Prietenii ti-i alegi, rudele ti le cumperi

Noua viata a nord-americanului se construieste, culmea, pe baza de vechituri. Cu poze galbene, ei isi albesc trecutul.

Mari amatori de noutati si la fel de mari vinzatori de vechituri, canadienii au gasit o solutie ca sa-si curete chimic reputatia. La multe anticariate, se vind si poze vechi ale unor familii absolut obisnuite, din seria Smith-ilor si Brown-ilor de cartier.

Turistul naucit se intreaba, pe buna dreptate, cine ar cumpara mutra alb-negru, cu reflexii galbene, a rubedeniei unui anonim. Raspuns: oricine. Pentru noi, pare ceva maladiv. Pentru ei, e salvator (de casnicii, logodne, afaceri).

 Adevaratele capturi de arhiva se gasesc la ceea ce ei numesc garage sales. Foarte multi nord-americani organizeaza, cam de doua ori pe an, un mini-talcioc in fata casei. Scot de prin garaje, magazii, pivnite si dulapuri tot ce nu le mai trebuie si vind lucruri interesante, la pret de nimic. Ei, bine, pe linga mese cu 5 dolari si camasi cu 50 de centi, boxe cu 15 dolari bucata si DVD-uri vindute la kilogram, cei care fac turul garage sale-urilor mai pot gasi si teancuri de poze de familie. Culmea, astea costa cam doi dolari bucata, cit patru enciclopedii vechi. De ce? Fiindca sint piese importante in biografia cuiva.

Pe scurt, oameni cu trecut dubios si cu rude si mai dubioase, greu de insailat intr-un arbore genealogic decent, cauta poze pe care sa le atribuie propriilor lor familii: uite, aici era strabunica, eminenta activista in comitetul catolic cutare. Iar aici bunicul, pe vremea cind avea trasura la scara, pantofi cu scirt si afaceri cu bumbac. Uite, mama a avut trei surori, toate doctorite, nu te uita ca una pare asiatica, una ciocolatie si una alba, e doar chestiune de machiaj¦

De ce avea dumneaei nevoie de trei surori, obligatoriu? Fiindca mama individului era de fapt campioana in proba de cazier viteza, pe America de Nord, cu sanse maxime la cupa mondiala. {i, pentru un om care vrea sa ajunga `executive` intr-un `corporation` in `downtown`, e absolut necesar sa aiba o familie stufoasa si astimparata, incheiata la toti nasturii.

Multe profesii ori functii cer neaparat trecut care miroase a detergent. Totul trebuie sa fie perfect, familia mare, fara seringi in casa, fara boli cu trasmitere sexuala, fara ciudati, fara rude care sa depaseasca 200 de kile, fara sinucigasi, fara sectanti. {i-atunci, daca ai o familie din aia aleasa, cu cite-un exemplar din fiecare categorie pomenita mai sus, ce solutii ai la dispozitie? Cumperi un castron de poze de la talcioc, le asezi in album, intr-o ordine cit de cit logica (vor fi verigi lipsa, ca-n orice minciuna, dar trebuie sa le musamalizezi cu maiestrie), apoi socializezi snob, facind o petrecere cu partenerii de afaceri.

Lasi albumul cracanat pe o canapea, nevestele invitatilor or sa se bata pe el si, de unde erai singurul produs normal dintr-o familie de dezaxati, devii brusc prototip de american cu origine sanatoasa.

|n general, formula functioneaza perfect. Cu rarele, fatalele exceptii cind, cu un fursec in gura si albumul tau in poala, madam CEO din firma in care vrei sa promovezi constata, cu parul si vocea vilvoi, ca in poza in care tu sustineai ca sta verisoara ta, mare amatoare de jazz, e de fapt fosta ei agenta de asigurari, mare amatoare de alcool.