Academia de zevzeci

In Romania de azi, printre alte paradoxuri paguboase, am ajuns la o performanta de pomina: avem din ce in ce mai multi titrati si din ce in ce mai multi prosti de bubuie. La ora asta, numai cine nu vrea nu face facultate. Si cine n-ar vrea sa fie considerat intelectual? Aud zilnic, prin oras, pitipoance semidocte si cocalari agramati laudandu-se ca merg la facultate, la academie, la universitate. Sigur, prea putini la Medicina. Prea putini la o institutie serioasa, de prestigiu. Majoritatea, studiaza Dreptul, Comunicarea, Managementul, Psihologia, Teatrul sau Marketingul pe la cate-o facultate particulara dubioasa.

Sa nu ma intelegeti gresit, nu vreau sa supar pe nimeni, exista si facultati particulare foarte bune si acestea si-au dovedit rolul in dospirea intelectualitatii neaose. Dar multe scolicele de-astea acreditate cu pile (ca mai totul in tara asta) scot recolte intregi de papagali cu diploma. Ii cunoasteti, sunt de obicei genul arogant, vorbesc cu pleonasme, cacofonii si cuvinte despre care habar n-au ce inseamna, si in prea putine cazuri lucreaza pe specialitatea lor. O spun cu amaraciune, multi misuna chiar prin presa, reporterasi care se umfla in penele ciufulite cu licente pompoase, dar spun gogomanii la televizor. Toti fac facultati ca sa poata fi incadrati, conform nomenclatorului meseriilor, in functii ce necesita atare pregatire. In rest, ii doare-n cot.

Cunosc intamplator o persoana care tocmai a terminat o particulara (nu stiu cand, ca parca acum cateva luni o incepuse, dar ma rog), la profilul Relatii Economice Internationale – sau asa ceva. Avea trei examene pe an, si alea tip grila. Dar nu orice grila: inainte de testare, profesorii le dadeau o hartoaga cu toate intrebarile si raspunsurile din care era posibil sa se aleaga teme de examen. Deci ei invatau pe dinafara 100 de optiuni corecte (a, b, c, d sau toate cele de mai sus), dupa care bifau automat, la testul scris. Va dau cuvantul ca testarea la sala pentru permisul auto e examen de doctorat pe langa sesiunile unora dintre studentii patriei.

Asa apar promotiile de loaze, oameni cu CV-uri poleite care, cand deschid gura, te fac praf cu cate-o perla (doua, noua, o suta). Asa se explica faptul ca, desi majoritatea au si masterate (ca, unde-au terminat o facultate intr-un an jumate, ce-are daca mai fac si-un Master in trei luni?), dar robotesc in cu totul si cu totul alte domenii decat alea pentru care s-au pregatit (vorba vine). Fandosite cu facultati de psihologie sunt asistente de platou, mai pe romaneste dau din fund la emisiunile bulevardiere. Titrate care au absolvit cate-un Drept topaie pe langa roata de bingo sau pipaie jetoane prin cazinouri. Sau pur si simplu stau acasa, tolanite in vastele apartamente ale cate unui miliardar caruia i se face mila de sex-appeal-ul lor.

Exista, printre impostorii astia, o patura anume, care ma scoate din sarite cat toti la un loc – cei care cotcodacesc: am studiat la Sorbona. Wow! Prostimea casca maxilarele, cu un respect incontrolabil. Pe urma, daca faci sapaturi (si faci, cand esti ziarist sau cand iti miroase ceva suspect), afli ca a facut o scolicica de vara aflata in acelasi campus cu Sorbona, cateva cursuri platite de tati-bogatanul, un fel de parodii dupa specializari celebre. Asa ne explicam si de ce multe individe umflate de bani si de ifose, care „au studiat la Sorbona”, vin acasa si deschid cafenele, spa-uri sau, repet, deschid conturile unui bou de miliardar.

In Romania, din pacate, CV-ul nu prea mai inseamna mare lucru. Atat de usor pot fi inflorite si masluite niste date, incat ma mir cu toata sinceritatea ca nu s-a acreditat pana acum nicio Academie de Pile si Aranjamente.