fbpx
„Nu suntem muritori, e clar. Dar suntem niste zei prosti, niste nemuritori care ne-am uitat destinul. (Constantin Noica)“

„De-i goni fie norocul, fie idealurile…”

de

Acum cativa ani, cand colegii mei de liceu s-au revazut, la 20 de ani de la bacalaureat, eu eram in Canada. Un ocean si o clipa de somnolenta a vietii m-au lipsit de singurele palpitatii dragi de care aveam habar pana acum. N-am sa-mi iert niciodata ca n-am fost acolo. Mi-au trimis fotografii dupa reintalnirea lor (iata-le…) si un coleg (care ma iubise enorm prin clasa a 12-a) s-a oferit sa-mi puna si mie capul printre ei, in Photoshop. Am ras, apoi am plans si am refuzat. As fi preferat sa-mi daruiasca un cap adevarat, un cap care sa mi-l inlocuiasca pe cel lenes si sa nu ma mai lase sa lipsesc, vreodata, de la intalnirea cu fostii colegi.

I-am iubit mult. Pe toti. In liceu, am fost genul de eleva populara, cu initiativa – energie pe care n-am mai regasit-o niciodata mai tarziu. Probabil a ramas presata undeva, in caietul de comentarii literare, pe care l-am pastrat ani buni dupa ce-am plecat de pe bancile scolii. Cand am terminat liceul, ne-am aruncat intr-un lant frumos de petreceri nebunesc de promitatoare, jurandu-ne, evident, ca vom sti in permanenta unii de altii, ca ne vom cauta si ne vom iubi ca atunci cand negociam temele, in pauza dinaintea prapadului: da-mi-o tu s-o copiez pe cea de algebra, ca ti-o dau si eu s-o copiezi pe cea de la literatura universala. Si pe urma mergem impreuna in parc.

Au fost anii libertatii mele, ai trezirii mele, ai iubirilor mele pure, fara adaosuri nocive de ratiune, de experienta, de scepticism. As da orice – nu spun vorbe mari in general, si cu toate astea, insist: orice – sa mai fiu capabila sa iubesc la fel ca in liceu.

Pe Alexandru, prima mea dragoste, l-am iubit pana la capatul lumii si inapoi. I-am acordat credit nelimitat, vis nelimitat, viitor nelimitat. Au fost trei ani in care mirosul de salcam si florile presate inca nu trecusera in categoria memoriilor desuete. In care credeam ca dragostea si dorinta incep si se termina cu un sarut. Ani in care el stia ca mai urmeaza ceva, dar nu-mi strica povestea, nu-mi dadea portile de perete, nu-mi apropia orizonturile. M-a lasat sa-mi traiesc speranta si sa-mi construiesc o plaja serafica, pe tarmurile mintii. Si azi mi-e drag, si azi ii multumesc, si azi incerc sa-i spun ca atunci a inceput si s-a sfarsit o lume.

Ieri, dupa mai mult de 20 de ani de cand ne-am despartit, am vorbit la telefon cu Florin, o alta idila suava, meteoric-romantica, din vara cand am terminat liceul. Avea vocea de-atunci, am retrait socul incremenirii in timp, am avut tresarirea metafizica a parerii ca am adormit o secunda si m-am trezit pe malul lacului din orasul nostru, unde mi-am presarat gandurile, inceputul de dragoste (niciodata dusa pana la liman…) si promisiunile. Langa Florin. L-am auzit si probabil am sa-l revad curand. Si, odata cu el, mi-am redaruit un prezent pregatit de 20 de ani, dintr-un trecut splendid al tandretii noastre.

Mi-e dor de colegii mei de la Liceul Mihai Eminescu din Buzau, mi-e dor de iubirile mele de la Liceul B.P. Hasdeu din Buzau, mi-e dor de anii cand nu stiam definitia nemuririi. Si, deci, nu ma temeam de ea.

PS: Am regasit, undeva, memorii ale liceenilor de altadata, un colt de poveste si, implicit, speranta ca n-am pierdut definitiv intalnirea de promotie… http://www.coffeechat.ro/reuniunea-de-clasa/

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
Categorii:
Uncategorized

Comentarii

  • Anii de liceu sunt unici, atunci se fac prieteni pe viata, atunci traiesti cele mai frumoase aventuri si sentimente, pe care maturitatea nu lasa sa le traim dupa ce absolvim. De bine de rau, liceul e una dintre cele mai importante etape ale vietii, atunci ne formam valorile 🙂
    ms ca m-ai oferit o calatorie in timp 🙂

    cosânzeana 30 martie 2010 17:24 Răspunde
  • La varsta cand atingi cerul cocotat in varful patului nu stii bine nici definitia prieteniei daramite pe cea a dragostei. La liceul Eminescu se dau, fireste, notiuni pentru invatarea nemuririi. Dar definitia nemuririi n-o afla decat stelele.
    Mai scrie-ne propozitii stralucitoare, te rugam, noi veghem la vesnicia ta.

    Vegetal Ink 30 martie 2010 17:53 Răspunde
  • Mai ales ca ”vesnicia s-a nascut la sat”: )

    Una 30 martie 2010 18:12 Răspunde
  • Frumos, ca de fiecare data!

    Alexandra B. 30 martie 2010 19:35 Răspunde
  • DV, nu-ti fa griji cu dansul la bara, te-ai miscat gratios printre batavi si povestesti cu pozne de trezesti si un interes adormit. Imersiunea ta ne-o confirma : nu-i padure de portocale fara lalele neagre. Si ce mai Pasen cu heringi proaspeti o sa petreci si ce mai window shopping poti sa tragi acolo ca-s multe vitrine !
    De-ar servi portocalele sarmalute cu canabis la coffee shopuri s-ar dizolva si socul culturilor in tuica si n-ai mai privi înapoi cu nostalgie.

    Din scarpinat s-a nascut maria sa ideea.

    Vegetal Ink 30 martie 2010 19:49 Răspunde
  • Vegetal Ink, bag seama ca spre tine ar trebui sa trimit nu fluturi, ci niscai frunzulite din alea cu multi lobi 😉 cit despre window shoppingul de amsterdam, imi amintesc cit de pe ginduri a ramas un prieten venit in vizita din Ro, dupa ce a vazut o exponata cu ochelari, cu aparenta foarte intelectuala. si pentru tot resul vacantei nu s-a mai oprit din exclamat: „mai dar fata aia chiar parea cuminte! daca as fi intilnit-o pe strada poate chiar m-as fi indragostit de ea!”

    Dea Valma 30 martie 2010 21:33 Răspunde
  • Simona, esti un om frumos si bun, caci ti-ai luat toti colegii cu tine acolo, pe ,,plaja ta serafica”.
    As fi putut folosi sablonul acela ,,fostii colegi”…dar nu este actual deloc. Ei sunt cu tine si acum.
    Pot doar sa-mi imaginez atmosfera dintr-un liceu in care invata si baieti, caci in anii de liceu, eu am avut numai colege. Adesea m-am intrebat cum as fi evoluat intr-un mediu cu un grad mai mare de competitie( mereu am crezut ca baietii, la varsta liceului sunt mai focusati, mai interesati de studiu..Si cum ar fi fost relatiile azi, peste timp, daca printre colegii mei ar fi fost si baieti. Cred ca ei sunt cei ce reusesc, peste ani, sa adune colegii la cate-o revedere.
    Sunteti frumosi si frumusetea vine din faptul ca sunteti impreuna, dupa 20 de ani.
    Si, Simona, lasa-ti capul acolo, ca de-acolo este!!!

    mi 30 martie 2010 22:02 Răspunde
  • La una din intalnirrile aniversare dde la absolvirea liceului a sotului meu nu am putut sa participam. A fost in luna mai cand el nu isi putea lua concediu si pentru ca din clasa lui 9 persoane traiau in america de nord s-au hotarat sa se intlneasca pe aceste meleaguri. S-au schimbat e-mailuri, s-a vorbit la telefon… s-a hotarat in final data si locul. doar unul din cei de aici a reusit sa fie prezent si la intalnirea din Ro. A fost foarte frumos si a tinut de vineri pana luni depanandu-se amintiri privind poze, vorbind la telefon cu cei din Brasov. Unii au venit singuri altii cu sotiile/sotii…si au hotarat ca o vor face din nou.
    Am uitat sa va spun ca s-a intamplat la noi acasa.

    CristinaC 30 martie 2010 22:18 Răspunde
  • Citind rindurile Simonei mi-a fost imposibil sa nu re-traiesc sentimente pe care le-am trait si eu. Simona te ia cu ea si poti sa te indragostesti si de Alexandru si de Florin, daca nu esti atenta.
    Ma intreb, insa, daca nu ar fi mai bine sa avem numai iubiri, mici-mititele si ca urmare nici un fel de dor si suferinta.
    Cind eram in clasa doua mi-a placut pentru scurt timp un baietel, Dan, care era in clasa a IV-a. Intr-o buna zi, Dan m-a rugat sa-i imprumut o carte. Nu mai stiu cum se numea, dar imi amintesc ca avea un mic tigru pe coperta. Iubeam povestile si cartile, dar i-am imprumutat cartea ca o dovada a acestei simpatii.
    Dupa citeva zile l-am rugat pe Dan sa-mi inapoieze cartea, numai ca Dan o pierduse.
    In momentul acela s-a risipit toata iubirea si nici acum nu inteleg cum poate cineva sa nu returneze o carte.
    Poate in felul asta viata ar fi mai usoara si mai fara regrete. Si chiar asa, tot am ramas fara cartea cu tigul acela mic pe coperta.

    Odille 30 martie 2010 22:19 Răspunde
  • Ce ne faci tu, simona….cate amintiri pot provoca amintirile tale…

    am incercat ani buni sa-mi amintesc despre prima mea simpatie intamplata prin clasa a VII-a. mi-am amintit starea, una dulce-amaruie, una timid,-asteptata, inconjurata de o aura superba de sentiment inocent, curiozitate, zambet si teama…, dar nu mi-a venit in minte numele. ii spuneu alex si era cel mai bun la matematica din clasa a VIII-a A. Tocilarul clasei, nici macar nu-i desluseam foarte bine printre colegi, pentru ca, la randul meu eram tocilara clasei mele, dar pe la literaturi si alte cele. de-abia imi ridicam privirea spre tabla si clopotel, la sosirea timpului spre casa. Eii, imaginati-va mare galceava mare, intr-o zi de vara, intr-o pauza de ore, cum un cel mai popular baiat din aceeasi clasa a VIII-A, (fata lui mi-o amintesc perfect) m-a abordat scurt sa-i confirm numele, pentru ca apoi sa scoata de sub haina de elev o…ciocolata. Este din partea lui Alex, mi-a spus. Mi-a dat-o si a luat-o la fuga. In jurul meu? Toata sarma plina de carlige. am fost atat de emotionata, incat fetele-cucuietele-colegele mele au inceput sa strige in gura mare ca vor si ele ciocolata. Nu mai aveam habar de nimic. imi doream doar sa-mi amintesc, in orice fel, chipul acestui baiat minunat, care ma facuse, intr-un fel duios de special, fericita. Odille, prima mea pornire a fost sa te intreb de starea iubirii din clasa a IV-a. 🙂 Dar n-o mai fac. 🙂

    tania 30 martie 2010 23:00 Răspunde
  • Frumosii ani de liceu ! Cand au fost , cand au trecut , unde s-au dus ? Ce varsta extraordinara cand simti ca esti zeu , cand toata lumea e a ta , cand ai atatea vise si cand aproape nimic din ce e rau nu te-a atins ! Imi amintesc cu nostalgie anii de liceu si cu multa emotie . Eram atat de tineri , atat de buni , de sinceri si de puri !

    Marina 30 martie 2010 23:53 Răspunde
  • Simona, eu nu recunosc pe nimeni in pozele astea. M-a lasat chiar atat de tare memoria… incat nu-mi mai recunosc fostii colegi, sau nu e nimeni din clasa noastra ? M-am bucurat atat de tare cand am citit postarea ta… si am fugit, cu sufletul la gura, sa privesc cu atentie pozele. Si… nimic… nici un chip cunoscut, doar cativa profesori.
    Dumnezeule, cati ani sunt de atunci… nici nu-mi vine sa cred. Amintirile sunt inca atat de vii, de clare… Era totul atat de frumos, de inocent, aveam atatea sperante si planuri.

    Carmen S 31 martie 2010 5:53 Răspunde
  • Draga Carmen, intr-adevar, multi sunt de la clasele paralele, am fost serie ampla, tii minte ca noi am fost prima generatie de „decretzei”? 🙂 Oricum, pe Monica (fosta Stanila) cred ca o recunosti… Cel putin! 🙂 Si profesorii, dragii de ei…
    In ceea ce ma priveste, recunosc multa lume, probabil si pentru ca, eu fiind in echipa de dans modern si de gimnastica si la cor si in echipa de dezbateri literare si in echipa de poeti si in alte multe echipe 🙂 (si… da, recunosc, de lideri UTC…), ma imprietenisem cu toata seria, aveam prietene din toate clasele. N-au fost prea multi, erau plecati, asemeni mie, dar am auzit ulterior ca au regretat, evident.
    Astea sunt poze pe care le-am primit dintr-o singura sursa, daca aveam acces la toate, probabil faceam mai repede puzzle-ul.
    De-aia am si publicat (si mai sus…) link-ul urmator – si il reiau, in speranta ca mai primim si altele si refacem o generatie fabuloasa, minunata, pe care ma incapatanez sa cred ca n-am pierdut-o de tot!
    http://www.coffeechat.ro/reuniunea-de-clasa/

    Simona Catrina 31 martie 2010 12:25 Răspunde
  • Vegetal Ink, ai scris atat de frumos si de magulitor, incat aproape ca suna a sarcasm. 🙂 Glumesc, mi-a placut. Si va multumesc tuturor ca-mi vegheati nemurirea. Sa stiti ca e mai adevarat decat suna, mai realist, mai palpabil. Voi ma salvati.

    Simona Catrina 31 martie 2010 12:28 Răspunde
  • Cosanzeana, Mi, CristinaC, Odille, Tania, Marina, AlexandraB, Dea Valma, Una… glasul vostru mi-a confirmat ca subiectul ales de mine ne prieste tuturor, m-am temut o clipa ca va ravasesc, dar am priceput, in scurt timp, ca e o rascolire din categoria celor placute, necesare. Va multumesc… Mult.

    Simona Catrina 31 martie 2010 12:32 Răspunde
  • Doamne…ce frumos……
    Anul asta voi merge si eu la revederea dupa 20 ani, tot la Buzau, tot la Eminescu. Abia astept , mai ales ca nu am revazut pe nimeni de la terminarea liceului.
    In pozele tale am recunoscut 4-5 fete si 2-3 baieti. am avut chiar senzatia ca daca le-as pune bentita si saraf in photoshop ar redeveni elevi in citeva minute; nu s-au schimbat nici la fata si nici in atitudine, pozitia corpului sau zimbetul. am avut chiar senzatia ca-i vad pe coridorul de la P3 muscand din eugenie sau mozaic…..
    Cite amintiri au navalit privind la pozele astea…… ( am revazut sosetele 3/4 ale doamnei…si mi-am reamintit de felul in care le priveam cind eram la tabla incercind sa ma concentrez la raspunsul cerut la economie politica iar mintea mea era doar pe acele sosete…..).
    Spune-mi daca ai revazut Cringul de cind te-ai intors si daca ai facut vreo plimbare singura pe bulevard………

    rose-dubai 31 martie 2010 13:42 Răspunde
  • Amintiri despre Buzau fara amintiri din „Crîng”? 🙂 Mama e tot buzoianca si are un teanc de poze din renumitul Crîng. Mie imi suna foarte romantic numele parcului asta, apoi niste renumite alei cu castani… probabil voi stiti despre ce vorbesc, eu doar mi-am propus sa ajung cindva acolo, sa vad pe unde se plimba mama cind era tinara.

    CarmenP 31 martie 2010 15:58 Răspunde
  • Nu se poate sa citesti mesajul Simonei si sa nu te lasi invaluit de bogatia de sentimente si de trairi.
    Fara sa vreau mi-am facut si eu a trecere in revista a anilor de liceu si am ajuns la concluzia ca anii de liceu au fost frumosi, inocenta si naivitatea imi erau surori, dar nu as dori sa-i re-traiesc. As vrea sa incep din nou de la 18 ani.

    Tania ma intreba cum era in clasa a IV-a. Am fost asa copil pina pe la 13-14 ani! Ma jucam cu o verisoara mai mica , amindoua alergind prin curte, cu cite un bat lung de tot, spunind ca ne plimbam cu calul, oprindu-ne sa manince si sa bea apa.
    In realitate nu am fost niciodata aproape de un cal pt ca mie mi se pare si acum, mare si periculos.

    Lucrurile s-au schimbat in liceu. Mergeam la ceaiuri unde parintii gazdei stateau cu noi si fiecare din noi aduceam cite o prajitura, mergem la strand cu o suita de colegi, eu nestiind sa inot ma balaceam in bazinul de copii , echipata cu un colac de salvare, iar colegii mei stateam in jurul meu sa ma pazeasca, spunind ei, sa nu ma inec. Trebuie sa recunosc ca nu-mi amintesc sa ma fi dus vreodata la strand cu colege.
    Iarna veneau colegi si ma plimbau cu saniuta pe strazile din jurul casei mele.
    Acum, cind citesc ce am scris si compar cu ceea ce a scris Simona, imi dau seama ca nu am avut nici o prietena in liceu si parca nu eram asa un “team player”. Dar asa s-a intimplat, nu a fost o cale pe care eu sa o aleg la 15 ani.

    A fost foarte frumos si totusi nu as vrea sa incep din nou cu grija intrarii la facultate si mai ales a alegerii facultatii pe care sa o urmez.

    Poate m-am maturizat mai tirziu, dar pentru mine amintirile din anii studentiei si prieteniile de atunci, le voi pretui intotdeauna si le voi iubi.

    Odille 31 martie 2010 19:05 Răspunde
  • Dintre sute de catarge
    Care lasă malurile,
    Câte oare le vor sparge
    Vânturile, valurile?

    Dintre pasări călătoare
    Ce străbat pământurile,
    Câte-o să le-nece oare
    Valurile, vânturile?

    De-i goni fie norocul,
    Fie idealurile,
    Te urmează în tot locul
    Vânturile, valurile.

    Nenţeles rămâne gândul
    Ce-ţi străbate cânturile,
    Zboară vecinic, îngânându-l,
    Valurile, vânturile.

    tania 31 martie 2010 21:42 Răspunde
  • versurile lui eminescu ma intreaba cum or canta gandurile inganate de valuri sau de vanturi. daca mi-as asculta acum melodia gandului, m-as asterne pe scrisul anilor despre liceu. i-ar scrisul ar suna cam asha:

    http://www.youtube.com/watch?v=kybeq2dWBf8

    tania 31 martie 2010 21:46 Răspunde
  • simona, luata de val sau vant, pentru prima data in viata, am dezlegat, eronat, IAR-ul 🙁
    am doua motive sa-ti multumesc azi. 🙂
    1. datorita rozului tau, despre care spuneai ca l-ai pierdut, mi-am cumparat un pretios roz dintr-un sarafan gri. (ti-am zarit gentutza roz, sa stii. 🙂
    2. tot datorita tie, mi-am amintit numele primilor mei fiori. sunt inca sub surpriza memoriei primordiale descatusate din sufletul meu de acum o mie de ani. 🙂

    pe cale de consecinta, multumesc! 🙂

    cristinaC, am primit portocalele tale. ceva mai gingash ca ele, n-am mai vazut de ani….acum am inteles povestea fluturashilor tai. 🙂

    tania 31 martie 2010 22:03 Răspunde
  • «Oamenii disperaţi trăiesc în colţuri retrase. Îndrăgostiţii trăiesc în colţuri retrase. Cititorii de cărţi trăiesc în colţuri retrase.»

    Un mar muzical pe zi, o saptamana fara doctor.
    În timp ce altii hoinaresc frumos cu memoria prin Crangul Buzaului, eu sarbatoresc in coltul meu retras, Big Apple, din motive greu de asternut pe hartia asta.
    Am asezonat pt eveniment un tort bio cu savori poetice si impart cu voi 7 felii,
    7 cantece putin cunoscute dar cel putin la fel de daramatoare ca « New York Mining Disaster 1941» al Bee Gees-ilor :
    LCD Soundsystem – New York I Love You But You’re Bringing Me Down
    http://www.youtube.com/watch?v=-eohHwsplvY
    Cat Power – New York
    http://www.youtube.com/watch?v=-JOy1nM6UoA
    Thomas Dybdahl – One Day You Will Dance For Me New York City
    Paloma Faith – New York
    Morcheeba (ft Kurt Wagner) – What New York Couples Fight About
    http://www.youtube.com/watch?v=Vx4lcgKTT0g
    Sophie Milman – Lonely in New York
    Roman Candle – I Wish I Was in New York

    Cu Thomas Dybdahl v-ar place sa va beti cafeaua.
    De Roman Candle ma leaga fire de profil.

    Vegetal Ink 31 martie 2010 23:55 Răspunde
  • tania, cred ca va trebui sa postezi pentru noi, o fotografie a ta cu noul sarafan roz pentru ca ne-ai facut foarte curiosi.

    Odille 1 aprilie 2010 0:06 Răspunde
  • Odille, inchide putin ochii. il vei putea zari, asa cum iti place tie ca-i sta Taniei bine. ca doar e cu gri si roz, ce poate fi mai …..mai cum de-atat? ei, Tania, cum e?

    un trecator 1 aprilie 2010 0:29 Răspunde
  • hai ca m-ati facut sa rad. 🙂 va dati seama ce curioasa am fost eu, odille. 🙂 pai, vorba….jumatatii de vorba a trecatorului… ce poate fi mai…., mai cum?….mai, deci….mai eleganto-confortabil decat sarafanul meu roz-gri? Odille, nu am poze, dar daca tii neaparat…:) 🙂 It is just my…sarafan. 🙂

    tania 1 aprilie 2010 0:37 Răspunde
  • ei poftim, odille, genul asta, dar nu atat de decoltat. plus de asta, are maneca. scurta.

    http://www.casualwear.ro/Sarafan-cu-decolteu-adanc-p-16285-c-254-p.html

    tania 1 aprilie 2010 0:44 Răspunde
  • tania, un trecator, eu pot sa-mi imaginez , dar am nevoie de niste mici detalii. Are , oare, vreun buzunaras, o curelusa?

    Odille 1 aprilie 2010 0:45 Răspunde
  • odille, descriere: genul de mai sus de la brau in jos. aceeasi lungime. cureluta nu are, ci doar intaritura pe care o vezi si in foto. si, cusuta pe sub el, bluzita cu maneca scurta. model de gri in carouri mici-dese roz, ffffff faine. 🙂

    tania 1 aprilie 2010 0:50 Răspunde
  • nu, fara buzunare. desi cele mai adevarate sarafane sunt cele cu buzunare oblice pe fata, plus curelusha subtire, in loc de intaritura. haideti ca iar ma gandesc la vreun shopping . 🙂

    tania 1 aprilie 2010 0:52 Răspunde
  • tania, multumesc. Foarte chic si frumos. Sa-l porti sanatoasa!

    Odille 1 aprilie 2010 0:54 Răspunde
  • frumoasa descriere, Tania 🙂 „genul de mai sus de la brau in jos” suna mirobolant, de-a dreptul ! :)) (glumesc, sa stii, dar asocierea e bestiala!) si inca o remarca, mica. vis-a-vis de lungime. ce te faci tu, Tania, daca ai fi foarte inalta? ai avea un sarafn mini ? 🙂

    un trecator 1 aprilie 2010 0:54 Răspunde
  • da, in fine, suna mirobolant. de la talie, brau in jos. vorbeam ca la croitorie. acum, deh, trecatorule, vorbeam si noi ca intre femei. 🙂 ca o dezvaluire, mi-ash fi dorit sa fiu nu f inalta, dar macar inalta si nu pt mini, ci chiar pentru fuste, rochii lungi pe corp. Pfuuuu! dar, asha cum sunt, deci nu inalta, prefer fustele pana la genunchi. trecatorule, esti designer??????

    tania 1 aprilie 2010 1:00 Răspunde
  • odille, mersic! dar sa stii, totushi, ca nu mi-am cumparat un lamborghini. 🙂 dar vezi, asha se intampla cu rozul asta, care vad ca are succes pana si la mine. printre gri. gata, end of my notorious dress story. 🙂

    tania 1 aprilie 2010 1:07 Răspunde
  • daca tot m-am bagat intr-o discutie intre fete, ca la croitorie, hai sa ma adancesc. nu intr-atat ca decolteul ala, dar daca spui ca al tau nu are aceeasi linie, e mai bine. plus ca materialul cu linii dezavantajeaza modelul, pentru ca ii rupe din cursivitate. daca zici ca al tau are romburi, decolteu mai discret, pare – din descriere – unul mai dinamic. daca ar fi avut si intaritura mai discreta, cu o linie mai dreapta pe talie, ar fi fost si mai si. chiar la o palma deasupra genunchiului. as putea fi ? :))

    un trecator 1 aprilie 2010 1:11 Răspunde
  • tania, poate un trecator nu este designer, dar are imaginatie si gust delicat. De apreciat! Si mai are si o camasa roz.

    Odille 1 aprilie 2010 1:12 Răspunde
  • intaritura nu-i atat de lata. sarafanul din foto ii prieste mai degraba unei tipe inalte si un pic mai corpolente decat mine. este cam de latimea unei curelushe subtiri. e cam la o jumatate de palma deasupra genunchiului.

    da, ai putea fi. si inca unul bun! bravos, trecatorule!

    tania 1 aprilie 2010 1:19 Răspunde
  • Si eu am terminat tot Eminescu dar in Constanta. Din nefericire nici eu n-am fost la întalnirea de 20 de ani. Organizarea a fost sub orice critică si e mare pacat, pentru ca multi dintre noi am fi venit …)))

    ema dobre 1 aprilie 2010 1:22 Răspunde
  • odille, da, este de apreciat mai degraba decat de complimentat. dar, ce este foarte interesant, odille…..primul meu sarafan l-am purtat in clasa a XI-a. ei, acel sarafan a fost cel mai splendid dintre toate sarafanele din lume. avea bretele, curea si buzunare si camasha. hmm, era clasic, negru si camasha alba. ca la scoala. 🙂

    tania 1 aprilie 2010 1:24 Răspunde
  • tania, amintirile noastre sunt de fapt sentimentele noastre si un pic de realitate in background. Te inteleg foarte bine.
    Pot sa indraznesc sa te intreb daca esti semn de apa?

    Odille 1 aprilie 2010 1:41 Răspunde
  • odille, port cel mai blamat dintre semnele de apa. Care sa fie, care sa fie, decat racul? dar ma scoate ascendentul din Leu! 🙂 Unde-i astroloaga noastra cu maimutzele????
    Tu???? Sa nu-mi spui ca tot pe aici….. 🙂

    tania 1 aprilie 2010 1:43 Răspunde
  • va sa zica Tania e rac ….si daca tot ne mai aducem aminte de scoala si copilarie, sa nu-mi spui acum ca deviza ta e „tot inainte” ! :))

    un trecator 1 aprilie 2010 1:48 Răspunde
  • sigur, trecator, trebuie sa existe cineva sa puna paie pe foc. 🙂 sincer, eu nu sunt foarte incantata de zodia mea, deci ma declar de niste ani nemultumita. dar asta nu inseamna ca deviza mea nu ar putea fi…tot inainte!!!! 🙂 ca…tot inapoi, e doar partea de unde vin. 🙂 plus de asta, nu ma simt in totalitate rac, dupa cum am mai spus. crustaceul asta, sa zicem, mi-a imprumutat doar calitatile. Ah, nu-mi place sa-mi discut zodia! sau poate cand o sa aud ceva bun despre ea, doar atunci. 🙂

    tania 1 aprilie 2010 1:54 Răspunde
  • ceva bun? pai cred ca racii sunt foarte buni…fierti ! :))

    un trecator 1 aprilie 2010 1:56 Răspunde
  • tania, am banuit ca esti Rac pentru ca iti porti sentimentele pe aripioare zi si noapte si nu le pirezi niciodata . Si eu sunt Rac. Am citit un vaon de carti cum „sa traiesc in prezent si sa uit trecutul”. Inca nu am reusit, dar norocul este ca mai sunt inca multe carti in alte vagoane.
    un trecator, Racul este extraordinar de tenace. Ca un trenulet de munte, munceste greu, dar nu renunta si pina la urma urca in virful muntelui, desi este semn de apa.

    Odille 1 aprilie 2010 1:58 Răspunde
  • tania, zodia Rac este foarte buna, mai ales pentru cei din jur pt ca cei din Rac sunt atit de generosi. Insa si daca ii supara cineva, sufera si nu uita.

    Odille 1 aprilie 2010 2:00 Răspunde
  • un trecator, daca suntem la capitolul Dezvaluiri in miez de noapte, poti sa ne spui ce semn esti tu, sau macar daca esti Semn de Foc?

    Odille 1 aprilie 2010 2:02 Răspunde
  • tipic masculin. sa nu-mi spui acum ca esti si gurmand. 🙂

    tania 1 aprilie 2010 2:02 Răspunde
  • odille, Rac?? heheheheheheh. 🙂 te salut, surato de apa. 🙂 sunt raci si raci. ce sa spun. 🙂 nu vreau sa intru in amanunte, pentru ca ash fi fffff subiectiva si ori ridic zodia pana la cer ori o desfiintez pana sub pamant. 🙂 defecte si calitati, ca peste tot, adica in apa, pe pamant, in foc, in aer. 🙂

    tania 1 aprilie 2010 2:06 Răspunde
  • Odille, ma lasi nitel…masca! 🙂 deja cred ca vagoanele alea din care ai citit erau „marfa” 🙂 dupa ce ai ghicit-o pe Tania, ai trecut la mine. la fix. da. si, ca sa fiu si mai rau de-atat, si ascendentul ala cu care incerca sa mai dreaga busuiocul Tania (cum altfel decat in apa, ca si-asa e sezon) este tot din foc. cam nasol, stiu…

    un trecator 1 aprilie 2010 2:08 Răspunde
  • trecator, acum ar fi trebuit sa spun: a fost o far-sa! ca-i doar 1 aprilie, daca nu ati constatat deja. 🙂 nu, nu dreg busuiocul. leul e chiar salvarea mea. 🙂 bine, doar cand il activez. 🙂

    Oameni dragi, va spun noapte buna!

    tania 1 aprilie 2010 2:14 Răspunde
  • sauuu……daca la voi este zi. O zi superba!

    tania 1 aprilie 2010 2:15 Răspunde
  • un trecator, poate pt ca sunt Rac, am simtit din frazele tale ca esti Semn de Foc. Dar la dublu-semn de Foc, nu m-am gindit! Poate nu esti ceea ce cred eu ca esti!

    tania, bine te-am gasit!

    Odille 1 aprilie 2010 2:20 Răspunde
  • Noapte Buna si ne vedem miine!

    Odille 1 aprilie 2010 2:21 Răspunde
  • Buna dimineata de 1 Aprilie!

    Vad ca faceti presupuneri zodiacale…
    Racilor sunteti oamnei foarte buni la suflet!
    Trecatorule chiar esti Leu? Cu ce ascendent?

    CristinaC 1 aprilie 2010 7:00 Răspunde
  • neata neata
    va imbratisez si va doresc de pe acum sarbatori cu multa liniste in suflet.
    eu imi iau fluturii,logodnicul,mama si …plec. in satul copilariei mele, undeva in judetul Alba,intr-o casuta de lemn mica si modesta,cu padurea aproape,cu raul ce curge prin spatele casei,cu cerul atat de aproape de uneori am senzatia ca il pot atinge cu mana.
    am umblat prin multe locuri, dar aer si cer ca la Bucium, nu am gasit nicaieri in lume.

    numai bine sa aveti…ne recitim dupa pasti
    ma voi gandi la voi.

    Lm 1 aprilie 2010 9:37 Răspunde
  • Buna sa va fie inima !
    Va imbratiseaza o leoaica maritata de 21 de ani cu un rac !!!!!!!
    Același :))

    ema dobre 1 aprilie 2010 11:03 Răspunde
  • Lm, ai grija de tine. Sa te lumineze lumina cea sfanta si sa-ti aduca pacea in suflet. E adevarat ca cei din Bucium 🙂 au promis sa ai aiba grija de tine , dar sunt si ei oameni si nu pot face minuni pe planeta nebunilor 🙂 .

    calina 1 aprilie 2010 11:07 Răspunde
  • Cristina C, este adevarat ca sunt de prea putin pe acest blog pentru a-l cunoaste pe un trecator, dar cred ca este Sagetator. S-ar putea sa ma insel.

    Odille 1 aprilie 2010 14:09 Răspunde
  • Va doresc Sarbatori fericite impreuna cu cei dragi.

    Odille 1 aprilie 2010 14:10 Răspunde
  • Draga Rose-Dubai, n-am revazut Crangul de cand m-am intors. M-am lasat dusa de gand si inertie, de socul readaptarii, de revelatiile din Bucuresti. Am sa revin spre Crang, curand, presimt…
    Ma emotioneaza ca-ti amintesti de colegii mei, dar si ca-i vei intalni pe ai tai curand. sa ne povestesti… (zic eu, egoista, fiind direct interesata) 🙂

    Simona Catrina 1 aprilie 2010 14:16 Răspunde
  • CarmenP, in Crang mi-am trait primele iubiri si le-am lasat acolo, convinsa ca acolo le voi regasi. Instinctiv, aman intoarcerea, mi-e teama de senzatia de pustiu, de ingratitudinea constatarii (eterne) ca „generatia de azi” e altfel. Si, implicit, ca pomii mei – castanii de pe bulevardul Balcescu – infloresc altfel.

    Simona Catrina 1 aprilie 2010 14:17 Răspunde
  • Odille, povestesti asa hipnotizant, incat tind sa alunec in timp si sa caut, in memorie macar, tablouri uitate, amintiri latente, emotii in stand-by. Minunat spui.

    Simona Catrina 1 aprilie 2010 14:20 Răspunde
  • Tania… sa stii ca as fi pus si eu toata poezia drept titlu, dar stricam grafica indelung trudita de administratorii acestui website. 🙂 Tin minte versurile trecute pe fruntea oricarui panou cu promotii plecate din liceu. Ma uitam la figurile elevilor mai mari, absolventi risipiti in patru zari, si visam la ziua cand voi termina si eu liceul. E drept, pe atunci cultivam utopia unei prietenii nesfarsite cu colegii mei de clasa. Iar azi, ii caut prin toata lumea…

    Simona Catrina 1 aprilie 2010 14:22 Răspunde
  • Ema Dobre, draga mea, la intalnirile de promotie e bine sa nu te lasi pe mana si organizarea nimanui, stiu din experienta ca fiecare are de alergat si de cautat cate ceva, pe cineva. Slava Domnului ca azi avem Internetul si, pe site-urile care ne ajuta sa sunam adunarea, avem sanse mult mai mari. 🙂

    Simona Catrina 1 aprilie 2010 14:25 Răspunde
  • Draga Lm, candva am fost intr-o tabara scolara la Bucium… Ma ucide (lent) sa-mi amintesc ce miros aveau tineretea, necunoasterea, neprihanirea totala…

    Simona Catrina 1 aprilie 2010 14:26 Răspunde
  • Buna dimineata, CristinaC, a venit si la tine (la noi, adica…) dimineata… Cum mai e la noi acasa? 🙂

    Simona Catrina 1 aprilie 2010 14:27 Răspunde
  • Simona, iti multumesc pentru cuvintele frumoase, insa stiul meu este asa cum erau compunerile „Cum ti-ai petrecut vacanta?”. Gindul ca trebuia sa scriu acea compunere imi lua din bucuria vacantei in a doua parte din luna August.

    Crede-ma ca inteleg aminarea de a te intoarce la locuri asa de iubite. Insa cel mai greu este sa intilnesti oameni, pe care tu credeai ca-i cunosti bine si sa descoperi ca acum sunt cu totul altii. Incerci sa dai de acel filon de aur pe care tu credeai ca l-ai descoperit si in unele secunde ai impresia ca l-ai gasit, ca apoi sa dispara fara nici o urma. Este nu trist, zguduitor. In ciuda realitatii speri ca nu te-ai inselat atunci , demult.
    Dar poti sa ai si surpriza de a descoperi niste oameni extraordinari in oameni care nu-ti erau asa de apropiati. Viata merita traita.

    Odille 1 aprilie 2010 15:20 Răspunde
  • Buna dimineatza … si eu rac..
    sa punem la cale o petrecere in acavriu intr-o buna zi!
    Pina atunci sa aveti sarbatori cu bine..

    iana 1 aprilie 2010 16:10 Răspunde
  • Draga Simona
    La noi acasa…sarbatorile nu sunt cu siguranta ca la Bucium-ul lui LM sau al tau…
    E soare, e cald, se anunta 24 de grade pe maine cand totata suflarea din Ontario are zi libera caci e Vinerea Mare.
    Au inflorit crocusii/ brandusele si lalele sunt destul de inalte prin gradini dar inca nu arata tutror cu ce culoare s-au imbracat.
    Au sosit pasarelele si au inceput sa isi cladesca cuib certandu-se pe locurile preferate din vita de vie inca nedezmortita sau sub streasina si cea mai mare galagie o fac pasarele rosii cu cresta ” cardinals” ( nu stiu in romana)
    Strazile din cartierele rezidentiale s-au umplut de copii pe biciclete si baietii care joaca hokey instalandu-si portile in mijlocul strazile
    Lumea zambeste ca in sfarsit s-au debarasat de haine groase si evident o mare partea a trecut la pantaloni scurti, maieu si slapi.
    Magazinele sunt pline de oua si iepurasi de toate felurile
    Cozile de la magazinele alimentare sunt parca mai lungi ca cele de la Craciun si cosurile oamenilor sunt pline de zici ca vine sfarsitul lumii si ramanem fara provizii.
    Pacatul e ca prea putini cunosc semnificatia acestei sarbatori si la mine la birou doar italiencele stiau care e semnificatia zile de maine.
    E primavara pe marginea baltii Ontario!

    CristinaC 1 aprilie 2010 16:36 Răspunde
  • Cristina C, sa nu-i uitam pe greci care se aprovizioaneaza de vreo 2 saptamini cu miei.

    Am si o poveste adevarata. O grecoaica, nascuta in Canada, preda religie la programul de Duminica dimineata pentru copii, in timp ce parintii stateau la slujba in biserica. Civilizat!

    Cum credeti ca-i invata ea pe copii cine este Isus Hristos? „Jesus Christ is Greek”. O facea din nevinovatie si ignoranta, fara nici un alt gind ascuns.

    Odille 1 aprilie 2010 17:01 Răspunde
  • Copiii mei au fost la scoala catolica in Anglia si aici si la ore de religie reformata in Romania, Sunt botezati ortodox si confirmati catolic. Considera perioada de post”lent time” si renunta la ceva ce le place mult in aceea perioda, in Vinerea Mare nu mananca carne, vin la slujba ordodoxa de inviere au intrebat pe toti bunici si sa-u documentat de ce in anumiti ani Pastle cade in zile diferite… iar noi in acei ani trebuie sa sarbatorim de doua ori.
    Sarbatorim invierea lui Christos si ei stiu „istoria” si ce se sarbatoreste cand magazinele sunt pline de iepurasi si oua.
    Ceea ce ma necajeste este ca nici macar nu au curiozitatea sa afle, unii din cei din jurul meu.

    CristinaC 1 aprilie 2010 17:32 Răspunde
  • Odille,
    filmul acela cu My Greek weding trebuie sa aiba mult adevar in el… eu la toti grecii pe care ii cunosc pe aici am gasit cite ceva din film. si acum vii si tu cu profesoara… totul porneste de la greci, totul e grecesc intr-un fel sau altul 🙂

    iana 1 aprilie 2010 20:45 Răspunde
  • „weding” a fost din tastaura nu din creier …si se vede urit… scuze. wedding

    iana 1 aprilie 2010 20:47 Răspunde
  • iana, filmul s-a turnat in Toronto, intr-un cartier grecesc, in zona Danforth.

    Odille 1 aprilie 2010 21:38 Răspunde
  • odille, iana, daca este loc pentru doi raci, cred ca-i spatiu si pt al treilea. 🙂 mi-a placut ideea cu acvariu, desi mai degraba ash prefera niste adancuri calde de ocean, prin vegetatia aceea magnifica, de n-a fost descoperita in intregime nici pana in zilele noastre.
    LM, iti transmit toate gandurile mele bune si iti doresc sarbatori fericite in sanul familiei tale si a fluturashilor!
    Simona, cand spun eminescu, primul cuvant care imi vine in minte nu este nici dionisos, nici luceafarul, nici soarta, nici scrisoarea, nici…., ci inceput. un inceput primavaratic de liceu, o deschidere de drumuri catre sufletul prea adolescentin, un inceput de vise. am simtit nevoia sa-i postez versurile, pentru ca ele deja existau in suflarea celor postate de tine pe aceasta tema. Eu am mai spus, eminescu nu a fost o pasiune pt mine, dar parca niciodata nu mi-am amintit de el atat de organic precum acum, in contextul mesajului pe care il transmiti. De cand cu anii de liceu, m-am intors in timp de cateva ori. mi-e dor de colega mea de banca, acum mamica de gemeni, de profesorul meu de filosofie, singurul care mi-a priceput toate ineptiile, de profesoara de limba rusa, de o veselie magnetica nemaintalnita, datorita careia m-am trezit invatand pentru cea mai nedorita olimpiada, de diriginta (ma nostalgiaza teribil acest cuvant) – profesoara de limba engleza, cea mai frumoasa dintre toate (inalta, blonda si cu ochii albastri), de cel mai timid dintre colegii, care avea zece pe linie, de cea mai populara dintre colege, fascinata de geografie, care mi-a dat lectii de machiaj, de cea mai atleta dintre colege, care avea cel mai tare trening adus din SUA, dar mai ales de bancile din lemn dotate cu rotunjimi speciale pentru calimara cu cerneala. Ufff, ma opresc. 🙂

    Odille, nu cred ca trecatorul este sagetator. mai degraba este din pesti, fecioara sau balanta. 🙂

    juztine, nu mai stiu nimic de tine. 🙁

    tania 1 aprilie 2010 22:10 Răspunde
  • hai trecator fii si tu „pesti” ca sa marim acvariul 🙂

    iana 1 aprilie 2010 22:21 Răspunde
  • tania, un trecator a confirmat cind am am spus ca eu cred ca este Semn de foc. Nu poate fi decit Berbec, Leu, sau Sagetator.
    Am eliminat Berbecul si Leul si cred ca este Sagetator.

    Odille 1 aprilie 2010 22:21 Răspunde
  • aaa, odille, stai ca am incurcat semnele de foc. 🙂 nu stiu, trecatorul este ciudat oricum. s-a mai discutat despre zodia lui aici. eu, sincer, cred ca face parte din al 13-lea semn. De foc, evident. 🙂 eu ma gandeam ca vegetal ink, spre exemplu, poate fi un rac veritabil. 🙂 ce ziceti? 🙂 si daca nu rac, ceva din apa, oricum. 🙂

    tania 1 aprilie 2010 22:29 Răspunde
  • un val, Tania? ca si valul e din apa 🙂 cum ai eliminat tu, Odille, berbecul si leul? ai zis leu si n-am apucat sa confirm, inca, nimic. chiar daca mi-am lasat coama sa creasca :))

    un trecator 1 aprilie 2010 22:35 Răspunde
  • iar omuldelamunte este din gemeni, pentru ca are doua fetze. una nepresupusa de cealalta, adica prima independenta de cea de-a doua, de sine statatoare si totushi legata prin niste….fire de matase, cred, de ultima. 🙂 adica, desi vrea sa se presupuna prin cealalta, ea- prima dintre fetze, nu reuseste sa se impleteasca decat printr-un neinteles si suspansic stil contradictoriu cu cea de-a doua. calea combinarii celor doua intr-o singura personalitate cred ca arata cam de aici la Negoiu, iar daca este mai scurta, nu o stim noi. 🙂 Pe scurt, sunt doi oameni intr-un… sau de la un munte. 🙂 No offence, ok? suna atat de original aceasta imagine. 🙂

    tania 1 aprilie 2010 22:44 Răspunde
  • un trecator, am inteles bine ca esti semn de foc? Te rog macar sa confirmi acest lucru.
    Oare ma insel asa de rau? Nu cred ca poti sa fii Berbec si ma indoiesc si de Leu.

    Tania, am probleme sa ghicesc barbatii din rac.

    Odille 1 aprilie 2010 22:47 Răspunde
  • trecatorule, eu nu inteleg zodia asta a ta neam! nuuuuu, de apa nu esti sigur. dar vezi ca valul poate fi si de pamant. ca ce este val, ca valul trece! adica, valul dintre valuri se duce din apa si spre pamant. Si, ups, nu se mai numeste val…:) dar cum????? cred ca in zodia valului asta esti tu, val de pamant. sa fie si semn de foc???? deci eu chiar sunt zob la capitolul zodii, mi-e clar!

    tania 1 aprilie 2010 22:49 Răspunde
  • tania, omuldelamunte ni s-a destainuit pe blogul lui, intr-una din povesti ca este Sagetator.
    Dar sa-l lasam pe el sa ne povesteasca.

    Odille 1 aprilie 2010 22:52 Răspunde
  • nu stiu cum a facut Odille, dar are dreptate. ca sa pun capat alergarii 🙂

    un trecator 1 aprilie 2010 22:54 Răspunde
  • tania, ai o intuitie cu adevarat de rac. Nu stiu unde este Leul.

    Odille 1 aprilie 2010 22:56 Răspunde
  • atunci, imi este clar. omuldelamunte are nu una, ci doua sageti. 🙂

    prin eliminare, asadar, trecatorul este orice altceva, dar nu sagetator! cred ca e nevoie de monica andrei !!!!! calatorule, cu cat te incapatanezi sa nu ne spui semnul tau, cu atat curiozitatea creste. o sa facem asha, ca sa elucidam misterul:
    semnele de apa stau in acvariu
    semnele de foc stau in semineu
    semnele de pamant stau la plaja
    semnele de aer se arunca din avion cu parasuta. 🙂

    unde te afli tu, trecatorule?????

    tania 1 aprilie 2010 22:57 Răspunde
  • odille, leul se odihneste. 🙂

    tania 1 aprilie 2010 22:59 Răspunde
  • un trecator, esti sagetator? sa incerc atunci sa ghicesc si decada?

    Odille 1 aprilie 2010 23:00 Răspunde
  • odille, vezi ca e capcana sigur. este imposbil ca trecatorul sa fie sagetator. 🙂

    tania 1 aprilie 2010 23:02 Răspunde
  • Daca iti iese si asta te banui de….monicism :))

    un trecator 1 aprilie 2010 23:02 Răspunde
  • iana, unde esti? esti rac, cu golden eye si intuitie. vino de linisteste semnele sinuoase din pamant din iarba verde! 🙂

    tania 1 aprilie 2010 23:04 Răspunde
  • un trecator, sa incerc sa ghicesc! Cred ca esti nascut intre 7 si 17 Decembrie.
    Oare este adevarat?

    tania, am observat pina acum ca un trecator tine foarte mult la acuratetea informatiilor. Nu cred ca este capcana.

    Odille 1 aprilie 2010 23:05 Răspunde
  • pe asta ai ratat-o…cu putin 🙂 da, imi plac detaliile, fara sa fiu fixist (cred eu). pentru ca detaliile fac diferenta.

    un trecator 1 aprilie 2010 23:08 Răspunde
  • odille, repet, trecatorul iti intinde o capcana. eu cunosc sagetatori. unul dintre cele mai elocvente defecte este ca dau cu bata-n balta 🙂 or, trecatorul tocmai aici are maximum de punctaj in plus si nu in minus. 🙂 adica nu are nici bata, nici balta 🙂

    tania 1 aprilie 2010 23:09 Răspunde
  • pai sa spunem ca despre acuratetea informatiilor este in cap si racul si berbecul si fecioara si…mda si sagetatorul. 🙂

    tania 1 aprilie 2010 23:10 Răspunde
  • tania, nu cred ca este capacana pt ca am observat o intrare a unui trecator pe acest blog, care tinea prea mult de acuratete, ca sa nu fie o trasatura puternica de caracter.

    Insa ai dreptatea de dat cu bita-n balta la sagetatori. Poate are un ascendent in leu?

    Odille 1 aprilie 2010 23:16 Răspunde
  • http://www.youtube.com/watch?v=e6cxoEOsqUU pt odille

    http://www.youtube.com/watch?v=-2MA7wE_HVw pt trecator

    intituitia imi joaca feste. deci, ies din joc. pe rimt de trance, ca poate muzica asta chiar e placuta. desi mie nu-mi pare deloc. 🙂

    tania 1 aprilie 2010 23:18 Răspunde
  • odille, daca vorbim strict de acuratete, asta am observat si eu la trecator. dar cea mai acerba dintre acurateti o intalnesti nu la sagetator, ci pe undeva pe la fecioare. anterior, ash fi bagat mana-n semnul de foc pentru catalogarea trecatorului drept fecioara (e fun! :), doar ca, intre timp, mi-am cam schimbat parerea si, iata, sunt in…trance music, sa nu spun ceata. 🙂 ba la un moment dat thomas man era foarte selectiv, iarasi o latura definita a fecioarei, dar….cand sa ma dau cu parerea…a aparut Vegetal Ink. 🙂

    tania 1 aprilie 2010 23:22 Răspunde
  • da, nu e placuta si nici nu pare sa spuna nimic, cel putin pentru sagetatori. sau despre ? 🙂

    un trecator 1 aprilie 2010 23:22 Răspunde
  • Si eu pina la noi informatii, dar pe alt ritm, un pic mai duios.

    Odille 1 aprilie 2010 23:24 Răspunde
  • nu-mi dau seama. nu mai inteleg oamenii sau zodiile??? 🙂 trecatorule, bine ca ai recunoscut! trebuie ca esti cel mai atipic sagetator din cati stiu!

    tania 1 aprilie 2010 23:26 Răspunde
  • pai am spus ca mai bine ma opresc aici cu joaca asta, mi-e ca o intindeam prea mult pe tema asta in jurul meu si parca nu e bine. insa nu stiu de ce atipic. aaaa, ba stiu, m-ati vazut doar in scris :)))

    un trecator 1 aprilie 2010 23:29 Răspunde
  • nu, nu neaparat. uite, omuldelamunte se explica sagetator, desi tot din scris l-am vazut! 🙂 dar nu-i atipic. pare aproape autentic, poate pentru ca are un ascendent de nota 10. 🙂

    tania 1 aprilie 2010 23:32 Răspunde
  • La voi e noapte… eu sunt la birou si am ametit deja
    Treacator spune-le ce esti si da-lesi ascendentul si semnul chinezesc ca acum sunt si eu curioasa.

    CristinaC 1 aprilie 2010 23:32 Răspunde
  • cristinaC, stii ochii sarpelui in hipnoza din desene animate? :))) cerculatzele acelea mici, mijlocii, mari si din ce in ce mai mari????? apopro, tu ce semn ai? hehehehehehehheh 🙂

    tania 1 aprilie 2010 23:34 Răspunde
  • un trecator, astazi ne jucam de-a jocul semnelor, miine, vom mai vedea.

    Odille 1 aprilie 2010 23:37 Răspunde
  • adica asa, Tania?

    http://www.youtube.com/watch?v=F1ILPl5FQaM

    Cristina, le-am spus de-aseara ca la cat de banal si simplu arata, si semnul si ascendentul sunt la fel. se pare insa ca mi-a cam atarnat tolba de pamant si mi s-au tocit sagetile :))

    un trecator 1 aprilie 2010 23:42 Răspunde
  • eeeeexact! sssssarpele KA! din cartea junglei. 🙂

    mai bine, o pauza cu ce ma delectam astazi dimineata. sper sa va placa.
    ca-i seara, va recomand doar fosnetul chitarii. 🙂

    http://www.youtube.com/watch?v=26zn5PCuSTI

    tania 1 aprilie 2010 23:47 Răspunde
  • te vad trecatorule, trust me 🙂

    all blacks 1 aprilie 2010 23:50 Răspunde
  • un trecator, ma bucur ca s-a confirmat ce am gindit. Nu vreau sa-ti spun cum am ghicit pentru ca nu as vrea sa te laud prea mult. Sagetatorii indragesc laudele si ai putea pleca pe cal, in zbor spre alte planete si ne vei lipsi de pe blog.

    Ginduri bune la toate semnele.

    Odille 1 aprilie 2010 23:52 Răspunde
  • nu mai mult decat celalalte doua zodii de foc, Odille 🙂 . Si tie!

    all blacks 1 aprilie 2010 23:55 Răspunde
  • all black, multumesc.

    Odille 2 aprilie 2010 0:00 Răspunde
  • Correction. Cred ca tuturor semnelor le place sa fie apreciate.

    Odille 2 aprilie 2010 0:07 Răspunde
  • corect! asta pentru ca tuturor oamenilor le place sa fie apreciati.
    sting eu lumina, dragilor. noaptea buna sau spor la serviciu! 🙂

    tania 2 aprilie 2010 0:15 Răspunde
  • Noapte Buna. Cu drag.

    Odille 2 aprilie 2010 0:17 Răspunde
  • sarpele KA e favoritul celei mici… cind o pieptan imi zice mereu ca ea nu vrea sa faca nod ca sarpele Ka. si apoi ne sisiim amindoua prin casa.. Cartea junglei e preferata noastra, urmata de Nemo.
    ieri am comandat Pinochio… sa te tii! 🙂

    iana 2 aprilie 2010 0:26 Răspunde
  • Nu stiu cum a fost pentru voi liceul, dar eu eram foarte grabita sa cresc si sa merg la facultate.
    Va voi spune cum a decurs o intilnire de la terminarea liceului. Va rog sa ma credeti ca sunt o sentimentala si nu sunt o cinica.

    Dupa mai multi ani de la terminarea liceului, am venit in Romania si am dorit foarte mult sa-mi vad colegele si colegii. Imi era dor de ei. Cu chiu cu vai, am reusit sa ne intilnim, la un restaurant, vreo 10 persoane, cu tot cu un sot si o sotie.

    Pe unul dintre cei veniti nu l-am recunoscut nici unul dintre noi. Desi el ne-a spus un nume, nici unul nu am stiut cine este si nici acum nu sunt sigura ca a fost coleg cu noi, poate dintr-o clasa paralela.
    Un alt coleg a venit cu sotia si cu inca o doamna. Noi am crezut ca ne-a fost colega. Asta pina aproape de sfirsitul mesei cind ea ne-a spus ca nu ne-a fost colega. Era numai prietena cu sotia colegului.
    Un alt coleg, care nu-mi aduc aminte sa fi avut vreo prietena in liceu, ne-a povestit cu detalii cum era el intr-o zi in autobuz, cu cea mai frumoasa si sexy colega a noastra si cind autobuzul s-a oprit brusc, Cea mai frumoasa si mai sexy s-a sprijinit de el.
    Numai ca nimeni nu l-a crezut pentru ca nici unul dintre noi nu-si amintea sa fi avut o colega cu acel nume si nici care arata asa cum o descria el. Insa povestea, trebuie sa recunosc, a fost foarte nostima!
    Eu recunoscusem 3 colegi si o colega si restul parca nu-i mai vazusem niciodata in viata.

    Un alt coleg s-a laudat tot timpul cu fiul lui, iar o colega numai ne-a studiat pe toti pentru ca, m-am gindit eu, trebuia sa dea raportul unui grup de colege care erau organizate intr-o mica clica in timpul liceului.
    Va dati seama cit de greu a fost sa mentinem o conversatie decenta, daca noi nici nu stiam daca am fost cu adevarat colegi, sau nu.
    Asa ca nu a fost un mare succes aceasta intilnire si cred ca nu o vom mai repeta.
    Asta nu inseamna ca nu apreciez pe cei care tin legatura si care se bucura de prietenie si afectiune pentru multi ani.

    Odille 2 aprilie 2010 2:11 Răspunde
  • tania, eu sunt berbec, cu ascendent in berbec… deci foc de foc si acum in elementul meu caci suntem in plina zodie.
    La chinezi sunt caine… de pamant spun unii care se pricep mai bine… credincioasa stapanului…
    Mi-ar place o analiza facuta de domana cu cunostiinte astrologice Oare da consultatii?

    CristinaC 2 aprilie 2010 7:47 Răspunde
  • Cristina, ai grija sa nu te-auda chinezii, te-ar manca, nu alta ! :))

    un trecator 2 aprilie 2010 10:26 Răspunde
  • Cristina C, Buna Dimineata, daca te referi la mine, eu merg numai dupa intuitie. Citesc in inflexiunile cuvintelor si ale intelesurilor celor care dialogheaza. Dar nu sunt specialista in astrologie.Imi pare rau.

    Odille 2 aprilie 2010 14:19 Răspunde
  • nu am nostalgii legate de viata de liceu – poate pentru ca traiesc prea mult in prezent, cu ochii spre viitor.. in anii aia ma simteam neinteleasa si nu visam decat sa plec de acasa, cat mai departe. am plecat, si nu am mai privit inapoi niciodata. vizitele mele s-au redus la una singura pe an – de Craciun. nu am pastrat legatura cu niciun fost coleg, din cand in cand mai aflu vesti despre unii dintre ei de la mama. acum cativa ani, intr-un magazin din micul orasel in care m-am nascut, unul dintre fostii colegi m-a recunoscut, fusesem colegi de clasa. eu nu-l recunoscusem, si cred ca si mai apoi, daca m-oi fi fi intalnit si cu altii, am fost la fel de oarba. am intrat pe reuniune de clasa, dar nu e niciun coleg din promotia mea pe acolo. daca, prin absurd, as participa la o astfel de reauniune ‘pe viu’, cred ca as descoperi ca nu prea mai avem nimic in comun, decat niste amintiri prafuite. ca intre timp am crescut, fiecare in alta directie, ca niste ramuri rebele ale aceluiasi copac, ca unii au inflorit, iar pe altii viata i-a chircit.. intr-un fel, prefer sa imi amintesc de ei numai ca liceeni (ne)sabuiti, decat ca adulti instrainati. sau poate ca, dimpotriva, firele prieteniei s-ar innoda si mai strans acum, cand suntem mari. dar, cum ziceam si mai sus, nu sunt curioasa – oamenii apar in viata cuiva oarecum independent de vointa sa, dupa niste legi misterioase pe care nu le-am elucidat. daca ar fi fost sa ma intalnesc cu ei, probabil m-as fi intalnit pana acum…

    justine 2 aprilie 2010 16:36 Răspunde
  • justine, fiecare avem experienta noastra in viata si sufletul ni-l incarcam din diferite surse.
    Eu tin legatura cu colege si colegi de facultate, care-mi sunt foarte dragi si-mi sunt foarte apropiati. Desi sunt asa de departe de ei, imi sunt in suflet in fiecare zi si la cel putin doua zile vorbesc cu ei. Aceasta afectiune si legatura sunt un mare dar pentru mine.

    Odille 2 aprilie 2010 17:49 Răspunde
  • trecator… as risca mai mult daca as fii cocos, porc, bivol, iepure.. m-ar manca toti
    Cu chinezii ma descurc caci am inceput sa le cunosc slabiciunile

    CristinaC 2 aprilie 2010 18:09 Răspunde
  • Vinerea Seaca…
    Se spune ca e o zi pentru suflet…

    Tocmai am auzit ca e pacat mare sa coci cozonaci, azi. Si tocmai l-am comis si pe-asta…
    Sunt prinsa intre criza de timp si respectarea traditiilor.
    Si va citesc.

    O zi pentru suflet sa aveti!

    mi 2 aprilie 2010 18:20 Răspunde
  • justine,
    dupa experienta de la intilnirea de zece ani de la terminarea liceului, impartasesc aproape in intregime parerea ta… daca e sa ne intilnim unii cu altii asta se va intimpla fara programari, fara rezervari de restaurante, fara apret in camasi si fixativ in zulufi…
    Nu mi-a lasat un cine stie ce gust de amintiri adolescentine intilnirea de la zece ani. Poate si pentru ca eu n-am urmat trendul: dat la facultate – nereusit – maritat – copii – divortat – la brat cu pontentialul viitor sot… eu am crescut mai incet … am plecat de acasa de la mama destul de tirziu. cind m-am dus la intilnirea de 10 ani aveam 28-29 de ani, eram „libera la mare” cu ochii dupa soare. Ma durea fix in spate de copii care intra la scoala, de soacre care strica casele sau de retete de parjituri – caci cam astea erau subiectele acolo…
    Daca nu ma duceam ramineam cu super-amintiri din cei patru de liceu.

    iana 2 aprilie 2010 18:35 Răspunde
  • mi,
    sa te duci sa citesti ultimul post al lui Mihai Bendeac… mie mi-a trecut orice chef de sarbatoare…

    iana 2 aprilie 2010 18:38 Răspunde
  • L-am citi si eu acum iana, si mie mi-a trecut de tot.
    Oare ministerul sanatatii sau ceva fundatii nu pot ajuta
    Intreb si eu ca proasta ca nu stiu care sunt posibilitatile.

    CristinaC 2 aprilie 2010 20:20 Răspunde
  • CristinaC,
    lasa deoparte M. Sanatatii… e vorba de atitudine… a noastra a tuturor…pina si Sfintele Paste vin acum cu iepurasi sexy imbracati in roz…

    iana 2 aprilie 2010 20:27 Răspunde
  • Ma doare sufletul

    CristinaC 2 aprilie 2010 20:39 Răspunde
  • Iana,

    Am citit, m-am cutremurat…Are dreptate…Dar eu am doi copii carora trebuie sa le inoculez deopotriva si spiritul ,,civic” si cel spiritual.
    Si inca un DAR:
    …Probabil ca nu toti mancam ,,ca porcii” si probabil ca tocmai cei care traiesc modest sunt, intr=adevar, adanc miscati de soarta copiilor bolnavi. Si poate ca anumiti bloggeri exgereaza cu aprecierile personale. Nici macar nu stiu daca sunt atat de personale. Nu toti romanii merg sa se distreze cu iepurasii sau iepuroicele, care ce sex or fi avand, putin imi pasa.
    SI NU, IANA, mie nu mi-a tecut …
    Pot sa pregatesc Pastele pentru copiii mei si pot sa fac ceva, atat cat pot eu si pentru acei copii necajiti despre care dl Bendeac vorbeste. Stii ce nu pot sa fac ? Nu pot sa arunc cu pietre.

    mi 2 aprilie 2010 20:46 Răspunde
  • Pentru ca maine o iau si eu din loc spre mama mea draga, va urez de pe acum un Paste desavarsit, plin de stralucire si splendoare sufleteasca, precum zilele ce vor veni de dupa aceasta sfanta sarbatoare!

    tania 2 aprilie 2010 22:30 Răspunde
  • Am postat mai sus «O saptamana la NY», o sarbatoare personala (cat se poate de reala) care n-are de-a face deloc cu, asa ca-mi retrag decalajul cu scuzele de rigoare. Doamnele de aici sunt admirabil de normale, fac curatenia normala de Paste, coc cozonaci normali cu nuca si discuta chestii normale, etc. si intruziunile mele sunt aiurea-n tramvai.
    Pt a fi mai in ton cu amintirile, obiceiurile locului si sezonul, fac o incercare timida de normalitate, oricum sortita esecului :
    Demostene Botez : De Paşti
    Îmi amintesc de Paşti, la noi acasă:
    O zi de Primăvară, luminoasă,
    Cu adieri de aer parfumat,
    Cu sunete de clopote pe sat.
    Îmi amintesc de-o linişte deplină,
    De vişini înfloriţi într-o grădină,
    De flori de zarzări care s-au desprins
    Şi au căzut, de parcă ar fi nins.
    Zburau prin flori albinele uşoare
    Ca nişte stropi de aur rupţi din soare,
    Şi-n liniştea aceea din grădină
    Era ca un concert de violină:
    Parcă-mpleteau deasupra mea în zbor
    Un nevăzut hamac fermecător…
    Era aşa senin şi-aşa de bine !
    Şi mă temeam de roiul de albine.

    Îmi amintesc de oamenii din sate
    Cu haine noi şi feţe luminate,
    Cum s-adunau la-ncrucişări de drum,
    La sfaturi lungi.. de parcă stau şi-acum.
    Şi-mi amintesc de-o droaie de copii
    Cum alergau de veseli şi zglobii
    Pe un tăpşan alăturea de sat,
    Pe care-am fost şi eu şi m-am jucat…
    Era-n cerdac la noi atîta soare,
    Era-n pămînt atîta sărbătoare.

    Şi tremur tot cînd îmi aduc aminte
    Că port în minte-atîtea dragi morminte.
    De-atunci muri şi tata, şi-am plecat
    Noi toţi copiii de-acolo din sat,
    Dar simt şi azi în mine, luminoasă,
    O zi de Paşti, demult, la noi acasă;
    De cîte ori e-April şi zi cu soare
    Îmi amintesc… şi sufletul mă doare.

    Si un refren cu doamne-doamne, sa ne apropiem spiritele de cumulusi :
    Monsters of Folk – Dear God
    http://www.youtube.com/watch?v=8BnFowzj9ck

    Sarbatori normale va urez la toate si toti !

    Vegetal Ink 2 aprilie 2010 23:20 Răspunde
  • Vegetal Ink, mulumiri pentru versurile asa de potrivite si asa de frumoase. Au sosit si lacrimile care-mi insotesc amintirile si am calatorit cu sufletul, macar un pic, acasa.

    Va doresc la toti Sarbatori fericite impreuna cu cei dragi.

    Odille 2 aprilie 2010 23:44 Răspunde
  • mi,
    nu ma intelege gresit… mi-a trecut cheful de sarbatoare fiindca tot sarbatoare se cheama si la mine si la iepurashii in discutie… asta e tot. Poate ca articolul in discutie e usor exagerat, dar iti spun de pe acum ca la stirile din Ro voi vedea imagini cu iepurashi… imi doresc sa nu am dreptate. Mi-a trecut cheful fiindca an de an tot mai multe imagini nesimtite se suprapun peste sarbatoarea Pastelui (si nu numai, i.e. Craciunitele). si ma revolt si eu cum pot si pe unde pot (scuze, Simona).

    facem ce putem pentru cei mai amariti si mai bolnavi…

    ne educam copii in spiritul priceperii noastre – eu am avut noroc sa fiu crescuta de o super-bunica. la noi in casa nu s-a dicutat niciodata de iepuras in timpul Pastelui. Ana mea nu va avea nici un cadou de iepurash, fiindca nu mergem la mall ci la biserica.

    iana 2 aprilie 2010 23:48 Răspunde
  • Vegetal Ink, astazi a fost superb in New York, ai fost in Central Park?

    Odille 3 aprilie 2010 0:33 Răspunde
  • Iana,
    Nici ANA mea nu a crescut in cultul iepurasilor. Si nici Mihai, fratele ei mai mic. Ana mea iubeste mieii in asa fel, incat vrea sa ii vada doar zburdand pe camp…Noi ne-am straduit, aici, acasa, sa pregatim un cos cu toate bunatatile de Paste,cate putin din fiecare, cu care sa asteptam lumina, apoi binecuvantarea…
    Te-am inteles perfect, iarta-ma daca am lasat sa se intrevada altceva…Si te-am inteles atat de bine pentru ca si eu am in gat un nod de indignare si unul de neputinta.
    Am vrut numai sa iti sugerez ca trebuie, pentru copiii nostri, sa pastram acet spirit si sa nu renuntam la speranta. Chiar daca pentru asta, va trebui sa ignoram stirile Ro. In loc de asta, asta va fi suficient sa ne privim adanc in suflet, ca in adancul unei fantai curate.
    stiu sigur ca de acolo ne va veni lumina, inspitaria, generozitatea…
    Si poate atitudinea pe care o invocai, va fi cea asteptata de toti copiii care nu au avut sansa copiilor nostri.

    Paste fericit pentru tine, pentru Ana( tiza fetitei mele) si pentru toata lumea care ti-e draga!

    mi 3 aprilie 2010 0:37 Răspunde
  • Va urez tuturor un Paste plin de lumina si bucurii impreuna cu cei dragi !
    Am urmarit azi pe TVR international in direc slujba prohodului transmisa de la Rotbav. Foarte frumos.
    La noi se aduna toata familia si vom sarbatori impreuna cu gandul la tatii dusi de la noi dar vesnic prezenti, mai mult parca in zilele de sarbatoare sfanta.

    CristinaC 3 aprilie 2010 0:54 Răspunde
  • Tortul Big Apple mi-a placut, imi pare o minunata alternativa la cozonacul stramosesc. E-adevarat, raman mai departe in muzica, poemul transcris m-a prins mai putin spre deloc, probabil si pentru faptul ca nu-s numai ne-traditionalista, dar si mai prozaica din fire:)
    O cafia cu acel Thomas sugerata sarmant ar fi un event aproape mistuitor 🙂 (nu) glumesc..
    Normal, nu mai trec io zilnic pe-aici, dar tot sunt atenta si ma duc sa vad ce mai cititi si voi, asa ca am dat clik-urile cu pricina la Bendeac in pagina. Va respect opiniille si sensibilitatea nereprimabile, dar eu am abtinerile mele in ceea ce-l priveste pe actorul in discutie, deoarece il cunosc personal. Da, a scris despre copii bolnavi si sarbatori care au devenit comerciale, dar nu a facut decat sa bifeze un alt cliseu de limbaj sau de blog, el facand parte din acest show-biz neaos romanesc.
    Va imbratisez, ne regasim in cateva zile. Sarbatori cu bine!

    Una 3 aprilie 2010 9:24 Răspunde
  • În afara de Bendeac, Mircea Badea si Romeo Fantastic mai sunt si alti barbati care se lupta pt Zmeura de Aur :
    bustamante – abrázame muy fuerte
    http://www.youtube.com/watch?v=5e7rIATr4Mk&feature=fvst

    Vegetal Ink 3 aprilie 2010 16:52 Răspunde
  • HRISTOS A INVIAT! Va imbratisez si va trimit un gand ca o insula de lumina, ca o salvare a tuturor resurselor frumoase din ideile si inimile voastre! Va iubesc si va sunt recunoscatore, voi imi sunteti aproape, voi imi sunteti zi si vis si libertate!

    Simona Catrina 4 aprilie 2010 12:51 Răspunde
  • ADEVARAT A INVIAT!

    Draga Simona, iti multumim si suntem recunoscatori pentru ca esti tu, pentru toate clipele atit de frumoase pe care le petrecem ca musafiri ai acestui blog, pentru ca ne dai posibilitatea sa retraim amintiri dragi sufletelor noastre si posibilitatea de a comunica cu oameni care simt la fel.

    Odille 4 aprilie 2010 15:03 Răspunde
  • Insula despre care Simona vorbeste azi este desigur Insula Pastelui.
    Daca pe alte longitudini blogheristice se poarta zeitele, înaripate si fericite la aproape orice adiere de vant, apoi noi aice vom fi fiind statuile gigantice, imuabile în bataia uraganelor, inadaptabile si înca enigmatice pt muritorul de rand.
    Un text cu capul în Eminescu si coada în definitia nemuririi se bronzeaza frumos la soarele din Insula Pastelui.
    Pax vobiscum.

    Vegetal Ink 4 aprilie 2010 17:43 Răspunde
  • Christos a inviat !…

    Lumina invierii sa ne patrunda in suflet pana la iubirea dintai,
    Cand eram inocenti, veseli, zburdalnici, pur si simplu copii…

    Paste fericit, cu iubire daruit !

    Cu bucurie maaaaareeee

    CristinaC 4 aprilie 2010 19:37 Răspunde
  • ADEVARAT A INVIAT!
    Aceasta Sfanta sarbatoare,sa va aduca tuturor, cele 4 taine divine:incredere,lumina,iubire si speranta!
    Va citesc cu mult drag!

    Bunicuta 4 aprilie 2010 19:59 Răspunde
  • Hristos a inviat !

    Marina 4 aprilie 2010 20:59 Răspunde
  • HRISTOS A INVIAT! O primavara frumoasa si plina de impliniri!

    Moi 5 aprilie 2010 14:34 Răspunde
  • Adevarat a Inviat!

    iana 5 aprilie 2010 15:55 Răspunde
  • Dupa ce am ascultat cu inima minuscula cantecul de lebada al mieilor si apoi cel sfaraitor al mandrelor gratare din acest week-end prelungit si renascentist, a venit si vremea deghiftuielii cu o salata muzicala usoara si foarte digestiva.
    Pe trotuar alaturi salta doua vise vesele si bineînteles, vegetale (cu Lisa Mitchell si Down Landes) :
    http://www.youtube.com/watch?v=ytxKcxRrLSE
    http://www.youtube.com/watch?v=njPFQXVXTx4&feature=related:

    Vegetal Ink 5 aprilie 2010 16:45 Răspunde
  • @Vegetal Link Primul nu merge la mine la ţară. Zice că-i interzis de Sony Music. Totuşi, am găsit-o pe Lisa Mitchell pe YouTube, cu o pălărie de cântece.
    Pe blogul meu, am un link cu 1000 de melodii şi cu ceva îndrumări, pe care n-aş vrea să le repet aici.
    Vă urez împliniri în toate domeniile, exprimate sau pe cale să vi le spuneţi în gând şi să le audă numai El.

    Omuldelamunte 5 aprilie 2010 19:30 Răspunde
  • Adevarat a inviat!

    Simona, sa iti aduca bucurie si lumina acest Paste!

    …Tuturor celor de aici, celor de pe toate „longitudinile blogheristice”, celor de pe Insula Pastelui, de pa Marte, de oriunde veti fi fiind, Paste cu lumina!

    mi 5 aprilie 2010 21:20 Răspunde
  • Adevarat a Inviat!, oameni dragi!

    tania 5 aprilie 2010 22:26 Răspunde
  • un trecator 5 aprilie 2010 23:05 Răspunde
  • E un stroboscop aici ! Resuscitari in serie, multumiri, congratulari. Si îngerasii trecatorului, ca niste maalox binefacator pentru retine, dupa ospatul nesfarsit de lumini.
    Propunerile mele vizual-muzicale se înscriau in programul de catharsis dupa colesterolul încins pe jar pana la incandescenta.
    Lisa Mitchell vizata era în Neopolitan Dreams, omuledelamunte. Bizar ca nu o poti accesa, la mine se lasa admirata de pe toate aparaturile. You got a personal Sony problem ?

    Vegetal Ink 6 aprilie 2010 0:00 Răspunde
  • @Vegetal- Am găsit-o pe Lisa cu Neopolitan Dreams, dar pe alt link pentru că Sony s-a pus de-a curmezişul pe ink-ul tău.
    @Trecător- Superb cântă Igor Krutoi, un fel de Richard Cleyderman, cu accent slav şi cu rusoaice figurante suave, cu dulceaţă în mers, pentru că au de unde alege din ditamai continentul.

    Omuldelamunte 6 aprilie 2010 0:46 Răspunde
  • Vegetal Ink, nici eu nu pot sa accesez acea adresa. Primesc urmatorul mesaj:
    This video contains content from WMG and Sony Music Entertainment, one or more of whom have blocked it in your country on copyright grounds.

    Un trecator, superb!

    Odille 6 aprilie 2010 2:14 Răspunde
  • Da, foarte inspirat scenariul din melodia trecatorului. dar asteptam un final…sau e deschis finalul???

    odille, te salut de buna-dimineata!

    vin si eu cu melodie de care nu ma mai satur. V-o dedic:

    http://www.youtube.com/watch?v=FC9aHY3bej4

    tania 6 aprilie 2010 9:50 Răspunde
  • Un suras optimist ma invaluie cand ascult melodia trecatorului. Multumesc.

    Cristina Bizu 6 aprilie 2010 10:19 Răspunde
  • Bine v-am regasit, deschid pagina asta care ma rasfata muzical de cate ori pot si inca pot des, lol.
    Stroboscopul de care se vorbea mai sus tine, probabil, de metafora extrinseca a regasirilor noastre virtuale, dar io spun ca s-a format, deja, un fel de legatura d’asta ”primejdioasa” in care ne delectam. Nu vedeti ca facem referiri (unii dintre noi) in primele postari la subiectul propus de gazda, ca apoi sa alunecam in peregrinarile noastre cotidiene dand mostre din noi pe-aici?!: )
    Inca va delectati, sper, de mini-vacanta de primavara. La mine e frumos-insorit (afara nu, dar io ma fac pe vremea asta ca ploua: )) ) si-s in plin Catharsis, precum Antigona, dar nu de lipido-glucide, deocamdata, ci de rutina stransa la job-ul in care zilele astea tre’ sa revin. Toata admiratia mea pentru cei care muncesc pentru ei si-si fac programul cum au chef.
    Perfect de acord cu candidatii la zmeura de aur, desi lista-i al dreaq de lunga.. Din ce in ce mai multi care se dau pe sticla si se cred artisti si/sau dive, se simt obligati sa faca parada cu vorbe adancato-simtitoare mai ales de sarbatori.
    Apropo de zilele astea cu oua si vinuri rosii, intrebare pentru Domniile Voastre : la voi prin telefoanele au venit la fel de multe sms-uri d’alea trimise la bulk, despre iepurasi mustaciosi si cozonaci pufosi?Spre surprinderea mea fericita, la mine au fost doar cateva, scade simtitor numarul celor ce-si bifeaza in agenda mesajele sarbatoresti-draft.
    Sau e criza.Sau, neobosita cum ma stiti, in a-mi trambita parerile, am fost scoasa din lista celor ce continua sa-si incarce facturile cu sms-uri de ocazie. Sau, sper, purtatorii de celulare au mai renuntat la felicitarile de gen si si-au vazut linistiti de zilele lor de libertate si prosperitate pascala: )
    E careva pe-aici? Ca io-s cu ochii dupa voi, roata-roata; )

    Una 6 aprilie 2010 10:33 Răspunde
  • @Odille- Se ia şi se tastează în „Search” de pe YouTube, Lisa Mitchell şi se alege Neopolitan Dreams.
    De data asta îţi dau eu link-ul, dar să nu se mai repete! Eşti mare deja!

    http://www.youtube.com/watch?v=5RowAc-H3EM

    Pesemne că se fură melodii şi în Canada, drept pentru care, Sony şi WMG au hotărât să baneze cele două ţări prietene, Ro şi Ca. Trăiască frăţia între cele două popoare, care de fapt sunt unul, dat fiind că tot românii sunt cei din Canada care downloadează pe gratis.
    Da, Un Trecător este superb! Aşa spun fetele…

    Omuldelamunte 6 aprilie 2010 10:42 Răspunde
  • Prezent, Una si te rog sa nu pomenesti de cozonaci pufosi ca moor de pofta 🙂 , oricum o sa mor de curiozitate ca dl de la munte nu se sinchiseste …
    Tania, il ador pe Jason Mraz cu chipul lui angelic, merci.

    all blacks 6 aprilie 2010 10:44 Răspunde
  • all blacks : )
    Pai s-au terminat cozonacii la tine-n camara draga mea, sau esti la dieta? Ok, tac, admirand simtul civic al domnului muntean ce ne spune pe merit una-alta: ) Apropo de furturi, nu cred ca suntem chiar asa fruntasi, Asia ne bate de departe ; iar din punctul meu de vedere (si nu cred sa fie singular) a gasi si a te bucura de ceva pe internet nu mi se pare un delict. Furtul de identitati, smecheriile cu serii si pass-uri de card, da, sunt condamnabile si au alineatele lor de cod penal, cred, dar filme si muzici, din moment ce le posteaza cineva acolo, eu ma gandesc pur si simplu ca e normal sa ne bucuram de ele..

    Una 6 aprilie 2010 11:10 Răspunde
  • T.T -ilor (care pentru mine inseamna trecatorule si Tanio, ca acum ma adresez amandurora si de ceva vreme mi-e cam greu sa va separ, la cererea voastra putem aprofunda discutia, ofcors) frumoase link-uri mai dati voi pe-aici: ) Va imbratisez si impreuna si separat, am simtit nevoia sa va scriu un mesaj in care sa va incadrez pe-amandoi, din simpatie si nu numai.

    Una 6 aprilie 2010 11:23 Răspunde
  • Thomas, sper ca esti bine si ca asculti muzica minunata, ca de obicei. Si ca ai avut zile frumoase si bune, mai ales ca tu-ti faci sarbatori personale oricand, din orice moment diurn sau nocturn, de primavara sau nu.
    : )

    Una 6 aprilie 2010 11:26 Răspunde
  • @ All Blacks– Dacă link-ul nu este activ de pe blogul meu,-deşi mie-mi arată o mânuţă şi dacă dau click, fix peste el dau- atunci cu copy/paste, introdu-l în browser!

    Omuldelamunte 6 aprilie 2010 11:32 Răspunde
  • si mie imi arata o manuta doar ca daca dau click imi arata un Hopa! cea ce inseamna ca e de rau… sau e broken…?

    all blacks 6 aprilie 2010 11:51 Răspunde
  • Hristos a Inviat!

    Nu vreau decit sa-i spun titularei acestui blog: draga Simona ma bucur ca esti printre noi pe meleagurile natale, la fel de mult ma bucur si ma entuziasmez de poza facuta recent pe litoralul nostru, de articolul scris cu acea ocazie si mai ales de poza in care eu personal vad O FRUMUSETE NATURALA – REALA
    Mie imi plac pozele cu oameni de-a lungul timpului, ptr. ca eu le astept si le vad pe chip implinirea vietii ; la fel de mult ma bucue de pozele facute la rubrica : Poza zilei, cu un copil asa de ingeresc….
    Multumesc.

    iris 6 aprilie 2010 11:56 Răspunde
  • @All Blacks- Ai încercat cu copy/paste în browser? Şi asta-i o variantă!

    Omuldelamunte 6 aprilie 2010 11:59 Răspunde
  • nu, ma gandeam ca de treaba cum esti mi le dedici 🙂 ce-s alea o mie, o nimica toata

    all blacks 6 aprilie 2010 12:08 Răspunde
  • @ All Blacks- Link-ul este la fel de activ precum eram eu în port-bebe-ul din maşină, când imi schimba mama pampersul. Mi-aduc aminte că aveam o frecvenţă de sprinteur la picioare şi dup’-o tură de stadion, cădeam lat şi mă-ntremam cu lăptic.
    Văz că nu are a mai se plânge nime’ de link, ceea ce poate să însemne ori că merge, ori că nu-i interesează.

    Omuldelamunte 6 aprilie 2010 12:08 Răspunde
  • Cutter, astept… si n-o mai lungesc pe situ-l Simonei ca ma cearta.
    Sarbatori cu lumina in continuare sa aveti!

    all blacks 6 aprilie 2010 12:17 Răspunde
  • lol@Cutter.
    La mine a functionat link-ul, d’aia nu m-am bagat in discutie.Poate-aveti browsere fitzose, pitipoance?: )

    Una 6 aprilie 2010 12:37 Răspunde
  • @ All Blacks şi Una- voi vorbiţi de link-ul cu cele 1000 melodii, sau de link-ul cu Lisa Mitchell de la Vegetal Ink, pe care nu-l putea accesa Odille?
    De ce „Poate aveţi…”, când eu nu m-am plâns de broken wings/links?
    All Blacks, nu înţeleg ce aştepţi!? Am mai pus link-ul o dată, în comments la mine.

    Omuldelamunte 6 aprilie 2010 12:50 Răspunde
  • Munteanule, eu combinasem pluralul eventual cu un cert plural academic, nevinovat in principiu. Ma refeream la acele link-uri problematice, de care vorbeati voi: )
    Tanio, desteptatiunea!: )

    Una 6 aprilie 2010 13:12 Răspunde
  • Hristos a inviat!

    Si lumina in siflete si in toate drumurile vietii sa aveti!

    Iar ati inceputit gilceava, cu linkurile alea?! imi amintiti de versurile lui Topirceanu:
    Pasarele ciufulite,
    Alarmate
    Si-ngrozite:
    -Cine-i?…Ce-i?…Ce-a fost pe-aici?…
    Ciripesc cu glasuri mici
    Cinteze si pitulici.
    🙂

    Dea Valma 6 aprilie 2010 13:39 Răspunde
  • Dea Valmo, adevarat a inviat.
    Inca nu ne galcevim, mie inca nu-mi da nimeni atentie pe-aici, io fiind extrem de activa de dimineata in zona, dar lumea e putina si cuminte, fiecare pe felia lui (de cozonac). Si poate fara s-o recunosc fatis, o cam caut cu lumanarea, lool..
    Gata vacanta ta de Paste? Esti incantata de cum ai petrecut zilele astea? : )

    Una 6 aprilie 2010 13:46 Răspunde
  • sunt la munca acum…asa ca s-a cam zis cu incintarea mea.
    pe-aici a plouat intr-o veselie, asa ca petrecerea, mai mult in casa si prin acvariu 😉 am mincat si-am ciocnit oua cu niste prieteni, duminica si luni, iar in rest…activitati pasnice…a, da! si eveniment, am reusit ieri sa imi calc toate camasile din stoc, pacatoasa de mine…
    dar tu, Uno, cum te-ai distrat?

    Dea Valma 6 aprilie 2010 14:13 Răspunde
  • tania, Una , Dea Valma, Cristina C, iris, omuldelamunte, un trecator si toate fetele si baietii, Buna Dimineata!
    V-am gasit pe toate si pe toti, asa cum spune Dea Valma, ciripind, aici pe crenguta.
    O zi frumoasa chiar cu ploaie.
    Noi am avut niste zile minunate, chiar si 24 de grade. Astazi, insa ploua.

    tania, multumim pentru melodia diminetii.
    omuldelamunte, ai fost dragut. Am putut deschide acest site. Promit ca data viitoare voi face search. Adevarul este ca eu respect toate legile si regulile. Daca mi se spune ca nu se poate sa-l deschid, atunci nu-l deschid.

    Ginduri bune.

    Odille 6 aprilie 2010 14:53 Răspunde
  • Buna dimineata. La voi s-a sfarsit ziua de lucru nu-i asa?
    Odille… esti in Ontario cred.. ca si la mine ploua tare.
    Dea Valma vino si la mine sa calci camasi… iti pun muzica si iti dau cozonac cu nuca…

    CristinaC 6 aprilie 2010 16:48 Răspunde
  • CristinaC, sa stii ca de data asta ma cumperi cu o felie de cozonac, ca e ceva ce mi-a lipsit din menu 🙁 Si desi de obicei il prefer pe cel cu mac, acum tinjesc si dupa cel cu nuca…

    Dea Valma 6 aprilie 2010 17:16 Răspunde
  • Pai il trimit prin posta !
    Am vrut sa aduc colegelor la birou dar… fiindca are nuca nu prea ma incumet… lumea de aici e tot mai alergica si nu vreau sa creez situatii neplacute. Nici nu mai stii ca cum sa faci sa nu superi pe nimeni.

    CristinaC 6 aprilie 2010 17:28 Răspunde
  • Păi, cine se ştie alergic la nucă, nu mănâncă şi gata! Acum, trebuie să le ştii fişa medicală la toţi? Prea sunt sensibili, de unică folosinţă…
    Vino în România, cu nişte cozonac cu nucă la serviciu şi-ţi dipare în pauză, iar dacă vreunul face alergie, n-o să ştie de unde, pentru că a mâncat de peste tot.

    Omuldelamunte 6 aprilie 2010 17:48 Răspunde
  • pai … tu ai dreptate dar unii cica sunt atat de alergici incat chiar daca respira in preajma nucilor/alunelor/ nutellei se sufoca. Daca ai stii de cate alergii am aflat eu de cand sunt pe aceste meleaguri…

    CristinaC 6 aprilie 2010 18:00 Răspunde
  • Jackpot aproape consensual pentru matrioascele trecatorului. Luna plina pentru refrenul dnei T. Palma de Aur si titlul de «Mos Craciun de Paste» revine cum laudae omuluidelamunte care ofera pe blogul lui 1000 de goldies cu care rezolvi orice bairam. 1000 de amintiri, de figuri (vesele si triste), de calorii consumate cu generozitate sau parcimonie pe ringul biografiei. 1000 de piese testate si votate de populatia UE în parlamentul melodiilor preferate. 1000 de hituri de cantat, «melancoolizat», sau, pentru cei mai curajosi, de conjugat eforturi feromonale.
    Natashele sunt trecatoare 🙂 luna si amintirile nu (sau doar in proportii rezonabile).
    Privighetorile privegheaza pe aici cu felii de cozonac si oua pictate cu ganduri frumoase.
    Salutari cu miez de nuca (si cu palaria le nivelul gazonului) cintezelor si pasaroilor de pe portativul Simonei.

    Vegetal Ink 6 aprilie 2010 18:45 Răspunde
  • Dea Valmo, io de ceva ani, atat de Craciun, cat si de Paste, dar si alte sarbatori, nu respect traditia care spune sa fii cu familia, ci plec haihui. Zilele trecute am fost la munte, am urcat la Susai, am hranit cu zahar cai, facut echitatie, m-am simtit super. Din pacate, ce e placut se duce repede, asa ca ziua de maine ma asteapta sa ma ia din nou in gheare: ) Stocul meu de camasi e bine-mersi, necalcat, o sa ma trezesc maine mai devreme sa prestez cu fierul de calcat. Sau ma voi refugia in jeansi, decretand zi casual pentru ziua mea la birou.
    Cam putina lume pe-aici in ultimele 3-4 ore de cand n-am mai fost eu prin zona.. Dulciq apelativ @ privighetorile priveghind: ) Gerunziul imi apartine, restul este enunt admirativ..

    Una 6 aprilie 2010 20:57 Răspunde
  • Uno, fain cu echitatia…e si pe lista mea de „to do” anul asta; dar cred ca in cazul meu se va intimpla pe plaja, in tara asta plina pina la refuz de coame…de cai, nici macar de dealuri…
    in orice caz, prea am admirat ani buni pe la apus de soare, pe plaja, plimabaretii calari, incit imi doresc cu ardoare sa fac parte dintre ei intr-o buna seara.

    Dea Valma 6 aprilie 2010 21:28 Răspunde
  • welllll, una, te salut!

    cineva cumva devine din ce in ce mai criptic?????

    revin. 🙂

    tania 6 aprilie 2010 21:32 Răspunde
  • Am observat ca Domnii nostri Vegetal Ink si omuldelamunte s-au bucurat de un mic taifas in weekend, cu melodii si fete frumoase. Nu stiu daca au avut si o cafeluta.

    Acum, pentru domnisoarele si doamnele de pe acest blog, dar si pentru toti iubitorii de muzica, Iglesias, despre dragoste.
    http://www.youtube.com/watch?v=4tJQq8A9rm4&feature=related

    Am impresia ca l-am pierdut pe Doru cind am inceput cu Culoarea Roz.
    Doru, acum am trecut la o alta culoare. Poti sa vii.

    Cristina C, da sunt in Ontario, dar am rezolvar cu ploaia. Mi-am cumparat o bluzita de culoarea liliacului si una de culoarea zmeurei si ploaia pare chiar vesela.

    In privinta alergiilor, ai perfecta dreptate. Scolile nu mai stiu ce sa mai interzica sa fie adus la scoala, drept gustari. Copiii sunt to mai alergici la tot felul de alimente si au reactii severe.

    Odille 6 aprilie 2010 22:03 Răspunde
  • Tanio, bine-ai revenit. La mine te refereai oare, cu criptarile?
    Pe trecator l-ai uitat prin vreun mall, poate?: )
    Odille, domnii de care spui se bucura sa taifasuiasca, presupun, si in restul zilelor de ne-weekend: ) Pe Doru nu cred ca l-am pierdut, dar nu si-a revenit, inca, din mahmureala pascala: )

    Una 6 aprilie 2010 22:12 Răspunde
  • odille, poate se intampla ceva bun si pt ploaia asta. adica sa se opreasca. 🙂

    Una, da-mi voie te rog, de ce T.T? mai bine T & T sau cel mai bine separat. 🙂

    Da, baietii au multa muzica buna, dar eu am ajuns pe aici:

    http://www.youtube.com/watch?v=Vms0IpXPgds

    vegetal INK, devii, din nou, fascinanto-baroccian: nu ma poti abtine la un replay:
    Jackpot aproape consensual pentru matrioascele trecatorului. Luna plina pentru refrenul dnei T. Palma de Aur si titlul de «Mos Craciun de Paste» revine cum laudae omuluidelamunte care ofera pe blogul lui 1000 de goldies cu care rezolvi orice bairam. 1000 de amintiri, de figuri (vesele si triste), de calorii consumate cu generozitate sau parcimonie pe ringul biografiei. 1000 de piese testate si votate de populatia UE în parlamentul melodiilor preferate. 1000 de hituri de cantat, «melancoolizat», sau, pentru cei mai curajosi, de conjugat eforturi feromonale. – superb!!!!!

    tania 6 aprilie 2010 22:16 Răspunde
  • Nu, Una, ma refeream la Thomasul tau atat de bine aprofundat in imaginatia cuvintelor. 🙂 I-am citit, sincer, de vreo 5 ori frazele magnetico-imaginofonice. :), neramamandu-mi decat, iata, sa-l felicit. 🙂

    tania 6 aprilie 2010 22:19 Răspunde
  • DeaValmito, sa stii ca da. Iubesc de multi ani caii, iar stapanii fermei la care am fost sunt extrem de atenti cu vietatile lor, turistii pe care-i primesc si carora le dau animalele periodic in grija sunt atent selectati. Nu primeaza banu’..asta e ceva nou si deosebit pentru societatea in care traim. Nu e un biznis si gata, asta este si motivul pentru care merg de cate ori am ocazia acolo. Sper sa-ti urmezi ”to d o list-ul” cu sfintenie, sa vezi incantare pe tine!
    Odille, esti o draguta, multumim de Julio: )

    Una 6 aprilie 2010 22:20 Răspunde
  • Taniutzo, repede ma mai vezi tu stapana thomasiana.. Dar stim amandoua ca nu-i asa. Cred ca dand un citat glorios aici ai vexat serios personajul: )

    Una 6 aprilie 2010 22:22 Răspunde
  • Azi am luat-o razna cu diminutivele. Mai am faze d’astea, ignorati-le, pliz: )
    Da, T&T e mult mai simpatic, dar suna a marca de gadget; )))

    Una 6 aprilie 2010 22:24 Răspunde
  • daca mai gaseai si-un A, Una, iesea de-un AT&T :)))))

    un trecator 6 aprilie 2010 22:27 Răspunde
  • wellcome, trecator. chiar ma pregateam sa-i spun Unei ca nu stiu nimic de tine. 🙂 si ca nu, Una, nu cred sa-l fi uitat la mall. 🙂

    asta de la ce este? AT&T????

    tania 6 aprilie 2010 22:30 Răspunde
  • ahhh, telefonie mobila. Buunn!

    tania 6 aprilie 2010 22:32 Răspunde
  • de la o marca de telefoane de cand eram noi mici: )
    trecatorule, exact cum speram: meteoric si cu vorba dulce’n citoplasma: )))

    Una 6 aprilie 2010 22:32 Răspunde
  • Una, adica un singur T e pe jumatate simpatic????

    tania 6 aprilie 2010 22:39 Răspunde
  • uite, cred ca exagerezi. 🙂 De juztine, stiti careva ceva?????

    tania 6 aprilie 2010 22:40 Răspunde
  • nu, Tania, nu e pe jumatate simpatic, aici nu merge ca la jumatatea de pahar. cred ca un singur T e simpatic…in felul tau.

    un trecator 6 aprilie 2010 22:41 Răspunde
  • trecator, devii si tu abscons. 🙂 cum adica in felul meu. 🙂 cred ca ai vrut sa spui in felul….sau. 🙂 right?

    tania 6 aprilie 2010 22:44 Răspunde
  • deci presimt un mic show semantic ce sta sa-nceapa asta seara: )
    care-i treaba cu simpatia si T-urili?
    Juztino, esti pe-aici? Daca da, fa-te-ncoa, daca nu, vina, totusi!: )
    sa revin la jumatatea simpatica: ) Adiq sa spun ce, ca nu prea gasesc suficiente vorbe?!

    Una 6 aprilie 2010 22:52 Răspunde
  • Tania, meteoric, da 🙂 dar asta ar insemna ca deja mi-au murit laudatorii :))

    un trecator 6 aprilie 2010 22:53 Răspunde
  • trecatorule, sunt vie si nevatamata, rezist inca tentatiilor sa te laud: )
    am supravietuit micii vacante, dar cum voi supravietui nechefului de munca pana vineri, ma-ntreb io ganditoare..
    Tanio, ziceai acum ceva vreme ca le-ai fluturat alora demisia pe la nara.. Esti pe propriile’ti puteri, sau traiesti din rezerve si cauti un alt stapan cu oi mai multe si mai cornute?: )

    Una 6 aprilie 2010 22:59 Răspunde
  • Una, nu zic acum ca trecator nu pare a fi cel mai simpaticutz dintre baieti. uite lauda, mister passaway. 🙂

    Una, tocmai tu sa nu sa gasesti vorbe???? dar, ai grija ce spui, zic eu….ca AT&T despica semantica-n patru. 🙂

    tania 6 aprilie 2010 23:01 Răspunde
  • Pai, una, stapanul meu sunt eu. 🙂 ce poate fi mai victorios decat atat?

    tania 6 aprilie 2010 23:02 Răspunde
  • Ma refeream la un angajator, draga mea, dar stiai deja..Am incercat sa fiu plastica in exprimare si-a iesit un galos: )
    Da, sa stii ca sunt momente dese cand n-am destule vorbe sa spun ce-i in capul meu..
    Juztina pare calare pe matura prin alte zari, Simona nu se-arata, desi e vesnic invitata la micile si surazatoarele noastre ”colocvii”, altii probabil vegeteaza in propriul ink: )))..
    De doamnele nord-americane nu indraznesc a spune ceva, la ora asta ele par cu urechile prinse in job.

    Una 6 aprilie 2010 23:11 Răspunde
  • Una, tu ce liceu ai terminat?????

    tania 6 aprilie 2010 23:34 Răspunde
  • Mihai Viteazu.Ma intrebi pentru rezonanta cu verdele reuniunii de clasa propusa?: )

    Una 6 aprilie 2010 23:36 Răspunde
  • Da. ceva de genul. 🙂 Si eram, fireste curioasa. 🙂 Jumatate dintre ai mei colegi sunt plecati prin tari straine. Deci, daca i-ash chema la reuniune, se revolta fusul orar de stau in loc planetele. 🙂 De foarte multi, mi-e sincer dor. Ai tai sunt toti in tara?

    tania 6 aprilie 2010 23:40 Răspunde
  • Nu, nu cred. Nu pot spune ca tin prea hot relatia cu ei.Cativa, care mi-au ramas prieteni , sunt intr-adevar imprastiati prin lume, dar nici cu ei nu vorbesc de mai mult de 2-3 ori pe an, in rest, nobody knows.. Oricum, nu ma intereseaza reuniunea de clasa..Suna generos ca idee, dar eu ma extaziez greu in fata unor chestii din tagma asta. Plus imi suna ciudat sa m-apuc sa-i caut, in conditiile in care nu am tinut, de peste zece ani, decat legaturi sporadice. E laudabila propunerea doamnelor ce scriu la Tango sa adune astfel useri in ograda si sa faca rating si pentru Jacobs, dar nu fac parte din target.Cel putin nu de data asta: )

    Una 6 aprilie 2010 23:48 Răspunde
  • care va sa zica ‘geaba te dadeai matale gata de cafia, ca vaz ca nu bei :))

    un trecator 6 aprilie 2010 23:49 Răspunde
  • Uite, Una, asta imi place de mor la tine- fran-che-tea. Asta e libertate de opinie, fara formalitai incarcate in banalitatea crasa a zilelor noastre. Eu am o singura colega draga, acum in USA, de Simona mi-a facut mult dor. 🙂

    Jacobs e Jacobs si e…..tare, prea tare dimineata. Eu prefer alta marca, sa nu-i spun gadget, ca se falsifica. Apropo, AT&T fake exista???? 🙂

    tania 6 aprilie 2010 23:51 Răspunde
  • Raspuns pentru Una si tania, in ultimul timp am fost tot mai mult bombardata de ideea ca fiecare din noi traim in acelasi timp, vieti paralele, vieti pe mai multe planuri. Ca urmare , daca aceesi personalitate apare cu nume diferite de prin alte spatii, sunt binevenite.

    M-a intristat insa ideea ca Natashele ar fi „trecatoare”. De fapt am suferit un pic.

    Nu mai stiu cine a spus ca un adevarat barbat iubeste intreaga viata o singura femeie, asta insemnind ca are foarte multa imaginatie.

    Odille 6 aprilie 2010 23:54 Răspunde
  • Am revenit si eu dar e cam tarziu la voi…
    Eu sunt „de garda” azi pana la 8 seara… si nu am cum sa intervin.
    Odille de unde ti-ai cumparat bluzele?

    CristinaC 6 aprilie 2010 23:55 Răspunde
  • Cristina C, la un magazin Tommy Hilfiger din Toronto.

    Odille 6 aprilie 2010 23:57 Răspunde
  • Dreaq stie de mai exista AT&T original:) Poate stie trecatorul, care, probabil, isi face somnul de frumusete… Oops, tocmai am vazut ca-mi spuse ca nu beau cafia: )) Ba da, si chiar marca in discutie.Si nu am nimic nici cu ideea de reclama, dar nu ma pot preface ca n-o observ si nici s-o ocolesc intre subjectele abordate: )
    Prietena mea cea mai buna, singura, cred, este fosta mea colega de banca din liceu.Vorbim si de doua ori intr-o zi, uneori, stim zilnic ce si cum ne este, poate si din cauza faptului ca suntem la vreo 300 km distanta. Din fericire, in aceeasi tara, dar vacante si sarbatori le facem cat de mult putem, impreuna. Si sotii nostri se suporta, deci nu e un impediment cu printii consorti care ar fi putut sa nu se inteleaga, asta ar mai fi lipsit, sa ne vedem doar noi doua pe furis: )))

    Una 7 aprilie 2010 0:00 Răspunde
  • Odille, toti suntem trecatori sau….trecatoare. Trecatorul este cel mai apropriat de realitate. 🙂 presupun ca Tommy e fff ieftin in toronto, nu-i asha?????

    tania 7 aprilie 2010 0:01 Răspunde
  • Odille draga, se poate sa apara prin alte spatii acelasi om cu nume diferite. Eu incerc sa nu-mi pun intrebari prea multe, ma gandesc mereu ca unii oameni prefera experimentele. Iar virtualul (dar stiu sigur ca si realul) da mana libera acestui gen de exersare de personalitate.Asta pentru ca tot exista aici banuiala deja afisata ca Vegetal Ink ar fi Thomas..
    De suferit ca natashele ar fi trecatoare..io nu stiu ce sa zic.Poate mi-a scapat core-ul discutiei, asa ca ori imi explica mai pe inteleseul meu careva, ori lasati-ma asa, ca ignoranta-mi adeseori ma pastreaza intre fericirile de baza, consistente:)
    CristineC, ma bucur ca ne scrii, macar atunci cand poti, cateva randuri, chiar de unde esti prinsa in (z)”garda”: )

    Una 7 aprilie 2010 0:06 Răspunde
  • Una, somnul e de odihna, pentru ca, nu-i asa, pana si frumusetea e…trecatoare :)) at&t mai greu sa fie fake, asta ca sa va linistesc, macar putin, din punctul asta de vedere.

    un trecator 7 aprilie 2010 0:09 Răspunde
  • Eu nu as zice ca e ieftin…poate mai ieftin ca in Europa. are haine de calitate

    CristinaC 7 aprilie 2010 0:10 Răspunde
  • Tanito, e mai accesibil decat la noi, nu stiu daca este fff ieftin. In tarile normale un brand e doar un brand si acolo lumea tine de ideea de sales, nu de ideea sfanta de adaos nesimtit neaparat; nu e ca-n mall-urile noastre cu fitze de doi bani, unde orice neica nimeni care s-a pingelit prin Hush Puppies se simte beton dand cu 150% mai mult decat in alte parti pe-o camesa Tommy Hilf..

    Una 7 aprilie 2010 0:11 Răspunde
  • trecatorule, nu stiu daca ai remarcat, dar ne linistim (lasam linistite?) relativ greu si asta nu ca am fi niste dificile din fire, neaparat: )

    Una 7 aprilie 2010 0:13 Răspunde
  • Ma rog sa nu apara „pacienti” ca sa pot sa pot citi tot ce n-am citit in ultimele zile.
    eu ma refeream la brand-ul Tommy in mesajul de mai sus…

    CristinaC 7 aprilie 2010 0:13 Răspunde
  • Lumea care nu arunca cu banii nu cumpara ultima aparitie in ziua in care apare la magazin. Peste doua saptamani e mai ieftina si peste doua luni muuult mai ieftina. Tommy are multe lucruri clasice care se pot purta fara sa iasa din moda.

    CristinaC 7 aprilie 2010 0:17 Răspunde
  • Cristino, si eu tot la Tommy.Dar nu e caz singular, sunt multe brand-uri care aici se vand mai scump decat in alte parti. Sunt si cazuri de sold-uri si promo pe bune, cand preturile devin mai umane, nu zic, dar, in genere, politica pretului aplicat in modesta noastra patrie e un pic diferita comparativ cu alte surori de-ale ei.Din U.E sau ne-U.E nu conteaza..

    Una 7 aprilie 2010 0:18 Răspunde
  • Prietenele mele di Germania care ne-au vizitat in vara au cumparat foarte multa imbracaminte aici. Taioare calvin klein pentru servici, jenas camasi Ralph Lauren… nu le venea sa creda ce preturi avem… in state e si mai ieftin ca in Canada
    Totsi in Romania lumea e foarte eleganta in toate ocaziile chiar si la preturile de acolo care mie in vara mi s-au parut „nerusinate”

    CristinaC 7 aprilie 2010 0:22 Răspunde
  • Odille, oare mai trebuie sa spun ca natashele erau trecatoare mai ales pt ca erau propuse de un trecator ?! A fost doar un iepuras scos din ecou. Asadar si prin urmare, nu-i loc de suferinta în paddock-ul aista pt ponei sensibili.
    Si apoi si alioshii sunt trecatori si chiar bine copti pot fi verzi, ca si natashele. În emisfera nordica, se înmultesc cougarele mai ceva decat alioshii.
    Mersi la fel, T, dar toti calutii si jocheitele de pe aici se întrec în ziceri articulate si cumparaturi de shopaholici.

    Vegetal Ink 7 aprilie 2010 0:32 Răspunde
  • : )
    tac

    Una 7 aprilie 2010 0:35 Răspunde
  • si vad ca e mai multa lumea amutita
    ca parca e greu sa presupun ca au fugit toti la somn, brusc!
    dar daca da, pupati-ma de noapte buna, ca vin si io: )))

    Una 7 aprilie 2010 0:48 Răspunde
  • te pupam.
    eu mai stau ca e inca lumina de zi!

    CristinaC 7 aprilie 2010 0:52 Răspunde
  • si eu te pup, CristineC: )
    cum T.T-urilor se pare ca le-a fugit netu’ brusc de sub ergonomice (ca sa nu bag eufemisticul coor ce soir: )) ), iar Vegetal Ink nu pare in mood explicativ si nici restu’ lumii care mai citeste pe-aici nu pare disponibila si pentru scris, va spun frumos noapte buna.
    Si ne regasim maine, sper.

    Una 7 aprilie 2010 0:57 Răspunde
  • Mâine, pe răcoare, sensibilii ce-şi expun miniopere de scrieri ingerate cu desfătare de noi cei lumeşti, îi poftesc a viziona un clip de 10 minute, de o sensibilitate înduioşătoare între două entitaţi aparent nesemnificative în aglomeraţia jurnalului nescris al unei vieţi.
    Daţi click pe mine pentru „Apricot”!
    Dacă nu vă place, oricând puteţi găsi plasatoarea care să vă arate ieşirea şi să-i aruncaţi din „ranchiună dreaptă” punga de floricele, pe jos.
    Neah, sunteţi prea mistuiţi de frumos, ca să faceţi asta…

    Omuldelamunte 7 aprilie 2010 1:02 Răspunde
  • Vegetal Ink, m-am mai linistit. Dar sper ca Un trecator, fiind si sagetator, sa poarte pe Natasha lui cu el intotdeauna.

    In privinta dragelor noastre de cougare din America de Nord, sunt uimita cit au devenit de agresive. Tinere in clasa a VIII-a conduc ele baietii acasa. Impresia mea este ca pierd atit de mult pentru ca nu gasesc romanta in inima lor.

    Cristina, Una, tania, eu cumpar de la Tommy pentru ca au culori frumoase si sunt si de calitate buna. In Canada preturile sunt mai mari decit in America si nu avem nici sales cum sunt acolo.
    In Romania nu cumpar nimic pentru ca preturile sunt mai mari decit in Canada. Ce gasesc mult mai ieftin in Romania sunt medicamentele. Asa ca ma aprovizionez pt majoritatea bolilor si ma rog la Dumnezeu sa nu avem nevoie de nici unul din ele.

    Tania, nu s e poate ca un rac sa spuna ca totul este trecator. Eu cred in vesnicia sentimentelor. Nu cred ca as putea sa functionez daca nu as crede in asa ceva.
    Trebuie sa spun ca am mari deceptii din cauza asta, dar nu renunt. Ma refer la prietenii care as dori sa dureze o viata.

    Odille 7 aprilie 2010 1:03 Răspunde
  • Odille… eu nici medicamente nu prea cumpar din romania… poate vitamina C cu propolis. Pe mine nu ma costa medicamentele si e adevarat ca nici nu prea sunt bolnava ( cu capul cateodata dar pentru boala aceea ma tratez cu sentimente). Si eu cred in vesnicia lor si nici eu nu renunt…

    Tania..” Mai schimbător decât sufletul omului, decât concepţiile sale şi decât vremea nu e nimic”.. recunosti citatul?

    CristinaC 7 aprilie 2010 1:29 Răspunde
  • Omuldelamunte, ma gindeam ca ar trebui sa cumpar un dictionar Thomas man/Vegetal Ink/un trecator (uneori), insa cind am citit mesajul tau, unde ai spui sa click pe “Apricot”, dictionarul s-a complicat si mai mult.
    Abia cind am calatorit pe site-ul tau am gasit acel buton.
    In legatura cu acel buton, mi-am adus aminte de o poveste cu o cunostinta care avea de ani de zile o pereche de pantofi, marca Guban. Inca nu gasise unde era banul in pantof. Ea credea ca pantoful se numea “cu ban”, ca urmare ar fi trebuit sa aiba un banutz in el, pe undeva ascuns.

    Ce capacitate extraordinara are sufleul pentru gingasie! Insa, ma repet, nu as fi vrut sa se termine.

    Odille 7 aprilie 2010 2:29 Răspunde
  • Cristina C, mie nu-mi place sa depind de un medic. Ca urmare cumpar din Romania antibiotice de citeva feluri. In Canada, asa cum stii ,nu poti cumpara nimic de acest gen fara reteta de la medic.

    Una, eu sper ca Vegtal Ink si Thomas Man, iar daca mai este cineva cu diferite aparitii, ii imbratisam si pe ei, sa ne povesteasca cum se deplaseaza ei intre aceste vieti. Daca prin teleportare, m-ar interesa mult. De cind doresc eu sa calatoresc ca gindul si sa nu mai am nevoie de Air Canada/Lufthansa.

    Odille 7 aprilie 2010 2:35 Răspunde
  • Odille, ai dreptate e rau sa depinzi de medici. eu am noroc cu o doctorita romanaca tare buna.
    Apropos de teleportat ma inscriu si eu pe lista de antrenamente tare mi-ar place sa vin sa va cunosc si sa nu mai dau o caruta de bani liniilor aeriene.

    CristinaC 7 aprilie 2010 2:55 Răspunde
  • Hello, bine v-am regasit.
    CristineC, oare citatul dat de tine nu e din vreo carte a Ilenei Vulpescu?Scuze ca m-am bagat, pe Tania o intrebasesi, dar imi sunau cunoscute vorbele..
    Odille, bine ca nu s-a gandit cineva ca nickname-urile postatoare ”Una, Thomas Man, Tania, Vegetal Ink, trecator”, etc sa fie ale aceluiasi personaj..real : )))
    Vad ca n-ati mai stat prea mult aseara, iar T & T urile au disparut din peisaj refugiindu-se in vreo somnolenta placut-odihnitoare: )

    Una 7 aprilie 2010 9:27 Răspunde
  • Una, ai vazut tu pana acum unul d’ala, mic, negru, cu coada si cornite, disparut? (am incercat sa evit scrierea directa a numelui ala, ca inca e sarbatoare) 😛

    un trecator 7 aprilie 2010 9:29 Răspunde
  • : )
    L-am vazut, in schimb, de foarte multe ori pe ”ala negru, de respira greu, il stii..(si) care era tat’su, ma”
    pentru oamenii care au deschis mai tarziu teve-urile sau nu mai fac asta de ani buni decat pe alte meridiane, dau si link-ul:

    http://www.youtube.com/watch?v=hnjVb47sUjg

    E foarte vechi, dar imi place clipul asta ca-n prima zi in care l-am vazut.
    Mai ales ca, fara sa fiu neaparat o fana SF, filmele lui Lucas mi-au placut dintotdeauna

    Una 7 aprilie 2010 10:11 Răspunde
  • off-topic: tania, ti-am scris pe mail. nu mi-ai raspuns.

    off-the-road: in cele 5 ore si jumate petrecute in trenul Sighisoara – Bu mi-am pus tot felul de intrebari existentiale:

    1. daca se inventeaza teleportarea, cum faci sa nu te teleportezi in spatiul ocupat de altcineva?
    2. de ce sunt barbatii asa de enervanti cateodata si de ce avem nevoie de ei?
    3. de unde stia Zoe din Canada ca brazilianul e cel care a incercat sa intre in camera si nu altcineva, din moment ce usa era incuiata?
    4. de ce merge trenul atat de incet in Romania?

    etc

    juztine 7 aprilie 2010 10:38 Răspunde
  • off the record:
    Juztine, bine-ai venit: )
    Daca intrebarile-ti de mai sus erau retorice, io n-o sa incerc sa raspund in stilu-mi caracteristic (adica o combinatie de franchete cu radacina patrata combinata haioso-hazoso-lemnos).Daca te-ar tenta variante de raspuns de la unii dintre noi, shoot!

    Una 7 aprilie 2010 10:50 Răspunde
  • nu sunt doar retorice, deci shoot 🙂

    juztine 7 aprilie 2010 10:54 Răspunde
  • Juztine, de exemplu, raspunsul la intrebarea 2 este atat de simplu ! pentru ca stim raspunsurile la celelalte 3 si vi le-am putea spune si voua. sau nu. :)))

    un trecator 7 aprilie 2010 10:55 Răspunde
  • hah! trecator – pana nu vad, nu cred 😛

    juztine 7 aprilie 2010 11:07 Răspunde
  • Buna dimineata si voua. 🙂 Ups, cand ati avut timp de atata arta a conversatiei? 🙂

    Odille, am fi vesnici daca ar exista o vesnicie a sentimentelor. Imi pare rau sa spun asta, dar nu ma pot abtine sa nu fiu sincera. Cat priveste ideea de trecator, trecatoare, da, sustin sus si tare, chiar fiind din tagma racilor, ca suntem a-tat de trecatori de nu-ti imaginezi. Nu mi-am imaginat nici eu in mai multe momente date….Aici, tocmai aici a intervenit speranta, draga de ea, care vrea sa ne poarte, consecvent, catre eternitate. In speranta, mai sta visul, care, la randul lui, se vrea perseverent. Si avem, apoi, un camp de lupta- trecere versus vis, in care nu stiu care dintre combatanti are pavaza mai protectoare.

    well, inca va citesc. Una, esti in verva si imi dai un soi de vivacitate. 🙂 Juztine, nu-mi pot deschide adresa de ceva zile. 🙁

    tania 7 aprilie 2010 11:21 Răspunde
  • 4. sa aiba timp Juztine sa conceapa chestionare off-the-road? 😛

    un trecator 7 aprilie 2010 11:29 Răspunde
  • 1. tii volanul navei doar drept si drept si tot drept, ca sa nu intri in spatiul care nu recunoaste. 🙂

    2. barbatii ar fi mai putin enervanti daca te-ar enerva doar…..cateodata.

    tania 7 aprilie 2010 11:42 Răspunde
  • 4. intercity oradea-bucuresti. tren 80% gol. teoretic un tren rapid, a mers precum melcul. langa ploiesti, cand ziceam ‘doamne ajuta ca ajungem acasa’, conductoru’ ne anunta senin ca avem 20 min intarziere
    4.2 brasov-sighisoara, tren personal mai curatel, face 3 ore in loc de 2 pentru ca opreste la tot pasul. cand ia nitica viteza trenul salta asa de rau de pe sine si se hatana cu atata putere, incat sunt sigura ca vom avea parte si de o deraiere. nu deraiem. conductorul ia mita sub ochii mei de la un grup de pusti emo de la tara.

    juztine 7 aprilie 2010 11:43 Răspunde
  • rest din 2. avem nevoie de barbati de cand s-a impartit iubirea pe pamant. 🙂

    Juztine, CFR-ul este in greva iminenta, intrinseca si inerenta. 🙂 pendularea molcoma pe shine semnifica marea asteptare a semnalului pentru pichetare. 🙂 este ca si cum CFR-ul insushi s-ar afla in asteptarea godot-ului, care nu mai vine. speranta de calatorie scade furtunos, potrivit unor estimari, pana la vizionarea frumusetii tarii ca de printre geamurile si de pe peronul unei biciclete. 🙂 Iubesc cuvantul peron, juztine, deci te invidiez. 🙂

    tania 7 aprilie 2010 13:00 Răspunde
  • ……chiar si pt starea superba pe care ti-o inspira pentru conceperea de chestionare off-the road, exact cum spune trecatorul. 🙂

    tania 7 aprilie 2010 13:09 Răspunde
  • Buna dimineata dragilor! Trebuie sa fug acum, dar numai o idee.

    Cred ca ar trebui predat in scoala conceptul ca o relatie este o imbinare extraordinara a doua suflete si nu este un drept sa „cumperi” alt suflet.

    Poate, totusi, exista vesnicie in sentimente.

    Odille 7 aprilie 2010 14:45 Răspunde
  • Hello, am revenit: )
    dupa ce am vazut shoot-ul juztinian, iacata-ma-s :
    1. o data cu verdele pe care l-am primi cu teleportarea, ni s-ar da si un mini-manual de user cu harta permanent actualizata si inclusa, am trimite intai holograma, dup-aia tzup si noi cu fizicul din dotare.
    2.
    a. e vina noastra ca ne enervam din cauza lor, practic se muta accentul de pe asteptarile noastre semi-mofluze, pe inocenta lor pretinsa la orice ora din zi/noapte (glumesc).
    b. pentru ca ne place sa avem un rost pe lume, credem, cumva, ca ei il reprezinta pentru noi, muierile planetei,iar lumile noastre se-nvart in jurul lumilor lor.. (nu glumesc)
    3. nu stiu, eu sunt din alt cartier.
    4.pentru ca Romania trebuie parcursa incet, linistit, in ritm de melc(usor), ca sa avem timp destul sa admiram frumusetile imbatabile si prospetimile locale in fiecare secunda in care ne-am dori, de fapt, sa unim doua puncte pe harta ei fizica.

    Una 7 aprilie 2010 16:26 Răspunde
  • Tanio, sunt in verva si azi, dap: )
    Incerc sa recuperez zilele cat n-am apucat sa-mi scriu cu voi pe-aici..
    Aseara si tu si Domnul T. v-ati ”palmat” discret spre somnul de odihna, intretinator de frumusete..: )
    Dar unde-i domnul _de_la_munte? ca m-am uitat pe combinatia de caisa cu ness si aveam chef sa comentam. Probabil ar trebui sa merg sa comentez la dumnealui in budoar, printre merele Anei, lol
    Juztino, mai esti pe-aici? Cam taci, cam lipsesti, sper ca ti-ai revenit, totusi, din experimentul CFR..

    Una 7 aprilie 2010 16:35 Răspunde
  • Z-i Una de să-mi sară trezirea cu comanda „drepţi” , cum numai tu ştii să scoţi adevărul şi din sâmbure de caisă şi din caimac de ness!
    Eşti binevenită în dressing-room-ul meu, cu tot cu comment-urile tale năucitor de realiste, dar şi aici, în a doua mea casă.

    Omuldelamunte 7 aprilie 2010 16:57 Răspunde
  • …Zi-i…

    Omuldelamunte 7 aprilie 2010 16:58 Răspunde
  • Omule, pe-acolo pe la tine prin casa e frumos, mobila cu gust, nu zic. Da’ prea multi oameni care au chef sa te pupe nonstop in ceasul_cu_cuc: )
    Mda, urat si dezlanta ma mai exprim uneori. .O sa vin, nesmintit, doar stii ca apar cand si cand sa ingros randurile aplaudacilor pe-acolo. (glumesc un pic-pic).

    Una 7 aprilie 2010 17:01 Răspunde
  • *dezlanat

    Una 7 aprilie 2010 17:01 Răspunde
  • Una/ tania… da, era Ilena Vulpescu.

    Vad ca sunteti plini de entusiasm…

    Odile, sunt de acord… ar trebui sa propunem materia la ministerul in cauza… tu scrii un „proposal” si le chemam pe fete si baitei sa predea…

    Eu ma conversez cu Adelina de pe blogul Alicei… dau consultatii in problema emgrarii in Canada .

    CristinaC 7 aprilie 2010 17:22 Răspunde
  • Tren rapid Bucuresti-Brasov. Simona Catrina in el. Intarziere 70 de minute.
    Eu in gara Brasov. Privesc liniile ruginite si astept, astept, astept si fac converstie cu fiul meu de 11 ani pe tema boutic-ului care vinde suveniruri si cadouri pe peronul1(?)
    Una draga, cea care pupa ceasul omului de munte a pupat si condurul Simonei pe aici. Nu ma derajeaza asta ci doar faptul ca jigneste in lipsa fara ca cei in cauza sa se poata apara.

    Cristina Bizu 7 aprilie 2010 17:27 Răspunde
  • CristinaC, hello: )
    Dintre amicii tai de-acolo n-au fost si ”infranti” de sistem si reveniti in Romania?
    Spun asta pentru ca de aproape un an am un coleg care a trait mai mult de 10 ani in Toronto..si a decis sa revina.Si-a facut maldar acumularile de pe-acolo, si-si face acum casa langa Bucuresti si are un job aici.Sotia lui (care se pare ca nu s-a acomodat, uraste visceral Canada) la fel, si-a luat un serviciu la o firma de contabilitate bucuresteana. Deci: patronat roman, salarii destul de modeste(veniturile lor cumulate nu ‘sar’ de 1200 USD/luna)
    Si izolat si intamplator, am mai auzit cazuri de oameni care nu s-au putut adapta Americii/Canadei si au preferat sa revina. Ceee ce, din punctul meu de vedere este ok, sper ca intr-o buna zi sa poata reveni cat mai multi dintre oamenii de calitate care au decis in anii ’90 sa plece din Romania..

    Una 7 aprilie 2010 17:32 Răspunde
  • Una, eu pe aici sunt doar in trecere.
    Criztina Bizu, cei care jignesc in lipsa or fi avand curaj sa iti zica aceleasi cuvinte in fata? Exista urmatoarea practica: nu se ataca o afirmatie, ci omul care face afirmatia. Si daca-l ataci, o faci vartos, macar sa stii o treaba.
    Mie imi pare rau ca Mirel C nu mai scrie p’aci. Dar il inteleg.

    juztine 7 aprilie 2010 17:39 Răspunde
  • Ciao Cristinuto Bizu: )
    Ce-i drept nu ma refeream neaparat la doamna in cauza, desi mentionarea ta este binevenita.
    Nu-mi doresc sa ma identific (desi cred ca asta s-a intamplat deja) cu un personaj care tuna si fulgera impotriva celor ce au laude si cuvinte frumoase la adresa posesorilor de pagini virtuale. Nu de mult mi s-a spus chiar aici ca si eu fac acelasi lucru, aratandu-mi incantarea fata de cei cu care-mi place sa stau de vorba. Poate chiar asa e si nu-mi dau eu seama..
    Ideea la care fac referire este cu totul alta: e absolut OK sa pupi ce papuc sau condur sau coor vrei tu, dar sa poti fi in stare sa dai mai mult de-atat din tine, daca tot dai din taste intr-un spatiu d’asta. Altfel sa ne extaziem asaa, fara sfarsit, devine lezant pentru ceilalti participanti la trafic.. Ei te vor ignora initial, apoi isi vor face opinia cunoscuta. Si vor fi pusi la colt pentru asta: )

    Una 7 aprilie 2010 17:45 Răspunde
  • They shoot donkeys don’t they
    Cine-si marturiseste cabalofilia, e frumos si normal sa vada cai de curse si-n asini.
    Ar fi totusi preferabil sa nu faca dintr-un simplu magar cal de bataie.
    O zebra nu danseaza niciodata la Crazy Horse. E doar un joc de lumini. O Fata Morgana la bara.

    Vegetal Ink 7 aprilie 2010 17:47 Răspunde
  • Una, au fost si din acestia. Depinde la ce s-au asteptat cand au venit aici.
    Eu cred ca factorii de care tine integrea sunt multi si difera de la om la om.

    Am intlalint si eu oameni si multi romani care nu s-au putut integra si adapta la schimbare. Nu i–am judecat. Unii s-au intors in Ro , apoi au revenit… Eu cred ca e si in functie de motivul pentru care ai hotarat sa vii si sa traiesti in alta tara decat in tara in care te-ai nascut, unde iti sunt radacinile, unde ai prietenii tai de suflet si unde ai iubit.

    Cum si-au facut maldar de acumulari sincera sa fiu nu prea stiu… poate ca au venit cu madarul de acasa si l-au investit bine…

    Sotia daca urasete visceral Canada ori nu vorbea engleza/franceza si a stat acasa nefacand nimic sau a lucrat intr-un job de rutina sub pregatire pentru ca alfel nu prea ai ce sa urasti pe aici…
    Eu ma bucur pentru fiecare roman care reuseste sa isi arate si sa arate lumii ca suntem ” in rand cu lumea” si da, daca ei simt ca trebuie sa se intoarca pentru ca acolo le este sufletul e OK.

    simona tu ce zici?

    CristinaC 7 aprilie 2010 17:47 Răspunde
  • Dacă-s io implicat, mă scutur de păcate, dar Doamnelor fereşte, port io vreo vină?
    Pot contribui cu ceva la bunăstare? La câte am făcut, mi-i tare lesne să aştern pe alizeu bezele de împăcare şi cu o plăcere inexprimabilă să le împart în cele patru orizonturi, întâi vouă şi apoi tuturor zeiţelor Terrei. Dar nu sunt zeu şi, cu puteri limitate, împart gânduri bune numai pentru voi exclusiv.

    Omuldelamunte 7 aprilie 2010 17:49 Răspunde
  • Vegetal Ink, calul de bataie poate fi si el o Fata Morgana, ca toate celelalte. Duios stii sa atragi atentiunea, vorbele tale cu greu pot fi asimilate vreunui coridor de ora de dirigentie din timpuri vechi: )
    Juztine, pacat ca esti doar in trecere, dar asa cum spui ca intelegi de ce unii dintre noi s-au retras in discretie si eu pot spune ca inteleg, macar partial, decizia ta.
    Omule-de_munte, eu personal, desi am un stil mai putin agreabil decat alte doamne din zona in care ne ”lafaim” spun cinstit ca nu in a gasi vinovati consta ocupatiunea mea mintala (de baza); daca as parafraza morometian mai departe as adauga si ca „‘ea sta la alte prostii”..: )
    Uneori eu spun exact ce gandesc si in viata si aici, la ”adapost” virtual, dar stiu si ca gresesc de multe ori. Si n-am probleme sa-mi cer scuze in general, totul e sa am si de ce si cui.

    Una 7 aprilie 2010 18:04 Răspunde
  • Juztine, eu accept critica, i-mi pare constructiva. Cei care m-au criticat in fata au devenit in timp prietenii si mentorii mei pentru ca mi-au dovedit cu argumente unde si cand gresesc. Sunt mandra de ei pentru ca sunt oameni valorosi si sunt mandra de mine ca am stiut sa ascult.
    Pentru ceilalti care vorbesc de mine pe la alte mese: sanatate si la revedere!
    Am inteles bine ideea ta Una, dar ma manca limba de ceva vreme.

    Cristina Bizu 7 aprilie 2010 18:14 Răspunde
  • IMI PARE rau ca lipsesc de la bezele , dar nu reusesc sa inteleg nicicum , de la ce va luati iar la harta.

    all blacks 7 aprilie 2010 18:29 Răspunde
  • Am sosit si eu printre voi. In fuga v-am citit, asa de vioi si in lupta cu ideile, dar eu revin la ideea de dimineata alui juztine.

    Daca stresul ar fi considerat o industrie, cred ca Romania ar putea fi pe primul loc intre tarile dezvoltate. Nu stiu cum dar in Romania te simti stresat oriunde ai fi. M-am uitat si pe unele bloguri si este macel. Mai rau decit cu focile in Canada.

    Canada nu este un Rai si eu inca duc dorul Romaniei, insa cultura canadiana are ca baza ca toti oamenii au drepturi si ca urmare nu putem sa le incalcam aceste drepturi. Aceasta cultura te ajuta sa nu te simti agresat.
    Cu ani in uram am vorbit cu un fost coleg de scoala si i-am dat un exemplu.
    Lucram intr-unul din turnurile din downtown Toronto, un bloc de peste 50 de etaje.

    I-am spus ca atunci cind ploua, daca nu ai umbrela, te poti duce le consierge, la parterul blocului si imprumuti o umbrela. Colegul meu m-a intrebat cu zimbet in glas, cum te legimitezi si cite umbrele pot sa aiba. (Nu are cum sa te cunoasca intr-o cladire asa de mare).

    Raspunsul meu a fost ca nu te legitimezi cu nimic, insa se intelege ca vei aduce umbrela a doua zi. Desi ma cunoastea ca un om care nu spune „Tall tales”, am vazut ca se indoia de ceea ce spuneam. I-am dat dreptate, poate si eu as fi gindit asa daca nu as fi trait acest lucru.
    Canada este o tara de „Sorry” si „Thank you”, asa cum au spus si in discursul de la Olimpiada.
    Insa lucrurile se deterioreaza si aici pe zi ce trece din cauza imigrantilor care vin cu cultura lor si venind in numar mare formeaza stat in stat in loc sa se adapteze.
    Canada incearca sa aduca 500,000 de imigranti pe an si majoritatea sunt din Asia, Irak, Somalia , etc.

    Odille 7 aprilie 2010 19:07 Răspunde
  • Una, dar cei care nu au nimic de spus, nu au nici o idee cu care sa contribuie, ce sa faca?
    Si-ti voi spune povestea unei bune prietene. Era eleva si dorea tare mult sa fie in cor, numai ca nu avea nici un pic de urecje muzicala. Profesoara nu o primea, iar ea se ducea acasa si plingea. Pina la urma s-a dus mama ei la scoala si a rugat-o pe profeasoara sa o lase si pe fetita ei sa fie la cor. Au ajuns la o intelegere, sa fie in cor, dar sa nu cinte.

    Asa ca mai bine daca aduc numai laude, decit sa cinte in cor.

    Odille 7 aprilie 2010 19:20 Răspunde
  • all blacks, nu s-a luat nimeni la harta, ne dam cu parerea, (uneori eu chiar neintrebata : ) )
    Odille, si crezi ca fetita aceea care-si dorea sa mearga la cor desi nu avea ce cauta acolo din motive de aptitudini a fost OK apoi? Oare la un moment dat nu a realizat ca timpul pe care l-a pierdut cu ocazia asta-motivele fiind personale- ar fi fost un castig daca l-ar fi fructificat sub alta forma?! EU nu am deocamdata copii si nu-mi permit sa explic nimanui cum si ce sa faca in materie de educatie, dar discutia si explicatiile date din timp poate ar fi fost mai utile, decat sa determini un profesor sa faca o concesie.
    Dar sa revin la discutia noastra: problema nu o reprezentau laudele, cum spuneam, este liber sa se exprime fiecare cum poate sau il duce mintea in astfel de spatii; era de alta natura buclucul: cei care aplaudau la unison si sporovaiau despre ce fac si ce muzici asculta si retete la fericire, etc, plus dedicatii muzicale, link-uri, ceea ce se intampla si acum si se va mai, pentru ca e o forma de comunicare intre noi toti si e super, au fost vizibil deranjati de faptul ca existau si oameni care aveau plaje de discutii separate, ca sa ma exprim asa, mai plastic.
    De-aici au inceput disensiunile care initial au fost glumite intepatoare, apoi apropouri discrepante, ulterior jigniri. Pur si simplu rolul de fetita care vrea la cor , dar nu are cum sa cante, insa insista pe actul de prezenta, nu a mai fost de-ajuns, trebuia sa se comunice si toata lumea sa fie de acord cu toata lumea. Ma rog, nu trebuia, oficial, dar cine misca in front era pus la colt.
    In fine, nu stiu ce mi-a venit sa vorbesc despre asta, probabil voiam sa te pun la curent.Si a mai intervenit si Cristina Bizu: )

    Una 7 aprilie 2010 20:28 Răspunde
  • dar ce cumintei sunteti! Pe unde ati poposit?

    Una, ai atinsul subiectul intoarcerii in Romania a celor plecati. Am observat ca cehii, polonezii, ungurii, sunt primiti cu inima deschisa in tarile lor pentru ca este un sentument normal sa doresti sa te intorci acasa.
    In Romania esti vazut ca un om care nu te-ai putut realiza in afara tarii. Sigur ca si asta se intimpla uneori pt ca nu este usor , mai ales daca nu stii limba tarii, asa cum spune si Cristina. Insa cei care se intorc sunt vazuti ca niste „lame ducks”.

    Odille 7 aprilie 2010 20:30 Răspunde
  • Odille… cifra la care gandeste Canada acum e 600000. a fost 250ooo si nu au reusit sa o atinga. e ivor in principiu skilled workers sau investitori. Somaila ghana, tahiti vin ca si refugee assisted si au alte conditii… si alte avantaje in primul an daca le putem avantaje.
    China, India si Pakistan sunt pe primul loc . Ai observat cate banci au servicii in Mandarina si Cantoneza?

    Daca te intorci fiindca n-ai gasit aici serviciu de director si nu poti fii sef din prima zi… problema e grava. Daca te intorci pentru ca doresti mult sa fii cu trupul unde iti e sufletul problema e de readaptare si dupa cativa ani intr-o tara in care ti s-au respectat drepturile si nimeni nu te-a judecat dupa ce masina conduci si ce pooseta porti readaptarea poate fii dificila

    CristinaC 7 aprilie 2010 20:43 Răspunde
  • Una, iti multumesc mult. Am crezut ca stiu, dar imi dau seama ca nu stiu la ce va referiti. Noi ne cunoastem un pic numai si din cauza asta ceea ce am scris poate fi interpretat altfel decit am dorit.
    Ceea ce am spus a fost o poveste adevarata, dar era un umor un pic negru. Sigur ca fetita nu avea ce cauta la cor!
    Nu vreau sa fiu rautacioasa, dar cind m-am uitat pe unele bloguri m-a intristat calitatea comentariilor si m-am si speriat pt ca ele sunt o mostra a societatii romanesti.
    Am glumit cind am spus ca macar sa fie lasati in cor. Ideea era ca poti sa fii pe Internet si sa citesti, nu neaparat sa scrii, daca nu ai cu ce contribui.
    Dar daca ai cu ce contribui este o mare placere pt toti ceilalti care participa.
    Inca o data iti multumesc.

    Nu stiu, insa, la ce va referiti cind vorbiti despre comentarii

    Odille 7 aprilie 2010 20:52 Răspunde
  • Una, acum chiar nu stiu daca ar trebui, sau nu ,sa abordez acest subiect. De citva timp ma intreb daca esti semn de Foc, sau Taur (Pamint) si nu ma pot hotari.
    Nu vreau sa te deconspiri, dar crezi ca poti sa-mi spui numai daca esti Pamint, sau Foc, ca sa ma linistesc? Daca nu se poate este la fel de bine. (Am eliminat Apa si Aerul si nu prea stiu de ce)
    Te pup si multumesc.

    Odille 7 aprilie 2010 20:59 Răspunde
  • Depinde, Odille. Curentul de opinie nu trebuie tratat ”la general”. Sunt, ca de obicei, doua fatete ale problemei.
    Un om care decide sa revina in tara lui dupa ce a lipsit o vreme incercand sa se realizeze cumva in alta tara nu inseamna neaparat ca vine si ca are de ”bifat” doar cele doua variante spartane: pe scut sau sub scut..Vine pentru ca are motivele lui, aceleasi, sau altele, pentru care a plecat initial.. Dar daca, sa spunem, masele Tarii Romanesti ar privi un astfel de caz ca pe unul care a ratat, de ce ala, care vine inapoi si care, teoretic, cel putin, ar fi trebuit sa mai evolueze un pic in lumea civilizata in care si-a lasat ceva ani din viata, ar da atentie curentului asta de opinie? De ce ar conta pentru el ce spune ics si/sau igrec despre viata lui si numai a lui, de ce aceasta nebunie despre ce spune lumea si cum /ce gandesc despre noi?!
    Asa cum frumos ai spus despre Canada ca este tara lui ”Sorry”&’ ”Thank you”, eu pentru tara mea nu pot spune asta, dar nici sa gasesc doua expresii care s-o defineasca n-as fi in stare (ba as fi, dar nu ar suna grozav ce-as spune si as merita apoi sa fiu lovita cu pietre: ) )

    Una 7 aprilie 2010 21:00 Răspunde
  • Odille, ma bucur oricum ca vorbim, multumesc-ul de la tine imi vine bine, dar nu stiu exact de ce l-as merita: )
    Sunt Varsatoare.Cu ascendent in Sagetator.

    Una 7 aprilie 2010 21:03 Răspunde
  • Am umblat o lună să găsesc proprietarul unei umbrele lăsată într-un pasaj, pe un pervaz de vitrină.Vroiam să dovedesc Terrei că şi România cea dintre ţările dezvoltate, are un om civilizat care caută păgubaşul unui bun uitat de izbelişte sau de răvăşeală.
    Era o umbrelă neagră, fără spiţe, luată de la portarul unui turn plin de umbrele trecutului.
    Am găsit păgubaşul şi-o voi trimite prin DHL în altă ţară dezvoltată, canadiană, încă civilizată până n-or năpădi-o hoarde de non-naţionali.

    Omuldelamunte 7 aprilie 2010 21:10 Răspunde
  • Una, iti multumesc mult din doua motive: 1. pt ca ai raspuns mesajului meu care se intelesese gresit si atunci am putut raspunde si
    2. pt ca m-am linistit cu semnul tau. Esti o extroverta si asta este foarte bine pt toti.

    Acum imi ramine sa rezolv unde sunt acele comentarii.
    Te pup.

    Odille 7 aprilie 2010 21:22 Răspunde
  • Omule… fiul meu .. a pierdut un Iphone. a doua zi a sunat acasa cineva care il gasise si in adressbook era trecut contactul „home”, ne-a spus ca l-a gasit si ne-a dat adresa la care sa mergem sa il recuperam. nu a vrut nici o recompensa.Il gasise impartind reclame pe la case. I-am facut un cadou un certificat valoric la un magazin caci era inainte de Craciun.

    CristinaC 7 aprilie 2010 21:29 Răspunde
  • Omule… nice! faza cu „umbrele”.

    iana 7 aprilie 2010 21:36 Răspunde
  • Cristina C, cred ca emigrarea nu este pentru toata lumea. Cred ca sunt oameni care sunt buni emigranti si oameni care trebuie sa stea la casa lor. Cred ca racii ar trebui sa stea mai pe linga casa, pt ca sunt prea sentimentali ca sa-si ia bagajelul si sa cutreiere lumea.
    Trebuie sa recunosc ca majoritatea rominilor pe care ii cunosc in Toronto sunt adaptati si multumiti.

    Odille 7 aprilie 2010 21:58 Răspunde
  • omuldelamunte, daca pachetul imi va fi destinat mie, eu iti multumesc, dar nu stiu daca-l voi primi. In cazul in care contine si cookies, sau umbre, posta canadiana s-ar putea sa-mi trimita numai ambalajul. Mi s-a intimplat cu ani in urma sa primesc un amabalaj gol pt ca pasca si cozonacul, trimise cu atita drag din Romania imi fusesera confisacte. Dar am primit o scrisoare cu explicatii.

    Odille 7 aprilie 2010 22:08 Răspunde
  • Ai dreptate Odille. Nu m-am gadit niciodata sa fac legatura intre zodie si factorul de adaptare dar o sa fii atenta in viitor. Crezi ca semnele de apa au toate aceeasi problema?

    CristinaC 7 aprilie 2010 22:10 Răspunde
  • Una, cei care vor sa se intoarca nu vin cu aceste idei, dar se lovesc de ele. Nu numai ca nu sunt luati in serios, dar sunt priviti cu multa suspiciune, ca si cum ar avea un alt motiv ascuns pentru care se intorc.

    Odille 7 aprilie 2010 22:16 Răspunde
  • Cristina C, cred ca numai racii. Scorpionii si Pestii par sa nu aiba aceasta problema.

    Odille 7 aprilie 2010 22:17 Răspunde
  • Odille… cozonac iti dau eu.
    Umbrela… n-am si azi chiar aveam nevoie

    CristinaC 7 aprilie 2010 22:39 Răspunde
  • Odille draga, probabil vorbesti in cunostinta de cauza, eu nu am pareri de vreun fel, deci nici preconcepute, nici altcumva anume despre oamenii care vor sa plece sau sa revina aici. Probabil din simplul motiv ca nu ma intereseaza ce gandesc oamenii despre treaba asta, care ma priveste doar pe mine, in cazul in care ar fi vorba de mine, normal. In general oamenii sunt foarte amatori sa judece si lesne sa-si asume experientele de viata ale celorlalti , li se pare mai nostim sa traiasca viata altora, decat p’aia a lor, lasata in paragina: )
    Din pacate, cei care hotarasc sa revina cad prea usor prada celor ce se-ntrec in a-si da cu parerea despre ei si deciziile lor. Dar, cum spuneam, nu stiu daca e cea mai buna idee sa universalizam chestiunea, fiecare caz are tipicul lui..

    Una 7 aprilie 2010 22:41 Răspunde
  • Una, nu pot sa intru in detalii pt ca nu vreau sa ma deconspir.

    Odille 7 aprilie 2010 22:57 Răspunde
  • nu mi-am dat seama Una, mie imi suna a barfa si chiar nu vreau sa ma cert pe tema asta, dar mi se pare absurd sa dezgropam mortii, cu atat mai mult cu cat majoritatea de acum, nu erau pe atunci…A mai fost un scandal la un moment dat, pe site-ul Tangoului ,care pe ce site-uri mai scrie si ce scrie. Eu cred ca, fiecare e liber sa citeasca si sa scrie ce doreste in limita bunului simt si sa-si poarte singur razboiul . In dragoste si razboi , totul este permis (chiar si ironiile fine… ma abtin mai departe 🙂 ) si totusi… nu vad rostul discutiilor fara esenta.

    all blacks 7 aprilie 2010 22:58 Răspunde
  • all blacks, hop si eu , desi nu stiu desprece vorbiti. Dar parerea mea este ca nu totul este permis, nici in dragoste si nici in razboi. Putem sa fim de acord ca nu suntem de acord.

    Odille 7 aprilie 2010 23:11 Răspunde
  • fetelor, aveti-va ca fratii! 🙂 (asta ca sa nu credeti ca sunteti chiar singure pe-aici :P)

    un trecator 7 aprilie 2010 23:19 Răspunde
  • Odille, e OK, nu forta nimic: )
    all blacks, imi pare rau ca trebuie sa ma repet : nu ne-am luat la harta, nici tu nu ai avea motive de cearta (cel putin nu cu mine). Probabil suna a barfa, dar sunt sigura ca deja sunt ochi destui atintiti pe acest blog de cateva ore, tocmai din cauza faptului ca eu am zis ceva, iar Cristina Bizu a punctat, la randul ei, altceva. Iar internetul e atat de mic, dar, nu-i asa, e dreptul nostru ‘ prim’ la comunicare..
    Nu stiu si nici nu conteaza faptul ca nu stiu eu acum amanuntele privind scandalul de care spui, e clar ca esti mai la curent decat mine cu detaliile acestei reviste. Da, discutiile vor fi fiind fara esenta, este doar un punct de vedere, al tau, asa cum este si al meu, cel afisat cu subiect si predicat in randurile mai sus mentionate. Numesti razboi un propriu-mi monolog , sau faptul ca mi-am permis a-i spune in cateva fraze varianta surprinsa de mine pe acest blog lui Odille?
    Avea dreptate cineva care spunea mai sus ca e la indemana sa judeci o persoana si nu fapta comisa, dar mie mi se pare surprinzator altceva: ca avem pe-aici subiecte tabu, iar dezgropatu’ mortilor cum l-ai numit ”eufemistic” e unul dintre ele.

    Una 7 aprilie 2010 23:20 Răspunde
  • odille, tocmai ma pregateam sa-ti scriu despre cum am fost eu tarata la cor,ani in sir, desi jur ca nu am voce, dar profesoara era convinsa ca-mi bat joc de ea , de cant asa de fals…dar acum daca suntem de acord cu neacordul ramanem prietene de cor 🙂 ok? promit sa nu cant, doar mimez.

    all blacks 7 aprilie 2010 23:20 Răspunde
  • Daca am gresit cu ceva imi cer scuze…. va mai citesc pe seara

    CristinaC 7 aprilie 2010 23:24 Răspunde
  • trecatorul veni sa dea asaa, o tusa finala de autentic conversatiei noastre in care eu eram montata maximo-explicativ, pe tema necertareata: )
    all blacks, ziceai intr-o paranteza de ironii fine. Poate nu te refereai la mine, sau poate da. Ceea ce nu am facut ( si nici nu am de ce sa o fac, daca ma gandesc bine) este sa dau numele celor vizati de punctul meu de vedere. Sunt niste nickname-uri care au decis din lipsa argumentelor, dar si a furiei greu de ascuns, sa plece, sau pur si simplu sa nu mai participe (decat in gand) in aceasta pagina la discutii. Nu a fost nimeni fericit din cauza asta, dar nici nu a cazut, iarasi, nimeni in vreo degringolada a infrangerilor sau in vreun urcus pe lauri victoriosi. Simona a continuat sa scrie, iar cei care au vrut sa-i spuna cate ceva cand si cand au avut tot suportul.
    Dupa atatea luni trecute, privind in urma, concluzionez ca este esential consensul intre participantii blogurilor.. Nu-s vreo iubitoare de discordii, dar nici (auto)cenzura nu mi se pare cea mai buna varianta posibila pe lumea asta..

    Una 7 aprilie 2010 23:32 Răspunde
  • ups!

    tania 7 aprilie 2010 23:37 Răspunde
  • hop si CristinutaC : )) trecu si ea ca o boare cu niste scuze neinvazive, dar si nemeritate.
    Sincer, poate eu gresesc scriind atat de sincer ce gandesc?!
    Uite o tema la care ma voi gandi.Este posibil ca eu sa fiu cea care ar trebui sa aduca aici in plen cateva pareri de rau, mai mult sau mai putin asimilabile..On va voir, asadar.

    Una 7 aprilie 2010 23:37 Răspunde
  • una, nu ma legam de tine si nici nu ma cert cu cineva. tocmai asta era esenta: ca cineva a punctat altceva, fara legatura cu subiectul si personajele actuale. Nu cred sa fiu mai la curent cu detaliile acestei reviste, dar recunosc spasita , ca o citesc de la infiintare si in alta ordine de idei,asa ma chinuiam sa inteleg si eu ceva cand citeam despre scandalul mai sus mentionat de mine, cum se uita cei de acum…
    Iar apropo de discutiile fara esenta, era tot din ciclul „a dezgropa mortii” si se referea la commenturi gen” ti-am scris pe mess, ai vazut?” Imi cer scuze daca nu am redat cu exactitate citatul, probabil a fost prea profund pt mine 🙂

    all blacks 7 aprilie 2010 23:39 Răspunde
  • all blacks, eu n-am fost la cor pentru ca nu-mi placea sa mi se faca program.Am si voce si ureche muzicala, dar si incapatanare cat cuprinde? Cu mine poti fi macar amica, iarta-ma ca te-ntreb ?!: )
    ce dreaq e cu mine zilele astea, am speriat-o si pe tania, care tocmai a venit tiptil si interjectional si s-ar putea maine sa se razbune cumparand niste perechi noi de pantofi: )))

    Una 7 aprilie 2010 23:40 Răspunde
  • Una, daca mai au si tocul cui si raza de actiune potrivita, poti spune ca se razbuna…altfel, s-ar putea sa fie doar relaxare 😀
    vad ca v-ati montat rau pe ceva ce, din cate vad, e istorie. vreti s-o (re)tranformati in isterie ?

    un trecator 7 aprilie 2010 23:46 Răspunde
  • oare de ce nu ma surprinde Una draga ( incapatanarea ta) ? Sigur, ca pot, nu-mi esti tu simpatica de cand ai aparut?! sa nu-mi spui ca nu stiai 🙂
    Si te rog , sa nu o sperii pe Tania … posteaza super melodii si nu numai…

    all blacks 7 aprilie 2010 23:47 Răspunde
  • aaaa, am uitat sa va spun. eu chiar am fost la cor. si am si cantat, fir-as al aluia de dimineata sa fiu :)))

    un trecator 7 aprilie 2010 23:48 Răspunde
  • all blacks, acum am citit cea mai recenta postare a ta. mie imi era teama nu ca ai face tu pe avocatul cuiva, ca si casele astea de avocatura au rostul lor si fac si bani: )..ma gandeam doar ca am reusit involuntar sa te supar, si jur ca nu asta intentionez eu venind si scriind aici, iar asta de s-ar fi intamplat ar fi fost doar pentru ca mi-am expus parerile; care nici nu erau un secret pt cei ce ma stiu scriind aici de prin septembrie al anului trecut, cand am trecut debarcaderul si mi-am priponit apoi calul de-o garofita: ))
    Imi esti simpatica, asa cum imi plac foarte multe doamne (si domni?) din echipajul Simonei, dar eu gandurile si opiniile pe un anume topic nu mi le schimb usor. Stiu, doar prostii sunt consecventi, da’ io nu si nu!
    : )))

    Una 7 aprilie 2010 23:48 Răspunde
  • trecatorule, nu te mai dracui, darling: )
    nu, nu ne montam neaparat in isterii- istorii, dar iote ca ne-am scuturat un pic pe-aici trandafirii. mai de voie, mai de nevoie, am avut si spectatori..
    Pentru asta chiar simt ca e musai sa-mi cer scuze. Si nu in gluma. Ca atata lume buna de pe-aici a stat cuminte, cu senzatia ca doua trupe sunt in plina rafuiala.Ioi: ))

    Una 7 aprilie 2010 23:51 Răspunde
  • trecatorule si eu promit sa nu mai fac….:)

    all blacks 7 aprilie 2010 23:56 Răspunde
  • 🙂 🙂 🙂

    continuu sa va citesc, doamnelor. nu-mi dau seama ce ash putea spune. astazi sunt sub efectul unor melodii superbe. 🙂 si al ruperii unui toc. de pantof, fireste. 🙂
    imi era dor de voi. dar nu de voi, afurisindu-va. 🙂

    tania 7 aprilie 2010 23:58 Răspunde
  • doamnelor, fiecare este liber(a) sa faca ce doreste, in astfel de spatii. si nu din cate se pare, ci din realitatea de zi cu zi. imi place sa cred ca cei despre care ne vorbea Odille evita acest loc, in care bunul simt si-a facut simtita prezenta de cele mai multe ori. in rest, cred ca sunt fie doar ipoteze, fie refulari. dar si astea-s bune, ca degaja din aere. ma scuzati, din presiune, nu stiu ce-mi veni.

    un trecator 8 aprilie 2010 0:02 Răspunde
  • eu, sincer, ramasesem pe ganduri la sentimentele vesnice propuse de odille. 🙂 si, ups, vin si va gasesc in cearta. 🙁 Una, esti o razvratito-nonconformista entitate. stii cat imi placi. all blacks, m-am tot tinut sa te intreb….de unde ideea acestui nick? trecator, de unde razbunare? din pacate, nu port vendete nici in cuiul de pantof. ah, cui ai zis??????? detest cuiul, iah. 🙂

    tania 8 aprilie 2010 0:03 Răspunde
  • lool@Tania
    noi stim melodia aia? sau e vorba de vreo revelatie muzicala si o pastrezi deocamdata doar pt tine?
    intreba trecatorul mai devreme de tine, ingandurat ca nu te mai vedem azi, dintre cutiile de pantofi : P

    Una 8 aprilie 2010 0:03 Răspunde
  • dragele mele si dragii mei, pt cei din audienta, se poate sa stim si noi despre ce blog este vorba. Macar sa stim de ce sa ne suparam.
    Ce de amatori avem pt cor! Eu inca mai stiu citeva cintecele in limba rusa si trebuie sa inchid geamul daca vreau sa le cint ,ca sa nu creada vecinii ca sunt comunista.

    Odille 8 aprilie 2010 0:03 Răspunde
  • Tanio, Tanio: )
    deci, conclusiva, ca orice roman, pot sa-ti spun doar atat: ne-am aprins dintr-o intamplare, o data cu ceva refulari pe care bine le-a mai prins trecatorul in propozitia lui maiastra: )
    N-as numi-o cearta, pentru ca eu ma cert foarte rar si din motive temeinice, si in nici un caz intr-un chat. Putem cauta sinonime pentru cuvantul asta starnit de vantul primavaratec al opiniilor mai vechi, reactualizate.
    all blacks, si eu te gasesc simpatica si nu o spun doar asa, ca sa fie fraza ta in oglinda la mine, sa se pieptene..

    Una 8 aprilie 2010 0:08 Răspunde
  • una, trecatorul nu intreba de mine. 🙂
    trecatorul este doar un soi de gand intrinsec de genul masculin al receptiilor yin-yang ce pot salaslui intr-o entitate feminina. 🙂 este posibil ca asta sa fi incercat chiar tu sa ne spui amandurora, intr-o clipa scrisa pe aici. 🙂

    hmmm, cat priveste muzica. da, una, am u-na. 🙂

    tania 8 aprilie 2010 0:09 Răspunde
  • auziti voi… si eu citesc… da’ nu pricep nimic.
    dintre tocuri rupte, auto-afurisenii, scuze si acuze (voalate)… nu se leaga nimic la mine.
    poate va ginditi sa si „traduceti” pentru astia cu un neuron… ca sa stie si ei ce se petrece.

    iana 8 aprilie 2010 0:09 Răspunde
  • de un lucru sint sigura insa: eu am fost la cor. nu-mi placea da’ n-aveam incotro.

    iana 8 aprilie 2010 0:11 Răspunde
  • Odille, stai, ca mie deja mi s-au pupezit ochii.. O fi de la oboseala, sau de la dorinta extenuanta de a mai fi, inca, in vacanta: )..Despre ce blog intrebi, ca stii ca eu azi mi-s foarte prezenta si atenta la intrebarile tuturor de-aici. Plus vreau sa-ti raspund in timp util.
    Panea si sarea pe-un stergar cu arnici imi lipsesc, dar compensez prin ie cusuta cu margele si fota cu fir. Ambele pe mine: )

    Una 8 aprilie 2010 0:11 Răspunde
  • iana, nu te nelinisti. se scutura florile de cais, atata tot 🙂

    un trecator 8 aprilie 2010 0:12 Răspunde
  • ati simtit, vreodata, doamnelor, sa va imbracati atat de lejer, fie si la…cum sa spun…shoppping? 🙂

    http://www.youtube.com/watch?v=0couHSnvEbo&feature=related

    tania 8 aprilie 2010 0:15 Răspunde
  • draga mea tania, eu am nevoie de vesnicie, dar nu ma afund in subiect, acum ca am auzit ca cineva ne pindeste.

    Odille 8 aprilie 2010 0:16 Răspunde
  • bine trecator,
    atunci va urez noapte buna si fug la puiul meu.

    iana 8 aprilie 2010 0:17 Răspunde
  • io deja rad de faza corista, Iano, esti ca de obicei dulce : )
    Pai era vorba de un conflict vechi, despre care am putea barfi mult si bine, intamplat chiar aici, in paginile lunii septembrie 2009, cred. N-ati pierdut nimic, va asigur, spun asta in totala cunostinta de cauza celor care au venit mai tarziu la hora..
    Tania, posibil sa fi zis ce-mi spui tu acolo, oricum, voi, cei 2 T sunteti pentru mine foarte importanti si bine infipti in cernoziomul acestui blog.

    Una 8 aprilie 2010 0:17 Răspunde
  • blog, blog, blog, blogosfera. Noi cum ne numim, dragilor???????
    mai suntem fantome, cum spunea thomas man????
    entitati?
    nick-uri???

    imi da cineva raspunsul corect????? dau un kil de caise pufoase pt asta 🙂

    tania 8 aprilie 2010 0:18 Răspunde
  • Una, am crezut ca sunt dialoguri pe un alt blog, despre comentariile de pe blogul Simonei. Sunt complet in afara problemei, nu-i asa?

    Odille 8 aprilie 2010 0:19 Răspunde
  • cine /care-i ala de ne pandeste?!: )
    sar postarile? nu mi se afiseaza pe ecran tot ce scrieti??: )
    cre’ca mor de somn, de fapt, si nu va o sa va mai intelegeti foarte curand cu mine, lool

    Una 8 aprilie 2010 0:19 Răspunde
  • Tania, nu stiu altii cum sunt….sau asta e de poveste? 🙂 vreau sa cred ca suntem oameni.

    un trecator 8 aprilie 2010 0:20 Răspunde
  • una, imi este clar 🙂 cuvantul de scena este epuizare. parca te si vad. 🙂 nu te agita. lasa istoriile, vorba trecatorului (trecatorule….nick-ul tau e prea lung, iti pot spune T. sau…..dl T. ? 🙂 ca pana la isterii, nu-i decat o litera. no offence. Ok? 🙂

    tania 8 aprilie 2010 0:22 Răspunde
  • well, oameni…..suna in regula. alte variante????

    tania 8 aprilie 2010 0:24 Răspunde
  • Odille, draga mea, nu esti deloc inafara problemei. E doar nestiinta. Nu stiu daca merita sa te incarci, dar eu iti spun despre ce e vorba: aici, in acest blog, au fost ins eptembrie niste discutii aprinse. Nu s-au mai inteles oamenii, scindari, apoi jigniri. Io , pe vremea aia nu postam niciodata nimic, pentru ca eu veneam sa vad ce scria Simona, nu ce-si spunea lumea la ea in ograda. Dar cum, in luna respectiva mi s-au parut interesante personajele care vorbeau pe-acolo, si nu atat nick-urile/numele lor, cat ce anume puneau in portativ am regretat ca mi se confisca, prin cearta aia de 2 bani, posibilitatea de a mai citi si invata cate ceva de la oameni mai destepti, cititi, dar si batrani decat mine.
    Asa am intrat in discutie. Si de-atunci tot sunt in sahul asta..
    Intre timp a aparut Thomas, a si plecat, da’ io-s ca o piatra d’aia pe care se prinde muschiu, lool, Cand o sa ma urnesc de-aici chiar nu o sa mai apar. Si ma indoiesc sincer si ca o sa mai deschis macar pentru a citi..

    Una 8 aprilie 2010 0:26 Răspunde
  • Unaaaaaaaa, ce zici de cadoul asta muzical? :))) tu erai cu depeche. (si eu, intr/o vreme mult trecuta:)
    dupa o idee a trecatorului, am nimerit aici….

    http://www.youtube.com/watch?v=5XTSZ9TFk7A

    tania 8 aprilie 2010 0:28 Răspunde
  • Tania, n-am de ce sa ma ofensez. Franchetea-mi pe care o gaseai admirabila zilele trecute nu-mi permite nici sa ma supar usor, nici sa ma veselesc excesiv din orice, nici sa cad lesne lesinata pe scari dupa ceva anume (except Thomas). Ea este, pur si simplu, una dintre trasaturile mele vizibile si dezinhibabile, dac-o exista cuvantul asta: )
    Si da, no problem, am oboseala cu mine de ceva vreme, vacantele-s o binefacere..

    Una 8 aprilie 2010 0:30 Răspunde
  • Mersi mult, T: ) si pt Depeche, si pentru tot..
    Domnul T. dOMNIA vOASTRA mai sunteti prin zona?: )

    Una 8 aprilie 2010 0:32 Răspunde
  • una, pana nu lesini tu, deh…pe tot omul il paste la un moment dat tot genul de sentimente omenesti, nu-i asha…..eu am sarcina sa-l cadorisesc pe trecator cu niste caise. si pufoase. cand or aparea, hop pe primul kil scos la vanzare, ca pomi din astia in livada n-am. din pacate. 🙂

    dap, suntem oameni. si, astazi, atat de oameni…. de incercam, involuntar, dupa ffffffff mult timp, sa va disting fetele dintre nick-uri. 🙂

    tania 8 aprilie 2010 0:34 Răspunde
  • Tania, varianta mea, oarecum alternativa pentru propunerea Domnului T. este ca am fi papusi. Papusarii sunt cei ce ne manuiesc, si putini dintre noi pot intra in rolul asta..
    Ma uitam mai sus in ce hal scriu, cu majuscule si virgule bulucite.De ce nu ma trimiteti la somn?: )
    Stiu, sunteti prea buni d’aia. Si, ca sa reiau un refren mai vechi al cuiva (nu stiu cine, mda) pe desupra nici nu va merit: )

    Una 8 aprilie 2010 0:37 Răspunde
  • stati ca n-am plecat… doar o vorba…
    dupa atitea muzici „miscatoare” postate aici se mai indoieste cineva ca aici se converseaza umbrele sau fantomele?

    iana 8 aprilie 2010 0:38 Răspunde
  • Una, sunt. si, ca sa mai radem nitel, vis-a-vis de ideile astea, ma gandeam cum TM i-a zis Taniei candva doamna T, tu pe mine ma domnesti T, om ajunge ca Mr.&Mrs Smith sa ma impusc cu Tania peste ceva vreme pe-aici :))))

    un trecator 8 aprilie 2010 0:39 Răspunde
  • nu, Una, nu papushi. exclus! si nici papushari. sau vrei tu caisele? 🙂 ha? 🙂

    tania 8 aprilie 2010 0:40 Răspunde
  • 🙂 🙂 imi vine sa atarn tipicul loooooooooooooooooooool, dar il detest. trecatorule, mie nu-mi place brad pitt decat in vreo doua filme, dar ma crezi ca ash juca intr-un film cu genul ala de impuscaturi? ma jur. 🙂 asta ca sa mai radem un pic.

    iana, nu…..ramanem la ideea de oameni. ce, tu nu esti om? 🙂

    tania 8 aprilie 2010 0:43 Răspunde
  • lool
    io-s cu indoielile dupa mine, carteziana din nastere. si arteziana uneori, in replici: )
    Va pup dragii mei, ma duc la mine-n pat. Mult am mai scris zilele astea pe-aici, nici nu-mi vine sa cred cum mi-am zdrelit tastatura..
    Noapte buna, Al, wherever u are..
    (ca sa ma compatimeasca T. pana la capat, si nu doar ea; si sa mustesc si de patetism pe seara asta, nu doar de franchete).
    : ))

    Una 8 aprilie 2010 0:44 Răspunde
  • Tania, „meet joe black” o fi unul dintre ele, presupun. si de caise, la ce flori au fost anul asta, iese mai mult de-un kil 🙂 si am si dovezi 🙂

    un trecator 8 aprilie 2010 0:47 Răspunde
  • Una, eu sint mai aeriana decit tine… am recitit ultimul post… va rog sa intelegi exact ce era in mintea mea si nu cum „suna” mesajul, OK?

    trecator, cind ai ai de Mr&Mrs Smith uite asta mi-a venti in minte: posterul filmului cu Tania cu pantofii roz si cu pistolul aferent (la portjartiera)… am luat-o razna???

    iana 8 aprilie 2010 0:47 Răspunde
  • una, Al te citeste, wherever he is. 🙂 cel mai probabil de pe un manuscris cumparat la pachet cu cerneala comestibila. 🙂

    tania 8 aprilie 2010 0:48 Răspunde
  • tania.. Legendele Toamnei???

    iana 8 aprilie 2010 0:48 Răspunde
  • iana, nu cred. doar in cazul in care si eu as fi avut pantofi roz. cu toc :))))

    un trecator 8 aprilie 2010 0:49 Răspunde
  • inainte sa ies am vazut ce-a scris trecatorul si nu pot sa-l vaduvesc de-un raspuns pe tema Mr&Mrs Smith: ai vrea tu: )))
    Doamno T, mai stai pe-aici? Voua nu va e somn, domne, maine n-aveti ”servici”?: ))

    Una 8 aprilie 2010 0:50 Răspunde
  • iana, esti obosita si tu. clar. 🙂 jesuusss! 🙂
    trecator, esti din gashca mea clar! 🙂
    da, meet joe black dar mai ales the curios case of benjamin button. 🙂 daca nu le-ati prins pana acum, rau ati facut. 🙂

    tania 8 aprilie 2010 0:51 Răspunde
  • Tania: ” 7 ani in Tibet”, cumva?
    ”Ocean 11, 12, 13”?: )

    Una 8 aprilie 2010 0:52 Răspunde
  • ok, ok, ok, daca ma vedeti in pantofi rozzzzzzzzzzzz, aceea nu-s eu! 🙁

    iaaaaaannaaaaaa, au alta culoare!!!! 🙂

    port….ce? iana, esti man? 🙂

    tania 8 aprilie 2010 0:54 Răspunde
  • daa..si benjaminul ala..am plans de sarea camesa de pe mine, ceea ce nu prea mi se intampla.
    Fara sa fiu admiratoarea blondului ala consort al Angelinei, am vazut destul de multe filme cu el..

    Una 8 aprilie 2010 0:54 Răspunde
  • benjamin buttttttttttttttttttttttttttton

    si

    meet joe blackkkkkkkkkkkkkk

    🙂

    tania 8 aprilie 2010 0:54 Răspunde
  • hai ca am zis ca plec si ma-ntind iar la vorba
    noapte buna, pana la regasirea de peste cateva ore: )

    Una 8 aprilie 2010 0:56 Răspunde
  • trecatorule, ce dovezi?????? mai multe flori anul asta? de cais?? asterne-le aici, rogu-te, cand le ai 🙂

    una, somn lin dupa atata camp de lupta. 🙂

    tania 8 aprilie 2010 1:03 Răspunde
  • pai cam asa dovezi am. cu albinuta prinsa-n fapt 🙂

    http://s960.photobucket.com/albums/ae87/GicaContra/primavara%202010/

    un trecator 8 aprilie 2010 1:06 Răspunde
  • well, trecatorule, sunt la al treilea raspuns care nu se posteaza, probabil din motive tehnice.
    la asha frumoase dovezi, nu stiu cate caise ti-am trimis pana acum. 🙂

    http://www.agenda.ro/pictures/diverse-20/apricotcais_b.jpg

    tania 8 aprilie 2010 1:23 Răspunde
  • Of, of, of… aacum trebuiesa ma ducsi sa citesc postarile sin septembrei ca sa ma lamuresc cine a suparat pe cine? Cred ca renunt .
    Noapte buna Una si te rog nu pleca ca e foarte dinamica atmosfera cu tine.
    treacator ce alte flori mai ai de dat?

    justine…m-ai omorat cu calatoriile de azi… daca imi spunei te trimitea sa dormi in mijlocul Brasovului nu la hostel

    Ma duc sa ma apuc de treaba ca am ajuns acasa si aici nu pot chiuli prea mult!!!

    CristinaC 8 aprilie 2010 1:45 Răspunde
  • se vede ca sunt obosita… scriu plin de greseli. scuze. ati inteles voi ce vreau sa spun

    CristinaC 8 aprilie 2010 1:47 Răspunde
  • Noapte Buna si vise frumoase cu livezi incarcate cu caise pufoase ,ca in imaginea trimisa de tania.

    Odille 8 aprilie 2010 3:37 Răspunde
  • Vă recomand Cap. al II-lea din „Cartea Răilor” de Doina Popescu. Destoinică la scris, ziarista din Galaţi chiar mă încântă cu slova ei.

    http://doinapopescu.wordpress.com/romanul-comisia-zurich/capitolul-al-ii-lea-cartea-railor/comment-page-1/#comment-1649

    Nu am citit şi celelalte capitole,dar o voi face negreşit.

    Omuldelamunte 8 aprilie 2010 4:15 Răspunde
  • Buna dimineata, dragilor.
    CristineC, nu plec nicaieri, am vorbit despre varianta ipotetica, doar stii ca toate au un sfarsit, pe lumea asta..(sper sa nu ma certe Odille, care spera in vesnicia sentimentelor.)
    Ati dormit bine? T &T -urile, alias ”Mr&Mrs Smith” sunt prin zona pe ziua de azi? Sau inca savurati cafiaua si rasfoiti lenevos internetu’? : )
    Ma gandeam la tot ce-am spus ieri, si in timpul zilei, si, mai ales seara-noaptea.Nu recitesc, sa nu mi se faca rau, sunt sigura ca unele fraze pot suna al naibii de rautacios din tasta mea. Ce noroc am ca sunt prin jur oameni calmi si calzi.Normal, nu regret nimic din ce spun/gandesc, sper doar sa nu devin copilul teribil si tamaios al acestei pagini : )

    Una 8 aprilie 2010 9:46 Răspunde
  • sa devii? dar nu erai deja? :))))

    un trecator 8 aprilie 2010 9:49 Răspunde
  • : ))))
    o s-o iau ca pe-un compliment in freza, T-ule!

    Una 8 aprilie 2010 9:55 Răspunde
  • aha, trecatorul e pozat bondari.
    eu m-am axat strict pe flori, pe care nici macar sa le identific nu pot…oricum, in maxim o saptamana se vor scutura toate…asta apropo de vesnicie 🙂

    cristina, esti prea amabila, oricum n-as fi indraznit sa accept..

    juztine 8 aprilie 2010 10:07 Răspunde
  • una, – copil teribil si tamaios- n-ai vrea tu sa zici o vorba-doua despre vesnicia sentimentelor? asta, daca veni vorba. 🙂 eu mi-am prins urechile rau in eternitatea lor sau efemeritatea????? vezi? 🙂

    juztine, superbe flori, dar fara albinutze……floarea n-ar mai avea nicio simtire. or, eu cred ca bazaitele astea mici lucreaza de ceva milenii la existentza lor, a florilor, doar doar or deveni nemuritoare. 🙂

    odille, mai am caise. 🙂 dar trebuie sa fii castigatoare. 🙂 sau esti? 🙂

    tania 8 aprilie 2010 11:33 Răspunde
  • Ciao Tania draga: )
    Eu cred ca orice traire e valabila atat cat vrem noi sa fie. In functie de cat de acut ne arde sufletul, de cat ne-a marcat sau ne-am lasat prada ei..
    O sa-mi iubesc pana la moarte bunicul care nu mai e printre noi de mai mult de 15 ani, dar o sa regret tot pana atunci si ca n-am fost capabila sa-i arat cat de mult insemna pentru mine. In vremuri de restristi sentimentaloide imi spuneam ca pe X o sa-l ador vesnic, dar era o sintagma in care-mi placea sa stagnez, X nu fusese si nu avea sa fie niciodata iubitul meu, de exemplu.Ma incapatanam, insa, cu succes, sa ma incredintez de chestia asta, eram toata o contemplatoarea a simbolisticii fiecarui gest care ma viza, el fiind doar intamplator si repetabil pentru orice alta purtatoare de bikini ce i se perinda prin fata/viata : )
    Asa ca pentru mine cuvantul ‘ depinde ‘ este cel care-mi poate da un raspuns la intrebarea plasata aici de Odille, cred, si reluata azi de tine. Depinde care-i sentimentul, depinde in ce moment al vietii intervine si ne cutremura, depinde cat de sterili emotional suntem sau macar ne pretindem a fi, de teama de a nu fi raniti foarte usor. Inclin sa cred ca afectivul are pentru fiecare un loc bine definit, la unii mai adanc, la altii mai de suprafata.
    De un lucru sunt sigura : ca absolut orice om are un punct al lui sensibil, ascuns sau la vedere, care odata atins, ii poate face vraiste viata.

    Una 8 aprilie 2010 11:56 Răspunde
  • sau, de ce nu, Una, sa i-o aseze pe un fagas bun 🙂

    un trecator 8 aprilie 2010 12:40 Răspunde
  • Buna Dimineata Dragilor. Voi reveni cu vesnicia mai tirziu. Astazi am o zi mai grea.

    un trecator, parca as alege varianta ta.

    Odille 8 aprilie 2010 13:31 Răspunde
  • Da, e varianta care place, asta cu fagasul cel bun. Eu am facut referire la cazurile ravasitoare si nu la varianta optimista intrucat astea mi se par cele care ne pot apasa.. Sunt cele 2 posibilitati: cele care-s remarcabile (wow, youhoo) versus cele ce te pot marca (boff..)

    Una 8 aprilie 2010 14:10 Răspunde
  • Bine v-am gasit! Ce s-a intimplat, este asa o liniste aici?

    Ma reintorc la Vesnicie si sper sa nu va plictisesc decit un pic. In adolescenta speram ca ne vom plimba cu cite o farfurie zburatoare, si-mi alesesem si culoarea. Am oscilat intre culori si am ales albastru. Au trecut anii si cum inca nu aveam farfuria mea, am inceput sa ma sperii de lipsa de sens a vietii. Asa am ajuns la Vesnicie.
    Ma uimea aceasta inconsecventa intre lipsa de logica a vietii si faptul ca tot restul era asa de perfect organizat. Totul este construit ca o masinarie fara gres, organismul uman este atit de incredibil de complicat, natura este uimitoare in ciclurile ei. Ar fi imposibil ca noi, dupa ce consumam atita energie prin atitea trairi si avind asa o bogatie sufleteasca, la un anumit moment, sa ne suim intr-o cutiuta de lemn, sa inchidem capacul si sa terminam cu totul. Ce se intimpla cu toata acea energie? Sosim numai pt a polua aceasta planeta? Asa ca am pornit in cautari. Nu spun ca stiu, dar spun ca am reusit sa-mi deschid mintea , sa caut. Imi place sa cred in continuitate, imi place sa cred ca atunci cind ai o o mare iubire, o vei continua in alte vieti, sau ca vei fi aproape de acel suflet intr-o prietenie, legatura de rudenie, etc.
    Sunt convinsa ca vi s-a intimplat si voua sa intilniti un om pt prima oara si sa simtiti asa o legatura cum nu aveti cu persoane pe care le cunoasteti de ani de zile.
    Nu stiu de ce ne legam uneori de oameni care nu sunt inzestrati cu mari valori umane, sau care nu au valori comune cu noi. Desigur ca gresim si desi acea mica voce ne spune ca nu este bine, noi continuam pe acel drum, ca in cele din urma sa suferim.
    Mesajul meu nu vrea sa convinga pe nimeni, este o teorie personala despre umbrele albe, gri, sau negre ale vietii noastre.

    Odille 8 aprilie 2010 20:22 Răspunde
  • @Odille- Se pare că suntem numai noi doi.

    Omuldelamunte 8 aprilie 2010 23:14 Răspunde
  • omuldelamunte, toti s-au mutat pe nesimtite la noua postare. Eu am ramas aici cu visele mele. Credeam ca sunt singura?

    Odille 8 aprilie 2010 23:20 Răspunde
  • Pingback: DUPA DOUAZECI DE ANI | Ionut Banuta

  • m-ai emotionat pana la lacrimi cu postarea aceasta. m-am despartit de colegii de liceu abia de un an, in privinta unora devin uneori nostalgica, dar sunt convinsa ca peste ani imi voi dori reintalnirea si sper sa fiu capabila sa o initiez chiar eu, daca n-o sa fiu pe taramuri indepartate, ca si tine…

    andra 14 aprilie 2010 11:32 Răspunde
  • Am fost si eu acum doi ani la reuniunea de… treizeci de ani de la terminarea liceului(Hasdeu). M-am plimbat prin Crang si pe Balcescu si chiar prin piata de langa liceul Eminescu. Atatea emotii si (re)trairi…
    Am refacut trasee pe care mergeam ca sa pot sa-mi fumez in liniste tigara interzisa.
    Am revazut fete de care am fost indragostit in secret sau pe fata si mi-au fost la fel de dragi, dar altfel, ca acum treizeci de ani. Am fost nostalgic multe zile dupa aceea si am avut o lunga perioada de furie a comunicarii cu colegii prin minunea care este Internetul. Am regasit oameni imprastiati prin toata lumea, din Canada si pana in aici in Europa.
    Cu postarea ta, mi-ai readus in amintire parfumul acelei zile insorite la Buzau…
    Multumesc!

    dave 10 mai 2010 13:51 Răspunde
  • Dave, bine-ai venit, dintre ani, dintre orase, dintre visurile pe care le tragem toti dupa noi. Esti insa binevenit si la postarea actuala („La hanul din alt veac”), acolo unde se dezlantuie grupul, in mod normal. Sunt sigura ca le-ar face placere. 🙂 Si iti multumesc.

    Simona Catrina 10 mai 2010 14:08 Răspunde
  • Te citesc de foarte mult timp cu mare drag.
    Superba postarea… Mi-e tare dor de Hasdeu, de viata linistita si frumoasa din liceu, de Buzaul copilariei mele 🙂
    Multumesc pentru randurile astea. Te imbratisez

    Anna 11 iunie 2010 0:24 Răspunde
  • Anna, iti multumesc… Si mie mi-e dor de anii plecati, de-a dreptul nesanatos de dor…

    Simona Catrina 11 iunie 2010 0:51 Răspunde
  • bine mai si io pe unde sunt in poze scumpa?
    ca numele mi-l mentionasi
    pup

    amedeo 5 iunie 2011 20:24 Răspunde

Dă-i un răspuns lui Dea Valma Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title