fbpx
„Nu suntem muritori, e clar. Dar suntem niste zei prosti, niste nemuritori care ne-am uitat destinul. (Constantin Noica)“

Nebuni

de

madmen2Am revazut, de curand, cateva secvente din serialul Mad Men, pe care l-am urmarit sugrumata de revelatii, de-a lungul timpului. Vi-l recomand ca pe proba unu a instantei care acuza vesnic prapastia dintre generatii. O intriga din business-ul si amorul anilor ’60, din America, ne plaseaza pe noi, cei de azi, in sfere alienate. Lumea advertising-ului, hibrid de geniu si viciu, e scena unor uluitoare zbateri umane.

Stau si ma uit ca proasta la serialul cocosat de Premii Emmy (nu intamplator, fiindca e hipnotic de bun si respecta meticulos patimile epocii). Va previn ca urmeaza un sir de constatari sub egida „pe vremea aia”. Pe atunci, deci, femeile aveau mai multe linii ondulate decat drepte. Sanii stateau catarati fara implanturi, era suficient sa ai sutien fiabil. Discriminarea era inca o duiosie sociala, 99% din sefi erau barbati, 99% din secretare erau femei. 80% din secretare se culcau cu 90% din sefi. In Manhattan, toti liftierii erau tineri de culoare si se aplica strict si reciproca: niciun tanar de culoare nu depasea statutul de liftier.

madmenCum veneau la serviciu, sefii isi turnau cate-un whiskey, la scena deschisa, dupa modelul lui JR (ca Sue Ellen bea pe ascuns, am stabilit). Toata lumea fuma si valatucii erau semn de noblete. Nu tusea nimeni si nu se mira nimeni, probabil erau deja imuni, iar astmul nu se inventase. Gravidele superbe beau lichior la micul dejun, vin la pranz si sampanie seara. Aceleasi gravide fumau razbit – nu aparuse nicotina light. Din cate stiu, statisticile privind sanatatea nou-nascutului nu erau mult diferite de cele de azi, cand prohibitii salvatoare sunt menite sa ne lungeasca viata, chipurile.

mad_men_season_2_fashion_4Era un amantlac general, de colo pana colo, si asta nu pentru ca asa zice domnul scenarist, ci pentru ca oamenii chiar se gaseau, se placeau si se iubeau si pe vremea cand telefonul cu fir era singurul canal de perpetuare a conspiratiei erotice. Toti barbatii purtau costume si cravate, toate femeile purtau rochii, tocuri si cocuri. Cu toate astea, nimeni nu parea tavalit, cand iesea dintr-o smotoceala, din birou. Astazi, cu toata blugarimea si toata relaxarea hainelor din materiale nesifonabile, e destul sa te sarute cineva, ca arati ca extras din tufa de ciulini.

mad-men-2M-am uitat siderata la serialul a carui actiune e plantata inainte de nasterea mea, pe vremea cand Jackie Kennedy era etalon de eleganta si cand una ca Lady Gaga ar fi fost internata la balamuc. Pe vremea aia, nici n-ar fi fost politically incorrect sa-i zica balamuc, spre deosebire de azi, cand nu e voie sa spui „nebun” decat in poezii, altfel avem persoane cu dizabilitati mentale.

Nu stiu daca suntem nebuni noi, cei de azi – inzorzonati de gadgeturi diabolice, imbracati mototolit si operati estetic, obsedati de E-uri si dioxine, de calorii si Omega 3, de slabit si de zgomot – sau erau nebuni ei, cei de-atunci – eleganti si simandicosi, trageau la masea la 9.00 dimineata, fumau si in sala de cinema, faceau sex neprotejat (decat de cheia rasucita in broasca), erau rasisti, homofobi si misogini – dar romantici, frumosi, eleganti.

Imi convine sa cred ca suntem nebuni cu totii, fiecare cu bunele si groaznicele lui maniere, cu virtutile si viciile de rigoare. Prapastia dintre generatii exista, dar are rol sublim, ecologic.

Categorii:
Uncategorized

Comentarii

  • Ai dreptate Simona. Suntem nebuni cu totii, fiecare in generatia noastra.
    Frumos ai scris.
    Oare ce din cele normale pentru noi, nu vom mai avea voie sa facem peste alti cinci- zece ani si ce ni se va parea o nebunie atunci sau li se va parea nepotilor nostri care vor avea bunici nebuni?

    CristinaC 9 ianuarie 2011 1:53 Răspunde
  • Vai Simona, am urmarit serialul asta cu respiratia taiata, episod de episod. Am ras, am plans, am iubit cu ei. Dintre toti am iubit-o pe roscata, Jane, si pe el, personajul principal, Don care desi isi merita toata ocara pentru comportamentul libertin, si-a castigat respectul cu fiecare cuvant pe care l-a spus, cu fiecare abatere chiar.
    Daca vreti sa vedeti toate seriile online, le gasiti aici: http://www.tv-links.eu/tv-shows/Mad-Men_443/

    O nebunie de film 🙂
    Andres

    andres 9 ianuarie 2011 2:02 Răspunde
  • Draga Cristina, nepotii ne vor considera nebuni, dar nu mai mult decat ii vom crede noi ticniti. Ai dreptate, prognozele sunt delicate…

    Simona Catrina 9 ianuarie 2011 2:08 Răspunde
  • Andres, ma bucur ca impartasim o slabiciune interesanta! Eu vad foarte comod Mad Men (si multe alte seriale) pe vplay.ro, am mai spus. Nu e nevoie sa le descarci, le vezi online… Luna asta am mult de lucru, dar dupa aceea, ma intorc la tabiet. 🙂

    Simona Catrina 9 ianuarie 2011 2:10 Răspunde
  • Nu stiu cum poate fi cineva rasist, homofob si misogin si, in acelasi timp, romantic, frumos si elegant. Poate tot o chestie de generatie e si asta.

    catintherain 9 ianuarie 2011 2:11 Răspunde
  • Catintherain, nu e doar o chestiune de generatie, cred, ci de paradox. Daca analizezi cu atentie, constati ca atributele respective nu se exclud total, ci doar in plan etic. Nu stiu daca vezi serialul, nu vorbim acolo de rasism sau homofobie fatisa, ci doar sugerata, indirecta, prost mascata in ipocriziile vremii. 🙂

    Simona Catrina 9 ianuarie 2011 2:17 Răspunde
  • Am vazut doar cateva secvente pe youtube, dar vad ca se tot vorbeste despre el, deci cred ca o fi bun. N-am nostalgia niciunei epoci anume, mai ales a uneia pe care n-am prins-o, dar m-as uita la cateva episoade daca as avea ocazia. Ma gandeam ca se exclud atributele deoarece pentru mine romantismul e legat de ideea de noblete, de curaj, iar prejudecatile vin din frica si lasitate. Dar m-am bucurat sa citesc ca serialul a reinviat aprecierea pentru silueta clepsidra, sa ne mai tihneasca si noua o prajitura, acolo :).

    catintherain 9 ianuarie 2011 2:58 Răspunde
  • Catintherain, intr-adevar, McDonald’s si Haagen Dazs ar trebui sa treaca pe la casieria serialului, sa depuna o simbolica suma cotizanta la reabilitarea siluetei voluptoase…:)

    Simona Catrina 9 ianuarie 2011 4:52 Răspunde
  • Draga Simona, eu cred ca acum suntem nebuni de legat… In sensul ca societatea nu mai este construita pe valori, ca e un exhibitionism generalizat la scara de masa, ca ne-am schimonosit libertatile fundamentale si am ajuns uneori sa ne intrebam „si ce daca avem libertate?”…fara sa constientizam de fapt sensul intrebarii.
    Sigur ca acum ni se par aberatii acele discriminari, dar acum, in totala libertate de drepturi, crezi ca nu exista discriminare? Sau misoginism?… ohohooooo…
    Eu simt ca apartin mai mult altei epoci decat vremurilor noastre, dar sunt fericita ca ma regasesc in acele vremuri, sufleteste, si ca am ocazia sa cunosc si vremurile de azi cu toate progesele mintii umane – folosite spre binele omenirii. Si traiesc cu speranta ca se va intampla ceva ce va aduce din nou valorile umane in prim-plan…

    Blue 9 ianuarie 2011 11:23 Răspunde
  • Mersi de pont Simona! Si eu tot online le vad acolo pe tv-links, dar ma mai uit si pe cucirca.ro mai nou (am descoperit Californication – cu David Duchovny in rol de scriitor si… altele cu care nu prea reusesc sa il asociez dupa marele lui X-Files). Voi trece si sugestia ta pe lista, ca nu se stie cand e nevoie! 😀

    Duminica faina!
    Andres

    andres 9 ianuarie 2011 14:25 Răspunde
  • Blue, cu atat mai fascinant percepem, deci, lumea de dincolo de invazia tehnologica. Resimtim o nostalgie ciudata, a unor vremuri pe care, de fapt, nu le-am trait niciodata. Ador Mad Men, imi confirma suspinele.

    Simona Catrina 9 ianuarie 2011 15:43 Răspunde
  • Andres, cu mare placere. Si eu am primit pontul de la altii, mi s-a parut un site usor de folosit si bine echipat. Si eu iti multumesc pentru ponturi, imi vor folosi si mie… 🙂

    Simona Catrina 9 ianuarie 2011 15:44 Răspunde
  • Bonsoir!
    Draga, io mai pot scrie ceva pe-aici, sau iar sunt serverele-n conced?
    Am mai incercat si azi pe la pranzisor sa-mi disloc un umar greu
    pe aceasta foaie minunata si virtuala: )

    Una 9 ianuarie 2011 20:32 Răspunde
  • aha, deci se poate: )

    Una 9 ianuarie 2011 20:33 Răspunde
  • Buna seara
    Pe mine personal m-a socat putin mai mult chiar acest serial: am vazut toate episoadele din seria data de TVR1, ANUL TRECUT MAI EXACT PRIMAVARA TRECUTA.
    M-a socat ( de sunt o provinciala – care nu a scos deloc nasul pe „afara”) tot in seria asta pina m-am obisnuit cu personajele, locurile, actiunea, luxul- ce mai tot m-a luat prin surprindere la inceput; m-am mirat ca si atunci existau amantlacurile la serviciu, discriminarea uneori prea la vedere – evidenta, nerusinata; eleganta si luxul, vorba Simonei se bea si se fuma si atunci mai ceva ca-n Pub- urile de azi, sau mai ceva ca in WC – urile scolilor din alte vremuri trecute
    Da nu mi se pare ca-i o prapastie intre generatii, pur si simplu este o cu totul si cu totul alta lume ( planeta!!!)
    Astept sa dea TRV1 si seriile urmatoare sau…..Simona multumim

    iris40 9 ianuarie 2011 21:19 Răspunde
  • N-am vazut nici o boaba din serial, dar, cu primele zile de vacanta post sesiune, ma lungesc la cateva episoade, la un pahar de vin. Si cand ma gandesc cum n-am pus eu boaba de cafea si strop de alcool pe limba, in perioada sarcinii. Inutil sa ma pronunt despre mania e-urilor si-a medicamentelor minune. Nu pentru ca as avea timp de ele, dar am o soacra care ma pune la curent si ma sperie cu ele. Cred ca suntem la fel de misogini, rasisti si homofobi in comportament, indiferent cat ne tot fluturam emanciparea noastra cerebrala. Suntem la fel de oameni, cu la fel de multe slabiciuni si vicii. Si apoi, rochiile creion, pana sub genunche si cocurile fac din orice femeie o priveliste mai suportabila. Mai nebuni sau nu, suntem in mod sigur mai blazati, mai sictiriti, mai performanti si mai departe de adevar. Mult mai liberi in general, dar mult mai incorsetati in particular. Dar, ca tot ai pomenit, nu pot sa nu ma-ntreb, cum functionau „amantlacurile” intretinute prin misive si telefoane de genul „Alo, nu, nu e familia x, a fost greseala. Pe cine cautati ? ” Iar probabil la celalat capat al firului, o voce grava soptea vorbe de iubire.

    ulicica 9 ianuarie 2011 22:01 Răspunde
  • Una, se poate 😀 Am avut emotii…

    Simona Catrina 9 ianuarie 2011 22:16 Răspunde
  • Iris40, eu am ajuns la sezonul 3 pe vplay, mai am destule episoade, mi le rezerv, vorba Ulicicai, pentru serile care merita un pahar de vin bun si-un tabiet frumos. 🙂

    Simona Catrina 9 ianuarie 2011 22:17 Răspunde
  • Ulicica, am vazut chiar azi o faza oarecum similara, in serial, ceva apropo de salvatorul anonimat al telefonului cu rotita. Epoca digitala a facut din minciuna o arta foarte dificila. 😀

    Simona Catrina 9 ianuarie 2011 22:18 Răspunde
  • Pe Vplay.ro sunt următoarele inconveniente:
    -ori îţi faci cont şi vrei pe gratis serialele, dar ai de aşteptat 30 min. ca fiecare episod să înceapă, ori plăteşti 5E pe două luni şi nu aştepţi deloc.
    – trebuie să ai viteză de net bună ca să poţi vedea serialele în streaming şi totuşi imaginile au o uşoară sacadare în mişcări, care la început nu-i îndeobşte sesizabilă, dar pe parcurs îţi oboseşte ochiul şi adormi la monitor şi la iubit în braţe.

    Pentru cei care nu au net pe cablul de telefon (ADSL are dezavantajul că poţi avea viteză bună de download, dar execrabilă pe upload), îşi pot crea un cont pe freshon.tv şi descărca seriale, inclusiv subtitrări. Condiţia este să lăsaţi apoi torentul deschis ca să poată trage seriale şi altul de la tine. Este gratis, dar dacă, de ex., tragi un serial de 14 GB trebuie să laşi torentul deschis ca să tragă şi alţii de la tine cel puţin 14 GB. Administratorul site-ului te urmăreşte, vede căt ai downloadat şi dacă nu te supui, te avizează prin e-mail,te lasă 3 săptămâni să-ţi revii şi dacă iarăşi nu te supui regulilor, te interzice la acces.
    Ai două calităţi: una normală care are capacitate mică şi astfel trebuie să laşi torentul deschis mai puţin timp pentru a-ţi completa cota şi calitatea high definition, care are downloaduri de mulţi Gb, dar şi trebuie să oferi tot atâţia Gb la upload. Viteza de download la freshon.tv este de 3 Mb/sec ceea ce înseamnă că eu, de ex., am făcut dwnload de 13 episoade a câte 45 min. fiecare, la Seria1 „Mad Men”, în 40 minute.
    Avantajul este că avându-le trase, poţi să le vezi oricând şi la o calitate maximă.
    Mai sunt câteva tricks de aflat pe care vi le pot spune dacă mă întrebaţi.

    Omuldelamunte 9 ianuarie 2011 23:01 Răspunde
  • Interesanta poleiala asta, cu fetze perfect asezate, coafuri aliniate din firul unu cu al doizecilea. Simone, in intregul lor stil, imi par unoeri nishte mashti care respira greoi drama care se doreste a fi Mad Men. Frumoshi, puternici, ele femei apetisante, sexy sau ingenuue, vorba ta- nicio ciufuleala nu pare sa le demashte vreo durere, suparare, disperare. 🙂
    Stilul este fascinant. Si mie imi place de mor serialul, deshi nu am apucat sa fiu la zi cu mersul tuturora. Imi place cum se fumeaza, in schimb. Este un film cu mult fum peste parfumul, barbatzia sau feminitatea, adulterele, (i)maturitatea sau carpediemismul protaginishtilor. Il ador pe Don ca scoate din tigara sau trabucul ala partea asa-zis pozitiva- ishi gandeshte mai bine strategiile- shi la birou si pentru acasa. Are, asha, un lirism sobru in pacatoshenia lui charismatica. 🙂
    Mai vad in Nebunii ashtia bunele moravuri care plutesc, orice ar fi, la suprafatza intrigilor. Nu-s siroposhi si nici superficiali. Mashtile lor aranjate cu rigla cred ca mai degraba acutizeaza si scoate la iveala eternele caractere umane, cu bune si rele, sfatuind la optimism si savurarea prezentului, pe taramuri pretzioase precum conduita si onoarea, unde, pe ici, pe colo, se exceleaza. Fff fain, mi-ai facut dor de ei. Si, in special de Don, ca aduce cu T. Dalton. 🙂

    http://www.blogher.com/files/DonDraper.jpg

    tania 10 ianuarie 2011 0:30 Răspunde
  • diferentza dintre nebunii de atunci:
    http://www.youtube.com/watch?v=OEj0z0maxzM
    si de acum:
    http://www.youtube.com/watch?v=GdqwmvKeZWc&feature=related

    acestea pt somn ushor de NB.

    tania 10 ianuarie 2011 0:56 Răspunde
  • Omuldelamunte, multumesc pentru luxurianta detaliere tehnica, marturisesc ca unele imi par complicate pentru capsorul meu, insa e util de stiut! 😀

    Simona Catrina 10 ianuarie 2011 14:17 Răspunde
  • Tania, asa e, in acest caz particular (si poate nu numai in asta), fumul de tigara mi se pare afrodisiac si fascinant, iertat sa-mi fie acest puseu imoral, care dauneaza grav sanatatii!… 🙂

    Simona Catrina 10 ianuarie 2011 14:19 Răspunde
  • deja mor de curioasa cum o fi Mad Man…Simona, ar trebui sa te plateasca pt publicitate…

    wind 10 ianuarie 2011 14:37 Răspunde
  • Simona, când eram mic, ca tine, mi se păreau şi mie complicate bâjbâielile astea prin tenebrele web-site-urilor omenirii.
    Numai în excursii fără ghid, doar cu o lanternă şi-un baston, orbecăind prin mlaştini şi liane, am reuşit să pătrund tainele navigării pe net.
    Întreabă-mă orice consideri aberant şi-mi va face deosebită plăcere să te îndrum, chiar să mă depăşeşti.
    Ca orice copil deştept şi frumos vei fi mândră apoi!

    Omuldelamunte 10 ianuarie 2011 17:20 Răspunde
  • Wind… eh, pe principiul asta, ar fi trebuit sa ma plateasca multi pentru publicitate, m-am mai agatat si de alte seriale, aici, pe blog. 🙂

    Simona Catrina 10 ianuarie 2011 17:55 Răspunde
  • Omuldelamunte, nu mi se pare nimic aberant si nici nu sunt chiar asa atehnica pe cat ma alint. 🙂 M-am obisnuit cu vplay si asta e ca si cu browserele: daca te obisnuiesti cu Explorer, te enerveaza Mozilla. Sau, daca vrei, te enerveaza Mac-urile cand esti obisnuit pe PC. La mine, de exemplu, e o brambureala deplina: la redactie am Mac, acasa am PC. 😀 Mersi frumos pentru eventualele meditatii, oricum.

    Simona Catrina 10 ianuarie 2011 17:58 Răspunde
  • Bonsoir: )
    si mie tot afrodisiac imi pare fumul
    nu ala de lumanare parfumata, ci ala de tigara
    al unui anumit om care fumeaza cu mine in acelasi
    timp.eventual : )
    semnat: artifica:P

    Una 10 ianuarie 2011 20:16 Răspunde
  • Sa revin: )
    Scuze atente celor care se-ntreaba ce-mi veni cu fumul si ideea de afrodisiac, mai degraba faceam un test mic si izbavitor serverului Tango. Pana si el s-a prins ca nu-s un personaj asa merituos cum eram dispusa io sa ma (in)cred, altfel nu-mi explic rejecturile din ultimele 2 zile vizand ”augustele”-mi IP si/sau nickname:P

    Una 10 ianuarie 2011 20:23 Răspunde
  • Nu m-am gandit pana acum la veleitatile afrodisiace ale fumului de tigara, dar, imi amintesc bine ca la un moment dat am fost fascinata de-o combinatie foarte reusita intre parfumul unui barbat si fumul ce se degaja din trabucul pe care-l fuma. Si desi era cu vreo treizeci de ani mai in varsta decat mine si ma uitam mirata la el ca o fetita de la tara ce sta pe capra de la caruta, la un domn in caleasca cu vizitiu, mi-am zis ca asta e cel mai reusit mod in care poate arata un barbat de la o anumita varsta, in sus 🙂

    ulicica 11 ianuarie 2011 12:47 Răspunde
  • Misto!
    Si pe mine ma fascineaza cand domnii cu caleasca de filosofi, cand purtatorii de harnasamente viguroase: ))).Despre diferentele de varsta n-as da detalii, s-ar gasi imediat cineva care sa-mi faca un profil dupa niste lecturari freudiene:P
    Rara lume azi, ma-ntreb daca e suparat serverul Tango pe voi si nu va primeste nici macar pe capra/cosul carutei, sau v-ati semnat o demisie in grup si dusu-v-ati in pribegii..

    Una 11 ianuarie 2011 17:02 Răspunde
  • OK, deci nu-i nime’ suparat, e doar un chiul organizat..
    Va astept la portita cu o garofita!: ) (pe post de jordie* : P )

    *regionalism, pentru pupilele** intrebatoare si sensibile.

    ** sens propriu, ala anatomic.

    Scuze pentru rima ad-hoc, in general sunt prozaica si nu ma tratez.

    Una 11 ianuarie 2011 17:38 Răspunde
  • Hai sa mai ramanem un pic invaluite in fum de tigara, sa ne visam Eve, sa ne iubim smintite si fara speranta… Secatura.
    „… Si daca are sa-ti treaca foamea, am sa-ti pun o tigara buna in tigaretul de chihlimbar, am sa-ti aduc taciunele in palma, sa aprinzi. Si in fumul albastru al tigarii tale, am sa descopar visele mele cele mai frumoase. Hai inapoi! Daca n-o sa-ti placa tigara, am sa-ti auc o narghilea, sa fumezi de dimineata pana seara, in varful patului, ca sultanii. Si daca dupa ce fumezi are sa-ti fie somn, am sa-ti cant incet un cantec pe care nu l-ai auzit niciodata, nu-l stiu inca, dar il simt in inima mea; un cantec despre o fata proasta…”

    Paca 11 ianuarie 2011 21:08 Răspunde
  • Fain ca esti pe-aici draga mea Paca, citesc incantata ce ne-ai dat din cutiuta cu bunaciuni.
    Pana la urma cumva tot ne risipim, dar e important sa credem noi ca se-ntampla asta in directia si catre destinatarii doriti: )

    Una 11 ianuarie 2011 21:53 Răspunde
  • well, Paca, pe aici avem o gramada de fum…risipitor:
    🙂
    http://www.youtube.com/watch?v=PtMfzasLbu8

    si pe… aici, ca-i si jude law, robert downey jr…etc:

    http://www.youtube.com/watch?v=L8WvA3qbS1o&feature=related

    dar mai ales pe aici:

    http://www.youtube.com/watch?v=z49xZ7VcfqE

    tania 12 ianuarie 2011 0:49 Răspunde
  • Fetelor… ne ispititi cu fumul?
    Si eu sunt pe aici … ca intotdeauna.
    tania te invit la mine si fumama impreuna…. in ritmuri faine

    CristinaC 12 ianuarie 2011 1:51 Răspunde
  • cristina, nu prea stiu cat e fusul pe la tine acum, dar sa shtii ca eu vin. 🙂
    da-mi doar un ritm. 🙂

    tania 12 ianuarie 2011 3:26 Răspunde
  • tania te las sa alegi ritmul care la ora asta la tine ar trebuie sa fie lin…de somn.
    Eu sunt la 7 ore dupa voi… e 10 pm acuma.

    CristinaC 12 ianuarie 2011 5:07 Răspunde
  • Cristina, s-a vrut o noapte aproape alba, ca nu mi-a mai ajuns ziua. 🙂
    li se intampla pana si…nebunilor. :))))

    tania 12 ianuarie 2011 9:20 Răspunde
  • Buna dimineata celor care s-au adunat in cel mai nou loc pentru fumat: SW 🙂
    Simone, m-ai bagat intr-o ceata care nu dauneaza deloc sanatatii cu Mad Men 🙂 Am reusit sa vad primul episod din, cred, ultima serie si, ca orice femeie care se grabeste sa traga concluziile de coada pana miauna, o sa judec restul serialului dupa acest episod, ceea ce inseamna ca o sa spun ca bine zici, serialul isi merita toate premiile. Don e imbracat in hainele si vorbele potrivite, doamnele au curbe periculoase si voce radiofonica, domeniul e fascinant. Dialogurile sunt scrise de o mana unsa cu toate alifiile iar taria pe stomacul gol si biroul plin, urmata de un somn relaxant pe canapeaua de la serviciu si spalatul pe dinti cu inca o tigareta…un model pentru cei ca mine, care fac dimineata sandwich din doua cafele si o ciocolata si nu au nimic mai lung decat un scaun pe care sa pice de „oboseala” la prima ora a zilei „lucratoare” (macar ziua sa fie lucratoare, daca nu si cei trecuti pe statele de plata). Nu te dezminti cu recomandarile…acum toata lumea sta cu nasul in vplay, like some mad men 🙂
    Ca sa nu uit ca noi am stabilit tacit sa facem reclama iutubitului:
    http://www.youtube.com/watch?v=jKrbRcMFYR8

    Ana 12 ianuarie 2011 10:14 Răspunde
  • Stati asa si nu manati, ca eu am ramas de capra carutei 🙂 Dintru inceput am crezut ca dedicatiunea Pacai e o romanta cu volanase si niscaiva picatele, in final stau si cuget, cuget si stau 🙂 Secatura e titlul, sau destinatarul? Fata e proasta ca nu stie face versuri, sau stiu eu, proasta imbracata? By the way…sa ne iubim, noi pe noi, noi intre noi, ele cu ei, sau toata lumea cu toata lumea 🙂 La stilul tau inconfundabil, Paca, din trei randuri m-ai bagat in totala confuzie

    ulicica 12 ianuarie 2011 10:26 Răspunde
  • Ia Anuto nu pune paie pe foc, eu ma soricesc cu lecturile obligatorii, filmele sunt tabula rasa. Si deja am calcat in strachini cu examenele de libera creativitate, pare-mi-se ca am intrat in delirium tremens. La ultimul exm. m-am pomenit razand prosteste, la subiectul cu efectul „halo”. Draga mea, tu ai auzit de efectul halo, ca singurul halo de care eu am auzit, e ala de la portarii institutiilor, care-mi rasar inainte si-mi atin calea cu „Halo, domna! Incotro? „

    ulicica 12 ianuarie 2011 10:31 Răspunde
  • Uli, combinatia de parfum barbatesc (Boucheron, de exemplu) si aroma de pipa are mereu efect parfumat si asupra partii sensibile a sinapselor mele 🙂 Mai pune-i domnului si o carte noua in brate, caci nimic nu se compara cu aroma cernelii tipografice, si ai completat podiumul 🙂

    Ana 12 ianuarie 2011 10:39 Răspunde
  • Uli, cat mai exista google pe mine nu ma prinzi cu lectia neinvatata 😛 Uite: “The halo effect refers to a cognitive bias whereby the perception of a particular trait is influenced by the perception of the former traits in a sequence of interpretations.”
    Asta, dupa mine, inseamna ca prima impresie conteaza 😀

    Ana 12 ianuarie 2011 10:42 Răspunde
  • pe la ora respectiva, eu ma dadeam pe google ca sa vad horoscopul lunii ianuarie 🙂 Nu ma-ntreba ce-am rfaspuns, ca habar n-am 🙂

    ulicica 12 ianuarie 2011 11:10 Răspunde
  • Buna dimineata. Nu v-as deranja ”coafiurile” la ceas poetic daca nu as simti nevoia crancena sa punctez doar ca prietena Paca nu a vrut sa confuzeze, a citat doar din lecturi neobligatorii. A mai facut-o si-n alte dati, din pacate nu vorbeste mereu pe intelesul tuturor, iar personajele care sunt in stare sa priceapa 100% vin mai rar in ultima vreme..
    Nu tre’ s-o ia nimeni personal in plex, o ”fata proasta imbracata” e o pierdere de timp esential si ma indoiesc (ne)cartezian ca ar fi fost o insulta la adresa cuiva din aceasta biblioteca cu talente si nemarginiri; ca sa nu mai vorbim ca citatul spune de o fata proasta punct, dar mi s-a parut ravasitor cum a abordat Uli posibilitatea cu imbracaminte: )
    Io, mai din Marginimea Sibiului fiind, am recunoscut doar ca e un citat dintr-un roman deosebit care mi-a priit de cand ma stiu.
    In rest o zi cu sclipiri va doresc, sclipiciul oricum nu ne prea ocoleste! : )

    Una 12 ianuarie 2011 11:42 Răspunde
  • Cacofonia talentoasa a fost intentionata, ma resimt dupa ea inca si vin sa precizez aici, ca un ”addendum valoros” : ) Spor la trebi, pare toata lumea ocupata major de ingandurari:P

    Una 12 ianuarie 2011 12:40 Răspunde
  • Ulicica, „romanta” era un citat din Fiul Risipitor de Radu Tudoran, o carte despre o fata (proasta? nu, deloc, doar nebuna de dragoste) care-si desface sufletul felii si isi sfasie viata ca sa-si hraneasca si sa-si ocroteasca astfel iubirea. Iar el? El, evident, e Secatura.

    Paca 12 ianuarie 2011 12:43 Răspunde
  • Ana, superficiala sau ba, si pentru mine prima impresie e definitorie si definitiva.
    Tot ce mai tarziu e cautat, copiat, cerut, tot ce se impleticeste si nu curge lin, e,in ochii mei, lipsit de valoare.

    Paca 12 ianuarie 2011 12:45 Răspunde
  • Pentru mine, ca sa ma bag un pic in conversatia care, pana sa apara Paca pe ziua de azi a fost un fel de monolog ”crucial”: ), conteaza tot siru’ de impresii. Unele-s ca mataniile, altele doar margele d’alea de sticla, de la balci.
    Paca, draga mea, si epigonii trebuie sa traiasca, stiu ca soarta nu le e de invidiat nici antum, iar postum nu-i ia nici dreaq in calcul, dar au si ei nevoie cand si cand pe lumea asta de cate-o margica!: ))

    Una 12 ianuarie 2011 12:52 Răspunde
  • Stiu ca voi cobori stacheta nepermis, dar asta e, trebuie sa te intreb: margica n-a fost unicul rezultat al stradaniilor gainii babei?

    Paca 12 ianuarie 2011 13:17 Răspunde
  • : )
    Daca am timp [si azi chiar AM! plus chef, ( spor si)” berechet”] nu-mi place sa te fac a te simti stapana retoricii, Frau Paca, asa ca as sonda intr-o margine de souvenir-Creanga ; si DA, cred ca doar margica a fost singurul reprezentant de seama al stradaniei din galeria ”features and benefits”: )
    Dar mai cred si ca luase prea multa bataie gaina aia. Pi cuvant!: )))

    Una 12 ianuarie 2011 13:33 Răspunde
  • În castelul bantuit, vremea s-a cam rasucit.

    Scrisul e un vis organizat, un exercitiu de iluzionism care scoate porumbite din palarie si face sa dispara fantome din poza de grup :
    Tennis – Pigeon
    http://vimeo.com/18637878

    Thomas Man 12 ianuarie 2011 13:54 Răspunde
  • Al, placere nemasurata sa te aflu prin joben. : )
    Azi neplictisul e garantat!Stim noi de ce!

    Una 12 ianuarie 2011 13:56 Răspunde
  • Azi, nu stiu daca deja s-a remarcat (daca nu o sa se curand!) sunt extrem de comunicativa.
    La acadea in tara abia de se lumineaza de miercuri, iar pe-aici prin imprejurimi lumea e, cred, foarte ocupata si de neclintit de printre task-uri si/sau borcane cu muraturi.
    Sincera sa fiu simt acut lipsa lui Te care, desi invocat adeseori, pare decis o vreme sa ne arate cum e fara el prin camara..
    In rest, dintre pitulatii zilei n-as mai nominaliza, de regula strig pe la gard dupa cei cu care m-am conversat mai mult pana acum. Si imi raspund adeseori peretii, loool.

    Una 12 ianuarie 2011 14:07 Răspunde
  • Una, daca-i vorba de nevoi crancene, dupa mine, absolut orice e permis. Nu ca mi-ai fi cerut parerea sau ca ai fi intentionat, care cumva, sa-mi adresezi vreo cuta pe suprafata matasoasa a orgoliului. Cand am sa ma cred destul de desteapta ca sa nu mai adresez intrebari tampito-puerile, am sa te solicit cu-o lucrare de control, sub forma unei scrime livresti. Eu cu interogatia, tu cu replica, ca se stie ca nu te poti abtine. Sau invers, daca binevoieste exigenta dumitale 🙂

    ulicica 12 ianuarie 2011 14:09 Răspunde
  • Ana, eu ash mai pune un ceas Boucheron si ar mai fi nimerita chiar shi o voce senzuala, pe langa tigara shi parfum. 🙂 si nebarbierit, daca se poate. 🙂 ei, cum suna? 🙂

    tania 12 ianuarie 2011 14:12 Răspunde
  • Uli, nevoile mele crancene au permis de port-arma in general. Nu obisnuiesc sa adresez cute, astea, de regula, se formeaza pe la colturile ochilor de la prea mult ras, sau pe frunte de la exces de incruntari: ).
    Lucrarile de control solicitate se pot mereu transforma in teze livresti, depinde cat de interpretabil vrem sa ne tragem replicile cu livrea prin scortisoara!

    Una 12 ianuarie 2011 14:14 Răspunde
  • Paca, multumesc de explicatie. N-am sa reusesc nici pana la sfarsitul zilelor sa citesc toate cartile pe care mi-ar placea sa le citesc, dar daca-i vorba despre asa ceva, trebuie neaparat sa-mi alimentez setea de melo-drama. Eu nu stiu de ce, dar nici dupa n „vederi” nu reusesc sa-mi fac o impresie concludenta. Sunt victima sigura a confuziei maladive si subiectivismului cronic.

    ulicica 12 ianuarie 2011 14:15 Răspunde
  • Mie imi place sa fiu victima pur si simplu:P
    A oricui! Uli, scuze, nu testam o petala noua si exigenta, o anuntam ceva pe Frau Paca!: ))

    Una 12 ianuarie 2011 14:18 Răspunde
  • cum suna, cum suna tania….dar cum arata plasmuirea asta rafinat-tabacica……

    ulicica 12 ianuarie 2011 14:18 Răspunde
  • Thomas, ma bucur ca esti aici, fara metafore si slove intortocheate, simplu si cu mare drag: bine te-ai intors!

    Paca 12 ianuarie 2011 14:20 Răspunde
  • Una, inca nu m-am incruntat, dar fie…touche 🙂

    ulicica 12 ianuarie 2011 14:21 Răspunde
  • Constatare simpla si neantortocheata: marele dar al uneia si alteia este ca oricum le-ai aborda, cu ele tot nu e bine. Daca te exprimi simplu si dragut, ai o aroma de romanta siropoasa, daca te joci cu cuvintele, te-nfoi in pene. Sarut mana doamnelor, nu va mai retin adversiunea pe pozitie.

    ulicica 12 ianuarie 2011 14:25 Răspunde
  • ulicica,…………sarut mana, doamnelor????????????? pfu!!!

    tania 12 ianuarie 2011 14:33 Răspunde
  • Reintortocheabila cum (nu) ma stiti (Paca,merit sa ma certi, stiu!) sunt azi pe-aici si cu reveniri; mai putin de fond sau forma, mai degraba defective de aspect si rupte-n dintii de la fermorasul cu bucluc: ”deci”(iubesc sincer conclusivele, plus ne definesc poporanist!) nu simplitatea si dragalasenia sunt puse sub semnul intrebarii, ci bataile palmase peste bigudiurile* codase. In rest, siropel sau pene de cocostarc le suportam cu vioiciune reclamabila!

    *Cine are chef de semantici ochioase si sinonimii scandaloase poate inlocui relaxat cuvantul
    instelat cu alte plurale/pluraluri : nuci, curci, booci!

    Una 12 ianuarie 2011 14:39 Răspunde
  • E-adevarat, acum nu e o nevoie chiar crancena de a preciza ceva, dar totusi spun, acele cu gamalie nu-mi stau linistite in sertar: pentru cei care vad/inteleg/(nu)se mira ca ma port azi pe-aici ca o nebuna in v(r)ie, DA, si mie mi-ati lipsit!: ) Infiorator.
    Dar azi inteleg, intre altele, ca ”ne-am revenit” pe 2011.
    E anul Pisicii: ).Cica.

    Una 12 ianuarie 2011 14:46 Răspunde
  • Ulicica, eu sunt o persoana neintortocheata, dar recunosc, am si eu ciudateniile mele (cine nu le are?): imi plac oamenii care impun si impresioneaza prin simpla prezenta si vorbele frumoase pe care eu le simt sincere. Eforturile transpirand ridicol nici macar nu ma amuza.

    Paca 12 ianuarie 2011 14:56 Răspunde
  • Una, ti-ai luat avant cu anii ashtia. Cica e al iepurelui. pana la pisica, mai sunt cativa cai putere. 🙂

    tania 12 ianuarie 2011 14:59 Răspunde
  • Paca, subscriu indesat! 🙂

    tania 12 ianuarie 2011 15:00 Răspunde
  • va vin azi cu un sirop de… fum. adica doar 50% fum, ca restu-i zambet, zice Andriesh:

    http://www.youtube.com/watch?v=jjUhs8zfhF4

    Eu o întreb dac-a mîncat,
    Ea zice că vrea vin.
    „Ochii tăi”, mă-ntreabă ea,
    „De ce planetă ţin ?” şi eu zic:
    „Doamnă dragă, după ce plătim…”

    E lume multă peste tot
    Şi chelneri şcoliţi prost
    Pun farfurii şi-aduc pahare,
    Iar noi doi ţinem post, şi eu zic:
    „Doamnă dragă, crezi că are rost ?”

    Ea-i jumate zîmbet, ea-i jumate fum
    Nimeni n-o cunoaşte fiindcă n-are cum…

    Ea zice că sînt prea de tot,
    Şi-o zice-aşa, tăcînd,
    Fuge fiindcă-s prea aproape,
    I se pare prea curînd, şi eu zic:
    „Doamnă dragă, nu-mi vorbi în gînd !”

    Atunci ea zice: „Să plecăm,
    Să mi se pară lung
    Şi greu, şi complicat de tot
    Să fie pînă-ajung !”, şi eu zic:
    „Doamnă dragă, am să te alung.”

    Ea n-are nici o vină,
    Eu n-am nici un motiv
    Şi de-aia jocul nostru e-aşa conspirativ…

    Eu despre ea nu ştiu nimic,
    Ea ştie unde stau
    Şi zice: „Uite-aşa îmi place,
    Să vin atunci cînd vreau”, şi eu zic:
    „Doamnă dragă, ce-aş putea să-ţi dau ?”

    Şi eu zic: „Doamnă dragă…”

    tania 12 ianuarie 2011 15:07 Răspunde
  • Tania: )
    S-ar putea sa ma fi grabit, asa-i, cred ca am auzit pe undeva asta cu anul pisicii. Sau confund animalele ; ori anii, lool. (pe-aici erau candva oameni care se pricepeau bine sa faca astrograme, ei ar putea sa ne spuna mai multe)
    Ma bucur ca esti prin zona, pari cand moderator, cand DJ, mie imi placi, fara umbre malitioase, in orice ipostaza ai tu chef sa fii!
    Paca, io te vreau si sper sa te pastrez cu tot cu (ne)intortocheli. Probabile sau posibile, sa fie, totusi!: )

    Una 12 ianuarie 2011 15:08 Răspunde
  • Tania, pentru tine: zambet maaare de tot!

    Paca 12 ianuarie 2011 15:15 Răspunde
  • sper ca v-ati facut ziua (contributie in claca, de genul muncii colective ceausiste) cu replicile astea gratuite, eu una ma simt bine, multumesc, cu sau fara interventiile voastre. Nu ma deranjeaza sa fiu ignorata, cu atat mai putin luata la suturi. Fie nu va place ce scriu, cum scriu, fie simpla mea prezenta va provoaca spasme, cert e ca v-ati pornit ca niste tzatze (sper sa nu fie vreo confuzie). Indiferent ca scrieti elevat, simplu si frumos, e acelasi spirit caracteristic romanasului plictisit, de harjoana, cu simplul scop de a crea disconfort. Sunt si oameni care se simt mai bine daca se straduiesc din rasputeri sa-i faca pe altii sa se simta rau. Si carora, desigur, le-ar sta in gatlej sa lase omul sa-si vada linistit de aberatiile lui, fara sa faca pe exegetii fara vocatie. Sedeti mumos, femei beciznice (daca apelativul doamne vi se pare nelalocul lui, si chiar este, in contextul de fata), nu se impart diplome, ovatiile vi le puteti atribui care cum va place.

    ulicica 12 ianuarie 2011 15:18 Răspunde
  • Una, ai zis bine par. Ca, in realitate, is toata o persoana dormitanda. si ash mai o cafeeaaaa mare cat casa poporului. Azi. 🙂
    da, am avut o astroloaga pe aici, candva, imi amintesc. avea si scorpioni in maimutze sau invers, nu mai stiu. parca au trecut ani de atunci. ar mai fi odille, care le zice bine bine cand se dezlantzuie placut shi curios. 🙂
    Anii ashtia….toti ai regnului animal, fir-ar. cand sa miorlaim, trebuie sa tzopaim ca iepurii…si vicerversa…etc. 🙂
    Paca, l-am vazut! 🙂

    tania 12 ianuarie 2011 15:21 Răspunde
  • Ulicica, eu te sfatuiesc sa nu te aprinzi gratuit, ca pierzi energie in acelashi mod.
    fireshte ca fiecare avem libertatea de a ne manifesta pe aici cum ne face placere, in limitele propriilor noastre autocenzuri asumate. ca nu pun la socoteala vreun posibil iuresh din partea simonei, care, oricum, ne lasa in soarta noastra scriptico-mentala sa ne desfashuram in voie. rogu-te, doar, sa fii un pic mai atenta cand te dai pe derdelush. asha facea shi livia si, daca nu i-ar fi atras cineva atentzia, va fi fost de mult la terapia intensiva a faptului mult prea divers cu care se amprenteaza, de regula, colectivul ceaushist de aici- sau cum ii spui tu!

    tania 12 ianuarie 2011 15:31 Răspunde
  • Apelativele cu fuste inflorate nu-mi dau fioruri gratuit vinovate, nici nu redesteapta pe undeva, prin coclauri nestiuti, fiorduri nebanuit de valoroase. Eu zic, pe ziua de azi, sa fii incantata, (Uli, femme ‘ne-beciznique’, ce ni te afli prin preajma), ca la nervi ai facut apel, tarzior,dar aplaudabil, totusi, la un scris mai atent si mai putin certat cu gramatica elementara.
    Cuconetul de pe-aici iti multumeste pentru prezenta, casapirea de orgolii are partea ei frumoasa : ne invata sa ne vedem cand si cand si barnele proprii si lungul nasului!
    Din pacate mai exista o varianta , mai deplorabila asa, ca statut, dar nu mi se pare nepotrivit sa o dau aici, la rotisorul cu ganditoare plictisite, mai ales ca e un citat dintr-o amica ce venea pe timpuri in SW, dar am resuit s-o gonim cumva: ”cand esti prost si viata-i grea”.

    Una 12 ianuarie 2011 15:32 Răspunde
  • Care sunteti exegeti plecati imediat de la geamuri! Lasati doar vocatia, stiu, e un cuvant ”ceaushist”, de claca, dar ne suna mosieresc: )))
    Lebada de Al vad ca a plecat la shopping pe ziua de azi!

    Una 12 ianuarie 2011 15:37 Răspunde
  • Bai, io n-am priceput niciodata (si e clar ca nu o sa mi se mai intample de-acum incolo, ca imbatranesc iremediabil si n-am intelepciune in coada de paunita rotata, lool) de ce ar trebui sa se exprime/detalieze/plieze/informeze intr-un spatiu public de genul SW ce scoli si diplome ni se invartejesc prin viata. Nu-s pe-aici nici posibili angajatori, nici ceva intreceri in masterate declarate , iar curiosii cu vigilenta in carliont sigur se pot interesa punctual cu subiect si predicat intreband ”subiectii”.
    Nu vreau sa fiu mai rea si mai tata {daca scriu ”tzatza” sigur nu se va gandi nimeni ca profit de penuria diacriticelor si n-am vrut ”care cumva” sa spun cuvantul cu mamelon?} decat am aratat deja, dar exact cele mai doxate nickname-uri din zona aceasta cu mult elitism risipit pe milimetru’ patrat au intorsaturile de fraza cele mai penibile..Nu m-ar deranja daca nu s-ar insista exclusivist pe tema asta, ca se stie ca internetul e un loc pt absolut toata lumea, dar asa cum atatia masteranzi au permanenta lor intrecere cu vorbele alese fara pic de jenibil, mi se pare fair sa ma-ntreb si io in gura mare cu ce-am gresit sa citesc aici toate colectiile de loaze..
    Paca draga, tu pricepi chestia asta? Si daca da, poate-ti faci timp si mila sa-mi explici (ca sa nu-ti cersesc doar complimente, ca pe vremuri, uite, invoc si raspunsuri mai pe intelesul meu:P )

    Una 12 ianuarie 2011 16:12 Răspunde
  • Eu zic mai bine sa bei o cafia, sa rasfoiesti ceva, decat sa pui intrebari d’astea grele la ora asta matinala. Eu m-am lasat de cafea si momentan m-am plictisit de ceai, asa ca chiar nu stiu ce sa fac in momentul asta optim pentru ceva…

    Justine 12 ianuarie 2011 16:21 Răspunde
  • : )
    Cred ca deja am baut cam multa.Ma bucur ca ai venit, nu mai indrazneam sa te strig azi, e destul cate mi-au iesit din tastatura. Care e ceaiul de care te-ai apucat? : )
    Mie imi place ala de la ”Casa cu ceai”, muulte sortimente, se gasesc in Carturesti (si nu numai, cred eu), ala rosu cu vanilie e cea mai recenta achizitie.

    Una 12 ianuarie 2011 16:25 Răspunde
  • Una, hai ca si tie iti placeeee. te vad savurand si shtergandu-te pe buze de placerea intrebarilor retorice pe care le vad in dejavu-uriii complete si inshirate in randuri mii.
    pai, ce naiba, shi noi, precum multzi altzii, suntem suspushi unui noian de asha virtuale gresheli, dar macar realizam cand trebuie sa punem bariera. ca ne este sau atrasa atentzia la randul nostru, ca avem singuri marile-mici revelatzii, tot ni se mai aprinde beculetzul si schimbam viteza sau franam. 🙂
    important este ca raul sa susure pe mai departe, experimentandu-si, intr-un mod placut si constructiv, cursul specific blogului ca de asta ne survolam in zona.

    tania 12 ianuarie 2011 16:29 Răspunde
  • Paca 12 ianuarie 2011 16:32 Răspunde
  • Incerc orice combinatie care e pe baza de ceai verde; ultima achizitie are ceva bujori (nu-n obraji).. Vanilia nu ma incanta f mult, dar iasomia oooo, daaa 🙂
    Si-n afara de ceai cine ce mai citeste? Ca eu am primit recent Fury de Rushdie in engleza si dupa un sfert de carte am avut revelatia ca am citit-o anul trecut in romana. Ceea ce e destul de penibil, caci nu-mi amintesc cum „se termina”, ca sa zic asa…

    Justine 12 ianuarie 2011 16:35 Răspunde
  • paca, votez capuccino.
    justine, la mine, ceaiul cel negru e miraculos de mai multe ori.

    tania 12 ianuarie 2011 16:42 Răspunde
  • Tania, tu ai dreptate in ce-mi spui acum.
    Propui un fel de model al cumpatarii, e nobil sa fii astfel, din pacate ni se intampla rar (mie, sigur extrem de rar!) sa tinem echilibrul asta. Eu fac adeseori greseli si de exprimare si de judecata, dar nu-mi atarn globulete nici la tampla, nici la glezna, nici nu pozez in neinteleasa fara destule oglinzi paralele.
    Dar cand sunt ingrosate niste contururi, cumva, cineva, pe undeva, ar trebui sa spuna chestia asta personajului (colectiv sau nu) cu pricina, nu neaparat ca pe-o observatie sau silogism cu valori intrinseci, cat macar ca o sugestie intamplatoare. Daca lucrurile insista a se rostogoli in delirul unui singur metabolism pretentios derdelusul de care vorbeai are zapada suficienta.Toti ne-am batut cu bulgari cand eram mici, chiar si tocilarii, ei mai ales le incasau ca niste premianti: )
    Imi pare rau pentru cei ce-si inchipuie ca aici se dau/primesc/iau/servesc lectii.Dar daca vii sa-mi spui ca-s tampita cand stiu foarte bine care-i stilul in care te-am abordat, stai sa-ti raspund exact in felul in care esti obisnuit(a), ca sa nu te mai crezi in filme straine si sa si pricepi din prima, fara detalieri suplimentare..

    Una 12 ianuarie 2011 16:46 Răspunde
  • Buna dimineata (cu tz) 🙂
    Draga vin si eu sa va spun asa: citeam de barbatul cu tigara, cu cartea … tania, yes baby, nebarbierit si ma-ntrebam dar ceasul? sa fie si un ceas adevarat acolo. a aparut si ceasul. si. please, sa nu fie lanturi sau inele sau bratari ca ma ia capul! avem un inconvenient major in a deveni o gashca si anume ne place acelasi barbat. Spun asta fiindca nu poate sa fie decit unul (daca si acela) asa descris de noi.

    Romanul acela cu fiul era o lectura obligatorie pe vremea mea. obligatorie in gashca fetelor. Paca, multumesc de citat. l-am recunoscut imediat. cartea mea a disparut. n-o mai gasesc. undeva intre mutarile mele de la mama la Bucuresti, de la Bucuresti la America, am pierdut cartea.

    Gaina a produs margica si doar margica. aici sint cu stirile si lecturile la zi. am si o versiune posibila pentru gaina: Winnie the Pooh si Tigger si Piglet pot sa o primeasca in casutele lor din padure si gaina poate sa le faca oua bune si sa fie prietena lor. si-am incalet pe-o sa (cu sh)….

    iana 12 ianuarie 2011 16:52 Răspunde
  • Justino, misto iasomia, dupa vanilie nici eu nu ma prapadeam, dar am descoperit savoarea in ceainaria aia a lor cand am gresit comanda(dat alt numar de ceai:P).In combinatie cu miere si lapte mi-a placut mult.
    Eu,o sa radeti, poate, dar citesc Marin Sorescu, ”Trei dinti din fata”. Ma gandeam ca s-ar putea sa ma luati la misto ca n-am citit-o pana acum, dar asta e..”imi asum” ca sa zic asa, cu pretentii nefofilate: )
    A, si am inceput de vreo luna jumate (si simt ca nu mai pot s-o termin) cartea lui Cartianu, ”Sfarsitul Ceausestilor”..

    Una 12 ianuarie 2011 16:52 Răspunde
  • Good Morning, Acadeauo: )
    A dat Dumnezeu si s-a luminat si America pe ziua de azi:P
    Sau ai ridicat tu un colt de jaluzea, sa ne fii calauza macar un pic. (va anunt oficial ca ziua mea de chiul real si stat la palavre aici se apropie de sfarsit, habar n-am cand o sa ma mai intalnesc asa cu un chilipir romanesc)
    Care stiti link-ul despre Dacia Duster nu va mai obositi: )

    http://www.youtube.com/watch?v=nzyn5-trMxU

    Una 12 ianuarie 2011 16:57 Răspunde
  • L-as numi „efectul bulgarelui de zapada”, doar ca nu merge la zapada, functioneaza doar cu noroi. Mai precis: zici ceva urat/nasol/rautacios/gratuit cu costuri ascunse. La inceput vorba e mica dar se rostogoleste. Incepe sa creasca precum bulgarele, dar de noroi. Daca il rostogolesti in continuare prin vorbe urate, bulgarele creste. Poti sa faci unul, doi sau mai multi bulgari, depinde daca te ajuta si vecinii (pe care ii chemi tu sau vin singuri, dupa caz) sau muncesti singur. Apoi, la final, dupa ce ai asezat bulgarii unul peste celalalt, iti spui ca treaba ta e terminata si esti mandru. Dar, cu un rest de adrenalina pe tasta, vezi ca omul tau nu are ochi, nas, gura. Iei repede niste pietre si ii faci ochi. Nu ai timp de nas, asa ca iti afunzi doua degete in cel mai de sus bulgare si iti spui ca, oricum, maine faci altul deci omul asta nu-i musai sa supravietuiasca noptii. Apoi ii pui gura: n-ai nimic la indemana, asa ca il saruti ca sa ii ramana urmele rujului tau pe post de buze. O data cu rujul, scapi din tine si niste vorbe de la ultima recolta. Apoi il privesti si vezi ca ochii sunt stinsi, din nas ii curge sange si gura sta stramb, cu colturile in jos. Te intrebi daca poti mai mult decat atat. Sau nu te intrebi nimic.

    Ana 12 ianuarie 2011 16:59 Răspunde
  • Justine si toata lumea,
    mai am citeva pagini si termin Eat, Pray, Love. sint ignoranta si superficiala ca mi-a placut? si ca parca as mai deshide-o pe la o pagina sau alta sa mai recitesc?
    am si o carte serioasa pe noptiera dar de cind cu E. Gilbert n-am mai deschis-o. n-am chef de carti serioase. as avea chef de o pizza. in Italia. 🙂
    apropos filmul tot nu l-am vazut. o sa mi-l iau pe on demand.

    iana 12 ianuarie 2011 17:00 Răspunde
  • Uli, in lasitatea mea, tac cand trebuie sa vorbesc, vorbesc cand trebuie sa tac. Daca face vreo diferenta, eu te stiu om frumos si destept, te vad sincera si generoasa, copilaroasa si utopica si, nici de as putea, nu te-as schimba. Te strang tare in brate, cu puterea omului care stie cand a gasit un prieten dar n-are habar cum sa ii fie, la randul lui, prieten.
    Simone, canapeaua ta e un loc al intalnirilor si toti suntem aici datorita tie. Mie mi-ar prinde bine acum un pahar din ce beau domnii din film dimineata, mai ai ?

    Ana 12 ianuarie 2011 17:05 Răspunde
  • Iana, am citit si eu cartea. Mi-a placut, dar am trait in permanenta senzatia ca e scrisa dupa o reteta. In perioada „Italia” cred ca m-am ingrasat putin 🙂

    Ana 12 ianuarie 2011 17:07 Răspunde
  • Uli, draga mea, si celor care au chef de muzica la ora asta, cand toti suntem putin mad, men or women:
    http://www.youtube.com/watch?v=goE1ElL9Buw

    Ana 12 ianuarie 2011 17:09 Răspunde
  • Si eu as avea chef sa citesc ceva cat mai usurel cu putinta, dar cred ca tind sa ma ratacesc (inca o data) la raionul cu carti de povesti – ala din Carturesti, de exemplu, unde am dat peste un micul print cu ilustratii 3d si mi s-a parut super dragut….

    Justine 12 ianuarie 2011 17:10 Răspunde
  • Pe principiul mai vechi ”cand tot ce ai e un ciocan absolut toate din jur iti par cuie” vin sa spun si lui Yeti, omu’ zapezii, si tuturor fiilor si fiicelor ploii care-s usor de ranit, ca fiecare in felul lui este un bulgare de huma.
    Lucrurile aluneca simplist in mahala,stiu, si puteam sa evit asta daca se putea sustine un anumit nivel, chiar si complezent; eu nu am nevoie de intariri sau prieteni (pe care-i strig cu placere, iar ei ma pot ignora, ca fiecare are programul si softul lui de lucru) care sa vina sa deretnice cand atmosfera devine greu respirabila; si nici de intarituri de material sau festoane, in cazul in care tastatura nestearsa de niste timp ar da rateuri .
    Tema cu lasitati n-as ignora-o, dar nu cred sa mai am timp azi, e mult si cam complicat, ramane deschisa ca subiect viitor de compunere-expunere ..
    : )

    Una 12 ianuarie 2011 17:14 Răspunde
  • TM, desi imi pare rau de context, n-as vrea sa treaca ziua fara sa iti spun ca mi-a fost dor de tine si ma bucur ca esti aici. Pigeon e foarte faina!

    Ana 12 ianuarie 2011 17:16 Răspunde
  • Una, raman la apecierea Anei despre bulgarele de zapada.
    Iana, :)))) ok, fara inele, bratzari etc. dar se poate, iti spun eu, o verigheta, ca sa fie al verighetei noastre. :))))
    ma gandeam, mai atent, la parfumul barbatului asta. sa fie un flagrance aventurier, dar sa nu intre in contradictie cu verigheta. precum imaginea unei femei ingenuue, care fumeaza alert, accidental, necesar. (asta era sotia lui Don) :)))

    tania 12 ianuarie 2011 17:18 Răspunde
  • Justino, minunatiile din Carturesti imi fac si mie ravagii prin card si minte; si plasma : )
    Paca noatra cea berlineza de multi ani, care e amatoare de locuri alese, cu oameni si carti misto, e musai sa viziteze coltisorul asta bucurestean, vecin cu Patria..

    Una 12 ianuarie 2011 17:19 Răspunde
  • Sunt datoare cu o explicatie (cred), cu care promit sa ma intorc, dar mai intai am o intrebare care de nerabdare se scrie aproape singura: ana, didn’t you see this coming?
    Iti placeau, candva, berzele ce fac Paca, Paca si puii lor frumosi, remeber?
    Si, btw, din punctul meu de vedere Ulicica e collateral damage.

    Paca 12 ianuarie 2011 17:22 Răspunde
  • Paca, ma asteptam sa reactionezi la remarca lui Uli. Doar ca ma asteptam sa reactionezi doar tu. Daca nu ma inseala senzatiile fantomei cei sunt, tu nu esti genul belicos. Mai degraba genul care, la o masa cu 2 boxeri, ii convinge sa se apuce de balet. Exagerarea nu e „la misto”, ci doar un mod mai amuzant (cel putin incerc) de a spune ca te vad mai degraba pacifista. Mi s-ar fi parut mai ok ca discutia sa se poarte intre tine si Uli si am impresia ca finalul ar fi fost mai potrivit cu locul unde ne aflam. Da, imi placeau berzele, imi plac si acum, sunt frumoase cand isi hranesc puii, cand „vorbesc”, cand mi le amintesti…
    Nu inteleg ce ai vrut sa spui cu „collateral damage”. Cine se lupta aici inainte sa vina Uli ?
    Si uite cum fac eu overtime…
    Seara frumoasa, SW!

    Ana 12 ianuarie 2011 17:34 Răspunde
  • Ana, da. cartea pare a fi scrisa dupa o reteta. dar eu asta caut, retete. de pizza, de pasta, de impacare cu mine, de impacare cu viata, de mers inainte, de dat cu capul de pereti… 🙂

    iana 12 ianuarie 2011 17:57 Răspunde
  • nu ma pot abtine sa nu remarc asortarea unora cu titlul propus pentru a fi despicat 😀

    un trecator 12 ianuarie 2011 18:26 Răspunde
  • Una, cine a murit si te-a lasat pe tine de judcator? First of all, daca ai reciti pasajele cu atentie, ai observa cu usurinta ca eu n-am facut decat un dialog nevinovat, un joc de cuvinte chiar friendly. Desigur, in PROSTIA mea, mi-am imaginat ca am de-a face cu oameni de alta factura. Iti imaginezi cumva ca mi-ai predat o lectie? Spune-mi tu, care ar fi aceea? Nu esti nici mai presus nici mai prejos decat ai fost si pana acum. Nevoia ta de a arunca in ceilalti cu vorbe e probabil congenitala. Nu stiu care e postul pe care-l ocupi la tine-acasa, cert e ca ai o nevoie exacerbata de a-ti manifesta autoritatea. Be my guest! Pot sa fiu nebuna, proasta, absurda, ilogica, penibila, ridicola si in oricare alt fel. Pot la fel de bine sa-mi si asum toate greselile gramaticale, erorile existentei mele, toate aprecierile si toate denigrarile de care am avut, am si voi mai avea parte. Daca m-ai fi placut, as fi fost mult mai ingrijorata decat sunt, facandu-ti o atat de proasta impresie. Rautatea umana si josnicia in general nu reprezinta noutati pentru mine. Nu mi-ai servit decat lectia umanitatii in general. Sunt om asa ca e normal sa sufar, sa-mi pese, sa-mi doresc, sa caut, sa gresesc……iar si iar. Si indiferent cat ai incerca sa-mi demonstrezi ca reactia ta a fost justificata, ca s-a vrut o lectie necesara, mie nu-mi suna decat a rautate gratuita si cat se poate de ieftina, dar, mai presus de toate, inutila. Sau, poate gresesc. Poate ai avut in sfarsit ocazia de a te simti cu adevarat bine si atunci, iti urez sa-ti fie de si mai bine. Nu jignirile la care ai apelat m-au uimit, Una, ci rautatea care deriva din fiecare litera pe care mi-ai adresat-o. Sunt eu un asemenea om incat sa provoc asemenea reactii? Sau pur si simplu aveai nevoie de un catalizator pentru a fi cat poti tu de josnica?

    ulicica 12 ianuarie 2011 18:45 Răspunde
  • cam cit de ingrijorati ar trebui sa fie cei ce-i sint pe plac Unei… intreb si eu..

    iana 12 ianuarie 2011 19:11 Răspunde
  • trecator,
    de parca noi n-am sti cit de asortate sintem… cu titlul that is.

    iana 12 ianuarie 2011 19:14 Răspunde
  • nu stiu, iana, la asta nu m-am gandit. Dar da, imi admit nebunia si-i suport consecintele. Si pe langa ca ma bag in gura lupului, nici nu ma potolesc pana n-o incasez zdravn.
    Simona, de la tine imi cer mii de scuze ca am cam tulburat apele. Iti promit ca ma abtin de la alte interventii. Se stie ca marul discordiei a produs multe pagube. Colaterale sau cum or mai fi fost ele.
    Ana, tie iti raspund in particular, nu vreau sa mai deranjez cu e(o)rori de tot felul.

    ulicica 12 ianuarie 2011 19:30 Răspunde
  • Una, iarta-ma totusi, daca m-am enervat si-am zis chestii urate. Vezi tu, intr-o relatie e nevoie de doi. Evident ca tu nu ma vrei in preajma. Iar eu ma simt rau ca am reactionat agresiv. Chiar daca ma crezi in multe feluri, poti cel putin sa ma ierti si mi-am luat deja angajamentul ca ma retrag. Pentru tine :
    http://www.youtube.com/watch?v=Fw3PYIgA3pI&feature=related

    ulicica 12 ianuarie 2011 19:38 Răspunde
  • ulicica, filosoafa ai fi ramas, daca ti-ai fi cerut scuze intr-o maniera mai amicala.
    asha…., imi suna de parca ai inshelat-o pe Una si faci eforturi sa te primeasca inapoi.

    ori am innebunit eu, ori nenea asta nu stie sa-shi bea cafeaua pe ziua de azi.
    http://www.youtube.com/watch?v=NqouhkmDkS0

    tania 12 ianuarie 2011 19:52 Răspunde
  • Dacă daţi pe fast rewind filmul comentariilor din ultimile două săptămâni, veţi constata că înafara banalelor, dar necesare, urări de sărbători, nimic n-a suscitat interesul pentru vreun subiect sau două.
    Cum a izbucnit dintr-un tăciune de narghilea o pălălaie de jos până la titlu, cum s-au înteţit comentariile, iar populaţia adună paie din carul cu fân şi caută acul discordiei. Şi pentru a-i fi mai lesne scormoneala, aruncă paiele pe foc doar-doar o rămâne acul întreg.
    Oare ce îndulcitor i-o trebui anului ăsta ca să nu ne gâlcevim între noi.
    Thomas are câţiva muşterii de peste gardul SW la care ne-am putea burzului.
    Eu, burzului-m-aş şi n-am cui! Iubesc lumea! Incurabil!

    Omuldelamunte 12 ianuarie 2011 20:38 Răspunde
  • Iana, uite eu ma hazardez sa afirm ca Oona ma place (macar putin) as mad as I am si nu-s ingrijorata deloc. De ce as fi? Am spatele mai drept si inima mai usoara de cand ne cunoastem, asa ca-s bucuroasa, mandra si recunoscatoare ca-i prietena mea.
    Si-mi pare rau ca nu-i pot raspunde la toate intrebarile, pe de o parte pentru ca vorbele multe si grele ma secatuiesc, pe de alta pentru ca, oricat as incerca sa ma apropii de oameni rezultatul final e ca mai fac un pas indarat. Fara Oona cred ca m-as salbatici de tot.

    Paca 12 ianuarie 2011 20:59 Răspunde
  • Omuldelamunte, cu destula tristete, iti dau dreptate si iti multumesc, ai raspuns in locul meu, cumva. Sunt foarte tracasata si ocupata si am omis sa ma implic in dialog, zilele astea, am vrut sa fiu sigura ca inteleg ce se petrece si ca spun ceea ce e potrivit. Pe de alta parte, nu e primul vartej de-aici si le-am facut noi fata, de-a lungul timpului, asa ca astept un front atmosferic mai milos.

    Simona Catrina 12 ianuarie 2011 21:56 Răspunde
  • Trecatorule… 😀 Honi soit qui mal y pense 😀 Dar din partea mea, stai linistit, am priceput!

    Simona Catrina 12 ianuarie 2011 22:00 Răspunde
  • Ana… mai am! 🙂 Intoooootdeauna!

    Simona Catrina 12 ianuarie 2011 22:01 Răspunde
  • Buna seara , Simona ! Ma bucur ca esti ! Am tot deschis usa azi de cateva ori dar mi-au suierat pe la urechi vorbe grele aruncate din tastaturi pe post de sageti si m-am retras cu pasi grabiti .Mi-am pus si eu intrebari ca si ODLM dar n-am gasit raspunsuri doar m-am intristat …
    Sper doar ca va trece si asta cum au trecut multe alte momente de acest gen . Prezenta ta cu siguranta , aduce liniste .
    Iti doresc o seara calda !

    Marina 12 ianuarie 2011 22:24 Răspunde
  • Ce va mai face Livia ? Nu a mai activat de mult aici pe blog .

    liviu 12 ianuarie 2011 22:35 Răspunde
  • Buna seara, sunt dezolata ca am lipsit atat de mult in timp ce pe-aici s-au insirat cuvinte inmiresmate si mi s-au alocat si roluri care ma onoreaza si pe scara umanista si p’aia din blocul in care locuiesc: )
    Uli, a degenerat discutia si ai insistat sa ma atentionezi, vorba ta, cam inutil.Pur si simplu tot manierismul asta afisat de-o vreme incoace aici a reusit azi sa ma scoata un pic din firida caldicica. Si m-am lansat la vedere intr-o conversatie cu Paca. Crede-ma, eu nu ma supar pentru cuvintele tale grele, inteleg si ca pot deranja si ca-mi pot soca semenii, imi pare rau doar ca ti s-a intamplat asta intr-o zi care poate parea initial una buna.Tania a avut dreptate sa-ti spuna ca poti aluneca usor pe derdelus, dar n-ai avut, cred, chef sa iei in seama parerea ei.
    Cat despre rolul meu de la mine de-acasa , nevoile mele exacerbate de agresivitate, plus rautatea in care tocmai ai realizat ca ”ma zbat”: ) am sa te rog sa ma iei in serios ca e un capitol pe care nu ti-l recomand.Am avea multe de zis, iar aia mai in cunostinta de cauza sa vorbeasca despre ea insasi as fi mai degraba eu: ))
    Acum nu mai conteaza ce-as concluziona daca as reciti conversatiile, asa cum nici parerile noastre despre lume, viata si pupincurism afisat nu trebuie musai sa se puna de acord; si cand spun despre parerile noastre nu ma refer la ale mele versus ale tale, era o acceptiune mai relaxata si generala a termenilor.
    In rest nu stiu cine si de ce m-ar placea pe mine pe-aici, acadeaua stie ea ceva de se intreba asta retoric ceva mai sus, eu nu incerc sa conving pe nimeni de nimic, nici nu disput roluri, nici nu am cum sa dau lectii.Era o gluma cu catalogul si profa acum cateva luni, nu cred ca din rasul ala general azi a ramas doar ideea ca dau eu lectii cuiva..

    Una 12 ianuarie 2011 22:49 Răspunde
  • Pai Livia nu pare sa ne mai ”faca” nimic, ne facem si singuri cate ceva pe-aici, de ni se zguduie cand colturile de jaluzea, cand amintirile cu vuvuzela: )
    Versificatorul care vine cand si cand ”pe-aici putin, din teama ca deja s-a inchis la magazin” de ce-o fi aparand atat de rar?: )

    Una 12 ianuarie 2011 23:08 Răspunde
  • Uno, adica gata, m-ai trecut clasa? :)))))

    un trecator 12 ianuarie 2011 23:12 Răspunde
  • Teee, ai vrea tu sa scapi asa usor de mine:P
    Esti, fireste, in re-re-uri!

    Una 12 ianuarie 2011 23:19 Răspunde
  • mai bine asa, decat in ra-te-uri! 😛

    un trecator 12 ianuarie 2011 23:21 Răspunde
  • Ai chef sa fii cu troheii asortati azi?: ))
    Ok, sa reformulez: ai chef azi?de ceva?de ‘vreo” ceva?: )))
    Vezi ca si personajul livian parea un zimbru cu iambii infocati! Candva, cand incerca sa ne scoata din proza noastra cea de toate zilele:P
    Acum vad ca apare cand si cand, retoric si fara fundita rosie desenata pe hartia de colet..

    Una 12 ianuarie 2011 23:27 Răspunde
  • 🙂 ce spui, Simona, nu-i asa ca si noi (mai) suntem? nebuni, vreau sa zic 🙂

    un trecator 13 ianuarie 2011 1:10 Răspunde
  • Pai asta voiam sa spun, normal! 😀

    Simona Catrina 13 ianuarie 2011 1:29 Răspunde
  • cu alte cuvinte, sa stam linishtitzi. nebunia lucreaza pt noi! 🙂

    tania 13 ianuarie 2011 1:56 Răspunde
  • De-a lungul câtorva luni, vreme în care mi-am permis să intru pe blogul ăsta, au fost câteva persoane care-au intrat în tirul tău de disciplinări.Cum ai prins pe careva că se simte în largul lui, i-ai aplicat câteva lovituri bine plasate, de cravaşă. Din fericire, sau nu, eşti inteligentă şi cultă, nu cred că s-ar îndoi cineva de asta. Nu e nevoie să tot insişti.De altfel, despotismul de orice fel generează fascinaţie numai atunci când este susţinut de o inteligenţă pe măsură. Puteai să mă ignori, ba nu puteai, ai simţit acea crâncenă nevoie caracteristică, să ma pui la punct. Până obosesc. Eşti dispusă să mergi oricât de departe e nevoie. Vei fi dezamăgită, nu obosesc. Absurditatea-mi nu are margini. Trebuie că ştii deja, prostia, cu atât mai puţin. Nu vreau şi basta să-mi dai tu nimic de înţeles. N-am chef şi n-am nevoie. Aşa că dă-i înainte! Eu vreau să fiu exact cum îmi convine şi cum mă simt bine, în oricâte feluri, pe parcursul unei zile. Şi nici dracu n-are ce-mi face. De-aia, uite, în stil banal, pentru că n-am nevoie nici să fiu aprobată, nici mângâiată pe creştet. Ignoră-mă, ce naiba! Dar, pentru că nu mă poţi răbda, am zis că nu te mai deranjez. Dar tu vrei să ai ultimul cuvânt. Cum să-ţi pară rău? Dacă vreodată în viaţa ta ţi-a părut rău de ceva, a fost şi prea târziu şi în mod sigur n-a mai folosit la nimic. Unde să mă primească înapoi, pfu!!!!!!!!!unde nici nu m-am aflat vreodată?Ştiu bine care mi-e lungul nasului, dar nu eşti tu în măsură să mi-o spui. Manierism, exagerism, poetism de nu ştiu care, ceva de fiecare dată te-a scos din ce numeşti firidă căldicică. Inutil să mai pomenesc de Livia, care, s-a sugerat în nenumărate rânduri, ar fi fost pe undeva bolnavă. Nu s-a sinchisit nimeni să concluzioneze dacă era bolnavă mintal sau sufleteşte,sau amândouă, de altfel, pe cine Dumnezeu interesează aşa ceva. De altfel, eşti omul care mai întâi loveşte, apoi, după ce şi-a satisfăcut plăcerea, se uită la nefericitul care i-a ieşit în cale şi, eventual, îi explică cu ce-a greşit. Putei să zici, simplu, că manierismul şi alte excese nu-ţi sunt, vezi Doamne, pe plac, “Ulicico, mă calci pe nervi cu textele tale, lipseşti de-aici.” Atât de proastă n-oi fi, trag nădejde c-aş fi înţeles “aluzia”. De fapt, ce mai tura vura, tu ai avut nişte chestii de zis şi ai găsit taman momentul. Nu a fost prima dată când ţi-a dat firea-ţi ghes, motive găseşti tu, nu-mi fac probleme. Nici pe departe n-am vrut să sugerez că nu eşti capabilă de sentimente frumoase şi de a lega prietenii sincere şi durabile. Pupincurism numeşti tu capacitatea unui om de a fi rezonabil? Faptul că mă cert cu tine nu mă transformă într-un orb. Indiferent câte laturi negative sau urâte ar avea un om, se găseşte şi ceva bun de văzut în el. Pe mine partea aceea mă interesează mult mai mult decât toate celelelalte la un loc. Din fericire, foloseşti cuvintele, dacă ai avea o mitralieră în mână, oare ce s-ar alege de cei care nu-ţi intră-n voie?
    Lăsaţi-mă să-mi văd în voie de prostia-mi manieristică, nu-s trecută pe statul nimănui de plată. Mă duc, vorba uneia mai înţelepte, să ma reproduc în altă parte.
    O zi superbă, S.W., fără excese de vreun

    ulicica 13 ianuarie 2011 8:34 Răspunde
  • Buna dimineata.
    Ulicico, nu vreau sa am un ultim cuvant in nicio discutie, ai intervenit ca o virgula intre subiect si predicat ieri, iar conversatia nu te privea. Ai tinut musai sa arati ca ai inteles si vazduhuri si strafunduri, concomitent. Nu aveam de ce sa-ti spun sa ”lipsesti de-aici” pentru ca asta e o concluzie de-a ta si te si grabesti sa te-ncarci cu ea. Ai dreptate ca imi folosesc vorbele cum cred eu de cuviinta, dar ai vazut undeva, intre niste paranteze, un conflict care nu te implica. Ai sarit ca arsa nefiind foarte sigura daca margica sau epigonismul te vizau, dar puteai sa dai acelui dialog o portie de ignor posibil.Ai ales imediat sa ne spui ca suntem o claca de ”tzatze” si ai lovit in mai multa lume, dar exact asupra mea nu a avut efectul jignitor scontat pentru ca stiu foarte bine cum sunt si care mi-e potentialul: si cel sufletesc si restu’. Bine, sunt sigura ca sufletele sensibile cu petale imaculate s-au simtit amarate de apelativul tau, si, cu toate ca poate ti-e indiferent, iti vand un pont: Andries, o fi el cantaret ceausist, dar foarte multi care se vad pe sticla cu o chitara atarnata de gat ar fi incantati sa aiba cum sa cante si sa-si compuna muzica pe care o scrie el, numai ca nu-s pentru toata lumea portile atat de posibil deschise.
    Dar nu conteaza asa mult ca nu stii si n-ai prea ascultat ,poate ai alt gen de muzica preferat..
    Daca ma gandesc bine tu n-ai nicio vina in toata povestea asta care a adunat privitori, eu am inteles deja ca-ti regreti interventiile in acest joc secund bloguistic si, cum spunea cineva, am trecut noi prin altele si mai grele: )
    Tot de-a lungul catorva luni am intrat si eu si m-am bucurat sa mai citesc/gasesc uneori ceva interesant. Sau am inchis plictisita de mamosenii si mangaieri onctuoase pe creieri motati.. Un blog, nu-ti spun secrete, e ca un post TV. Poti schimba din telecomanda, internetul, in caz ca nu ai altceva de facut cateodata, ofera tot felu’ de variante, e ca o economie de piata, bazata pe cerere si oferta.
    Probabil si tu, ca multe alte ”nick-uri” care mi-au mai spus-o ”de la obraz”, ai parerea deja formata in ceea ce ma priveste si ai decis deja ca te-am (v-am?) pedepsit pentru ca te simteai in largul tau aici. S-a simtit cumva nevoia de un conflict, iar discutia mea cu Paca a facut deliciul ochilor sensibili si a arnicilor de pe ie.
    OK, suntem mai lamuriti acum cu totii ca linistea si pacea interioara pot reveni nestingherite in matca: )
    Altfel, ce mai ziceti?
    Mi-ar placea sa si am azi timpul de ieri sa mai fiu si cu sufletu’n rai si cu fizicu-mi pe piciorul de plai, dar, din pacate, tre’ sa mai si merit, cica, banii care intra lunar pe card: ))
    E careva pe-aici, sau de cand dondan ati mai si scris cate ceva?!
    Ia sa dau io submit: )
    Va pup, revin macar la noapte daca azi nu mai pot folosi resursele firmei in scop personal!

    Una 13 ianuarie 2011 10:33 Răspunde
  • He, he, e circ! 🙂
    E vremea să mai pun şi eu nişte paie pe foc, aşa că vă voi prezenta fragmente din discuţia mea de ieri cu ultimul reprezentant al unei celebre case nobiliare din vremea imperiului habsburgic. Domnul conte Rudolf E. von E. împlineşte curând frumoasa vârstă de 90 de ani şi este uşor uituc.
    – Domnule conte, daţi-mi voie să vă gratulez cu ocazia apropiatei zile dumneavoastră de naştere!
    – Oh, mon enfant, vous etes tres cher! Dar cum te cheamă?
    – Sunt Nicuşor, monsieur!
    – Aha! Şi cu ce te pot ajuta?
    – Tocmai vă uram la mulţi ani!
    – De ce? Aaa, da, merci, mon enfant, vous etes tres cher!
    – Care este secretul longevităţii, domnule conte?
    – Ca mâine vine primăvara. Iar primăvara este anotimpul iubirii. Natura se trezeşte la viaţă şi începe să iubească. Dacă eşti în stare să crezi că viaţa este un cadou de la Dieu, atunci te vei bucura de fiecare zi pe care o trăieşti. Şi atunci Dieu îţi mai dăruieşte o zi, apoi încă una, şi încă una, să te bucuri mereu de darurile sale. Dar cum te cheamă pe dumneata?
    – Nicuşor, monsieur, Nicuşor!
    – Aha! Şi de unde vă cunosc?
    – Păi… voiam să vă felicit că în curând împliniţi 90 de ani.
    – Da? Deci încă nu i-am împlinit…
    – Aţi trăit multe, domnule conte. Aţi supravieţuit unui război mondial, aţi văzut căderea şi prăbuşirea unor imperii.
    – Da, mi-aduc aminte cum călăream în curtea castelului meu. Ehee, ce mai călăream! Aveam profesor de echitaţie, călăream ca un titan!
    – Ce călăreaţi, domnule conte?
    – Calu’, domnule… cum te cheamă pe dumneata?
    – Nicuşor mă cheamă, Nicuşor. Cunoaşteţi ţuica, domnule conte?
    – Domnule, eu sunt nobil şi însurat, nu umblu cu oricine!
    – Aţi reuşit să descoperiţi rostul vieţii?
    – Domnule…, că nici acum nu ştiu cum te cheamă, rostul vieţii e iubirea, în sens sublim şi divin. Dar de unde te cunosc eu pe dumneata?
    – La mulţi ani cu sănătate, domnule conte! Ce planuri de viitor aveţi?
    – Vreau să scriu o carte cu amintirile mele. Îmi aduc aminte cum mergeam cu barca pe Dunăre şi plângeau sălciile pe maluri… Dar cum te cheamă pe dumneata?

    Nicuşor 13 ianuarie 2011 10:40 Răspunde
  • : )
    Inca nu am plecat, mai arunc, pana dispar in nefiinta ”B2B day”, cate-o ocheada pe-aici. Nicusor, chiar de tu n-oi fi vreun Hohenzollern, la multi ani si tie. Pe noul an, adicatelea : ))

    Una 13 ianuarie 2011 10:46 Răspunde
  • Ce cred io: [nu ca m-ati fi intrebat, dar inainte sa dau un ‘shut down’ salvator va mai retin un pic : )) ]
    Nicusor care ne pigmenteaza cand si cand existenta noastra ciuruita de online si ciufulita prin design (mor dupa monorime, dar versul alb este cel care ”efectivement ma clatina din sha” , loool) ne dedica uneori cate-o farama nuvelistica sans frontières. Eu ma bucur si citesc incantata, asa cum lecturez si alte vorbe pe-aici, plasate de alte personaje.
    Dar am o banuiala si nu ma pot abtine sa v-o spun:
    Nick (io asa am decis a-l alinta englezist si bloguistic, sper sa nu se supere pe mine ca n-am gasit un nume mai ‘samanatorist’ ca sa citez o prietena buna ) nu cumva are el pregatit intr-un manuscris ce ne da pe-aici la masa verde? Ca daca DA, abia asteptam sa gasim pe suport de hartie, iar daca NU, inseamna ca-l inspira cate ceva de-aici, de la noi din curte c, deci tot e o treaba: )
    Gata, am fugit. Ne regasim curand, la fel de socratici si intesati cu vise, I bet my *** : ))

    Una 13 ianuarie 2011 11:12 Răspunde
  • Poate ar trebui sa tac, dar mai am ceva maraieli stranse in suflet de aseara:
    Ana, Ulicica, sa plangi mimand inocenta, victime ale rautatii lumii, dupa ce de luni de zile calcati in picioare (care mai pe varfuri, care cu toata talpa) oameni si sentimente deopotriva, este, sa recunoastem, un talent. Nu-l am, nici nu va admir. Constat.
    Voi doua, pentru mine, reprezentati un personaj pe care l-am intalnit de multe ori in viata si din calea caruia am incercat intotdeauna sa ma feresc. Nu stiu de ce mi s-a parut acum ca merita sa opun rezistenta, am gresit, n-am nici tenacitatea, nici vocabularul.
    Asa ca ma voi da la o parte inca o data, nu inainte de a-i spune Ulicicai ca si eu cred in vorba cu cine se aseamna se aduna, dar in ceea ce le priveste nu e in sensul cel mai bun.
    Si inca ceva. Ana nu, nu ma cunosti deloc, dar ceva dreptate ai, razboi nu e. Pentru cine? Pentru ce?

    Paca 13 ianuarie 2011 11:36 Răspunde
  • Thomas, am avut aseara o clipa de luciditate, o epifanie daca vrei. Vezi tu, nu cred ca-s inceata de minte, doar de inima. Am realizat insa brusc ca erai frumos numai in mintea mea, si ca oricat m-am impotrivit eu ideii de fantoma tu aveai dreptate, doar asta esti, o fantoma soricoasa.
    Mie imi plac iesirile ample din scena, cu vorbe care te sufoca- sireturi de corset stranse brusc pana la lesin, cu jerbe de cuvinte rasfirate stralucitor – trena rasucita melodramatic lasand in urma un parfum usor.
    Dar…de data asta incheierea va fi altfel, pentru ca sunt „o tipa foarte ok” am sa-ti doresc „milioane de lucruri minunate”. Banalitatile au ghilimele pentru ca nu-mi apartin, mi le-a spus candva un barbat lipsit de imaginatie. Le-am pastrat totusi, si iata ce utile imi sunt acum cand rimeaza cu finalul asta prost si trist.

    Paca 13 ianuarie 2011 11:39 Răspunde
  • Paca, e in regula, nu trebuie sa ma placi. Eu ma bucur ca ma suporta Simona 🙂 Incerc sa nu calc pe sentimentele nimanui si, daca am facut-o fara sa stiu, imi cer scuze public tuturor celor care pe care i-am necajit. Zau ca n-are sens sa ne certam pe aici, nu ne foloseste nici noua, nici altcuiva. We’re cool 🙂

    Ana 13 ianuarie 2011 11:53 Răspunde
  • „care pe care” e din putul scrierii, ca ala al gandirii e momentan secat in curtea mea 😀

    Ana 13 ianuarie 2011 11:53 Răspunde
  • Paca, te-ai descărcat. Eu una mă bucur. De unde-ai dedus călcatul în picioare, habar n-am. Nu te pot
    Învinui pentru ce simţi şi ce gândeşti. Dar, a
    spune despre Ana asemenea răutăţi mi se pare foarte deplasat. Şi nu ai deloc dreptate, Ana nu e deloc ca mine, ea are tot ce-mi lipseşte mie şi în asta stă prietenia noastră.

    ulicica 13 ianuarie 2011 12:00 Răspunde
  • Tania, sa revenim la subiectul extrem de incitant al barbatului imbracat in parfum si ceas Boucheron, certat cu lama de ras („ras” fara diacritice :D) , cu o voce senzuala de la natura si tutun, fara bijuterii (femeile i-au dat multe cadouri dar el a ascultat-o pe Iana si nu le poarta 🙂 ) si cu o carte. Am, in acest moment, o singura nelamurire: ce carte sa fie ?

    Ana 13 ianuarie 2011 12:01 Răspunde
  • Uli, azi putin Muse, dupa care am impresia ca va trebui sa mai si muncesc 🙂

    http://www.youtube.com/watch?v=jclLJfDl5Sk

    Zi frumoasa, SW ! Simone…am retinut nivelul lichidului in sticla, mi-ar placea sa il vedem cum scade, la o vorba, candva 🙂

    Ana 13 ianuarie 2011 12:12 Răspunde
  • Ana, buna intrebare. ce carte sa fie? pai dupa ce m-ash fi asigurat ca stie faza asta:

    «Fiecare bărbat poartă în sine imaginea femeii eterne, nu imaginea cutărei femei anume, ci a unei femei în genere. Această imagine este, în fond, un conglomerat ereditar inconştient, provenind din timpuri străvechi şi îngropat în sistemul viu, un «tip» («arhetip») obţinut din toate experienţele ancestrale legate de fiinţa feminină, un rezultat al tuturor impresiilor despre femeie, un sistem psihic de adaptare moştenit… Acelaşi lucru este valabil şi la femeie, şi ea poartă în sine o imagine despre bărbat. […] Întrucât această imagine este inconştientă, ea e întotdeauna proiectată inconştient asupra fiinţei iubite şi este unul din motivele esenţiale ale atracţiei pasionale sau ale contrariului ei.”,

    m-ar fascina, cred, sa stiu ca tzine in bratze un Gustave Yung, cu «Arhetipurile si inconstientul colectiv.»
    dar cred ca sunt nebuna si aberez sigur. :))))))))

    tania 13 ianuarie 2011 12:35 Răspunde
  • sunt «in the mood» astazi si purced la nishte dedicatzii, dupa… calul troian de ieri, incopitat si astazi si domesticit pentru o atmosfera mai miloasa, dupa cum spune simone. 🙂

    «So what» pentru Una:

    http://www.youtube.com/watch?v=FJfFZqTlWrQ :))

    tania 13 ianuarie 2011 12:38 Răspunde
  • «Bad Romance» pentru Ulicica:

    http://www.youtube.com/watch?v=qrO4YZeyl0I&ob=av2el 🙂

    tania 13 ianuarie 2011 12:39 Răspunde
  • «Thank you» pentru Paca:

    http://www.youtube.com/watch?v=1TO48Cnl66w&ob=av2em 🙂

    tania 13 ianuarie 2011 12:40 Răspunde
  • «Love and Understanding» pt tine, Ana:

    http://www.youtube.com/watch?v=zgtqQm9zBpo 🙂

    tania 13 ianuarie 2011 12:40 Răspunde
  • baietzii:

    «Shiny happy people» pentru Thomas Man:

    http://www.youtube.com/watch?v=iCQ0vDAbF7s&ob=av2el

    tania 13 ianuarie 2011 12:41 Răspunde
  • «Take it easy» pentru ODLM:

    http://www.youtube.com/watch?v=AEzTdBJUHO8 🙂

    tania 13 ianuarie 2011 12:43 Răspunde
  • tania 13 ianuarie 2011 12:44 Răspunde
  • «povestea noastra» pentru simone, ca stiu sigur de Directia 5. 🙂

    http://www.youtube.com/watch?v=WJXYUDvG-RE

    tania 13 ianuarie 2011 12:47 Răspunde
  • o zi superba va urez!

    PS. nicushor, pe tine te sar, din motive de neintersectare.

    tania 13 ianuarie 2011 12:52 Răspunde
  • Tania, te-ai gândit la toţi şi eu îţi mulţumesc pentru felia mea.
    Ce-i aia „neintersectare”?

    Omuldelamunte 13 ianuarie 2011 13:32 Răspunde
  • Hello, perdelutelor!
    Multumesc pentru Pink, Tania, am zambit motivelor de neintersectare si nu m-am mirat prea mult ca azi doar tu ai fost pazitoarea focului sacru: ).
    Bine, seamana mai mult cu jarul din palma la ora asta, dar nu-mi pot permite sa emit pretentii dupa asa o zi de 13..
    Paca, draga mea,regret ca nu ne-am gasit azi, cu intarziere, insa, iti multumesc pentru cuvintele frumoase pe care le-ai lasat aici despre mine.
    V-as ura noapte buna, dar nu mi-e inca ‘somniq’:P

    Una 13 ianuarie 2011 20:35 Răspunde
  • Una, ca tot ai pomenit de Andries. Nu, nu ascult. Ascult altceva, daca te intereseaza
    http://www.youtube.com/watch?v=JHLypruTo80
    Ca tot nu ti-e somn.

    ulicica 13 ianuarie 2011 22:30 Răspunde
  • de ce, Ulicica? a ragusit mama soacra?
    ah, va rog sa ma scuzati, ma duc sa-mi iau rudotelu’…..

    un trecator 13 ianuarie 2011 22:58 Răspunde
  • trecator… nu lua rudotel. Nu merita!

    CristinaC 14 ianuarie 2011 1:24 Răspunde
  • Am inteles, iar e toata lumea extrem de ocupata si cu taceri voioase: )
    Buna dimineata.Dar si un weekend bestial, in caz ca nu ne mai zambim azi din taste..

    Una 14 ianuarie 2011 10:26 Răspunde
  • Tania, am descoperit tabloul asta intr-un album de pictura care se numeste „Frauen, die lesen, sind gefährlich”-” Femeile care citesc sunt periculoase” si mi s-a parut minunat.

    So, my thank you to you: Alexander Rossi- Forbidden Books

    http://bit.ly/fZWXU1

    Paca 14 ianuarie 2011 11:25 Răspunde
  • Oona drag, am poza asta la favorite de cateva zile, din cand in cand o deschid si ma uit la ea. Nu stiu ce ma fascineaza: cartile, copacul zburator, senzatia de vis, de plutire.

    http://bit.ly/2CWf8F

    Paca 14 ianuarie 2011 11:27 Răspunde
  • Te pup, meine Paca: )
    Nu stiu limba ta adoptiva decat la nivel minim, dar ma gandeam ca de lipsea virgula aia inaintea lui ”sind” ar fi sunat haios, ca un fel de avertisment pentru femeile unei anumite categorii: )
    Asa, ramane doar un fel de old ”Achtung” pentru cine e interesat.
    Frumoasa poza din albumul tau cu pomul cunoasterii. Mie, normal, mi-a placut corabia, sunt cu idei migratoare prin cap : )

    Una 14 ianuarie 2011 11:43 Răspunde
  • ODLM, vorbeam de neintersectare, in sensul ca nu stiu daca am schimbat cu Nicushor un cuvant-doua, de cand se afla pe aici. ceea ce inseamna ca nu mi-am putut face neam o idee despre natura lui fantomatica. :))))
    prin comparatzie, am pus Pink, pentru invershunarea Unei, lady gaga, pentru spasmele Ulicicai, Dido, pentru o Paca aproape candida, take it easy, pentru cuceritorul din tine, REM, pentru happy-bizarul TM, tango pentru dansatorul un trecator, Love and understanding pentru o Ana moderata, directia 5 pentru placerea simonei. 🙂
    Paca, imi place pictura. daca fetzele femeilor de acolo nu ar fi fost atat de tinere, cred ca mesajul lui Rossi nu ar fi avut succesul scontat. 🙂

    tania 14 ianuarie 2011 12:51 Răspunde
  • „Le donne che leggono sono pericolose” ii zice in italiana si am primit-o la un „first date”. Unul dintre tablourile preferate e cel de pe coperta editiei: http://libri.rizzoli.rcslibri.it/copertine/1701549.jpg. Mai e si-un Hopper cu „Hotel room” pe acolo.
    Ce ciudat sa aflu ca exista cartea asta si-n germana/Germania si Paca o rasfoieste…

    Justine 14 ianuarie 2011 13:13 Răspunde
  • Potriveli: )
    Mai ales ca intrebasesi zilele trecute cu ce ne mai ocupam in ale cititului. Fain ca n-ai opus rezistenta si te-ai lasat ocupata de ‘petit prince’, apropo..

    Una 14 ianuarie 2011 13:16 Răspunde
  • Pe Micul print l-am descoperit tarziu, deh, eu in liceu citeam Idiotul, chestii ‘grele’ rusesti nu povesti ‘usurele’ 🙂

    Justine 14 ianuarie 2011 13:21 Răspunde
  • : )
    stiu ce spui. macar ca i-a venit randu’ acum, si eu mai am descoperiri d’astea si regrete ca nu m-am bucurat, poate, cand trebuia de ceva; apoi imi spun ca e bine oricum ca s-a intamplat.

    Una 14 ianuarie 2011 13:29 Răspunde
  • Pe mine Frau Paca zilele trecute cu citatul cu pricina m-a facut sa scotocesc rafturile si sa re-constat ca romanul cu pricina nu mi se mai reintoarce, ca l-am imprumutat si am ramas fara , l-a pierdut persoana.
    Noroc, totusi, ca a re-editat-o Jurnalul, un om drag mi-a facut si ‘update-ul’ asta, asa ca de 2 zile o am in editie noua si cartonata.
    Asa ca nu rezist si recitesc pasaje din ea, ca e cartea mea obsesie, am citit-o nepotrivit si fara sanse prea mari sa ma mai fac bine de cand eram prin clasa a VIIIa.: )

    Una 14 ianuarie 2011 13:35 Răspunde
  • Pai s-o citesc si eu, ca n-am facut-o pana acum…

    Justine 14 ianuarie 2011 13:49 Răspunde
  • Daca nu o ai si vrei sa iei editia JN o poti comanda online, sau in librariile mai pitite din Bucuresti. O amica a gasit-o pe Academiei, intersectia cu strada unde este ”Edgar’s Pub”, a mai ramas si o bucatica din libraria Eminescu pe-acolo, ca au tot ciopartit-o spatial de niste ani.
    Eu am comandat-o online.S-au miscat ca-n filme (le indiene) : )))
    Sper sa-ti placa, a aparut la noi prin ’47, cam pe vremea cand se mai spera ca vin americanii si cizma stalinista parea o gluma proasta momentana..Si s-a numit in prima editie ”Intoarcerea fiului risipitor”.

    Una 14 ianuarie 2011 14:08 Răspunde
  • ZUM ZUM ZUM !
    Cand sirenele canta, cocoseii amutesc si broscutele asculta cu gura cascata Niebelungen Lied ! Refrenele razboinice suna a aragaz pe foc sau SMURD suparat pe existenta asa ca le-am pus pe delete în fonoteca din camara.
    Deci : Pax vobiscum !
    TY2, I’m deeply touched, în ordine alfabetica : AcZ, OdlM, P, T & U !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
    Multumesc cu stupoare si plecaciune reumatica pt sentimentele frumoase – ganduri cu dedicatie – pe care se pare ca le-am provocat în SW, independent de vointa mea (de fel cam pleostita). Repet, cu încapatanare (am spus-o si altadata) : nu merit vibratiile astea prietenesti – îmi cunosc trenuletul, e plin de compartimente umbroase, de evitat. Vitamina D nu-i în seiful meu, si multe alte oligoelemente lipsesc de la apelul personal, VA ASIGUR, asa ca scenariile favorabile care mi se pre-scriu de catre generoase fantome sunt pura fictiune. Autoiluzionare cu gel virtual prin coafuri exclusiviste.
    La randu-mi, atribui calitati umane si redactionale delicios funambulistice spectrelor simonofile dar poate imaginatia-mi joaca feste si-mi pun coarne (colti) de mamut singur.
    De vreo luna doua incoace, masor oaresice incompatibilitati dureroase în aceasta primitoare casa – înca o dovada a eticii mele dubioase de catâr nerecunoscator. Bunul simt poate muri si-n paradis ! 🙁
    IRL eram deja în decalaj substantial, mi-e teama ca si in lumea virtuala se casca niste crapaturi tot mai labartate de nepotriviri de caracter. Poate-i doar o impresie politico-artistica bazata pe neîntelegeri si unghiuri nesuferibile ?
    Ne-am luat de buni si de fapt ne uitam cu priviri ciclopice la nebunii din titlu.
    Zum zum zum, cum necum, viata merge înainte si pt fantome recalcitrante :
    Noah and the Whale – L.I.F.E.G.O.E.S.O.N.
    http://www.youtube.com/watch?v=fbGUEelmzxo
    WE pacifist, nicidecum posesivist, SW !

    Thomas Man 14 ianuarie 2011 15:53 Răspunde
  • Daca tot vorbiti despre carti, sa va zic si eu ce ma asteapta pe noptiera, inca necitita: „Funeralii fericite!” de Adrian Lustig. In studentie am citit si recitit si apoi citit inca o data „Romanta cu stagiari” de acelasi autor, o am si acum cu mine, si e atat de uzata ca mi-e si mila s-o mai deschid, dar tare mi-a placut cartea asta. Recunosc ca acum e usor demodata, putin naiva, dar e scrisa frumos, cu haz si verva.
    Am tot amanat sa citesc volumul asta nou, de frica sa nu ma dezamageasca, dar acum cred ca e momentul sa-l incep, mai ales ca am cam epuizat provizia de carti romanesti.

    Paca 14 ianuarie 2011 15:54 Răspunde
  • Lasa Thomas, nu te mai infuria asa, ca nu-i nici cazul, nici nevoie. Si spune broscutelor sa inchida gura. Am inteles cu totii ca nu meriti „vibratiile prietenesti”, ai mai spus-o (de mai multe ori), pe mine m-ai convins. Promit sa te ocolesc ca sa nu ma prabusesc in craterul nepotrivirilor de caracter dintre noi.
    Cat despre gelul virtual si coafurile exclusiviste, uite un citat din Dorothy Parker:
    „I don’t care what is written about me so long as it isn’t true. ”
    So why so upset? Be happy!
    Cu plecaciune nereumatica (in ciuda climei nefavorabile)
    Paca

    Paca 14 ianuarie 2011 16:42 Răspunde
  • TM, in cazul meu, sentimentele frumoase le-ai produs dependent de vointa mea 🙂 Nu obisnuiesc sa le iau inapoi, oricat de „nedreptatit” s-ar simti „andrisantul” (tine-le la tine, arunca-le la cos, fa-le pistrui cu cariocile, neglijeaza-le etc.), iar vibratiile prietenesti au fost sincere si mi-au facut bine mai mult mie, decat tie 🙂 Faptul ca pe aici toti suntem niste nici-mici ne da libertatea pe care IRL n-am avea-o. Sau, ca sa fiu politically, madly correct, faptul ca eu sunt un nic-mic-pitic-nualpamantuluiburic ma face sa spun lucruri pe care IRL le-as tacea cu demnitate 🙂 Nu refuza prietenii pe care crezi ca nu le meriti; eu stiu ca nu merit nici o prietenie si doar incapatanarea prietenilor mei ma face sa nu cant singura in pustiu. Cand am venit aici, am pornit de la premisa ca totul e permis intre peretii blogului si doar intre peretii lui. Am spus despre mine cat am crezut de cuviinta, dar sincer, si am spus uneori mai mult decat ar fi fost cazul, aici cred ca am gresit un picut, asaaa 😀 Mi-am permis exaltari si interpretari excesiv de personale si indubitabil gresite, dar m-am simtit bine in timpul asta, lucru nu tocmai rau, nu ? M-am intrebat zilnic daca nu sunt in plus, dar prea imi era bine ca sa mai rationez. M-am dat in barca emotiilor si am lasat vaslele judecatii (nu de apoi, sper 🙂 ) neatinse. Habar n-am unde vreau sa ajung cu acest text de adanca factura ‘telectuala 😀 , dar parca drumul arata destul de bine si n-as spune niciodata ca n-o sa mai calc pe el 🙂 Chiar daca mai ploua uneori si eu mi-am uitat umbrela si cizmele de cauciuc IRL 🙂

    Ana 14 ianuarie 2011 17:03 Răspunde
  • Va doresc o vineri cu idei, ca sa aveti un weekend pe masura! In ceea ce ma priveste, scriu cu o ciudata ravna, dar nu am incotro. Intr-o saptamana, predam si noua carte la tipar, si revista… Va fi batalia finala. Dar imi ridic ochii des din documentul Word, catre voi 🙂 …

    Simona Catrina 14 ianuarie 2011 22:04 Răspunde
  • Poate o sambata cu idei, Simona, ca eram cu un picior în WE ? Care carte ? Sa ne repezim s-o cumparam !

    Furie, Paca ? Care furie ? Mi-e teama ca vedem seriale diferite 🙁

    Care umbrela, AcZ ? N-ai nevoie de umbrela, la tine-n gradina e mereu soare 🙂

    Thomas Man 15 ianuarie 2011 0:28 Răspunde
  • Thomas, la inceputul lui februarie, lansam cartea de calatorii sentimentale „Andiamo”, semnata de Alice Nastase Buciuta si Simona Catrina. 🙂 E prima carte pe care o scriem impreuna, am emotii si incerc sa fac fata tensiunii celebrei sute de metri din final…

    Simona Catrina 15 ianuarie 2011 2:52 Răspunde
  • Paca, uite, ma jur sa nu-mi creasca gazonul anul asta, daca eu vad in ultimul comment al Thomas vreo urma de cuirasat intrat cu prora in castelul de pe tarm din cauza unui timonier manga.

    Chiar nu prezinta nimeni urme de impunsaturi, cel mult el, prin ironia autoindusa pe care a perpetuat-o de cate ori incerca cineva sa-i stinga lumina.
    Thomas invoca pacea. Sa-l lasam pe „on”!

    omuldelamunte 15 ianuarie 2011 8:48 Răspunde
  • Simona , asta da surpriza ! Abia astept cartea !

    Marina 15 ianuarie 2011 10:00 Răspunde
  • Bine v-am regasit in plin weekend renascentist : ) Bucurestiul e cand printre ceturi, cand cu razele de soare atarnate la stresini.
    Ma uitam la intepeneala cortinei de fier si nu vedeam vreo secventa noua, se spun chestii, apoi se pandesc reactii: ). Ori suntem pacifisti, ori nu mai suntem, ca sa parafrazez un nene prezent prin tuburi dintr-o stire mai veche..
    Nu cred ca mai conteaza nici furii si nici replici furibunde atat timp cat ne pastram intact si lemnul necioplit al barierelor personale, si zambetul vecin de sonerie cu rictusul.
    Al, nu-s prea sigura ca acel U din finalul exclamativei tale ma viza, dar daca da, inseamna ca vibratiile prietenesti plecate dinspre mine spre Vous au iesit cam ‘pe sestache’ din matca-mi tavalita prin tina : ).Dar poate multumeai lui Uli sau altor U-ri posibile din zona : ))
    Sim, inseamna ca vom citi prima carte scrisa la ”4 maini”, asa cum isi dorea prietena ta Alice in marturisirile din ‘cartea postala’. Sau poate nu e cea dintai si nu-s eu suficient de informata, ca n-ar fi prima data cand cred ca retin bine ceva: )

    Una 16 ianuarie 2011 11:11 Răspunde
  • Simona, succes mult cartii voastre si sa depasesti cu bine emotiile despre care vorbesti (dar sunt emotii care te incarca pozitiv, sunt sigura, aduse de bucuria unui vis implinit). Tin pumnii!

    Paca 16 ianuarie 2011 11:48 Răspunde
  • Omule si Thomas, am intrat ieri aici cu un vers in buzunar pentru ca era 15 ianuarie, am citit ce-ati scris voi si am plecat, apoi m-am adresat Simonei si n-am vrut sa amestec gandurile.
    Voiam sa va raspund acum, dar mi-am dat seama ca n-am ce. M-am plictisit, m-ati plictisit – unul de la bun inceput, celalat de la o vreme-ncoace.

    Paca 16 ianuarie 2011 14:12 Răspunde
  • Una, esti informata… 🙂 E prima carte pe care o scriem impreuna. Am scris impreuna alte materiale, de-a lungul si de-a latul vremii, pana si cateva articole de opinie au fost asamblate in aceasta formula, dar asta e primul volum. Si ne este pretios, ne este necesar, ne este inceput…

    Simona Catrina 16 ianuarie 2011 15:29 Răspunde
  • Paca, iti multumesc, e vorba de povestile noastre de dragoste (in toate sensurile si efectele secundare ale acestui termen) din calatorii pe mapamond. 🙂

    Simona Catrina 16 ianuarie 2011 15:30 Răspunde
  • Marina, nu mai ai mult de asteptat. 🙂 Iti multumesc!

    Simona Catrina 16 ianuarie 2011 15:31 Răspunde
  • „… lansăm cartea de călătorii sentimentale „Andiamo”, semnată de Alice Năstase Buciuta şi Simona Catrina.”
    Scumpă Simona, sună palpitant şi… incitant! Şi anunţul acesta mă duce imediat cu gândul la faimoasele mele caiete de amintiri, ajunse între timp la al XII-lea tom, despre care mărturiseam anul trecut, undeva pe-aici pe blog, că le ţin la seif sub 7 lacăte. Multe blonde, brunete sau roşcate s-au destăinuit în paginile lor. Până nu e gata cartea, cu gândul că poate-ţi vor fi folos, iată, scot de la secret câteva citate din nespus de preţioasele caiete:
    1. O blondă, care venise la conacul meu cu taxiul: „Am visat întotdeauna să cunosc un bărbat perfect. L-am găsit în tine. Dar e prea mult! Şi mai ales, nu vreau să-mi tăbăcesc „orhideea”… ”
    A plecat pe jos…
    2. O brunetă înaltă, cu coc: „Eşti un nemernic! Te-am ales fiindcă mi se stricase vibratorul, iar tu mi-ai dărâmat toată lumea mea de crezuri: nu voi găsi niciodată un vibrator care să te înlocuiască!”
    3. O altă blondă, cu ochii verzi: „În clipa scurtă a baterii de geană/Mi-ai dezvăluit un univers de îngeri/Şi diafane gânduri de iubire… O, dragul meu, ce goală-mi pare lumea de dinaintea ta!”
    4. O roşcată cu sâni obraznici: „Porcule! M-ai ademenit cu ochii tăi de jar şi-ai profitat de mine! Mi-ai zaharisit savarina! Dacă nu mă iei de nevastă, mă mărit cu altul!”
    5. O fată cu părul „valuri castanii”: „Eşti visul meu de-o viaţă! Eşti delicat şi bun, iar mintea ta e cât oceanul! M-ai cucerit cu poveştile tale, cu duioasa şi adânca ta filozofie. Spui că eşti nihilist, dar eşti un amant desăvârşit! Mai spune-mi, iubitule, mai spune-mi cât sunt de frumoasă!”
    6. O roşcată cu ochelari: „Nu mai rezist! Credeam că vei fi doar un nou scalp din colecţia mea impunătoare, dar nu! Tu nu adormi „după” ca un buştean pe mine, nici după ore-ntregi de luptă corp la corp, ci mă gâdili pe burtică făcând cerculeţe cu degetul în jurul buricului meu catifelat! Nu-mi frămânţi sânii ca pe plastilină, ci îi dezmierzi delicat şi senzual! Nu zbieri ca lupii-n haită, ci-mi susuri în ureche cuvinte dulci şi fermecate! O, de ce trebuia să fii tu altfel, să-mi pierd prin tine liniştea ce-o meritam, adusă de ideea mea de superioritate atât de greu formată? De ce? De ce a trebuit să fii atât de bun cu mine?”
    7. O brunetă cu nasul mic: „M-ai nenorocit! Mi-ai stors şi ultima picătură de putere! Mi-ai ofilit floarea mea înmiresmată! Cheamă un taxi, să merg acasă! Aşa o maşină de iubit mie nu-mi trebuie!”
    8. O fată „şatirată”: „Mi-ai dat un rost în viaţă, mersi. De-acum ştiu de ce-am trăit atâţia ani: să te cunosc!”
    9. O blondă cu picioare lungi: „De când eram la liceu umblam numai cu maimuţoi urâţi. Fiindcă urâţii sunt buni în pat, asta era deviza mea. Dar ai venit tu şi ai întors lumea pe dos: frumos şi bun la pat! Ce rău îmi pare că mi-am pierdut timpul cu atâtea sute de urâţi! I-aş da pe toţi în schimbul tău!”
    10. O şatenă cu poşetă: „Pe-ale vieţii valuri ai venit adus de vânturi să-mi iei minţile şi gândul! Eşti visul unei nopţi de vară! Te voi iubi pân-la uitare! Ai trup perfect şi minte sănătoasă, uneori şi punga groasă! Eşti tot ce îmi puteam dori pe când visam la prinţul din poveşti pe care nu ştiam că-l cheamă Nicuşor…”

    Nicuşor,
    cu gânduri bune

    Nicuşor 16 ianuarie 2011 15:46 Răspunde
  • Nicusor, decalogul acestei Nirvana – pe care o relatezi aici in calitate de emitator, nu de receptor, ca muritorii de rand – ma distrage de la calatoriile mele sentimentale. Sau poate nu ma distrage, ci ma distreaza. Sau poate nu ma distreaza, ci ma distruge.
    Cu aceleasi ganduri bune.

    Simona Catrina 16 ianuarie 2011 16:50 Răspunde
  • „… ma distruge.” Hmm… şi când te gândeşti că nu voiam decât să-ţi aduc un zâmbet… să-ţi fie scrisul mai uşor … Mai bine îmi cer scuze şi mă duc să văd un film cu dr. House …
    Nicuşor,
    cu nasu-n jos

    Nicuşor 16 ianuarie 2011 17:39 Răspunde
  • Nicusor, eu traiam cu impresia ca, in ceea ce te priveste, nu era nevoie de smiley ca sa stii ca zambesc.
    Bine, acum ma voi trezi cu o replica (gen Un trecator, cum e el prompt si brici) zicand asa: „Adica sa deduc ca noi, astia carora le pui emoticoane, nu pricepem fara desene, ha?”.
    Nicusor, detaliez: nu ai de ce sa-ti ceri scuze. Sau poate glumeai si tu. Si eu am nevoie de smiley. 😀

    Simona Catrina 16 ianuarie 2011 21:13 Răspunde
  • Simona, ala e un smiley pentru stomatolog ! 😛

    un trecator 16 ianuarie 2011 22:09 Răspunde
  • Simona, numar secundele pana la lansarea cartii tale 🙂
    Multumirile te vizau, Una, evident, Ulicica nu-mi adresase recent vorbe.
    ODLM, îti sunt recunoscator pt interventia cu fair play semantic !
    Cat despre interpretari, nuante si ipoteze : nu ma asteptam la reactia vexant-agresiva a Pacai. Îi acordasem, în imaginatia mea debila, un loc de onoare în PRP (Parlamentul Republicii Poetice). Am fost surprins «oarecum». Oarecum pt ca, asa cum teoretizam în urma cu un an aici, cand încercam sa domolesc elanuri prietenesti, cf cliseelor în vigoare, ceea ce ni se pare o calitate (la celalalt) la începutul unei relatii (de amor sau amicitie) se transforma des si rapid în defect. Si pt ca acord chiar si persoanelor bune (în aparenta) ca painea calda o potentialitate de nocivitate substantiala. Chiar si cele mai albe statui prezinta gauri negre. Stiu eu ce stiu 🙁
    Era sa fac un apel poetic la întelepciunea animaliera si populara – urs-coada, vulpe-struguri, porc-taratze, vrabie-malai, etc., pt a da macazului o tenta fabulatorie dar nu mai serveste la nimic si s-ar putea întelege ca un afront sau o insulta – ceea ce ar fi regretabil si în afara ariei mele minimal-etice (pe care o cant cam ragusit, ce-i drept).
    E limpede, natura profunda a umanoizilor e prin definitie fragilistico-putregaicioasa. Începand cu a mea 🙁
    Saptamana luminoasa tuturor, fara exceptii !

    Thomas Man 17 ianuarie 2011 13:06 Răspunde
  • @Paca- ceea ce am încercat eu să te fac să pricepi este că nu am sesizat nicio urmă de ironie din comentariul lui Thomas, care să te fi vizat pe tine. Nu te-am jignit! Ca şi Thomas, am invocat pacea.
    Eu însă,voi fi cu mult mai puţin diplomat în cele ce urmează.
    Niciodată nu m-am adresat ţie direct, tocmai pentru faptul că ţi-ai luat un nick de căţea (aşa ai spus că o cheamă ) ceea ce m-a pus pe gânduri ab initio. Citatele postate erau mai mult pentru a se oferi cineva să ţi le explice pe înţelesul tău. Dacă persişti în copy/paste, poate că vei găsi citate şi din Lenin, Chopin sau Renoir.
    Răutatea ta transpare din fiecare comentariu şi nu trăieşti paroxistic decât aşa! Sunt multe fabrici de medicamente care achiziţionează venin. Cu o unică excepţie, ai fost ignorată de ceilalţi. Ce-ţi sugerează acest tablou transpus într-o zicală care te invită la culcare?
    Probabil că aceste comentarii ale mele şi ale lui Thomas te lasă scârbită, constat însă cu bucurie că ai reuşit transformarea acestui adjectiv în substantiv, prin simpla renunţare la sufix.

    Omuldelamunte 17 ianuarie 2011 15:38 Răspunde
  • Simona,
    ce mult ma bucur.. si de cind asteptam…
    cartea aceasta va fi martisor pentru prietenele mele. tocmai la timp.

    iana 17 ianuarie 2011 15:40 Răspunde
  • ODLM,
    Mi-e frig. dupa ce am citit ce i-ai scris Pacai. de ce? de unde atita venin Omule? mesajul tau catre Paca strica imaginea blogului tau. pacat… si de blog si de Ilinca..

    iana 17 ianuarie 2011 15:48 Răspunde
  • Iana, scuză-mă, dar când sunt atacat pe nedrept simt o nevoie imperioasă în a mă apăra. Tu ai citit ce a scris ea despre mine şi Thomas?
    Răutăţile gratuite mă scot din ale mele…

    Omuldelamunte 17 ianuarie 2011 16:08 Răspunde
  • Omule, iar ai dat cu bata-n balta.

    tania 17 ianuarie 2011 16:41 Răspunde
  • Mi se face sila, sila, sila….

    Justine 17 ianuarie 2011 16:43 Răspunde
  • Tania, Justine, Iana-încercaţi să vă puneţi în locul meu când cineva încearcă să fie împăciuitor, fără nicio urmă de răutate şi când i se răspunde că „m-ai plictisit de la început”.
    Nu trebuie să-mi răspundeţi pe loc. Doar imaginaţi-vă!

    Omuldelamunte 17 ianuarie 2011 16:52 Răspunde
  • Iar vă certaţi? Nu vreţi mai bine să vă mai citez din vestitele mele caiete?

    Nicuşor 17 ianuarie 2011 16:53 Răspunde
  • Toti gresim dar nu stim sa-i iertam pe altii! Cautam pana si in cele mai simple cuvinte schimbari de relief si uitam de inlantuirea visului cu realitatea, fapt ce ne transpusese pe toti aici! Suntem toti oameni , dar importanta jignirilor sau a presupuselor jigniri e o osanda prea mare pentru a fi dusa ca pe o povara de noi cei mai importanti oameni de pe pamant!
    Nu ma refer la un personaj anume, ma refer la noi toti,oamenii !

    Nazuroasa 17 ianuarie 2011 16:56 Răspunde
  • Voodoo people, astia suntem!
    http://www.youtube.com/watch?v=WazjVftN6mo

    Nazuroasa 17 ianuarie 2011 16:56 Răspunde
  • @ Nicusor, cred ca ar fi bine, s-ar mai destinde atmosfera 🙂
    Am trecut zilele acestea prin evenimente triste, sperante si un soc rece ce ne spune ca totul e trecator si atunci , eu am ajuns sa rog clipa sa ingaduie si un stop de bucurie daca nu putem pune stavila in curgerea ei inevitabila. Va rog sa ma iertati pentru transpunerea trairilor 🙁

    Blanca 17 ianuarie 2011 17:08 Răspunde
  • Bine v-am regasit Lunea in amiaza mare : )*
    Ca exceptie (e secundar momentan de-i unica ori ba ) care (nu) ignora veninuri din principiu trec un pic pe sub umbrarul catifelat din gradinita sa va salut. Suna intristator destul ca am o prietena (cu nickname de) catea, asa ca o sa raman prin crepuscul asteptand caietele promise de Nick, pana mi se mai calmeaza si pulsul..
    De fapt el nu a promis, a incercat, retoro-zambaret, sa ne abata din scheme belicoase: )
    Muntene, toti putem plictisi, de la inceput, sau dintotdeauna sau de pe la mijloc, cartile nu cad mereu in castelul pe care-l vrem numai cu asi de trefla si/sau bunaciuni (dame de pica)..
    *Desi pe un fus orar cu noima in emisfera noastra lumea (normala la cap ) se cam pregateste sa-si inchida ziua de lucru, in ograda cu palmasi multinationalisti in care prestez ramuros si azi abia ne pregatim de o sedinta cu scantei.
    Va previn, mai vin: )

    Una 17 ianuarie 2011 17:10 Răspunde
  • Imi imaginez. Si iata ca desi celalalt e plictisit si o mai si zice, nu-l fac catel/catea/scarba. Nu se vorbeste astfel unei femei! Niciodata! Si daca o plictisesti, ce? Si pe mine ma plictiseste Nicusor (poftim!), mare scofala,el are caietele lui din care ne va citi repejor si sa speram ca nu o sa-mi dea cu ele in cap numaidecat…

    Justine 17 ianuarie 2011 17:14 Răspunde
  • :)) :)) Justine, tu mă iubeşti?

    Nicuşor 17 ianuarie 2011 17:22 Răspunde
  • Pai da cum altfel…

    Justine 17 ianuarie 2011 17:28 Răspunde
  • Si uite-aşa,a, Justine dragă, ai ajuns şi tu în vestitele mele caiete:
    11. Justine, o fată plictisită: „Mare scofală că mă plictiseşti, Nicuşor… De fapt eu te iubesc! Sper să nu-mi dai cu caietele-n cap! Niciodată, înţelegi, niciodată! Mai bine citeşte-mi ceva, repejor…” 😀

    Nicuşor 17 ianuarie 2011 17:36 Răspunde
  • Asta cu cititu’ ai inventat-o tu…

    Justine 17 ianuarie 2011 17:55 Răspunde
  • da, m-am pus si in locul tau. asa cum m-am pus si in locul Laurei (asa o cheama pe fata cu nick-name de catea). si tot dezamagita sint.
    cind oamenii tradeaza asteptarile… asta e ce urasc! cind isi fabrica imagini! daca exista fabrici care cumpara venin cred ca exista si fabrici care cumpara imagini.

    iana 17 ianuarie 2011 17:58 Răspunde
  • Niculae,
    azi te felicit pentru incercarile de a abate atentia publicului consumator catre alte orizonturi. Floricica unde e ?

    iana 17 ianuarie 2011 18:00 Răspunde
  • Să fie clar! Eu nu am făcut-o „căţea”. Mi s-a părut ciudat când ea a mărturisit că şi-a ales nick-ul câinelui ei. Una a sesizat nuanţa.
    La fel, „scârbă” este substantiv şi stă pe lângă verbul „a provoca” şi este ceea ce i-am inspirat eu Pacăi. În niciun caz, ea!

    Omuldelamunte 17 ianuarie 2011 18:14 Răspunde
  • eu sunt dispus sa impart din flaconul meu de rudotel! :))

    un trecator 17 ianuarie 2011 18:30 Răspunde
  • si inca ceva ODLM,
    asa cum vad eu lucrurile si commenturile: tu nu ai incercat sa fii impaciuitor ci foarte partinitor. si cred ca asta dauneaza si mai mult sanatatii. pe tine nu te-a deranjat schimbul de replici dintre Paca si TM ci mesajele Pacai catre altcineva. dar… las-o asa cum a picat. tu esti impaciuitorul.

    iana 17 ianuarie 2011 18:34 Răspunde
  • Bai, s’a dus cu liftu’ ziua mea de luni; sau satelitu’ mai intelege ceva din ea, why not!? ..
    Pentru cei ce pot gandi golanii remarcabile, dar strang intre masele cate-o farfurie cu ”nobless oblige toujours” poate au inteles ca am incercat a formula cu ultime puteri inserate ramasitele zilei ; vad ca va gasesc tot la bambilici, au aparut si nick-uri noi care indeamna la calm: )) Vreau sa spun ca nu cunosteam numele de Nazuroasa, da’ las ca o sa-l retin de-acum incolo in repertoar.
    Salutare Blanca, ce frumos ca ai venit sa ne zambesti in pridvor: )
    Nick, esti tot un palmares cu splendori dupa ghilimelele alea cu caiete-n cap si repetitii pentru ”niciodata” ! Te-as striga adverbialule, dar mi s-ar contorsiona punctuatia de la atata retorica: ))
    Paca, draga mea, posibil sa nu mai apari prin zona curand dupa sceneta cu vorbe mari si rotunde, dar poate la un moment dat limpezimea copy -paste nu va mai deranja vizibil.Pe nimeni.
    Justiniano si Acadeao si Tanio, va imbratisez din priviri : )
    Te s-o fi dus azi pe la stomatologie; as pleca sa-l caut si sa-i zambesc. Ah, si sa-l si gasesc, mai intai 😛

    Una 17 ianuarie 2011 18:38 Răspunde
  • Deci pana am dat io submit, te deja ne facuse reteta, looool.
    Semnat: incetisoara!

    Una 17 ianuarie 2011 18:39 Răspunde
  • Uno, m-ai prins! chiar la stomatolog sunt, gata sa intocmesc liste de ordine, vad ca se da cu capul in gura, da’ la modul „sa mor io de am fo vina, nici nu stiu cum ai nimerit cu gura-n capul meu, intamplator eram in zona!” :))

    un trecator 17 ianuarie 2011 18:42 Răspunde
  • Te, in general te cam lasi prins, ceea ce nu-i chiar nefiresc dupa atatea corijente, dar eu sunt incantata pentru ca de cand ma stiu am ocolit si tocilarii si izmenitii cu pretentii: )
    Acum, sa stii ca nu numai incantarea ma mai tine pe la job, ci si niste mailuri pe care tre’ sa mi le trimita un sef de peste mari si tari, da’ s-ar putea sa le ratez pana la urma ca-s relativ (de)capsata si o sa vrea si un raspuns detaliat si argumentativ. Si pe langa faptul ca-i posibil sa-i raspund respectless s-ar putea sa realizeze si ca-i vorba de un ” unapproved overtime”in aceasta prima zi din spatamana..
    Nu-ti spun asta ca musai te-ar interesa, doar ma plangeam:P

    Una 17 ianuarie 2011 18:52 Răspunde
  • Iana, mesajele Pacăi către altcineva, iniţial le-am ignorat. Apoi, dezinvolt şi fără nicio urmă de reproş i-am spus că eu nu văd nicio împunsătură în comentariul lui Thomas care s-o vizeze şi am invitat la pace.
    În loc să mi se răspundă la fel de nonşalant, chiar şi cu o ironie mascată, ne-a spus că noi” o plictisim, unul de la început şi altul pe parcurs”.
    Abia atunci am invocat şi răutăţile Pacăi către altcineva.

    Omuldelamunte 17 ianuarie 2011 19:07 Răspunde
  • simone, de cate ori deschid acest post, rad. acum rad de doua ori. 🙂

    pt voi:

    🙂

    http://www.youtube.com/watch?v=MgHioCC3yCo&feature=related

    tania 17 ianuarie 2011 19:42 Răspunde
  • tania, te rog, eu am recunoscut de bunavoie! :)))))

    un trecator 17 ianuarie 2011 19:54 Răspunde
  • 🙂 pai, atunci, Un trecator, ai voie doar la o jumatate de melodie. 🙂

    tania 17 ianuarie 2011 19:57 Răspunde
  • merci, da’ las ca am sa iau doza dubla, poate devin si eu mai dezinvolt! 😀

    un trecator 17 ianuarie 2011 20:00 Răspunde
  • :))))

    vezi ca rudotel in stocuri nu mai e. 🙂 am verificat eu. 🙂

    ar mai fi ceva pe la magazinele alea cu produse confiscate. juma de pretz, zice-se. :)))

    tania 17 ianuarie 2011 20:15 Răspunde
  • De-ncepe să mă-njure, îi voi spune
    Ca are glasul de privighetoare.
    De s-o-ncrunta,îi spun că-i e privirea
    Mai limpede ca roza, dimineaţa,
    Cînd soarbe rouă. De rămîne mută,
    Şi nu mai scoate-o vorbă, am să-I laud
    Aleasa elocinţă fermecată.
    Iar de-mi-arată uşa,îi voi spune
    Că-i mulţumesc din suflet, ca şi cum
    M-ar fi poftit să stau o săptămînă
    Alăturea de dînsa.

    ulicica 17 ianuarie 2011 20:23 Răspunde
  • da, stiu, m-am trezit si eu aiurea-n tramvai. Imi pare rau de trecator ca n-a apucat rudotelu.
    Thomas, bine-ai zis ca nu ti-am adresat nimic de-o vreme. Salut, Thomas. Ce mai faci? Ma bucur, cel putin, ca n-avem de nici unele unul cu altul 🙂
    In rest, vad ca totul merge ca pe roate. Nu aruncati cu oua, sunt pasnica. Am alergat si mi-am consumat toata vlaga. Stiu ca nu va intereseaza, simteam nevoia sa ma laud. Noapte faina tuturor. Recomand un cocktail din Bailey s, Amaretto si Bacardi, cu cateva boabe de cafea deasupra. Delicios! Pacat ca n-am pe nimeni sa-mi sufle-n ceafa fum dintr-un trabuc…..

    ulicica 17 ianuarie 2011 20:28 Răspunde
  • Lol, acum ca ne-am lamurit ca ‘nick de catea’ nu-i totuna cu ‘catea’ si ca scarba era a Pacai, nu era char ea, ba, mai mult, totul a fost de fapt o incercare de impaciuire prost inteleasa, putem sa ne infruptam din rudotelul gheststarului nostru 🙂 Care nu mai este. Rudotelul adica…

    Justine 17 ianuarie 2011 21:03 Răspunde
  • coada se face incepand cu 5 dimineata. daca vreti, va tzin eu rand. :))

    la alegere:

    http://www.videoklinika.hu/attachment/0009/8010_rudotel_tabletta.jpg
    http://www.youtube.com/watch?v=bJQAYYZ8A4g&ob=av2el
    :)))))

    tania 17 ianuarie 2011 21:09 Răspunde
  • : ))
    Cred ca merge sa-l alintam in loc de gheststar si aisberg.
    Nu rimeaza, precum neaosul ghetar, dar ne trimite cu gandu’ la abordari teutone..

    Una 17 ianuarie 2011 21:12 Răspunde
  • scuzati. cel de-al doilea link era:

    http://www.youtube.com/watch?v=KbHkwrGgsoA&feature=channel

    dar pt ca-i stiti pe Nebunii de la placebo…intelegeti voi. 🙂

    tania 17 ianuarie 2011 21:17 Răspunde
  • Imi plac mult reactiile astea gen ‘ ”la petarda ciufulita”; respectu-i la el acasa si trilurile vechi mai toate cunoscute ad nauseam..

    Una 17 ianuarie 2011 21:19 Răspunde
  • Una, mai stai si tu locului. 🙂

    tania 17 ianuarie 2011 21:22 Răspunde
  • Gheststar adica guest star, sa ne putem lauda si noi cu o vedeta de pe FB 😛 Dar merge si ghetar, nu cred ca se supara. ..

    Justine 17 ianuarie 2011 21:25 Răspunde
  • Nici io nu cred: )
    Tanio, nu ma ispiti:P

    Una 17 ianuarie 2011 21:26 Răspunde
  • nici eu nu cred 😀

    un trecator 17 ianuarie 2011 21:45 Răspunde
  • pai alta treaba n-am, Uno? 🙂

    eram Nebuna dupa melodia asta intr-o perioada:

    http://www.youtube.com/watch?v=lJpPp8Frya0&feature=related

    poate mai trec pe aici: nico, marina, odille, simfo, semndefoc, blanca, LM…
    adica ce? la ele nici strop de nebunie? 🙂

    tania 17 ianuarie 2011 21:47 Răspunde
  • Macar cu asta suntem de acord 🙂

    Justine 17 ianuarie 2011 21:52 Răspunde
  • oooo, un trecator a luat, in sfarsit, note Foarte Bune? :)))

    tania 17 ianuarie 2011 21:53 Răspunde
  • si mie imi placeau boemele, erau unele cu frisca. bai, nu va ganditi la prostii acum! :)))

    un trecator 17 ianuarie 2011 21:54 Răspunde
  • Pe ”doarunmelc” de ce nu-l striga nime’ niciodata (inafar’ de mine. zic.. )?:P
    Te, ne zambesti dintre freze? frezii?: )))

    Una 17 ianuarie 2011 21:55 Răspunde
  • A, ok, Te ne zambeste din laborator:P.
    Cofetaria salveaza nebunia!
    Tanio, sa-l pandim cand iese in recreatie sa-i controlam rucsacelul, nu cred ca-si uita chiar mereu carnetu’ de note-acas’: )))

    Una 17 ianuarie 2011 21:57 Răspunde
  • nu din laborator, din atelier dintre freze, azi sunt sculer-matriter, calare pe strung! si am atata treaba, chit c-ar trebui sa trag o fuga si pe la magazin, da’ nu-l vad pe Liviu si nu-mi dau seama la cat inchide :))))

    un trecator 17 ianuarie 2011 22:04 Răspunde
  • deci tot dezastru in carnet, Uno? :)))) pai de asta 25-ul din salariile profesorilor. :)))))
    Un trecator, te-ai gandit la prostii? :))) ai grija, ca daca spui Liviu, apare Livia si tu raspunzi. :))))

    tania 17 ianuarie 2011 22:07 Răspunde
  • Liviu pare plecat in petit : ) pe undeva prin lumea asta mare.
    Misto detaliul asta cu sculer-matriter, altfel,daca nu-l dadeai, la cate pareri minunate au doamnele din aceasta gradina curcubitacee despre Vous, riscai sa candidezi la nominalizarile dichisite ale online-ului: )

    Una 17 ianuarie 2011 22:11 Răspunde
  • Tanio, Herr Trecator este scolit in sistem Waldorf: ))
    Astia, din corectitudine pura si simpla , nu si-au pus nici problema salariului de merit, nici a posibilei reduceri, ca asa-s nemtii: metrosexuali: )))

    Una 17 ianuarie 2011 22:13 Răspunde
  • alio, ia stai putin, ca-s derutat? zici tu ca nu se cauta sculer-matriter si ca m-am grabit aratand prematur originea sanatoasa, de baiet simplu de la tara? :))))

    un trecator 17 ianuarie 2011 22:15 Răspunde
  • aliosa draga, cu cine vorbesti?un’ te crezi?:P

    Una 17 ianuarie 2011 22:17 Răspunde
  • Uno, era un banc cu melcul.

    vine melcul si bate la usha magazionerului.
    ce doreshti, melcule? nu vezi ca am treaba pana peste cap? du-te la treburile tale. vino mai incolo.
    melcul pleaca suparat rau, ca avea discutii importante cu magazionerul. ceva de genul, ce sa faca sa mareasca cantitatea de conserve cu melci…..whatever…
    dupa vreo 20 de ani, melcul, din nou la usha magazionerului.
    cioc, cioc, cioc.
    melcul: cand ati spus sa revin?

    cam asha si cu doarunmelc. 🙂

    tania 17 ianuarie 2011 22:18 Răspunde
  • te, ”nu care cumva” fiind baiet paduri cutreierai?
    : )

    Una 17 ianuarie 2011 22:18 Răspunde
  • Uno, cu regret, nu, ca alea-s de regula la munte, iar acolo-i ocupat acum 😀

    un trecator 17 ianuarie 2011 22:19 Răspunde
  • trecatorule, doar un sculer-matritzer?? eu te vedeam in diplome si nasuri prin cartzi, cu Coate tocite. :))))

    tania 17 ianuarie 2011 22:20 Răspunde
  • Tania: )
    Deci personajul cu pricina care a aparut aici de vreo 2 ori mie mi s-a parut spectaculos; ca nume ales, adica. Si, cum fac io uneori, iar voi deja ati remarcat si nu mai aveti de ce sa va mirati, ma apuca asaa, cate-o fixatie.Acadeaua mi-e martora.Si Frau Paca; ele au facut destul haz cand ma apuca strigatul dupa melc(i).
    Asa ca eu nu ma pot abtine cand si cand sa-l amintesc. Asa am fost de intrebatoare-insistenta ca pana si in catalogul thomasian a figurat candva*

    * Cand ne-a urat niste chestii si ne-a insirat in ordine alfabetica.Nickname-ul meu era urmat de al lui Te, m-am simtit minunata atunci: ))))

    Una 17 ianuarie 2011 22:24 Răspunde
  • iote Uno:

    Sculerul Matriter lucreaza in principal in atelierele de prelucrari mecanice si se ocupa cu confectionarea de scule, dispozitive, verificatoare, modele si sabloane, stante si matrite de complexitate medie, tinand seama de cerintele de precizie si calitate cerute.

    pfuuuu!

    tania 17 ianuarie 2011 22:24 Răspunde
  • Te, matusa mea locuieste la campie.Are un crang in apropiere, deci nu-i musai sa invecinam muntele cu padurea: )). Stiu, nu esti varul meu, loool..
    Tu cred ca esti de pe vreun podis, ceva. Ti-as tatua pe penar cuvantul ”Gobi”.:P
    OK, OK, nu pe penar, alege tu locu’: )))))

    Una 17 ianuarie 2011 22:27 Răspunde
  • pai de ce te-ai simtit minunata Uno?
    ca doarunmelc a ajuns repede de la U la T???? sau de la U la U? :)))
    hai ca suntem razna. :)))

    tania 17 ianuarie 2011 22:27 Răspunde
  • da, tania, arta si precizie – un soi de vocea si talentul meu, doar ca in film stiintific, nu artistic :)))))

    un trecator 17 ianuarie 2011 22:27 Răspunde
  • tatuaje daca vreti va fac eu. :))) care vreti????
    de la faze tibetane la coloraturi intregi. :))))
    cine se inscrie primul (a), ala e. :))

    tania 17 ianuarie 2011 22:28 Răspunde
  • Simona, cu scuzele de rigoare fata de tine, ma voi adresa vizitatorilor blogului tau.

    Observ ca ceea ce se intampla pe blogul Simonei este un fenomen numit in cultura americana „Bullying”. „A Bully” este un individ care victimizeaza, agreseaza, diferiti alti indivizi, acest act de agresiune dandu-i senzatia de placere, control, superioritate, etc.

    http://en.wikipedia.org/wiki/Bullying

    „Bullying is a form of abuse. It involves repeated acts over time attempting to create or enforce one person’s (or group’s) power over another person (or group) , thus an „imbalance of power”.[2] The „imbalance of power” may be social power and/or physical power. The victim of bullying is sometimes referred to as a target. Bullying types of behavior are often rooted in a would-be bully’s inability to empathize with those whom he or she would target.
    Bullying consists of three basic types of abuse – emotional, verbal and physical. It typically involves subtle methods of coercion such as psychological manipulation. Bullying can be defined in many different ways. Although the UK currently has no legal definition of bullying,[3] some US states have laws against it.[4]

    Uneori acesti indivizi pretind ca au dreptul sa agreseze, pentru diferite motive. In cazul acestui blog am observat doua inscenari.

    – Acel „Bully” se plaseaza intr-o clasa superioara.
    Pentru cineva care este produs al Romaniei comuniste ar trebui in realitate sa fie o insulta, aceasta eticheta de high class. Acestei clase ii apartineau numai cei care faceau parte din aparatul opresiv.

    – Un alt motiv pe care-l invoca „A Bully” pe acest blog, este acela ca este cult, ca detine o mai mare cantitate de informatii decat victimile. Un exemplu ar fi declaratiile repetate ca ei ar fi citit tot ce ar fi pe „lista obligatorie” si pe „lista neobligatorie” de citit, din intreaga lume.
    Concluzia lor ar fi ca cei care nu au citit toate titlurile de pe lista, merita sa fie sanctionati.
    Ciudat fel de a gindi. Ciudat de obtuz!

    Indiferent de cata lipsa de caracter si de valoare au reusit sa-si dovedeasca pe acest blog, acesti indivizi declara ca ei sunt superiori pt ca au citit „tot”.

    As dori sa subliniez faptul ca atata timp cat ceea ce au citit nu le-a atins nici inima si nici mintea, au citit fara rost, ar fi putut sa arunce toate acele carti la shredder.

    Interesant si fenomenul de atac in grup practicat in spatiul virtual, un individ fiind responsabil cu haituirea vanatului, iar celalalt, stand ca un crocodil cu ochii semi-inchisi, in asteptare pt actul final, „to kill”.

    Insa ceea ce m-a intristat a fost faptul ca in afara catorva participanti care au sarit in apararea victimilor, toti ceilalti vizitatori care se declara „iubitori ai lumii artelor”, au tacut, au ignorat, sau au conversat cu agresorii, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Uneori le-au dedicat si melodii.

    Poate si Plesita ar trebui sa primeasca un tango pe care sa-l danseze cu victimile lui!

    A fi martor la un act de agresiune si a nu face nimic este considerat un act de participare pasiva.

    Intrebare este de ce colegii de blog nu sar in ajutorul victimilor?
    Sa fie din lasitate, servilism fata de cei pe care-i percep mai puternici, indiferenta, lipsa de sensibilitate?
    Nu pot sa cred ca din lipsa de discernamant.

    Concluzia este ca asa cum va comportati pe blog, asa il veti avea. Mergand la nivel macro, aveti tara pe care o meritati!

    Ingrid 17 ianuarie 2011 22:29 Răspunde
  • bine, Uno, ca io vorbesc in desert aici, zici tu. sau, nah, in podis. mai bine mi-ai tatua Obi One Kenobi, ca si-asa ma vedea Justine in razbelul astrilor :)))

    un trecator 17 ianuarie 2011 22:30 Răspunde
  • Tanio, simteam nevoia unei definitii: ))
    Am asaaa, un sentiment ca treaba cu coatele tocite ar suna un pic nepotrivit pt chiulangiul de Te care prinde informatiile din clasa si nu prea-si face temele..Puteam sa formulez mai sprintar, gen ”le prinde din zbor”, dar se puteau face interpretari ce m-ar fi ajutat sa am nota scazuta la purtare:P

    Una 17 ianuarie 2011 22:30 Răspunde
  • Un trecator, pe vremuri, era o fabrica…La Precizia. eu trec la verificari. de nu ai avut inventzii pe vremea aia, gata, poti iesi victorios din meserie. :)))

    tania 17 ianuarie 2011 22:30 Răspunde
  • eu va zic somn ushor, nebunilor. :))))
    si va las in compania unei foto obtinute, exclusiv, de la orele nechiulite ale untrecatorului. :)))

    http://www.oradeapress.ro/wp-content/uploads/sites/2/2010/11/Profesorii-universitari-sunt-foarte-harnici.jpg

    tania 17 ianuarie 2011 22:33 Răspunde
  • Te, cum sa vorbesti in desert? Nu pot sa cred ca Justiniana noastra te-a proclamat si in alt film decat am vazut eu: )
    Ingrid, multumim pentru tabloul cu dedicatii orfeline.

    Una 17 ianuarie 2011 22:41 Răspunde
  • Ingrid, fara suparare, dincolo de acea definitie/descriere preluata cu atata amabilitate pentru noi de pe wiki, exprimarea foarte generala, fara a pune degetul pe rana inca deschisa si a ne demonstra ce inseamna adevaratul spirit bloguistic (ma rog, eu mai simplu, asa am incercat sa vad demersul tau), ma face sa cred ca, cel putin despre tara pe care o merit eu, tu stii doar din auzite.

    un trecator 17 ianuarie 2011 22:44 Răspunde
  • Ingrid,
    de ce oi fi asteptat tu atita vreme si nu ne-ai spus mai de acum citiva ani ce si cum cu bully astia draga? ca ne destaptam si noi.
    astept cu nerabdare reguli clare de comportament pe blog si de combatere eficienta a bully-istilor. 🙂 multumesc anticipat.

    Iana,
    produs al Romaniei comuniste care s-a dezis de tara pe care o merita si s-a mutat mai la west (prea la west pentru gustul ei).

    iana 17 ianuarie 2011 23:13 Răspunde
  • iana, nu stiu de ce am eu vaga senzatie ca am cam bullyt-o ! 😀

    un trecator 18 ianuarie 2011 0:16 Răspunde
  • Hello merituosilor de tara lovita de streche:)
    Mesaj pentru colegii de blog: eu cred ca Ingrid a vrut sa ne arate ca stie bine de tot ca orice tren are semnalul lui de alarma, iar apelul ei pt bully-stii simonesti s-a vrut a fi un clopotel agatat de snurul competentei.
    Imi pare rau ca am suparat-o , dar scuzele ar fi inutile din moment ce si-a facut deja parerea personala despre cei ce populeaza cateodata acest SW.
    Sa aveti zi misto si fara mistocareli serioase, in functie de fusul orar personalizat!
    Va doresc o cafia hot si nezaharisita in canuta.Om sucit: )
    Paca, te pup de multe ori de buna dimineata.Asa sa stii!

    Una 18 ianuarie 2011 8:50 Răspunde
  • După ce am citit comentariul lui Ingrid, mi-am adus aminte de una din fostele mele profesoare de franceză…
    Era o domnişoară bătrână, cu ochelari cu sticlă largă, cu coc şi un nas de trei ori mai lung ca al meu (iar eu port cu titlul de nas o adevărată trompă!). Fiindcă arăta cam aşa: OvO, îi spuneam „Barza”. Cucoană de modă veche, Barza studiase la Paris şi vorbea unduios. Prelegerile sale erau însă atât de plicticoase încât clasa făcea orice, numai de ascultat nu o asculta. Biata Barză răbda cât răbda, apoi începea să strige, cu un glas piţigăiat care răzbătea prin 7 pereţi groşi:
    – Oh, mes insolents, chelcăvufez! Vă dau mură-n gură, pe lângă franceză, ştiinţa comportării şi bunele maniere şi voi vă bateţi joc! Mon Dieu, vuzetdecochins!
    Şi văzând mutrele noastre obraznice se înfuria şi mai tare:
    – O să vă las să vă mănânce câinii! Vă umplu de doi, că sunteţi bâtă! Ia spune tu, ăla care te hlizeşti la mine, care-i gerunziu’ lui „aller”? (Nu era Nicuşor, care ştia că e „allant”!) Te uiţi ca veau la porte! Dai din umeri, ha? Stai jos, ai doi! Tu, moţata aia rujată, ieşi la tablă! Ia scrie tu participe passé al lui „boir”. Te legeni, ai? Arunci ocheade, să-ţi sufle careva? Mon Dieu, unde am ajuns?! Madmoazel, plimbă-te înapoi la locul tău, ai şi tu un doi cât tine de mare!
    Barza avea însă un suflet de aur: nu primea nimeni niciodată nota doi. Dar nici nu ştia nimeni franţuzeşte (şi nici bunele maniere, pe care ea le încălca mereu oţărându-se la noi)… Cu excepţia lui Nicuşor, fireşte! 😀

    Nicuşor,
    manieratul

    Nicuşor 18 ianuarie 2011 10:42 Răspunde
  • Ca să vezi, am găsit şi o fotografie a Berzei:

    Nicuşor

    Nicuşor 18 ianuarie 2011 11:59 Răspunde
  • @Nicusor, foarte amuzant 🙂 . E bun caietul tau 🙂

    Blanca 18 ianuarie 2011 12:07 Răspunde
  • Simone, hai ca incep eu, ca am invatat lectia 🙂 Andiamo, deci:

    Cand? Inceputul lui Februarie (cam vag)…… (completati cu detalii precise pe linia punctata 🙂 )
    Unde? In Bucuresti (sper), la….. , orele….. (idem)
    Cine? Cele mai frumoase prietene din lume, sufletul Tango Dream Team, cu cei mai nebuni fani (a.k.a. Mad Men)
    Cum? Cu martori. Unii liberi, altii in catusele literelor (model pufos 🙂 )
    De ce? Motivele nu conteaza. Nu scrieti nimic pe linia punctata. ……..

    O zi pufoasa, SW 🙂

    Ana 18 ianuarie 2011 13:01 Răspunde
  • Eu ma simt complexata de cartea asta, e vorba deci de povesti de dragoste, din calatorii pe mapamond si pe langa faptul ca eu n-am calatorit pe mapamond, nici nu ma pot lauda cu povesti de dragoste. Motiv pentru care ma voi delecta cu aceasta carte, datorita in primul rand scrierii, care sunt sigura ca va fi peste masura asteptarii, dar mai ales pentru ca ma va purta pe insorite meleaguri si-mi va perinda pe dinaintea ochilor bunaciuni nebanuite 🙂 Daca din cartile anterioare ale Simonei am invatat latura amuzanta a oricarui esec sexual 🙂 (si nu numai ), sunt foarte curioasa cu ce ma aleg din experienta asta .
    Anuto, ti-am lasat ceva la mine. Multumesc tare ca esti my friend!

    ulicica 18 ianuarie 2011 15:04 Răspunde
  • Uli, pentru tine, pentru Simone care ne-a strans slova cu slova aici, pentru SW care si in furtuna tot o singura mare e, ceva beton 🙂
    http://www.youtube.com/watch?v=NuxS-9t3tnY&feature=related

    Ana 18 ianuarie 2011 16:20 Răspunde
  • Ana, sa vezi ce ceva beton am descoperit eu. :))))
    Doamne, arta de arta. Sa nu spuna careva ca nu-i pe gusturi: :)))))

    http://www.youtube.com/watch?v=biyrWlLEdCw&feature=related
    (ha? ce ziceti?) :))

    tania 18 ianuarie 2011 20:23 Răspunde
  • Nicusor, tu ce porti la gat??

    tania 18 ianuarie 2011 20:25 Răspunde
  • Ingrid, indrazneshte mai mult. adica, vino sa faci oareshce analize pe…subiect, apoi iti spunem noi de tzara romaneasca. sa fim, mai intai, pe wikipedia? 🙂

    tania 18 ianuarie 2011 20:34 Răspunde
  • io tot cred, pana la urma, ca daca sus scrie 272 responses to nebuni, macar suntem unii frumosi! uite-asa! 🙂

    un trecator 18 ianuarie 2011 22:48 Răspunde
  • mercic trecator… 🙂

    iana 18 ianuarie 2011 22:54 Răspunde
  • iana, oricand cu drag, de-aici, din east 🙂

    un trecator 18 ianuarie 2011 23:05 Răspunde
  • :)) cine se simte cu musca pe caciula, sa ridice mana. :))))

    era si un film, trecatorule, iana:

    http://www.youtube.com/watch?v=ISG4xdjDHyE

    tania 18 ianuarie 2011 23:16 Răspunde
  • tania, te credem, lasa mana jos! :))))

    un trecator 18 ianuarie 2011 23:19 Răspunde
  • :))))))

    Un trecator, tu cat le mai tzii in aer? :)))) parca esti la arest. :))

    tania 18 ianuarie 2011 23:27 Răspunde
  • nu, tania, eu sunt la protest, nu la arest! :))))

    un trecator 18 ianuarie 2011 23:32 Răspunde
  • Un trecator, are u nuts?? :)) al cui protest? :))

    tania 18 ianuarie 2011 23:43 Răspunde
  • no, i’m crazy! :))))) asta daca stii bancul, daca nu, imi pare rau! cui prodest, spui tu? poate celor care starnesc furtuni in pahare. fara apa 🙂

    un trecator 18 ianuarie 2011 23:49 Răspunde
  • aaaa, esti de la..red hot chili peppers, zici? cu apa care s-a dus pe…apa sambetei? :))

    http://www.youtube.com/watch?v=_6pkumKWlM8&feature=related

    tania 18 ianuarie 2011 23:59 Răspunde
  • tania, ai gresit recipientele! :)) si, zici tu ca ai fost atenta la cronologie? sambata a inceput? :))))

    un trecator 19 ianuarie 2011 0:01 Răspunde
  • un trecator, eu spun ca s-au spart toate paharele. :)) si-au ramas ceshtile. :)) nu mai stiu cand a inceput, dar cred ca s-a sfarsit. :)) asha ca, mainile jos!! :)))))

    PS. sticle, farfurii…or mai fi?? :))

    tania 19 ianuarie 2011 0:11 Răspunde
  • bag de seama ca vrei sa ne mutam la greci! :))

    un trecator 19 ianuarie 2011 0:13 Răspunde
  • pai sa stii ca eu am fost mai mult cu dansul si mai putin cu furtuna. :)) dar, deh, daca-i cu farfurii, eu nu stau pe margine. 🙂 ca apoi fac si eu ca tine, cu mainile pe sus adica, din proteste si nu din altceva. :))
    well, avem baloane in loc de vesela: 🙂
    http://www.youtube.com/watch?v=LbHxaxFTxJw

    tania 19 ianuarie 2011 0:19 Răspunde
  • eu ma duc sa ma odihnesc, citisem balcoane si nu stiam ce vrei tu sa insinuezi! :))))

    un trecator 19 ianuarie 2011 0:23 Răspunde
  • :)) ba-loa-ne, un trecator. :))

    somn usor de NB, SW! 🙂

    tania 19 ianuarie 2011 0:25 Răspunde
  • Ana, buna dimineata iti urez! Ia poftim cu ce m-am trezit in cap 🙂
    http://www.youtube.com/watch?v=me__KAdSDhk&feature=related

    ulicica 19 ianuarie 2011 8:05 Răspunde
  • http://www.youtube.com/watch?v=54XRNQ2C2x0
    Sa nu uitam, febletea noastra 🙂

    ulicica 19 ianuarie 2011 8:08 Răspunde
  • ‘neata, nebunilor. Si celor care mai sunt sanatosi 🙂

    Ana 19 ianuarie 2011 9:22 Răspunde
  • Uli 🙂 , de la Tina am facut doar un pas si am gasit:
    http://www.youtube.com/watch?v=lIPan-rEQJA&feature=related

    Ana 19 ianuarie 2011 9:23 Răspunde
  • Tania, ah, nu e corect ! Azi, in graba-mi de a urca in mertz, mi-am uitat acasa ghiulurile, lantul model boxer, din aur (lantul, nu boxerul), tatuajul bleumarin, pantofii de lac cu varf ascutit si accesul la emisiuni cu rating mare, sa indraznesc, oare, sa imi plec (sau ridic, dar cred ca „plec” e mai potrivit 😀 ) urechile la asa music for the soul ? Ai dreptate, arta de arta de arta (subliniere cu bombeu). Stai sa-mi suflec manecile, sa se vada cum imi plimb stanga pe dreapta (sau „vitavercea”) de la incheietura pana unde imi permite constitutia (proprie) . Daca zic ceva de rau de „compozitie”, sunt politically incorrect ? Daca as fi impresar, as pune de o intalnire intre baiatul ala care face arta si baietii astia. East meets West. La naiba, suna bine ! 😛
    http://www.youtube.com/watch?v=09rHDabBQfA

    Ana 19 ianuarie 2011 9:30 Răspunde
  • Ana, hai pana la mine 🙂

    ulicica 19 ianuarie 2011 10:24 Răspunde
  • ma duc sa ma-ncui in biblioteca. Te imbratisez tare! O zi perfecta, de iarna tzurtzurie, SW!
    http://www.youtube.com/watch?v=XoY66CmT98E

    ulicica 19 ianuarie 2011 10:50 Răspunde
  • salutare SW ! fetele (si cativa baieti) vesele si sclipitoare ! am citit cu rasuflarea taiata niste articole ale Simonei (Simona, te felicit, m-ai ajutat sa ma limpezesc pro-contra canadiano-romano) si ce voiam sa spun, Simona a desfiintat tot intr-un stil spectaculos de savuros; eu acum am citit :”ce vrea romanaul? Sosete si circ” recomand tuturor, Simona, super!

    wind 19 ianuarie 2011 11:28 Răspunde
  • PS: de-un timp bantui pe FB

    wind 19 ianuarie 2011 11:42 Răspunde
  • Windy, ma gandeam azi-dimineata la tine (nu nascocesc sa par interesanta; as parea interesanta daca as nascoci asa ceva ?). Nu mai trecusesi de ceva timp pe aici. Nu ne parasi pentru catalogul cu prim-planuri format buletin sau pasaport; or fi avand ei imaginea pe vorbe, dar vorbele noastre sunt mai faine, ca poti sa pui tu imagini pe ele. De la tine astept intotdeauna muzica, deci… ? 🙂
    http://www.youtube.com/watch?v=p2EMxKRlgFk&feature=related

    Ana 19 ianuarie 2011 15:25 Răspunde
  • Simona, m-am trezit si eu din maldarul de hartoage, scot capul din mormanul de treaba si te anunt ca trebuie sa-ti spun acum un „La multi ani! cu toate cele”, ori trece si luna asta! 🙂 Sper ca te-ai distrat de n-ai mai putut si ca te-ai ales cu multe urari si cadouri. Am vazut ca tre’ sa cumpar o carte noua 😀 si ma bucur tare. In rest, sunt restanta la cititul blogului, dar promit ca voi recupera cu spor pana la sfarsitul saptamanii.

    Anamaria 19 ianuarie 2011 15:33 Răspunde
  • Tania, Uli, total pe langa subiect: mi se facuse dor de voi! 🙂
    http://www.youtube.com/watch?v=HjdyOY3rCjs

    Anamaria 19 ianuarie 2011 15:35 Răspunde
  • Anamaria, am ajuns cam tarziu, si mie de tine, sa stii 🙂

    ulicica 19 ianuarie 2011 19:42 Răspunde
  • wind 19 ianuarie 2011 20:58 Răspunde
  • ana, merci ca te-ai gandit la mine, traversez ape nelinistite…

    wind 19 ianuarie 2011 20:59 Răspunde
  • anamaria, bine ei revenit din iarna! 🙂
    iana, odille si alti cei (cele) crustacee, eu am aflat cam tarzior de luna plina de azi, asha ca m-am grabit sa v-o (re)amintesc. 🙂
    oi fi facut bine ori ba, asta nu mai stiu. 🙂
    wind, si pt… linistea ta:
    (simone, sa vii macar sa ne mai dai de stire cu…dead-line-ul)

    http://www.youtube.com/watch?v=OUbNYBe3Vas
    (de noapte buna)

    tania 19 ianuarie 2011 23:51 Răspunde
  • Simona Catrina 20 ianuarie 2011 1:56 Răspunde
  • Simone, am primit linkul de mai sus de la o prietena, saptamana trecuta. Era „ultima ei obsesie”. A devenit prima mea obsesie pe ziua respectiva. Nu stiu cum ai ajuns tu la Zaz, dar nu e fain ca si lucruri care nu fac rating sau spuma se transmit repede ? Aud ca n-au leac. Ce vrei tu…iti doresc sa primesti. De la mine, o imbratisare de fan (adica trebuie sa faci eforturi ca sa ma indepartezi, da’ ma poti mitui cu un autograf 🙂 )

    Ana 20 ianuarie 2011 9:27 Răspunde
    • Ana, scumpa mea, nu ma mir ca rezonanta existentei noastre e asta care e. La fel coincidentele. Si eu te imbratisez, printre ceturile diminetii (daca o pot numi dimineata – dar eu, care ma trezesc tarziu, numesc „dimineata” aproape orice punct al zilei).

      Simona Catrina 20 ianuarie 2011 12:55 Răspunde
  • Ca sa nu ma dau pe punga cu taitei alfabet prin pagina din nou, o sa fac o smecherie si o sa scriu mai multor oameni dragi deodata. Deci:
    @Uli: sunt langa tine tot timpul, chiar daca nu ma vezi. Dimineata hidratata cu bine parfumat 🙂
    @Windy: smecheria e sa stii sa stai in barca si sa nu uiti ca toate apele au maluri. Poate cea mai frumoasa melodie a lui Andries, nu ma plictisesc niciodata de ea. De la mine, un gand bun transmis cu viteza…gandului, prinde-l in palme 🙂
    @Tania: sper ca nu te-ai bosumflat ca am dat cu niste note in arta de arta 😀
    @Anamaria, nu stiu sa fac o fata plangareata din taste, nu sunt in lista ta de doruri, da’ nu ma supar 🙂 Mie mi-a fost dor de tine, ma bucur ca esti aici, m-am gandit la tine (cred ca devin plictisitoare repetand asta).
    @un trecator: desi nu ne-am prea „intersectat”, vorba Taniei 🙂 , subscriu la dimensiunile de pahar de apa ale marii in care s-a „tinut” furtuna, acum putem sa trecem cu totii prin canalul manecii care acopera mana in marea cealalta, in care toti copiii au barcute polarizate, care nu se ciocnesc, doar se privesc si zambesc.
    @SW: sa aveti zi pufoasa.

    Ana 20 ianuarie 2011 9:40 Răspunde
  • Simona: „…frumos, neasteptat, necesar”
    Hmm. Piesa în sine nu mi se pare cine ştie ce mare creaţie. Dar fata asta, prin vocea şi modul de manifestare degajat şi vesel, transmite o uriaşă forţă, o dragoste de viaţă din cauza căreia te întorci să mai asculţi melodia o dată, şi încă o dată…
    Sper că amicul meu George are dreptate când spune că asistăm la naşterea unei STELE. Mireille Mathieu şi Edith Piaf oftează de mult după un „urmaş muzical”. O fi Zaz „urmaşa”?

    Deoarece Simona e „prinsă” cu scrisul (şi la carte, şi în revistă), ia să spunem noi mai multe despre Zaz:

    Întâi de toate, textul cântecului:

    „Donnez moi une suite au Ritz, je n’en veux pas !

    Des bijoux de chez CHANEL, je n’en veux pas !
    Donnez moi une limousine, j’en ferais quoi ? papalapapapala
    Offrez moi du personnel, j’en ferais quoi ?
    Un manoir a Neufchatel, ce n’est pas pour moi.
    Offrez moi la Tour Eiffel, j’en ferais quoi ? papalapapapala

    Refren:
    Je Veux d’l’amour, d’la joie, de la bonne humeur, ce n’est pas votre argent qui f’ra mon bonheur, moi j’veux crever la main sur le coeur papalapapapala allons ensemble, découvrir ma liberté, oubliez donc tous vos clichés, bienvenue dans ma réalité.

    J’en ai marre de vos bonnes manières, c’est trop pour moi !
    Moi je mange avec les mains et j’suis comme ça !
    J’parle fort et je suis franche, excusez moi !
    Finie l’hypocrisie moi j’me casse de là !
    J’en ai marre des langues de bois !
    Regardez moi, toute manière j’vous en veux pas et j’suis comme çaaaaaaa (j’suis comme çaaa) papalapapapala

    Refren, de3 ori:
    Je Veux d’l’amour, d’la joie, de la bonne humeur, ce n’est pas votre argent qui f’ra mon bonheur, moi j’veux crever la main sur le coeur papalapapapala Allons ensemble découvrir ma liberté, oubliez donc tous vos clichés, bienvenue dans ma réalité !”

    Zaz, pe numele său adevărat Isabelle Geffroy, s-a născut pe 1 mai 1980.
    Informaţii detaliate: http://fr.wikipedia.org/wiki/ZAZ_%28chanteuse%29
    Informaţii care nu figurază în Wikipedia: a cântat în Maroc, la Casablanca, în Egipt, într-o mină de sare din Columbia, dar şi în Siberia.
    Primul său album a apărut în mai 2010.
    Aici puteţi vedea ce spun criticii, mai deştepţi în domeniu decât Nicuşor:
    http://www.musicactu.com/actualite-musique/127352/zaz-zaz/

    Ce m-a apucat să scriu acum de Zaz? Iaca, de vre-o trei zile-ncoace numai Zaz aud în jur, iar azi, hop, să vezi minune, apăru şi la Simona pe blog. Păi nu era cazul să mă uit mai îndeaproape?!

    Nicuşor,
    edificatul

    Nicuşor 20 ianuarie 2011 10:38 Răspunde
    • Nicusor, o data cu tine, ne-am edificat si noi. Iti multumesc pentru seducatoarele amanunte. Si pentru text – am vrut sa-l caut si eu, dar zilele astea n-am avut cum sa ma dedau la prea multa munca de research. Doar de observator. A, iar azi trebuie sa scriu altceva aici, s-au adunat si zile, si ganduri. 🙂

      Simona Catrina 20 ianuarie 2011 12:53 Răspunde
  • V-am propus si eu aceeasi melodie cu Zaz, în 21 mai 2010, aici pe blog, la postul „Suntem sanatosi la cap ?” dar poate urechile nu erau coapte pt un astfel de impact. Observ ca azi, la postul „Nebuni”, Zaz ne revine în forta. E o legatura aparenta – conexiune nervoasa si alternativ muzicala – intre cele 2 posturi 🙂
    Sau depinde de cine propune cantarea 🙂
    Daca e sa va dau un link azi cu „Cantarea Romaniei”, as avea acelasi succes rasuflat 🙁
    Andiamo subito, pana nu ma da afara muzica de pe blog !

    Thomas Man 20 ianuarie 2011 11:07 Răspunde
    • Thomas, nu e vorba de asta, tu intotdeauna propui melodii extrem de interesante, iesite din comun (in cel mai bun sens), iar daca atunci ti s-a parut ca piesa nu a starnit reactii, a fost doar strict circumstantial, probabil. Poate alte piese pe care le-ai postat in aceeasi perioada au frapat mai mult. Cat despre Nicusor, care a analizat in detaliu fenomenul, atunci nu era pe blog :)) Iti multumesc… iar atunci cand am postat melodia, stiam ca iti place, chiar daca nu pot fi ipocrita si nu pot spune ca-mi aminteam de postarea ta similara, insa am stiut ca spiritul melodiei te reprezinta, cumva. Alaturi de atatea altele. O zi eficient-rebela iti doresc, soare si calm!

      Simona Catrina 20 ianuarie 2011 12:51 Răspunde
  • Buna dimineata. Al, pari bosumflat, da’ ce bine-ar fi sa mi se para doar ca esti asa. Nu e cazu’ chiar de Joia Tineretului sa crezi fantomatic intr-un presupus succes rasuflat! : )
    Simognette, ne dai un zambet de printre foile de Word?:P
    In rest, ce mai ziceti? Va doresc aer spectaculos de im-primavarare si armata usoara!
    Hai liberare!: )

    Una 20 ianuarie 2011 11:38 Răspunde
  • ana, merci…chiar? de ce sa nu ma inchipui intr-o barca, fie si ea in deriva….decat innotand pierduta contra-curentului….vad maluri, dar niciunul nu mi se pare potrivit inspre a m-a abandona

    wind 20 ianuarie 2011 11:51 Răspunde
  • tania, merci pentru muzici……..tocmai asta e, ca linistea ma omoara, de-aia ascult in draci rock, dar nu pot sa spun ca-mi face prea bine nici asta

    wind 20 ianuarie 2011 11:55 Răspunde
  • Simone, stii sa ma lasi fara vorbe…acum sunt emotie si bucurie si tremur si fan fericit si uimit de fiecare data ca ti-a picat sub ochi si tu l-ai inchis sub pleoape! Abia astept Andiamo. Cartea celei mai frumoase prietenii…

    Ana 20 ianuarie 2011 13:12 Răspunde
  • Pana apare noua postare va las ceva ”iutubist”(ca sa citez pe cineva din memorie), un soi de fabula. Care va regasiti printre personaje o sa va zambiti cu luare-aminte sau amar. Sau NU: )
    Alles Gute, in rest!

    http://www.youtube.com/watch?v=QMsOI_gF2rk

    Una 20 ianuarie 2011 16:21 Răspunde
  • Puteti trimite putina primavara peste ocean?
    Sunt -17 grade si cu fatorul de vand se simt -26….

    CristinaC 20 ianuarie 2011 16:39 Răspunde
  • fatorul= factorul… de la frig mi se trage

    CristinaC 20 ianuarie 2011 16:39 Răspunde
  • CristinaC, avionul cu primavara a plecat deja:
    http://www.youtube.com/watch?v=hedTqhf5sLs
    ( a avut un delay serios din cauza mea) 🙂

    tania 20 ianuarie 2011 22:43 Răspunde
  • Noapte frumoasa tuturor! N-am apucat sa mai scriu nimic, dar maine va astept la cafeaua de dimineata-spre-pranz…
    http://www.youtube.com/watch?v=2J5ZLjY31dw&feature=related

    Simona Catrina 21 ianuarie 2011 1:09 Răspunde
  • asta da coincidenta 🙂 muzicala, vreau sa zic. io am sa intarzii la cafea, nu-s asa matinal 🙂

    un trecator 21 ianuarie 2011 1:22 Răspunde
  • Spre deosebire de mine, care ma trezesc cu dupa-amiaza-n cap (Trecatorule).

    Simona Catrina 21 ianuarie 2011 1:52 Răspunde
  • simone, ma gandeam ca doar eu bantui printre nopti inalbitoare. 🙂
    dupa un 12.00, se mai da cafea? 🙂

    tania 21 ianuarie 2011 2:00 Răspunde
  • Se da si Irish coffee, Tania, sau mai ales Irish coffee. 🙂

    Simona Catrina 21 ianuarie 2011 2:06 Răspunde
  • sau numa’ Irish, ca_coffee la ora asta dauneaza :))

    un trecator 21 ianuarie 2011 2:18 Răspunde
  • la cum suna pe aici, eu propun sa ne trezim. 🙂

    http://www.youtube.com/watch?v=sCLKtAHKaW0&feature=related

    tania 21 ianuarie 2011 2:24 Răspunde
  • un trecator 21 ianuarie 2011 2:48 Răspunde
  • UnT, frumos… 🙂
    somn usor tuturor! 🙂

    Anamaria 21 ianuarie 2011 2:59 Răspunde
  • Multumesc tania
    Mi-a incalzit sufletul. S-a mai incalzit putin si afara sunt numai -8 si ninge linistit. O sa ma gandesc ca sunt petale de flori si voi visa cald.

    CristinaC 21 ianuarie 2011 5:59 Răspunde
  • SW, azi o sa ocup neasteptat (nesperat 😀 ) de putin spatiu, am trecut sa va doresc zambete multe pe ganduri si sa scartai putin tuburile prin care curg sunete:
    http://www.youtube.com/watch?v=oopBMLaIxQk

    Windy, uneori ajuta sa faci pluta si sa lasi apa sa te scoata la ce mal vrea ea. Sa-ti fie bine.

    Week-end frumos si nebun de bun!

    Ana 21 ianuarie 2011 13:31 Răspunde
  • Ana, ce-ai facut? mi-ai speriat nebunii mei dragi? 😀

    un trecator 21 ianuarie 2011 23:28 Răspunde
    • Da, Trecatorule.

      Simona Catrina 22 ianuarie 2011 13:25 Răspunde
  • „Sanii stateau catarati fara implanturi, era suficient sa ai sutien fiabil” – intr-adevar, tot ce-i posibil, insa nu pierde din vedere ca in serial sunt magistral interpretati de silicoanele actritelor din vremea de azi 😀

    hot-varza 22 ianuarie 2011 1:43 Răspunde
    • Hot-varza, stiu, sanii sunt interpretati de omologii contemporani, dar sutienele sunt mulaje fidele ale epocii nostalgice :))

      Simona Catrina 22 ianuarie 2011 13:27 Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title