe daily cotcodac acum 2 minute… 🙂 mercic.
Iana… si eu. 🙂 Ne-am infratit cumva, asa ca va fi o preumblare de pe Daily Cotcodac pe blogurile Tango, in permanenta, ceea ce nu poate decat sa ma fericeasca!
Simone, „departament asimilat” suna foarte alimentar 🙂 Eu sunt cat de des pot prin zona, am stabilit deja ca blogul tau da dependenta, nici macar nu incerc sa ma tratez. Mi-e dor de toti „dependentii” asimilati de randurile tale. Si ca sa nu mai fie liniste, sa tipam putin:
http://www.youtube.com/watch?v=7xPbmyc0uTo
Iana, o sa ma crezi ciudata daca iti spun ca ieri ma gandeam ce mai faci? Si ce-ti mai face fetita? Lasa, mai bine nu-ti mai spun asta, sigur o sa ma bagi in cutiuta pe care o lipesti delicat cu scotch (imi suna a whiskey 😛 ) si te faci ca uiti de ea 🙂
TM, eu sufar de un sindrom grav (uneori ascutit, oricum sonor): am inceput sa repet unele melodii in „dedicatiile” pe care le scap din tub. Tu parca erai sanatos (din acest punct de vedere, cel putin 😛 ). Help?
Tania, Anamaria, pe unde sunteti?
Simona draga echipa IT de la colegiu m-a anuntata ca pagina „revista Tango” e o sursa de virusi si mi-o bocheaza… poate dai de stire si celor de pe la revista.
Eu am riscat azi inainte de blocare dupa ce am chemat IT-ul de 3 ori in ultima saptamana caci imi canta PC-ul cu voce tare ” virus alert”.
De altfel colegiul este foarte indulgent cu paginile pe care intra mii de studenti si sute de angajati. Daca m-au alertat inseamna ca Tango chiar are probleme!
@Simona, am vazut cotcodacul tau la tomograf 😛
De atunci, masinute de formula 1 se intrec prin pancreas !
Si tu purtai rochie cu bulinute la fiesta asta ? 🙂
AcZ, eu si tamaie ? 🙂
De unde atata sanatate (mintala) ?
Or fi niste milimicroni, se ascund printre perdele 🙂
Muzicile ne urmaresc ca nistre umbre infidele, în cicluri si obsesii epigastrice 😀 :
Keep Shelly In Athens – ‘Hauntin’ Me’
http://vimeo.com/20256778
Simone, am citit despre perlele interne. Eu inca nu m-am controlat si nici n-am de gand. Sa vezi ce fericit o sa fie doctorul care o sa ma opereze daca voi pica vreodata pe strada in criza de ceva de pe tractul digestiv 🙂 Cu bisturiul in mana va striga: acestei paciente, care sta cu pacientza pe masa, sa i se dea o rezerva mai buna; aduceti niste calmante model 7 frunze si un lantisor, sa leg bunatate de diamante cu aroma de..asaa…vin si bere…lasa ca trece cu niste produse de curatare interna din dulapior, de aici, si sunati-o pe nevasta-mea ca azi nu vin acasa. Pe amanta o sun singur 😀
TM, macar abur, se poate? 😛 Eu vorbeam de sanatate muzicala, de aia mintala nu se cade sa „judec” tocmai eu 😀 Am ascultat, da, e din ADN-ul tau, dupa cum am (mai) stabilit 🙂
Dupa cum se vede, unii aveau nevoie de un impuls sa revina… si impulsul a fost acolo….
Ana, pi aici is. 🙂
priveam fotografiile simonei si ma gandeam cat apreciez jurnalistii din asa-numita garda veche. mult diferiti de generatia actuala. originali, cultivati, profunzi, scriitori de elita, desi provin, nu-i asha simone (?), din studii superioare diverse si nu, obligatoriu, de pe bancile jurnalismului superficial. (asha cum se preda sau se ingurciteaza teoria presei in zilele noastre)…
well,
dance me to the end of love:
http://www.youtube.com/watch?v=fJi1QM0PT5o
Nu, Thomas, eram doar in camasa de forta majora si halat de unica nefolosinta, ca de folosit oricum nu mi-a folosit la nimic. 🙂
Tania, ha, ha, zici ca ne-ai auzit cum ne laudam la petrecere! 😀 N-am facut altceva decat sa ne gratulam, sa ne spunem ce buni eram noi atunci si ce presa misto faceam, spre deosebire de astia de azi. Doar ca uitam un lucru esential: majoritatea suntem in managementul publicatiilor de azi, deci cumva punem umarul la brambureala actuala. 😀
Li, pai vezi ca am luat-o prin invaluire, ca la Posada. 🙂
Ana, esti mortala, ca de obicei! 😀
Simone, de acord cu brambureala. 🙂 si cu restul. 🙂 si cu domnul Racoviceanu, pe care nu m-am abtinut sa nu-l postez aici, macar pentru faza cu starea cu spirit, ca asha mi-am spus si eu la prima vizionare a pozelor tale (ce stare de spirit superba), dar si pentru „realitatea pura”, sau….”gaina”. 🙂 🙂 :
„Înainte de a mai râde o dată amintindu-mi de glumele doamnelor şi domnilor respectabili redeveniţi pentru o zi ”boschetarii” din bătrâna hală din Casa Scânteii, mi-am mai dat seama de faptul că îmi lipseşte acea realitate pură, ca şi cum un ochi uriaş o scanează şi o transpune fără a o mai digera… Şi de aia sufăr de ”găina cu pui vii blues”, un blues al presei făcute de puşti cu riduri de la cât râd plini de speranţe.
P.S.: „Bulina Roşie“ a fost o stare de spirit, „Evenimentul zilei“ e un ziar.”
Simone, ai mare dreptate cu generatia dupa care nu sunteti doar voi nostalgici, ci si cititorii (denumire data celor care nu mai citesc azi nici un ziar, cel mult adica sigur doar o revista). Si cam ai dreptate cu pusul umarului 😀 ca doar o media e, si nu e media aritmetica ci literara 🙂 Eu, fiind intr-o continua stare de intrebare (ma intreb de ce si de unde starea asta? :D) am, insa, o problema de cvasi-anatomie azi: daca voi puneti umarul, cine se ocupa cu ghidilatul bramburelii? Caci deschizi niste pagini colorate, un TV color (daca n-ai avut bani de alb/negru) si te apuca rasul (apoi plansul, defect anatomic si anacronic).
PS: citisem ca sunt „morala”. Cat pe ce sa lesin 😀 (si vocala, dom’le, unde e vocala aia care pazeste de obicei usa de la intrare?).
Tania, „gaina cu pui vii blues” suna ca o piesa pe care ar putea-o compune si canta AG Weinberger. Un domn care am impresia ca face mereu fix ce-i place si nici ca-i poate pasa mai putin de parerea lumii. De-aia imi place mie de el, desi lui putin ii pasa de asta 😀 (m-am repetat controlat 🙂 ). Chestia cu „starea de spirit” face cam toate diferentele in lume, cred…
Super melodie, eu m-am racit putin de dl Cohen cand am inceput sa ii citesc cartea dar am revenit la el pentru ca nu canta din ea 😛
Uite muzica si de la mine:
http://www.youtube.com/watch?v=vnukSlXw8U0&feature=related
…..daily cotcodac….e…haiul dupa lume acolo ! simona te armonizezi perfect !
ana, super bluess man ….e de recomandat de vazut pe viu, in concert, are …savoare …sa zic !
Simone, parca vad postare peste 15 ani pe blogul tau tango: „revedere dupa 15 ani”, care ar suna cam asa: „Dupa 15 ani de daily cotcodac si…monthy tango…imi e dor de nebunii care chefuiau si se certau aici, mai-mai sa-si ia jugularele si sa se invesmanteze in ele, oameni care veneau aici cu masuri partial dezvelite (unul zicea varsta, altul culoare parului / cerului gurii, altul le zicea fara perdea etc.) care lasau sa se vada pe de-a-ntregul doar dragostea de un anumit blog, „nu spui care” ca e al meu si nu-mi fac reclama” etc.
Deci, ce am zis eu ca ai putea spune, dar spus cum numai tu poti sa spui ca sa rad si eu, e o varianta de postare viitoare si un fel-model Posada de a spune ca vrem si noi (sau sa vorbesc in numele meu?) atentia din curtea zilnica cu oratanii unde ne uitam peste gard, ca mie mi-e greu sa bat mingea pe prea multe terenuri, nu de alta da’ eu abia am invatat sa cad fara durere intr-un sir de gropi, cand sa ma obisnuiesc si cu alte denivelari? 🙂
monthy e din cutia cu monthly, dupa ce au mancat-o carii 😀
Windy, l-am vazut pe un hol, la un concert unde era spectator, in facultate. Mi-a facut o impresie. Punct 🙂
Doua filmari din seria celor de la reuniunea fostilor jurnalisti de la fosta Bulina Rosie – din 12 martie 2011 – (dupa 15 ani, cei de la Evenimentul zilei al lui Ion Cristoiu, eheeeei), le-am ales p-astea fiindca rasare si capul meu de cateva ori pe-aici. 😀
http://www.youtube.com/watch?v=SdNWa6t5VJI
http://www.youtube.com/watch?v=gS4m4D0o4k4
Ana, mi-as dori sincer sa ne vedem si la 15 ani de Daily Cotcodac, am senzatia ca iese ceva chiar memorabil… ca sa nu mai spun de 15 ani de Tango!!! 😀
Simone, capul tau rasare, tu infloresti… frumos.
Am observat ca in prima filmare ai vrut sa scoti ochii celui care filma dar, in ultimul moment, ai schimbat planul (neinclinat) in care ti se miscau degetele (filmarea a putut continua..) si, in al doilea, scoti limba. Niste semne de dragoste incarcate de nostalgie 😀 In a treia filmare pe care ai fi putut-o posta, presupun ca ar fi urmat o oarescare bumbaceala din care cineva sa se aleaga cu o bulina albastra la ochiul stang (sau croseul tau de stanga e cel pe care il folosesti mai des?) 😀 In continuarea scenariului din capul meu (am loc destul si pentru un ecran mare), camera s-ar fi scurs istovita peste fiecare fatza, un muzician destept ar fi taiat bucati muzicale pe care sa le lipeasca pe fiecare purtator de vorbe scrise si, cand ar fi fost muzica mai in forta, orchestra ar fi avut un carcel colectiv si noi am fi auzit ce spune cel pe care s-a stabilizat (vorba vine) camera. Apoi am fi facut un colaj de vorbe. In fiecare roman se ascunde un scenarist. In anumite cazuri, ar trebui sa fie ilegal (imoral sper ca e, ar fi bine sa nu ingrase). 🙂
Tania, TM, ca voi sunteti cei mai potriviti pentru asta, cred eu, ma gandeam sa nu lasam pozele stinghere, sa le asociem cate un cantecel. De ex: „Read my mind”, „Policy of truth”, „I was born to love you”, „Whose gonna save my soul”, „Whiskey in the jar” etc. Sau e un joc prea de pauza mare? „Prea bun, prea ca la tara” 😛
AcZ, „If Time Is All I Have”…
http://www.soundsblog.it/post/13477/james-blunt-if-time-is-all-i-have-video-ufficiale?utm_source=feedburner&utm_medium=feed&utm_campaign=Feed%3A+Soundsblog%2Fit+%28soundsblog%29
Read My Mind ?
Ana.Punct.Da.
Bine ca l-am vazut numai pe scena….ca…de…..la micimea mea de statura la…..impresionanta lui statura….. dadea peste mine…ha-ha-ha…l-am vazut in …hoohooo 1991 in concert la Brasov cu un super cvartet de jazz…si zic ca tine. Punct….Atunci am ascultat si rezonat prima data la blues cantat in engleza, pe viu…mi se parea fantastic, sala era in delir, rasete, flueiraturi, parca era o sueta cantata….yeh-yeh….. Punct 🙂
TM, tu vrei sa ma incurci? 😛 Pai pe ce poza punem melodia? Sau facem munca de echipa, unul alege melodia, altul poza, altul textul, si la final vine Simone si ne sterge commenturile? 😀
Hai sa incepem cu ultima poza. O fi un joc prea copilaresc? Plictisitor? Mie imi place („du-te si joaca-l singura”, se auzi o voce din off sau din capul meu; din fericire, am o voce de rezerva care zice „bravo, excelent, ti-ne-o tot asa” 😛 ):
http://www.youtube.com/watch?v=tPc_JpDPEDE
Windy, si eu tare as vrea sa il vad in concert. Nu e doar statura, cred ca energia pe care o emana e mai mare decat cativa oameni la un loc. De-asta nici un album, oricat de bun, n-o sa bata vreodata un concert live. De la care pleci incarcat (sifonat, poate fara portmoneu, cu bocancii murdari si hainele ude, daca ai noroc de-o ploaie, dar plin de energie nefacturabila). Mai punem un AG, tot ceva de zburlit parul:
http://www.youtube.com/watch?v=TGxxNIErDoQ
Bine, nu raspundeti, o sa va vad la ochii din buricele degetelor abia luni 🙂
Stati sa ma pansez la deget si la neuron, „tine-o” tot a-s-a, zi-se e-a 😛 ; voce-a de rezerv-a are o gramatica cu fi-le lips-a 😀
Am vrut sa-ti zic ce faina esti!! Dar acum cand incep sa scriu imi dau seama ca habar nu am sa pun virgula unde trebuie si nu numai! Asa ca fi indulgenta cu mine! De fapt nici nu am sa pun virgula!:) Esti super tare! Uneori am plans citindu-ti reportajele in care scrii cu atata lejeritate despre viata ta. Eu nu sunt in stare sa fiu sincera nici cu mine, daramite sa mai scriu si intr-o revista!
Simona, ai cunoscut-o pe Sorina Ţăranu
A fost o persoană foarte draga inimii mele şi daca ar mai fi fost pe pământ ar fi fost acolo cu voi!
Iarta-mi intrebarea dar simt nevoia să amintesc de ea. Iarta-mi şi îndrăzneala dar aş fi aşa de fericită să ştiu că cineva îsi mai aminteşte de ea. Era încă un copil pe vremea bulinei roşii iar acum nu mai este.
Te rog să scuzi că asociez unei petreceri aşa frumoase o amintire aşa tristă.