fbpx
„Nu suntem muritori, e clar. Dar suntem niste zei prosti, niste nemuritori care ne-am uitat destinul. (Constantin Noica)“

Mall you need is love

de

In unele weekend-uri, cand beneficiul de a fi o femeie libera imi trimite factura (constand in solitudine cu discount, achitabila pana la o data meschin de apropiata), n-am de lucru si-mi petrec zilele in cadenta generala. Sambata si duminica, lumetul se incoloneaza spre mall. Deci ma duc si eu, sa nu-mi scape ceva. Locuiesc langa cel mai mare mall din Bucuresti, chestiune care la inceput mi s-a parut un privilegiu, dar azi mi se pare o bafta de pierzanie. Cand trec in sus si-n jos spre redactie, sunt frivol ademenita de idei gaunoase, fac o halta la mall si mai sparg niste bani, mai mult sau mai putin prosteste.

In tara asta inconstienta, incontinenta si trista, accesul la mall este un atribut al claselor suspuse. Am batut mall-urile si cat am stat in Canada, dar profilul sociologic al vanturatorului de magazine de-acolo era falnicul canadian de rand, laolalta cu miliardarul de rand, claie peste gramada. Erau locurile unde orice pieton tragea de cafeaua portabila, de tabieturile lui duminicale, de sacosele cu „sales” si de cardurile hartanite. La fast-food mancau, cot la cot si pai in pai, posesorii de rable si posesorii de Porsche, proprietarii cateilor si autorii copiilor, managerii si paznicii. Ei, dupa ce m-a mancat spinarea si m-am intors in Romania, am inceput sa degust iarasi pitorescul snobismului stupid.

Eu nu sunt o femeie bogata, nici pe departele departelui, dar cum-necum, castig destul cat sa ma lase astia sa intru-n mall si sa ies de-acolo balanganind cate-o punga cu ceva in ea. Ma uit insa in jur, cand treier magazinele, ca nu-s prea multi doctoranzi care pipaie blugi Levi’s ori camasi Tommy Hilfiger. O sa ma intrebati de unde stiu. Pe de o parte, am eu o intuitie care tine de extrasenzorial (asta din nastere, ca pana si moasa a presimtit ceva, cand m-a atarnat cu capu-n jos si m-a plesnit sa bazai), iar pe de alta parte, cred ca stiu fiindca ii aud vorbind cu „ce puii mei” si „ce pana mea”, cele doua motive folclorice care atesta oralitatea si rafinamentul poporului nostru.

Si cum spuneam, am fost sambata la mall. Cand am intrat eu, dupa pranz (dorm mult dimineata, ca un pui de hibernanti), ieseau deja niste pupeze cam ciufute, pline de pachetoaie, dar insuficient de satisfacute de tolomacii insotitori si finantatori. Aceasta e clasa slaba a clasei fortoase, artileria grea se afla inca inauntru. Cand patrund in mall, eu o iau sistematic, asa am fost educata, sa nu racai in gramada. Incep cu stanga-parter si termin cu dreapta-etaj. Magazinele colcaiau de termite ca mine, adulmecand noutatile si ofertele apetisante.

Am invidiat mitocaneste o divizie intreaga de femei care isi carasera iubitii la shopping, in magazinul de haine. Ei le tineau posetele, ca niste schnauzeri dresati si bine hraniti cu boabe, iar ele se probau in draci. Barbatii erau exasperati, obositi, flamanzi, umflati, insetati, ca sa nu mai spun ca juca si Steaua pe undeva, naiba stie unde, ca de vineri seara n-au mai avut acces la internet, au avut program casnic. In fata acestei privelisti pe care nu o surprind prima oara, am un ghem in ficat. Si ma intreb mereu unde i-or gasi pe fraierii care le insotesc dand din coada la cumparaturi atat de femeiesti, improscand laude si ovatii de cate ori imbraca doamna cate-un parpalac (doar-doar s-o hotari sa-l cumpere p-ala, ca sa ia sfarsit si chinurile lor). Ele nu se hotarau, ce-s proaste? Asa, cand le auzi vorbind, ai zice ca n-au mare lucru in dovleacul coafat, insa in materie de tactica si leadership, au instincte impecabile. I-au pus p-astia cu botul pe labe de nu s-au vazut, sunt antrenati sa spuna nevestelor/iubitelor/concubinelor cat de minunat le vine geaca si ce trunchi frumos rasare din paltonas, iubi.

Eu probam pe cont propriu, trantindu-mi geanta pe jos, de cate ori insfacam cate-un pulover, fiindca n-aveam cu mine niciun mamifer dedicat mofturilor mele. Compatimita pesemne de toate madamele escortate de cel mai bun prieten al omului, m-am demoralizat si, la deruta, am inceput sa intru in magazinele scumpe, o diversiune menita sa ma scape de cuconetul caruia i se cauta excesiv in coarne.

Dupa ce mi-am cumparat cate ceva vestimentar pe fond nervos, mi-am incheiat ruta, ca de fiecare data, intrand la supermarket, pentru cosnita curenta si prozaica. Acolo, un alt ritual de familie avea sa-mi zguduie increderea in fascinatia celibatului: cuplurile umpleau cosuri cu de-ale gurii si de-ale rufelor, in cel mai casnic refren, spre deznadejdea aiuritelor de teapa mea. Bot in bot sau fund in fund (dupa caz si dupa vechimea matrimoniala), unii se sfatuiau dulcegaros si cocolinos asupra meniului si adjuvantilor chimici gospodaresti. Ca si la magazinele de haine insa, si aici barbatii aveau doar rol de figuranti sau cascadori, rareori cu cate-o replica scurta, din mila scenaristului. Ele stabileau ce se cumpara, ei impingeau cosul si aprobau, intru ridicarea si stabilizarea moralului de familie.

Nu stiu ce vreau, ies din casa si umblu ca sa aflu ce vreau, dar ma intorc si mai nauca. Pe de o parte, toate vrem sa ne caram celula de baza prin mall, pe la neamuri si prin supermarket, dar o data ajunsi in acest punct cu amanuntul, parca ni se prinde de creieri o crusta de rutina, de plictis sfaramicios, de iubire cu conservanti. Am trecut prin toate fazele: cand am inhalat extatic libertatea si singuratatea, cand am impins caruciorul de cumparaturi langa cate-un logodnic (el cu stanga, eu cu dreapta, amandoi ranjind ca prostii), cand am batut mall-urile cu prietenele mele la fel de realiste si zdravene ca si mine. Dar acum (cred ca) am ajuns in stadiul cand imi doresc sa merg la mall cu un iubit, sa ne despartim imediat dupa ce patrundem in zona cheltuielii, sa mearga el la auto-moto-urile si unditele lui, eu la rochiile mele, si sa ne dam intalnire cam in doua ceasuri, la cafenea. Adica sa fiu geloasa cat scotoceste in marafeturile lui de pescuit, sa fie gelos cat ma probez cu toti pantofii din raion, sa nu stim unul de altul macar 120 de minute, sa ne fie dor si sa ne pupam apoi, izbaviti, in barul mall-ului, pe nervii altora.

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
Categorii:
Uncategorized

Comentarii

  • Simona, si citisem eu undeva cum ca barbatii conduc lumea! 🙂 🙂

    Alina Grozea 10 octombrie 2010 16:02 Răspunde
  • Mama, ce activa sunt azi pe bloguri – se vede ca n-am bani sa ma duc la mall. 🙂

    Alina Grozea 10 octombrie 2010 16:03 Răspunde
  • Alina, unde-ai citit tu asta? 🙂 Ti-am zis sa nu-ti mai cumperi carti de la anticariat, sunt pline de praf si pulbere de mituri…

    Simona Catrina 10 octombrie 2010 16:26 Răspunde
  • Cascadorii rasu-plansului
    Am fost cu tine la mall, Simona ! Am facut human watching împreuna (ma întreb cat de human e acolo 🙂 ), am privit damezele încercand haine grele sub privirea lejer devoratoare sau mai curand deja sastisita a partenerilor, am testat expresii orale colorate adanc spre deruta vreunui auz mai fin, ne-am calcat usurel pe bombeuri în armata de shopaholici sau gura casca veniti sa se afle-n treaba.
    Nu cred ca postul asta o sa fie pe placul mandru si gospodaresc al feministelor (care dorm în noi 🙂 ) dar sunt sigur ca barbatii vor aprecia cu bile albe si lacrimi de crocodili prosti analiza din microscopul tau relational : formula «figuranti sau cascadori» zice minimal-genial tot !
    Si eu împing cosul dar nu sunt clasa supusa ! 🙂
    PS : Nu mai discut calitatile scrisului tau, le-am tot ridicat în slavi în atatea alte ocazii, pe buna dreptate : e o placere orgasmatica sa te citeasca omul sau fantoma 🙂
    PPS : Nu port camasi Tommy Hilfiger !

    Thomas Man 10 octombrie 2010 16:30 Răspunde
  • Da…Totul este absolut real si…tragic as putea spune. Nu stiu cine a spus cea mai adevarata chestie dupa parearea mea-” casatoria ucide dragostea”. Asa incit, draga mea Simona, eu zic ca trebuie sa alegem: o casnicie, in care, inevitabil, ea spune ce trebuie pentru mincat si spalat si el duce cosul, o relatie de-o noapte sau de citeva, in care el este „uluit” de cum sta pe ea gecutza de blugi cu 2 numere mai mici , sau… sa colinzi mall-urile singura, cu geanta trintita pe jos, si putind proba la nesfirsit toate cele. Chestia cu ” el la articole de pescuit, ea la hainutze, si intilnire ulterioara la cafea” nu prea e de durata. Pentru simplul motiv ca, pina la urma el va cauta o ” ea” care sa stea cu el 2 ore la articole de pescuit, apoi sa isi aleaga de imbracat ce-i pica in mina si sa plece impreuna acasa unde ii va pune lui masa si va trece la activitati de rutina, in timp ce el da drumul la tv. Asta, in fericitul caz ca nu au ( inca) copii..Si se inchide viciosul cerc cu citatul initial-” casnicia ucide dragostea”.

    Atcika 10 octombrie 2010 16:38 Răspunde
  • Ah, Simona, ce subiect suculent! Am fost si eu sambata, caci si eu stau la doi pasi de marele mall. Am ajuns insa seara si ne-am invartit cel putin 20 de minute ca sa gasim un loc de parcare. Toata „lumea buna” venise, draga, la mall, si eu mai toanta, am venit tot sambata, daca in rest muncesc. Dar mi s-a aplecat de la atatea fite, pitipoance si insotitori de-ai lor, asa ca mi-am luat repede talpasita, ca incepuse sa ma manance pielea de nervi 🙂
    Cat despre barbatii dresati sa stea prin fata magazinelor cat timp concubinele se probeaza de zor, e vina lor! De ce nu stau acasa? De ce nu se duc si ei la o bere, cu baietii, vorba aia? Urasc sa ma duc cu iubitul meu la cumparaturi! 1. Stiu ca-l dispera si 2. ma dispera si pe mine faptul ca-l dispera si ma simt vinovata ca sta dupa mine. Asa ca ori isi gaseste vreo alta preocupare, ori, cum spui tu, „sa ne despartim imediat dupa ce patrundem in zona cheltuielii, sa mearga el la auto-moto-urile si unditele lui, eu la rochiile mele, si sa ne dam intalnire cam in doua ceasuri, la cafenea”.

    Corinas 10 octombrie 2010 16:58 Răspunde
  • Hai sa va spun si eu despre mini-shopping-ul de azi, ca tot se incadreaza latema dezbatuta, si pe deasupra ma mai bucur si de beneficiul de a fi o femeie libera…
    De ani de zile, simbata nu ies la shopping decit in caz de urgenta! ca nu ma mai tin nervii prin aglomeratie, sa stau la cozi la cabinele de proba sau la casa sa-mi achit de-alde toale. In plus, aici se practica stilul „scormonit in mijlocul gramezii”, toate sunt aruncate si abramburite, nu gasesc marimea care-mi trebuie, culoare, etc… Am uneori senzatia oribila ca m-am intors in timp si scormonesc printr-un second-hand ca-n anii de liceu si facultate, cind cam asta-mi permitea bugetul…Cred ca doar de vreo 2 ani in Leiden-ul in care locuiesc, ma bucur de privelegiul de a avea unele magazine deschise si duminica, de la 12 la 17 (pina atunci, duminica – liniste si pace, nu prindeai magazine deschise decit o duminca pe luna). In consecinta, strategia mea de shopping arata cam in felul urmator: duminica pe la 11.45 incalec vehicolul meu pe 2 roti si la 12, cind se deschide V&D-ul, ma parchez taman la usa lui si apoi ma lafai (aproape) de una singura printre raioanele cu marfurile inca aranjate frumos, pe marimi, culori si ce alte criterii le mai trece astora prin cap. Cind mi-am treminat turul aici, ma mut la H&M si apoi la C&A, rar (de obicei cind sunt reduceri) trec si pe la Mexx si Esprit si altele care necesita de obicei un potmoneu mai bombat…De obicei in 2 ore mi-am satisfacut poftele, eventual mai beau o cafea, si o tai strengareste acasa, fluierind cu pleata-n vint 😉
    Pt cumparaturile de mincare nu ma agit prea tare; stau intr-un bloc care are un centru comercial la parter, asa ca, trai neneaca…
    Azi cind credeam ca mi-am terminat turul, asa tare m-a tras de nas o rochita rosie, cu o curelusa neagra…M-am bagat la cabina si-am probat-o si sa vezi dracie, m-a impresionat profund felul in care imi sedea…Aratam bine, ce mai!!! (daca vreti, mai incolo va dau si reteta pe care o urmez de arat asa de bine – am imprumutat-o de la Livia :-)) Si cum ma oglindeam eu si vedeam rosu-n fata ochilor, gindul mi-a luat-o la galop si ma si imaginam dasind…in bratele cui?!…Si m-am trezit la realitate, ca n-am nici cu cine, nici unde…Si mai am in sifonier plingindu-si intunericul, niste rochite neimbracate…Si mi-am zis ca daca tot imi ramine gindul la rochita rosie si dupa „a good night sleep”, o sa ma duc eu la probat echipata cu pantofii in geanta si cu aparatul foto, imi trag o poza s-o tin minte, si ma salvez de la faliment tot cumpanrindu-mi rochii pt ocazii care nu se mai ivesc. Si de s-o ivi, asta sa fie baiul, sa n-am cu ce sa ma imbrac! ca-mi trag eu o rochie de piele de la magazinul E’va…si sting lumina…si-am incalcat pe-o sa de bicicleta si…gata

    Dea Valma 10 octombrie 2010 16:59 Răspunde
  • In Cluj avem doua asemenea specimene pe care eu le denumesc „Mollux” si „Pollux” .Unul intr-un capat de Cluj si celalat in altul…Primul e la 15 minute de mine si e posesorul „Auchan-ului” mult agreat de mine si mai ales de tichetele de masa pe care inca le mai primesc…si pe care pot sa-mi iau de toate…de la becuri la cosmetice si chiar la televizor….(aia din Pollux,adik Carefourr nu dau decat alimente)
    Cat despre haine, fitze,blonde,acompaniate sau nu, sunt repartizate bilateral si simetric….
    Eu nu fac cumparaturi de la mall din doua mari motive: nu gasesc nimic pe gustul si mai ales pe masura mea(care nu e chiar XS),si nici salarul meu fabulos de medic rezident nu-mi permite sa ma apropii de magazine unde sunt haine pt oameni si materiale mai cu „naturale” prin ele….
    In schimb am zile in care sunt adepta zicalei „uitatul si probatul nu costa” asa ca ma vantur si eu pe unde nu-i pretul la vedere…
    Acum insa tre’ sa ma duc la mall ca mi-am pus in cap sa-mi iau o pereche de cizme „UGG” de care numai acolo gasesc… 😀

    irina 10 octombrie 2010 17:00 Răspunde
  • Thomas, stai linistit, ca feministele nici nu citesc asa ceva, se menajeaza. 🙂 Asta nu e loc pentru mintile odihnite. Multumesc pentru entuziasm… 🙂

    Simona Catrina 10 octombrie 2010 17:18 Răspunde
  • Oamenilor de ambele sexe, pentru asta s-au inventat telefoanele cu video-chat. Eu mă duc la electronice, gadget-uri, biciclete, parfumuri, ea se duce la RPP( rochii, pantofi, poşete). Ea probează o rochie şi mi-o arată pe live-chat. Imi ia un minut să-i spun „ia-o!” sau „las-o!”
    Se plictiseşte ea la RPP până să ies eu la un suc din sectoarele mele de interes.
    Eu duc pacheţoiaele la maşină în timp ce ea comandă un Irish Coffee. Două!
    Nu diperaţi! Tehnologia de azi te stimulează să-i duci dorul cât timp este la RPP.

    Omuldelamunte 10 octombrie 2010 17:18 Răspunde
  • Atcika, bine ai venit! 🙂 Interesanta viziune, desi nu cred ca-si va gasi ala vreuna care sa stea doua ceasuri cu el in magazinul de pescuit, sincer nu cred ca va face asta cineva cu toata inima. Stiu ca, la inceput, toate mimeaza ca le place exact ce le place si barbatilor, ca sa se simta ei bine – e o tactica ieftina, dar rezistenta – numai ca rabdarile prost simulate expira repede. 🙂

    Simona Catrina 10 octombrie 2010 17:21 Răspunde
  • Corinas, mi-au placut la nebunie nervii tai, parca ai fi scanat mall-ul cu ochii mei, cu gandurile mele… 🙂

    Simona Catrina 10 octombrie 2010 17:22 Răspunde
  • Draga Dea Valma, aventurile tale mallistice imi aduc aminte de anumite ore, locuri si fapte canadiene. Si nu stiu daca sa rad de simplitatea lor dezinvolta sau sa plang de dor…

    Simona Catrina 10 octombrie 2010 17:23 Răspunde
  • Irina draga, subscriu senina, e adevarat, mall-ul pare incarcat de oferte vestimentare, insa realismul lor e aproape nul, din multe puncte de vedere. Ma deranjeaza la culme manierismul comercial, designul fixist si modelele tembele. Nu exista varietate, e o falsa impresie de huzur, in realitate e un mimetism enervant. Cu micile, adoratele exceptii, fireste. M-ai amuzat cu Mollux si Pollux! 🙂

    Simona Catrina 10 octombrie 2010 17:26 Răspunde
  • Uite, Omuldelamunte a inteles perfect unde ne plasam :), in vacarmul citatin si in degringolada spumoasa a tehnologiei! Omule, imi place cum gandesti si cum videoevaluezi potentialul unui moment in doi. Sa ne mai inveti, cand ai timp…

    Simona Catrina 10 octombrie 2010 17:28 Răspunde
  • Simona, si eu vreau sa ne despartim la intrare, si nu pentru 2 ore ci pentru 5. Partea grea este cine preia mostenitorul familiei sau mai bine spus cu cine vrea el sa ramana. Si cum Emi vrea mereu cu „amandoi”, sfarsim prin a cotrobai prin 3 magazine pentru copii si un supermarket, unde eu pun in carucior in zgomot de masele scrasnite „si asta ne trebuie?”.

    Eu dupa periplul prin Mall de azi m-am ales cu un un borcan cu lumanare parfumata pe care vreau sa-l si folosesc astazi in timp ce tati plimba printul cu bicicleta.

    Anemari 10 octombrie 2010 17:41 Răspunde
  • Ma scuzati ca va deranjez, dar am facut cornulete cu gem. Le-am cam ars, dar, orisicat, eu, adica da, eu am facut cornulete! 🙂

    Alina Grozea 10 octombrie 2010 18:09 Răspunde
  • Alina, cornulete din carne de curcan? 🙂

    un trecator 10 octombrie 2010 18:15 Răspunde
  • Alina, mii de plecaciuni in fata stradaniilor tale culinare…
    Si eu am bucatarit ieri, ba chiar am avut 2 musafiri la cina (o mamica in devenire, cu Mara la purtator ;-)) si azi vad ca ma dau iar talentele afara din casa, ma pregatesc de niste ciuperci umplute…
    dar prajituri n-am mai facut de-o vesnicie…asta si pt ca nu am cuptor 🙁

    Dea Valma 10 octombrie 2010 18:15 Răspunde
  • cu gem de cramberry, sigur 🙂

    Dea Valma 10 octombrie 2010 18:16 Răspunde
  • @Un trecator: emoticon cu dinti, nu stiu cum se face din tastatura. Hi, hi!

    Alina Grozea 10 octombrie 2010 18:17 Răspunde
  • Ma, voi faceti misto de mine? Luati bataita, ca TM ieri! 🙂

    Alina Grozea 10 octombrie 2010 18:18 Răspunde
  • nuuuuuu, cum asa? numa’ ca io doar ce m-am intors din mall si n-am mai avut rabdare sa vad despre ce e vorba 😀 (Alina, cu dinti, din tastatura e ” : D „, da’ scoate tu ghilimelele si spatiul dintre puncte si D)

    un trecator 10 octombrie 2010 18:20 Răspunde
  • dilema moderna: A_FI sau nu A_FI la sfarsit de saptamana ? :))

    un trecator 10 octombrie 2010 18:25 Răspunde
  • : D

    Alina Grozea 10 octombrie 2010 18:36 Răspunde
  • Nu are dinti!!! 🙁 🙁 🙁

    Alina Grozea 10 octombrie 2010 18:36 Răspunde
  • Hai, Trecatorule, sa nu-mi spui ca ai fost azi la AFI!! Faci intentionat, eu am fost ieri, deci ma eviti! 🙂

    Simona Catrina 10 octombrie 2010 18:38 Răspunde
  • Alina, le-ai facut „from scratch”, cum zic canadienii mei? Adica framantasi coca si taiasi cubulete si impachetasi de zor? Sau ai luat cornulete congelate de la Auchan si le-ai facut la microunde? 🙂

    Simona Catrina 10 octombrie 2010 18:39 Răspunde
  • Alina, scoate spatiul dintre cele doua puncte si D, sigur il faci cu dinti

    Simona, teoretic ar fi trebuit si ieri, si azi. practic, s-a schimbat programul, astept sa deschida magazin cu scule de pescuit. dupa, sa ma apuc de pescuit 🙂

    un trecator 10 octombrie 2010 18:40 Răspunde
  • eu din cite am inteles le-a facut scrum…:-(

    Dea Valma 10 octombrie 2010 18:41 Răspunde
  • Anemari draga, partea buna a partii obositoare e ca (unu) copilu’ va iubeste pe amandoi deopotriva, lucru rar. Si (doi) sunteti o familie unita, din seria celor invidiate de celibatarii din mall! 🙂 Still exhausting?

    Simona Catrina 10 octombrie 2010 18:41 Răspunde
  • 😀

    Simona Catrina 10 octombrie 2010 18:41 Răspunde
  • Eu acum m-am intors din mall si am zambit cand am vazut tema . Mall-ul e un spectacol intradevar . Unul dezgustator uneori . Pe mine cel mai tare ma enerveaza vanzatoarele . Cand intru intr-un magazin scump le banuiesc ca sunt acre si ursuze pentru ca n-am cu mine vreun mascul cu ceafa groasa care eventual sa invarta in mana cheile vreunui Porsche sau macar vreo geanta pe mana cu nume sonor si firma la vedere care sa-mi demonstreze puterea financiara ca sa stie si ele daca se deranjeaza sau nu . Daca in schimb intra vreo pitipoanca aparuta pe la tv sau prin ziare se strag toate gramada pe ea , zambesc cu gura pana la urechi si sunt numai lapte si miere .
    Si ma mai enerveaza acele persoane care tin cu tot dinadinsul sa iasa in evidenta ,care probeaza si tot probeaza si stramba din nas si povestesc in gura mare cum si cand si-au cumparat nu stiu ce de la o firma renumita din strainatate neuitand sa spuna si pretul .

    Marina 10 octombrie 2010 18:42 Răspunde
  • Am reusit, am reusit, am reusiiiit (am reusit sa ma tampesc, cred).

    Simona Catrina 10 octombrie 2010 18:42 Răspunde
  • Simona, am framantat, am taiat cubulete, tot tacamul. Stiu ca nu-ti vine sa crezi, dar vin cu dovada maine la birou. Stai sa-l fac pe ala cu dinti: 😀

    Alina Grozea 10 octombrie 2010 18:42 Răspunde
  • Alina, uita-te la ora 6.41 la comment-ul meu. 🙂 Na!

    Simona Catrina 10 octombrie 2010 18:43 Răspunde
  • Nu are dinti! 🙁 🙁
    Are doar gura mai maree!

    Alina Grozea 10 octombrie 2010 18:43 Răspunde
  • :DD

    Dea Valma 10 octombrie 2010 18:43 Răspunde
  • Eh, are dantura alba, aia sunt dinti, intreaba-l pe Cosmin daca nu crezi! 😀

    Simona Catrina 10 octombrie 2010 18:43 Răspunde
  • Nu sunt chiar scrum, Dea Valma, dar sunt arse pe fund, ceea ce am inteles ca e interzis la cornulete! 🙁

    Alina Grozea 10 octombrie 2010 18:44 Răspunde
  • Vai ce am mai ras!!! Citind cele de mai sus parca ma si vedeam prin mall privind perplexa si razand in sinea mea la vederea acelor ei carati de ele prin fiecare magazin in parte. Si vai ce fete au unii!!! Mai de iti vine sa te asezi frumos pe bancuta si sa spargi semnite in timp ce ii studiezi. Nu am inteles niciodata dorinta asta malefica a lor (ele) de a-i cara la cumparaturi. Inteleg sa iti tarasti prietenele, ele cel putin detin acelasi micorb al shoppingului in sange, dar pe ei, de ce, la ce folos?

    Voi continua sa traiesc fara raspuns la aceasta dilema. Si voi trai ani multi si linistiti 😀
    Pupaturi de duminica!
    Andres

    andres 10 octombrie 2010 18:45 Răspunde
  • Marina, asa-i, unele vanzatoare sunt pisaloage si nu poti sa scarmeni niste margele pe-acolo ca hop!… vin si te bat la cap sa te ajute, iar cand chiar ai nevoie de ajutor, stau si aduna scamele de pe cate-o pitipoanca. Asta e un narav romanesc si nu vad sa se dreaga prea curand…

    Simona Catrina 10 octombrie 2010 18:46 Răspunde
  • Andres, ai pus un punct pe un „i” haios, chiar ca-mi venea sa-mi cumpar o galetusa de popcorn si sa sed mumos la peluza, sa studiez specimenele. Nici eu n-as remorca un tip sa ma pazeasca la cumparaturi vestimentare, mi se pare stupid si deloc gratios, ca sa nu mai spun ca mi-ar sta pe ceafa si m-as simti aiurea ca-i mananc timpul cu prostiile mele. Dar femeile astea n-au nicio jena, nicio ezitare, ii cara ca pe custile cu hamsteri.

    Simona Catrina 10 octombrie 2010 18:49 Răspunde
  • Alina, adu-le si asa, arse, ca le raschetam noi! 😀

    Simona Catrina 10 octombrie 2010 18:50 Răspunde
  • Am uitat sa spun ca in supermarket invidiez in sinea mea de celibatara cuplurile frumoase, unite, linistite , care se consulta si fac impreuna cumparaturile . Dar ca nu cumva sa cad prea tare in melancolie gandindu-ma ca eu nu prea am avut parte de jumatati masculine cand a fost vorba de cumparaturi, aproape intotdeauna vad cupluri care se cearta ingrozitor , care nu tin cont ca-i aude si ii vede atata lume si isi varsa naduful unul pe altul chiar si cand sunt in afara peretilor proprii. Drept pentru care ies echilibrata psihic din supermarket !

    Marina 10 octombrie 2010 18:50 Răspunde
  • Si cum, mai, Alina, vrei sa spui ca ai facut tu coca??! Adica ai amestecat faina cu apa si oua si naiba mai stie ce? 🙂 Si ai intins-o cu facaletul?? 😀 Wow, pe cand nunta? Asa femeie e o partida rara!

    Simona Catrina 10 octombrie 2010 18:51 Răspunde
  • Exact, Marina! 🙂 Reducand termenii asemenea si mutand plusuri si minusuri de colo-colo, pana la urma se creeaza un echilibru ecologic. Asta patesc si eu. Culmea, sunt mai multe mutre acre la supermarket, acolo unde proza da din copite mai abitir. Pe la firmoase de-astea vestimentare, inca mai colcaie un gen de romantism ieftin, se tin de talie si, intre doua pupaceli, mai scobesc in cate-un nasture, o captuseala, un pret, ceva…

    Simona Catrina 10 octombrie 2010 18:54 Răspunde
  • Simona, eu am fost la acelasi mall sambata trecuta. De cate ori merg, vreau sa scriu ceva in genul asta, dar iata ca tu ai facut-o mai bine decat mine. Eu m-am temut sa nu se inteleaga, din nou, ca as fi geloasa pe cele care sunt insotite de cel mai bun prieten al omului, chiar in varianta obosita si cu privirea bleaga. Sa nu-mi zica iar mama ca, daca gandesc in continuare asa, o sa raman singura for ever.

    Ceea ce nu inteleg este cum Dumnezeu de se face ca barbatii, sexul tare si destept, cica, se pot erija intr-o astfel de postura dobitoaca. Ba…sa mai si plateasca pentru „distractie”??? Isi merita soarta si melita. Animalul de companie ramane, totusi, un animal, sa nu-i supraestimam inteligenta. Imi asum opiniile divergente cu ale majoritatii dublu bipede si posibila soarta de a ramane fara companion-finantist.

    Deduc ca si tu, si Corina, locuiti aproape de marele mall, ca si mine! Eu de fapt stau la distanta egala de ambele, dar fauna e aproape aceeasi si dincolo.
    As vrea si eu cornulete. Poate se pot trimite ca atasament la mail.

    Anda 10 octombrie 2010 18:58 Răspunde
  • Alina, din ce-am auzit, unele doamne sunt experte la cornulete ! Fara nuca dar cu dulceata generoasa 🙂

    Thomas Man 10 octombrie 2010 18:59 Răspunde
  • Au inceput stirile . Evident cu o crima ! Dar altceva voiam sa spun : Alina , cica Mircea Badea a facut super show si a avut mare succes ! 😀

    Marina 10 octombrie 2010 19:01 Răspunde
  • Anda, m-am simtit razbunata dupa ce-am citit ce-ai scris, daaaaa… E clar ca locuim in aceeasi zona, fiindca si eu stau intre Plaza si AFI!!! Auzi, in ce bloc stai? 😀 Ca poate ne vedem pe palier! 🙂 Cumva peste drum de LUKOil?

    Simona Catrina 10 octombrie 2010 19:04 Răspunde
  • Hmmm, crima! Yummy! 🙂
    Deh, Marina, asta-i Mirciulica-al meu, plin de succes! 🙂

    Alina Grozea 10 octombrie 2010 19:05 Răspunde
  • Daaaaaaaaaaaaaaaaa!!! Pe staduta aia care se face Venetia cand ploua, desi tot b-dul Timisoara ii zice 🙂

    Anda 10 octombrie 2010 19:06 Răspunde
  • Anda, nu cred c-ai vrea sa mananci cornulete facute de mine, dar le atasez acu’! 🙂

    Alina Grozea 10 octombrie 2010 19:06 Răspunde
  • Fetelor, a nu se face confuzie intre a merge la cumparaturi in supermarket si a fi ei carati de ele in mall. Am mai auzit si de specimene din astea de barbati leguma care lasa femeia la cumparaturi, ca na, ea e gospodina, ea stie ce si cum… sau ei care merg cu lista in supermarket si in loc de allways VERDE il iau pe ala MOV (ca de, nu-i diferenta intre mov si verde) primind apoi papara acasa ca e incapabil sa cumpere ce scrie pe lista – ok, barbatii nu stiu ce-s alea culori, nunate, sa nu-i obligam sa le invete! Pur si simplu nu-i intereseaza, cum nici pe noi, cele mai multe, nu ne intereseaza cine a jucat in meciul de aseara – desi trebuie sa recunosc ca a fost un meci la care am observat ca era o echipa cu adidasii fuchsia… Na spirit de observatie!

    Analizate fiind toate variantele de el si ea la cumparaturi sunt ok, dar asta cu el carat de ea pt ca ea nu are o cea mai buna prietena……. ma umfla rasu si nu mai pot scrie. Faza cu el carandu-i ei papornita sau mai noile posetute e hilara!

    andres 10 octombrie 2010 19:11 Răspunde
  • Anda!! Exact, pe straduta, doar ca eu stau la prima scara, pe colt, chiar in bulevard, de fapt e un bloc turn cu o singura scara, ala roz-murdar, asa. 🙂

    Simona Catrina 10 octombrie 2010 19:14 Răspunde
  • Doamne, cu ce viteza va miscati voi? 🙂 🙂
    Vin de la mall. 🙂 si vin si eu. 🙂

    tania 10 octombrie 2010 19:16 Răspunde
  • Il stiuuuuuuuuuuuuuuuu!!! Cel de pe dreapta, cum intri pe straduta, presupun? Ca si al meu e roz-murdar, e cel care se vede cum intri pe straduta fix in fata, cu 9 etaje. Deduc ca trec pe langa tine cand plec si cand vin 🙂

    Anda 10 octombrie 2010 19:19 Răspunde
  • Simona, locuiesti intr-un bloc roz ? Mi-am adus aminte de tema ta cu rozul 🙂

    Marina 10 octombrie 2010 19:25 Răspunde
  • Da, Marina, stau intr-un bloc roz, ca si Anda!! Ha, ha, asta-i culmea, suntem vecine! 😀

    Anda, si nu-i asa ca, in caz de „ah, ce-am uitat!”, faci cumparaturi de urgenta in minimarketul din blocul meu (e pe partea cealalta)?

    Simona Catrina 10 octombrie 2010 19:40 Răspunde
  • Tania, deci ce mai, azi toata lumea de-aici a fost la mall! 🙂

    Simona Catrina 10 octombrie 2010 19:42 Răspunde
  • Stiu minimarketul foarte bine, dar nu am fost inca niciodata. Eu trag un „ah, ce-am uitat!” in fiecare seara, de asta intru fie in non-stop-ul din statia tramvaiului 41 din capatul strazii, unde cobor, fie la minimarketul din spatele blocului meu, care are program pana la 12 noaptea. Dar cum acolo sunt extrem de multi caini de cand se insereaza mai repede si mi-e frica rau, cred ca ma mut la minimarketul „tau” 😛
    Ma bucura foarte tare coincidenta!

    Anda 10 octombrie 2010 19:45 Răspunde
  • Cum e posibil, primul weekend in care reusesc si eu sa evit mall-urile si voi incepeti sa scrieti despre asta:)? Trebuie sa recunosc insa ca AFI mi s-a parut la fel de sinistru cum a fost CORA cand am fost singura data, desi sunt shopperitza innascuta.Deci voi ramane la celelalte 2-3, ajung!
    De ce ma duc la mall: nu pot sa nu cumpar cate ceva dragut, prea des din pacate. Am nevoie de agitatie din cand in cand, plus ca mi se pare fascinant spectacolul. Lumea vine la parada, e un fel de strasse, de promenada pe care personaje colorate vegeteaza galagios!Nu cumpar branduri de fitze, dar recunosc ca am o dependenta tratabila de haine si diverse altele, total explicabila prin lipsurile emotionale adiacente.
    Asa incat… multumesc ca ati adus mallul la mine, daca n-am mai fost eu, cum era sa scap, e un facut! Si bune venit celeilalte Corine, the more, the merrier!

    Corina L 10 octombrie 2010 19:49 Răspunde
  • Anamaria, asa e, ai inteles bine. Jane Austen a scris „Ratiune si simtire” dupa care se joaca Emma Thompson si Kate Winslet in Sense and…. si Emma e alta carte a aceleasi autoare, in care film facut dupa subiectul cartii, si avand acelasi titlu, joaca Gwyneth :))

    Ulicica 10 octombrie 2010 19:51 Răspunde
  • Eu nu vad toate comentariile ? Ca nu stiu la ce se refera Ulicica !

    Marina 10 octombrie 2010 19:57 Răspunde
  • Anda, nu stiam de minimarketul tau, ca eu, recunosc, nu merg mai departe de usa blocului meu, pe alee… 🙂 Desi ma intreb daca incolo, spre tine, e si un drum care o taie spre Piata Moghioros cumva. Eu merg printre blocuri spre piata, cateodata, dar o tai pe langa Nufarul ala dinspre tramvai… alt drum mai bun nu stiu…
    Aud cateii galagiosi si hamaitori in fiecare seara, imi imaginez peripetiile tale. Eu, daca se face tarziu, vin numai cu taxiul acasa.
    In rest, in mod normal, seara vin cu 137, dinspre Cotroceni/Eroilor, si cobor nu departe de blocul meu, imi e mai bine asa. La inceput, si eu mergeam cu 41, dar ma enerveaza, e aglomerat si ar trebui sa-l iau din Crangasi, o zona care ma cam indispune, nu stiu de ce. Poate ti-e bun si tie 137/138, daca mergi cu metroul pana la Eroilor si-l iei de la Spitalul Universitar. Dar depinde de unde vii, nu stiu…
    Si pe mine ma incanta coincidenta asta, poate iesim la vreo cafea odata. La mall!!! 🙂 🙂 🙂

    Simona Catrina 10 octombrie 2010 19:59 Răspunde
  • Corina, si eu admit ca (in ceea ce ma priveste, cel putin) foamea de shopping si cheltuitul compulsiv sunt belele alimentate de o frustrare, deci compensez alte lipsuri, de ordin sufletesc. 🙂 Eeeeiii, si ce, nu-i bine? Ieri mi-am luat, printre altele, un pulover cu canafi (sa plesneasca Alina de ciuda), eu ador canafii, am si poseta cu canafi, luata din Toronto. Si am fost aproape fericita. 🙂

    Simona Catrina 10 octombrie 2010 20:01 Răspunde
  • Simona, tocmai cand ma pregateam sa plesnesc de ciuda, mi-am dat seama ca nu stiu ce-s aia canafi si m-am uitat in Dex! 🙂
    Dar am si eu pulover cu ciucuri, sa stii! Mov! 🙂

    Alina Grozea 10 octombrie 2010 20:09 Răspunde
  • Eu m-am mutat de 3 ani aici, imi place zona si deja ii stiu toate scurtaturile. Anterior am mai stat in Crangasi, Rahova, Pantelimon, Militari si Dr. Taberei – Favorit, asa incat am devenit doctor in mutari si explorat zone. Sunt niste scurtaturi spre piata, eu personal folosesc una care trece pe langa politie, oarecum paralela cu linia lui 41. Prin spatele blocului meu si pe langa marketul de care iti ziceam se ajunge la acel Profi de pe Drumul Taberei, mai putin bun acum pentru ca e plin de caini in zona.

    Merg cu 41 intrucat cobor la Casin, e mana cereasca pentru mine mai ales la intoarcere, cand il iau aproape gol. Statia Crangasi e, intr-adevar, una dintre cele mai aglomerate, uneori cobor sa iau metroul de acolo pana la Aviatorilor. Si, da, in functie de ora si de tinuta pe care o am, iau si 137 pana la metroul de la Eroilor.

    Daaa, pai asa facem. Chiar planuiam o noua vizita in viitorul apropiat ca sa imi iau niste cizme de cauciuc pentru vremuri noroioase sau inzapezite.

    Anda 10 octombrie 2010 20:12 Răspunde
  • Si eu ador shopping-ul ! E medicamentul sigur care ma scoate din starile nu prea bune . Eram in Germania acum vreo 2 ani , ma simteam singura , deznadajduita , aveam 1 milion de probleme . Intr-o dupa amiaza ploiasa (nici maca vremea nu era de partea mea ) m-am gandit ca e mai bine sa ies . Si unde sa ma duc ? Intr-un MALL evident 🙂 M-am invartit ceva vreme pe acolo si am vazut o pereche de pantofi rosii de lac . I-am probat , erau perfecti . Totusi nu i-am cumparat , pretul nu prea era pe masura posibilitatilor de atunci si mai ales ca se prefigura si un viitor cam catranit . Am mai pierdut ceva vreme pe acolo si am hotarat sa plec la fel de posomorata cum venisem . Am ajuns chiar si in parcare cand brusc m-am hotarat ca trebuie neaparat sa-mi cumpar acei pantofi rosii . I-am cumparat , starea mi s-a schimbat si toata seara si jumate din noapte am defilat in lung si in lat prin birou (aveam biroul in casa in care locuiam ) incaltata in pantofii rosii incercand sa gasesc solutii sa ies din impas . Sunt normala oare ?

    Marina 10 octombrie 2010 20:17 Răspunde
  • Canafi, ce draguuutz! Si pe mine ma face chestia asta aproape fericita, desi uneori ma gandesc ca sunt aproape de terapie, that bad! Dar daca nu am credite de nicio culoare si nici alte datorii, inseamna ca nu e cronic si am voie, nu?
    Ieri am dat o fuga la Ruse cu o prietena. Nu pentru ca au lucruri mai ieftine, pur si simplu au alte lucruri…Sincera sa fiu, nefiind gospodina deloc, m-am dus dupa conserve si zacushti, ca sa ma laud cu ceva cand o sa fie viscol si zapada si o sa-mi fie lene sa gatesc… si am sfarsit cu bijuterii din argint de care normal ca nu aveam nevoie, dar ce era sa fac? Acum am uit ce dragute sunt, totusi, si ma iert. Din nou:)

    Corina L 10 octombrie 2010 20:18 Răspunde
  • Alina, ha, ha, asa am vrut sa zic, ciucuri!! 🙂 Am geanta cu ciucuri si pulover cu ciucuri, cred ca vin marti asa la redactie (stiu eu de ce, iti spun altadata). 🙂

    Simona Catrina 10 octombrie 2010 20:19 Răspunde
  • Anda, alta coincidenta: si eu tot de trei ani am garsoniera de-acolo, doar ca nu eram in tara cand mi-au cumparat-o ai mei, m-am intors in februarie si de-atunci o populez. Ok, vorbim si ne sincronizam pe la AFI, intr-o zi/weekend, ceva… 🙂

    Simona Catrina 10 octombrie 2010 20:21 Răspunde
  • Da, Marina, intelegem toti cum e cu pantofii rosii, esti perfect normala…sper doar ca ii porti, eu mai patzesc sa nu port ce imi cumpar, din diverse motive…si oricum normalitatea e relativa:) noi zicem ca esti precis!

    Corina L 10 octombrie 2010 20:21 Răspunde
  • Marina, inteleg: acum vreo trei ani, eram la Toronto si, tot asa, eram abatuta si fara chef. Am fost la mall si, din senin, am vazut niste pantofiori Puma Street care mi-au taiat respiratia, dar erau 125 de dolari si-am zis „no way”, fiindca, tot asa, eram intr-un impas financiar si numai asta nu-mi trebuia!
    Am iesit trista, aproape umilita din magazin, gandindu-ma la conditia mea (fiindca nu era totusi o suma astronomica), si dupa vreo jumatate de ora de preumblare fara noima, mi-a sarit tandara si am decis, impulsiv, sa ma intorc dupa Pumele mele. Am fost asa fericita ca le-am luat, le port si azi, cu toate ca le-am mai ostenit, dar tot frumusele sunt, mi-e drag de ele. A fost o extravaganta suicidala atunci, ca eram leftera si, tot asa, cu perspective financiare sumbre, dar am inviat in ziua aia si am invatat multe din acel impuls minunat! 🙂

    Simona Catrina 10 octombrie 2010 20:26 Răspunde
  • Corina, eu n-am mai fost de mult in Bulgaria, dar m-ai ispitit cu argintul, poate cine stie…

    Simona Catrina 10 octombrie 2010 20:28 Răspunde
  • Marina, nu te supara, da’ io nu te inteleg cu pantofii aia rosii 😀

    un trecator 10 octombrie 2010 20:29 Răspunde
  • Trecatorule, da’ chestiunile alea cu „a aparut un model nou de camera foto sau de iPhone” le intelegi? 🙂 Mdaaaaaaaa, sigur. 🙂

    Simona Catrina 10 octombrie 2010 20:32 Răspunde
  • @Marina- Ulicica se referă la un comentariu din postarea trecută. Ideile pe blogul Simonei sunt trans-frontaliere, lumea vorbeşte liberă ca într-o democraţie canadiană consacrată.
    Ulicica a pasat păpica pentru puiu scump şi s-a strecurat printre ursuleţi şi lego până aici, numai că a nimerit tocmai când Simona ne delecta cu o altă vitrină de firmă.

    Omuldelamunte 10 octombrie 2010 20:37 Răspunde
  • Simona, unde ai vazut tu camera foto….rosie ? :)))

    un trecator 10 octombrie 2010 20:38 Răspunde
  • Eu nu ma duc la mall deloc, dar in weekend ies in oras si ma plimb de nebuna sa treaca timpul mai repede si sa vina luni sa ma duc la job. Sincer mi-as dori sa nu mai existe weekenduri, pentru ca sunt groaznice. Nu stiu daca si pentru cei care sunt in relatii este la fel. Desi incerc sa-mi umplu timpul cu diverse activitati, sa uit de singurate, tot groaznic ma simt. Poate ca a venit timpul sa incep sa ma duc si eu la mall, nu?

    Liana 10 octombrie 2010 20:51 Răspunde
  • Trecatorule mie imi plac pantofii rosii si sunt convinsa ca daca i-ai vedea ti-ar placea si tie ! 🙂

    Marina 10 octombrie 2010 20:55 Răspunde
  • Simona, de tarlicii aia albi cu pietricele vorbesti? Aia cu care m-ai scos din minti asta iarna, pe gheturi si nameti, de-mi sarea inima de cate ori faceai un pas? 🙂 🙂

    Alina Grozea 10 octombrie 2010 21:08 Răspunde
  • Corina , vreau si eu argint ! E mai ieftin cala noi ?

    Marina 10 octombrie 2010 21:16 Răspunde
  • Liana, n-am auzit o chestie mai deprimanta de atat… 🙁

    Justine 10 octombrie 2010 21:20 Răspunde
  • ba, io am trecut printr-o faza din asta…de nu stiam ce sa fac cu weekendurile
    precizare: a nu se intelege ca muream de dragul jobului! dar treceam printr-o faza asa de neagra, de nu-mi gaseam acasa nici o preocupare, si mi se pareau zilele asa de lungi si epuizante…zaceam in pat ore in sir in speranta ca doar-doar oi mai atipi si o trece mai repede timpul…
    dar mi-a trecut, cel putin momentan 😉

    Dea Valma 10 octombrie 2010 21:27 Răspunde
  • ha-ha-ha…Simonaaa…..foarteee tare editorialul tau cu mall-ul, stii, aici la buzau smioorcaiam ca nu avem mall pana acum vreo 2 ani; acuma avem, daaaaaa, dau rar pe acolo, cam din aceleasi motive, super spirit de observatie, esti foarte haioasa, ne-ai prezentat o zi de duminica-la-mall-in adaptare romaneasca…:)) e o trupa….canta ceva despre….”te duc la mall”….dar acuma la buzau ploua si unde sa-ti pierzi vrema? pai la mall ca au si loc de joaca pentru copii…

    wind 10 octombrie 2010 21:34 Răspunde
  • Ce m-am distrat. 🙂 What a funny mall-behavior dissection. 🙂

    Victoria West 10 octombrie 2010 21:37 Răspunde
  • marina, ce marime porti la…pantofii rosii? 🙂

    tania 10 octombrie 2010 21:40 Răspunde
  • 38, Tania . Vrei sa ti-i imprumut ? Sunt impecabili inca . Sunt rosii , un rosu usor spre visiniu sunt fara toc inalt si au o bareta care e prinsa intr-o parte cu un bumb rosu ! 🙂

    Marina 10 octombrie 2010 21:58 Răspunde
  • Bun, deci acu e momentu sa va bombardez din taste, cat am o mica fereastra. One for the girls, ca tot v-ati leganat in discutii si sujeturi cu subanteles, cum ar fi barbatii insurati. Acu am ajuns la barbatul toarta. Nu ca ar fi mare diferenta, depinde de unde vii, ca de pe contrasens se vede altfel situatiunea. Eu recunosc, nu cu mandrie, dar fara falsa prefacatorie de a ma arata rusinata, am iubit de-a binelea un barbat insurat , cu acte in regula si progenituri in dotare. Pe vremea aceea se facea ca munceam ca o apucata sa-mi onsolidez cariera, astfel ca timpul meu liber se numara in ore, in plus, sambata seara simteam musai nevoia de dans dezmatat pe acorduri de licori savuroase, dansul fiind pentru mine cea mai buna terapie, apoi, duminica era zi de leneveala, facut unghii, citit prostioare, vazut cate un film. Dupa cateva incercari esuate de relationare am abandonat o vreme chestiunea. Da, pentru ca era foarte greu sa lamuresc orgoliul inflamabil al vreunui specimen despre tabieturile mele, cum ca sa vie numai cand l-oi chema, sa plece cand m-o incomoda si intre aceste intervale sa nu sune ca tampitu sa vaza ce fac, ca am oroare si sa nu dea Dumnezeu sa scrie mesaje plictisitoare, si, mai grav, cu greseli gramaticale. In asemenea dispozitie, sorbind o licoare la un jazz live, alaturi de buna mea prietena la fel de sucita, am cunoscut un tip………….Nu intru in amanunte, vreau doar sa redau concluziile. Argumente pro: nu are timp sa ma sufoce, incomodeze, plictiseasca. Nu discutam despre bani, facturi. Nu ma intreaba cate flacoane cu creme de corp am. Nu ma intreaba unde-am stat pana la ora asta (ca habar n-are la ce ora ajung acasa) . Nu ma intreaba ce-avem de mancare. Nu il vad niciodata destul ca sa am senzatia ca devine previzibil, expermintez delicioasa senzatie de dor, gelozie, emotie……Dezavantaje: nu are cine duce gunoiul, cara sacosele, suporta apucaturile si crizele de personalitate, oblojii in situatii de maxima tristete, asezat perna sub cap la televizor, gasit ochelarii rataciti, intins o cesca cu ceai la suferinta, intreba cum esti, ce faci, ce ai. Nu are cine se minuna de talentele mele culinare, de pijamaua mea infioratoare, cadou de la bunica, de acum 10 ani, nu are cine sa petreaca saptamani cu mine la tara, la strans fan, cules mere, scos cartofi etc. Si mai ales, lipseste privirea aceea tacita, cat 10 000 de cuvinte, care inseamna, ma bucur ca esti aici. Sectiunea doi, cumparaturi la mall. Insotita de un barbat, doar daca e gay, are mult bun gust si e haios cat cuprinde. De o femeie daca vrem sa ne hlizim aiurea imbracand haine in care aratam oribil, singura pentru a privi cutiute de lemn, pictate, carti, parfumuri, ceaiuri aromate, haine moi, cu broderie, tabluri in care ma mai pierd. Exclus mall-ul. Acolo calc foarte rar, cu scop precis si durata cronometrata. In schimb ador sa merg incognito, vreo doua ore, intr-o cafenea boema, sa savurez o ciocolata fierbinte, sa rasfoiesc o revista, carte….si sa privesc lumea. Am tasnit unpic din calimara, Simona, esti plina de miez, haz si talent ca intotdeauna. Alina, mare curaj, sa faci cornulete. Au iesit ele unpic babuin, da sunt autentice 🙂 Omuletule, mda, vezi, eu si tehnologia inca nu ne-am intalnit. Da cine stie….Sa visati frumos! Eu deja visez, maine merg la scoala (ssttt., va spun un secret ) si am intalnit o tipa foarte interesanta cu care am petrecut sase ore in doua zile, adica am sarit cateva cursuri si am zacut amandoua pe o canapea, intr-o cafenea. Si asta, pentru mine, e foarte mare lucru, in foarte multa mea singuratate si foarte putinul meu timp liber.

    Ulicica 10 octombrie 2010 22:10 Răspunde
  • Barbati la Simona Mall, fara papornita.
    Barbatii vin la tine pe blog, Simona, ca la mall, sa faca window shopping ca doar sunt aici atatea doamne cu idei frumoase si proaspete, talente culinare si poetice, rochite rosii si pantofi rosii, cornulete si placinte, fete cu ciucuri si pulovere mov, flirturi povestite cu mana pe tastatura (ba uneori cu detalii care dau în foc), zornait de argint(i), posetute si pupaturi, etc 🙂 Unde mai gasesc ei asa ceva ? 🙂
    Chiar daca nu sunt multi sa se manifeste concret, cu pixul, îi simt extrasenzorial cum se agita, numerosi, ca niste bondarei prin magazinul tau virtual, holbandu-se la modele 🙂

    Thomas Man 10 octombrie 2010 22:38 Răspunde
  • Thomas, ce condei fermecat ai tu ! Cat de frumos exprimi ceea ce se intampla pe aici !

    Marina 10 octombrie 2010 22:42 Răspunde
  • Oho.

    Eu de mult nu am citit carti, sau tu scrii foarte bine?

    Slavic 10 octombrie 2010 22:54 Răspunde
  • Marina, mersi de complimentareala, ma faci sa ma-nrosesc si pt o fantoma nu prea merge 🙂 Ei, nici chiar asa, ma stradui si eu ca doar sunt pe strada Simonei si sunt atatea domnite cu tocul înmuiat în calimari fermecate 🙂

    Thomas Man 10 octombrie 2010 23:57 Răspunde
  • Slavic, bun venit !
    Adevarat grait-ai, Simona scrie minunat, de aceea ne vanzolim multi prin barlogul asta ! 🙂

    Thomas Man 10 octombrie 2010 23:59 Răspunde
  • No, Trecatorule, ca eu taman culorile le comparam, no! 🙂

    Simona Catrina 11 octombrie 2010 0:13 Răspunde
  • Liana, cateodata, si eu detest weekend-urile, dar starea e fluctuanta, depinde de foarte multe lucruri… La redactie, ma distrez mai consistent. 🙂

    Simona Catrina 11 octombrie 2010 0:14 Răspunde
  • Victoria… iti multumesc! 🙂

    Ulicica, te citesc cu respiratia pe „silent”, ca intotdeauna. Superb… Mai spune-ne.

    Thomas, asa-i unde mai gasesc ei fete cu ciucuri in ziua de azi?

    Slavic, bine-ai venit… si multumesc! 🙂

    Simona Catrina 11 octombrie 2010 0:18 Răspunde
  • Uli, hai sa ne luam de brat si sa mergem la o cafea sau la o ceainarie (stiu eu una care are ceai cu caramel 🙂 ) si sa trancanim despre Jane Austen. Sau altceva. Se pare ca numai noi n-avem veleitati de shopping-…nu stiu cum! Cum se numesc „tantele” (asa am auzit eu prin oras! 🙂 ) care vor la cumparaturi?? Eu imi pierd vremea prin ceainarii, magazine mici, Carturesti si tot asa.

    Simona, te anunt ca m-am distrat tare bine citindu-te! 🙂 As comenta multe pe asta tema, dar s-a scris cam tot ce era de scris. Ce sa mai zic si eu?? 🙂 As putea sa zic doar ca eu am fost o singura data in AFI, lucru care m-a infuriat tare! Pai, aproape m-am ratacit!! 🙂 Si eu nu m-am ratacit in New York, Boston, Paris, Stockholm, Oslo si altele asemenea si mai aveam putin si ma pierdeam pe-acolo! 😀 Unde mai pui ca vroiam sa sun la Politie sa le zic ca mi-au furat unii masina din parcarea supraetajata, desi uitasem complet daca eram la portocaliu sau verde sau ce culori mai sunt pe-acolo! 😉 Si, cel mai mult mi-a „placut” pe scara rulanta care te ducea la (sau spre, nu mai stiu!) locul ala gen Food court, cum i-o fi zicand … Sa mor de inima, nu alta! Pana in ziua de azi sunt convinsa ca eram intr-un cadru facut dupa desenele animate The Flintstones… 🙂 Imi venea sa tip: Wilmaaaa, dar m-am gandit ca ma dau aia afara!
    Asa ca, desi stau la 15 min de mers cu masina de minunea asta de mall, cand tre’ musai sa merg la mall, eu merg la unul singur: la Baneasa. Insa am un intreg ritual de respectat bazat pe faptul ca mai intai ma vait vreo saptamana, toata lumea stie unde merg. Insa am descoperit eu ca ala are 2 calitati indispensabile unui mall: e mic 😀 si-l dau gata in jumatate de ora ceea ce ma fericeste foarte si are IKEA, de unde imi iau cafea si unde ma uit ca tuta la mobila pe care nu mi-o permit, in amintirea zilelor frumoase, cu vara polara si plimbari si … of! 🙁

    Alina, da si mie un cornulet! Eternul referen romanesc… 😀

    Anamaria 11 octombrie 2010 0:20 Răspunde
  • Ia uite! Mi-a iesit si mie hlizitul!!! 😀

    Anamaria 11 octombrie 2010 0:21 Răspunde
  • Anamaria, cum faci de te hlizesti ? 🙂

    Thomas Man 11 octombrie 2010 0:40 Răspunde
  • Tu nu te hlizesti la fel de mult! 🙂 Conform instructiunilor lui ODLM: „:D”, fara ghilimele! Si iese 😀 😀 😀 Si mai pot (sau ar trebui sa pot!) si :)) b-)
    sa vedem ce a iesit!

    Anamaria 11 octombrie 2010 0:50 Răspunde
  • hai ca n-a iesit decat hlizitul! 🙂 bun si el!

    Anamaria 11 octombrie 2010 0:51 Răspunde
  • 😀 ?!

    Thomas Man 11 octombrie 2010 0:53 Răspunde
  • Mersi, A, asta-i un suras si mai alb, se asorteaza mai bine la fantome 🙂
    😀 😀 😀
    Va doresc hlizeli maximale !

    Thomas Man 11 octombrie 2010 0:55 Răspunde
  • BRAVOooooo! 😀

    Ce de invidii generam cu aceast dialog plin de miez!

    Anamaria 11 octombrie 2010 0:55 Răspunde
  • Nu faci o fraza frumoasa fara mirodenia gustoasa 😀
    Unele mici banalitati sunt necesare ca aerul pe care-l respiram 🙂
    Si, apropo de aer, sa dam „miez” serios si alegoric :
    O lume bolnava, viitor poetic :
    O viziune un pic futurista a civilizatiei în care gravitam, salvata de fluturasii imaginatiei :
    The Chemist – Lullaby #1 (mercy)
    http://www.youtube.com/watch?v=4F4_v2U-_C8
    Arca lui Noe, maine :
    IS TROPICAL – SOUTH PACIFIChttp://www.youtube.com/watch?v=xqYi_z_zW3A

    Thomas Man 11 octombrie 2010 0:59 Răspunde
  • Bine ca au venit fluturasii, altfel as fi intrat in depresie.
    Si antiteza:
    http://www.youtube.com/watch?v=YjegSDxnVX0&feature=related
    😀
    Somn usor!

    Anamaria 11 octombrie 2010 1:11 Răspunde
  • Da, Alina, aia erau „tarlicii” mei adorati, ca de emotie si exaltare, ii purtam si in februarie, cand am venit in tara! 😀 Vaaaai, ce te enervam, huh?

    Simona Catrina 11 octombrie 2010 1:38 Răspunde
  • Anamaria, ai fost tu o singura data la AFI si eu am fost de 40 de ori, insa tot tu ai fost mai aventuroasa ca mine, eu nu m-am cocotat pe poduri si stanci, si nici n-am patinat, desi ador. Eu am tinte precise, de obicei C&A si alte cateva magazine, Real-ul si ceva farmacii, electronice – incidental. 🙂 In schimb, tu vad ca ai adunat adrenalina cat sa umilesti un rezident din Timisoarei/ Milea, ca noi. 🙂

    Simona Catrina 11 octombrie 2010 1:41 Răspunde
  • Ati adormit, domnilor? 🙂 Daca nici dupa asta nu va treziti……

    http://www.youtube.com/watch?v=JW2miF1-Dc8

    Simona Catrina 11 octombrie 2010 2:18 Răspunde
  • @Simona- Didem este cunoscută femeilor pentru părul ei, iar bărbaţilor… am uitat! Să spunem pentru tot, doar-doar ajungem la struguri.
    Cumva ştii cum îl cheamă pe sultanul ei?

    Omuldelamunte 11 octombrie 2010 3:00 Răspunde
  • Proasta ar fi sa asculte de sultan. 🙂 Ierarhic si erotic, am impresia ca ea porunceste.
    Dar ai o intuitie fabuloasa, eu chiar ii admiram parul si ma gandeam cum s-o printez sa i-o arat coafezei mele!!!

    Simona Catrina 11 octombrie 2010 3:35 Răspunde
  • De mers cu iubitul la cumparaturi de haine si briz-brizuri chiar nu-mi place, ca vreau sa probez in tihna, fara sa-mi fac griji ca-i ghioraie lui matele.
    Mersul la supermarket e alta treaba. Rutina domestica e parte din viata, iar iubirea care se cocoseaza sub greutatea ei nu e o iubire pentru mine. Daca nu vrei sa umbli murdar si sa mananci doar semipreparate, atunci volumul jos si cardul la inaintare! Am zero toleranta pentru domnii care se plang ca e trivial sa-i obosesti cu astfel de lucruri, de parca ar fi reparat ei stratul de ozon daca nu le puneai tu in carca sarcini gospodaresti. Dar am avut noroc, am nimerit un gurmand care se entuziasmeaza cand vede in cosul de cumparaturi proiectia festinurilor care vor urma, asa ca nu se mai plange de nimic :).

    catintherain 11 octombrie 2010 6:59 Răspunde
  • Ce fiori, cand se umpleau crapaturile primului mall din Bucuresti!!
    Din cauza aluia am ramas eu cu inca o impresie in salba celor false, cum ca toate mall-urile au acoperis rotund, de parca toate ar fi fost circurile foamei. Unele sunt numai circuri, pur si simplu.
    Asa se face ca n-am vazut, acum niste ani, un ditamai mall crescut la o intersectie vecina, desi am trecut pe langa el de un numar de ori.
    Pai daca nu avea cupola!
    Eu am hoinarit pe campuri americane, in cautare de liniste si alte baliverne si am aterizat intr-o foiala motociclista de zile mari.

    amalia 11 octombrie 2010 7:42 Răspunde
  • @Simona- Didem nu stă printată. Iese poza mişcată. Este mai indicat să-i dai link-ul, iar dacă coafeza ta este bărbat, să te aştepţi să vină la scaun numai după vreo 10 replay-uri.
    Cum mai intuieşti tu beţia puterii formelor! Parcă şi văd un sultan de plastilină topit de Celsius mulţi, intraţi odată cu ea în ritmul drăcesc al tamburului.
    Didem are graţie. Didem are putere.

    Omuldelamunte 11 octombrie 2010 10:05 Răspunde
  • Mallurile noastre, toante
    (sau Viata ca o Prada)

    La Mall, sa demolam cuvinte, cu dedesubtu’aprins fierbinte
    Sa ne luam haine-n exces, masura: maxim un XS
    Pe mana sa purtam lejer, cate-un baiat de Cartier
    Iar in picioare, spre calcare, un nerv pansat cu nerabdare
    Pe trupurile noastre, toate, cele de sfinte, cele cu pacate
    Sa punem valuri de matasuri fine, unde e gol sa punem stari de bine
    Si cand la cozi vom sta spre plata dreapta, sufletul nostru (caci si el asteapta)
    Sa il privim ca pe un mic carat, si sa vedem c’aproape-a expirat
    🙂

    Ana-fun 11 octombrie 2010 10:26 Răspunde
  • Simone, eu nu stau langa AFI dar ajung destul de repede. Daca ma leg la ochi, pot chiar sa ajung la o cafenea centrala in 2 min. Mai repede merg ca orbul, decat cu ochii dilatati si imprastiati prin vitrine. Cred ca o companie buna poate schimba gustul cafelei. Cafeaua bauta cu tine trebuie sa aiba un gust de trezire, simultan pufos. Daca va strangeti intr-o zi din blocuri roz la Mall, tare mi-ar placea sa acceptati si fantome care bantuie blocuri in culori nedefinire, comme moi. 🙂

    Ana-fun 11 octombrie 2010 10:31 Răspunde
  • nedefinire = nedefinite 🙂

    Ana-fun 11 octombrie 2010 10:32 Răspunde
  • Si ca sa zic pe scurt ce as putea spune pe lung sau chiar tridimensional: mie nu imi mai place la mall sau oricum s-ar numi locul in care o femeie merge sa isi cumpere o ora de bucurie sau un barbat cu card. Imi placea sa ma pierd cu orele printre haine, bijuterii, pantofi (asta cu pantofii inca nu mi-a trecut, cred ca e o boala cu care va trebui sa accept ca o sa mor; ironia sortii ar fi sa mor desculta 🙂 ), insa am devenit un om suficient de trist pe dinauntru (si cu atat mai vesel pe dinafara), cu o asa de tangibila senzatie a trecerii timpului (de obicei pe langa mine, uneori prin mine), incat oricata bucurie de secunda mi-ar aduce un H&M sau Mango (ei croiesc ceva ce eu pot sa port fara sa ma intorc de 5 ori din casa pentru ca arat ca un caz de „5×5 greseli vestimentare”), nu pot uita ca, la un moment dat, hainele trebuie scoase si, sub ele, ma regasesc mereu pe mine, ceva croit de un designer care, inainte de a finaliza „creatia”, a uitat sa scoata acele de siguranta si tivurile albe pe material colorat si sa puna luminile potrivite ca sa scoata in evidenta ceea ce merita vazut 🙂 .
    Pentru cei care sunt tentati sa creada cele de mai sus (eu le-am crezut cand le-am scris), trebuie sa adaug ca exista acel al F-lea simt (F de la femeie, famme, fwoman 🙂 ) care, desi uneori adormit, nu dispare niciodata si, deci, daca ma veti vedea cocotata pe vreo scara, cautand cu disperare numarul meu din cine stie ce articol vestimentar, sa stiti ca sunt tot eu, dupa ce si ultima urma a drumului care duce catre mine mi s-a sters din memorie, unde a ramas doar impartirea pe marimi: XS, XL, XXL, X5 🙂

    Ana-fun 11 octombrie 2010 10:46 Răspunde
  • vad ca nimeni nu e pe aici, nu-i nimic, asta imi da timp sa ma corectez: famme = femme 🙂

    Ana-fun 11 octombrie 2010 11:11 Răspunde
  • Ana- Bell- clopoţeşti! Ţi-e a juca!

    Omuldelamunte 11 octombrie 2010 11:16 Răspunde
  • ODLM: Sunt model, de la Chanel, mi se zice Mademoiselle 🙂
    Mi-e a ma juca cu vorbele, da’ eu la jocuri mereu pierd (sau asa mi se zice: „ai pierdut!”; nu stiu niciodata exact ce, ca nu-mi masor zona de confort inainte si dupa 🙂 )

    Ana-fun 11 octombrie 2010 11:25 Răspunde
  • Ana- Bell- mai există o zonă de comfort şi „în loc de” şi uneori n-ai ce pierde!

    Omuldelamunte 11 octombrie 2010 12:05 Răspunde
  • ODLM, scuze, azi sunt intr-o dispozitie mai proasta, n-ar fi trebuit sa aduc sucul de lamai aici 🙂 Ma duc sa caut un tort, sa-mi schimbe dispozitia si sa faca acele cantarului sa joace dupa cum le cant eu de deasupra talpilor 🙂

    Ana-fun 11 octombrie 2010 12:17 Răspunde
  • Ana Bell- vous avez tort! Acele ace ale cântarului sunt foarte hotărăte şi nu joacă. Au o fixaţie nătângă spre mai mult decât ne dorim.

    Omuldelamunte 11 octombrie 2010 12:47 Răspunde
  • Buna tuturor,
    Citesc de ceva vreme blogul insa acesta este primul meu comentariu. Sunt casatorita de aproape 2 ani si jumatate cu un barbat pe care il iubesc in fiecare zi mai mult. Sunt dimineti in care il privesc dormind si ma minunez cat de norocoasa sunt ca el m-a ales pe mine, dintre toate femeile lumii, sa ma iubeasca si sa imi stea alaturi o viata intreaga. Suntem de ceva ani impreuna si inca simt cum nu ma mai tin genunchii cand ma saruta, nici vorba de plictiseala, rutina sau lipsa pasiunii. Pot spune cu toata sinceritatea ca sunt inca foarte indragostita de sotul meu:)
    Referitor la mersul la mall, urasc sa merg la cumparaturi cu altcineva in afara de el si sunt norocoasa ca mersul cu mine sa-mi cumpar diverse e si pentru el o placere. Stiu, veti spune ca se preface sa nu ma simt eu vinovata, dar nu e asa. Majoritatea hainelor mele sunt alese de el, are rabdare si gusturi impecabile. Cand eu am ceva treaba prin apropierea unui centru comercial( mers la cosmetica, coafor, tot felul de lucruri de genul:))el se duce sa bea o cafea in mall-ul respectiv si de cele mai multe ori cand vine sa ma ia mi-a cumparat cel putin un lucru( o rochita, un parfum, pantofi – niciodata nu mi-a cumparat o pereche sa nu-mi vina perfect, spune ca ii masoara cu palma:)). Nu ii place sa mearga la cumparaturi pentru el, dar mi-ar cumpara mie toate lucrurile frumoase din lume, indiferent cat timp si bani il costa. Nu este un barbat toarta sau accesoriu, asa cum considera unii dintre voi barbatii care fac asta, ci este un barbat care isi adora sotia, care o respecta si care isi doreste s-o faca fericita in fiecare clipa.
    Scuze, am scris un roman intreg, dar am simtit nevoia sa vedeti macar pentru o clipa situatia din alt unghi, al oamenilor care se iubesc si care cred ca pentru care zambetul omului iubit merita sa mergi pana la capatul lumii si inapoi, cu atat mai mult la mall :))

    goldeneye 11 octombrie 2010 12:50 Răspunde
  • ODLM, am Mall a la tete 😀

    Ana-fun 11 octombrie 2010 12:53 Răspunde
  • Ana Bell- crampon par crampon se tire. Du-te la mall şi cumpără-ţi ceva pentru sufletul tău cu toc înalt!

    Omuldelamunte 11 octombrie 2010 13:07 Răspunde
  • ODLM, ma intrebam daca ai folosit in compozitia frazei „tort”ul romanesc sau pe cel frantuzesc. Daca e vorba de ultimul atunci da, j’ai tort 🙂

    Ana-fun 11 octombrie 2010 13:28 Răspunde
  • ODLM (si ii promit lui Anu-Funu ca ma opresc aici 🙂 ): sufletul meu poarta opinci. Pe care, uneori, uita ca le poarta. 🙂

    Ana-fun 11 octombrie 2010 13:29 Răspunde
  • Mademoiselle Ana, ce-ai patit? S-a facut frumos afara si pe tine te lua valu’ tocmai acum? 🙂 Noua ne place de tine si acrita si cu tort, sa stii! 🙂
    Asa ca, vorba cantecului: „Take a sad song and make it better.”
    Pout toi:
    http://www.youtube.com/watch?v=eDdI7GhZSQA
    si-un hlizit 😀
    Inapoi la munca pentru mine, iar tu treci la compus si remontat personalitatea-ti de Clopotica! 🙂

    ODLM, tu iar ai lucrat in shimbul de noapte?? 🙂

    Anamaria 11 octombrie 2010 13:32 Răspunde
  • Eu am folosit tortu’ romanesc, ca sa ne intelegem 🙂

    Anamaria 11 octombrie 2010 13:33 Răspunde
  • @Anamaria- eu am program de ‘telectual. Mă culc la 4:00 a.m. şi mă scol la 9:00 tot a.m. Totu-i mai cătinel în liniştea nopţii. Uite, Simona nici acum nu s-a trezit!

    Omuldelamunte 11 octombrie 2010 14:28 Răspunde
  • Dragelor, se vede treaba ca am ajuns la spartul tirgului, insa in materie de shopping s-a inventat si fast-food-ul. Adica te maninca palma sa spargi niste bani, dar parca n-ai da 2 milioane pe-un tricou la Mall. Exista locuri de pierzanie in ale shopinguitului unde cu 2 milioane pleci cu un brat intreg de toale.

    Miorlaupufos 11 octombrie 2010 14:41 Răspunde
  • Pentru harnici. Tocmai ce-am primit-o!

    RECUNOSTINTA

    De recitat solemn la inceperea zilei de munca:

    Iubesc biroul meu fără lumină!
    Mă simt în el ca vulpea-n vizuină!
    Iubesc mobila gri, plină de praf,
    Dulapuri burdusite, hârtii vraf.
    Concediul nu-l iubesc defel !
    Nici nu mai vreau s-aud de el!
    Nu trebuie să dorm! Nu vreau să am odihnă!
    De nu muncesc, deloc eu nu am tihnă !
    De munca mea sunt fericit,
    Nimic atâta-n viată n-am iubit !
    Iubesc computerul fereastră
    Cu scăfârlia lui albastră.
    Iubesc sedintele mai lungi
    Când am în creier cifre, dungi.
    Iubesc, vă spun acu’ din nou,
    Să stau o viată la birou!
    Îmi place munca! As munci
    Mai mult în fiecare zi.
    Nu vreau salariu! Nu vreau stimă!
    Mi-ajunge critica drept primă!

    Omuldelamunte 11 octombrie 2010 14:47 Răspunde
  • Anamaria, a venit valu’ si mi-a luat calu’ 🙂 Sau boii de la bicicleta. Tot un patruped, oricum numaram 🙂 Dar te-am citit si mi-am revenit 🙂 M-ai nimerit cu melodia; e cumva nedrept si aproape indecent cat de mult se pot juca sunetele cu emotiile noastre. Cand esti joooos, cautandu-ti buna dispozitie prin praful lasat in urma de civilizatie, muzica te poate ridica, la fel cum muzica te poate lua de pe Varful Omul(delamuntesaudelases) si sa te coboare in Valea Gap, ca in romaneste suna nasol 🙂 Multumesc mult. Ofer la schimb de haine muzicale un Tudor Gheorghe trecut macar o data prin sufletul romanesc, de unde a cules ce era mai bun si a ales sa nu vada niste tare cam moi ale natiei 🙂
    http://www.youtube.com/watch?v=LdRpDbuyxVQ&feature=related

    Ana-fun 11 octombrie 2010 15:00 Răspunde
  • Pingback: polimedia.us/fain/

  • Uli: multumesc. Stii tu pentru ce. Si, daca nu stii, o sa iti dai seama 🙂

    Ana-fun 11 octombrie 2010 15:04 Răspunde
  • stiu? of, nu beau cafea de trei zile, abia mai stiu cum ma cheama, imi vajaie capul
    apropo, am luat legislatia, sa dea Domnu sa mai trec de traseu si….am un vis copt in cosarca. Celalalt e deja implinit, la Cluj e o toamna insorita suuupeeerbaaa. Inca putin si ajungem sa bem impreuna o cafea, am auzit ca la Bucuresti este si decofe. 🙂 Cum imi dau seama? Sunt debusolata rau, seminar pe Shakespeare, azi sunt cu profunzenia la pamant. Anutzo, tu esti ca un mar mare, copt la ler si cu muulta scortisoara!

    Ulicica 11 octombrie 2010 15:08 Răspunde
  • Adecata oi parea tu usor botita, da tot aromata ramai 🙂

    Ulicica 11 octombrie 2010 15:11 Răspunde
  • ti-am zis ca stau rau cu prfunzenia

    Ulicica 11 octombrie 2010 15:12 Răspunde
  • cred ca Anutza a plecat si eu n-am apucat sa-i aud glascioru 🙁

    Ulicica 11 octombrie 2010 15:16 Răspunde
  • Uli, imi place ca ma caracterizezi cu privirea in vitrina: eu as fi zis sifonata, dar si botita merge 🙂 La Bucuresti sunt de toate, mai putin ce ne trebuie 🙂 Gasim decaf 🙂
    Acu’ trebuie sa ma duc sa imi pun niste intrebari existentiale si sa mai las si pe altii sa vorbeasca, nu vreau sa va sperii cu logoreea din inlocuitori de bumbac. 🙂

    Ana-fun 11 octombrie 2010 15:19 Răspunde
  • Ce m-a amuzat articolul tau! Intamplarea face ca si eu am fost sambata la mall stiind cu precizie cele doua lucruri pe care le vroiam si asta ca sa nu bantui prea mult. Am admirat si eu acele mutre lungi si plictisite de „mamiferi” pe post de cuier pentru geanta si card pentru casa. Insa, recunosc ca am fost invidioasa pe acele pipite de mall cand asteptam tramvaiul in statie cu o sacosa de firma in mana stanga si umbrela in dreapta, iar geanta o lasasem sa-mi atarne in fata ca deh… mergeam cu RATB-ul…

    Doriana 11 octombrie 2010 15:40 Răspunde
  • Amalia, mi-a placut teoria circurilor… 🙂

    Ana-fun… 🙂 Foarte amuzant, si ce coincidenta, eu chiar port marimea X5, in visurile mele (dar cutie de viteze si nasturi automati!) 😀

    Goldeneye, povestea ta intra in colectia acelora care, fara indoiala, ne dau curaj. E splendid ceea ce ti se intampla. Bine-ai venit! 🙂

    Miorlaupufos, bine ai venit si tu – si chiar te rog sa-mi spui si mie daca stii locuri de genul celor pe care le pomenesti, eu nu prea mai sunt la curent cu ceea ce se intampla in comertul bucurestean, dupa sapte ani de exil… Ca suna prea frumos ce zici tu acolo! 😀 Ma tenteaza.

    Simona Catrina 11 octombrie 2010 15:56 Răspunde
  • Simona,
    daca stiam de postul nou citeam de ieri… 🙂
    imi beau cafeaua cu voi. si rid si zimbesc…
    nu ma duc la cumparaturi la mall cu barbatul meu. unu, ca nu imi place sa-l stiu ca ma asteapta. nici nu stie sa se prefaca asa ca n-as avea nici macar sansa unui zimbet fals. si tot unu, n-ar merge cu mine nici rugat. se intimpla (rar spre foarte rar) sa mergem impreuna cind vrea sa cumpere ceva pentru el si nu este sigur. in rest ritualul de cumparat haine, pantofi sau cosmetice este ca eu merg la cumparaturi singura. cumpar si pentru mine si pentru el. probeaza acasa, ii vin bine le opreste, nu-i vin bine le duc inapoi. isi cumpara singurel de pe internet.
    de cind puiul cauta colegi de joaca de virsta apropriata mergem impreuna la mall. tata si copil la plyaground. mami bintuie mall-ul.
    alimentele le cumparam impreuna fiindca nu sint atit de nebuna (a se citi proasta) incit sa car alimentele pe o saptamina singura. si apoi isi mai si el cu parerea ce trebuie cumparat si ce nu. ocazional, se duce si singur. il dotez cu lista si se descurca foarte bine.

    iana 11 octombrie 2010 16:09 Răspunde
  • si nu,
    nu le invidiez de loc pe femeile care isi care barbatii cu ele la mall. tablou mai timpit decit barbatul cu poseta asteptind rabdator (in US au si fotolii pentru dumnealor la intratea in magazin) nu prea mi-a fost dat sa vad.

    iana 11 octombrie 2010 16:11 Răspunde
  • deloc, sorry

    iana 11 octombrie 2010 16:11 Răspunde
  • Glasses?

    A policeman stops a lady and asks for her license. He says „Lady, it says here that you should be wearing glasses.”

    The woman answered „Well, I have contacts.”

    The policeman replied „I don’t care who you know! You’re getting a ticket!”

    Omuldelamunte 11 octombrie 2010 16:51 Răspunde
  • ODLM: and the woman replied: U2, Brutus ? 😀

    Ana-fun 11 octombrie 2010 17:09 Răspunde
  • Simone, eu inca incerc sa ies dintre marimi 🙂 Dar ma indrept catre X5 cu toata viteza 🙂 Sunt un automat de imbracat 🙂

    Ana-fun 11 octombrie 2010 17:11 Răspunde
  • Ne-am frantzuzitara ? 😀
    Ne-am pus ochelari de limba engleza ? 🙂
    Vaz si auz monstruletz : ati dat-o pe limbi externe ? !!! Jocuri de cuvinte mai iuti decat alea de picioare ?
    Si âia de nu pricepe franceza ce face ? 🙁
    Atentie, e mall-ipsitoare jucaria voastra 🙂
    Si înca ODLM mai stie si mall-dava, cu acshent di pi prut 😀
    Eu ma rock&roll, nu la mall ci la blogrol, «ca se-nchide la non-stop», cum zicea o fantoma draga de-a mea.
    Saptaluna cu dansuri din buricel, ca doar a dat Simona tonul si exemplul 😀

    Thomas Man 11 octombrie 2010 17:58 Răspunde
  • Doamne ce v-ati mai jucat ieri.
    Norocul meu ca azi nu se munceste in Canada si am avut cum sa recuperez tot ce ati scris si pe unde ati mai umblat si ce v-ati mai cumparat.

    Iana ai cules mere si bostani?

    Simona aici si mall-ul e inchis azi… m-as fii dus ( ca sa plec de acasa… ghiciti voi dece vreau asta).
    La cumparaturi merg singura si cumpar pentru toata lumea. Mai sunt ocazii in care vor baietii cu mine la un magazin special si atunci stiu ca trebuie sa vad culorile mai bine si sa le spun daca camasa merge cu jacheta si mai stiu si aceasta solicitare sfarseste prin „plateste mama”

    CristinaC 11 octombrie 2010 19:10 Răspunde
  • Vă doresc un X6 + Q7 şi bani să le exploataţi.

    Omuldelamunte 11 octombrie 2010 19:18 Răspunde
  • Omule, bun programul tau, dar tre’ sa ai grija. Si eu am fost multi ani autoarea unui program de somn de la 4 la 10, uneori chiar de la 5. Intr-o zi, insa, m-am trezit beneficiara unor superbe dureri de … fiere! Diagnostic: oboseala+prea multa cafea+ „Sunteti nebuna? Vreti sa va nenorociti? Cum sa pierdeti noptile? si tot asa 🙂 ” Adevarul gol-golut e ca mi-am revenit greu, dar a trebuit sa sacrific ceva. Cum nu renunt la cafea, mi-am ordonat programul si acum dorm de la 2! 🙂 Mi-a luat un an, dar am reusit! 🙂 Nu-mi iese mereu, dar eu am aceasta aspiratie! Cei din jurul meu ma considera excentrica. De, astia cand adorm de la 12, au migrene o saptamana! Au meserii din acelea palpitante si pline de responsabilitati, care ar darama lumea (hai, macar orasul, sectorul, blocul, piata, ceva!) daca n-ar fi realizate la timp si, neaparat, de ei. 🙂

    Anamaria 11 octombrie 2010 20:24 Răspunde
  • Dragilor, dupa o zi de luni tampitoare si enervanta, cu un trafic care nu stim de unde rasare brusc uneori, parca toti o iau razna si se napustesc fix pe strazile pe unde mergi tu, punand stapanire pe toate locurile de parcare….asadar dupa o zi pe care nu vreau sa mi-o amintesc, revin printre voi ca sa ma inveselesc si sa declar ca nu mai vreau sa lucrez, vreau o renta de undeva, sau un job care sa presupuna 2 ore de stat la Starbucks (research), 2 ore de shopping si 5 de citit carti frumoase. Intre timp, multa muzica buna si calatorii in vacante.Vedeti, as lucra si peste rpogram:)
    Asadar nu mai vreau sa lucrez, vreau sa ma mut la un mall de unde sa aleg ce vreau eu, fara fitze, doar flavoured coffee, prieteni, de-astea. Veniti?

    Corina L 11 octombrie 2010 20:35 Răspunde
  • Draga Simona,
    Stiu ca scriu off topic dar tocmai am terminat de citit articolul tau din tango legat de cateva reivste de la noi si nu m am putut abtine sa nu ti scriu si sa te laud.Vorba aceea stiu ca tu stii deja asta dar poate pentru unele momente in care ai dubii sa ti amintesti ce am scris eu aici.AM ras de „m-am spart” cand am vazut „sani ca niste struguri grei” ai Innei si dupa 10-15 min de ras prostesc mi am revenit si ma tot intreb cum e posibil sa scrie intr-o revista asa ceva? Mi am revenit repede insa si din asta caci mi am amintit ca traiesc in Romania deci era de asteptat.

    Si vorba aceea „de la mine pentru voi”:

    http://www.trilulilu.ro/cassaloco/26abe93596ac9f

    sper sa va placa:D

    Andreea Voicu 11 octombrie 2010 20:45 Răspunde
  • Draga Iana, cam acelasi stil de viata aveam si eu cat stateam in Canada (minus copiii)… With my ex. 🙂 Frumos… In rest, asa e, nu exista un tablou mai deprimant si enervant deopotriva decat un barbat oropsit, asteptandu-si nevasta din cabina de proba. 🙂

    Cristina, Happy Thanksgiving!! Uite-asa mi-e dor de Canada, de weekend-urile ei de trei zile si de mall-urile inchise… 🙂

    Corina, cand afli de vreun job cum zici tu acolo, sa-mi spui, sa-mi duc si eu CV-ul, ca dupa fisa postului, corespund suta la suta. 🙂

    Andreea, iti multumesc mult! 🙂 Ei, uite ca se poate, in reviste scrie asa ceva, iar de la luna la luna, grozaviile si gogomaniile se indesesc, tufele sunt din ce in ce mai crete si mai dese! 🙂

    Simona Catrina 11 octombrie 2010 21:01 Răspunde
  • Omule de la Munte,
    eu pot sa am un X3 sau un Q5? sint mai mici si mai dragutze. si nu vreau 2 ci doar unul dintre ele.
    Simona,
    eu nu spun ca ma aflu in situatia ideala. nici pe departe. dar am cautat „idealul” prea mult si m-am saturat de cautari. ma multumesc cu ce m-a captusit soarta. si nu-mi displace sa am timpul meu si spatiul meu – adica numai ale mele si numai pentru mine. fie chiar si numai pentru 1-2 ore. atita vreme cit imi sint respectate – timpul si spatiu – sint fericita.
    CristinaC,
    cules bostani, plimbat cu tractorul in paie, cules mere. copil plin de paie si praf. abia se mai tinea pe picioare dar nu se lasa dusa de acolo.

    iana 11 octombrie 2010 21:37 Răspunde
  • “sani ca niste struguri grei” – vai cat de tareeeeee!!!!
    Si eu credeam ca asta: „este important sa-ti pregatesti pielea pentru zbor” a fost tare :))))))) Simona, dar le gasesti nu gluma!!!!

    Andres

    andres 11 octombrie 2010 21:50 Răspunde
  • Simona multumesc. A fost happy cooking& serving. Azi semi-lenevesc. Ploua tomnatic, vreme perfecta pentru lenevit.

    CristinaC 11 octombrie 2010 22:25 Răspunde
  • Ana-fun, Mademoiselle de la Chanel, atat de mult ma bucur ca te-am regasit! 🙂 Bine-ai revenit! Esti doza de energie zilnica a blogului, ce ne-am face fara tine? 🙂 Ma bucur ca-ti place muzica, nu stiu eu de ce, dar mi s-a parut ca este fix pentru tine! Multumiri pentru Tudor Gheorghe, am ascultat toata seara, cred ca am tocit discul, am stricat patefonul si nu m-am putut opri din zambit desi sunt atat de obosita. Mi-am dat seama tarziu ca nu am apucat sa-l vad intr-un concert…. Si, ca totul sa fie bleu, am vazut ca azi (marti) are un spectacol numit Cavalerii felinarilor tarzii, cu muzica de Zavaidoc si Moscopol. Asta da experienta muzicala! 🙂 Poate data viitoare…
    Maine voi levita (vorba lui TM) printre o mie de treburi, n-am sa apuc sa te citesc decat seara. Sper sa te gasesc vioaie:
    http://www.youtube.com/watch?v=wvY9VuerKbA
    😀 😀

    Anamaria 12 octombrie 2010 0:52 Răspunde
  • Anamaria 12 octombrie 2010 0:54 Răspunde
  • Simona draga, cu ajutorul Andei mi-ai intors serviciul de produs dor, acum visez numai sa ma plimb prin Bucuresti, prin zona despre care vorbiti voi si care, intamplator sau nu (cred ca nu) ma atrage si pe mine. Da, vreau acum printre blocuri, caci, desi aici suburbia e asa de fara cusur, pe mine astia nu m-au putut reforma pe de-a-ntregul.

    amalia 12 octombrie 2010 1:29 Răspunde
  • Doriana, draga mea, si eu am fost cu RATB-ul la mall si, sincer, scenariul pe care l-am urmat a fost cam acelasi, mai putin ploaia (parca – nici nu mai stiu si nici nu mai conta). 🙂

    Simona Catrina 12 octombrie 2010 1:32 Răspunde
  • Catintherain, e adevarat si necesar – si eu fac distinctia dintre tandemul fandosit si exasperant din magazinul de haine si cuplul furnicos si domestic, nevoit sa-si umple camara, de la supermarket… Ai dreptate. 🙂

    Simona Catrina 12 octombrie 2010 1:34 Răspunde
  • e liniste, deci se munceste 😉
    dupa Recunostinta de ieri a lui ODLM, v-a cam prins spiritul competitiei, nu-i asa?
    eu ma pregatesc sa-mi iau zborul, ma intorc in spatiu si timp (intr-un fel). si desi fizic voi fi mai aproape de unii din voi, nu stiu cit si cum voi putea accesa internetul. am sa intru destul de sporadic, sa-mi iau portia de oxigen de la voi…
    sa va jucati frumos si sa n-o mai necajiti pe Alina, da? Apropo Simona, cum am fost cornuletele made scrum from scratch?

    Dea Valma 12 octombrie 2010 9:43 Răspunde
  • DV, e liniste pentru ca se citeste (in stele) 🙂
    http://www.youtube.com/watch?v=4mX7ugJ5NM8&feature=related

    Ana-fun 12 octombrie 2010 9:56 Răspunde
  • TM, am auzit ca franceza e pe cale de disparitie si incercam sa o tinem in viata, facandu-i respiratie cuvant la cuvant 🙂 De fapt, cred ca latina are aceasta problema. 😀
    Errare humanum est sed perseverare diabolicum 😀 Mea culpa, magister 🙂

    Ana-fun 12 octombrie 2010 10:01 Răspunde
  • Anamaria, madmoazela cu pretententii de doamna de la Flanel a ras manzeste la abordarea eleganta a linkului din noua ta colectie de postari :D. Nici nu-mi pusesem bine inelul cu diamant roz peste manusa neagra si fondul muzical de sorginte clasic-necunoscuta, ca retina mea a captat mioritic in planul secund o capita de firma, din care curgeau ca aurul fire uscate de iarba. Cativa culegatori autorizati de aplauze incercau cu greu sa ia fata capitei, care se incapatana sa se invarta in jurul axei proprii, reflectandu-se in globul ocular al martorului ascuns in spatele fardurilor de obraz si al cardului ultramegagold de la cea mai tare banca din parcul auto. Nu am rezistat sa ii numar, mai ales ca se miscau repede si ciudat, parand a suferi de un dezechilibru hormonal redat prin gesturi foarte sugestive. Am reusit, totusi, sa ajung la No. 5, clasica poveste. Totul mi s-a parut apa de parfum de ploaie, pe ici pe colo baltoacele incercand sa ajunga oglinda pentru soare, sau macar pentru luna, dar avand intre ele si scop una bucata acoperis de hambar, prin care doar concertul din muzica de Vach ar mai putea gasi o cale catre inalt 🙂

    Ana-fun 12 octombrie 2010 10:20 Răspunde
  • N-ai de ce sa mea culpa, AF ! Glumiceam doar, fara pretentii de magister 🙂 Ba chiar mi se paru jocul vostru epatant, zau asa, pe criza asta mondiala de limba franceza 🙂
    Anamaria, total acord 😀 «AF, esti doza de energie zilnica a blogului, ce ne-am face fara tine?!» As adauga, pt posteritate si domnii de la balcon : AF, esti aur viu (si cota aurului este în Sussex 🙂 ), esti Puka noastra cea de toate zilele saptamanii (ma întreb cine se va pricopsi pe-aci cu un cap de magarus si cu amorul reginei ielelor ? 🙂 ), esti capitana nazbatiilor vorbitoare si noi îti suntem marinari ascultatori 🙂

    Thomas Man 12 octombrie 2010 10:26 Răspunde
  • Anamaria, modelele pareau toate sa fi facut dieta biafreza 🙁
    Cand sunt atat de slabe, manechinistele sunt miloase rau, e ceva maladiv în prezenta lor aschilambica, parca-ti vine sa le iei si sa le hranesti ca pe gasculitze, sa le pui la îndopat !
    Prefer (artistic vorbind, nu devoalez hormonasii proprii), modelele lui Botero sau Niki de Saint Phalle 😀

    Thomas Man 12 octombrie 2010 10:31 Răspunde
  • TM, m-ai deMallat 🙂 Tocmai cand mergeam pe calea cu 8 brate 🙂
    Am gugalit Botero si Saint Phalle, pas male 🙂

    Ana-fun 12 octombrie 2010 11:48 Răspunde
  • De ce-i necăjiţi pe ignoranţii limbii franceze?
    Aşa ar râde şi unul care a studiat hindusa în şcoală, de altul care ar fi convins că Mahabharata este o poziţie mult mai edificatoare decât Ramayana.

    Omuldelamunte 12 octombrie 2010 12:30 Răspunde
  • Cand va faceti lista de cumparaturi pt mall, ganditi-va si la micutii filipinezi/malgasi/chinezoi care-si solicita vertebrele pe filiera Nike & co.
    Genericul Simpsonsilor revazut de Bansky (artistii sunt nemilosi cu marketingul si exploatarea plastilinei de catre plastilina) :
    http://www.gamaniak.com/video-5794-simpsons-banksy.html

    Thomas Man 12 octombrie 2010 12:54 Răspunde
  • AF & ODLM, o dedicatie australiano-hexagonala pt voi :
    http://www.youtube.com/watch?v=XRZ-jLOrFfk

    Thomas Man 12 octombrie 2010 12:55 Răspunde
  • DV, cat de fizic mai aproape de unii dintre noi ? 😀
    Pe baza cartografiei fantomelor sau dupa Greenwich ? 🙂

    Thomas Man 12 octombrie 2010 12:57 Răspunde
  • Hexagon cu body-language pe toate laturile naturii umane cu masca. Eu am crezut ca apasarea de butoane premerge un zbor de tip star trek, dar nu catre stele si nu de catre Trecator. M-am (mim) inselat 🙂

    Ana-fun 12 octombrie 2010 13:20 Răspunde
  • ODLM, de unde si medicamentul Tantum Verde Yoga 😀

    Ana-fun 12 octombrie 2010 13:21 Răspunde
  • Un remember, tot din lectia de franceza fara magister, pt toti râsofonii : 🙂
    http://www.youtube.com/watch?v=X5hrUGFhsXo
    http://www.youtube.com/watch?v=JZG2Cb1I7oo

    Thomas Man 12 octombrie 2010 13:28 Răspunde
  • Stati ca am gasit macazul, schimb din galpo pe engleza, astept provincia chineza 😀
    http://www.youtube.com/watch?v=Lz_eJqQCCig&feature=related

    Ana-fun 12 octombrie 2010 13:46 Răspunde
  • galpo este frantuzescul pentru galop 🙂

    Ana-fun 12 octombrie 2010 13:47 Răspunde
  • TM, asta parca mi-ai predat si mie la un moment trecut dat. 🙂

    Anamaria, subscriu complet placerilor tale muzicale. 🙂

    Marina, 38 si eu. 🙂 da, da, roshu si mediu. si lejer. facem schimb, dupa ce ma satur de ei? 🙂

    eu mai am un singur dor, la marginea lumii, sa ma lasati sa…mall. adica, sa-mi fie shoppingul lin shi cardul aproape, pe-ntinsele rulante sa am un brand strain. 🙂 cum n-oi mai fi fitzoasa de atunci inainte, m-or asalta cu drag placerile aminte. Armani, Versace, Gucci-totuna, fiindu-mi prieteni, or sa-mi zambeasca iar din cerutti-luna. 🙂

    tania 12 octombrie 2010 13:56 Răspunde
  • Da, Tania, de aceea am si zis remember, si acum, ai remarcat, sper, am adaugat o completare pt context 🙂
    Nu de alta, dar putina clorofila nu face rau la floricelele noastre 😀
    Observi si ca fac eforturi sa devin mai lizibil, mai putin „baroccian”, cum ma catalogasesi tu ? 🙂

    Thomas Man 12 octombrie 2010 14:10 Răspunde
  • Simona, delicios articol!!! am murit de ras….. :)))))) Si eu tot incerc sa imi car prietenul cu mine sa imi iau haine, dar nu se lasa deloc- pesemne ca nu o fi rasa buna :)))))) Decat un iubit din asta pampalau care sa imi numere sacosele, mai bine fara :D:D:D:D

    Adnya 12 octombrie 2010 14:20 Răspunde
  • TM, cum asha? adica de ce nu ramai in casuta ta barocciana? Cine ti-a stricat malllinistea? 🙂

    tania 12 octombrie 2010 14:24 Răspunde
  • Si, la jumatatea distantei, engleza in Paris:
    http://www.youtube.com/watch?v=gfdL7k136co

    Ana-fun 12 octombrie 2010 14:46 Răspunde
  • Pai, Tania, n-am fost de atatea ori criticat ca as fi prea abscons, cam de neînteles ? Acum folosesc numai cuvinte obisnuite, gasibile si în dictionarul pt pitici 🙂

    În lipsa povestilor cu «finalizare» ale Liviei, care, sa fim cinstiti, au facut animatie/vâlva (cativa am avut chiar parul vâlvoi ! ) pe blog de-am iesit mai toti din barloage, o atingere senzuala mai soft ne-ar putea da jos pofta din cui 😀 :
    Ah, nu pun eu degetele pe tine 🙂 :
    Corinne Bailey Rae – I’d Like To
    http://www.youtube.com/watch?v=EfZZOc4Y07U&ob=av2n

    Thomas Man 12 octombrie 2010 15:03 Răspunde
  • Adnya, multumesc mult, bine ai venit! 🙂 Esti inteleapta si amuzanta, remarc luciditatea cu care „dai spatiu” consortului, ca sa preiau un sablon nord-american. Daaaa, zi mersi ca nu merge cu tine, acorda-ti timp de probat in voie si de razgandiri! 🙂

    Simona Catrina 12 octombrie 2010 15:04 Răspunde
  • Hei, everibadea, sau every funbadea 🙂 , put your records on :
    http://www.youtube.com/watch?v=3XWyD98rd14&feature=related

    Thomas Man 12 octombrie 2010 15:04 Răspunde
  • AF, esti o aristocata a vorbulitelor de duhovnic. Rasucesti silabele ca pe fusul de tors si iese o blana de… berbece 🙂

    Thomas Man 12 octombrie 2010 15:06 Răspunde
  • Apropo de razgandiri, Simona, ma întreb cate dintre voi s-au dus înapoi cu cumparaturile ? 🙂 😀 Un pantof, o bluza, un parpalac, o fusta, ceva din categoria asta ca tanga nu ti-o schimba asa usor 🙂
    Si asta-i un bai cu bataie lunga la cumparaturile compulsive asa de prizate în zilele noastre, de cate lucruri cumparate aveam CU ADEVARAT nevoie ? Cate vor zace în sifonier, uitate complet de „pornirea initiala” ? Avem acum un „coup de foudre” (na, ca ma „esprim” ca AF si ODLM) si maine a aterizat deja sub pat, ca si-n dragoste 🙂 ?
    Sau mall-ul e de asemeni sau mai mult o baie de multime de care avem nevoie azi, cand stam multe ore singuri în fata calculatorului ?

    Thomas Man 12 octombrie 2010 15:17 Răspunde
  • TM, eu eu eu: am cumparat o fusta si am dus inapoi un tricou. N-au vrut sa-l primeasca! 😀

    Ana-fun 12 octombrie 2010 15:29 Răspunde
  • Tania , ai fost delicioasa cu dorul tau ! 😀

    Marina 12 octombrie 2010 15:33 Răspunde
  • Marina, subscriu ref Tania 🙂

    Ana-fun 12 octombrie 2010 15:44 Răspunde
  • TM, in asteptarea raspunsului Simonei: daca desfaci putin captuseala, Mall-ul e o baie de haine de care, de obicei, nu avem nevoie, care ne bucura temporar, desi unele ajung sa ne bucure toata viata, sa ne legam de ele si sa le iubim atemporal (cum mi-am iubit eu niste ghete Esprit, in care ma simteam alta persoana, mai incaltata, fara nuanta bovina care precede, de obicei, acest cuvant 😀 ), un loc in care un psiholog nu s-ar plictisi dar n-ar sta, pentru ca nici un bolnav dupa haine nu constientizeaza boala si nu e dispus sa plateasca pentru a se trata de ceva de care, n’est pas ? (ca sa ma iau dupa TM care ii citeaza pe AF si ODLM :D), nu sufera. Mall-ul mai e si izbanda reclamei asupra ratiunii si, uneori, a nesimtirii asupra simtirii 🙂 Caci cate doamne care, altfel, abia susura cateva cuvinte mestesugite in locuri populate intelectual, nu s-au calcat pe picioare cu alte doamne pentru a ajunge la mult-visatul ceva produs sub licenta in tari cu probleme de subzistenta ? 🙂

    Ana-fun 12 octombrie 2010 16:01 Răspunde
  • Ana-fun, eu nu pricep cum doamnele (-rele) se duc la mall in papainoagele alea obositoare si intzepenite, de spui ca acolo si-au gasit culcush creierashele lor insiropate in gel de unghii false. La mall iei pulsul societatii, imi e clar. vezi cum se misca lumea, de-a lungul shi de-a latul comportamentelor mai mult sau mai putin extenuante in epatari. Eu la mall masor procentul de falsitate sau superficialitate a lumii in care traiesc. De multe ori ma cutremur, deshi tot drag in jos de pendulul asta dezastruos.
    maine, imi iau trening-ul si teneshii si purced la cumparaturi. 🙂

    tania 12 octombrie 2010 17:01 Răspunde
  • Tania, la Mall „iei pulsul societatii” si iti dai seama ca e in coma 🙂 Chemi Salvarea dar masina se afla in trafic, intr-o intersectie unde unul, cu ultimul model cu 4 roti dintate de atata ranjet a mangaiat tangential alte 5 masini, cu 200 km/h. Cand, in final, ajunge, asistenta iti spune ca nu mai are seringi si ca pacienta nu pare a avea fata umana, poate ar fi bine sa chemati un veterinar, zice ea. Apoi il ia pe dl doctor de mana si pleaca sa insele asteptarile sotiei acestuia 😀

    Ana-fun 12 octombrie 2010 17:10 Răspunde
  • Despre cum să dai pe spate o femeie.

    http://www.youtube.com/watch?v=bH3Kdl2vW5Y

    Omuldelamunte 12 octombrie 2010 17:26 Răspunde
  • ODLM, nu toti barbatii isi permit o masina de gunoi 😀

    Ana-fun 12 octombrie 2010 17:30 Răspunde
  • Actul cumpararii are implicatii psihologice/sociologice/filozofice mai profunde decat Pestera Scarisoara. Cumpar deci exist, asta e formula. Adica : sunt si eu o persoana ca celelalte din lumea asta (apropo, ieri faceam eforturi disperate si stangace, bineînteles, ca sa fiu si eu în rand cu oamenii, chestie la care un amic mi-a zis «nu te sforta prea tare, n-ai nicio sansa» :! ), obtin lucruri pe bani munciti (în Romania ar trebui spus «pe bani subtilizati cu talent» ? ), sunt parte integranta din societate si economie si fac ce-mi place pe banii mei, etc.
    Chestia e mai complicata nitel cand vrei sa-ti «cumperi» ceva sentimente si oferi, de exemplu, posturi cu beneficii si caiet de sarcini redus la un minimum hedonistic. O avalansa de fiinte doritoare postuleaza si-ti arata un puhoi de emotii pasionale numai ca ecuatia e mai complexa, cum ziceam.
    Nu sunt deocamdata mall-uri unde sa-ti cumperi doar cateva senzatii de bine sau daca sunt ele se numesc azi, prin transfigurare, saloane de masaj. Acolo însa nu-s inimi zburdalnice decat în teorie si sentimentele-s doar cupide. Ce ma mira, oarecum, este densitatea acestor locuri de «binefacere» în Romania (nu numai în Bucuresti, s-au cam împanzit si „la tzara”) si, mai ales, procentajul de masaje «naspa» printre ele (90-95 % !), mai ceva decat în tarile renumite pt caldura si umiditatea masagistica din Asia de Sud-Est ! Aproape ca-i obligatoriu sa introducem în brandul de tzara „masajul mioritic”, cu toate specificitatile lui, de care va scutesc, pt ca la ora asta privesc si ochi inocenti care n-au facut 16 primaveri.
    De fapt si de drept, am cam alunecat din subiect, nu stiu cum, pe o panta subversiv-epidermala, în fuga tastaturii. Fenomenul este, din ce-am vazut, MASIV ! Si n-aveam asa o traditie înainte de 23 august 44, nici de decembrie 89. O fi cererea pe piata care îl determina ? Sau aveam noi, vanzatori si cumparatori dambovitelusi, în gene, slabiciuni la capitolul «maini îndemanatice» ?

    Thomas Man 12 octombrie 2010 17:36 Răspunde
  • Va voi spune o poveste din viata canadiana. Cu 30 de ani in urma s-a construit un mall, mic si cochet, care se numea Don Mills Plaza. Cu timpul a devenit parte din sufletul si viata acelei comunitati.
    Acest mall ne salva de cite ori trebuia sa cumparam ceva imediat, ne proteja de furtuni de zapada, de ploi, de vint. Intram intr-un mic orasel, unde oamenii, preocupati fiecare de cumparaturile lor, nu deranjau pe cei din jur, isi zimbeau, multi se intilneau acolo cu prieteni la o cafea.
    Insa, populatia a imbatrinit, s-au mutat in case de retirement si venitul celor care vizitau mall-ul s-a micsorat. Cumparau mai nimic si singurele locuri care erau inca profitabile erau micile restaurant, sau fast-food. Insa acesti oameni in virsta aveau unde sa se intilneasca. Ii vedeai peste tot, asa cum puteau ei, pe picioare putin stabile, in carucioare, cu walkers. Ti se cam stringea inima cind intrai in acel mall.
    Proprietarii, in ciuda rugamintilor pensionarilor, au darimat acest mall si au construit o plaza (deschisa) splendida, dupa modelul unor plaze elegante din Florida.
    Magazine numai cu lucruri foarte scumpe, un magazin cu delicatese, unde o prajitura costa de la 6 $ in sus, un magazin unde vind ceaiuri de o mare diversitate, dar atit de scumpe incit ai crede ca aduc fiecare ceasca de pe o alta planeta.
    Aceasta superba plaza este populata numai cind afara este soare, nu bate vintul si nu ploua, in restul timpului, acest rest al timpului fiind vreo 7 luni, este pustie.

    Batrinii nu mai vin pt ca nu au bani sa faca cumparaturi, iar ceilati se duc in mall-uri unde au confort.
    Deja unele magazine s-au inchis. Este un loc fara suflet. Parca ceva s-a rupt din sufletul comunitatii.
    Ceea ce vreau sa spun este faptul ca un mall are un suflet, ne ofera un microclimat placut pt a ne face cumparaturile in confort si in timp scurt. Cu timpul il indragim.

    Si vorbind despre suflet, pt mine Simona este sufletul si energia acestui blog. Adevarat ca apreciez si ma delectez si cu comentariile vizitatorilor, care apar ca niste beculete frumos colorate ca din pomul de Craciun. Dar cred ca noi toti venim pe blog pt Simona.

    Odille 12 octombrie 2010 18:02 Răspunde
  • @ODLM, eu prefer pompierii pt ca sunt antrenati sa care o femeie in brate, in orice conditii. 🙂

    Odille 12 octombrie 2010 18:05 Răspunde
  • Fast-food de toale este MiniPrix. Ala din Otopeni plus ala din Militari ruleaza mult de tot. Mi-am luat niste cizme de la ei de sta mitzul in coada, in general colectia de incaltaminte e de mare spectacol. Nimic nu sare de 40 de euro. Sint doua hale full de haine, toate pe stilul outlet. Trebuie sa ai multa rabdare sa cauti, dar merita efortul.

    Miorlaupufos 12 octombrie 2010 18:57 Răspunde
  • @Odille- şi hoţii de mirese/neveste pot căra o femeie în braţe toată viaţa. Cu o singură condiţie: să fie a lor sau a altora.

    Omuldelamunte 12 octombrie 2010 19:22 Răspunde
  • in schimb, simone, sunt prin Mall-uri acele magazine specializate in parfum si culoare ambientala, de unde poti cumpara tot felul de acareturi de foarte bun gust. produse de calitate importate din tot felul de tari calde sau caldute. preturi, cam usturatoare, ce-i drept. de cum intri in zona, te imbaie, o asha muzica, de mai mare dragul: 🙂

    http://www.youtube.com/watch?v=AjDqbehPugE&feature=related

    ei, de-acolo ash ieshi cu niste poshetoaie care sa ma darame, nu alta. 🙂
    si pe mine si pe…muschiulos. 🙂 🙂

    tania 12 octombrie 2010 20:55 Răspunde
  • Am venit, am vazut, am plecat. Ana e tot mai mestesugita in vorbe, dupa toate lecturile mele sofisticate si tot o gasesc foarte atragatoare. M-am suit in carusel, nu mai apuc nici sa gandesc o senzatie pana la capat. Thomas e la fel de atent si spiritual, omuletul se iveste cand si cand. Anamaria ne incanta cu muzica buna si vorbe frumoase, Cristina a dat fuga pan-aci da a fost cam zgarcita la cuvinte, Iana a fost la cules si pare tare incantata. Avem asadar inca un vis copt in cosarca. Ana, tu ai pus un vis in cosarca? Thomas, cu duca, ce se mai aude? Simona pare ca s-a linistit, as zice ca a luat o decizie, deocamdata. Ce ti-e si cu deciziile astea. Chiar asa, de ce ni se cere mereu sa ne luam angajamente, doar fiinta umana e atat de inconsecventa. A, da, de aia. S-au gandit astia de ne tarasc fortat in sistemul lor de doi lei, sa ne taie craca de su picioare, sa nu cumva sa ne-o luam in cap si nasu la purtare. Visatu de cai verzi pe pereti dauneaza grav la taxa pe valoare adaugata. Ca cica visele n-au valoare (adaugata). Mai vedem noi, asta cu visele. Se vede ca sunt obosita, nu mai stiu ce-am vrut sa zic. Mi-ar placea sa organizam un carnaval, ca la carte, in stil de curte, cu masti si costumatii superbe, sa ne dansam si conversam, apoi, sa ne dam jos mastile si sa trecem in recunoastere. Sunt foarte curioasa daca ne-am da seama, care cine este. Ce ziceti? Apropo, desigur ca noi toti o suntem aici pentru Simona, si in modul nostru intelectualo-empatico-admirativ, o iubim la nebunie. Dar noi estem multi si ea doar una, cum ea nu are timp fizic sa ne iubicaleasca pe toti, ajungem sa ne iubim si intre noi. Suntem o micuta comunitate de iubareti 🙂 Noapte buna! Anamaria, eu dorm de la 22, ma trezesc la 6. Fara somn bun functionez anapoda. Trebuie ca tu esti tanara si zvapaiata 🙂 Te invidiez!

    Ulicica 12 octombrie 2010 20:57 Răspunde
  • sorry, iar mi-am rasvirgulit propozitiile. 🙁

    tania 12 octombrie 2010 20:57 Răspunde
  • Ulicica sunt prezenta.Recunosc ca n-am prea vorbit in ultimul timp dar ieri am lenevit si azi am inceput saptamana dupa weekend lung cu o sedinta plictisitoare, enervanta, neproductiva si plina de ochi dati peste cap si alte figuri de stil.

    Apropos de malls pe langa locuinta mea este un mall destul mare in care daca intri dimineata la ora noua food court-ul este plin de grupuri de pensionari care vin si isi beau cafeaua si socializeaza. Majoritatea sunt barbati italieni pensionati de la marile companii siderurgice, tot de ei pornite in anii de dupa razboi cand au venit in Canada. Este o atmosfera foarte placuta. Multi se aseaza la o cafea sau o poveste dupa ce si-au facut plimbarea prin mall (mall-walking fiind un sport pe aici) feriti de plaoie, vant, masini…

    CristinaC 12 octombrie 2010 21:47 Răspunde
  • Doua piese minimaliste care induc somnolenta iubicioasa, cu doi frumusei 😀 :
    Frumuselul din Wiltshire, ala cu «You’re beautiful» si «Good bye my lover»
    James Blake – Limit To Your Love
    http://stereogum.com/541292/james-blake-the-limit-to-your-love-feist-cover-video/video/
    Si frumuselul lui Heidi Klum (mereu ma întreb ce si cum despre cuplul asta, mai ales ca ea-i experta si în cosmetice) :
    Seal – Secret
    http://www.youtube.com/watch?v=NDm4CQydktc&feature=player_embedded

    Thomas Man 12 octombrie 2010 22:35 Răspunde
  • …In ziua de azi pentru creierasul mediocru (dar imbracat in cele mai sclipicioase haine de la D&J-Doru si Jeni),iesitul la mall este asemeni unui ritual de imperechere pentru babuini.Trebuie planuit din timp si trebuie sa epateze neaparat prin ceva iesit din comun,adica de prost gust.Imi plac la nebunie fetele care stiu sa imbine treningul cu bijuteriile de aur,cat de multe posibil, si adidasii de lac.Se tin mari curtezane si au impresia ca sunt la varful lantului trofic.Totodata specia masculina cu burta,dar tricou mulat si roz daca se poate,cu dintii din fata mai mult lipsa decat prezenti,care fac remarci care mai de care mai interesante doamnelor si domnisoarelor care se perinda prin raza lor vizuala.Nu critic faptul ca nu se imbraca de firma sau stiu eu ce alte idei preconcepute de genul(nici eu nu cred in haine de firma si in moda,sunt complet ateu din aceste puncte de vedere),ci faptul ca se imbraca prost dar au impresia ca sunt superiori celor care nu poarta „moda” lor.Mai nou cei ce merg in mall-uri ,merg la un fel de parada personala, sa-si etaleze talentele,oricare ar fi acelea.Inteleg durerea baietilor care merg cu iubita sau orice alta fiinta de sex feminin la cumparaturi.De cele mai multe ori pentru o bucata de material,numita fusta,ea este in stare sa stea minute in sir sa o contempleze,sa o cantareasca,sa se gandeasca la toate evenimentele la care ar putea-o purta,totodata sa calculeze cat timp o sa o poata purta,avand in vedere ca acum o luna a slabit un kg,dar cine stie poate urmatoarea luna va pune 2…si multe alte astfel de intrebari si framantari primordiale…

    AndreiAndrei 12 octombrie 2010 23:00 Răspunde
  • TM, Seal?? 🙂 😉 Fantomei mele ii place mult de fantoma ta! 🙂

    Tania, Ana, Uli, v-am citit, n-am apucat sa raspund… Mi-ati umplut sufletul de bucurie fie doar si pentru ca v-ati gandit sa-mi raspundeti.
    De la oboseala mi se trage, maine imi revin. Fara melancolii, nu? 🙂
    Pentru noi, dar si pentru Simona:
    http://www.youtube.com/watch?v=jqTLlHkfSC4
    Mai subscrii, Tania?

    Anamaria 13 octombrie 2010 0:14 Răspunde
  • anamaria, da, subscriu. 🙂

    http://www.youtube.com/watch?v=LsxMi1ojo3o

    good-mall morning sa aveti! 🙂

    tania 13 octombrie 2010 9:08 Răspunde
  • Uli, asta pentru ca eu aduc echilibrul 🙂 Citesti ceva sofisticat, apoi citesti ce am scris eu, aduni si da zero 🙂 Vis in cosarca: n-am pus, cred. Visez sa fim nemuritori. E bine ? Daca zic nemuritori si calzi, sunt doua visuri sau doar unul ? 🙂

    Ana-fun 13 octombrie 2010 9:23 Răspunde
  • TM, forgive me for being so Blunt so early, dar domnul Blake arata diferit, canta diferit si se duce la un mall diferit de cel la care se duce tizul lui cand vrea sa aiba surse de inspiratie 🙂 Mi se pare mie sau omul e „caucazian” dar suna ca un mulatru (o mulatra cu o voce mai unisex, daca inchid ochii) ? E genul de piesa la care n-ai nevoie de videoclip, doar de o canapea, intuneric si urechi fine, care sa comunice cu miocardul 🙂

    Ana-fun 13 octombrie 2010 9:27 Răspunde
  • Anamaria, sufar de aceeasi boala: dorinta de a mi se raspunde. Nu ma refer neaparat la blog 🙂 Doar ca eu mai sufar si de o boala derivata: nu vreau sa mi se raspunda oricum 🙂 De asta din urma ma tratez, mi se pare o boala egoista, sentiment de care ma de(s)zic 😀 . Sunt pe blog cateva masti care scriu intotdeauna frumos tuturor, tu esti una dintre ele. Si, oricat as aprecia ironia – pe care o folosesc si eu uneori, in cele mai nepotrivite amestecuri – un om care nu poate sau nu vrea sa fie rautacios o sa mi se lipeasca mereu de suflet 🙂
    Pot sa subscriu si eu, alaturi de Tania, la tatuajul muzical al Eaglesilor ? Pot sa adaug ca si Simona ne tine alive, in multe sensuri ?

    Ana-fun 13 octombrie 2010 9:34 Răspunde
  • Varza fara capra

    In multe sensuri, merg pe contrasens
    Si cerul meu, cand e senin, e foarte dens
    Umbrela mea e-nchisa doar cand ploua
    Si din orice suras pot face doua
    Am ochi care se-nchid cand va privesc
    Si-atunci cand mor putin cred ca traiesc
    Nu uit sa pun prelata pe lumina
    Cand peste lume vine-un val de tina
    Nu uit sa-l scot cu mare grij’-apoi
    Si sa ma uit cum cad luminile pe noi 🙂

    Ana-fun 13 octombrie 2010 9:41 Răspunde
  • Tania, cred ca suntem numai noi pe aici, desi tu poate ai plecat si eu am ramas singura 🙂
    Doua versiuni ale aceluiasi cantec, te intrebi daca pianul simte cat de tare il iubeste pianistul 🙂
    http://www.youtube.com/watch?v=eq0EWNuR1H8&feature=related
    http://www.youtube.com/watch?v=rectLMhmkz8&feature=related

    Ana-fun 13 octombrie 2010 9:52 Răspunde
  • Ulicica 13 octombrie 2010 10:18 Răspunde
  • Ana-fun, eu sunt de parere ca nemuritorii sunt calzi doar cand sunt zei, deci ar fi doar una bucata vis. 🙂

    tania 13 octombrie 2010 10:25 Răspunde
  • Buna,
    stiti ceva? Eu nu ma duc singura la cumparaturi fiindca nu sunt in stare sa aleg intre mai mult de doua chestii. Fie ele pantofi sau rosii. Car dupa mine pe cineva care sa ma imbrace, sa ma incalte, sa-mi umple cosul si sa ma duca pe sus acasa.
    Asta e…

    Marilena Guduleasa 13 octombrie 2010 11:24 Răspunde
  • AF, nimic nu-ti scapa ! 🙂 Am incercar un blind dar nu mi-a mers 🙁 ai capra mult prea tare 😀
    Si curcubeul meu n’are decat pian cu coarde (vocale) 🙂 :
    Israel „IZ” Kamakawiwoʻole – Somewhere over the Rainbow
    http://www.youtube.com/watch?v=V1bFr2SWP1I&ob=av2e

    Anamaria, cu totii la mall pt Seal & buy 🙂

    Duca, da, Ulici ! Ma voi ducadam pe macadam în curand 🙂
    Gotthard* – Heaven
    http://www.youtube.com/watch?v=AQEPuWrnwt8&ob=av2n
    * Mie nu-mi place stilul asta cantonal de la Gotthard dar au si elvetienii dreptul la portativ în neutralitatea lor si apoi s-ar putea gasi cliente pt paradis printre Simonete

    Thomas Man 13 octombrie 2010 11:34 Răspunde
  • aseara am uitat sa schimb canalul TV si am ramas, din curiozitate, pe «Mostenirea» (parca asha ii spune?» eu shi telenovela suntem un fel de pic shi antipoc, si totushi m-au prins, nu stiu cum, scenele leshinate dintre protagonistii-iubareti. 🙂

    ca sa nu mai spun ca:

    http://www.youtube.com/watch?v=Oby2AbH3cFQ

    m-a cam furat pret de cateva clipe. ma suspicionez, din cand in cand, de corzi sensibiloase acut melancolice. 🙂

    tania 13 octombrie 2010 11:47 Răspunde
  • Uli, sufletul este aluat pentru muzica 🙂

    Ana-fun 13 octombrie 2010 11:51 Răspunde
  • încercat, scuze, sunt on the run as usual ! 🙁
    Capra mult prea tare si nemuritoare, AF 😀
    Zi plina, semiluna cu mustati de lapte cald !

    Thomas Man 13 octombrie 2010 11:51 Răspunde
  • Tania, deci m-am incadrat in maximul admis in cosarca 🙂

    Ana-fun 13 octombrie 2010 11:52 Răspunde
  • TM, se pare ca am descoperit titlul-boomerang 🙂 Acum imi doresc sa fi scris poezia „Geniala si geniala” 😀

    Ana-fun 13 octombrie 2010 11:54 Răspunde
  • Odille, am citit 🙂 Eu sunt aici tot pentru Simone si nimeni nu vine aici pentru altcineva 🙂 Sau venim toti pentru energia grupului de fantome; una fara alta, fantomele care ajung sa se culcuseasca in acelasi teatru cu parfum de demult, pierd ceva, desi de cele mai multe ori orice e inlocuibil 🙂

    Ana-fun 13 octombrie 2010 11:58 Răspunde
  • „Pierd ceva” precum o virgula intre subiect si predicat 😀

    Ana-fun 13 octombrie 2010 11:59 Răspunde
  • @Ana- Bell- trebuie să se odihnească şi subiectul după ce-i alergat atâta de predicat. O virgulă-i dă răgaz…

    Omuldelamunte 13 octombrie 2010 12:21 Răspunde
  • ODLM, pui ragaz pe foc 😀
    Tu incerci sa ma rebotezi cumva ? De la swahillianul „reboot” ? 😀

    Ana-fun 13 octombrie 2010 12:23 Răspunde
  • @Ana- Bell are o fonetică mai cristalină ce aduce cu clopoţelul tău de dimineaţă şi- păcat!- până doar la prânzul de 05:00 PM.
    Fun îţi va fi numele de familie şi trebuie să admiţi că asta eşti!

    Omuldelamunte 13 octombrie 2010 12:40 Răspunde
  • marilena, motto-ul tau – cu de la sorescu citire mi-a aprofundat azi-ul.

    tania 13 octombrie 2010 12:55 Răspunde
  • Bonjourica tuturor fanilor aristocrat-fanthomastice !
    Am link-urile voastre” cantatrice” prin ferestre si-mi place sa le deschid, in functie de timpul meu cam greu de organizat, desi e clar ca multe dintre conversatiile on sau off-topic le-am (aproape) ratat. Da’ nu-i bai, sigur mai gasesc motive de rasfoiala printre calimari.
    Constat ca domnii -”nickname-uri noi” ce aparusera la un moment dat starnind intrebari personalizate au decis si pe mai departe sa faca puzzle din tacerile lor internaute, nu-i nimic, ramanem in asteptare varatec-sibilina: )
    Cu plastelinutele pare toata lumea la zi, cu osanalele ma abtin sa comentez, ca e frumos oricum : ))

    Una 13 octombrie 2010 13:15 Răspunde
  • Buna Dimineata dragilor! Va doresc o zi frumoasa.
    Ana-Fun, de acord cu tine, aproape totul se poate inlocui, mai putin sufletul. Din fericire! 🙂 🙂

    Odille 13 octombrie 2010 13:34 Răspunde
  • Odille, sunt zile in care mi-as da cu bucurie sufletul pentru un suflet mai bun. Din nefericire, trebuie sa ma descurc cu ce am 🙂

    Ana-fun 13 octombrie 2010 13:40 Răspunde
  • Ana-Fun, eu am invatat sa ma protejez si ca urmare ma feresc de suflete ne-bune. Dialogind cu tine inseamna ca in sufletul meu esti un suflet bun. Sa nu-l schimbi! 🙂

    Odille 13 octombrie 2010 13:43 Răspunde
  • Marilena, superb, iti permiti un lux exceptional! 🙂 Moralmente, in primul rand. Sa te studiem mai atent, poate invatam cate ceva. 🙂

    Simona Catrina 13 octombrie 2010 15:02 Răspunde
  • Odille, mi-ai rupt sufletul… Am prins Don Mills Plaza (stateam nu departe, la Don Mills cu Van Horne, acolo am locuit sase ani si jumatate, intr-o casa cu gradina, inchiriata, pana m-am intors in Romania), si mergeam des la Don Mills Plaza. Intr-o zi, au bagat buldozerul in el si pragmatismul compulsiv nord-american a infrant. Treceam si eu pe-acolo pe vremuri, aveam magazinasele mele de zorzoane, unde imi astamparam diverse stresuri, iar la finalul traseului ajungeam la Dominion si ma aprovizionam. Era mai scump decat in alte parti, dar la ceea ce-mi trebuia mie, nu se simtea diferenta prea rau. Admiram, asa cum spui, finetea pensionarilor care (in Canada…) isi permiteau sa bea cafeaua la mall si sa manance la McDonald’s. Era o atmosfera aparte, imi rupe inima si mie sa vad ca vechiul nostru mall s-a poleit in ceva ce mi-e strain. Am plans vreo doi ani dupa mall-ul ala. Odille, m-ai emotionat cu adevarat…

    Simona Catrina 13 octombrie 2010 15:07 Răspunde
  • Una, buna revenire – din cand in cand 🙂 – printre noi, nebunii curenti. 🙂 Ne lipsesti de fiecare data, fara nicio subita exceptie.

    Simona Catrina 13 octombrie 2010 15:09 Răspunde
  • AndreiAndrei, ai o capacitate inepuizabila de a surprinde niste detalii semnificative din miscarile de trupe ale populatiei roz-burtos-lemnoase. 🙂 Ai dreptate, recunosc multe cadre din expunerile tale.

    Simona Catrina 13 octombrie 2010 15:11 Răspunde
  • Ulicica, din nefericire (sa poate din fericire, naiba stie), n-am luat nicio decizieeeeee…. 🙂

    Simona Catrina 13 octombrie 2010 15:12 Răspunde
  • Simona, din cind in cind, cu stringere de inima, ma duc la noua plaza. Ma uit in jur un pic, dar am sentimentul ca nu mai este locul meu acolo.

    Cunosc bine Don Mills cu Van Horne. Am locuit si in zona aceea citiva ani.

    Cred ca stii si parcul „Edwards Gardens” la Lawrence cu Leslie. Este ca o mica bijuterie. Acum este plin ochi cu chinezi care se fotografiaza, sau pozeaza fiecare floare. Ii inteleg.

    Odille 13 octombrie 2010 15:28 Răspunde
  • Da, am fost de multe ori in Edwards Gardens… Aaa, deci ai stat si tu la Peanut Plaza, cum era cunoscut locul de la Van Horne… Mie mi-a devenit draga zona si inca visez noaptea ca sunt acolo, ma astept sa ma trezesc din somn si sa ma vad inapoi, „acasa”…

    Simona Catrina 13 octombrie 2010 15:35 Răspunde
  • Simona, eu nu stau bine cu directiile, asa ca de multe ori intram cu masina la Peanut Plaza si cind ieseam, in loc sa o iau spre nord, plecam spre sud. Ma trezeam pe la York Mills. Si invers si ajungeam la Steeles. 🙂

    Eu am stat pe partea de vest a lui Van Horne.

    Odille 13 octombrie 2010 15:41 Răspunde
  • Eu sunt foarte sentimentala. Din cauza asta de cite ori ne-am mutat, am stat aproape de Don Mills. Ne-am mutat de la sud la nord si inapoi. 🙂

    Odille 13 octombrie 2010 15:42 Răspunde
  • Sim : )
    Iti multumesc mult pentru gandul primitor, simt cateodata lipsa momentelor lenevoase pe care le petreceam aici la taifas, voi gasi eu o cale sa le regasesc tihna.
    Frumosii nebuni curenti de pe-aici au sepale de soi si luminisuri documentat-sociabile, nu ma pot impiedica s-o observ. Asta-i treaba cu numele astea fantomiste: mai pleaca, mai revin sa aiba de unde pleca din nou: )
    Important e sa nu ne planga masa si nici casa!

    Una 13 octombrie 2010 15:48 Răspunde
  • Odille, si eu tot in partea de vest a lui Van Horne, am stat pe Clancy Drive!! Prima la dreapta cand o luai pe Van Horne spre vest, din Don Mills! (Numai noi stim ce vorbim aici, ha, ha). 🙂 Si eu sunt sentimentala si atasata de locuri, uneori incerc sa ma psihanalizez si sa aflu daca mi-e dor mai mult de Canada si sistemul ei sau de locul unde am stat, de viata mea personala de-acolo…

    Simona Catrina 13 octombrie 2010 16:14 Răspunde
  • Buna dimineata…

    CristinaC 13 octombrie 2010 16:15 Răspunde
  • Buna dimineata, Cristina… 🙂

    Simona Catrina 13 octombrie 2010 16:19 Răspunde
  • – Buna dimineata Mona
    – Buna dimineata Grig
    – Ai dormit bine ?
    – Multumesc. Tu ?
    – N-am dormit deloc. Am stat la joc pana la cinci dimineata . AM fost in serie mare. Pe urma m-am dus la hotel ,credeam ca esti acolo .
    – Nu eram.
    – Nu.Nu erai. Am luat repede o baie, m-am schimbat si am pornit sa te caut.
    – Si m-ai gasit .
    – Dupa cum vezi . Eu totdeauna te gasesc.
    – Cine stie ? Poate ca de astadata ….nu !
    ………………………………………………………………………………………

    liviu 13 octombrie 2010 19:01 Răspunde
  • Liviu… „am luat o baie” e tradus din engleza?

    CristinaC 13 octombrie 2010 19:07 Răspunde
  • http://www.youtube.com/watch?v=12Nky9lo8Nc

    CristinaC- am luat o baie e „traducerea” originala a lui Mihail Sebastian

    liviu 13 octombrie 2010 19:13 Răspunde
  • Multumesc liviu. Scuze ca n-am recunoscut!
    Frumos youtube-ul.

    CristinaC 13 octombrie 2010 19:27 Răspunde
  • Well, Well, Well, sa dansam cu Duffy 😀 :
    http://www.youtube.com/watch?v=R6UwmJRkjBs&ob=av2n

    Thomas Man 13 octombrie 2010 20:29 Răspunde
  • Stiu ca raspanditi dragoste prin atomi si vorbe mai ceva decat puful de papadie în vantul împrospatarii dar daca vreti cumva sa învatati sa iubiti (si mai) bine, se mai se gasesc metode 🙂 :
    http://www.youtube.com/watch?v=NSVCwHv8C6I

    Thomas Man 13 octombrie 2010 20:32 Răspunde
  • nice Thomas… si eu sunt la birou….

    CristinaC 13 octombrie 2010 20:57 Răspunde
  • nice duffy, thomas. si mai bun sebastian. 🙂

    tania 13 octombrie 2010 21:07 Răspunde
  • Thomas, zi cum e cu saloanele alea? 🙂 Au ceva si pentru fete?

    adriana 13 octombrie 2010 21:14 Răspunde
  • Ce faceti, mi-era dor de voi! N-aveti senzatia ca a venit primavara un pic? Era asa de biiine cand am scos putin nasul din birou azi ca iar ma gandeam cum sa fac sa iau un sabatic luuuung. Mda, stiu, nu se poate, ma resemnez. Si ce de muzica frumoasa pe la voi, mersi ca ma primiti in vizita. Scurta, ma duc sa …iau si eu o baie:)
    Ca sa fim siguri, inteleg ca n-ai decis inca, Simona, dar nu-i asa ca mai stai si poate faceti si voi o intalnire cu fanii inraiti, ca sa se bea cafea si live? N-am stofa de groupie, zau, dar parca ar fi dragut candva…sub titlul Fantome in Tango. Sau „La Tango”? Sau tangonizand?

    Corina L 13 octombrie 2010 21:16 Răspunde
  • sau, corinaL,…Fantomele de la TangOpera? 🙂

    tania 13 octombrie 2010 21:54 Răspunde
  • Simona, ce surpriza mi-ai facut! Ma bucur ca stii despre ce am vorbit. Noi am locuit pe o strada perpendiculara pe Clancy, insa cind abia sosisem in Canada.
    Dupa aceea ne-am mutat la Lawrence cu Don Mills. O zona pe care am iubit-o intotdeauna. Acolo, inca se mai plimba cite o vulpe prin gradinile oamenilor.

    Cred ca in cele din urma te vei hotari sa te intorci la Toronto, pt ca prea mult il indragesti.

    Odille 13 octombrie 2010 22:06 Răspunde
  • CorinaL… pai se poate? Noi cum sa venim la life-coffee?

    CristinaC 13 octombrie 2010 22:27 Răspunde
  • Odille, te rog mult sa n-o mai tentezi pe Simona cu Toronto, ca ne intristam toti:) Dat fiind ca nu avem vulpi prin gradini, cel mult caini printre blocuri, unii parca aduc cu vulpile, cu putin efort, haha…
    Tania, ce-mi place cu TangOpera…si Fanthomas, un tango mas? Ce muzica frumoasa, Thomas, multumiiiim:)

    Corina L 13 octombrie 2010 22:32 Răspunde
  • Mdaaa, Cristina, ai si tu dreptate, clar nu facem videoconference, dar poate le facem si prin alte locuri? Eu una sunt tare plimbareatza, zau… as veni! Tu erai in State sau in Canada, ca nu mai stiu? De US macar am viza!

    Corina L 13 octombrie 2010 22:44 Răspunde
  • CorinaL sunt in Canada, locuiesc intr-un oras aflat la mijocul drumului dintre Toronto si Naiagara Falls si eu sunt plimbareata dar nu mai am zile de vacanta.

    CristinaC 13 octombrie 2010 22:48 Răspunde
  • Tania, deci nu mi s-a parut, chiar ai trecut pe la mine pe blog… Motto-ul lui Sorescu avea… „parfum de femeie”!
    🙂

    Marilena Guduleasa 13 octombrie 2010 22:56 Răspunde
  • Ce frumoos, toate sunt pe „To see” list-ul meu, faci tu zile de vacanta pana iau eu viza candva, am o prietena la Vancouver care trage de mine de ani de zile:) Zic candva…Stiu ca Vancouver nu e Toronto! Bine, deocamdata ramanem virtuali cu totii- si fantomatici!
    Noapte pufoasa…

    Corina L 13 octombrie 2010 22:57 Răspunde
  • Corina esti binevenita dar intre Vancouver si Toronto sunt cateva mii de km… iti propun sa vii via Seatle-buffalo… mai ieftin.

    CristinaC 13 octombrie 2010 23:05 Răspunde
  • Corina L, voi incerca sa nu-i mai stirnesc nostalgii Simonei, desi comunitatea romaneasca de aici este inca mica si ar avea nevoie de Simona. Voi sunteti in Romania „acasa” si va aveti unul pe altul. : )
    Noapte Buna!

    Odille 13 octombrie 2010 23:15 Răspunde
  • Odille cred ca”vom incerca „…

    CristinaC 13 octombrie 2010 23:25 Răspunde
  • Ce de nostalgii îmi stârniţi! Cum aţi stat voi în diferite intersecţii şi străzi din Toronto…
    Am stat şi eu odată pe stradă în Bucureşti. Chiar în intersecţie. Mi-am uitat cheia înăuntru.

    Omuldelamunte 13 octombrie 2010 23:51 Răspunde
  • ODLM, nu spune nu, niciodata! S-ar putea sa nimeresti si tu in aceesi intersectie unde am stat noi, daca intr-o buna zi te vei supara pe toate guvernele din Romania. 🙂

    Odille 13 octombrie 2010 23:55 Răspunde
  • Cristina C 🙂 🙂

    Odille 13 octombrie 2010 23:56 Răspunde
  • Un salut întunecat de caderea somnului peste bucurii etilice provocate de o placinta cu dovleac 🙂
    Ceva si pt amuzamentul si transcenderea Evelor, din partea lui Adam :
    Adam Lambert – For Your Entertainment
    http://www.youtube.com/watch?v=dYhiBNugbb4&ob=av2n

    Thomas Man 14 octombrie 2010 0:58 Răspunde
  • Ia uitati ce fac eu in loc sa dorm:
    http://www.yvettedefrance.com/Photos-du-monde/A1/france.htm click pe fiecare orasel. Daca aveti rabdare, nomal! Eu am pentru ca vreau vacanta! 🙂

    TM, acum si Duffy? 🙂 🙂 si se auzi un oftat de la IP-ul acesta.

    Ana, zici ca scriu lucruri frumoase tuturor? Ce frumos mi-ai raspuns! Am aceeasi boala, se pare! 🙂 as scrie si acum, daca n-as dormi peste tastatura. la propriu! te-am citit azi si mi-am mai revenit putin. Atat cat sa functionez pana la ora aceasta. Multumesc! Cat despre varza… Pai, asa ne-a fost vorba?? Parca trebuia sa scrii „energizant”! 🙂 Mi-a placut tare mult asa ca-s rabdatoare, totul e sa nu ne faci sa plangem ca aia imi esti! 🙂 Si sa stii ca sunt de acord cu ODLM: suna bine Ana-Bell! Toata ziua „clopotesti” prin vietile noastre.
    Am raspuns frumos, asa-i? 🙂 Mi-e tare somn…

    Pentru tine si Tania, daca mai subscrieti:
    http://www.youtube.com/watch?v=sIWq-V2H4V8
    Am schimbat foaia, dupa cum se vede. Sa nu va molesiti!

    Tania, telenovele? ai muncit mult, nu? 🙂 🙂 Ma uit si eu cand voi apuca, poate e interesanta! 😉 Propun ca intr-o zi cu soare (neaparat!) sa ne apucam de … gatit! Daca ne plac si-aceleasi prajituri, ce ne facem??? Una face o supa, alta o tarta, o reteta frantuzeasca, una greceasca si tot asa…Incercam si noi. Si ii poftim pe toti la masa pentru ca pe Simona tot au pocnit-o amintirile si vrea curcan.
    Simona, iti fac eu o saramura si o placinta cu dovleac de ramai urgent in Romania! 🙂

    Uli, ce-ai facut cu visul meu? L-ai pus bine, da?

    Noapte buna si o zi si mai buna! 🙂

    Anamaria 14 octombrie 2010 1:48 Răspunde
  • Anamaria- numele ei de catalog este Ana-Bell Fun.
    Fac rost şi de-un CNP dacă-mi spune primele câteva cifre…

    Omuldelamunte 14 octombrie 2010 2:48 Răspunde
  • @Odille- Deja sunt supărat pe toate guvernele din România. Totuşi, ce să fac eu în intersecţie în Toronto?

    Omuldelamunte 14 octombrie 2010 2:49 Răspunde
  • Omule… tu chiar crezi ca te lasam noi in intersectie? Se poate?

    CristinaC 14 octombrie 2010 4:26 Răspunde
  • Simona e dureros de sincera! Da’mi place!
    Si realista!
    Ref shopping, ce sa spun: merg cu sotul prin supermarket, chiar de la intrare stabilim clar planul de bataie: iau caruciorul ala mare, el la electronice si alte asemenea, eu, tot la dreapta, cand am depasit o prima zona, ii dau apel pe mobil si ne intalnim in punctul H, prestabilit. O data, l-am reperat dupa stranut 🙂 SI, mai departe, tine el cosu’ pana-l umplem cu ce consideram initial/adaugam pe parcurs…
    Are nervi tari sotul!
    Da’ nici cu mine nu mi-e jena…

    gabitza 14 octombrie 2010 12:51 Răspunde
  • @Ana -Bell ai o absenţă atăzi cât tine de mare.

    Omuldelamunte 14 octombrie 2010 14:30 Răspunde
  • Lumina-i mai trista fara clopotel ! 🙁
    Unde-i poezia noastra cea de toate zilele ?
    Noi de-abia asteptam sa tragem o betie ! De cuvinte, bineînteles.
    Salutari încetosate de pe drumul catre nicaieri 🙂
    Ne iutubim deseara, sper.

    Thomas Man 14 octombrie 2010 14:42 Răspunde
  • De ce a leşinat mama la serbare:

    http://www.youtube.com/watch?v=wO4kaHFbCfk

    Omuldelamunte 14 octombrie 2010 16:42 Răspunde
  • Bonsoir , miscare slaba din cili azi pe-aici..
    Munteanul cel suspinand de dor si un Al cu nostalgii in poala, iata ce ma astepta pe mine in gradinita. Si stelutele cam lipsa: )
    Te pare fugit dupa pere nemalaiete, iar restul de domni-nickname-uri ce pocneau cand si cand din pinteni pe-aici s-au topit prin concedii.
    Macar doamnele acestui chat de-ar fi prin zona, pe dupa vreun colt de jaluzea, ceva: )
    Mai incolo vin sa va pup de noapte buna. Sau sa ma pup singura-n oglinda (de ce nu?)daca nu ne mai brodim nici programele, nici chefurile, nici fusele cu orare!

    Una 14 octombrie 2010 21:04 Răspunde
  • Shoppingul e sanatate curata, si miscare fizica si retus de look fara interventie chirurgicala. Mie cel mai mult imi plac lucrurile pe care le gasesc accidental, cand sunt in trecere printr-un magazin sau pe o strada, fara intentia de a cumpara si cu cardul slab dotat.
    Pot sa merg la cumparaturi cu un numar foarte restrans de persoane, de sex feminin, si evit pe cat pot sa merg cu partenerul – se plictiseste, eu incerc sa ma grabesc, las ceva neexplorat, el pierde timp iar eu ies cu mana goala si cu gandul ca mai era ceva acolo ce mi-ar fi trebuit.
    Cat despre obiceiul din mall-urile Bucurestene, ea are un alt substrat, pe tanara partenera nu o intereseaza neaparat sa fie insotita si sa-i fie tinuta geanta, ci platita consumatia (pardon achizitia). Daca merge cu o prietena trebuie sa si-o plateasca singura, de vreme ce merge cu un prieten, situatia se schimba radical, la buzunar.

    wlfp 14 octombrie 2010 21:24 Răspunde
  • Da Una… asa ziceam si eu… te pup eu ca sa nu te pupi singura in oglinda

    CristinaC 14 octombrie 2010 21:34 Răspunde
  • CristinaC, si eu te pup. Eram patetica rau doar io si oglinda: )

    Una 14 octombrie 2010 21:38 Răspunde
  • Be my ghosts !
    Da, Una, ne-am cam rasfirat 🙁 E criza si în lumea fantomelor, prin efect de domino ? 🙁
    Sper ca oglinda ti-o zice p-aia buna 🙂
    Pt colegele de breasla stafioasa, fara distinctie de sex 😀 sau apartenenta la un clan religios :
    Edwyn Collins – A Girl Like You
    http://www.youtube.com/watch?v=ZYhMO5ZLD5Q
    http://www.youtube.com/watch?v=nkKxGzm98AU

    Thomas Man 14 octombrie 2010 22:08 Răspunde
  • Portativul meu de seara cuprinde si un produs mioritic, tipic de la noi. Brand de tara sau de centura ? 🙂 :
    INNA – 10 minutes
    http://www.youtube.com/watch?v=oGpo9uwbW1k&feature=player_embedded

    Thomas Man 14 octombrie 2010 22:10 Răspunde
  • Nu-mi sta în caracter sa ciripesc despre muzici din alea de-ale Innei dar era vorba de un hit ff nou care a „spart” topurile din tara Dea Valmei 🙂
    Trec la altceva, mai albumistic : cateva fotografii recente cu resemnatul (TM, acolo deasupra), ca sa nu ma uitati tocmai acum 😀 :
    Mumdance – Don’t Forget Me Now feat. Esser
    http://www.youtube.com/watch?v=J3IeuO3OcwQ

    Thomas Man 14 octombrie 2010 22:12 Răspunde
  • Buchetul meu multicolor cuprinde si petale alegorice :

    Iata, prin refluxul anilor si candoarea adolescentei, magia însorita a inimilor curate :
    Warpaint – Undertow
    http://www.youtube.com/watch?v=BMkqbY0oGKQ

    Thomas Man 14 octombrie 2010 22:13 Răspunde
  • Ceva, de kiss good night, „pour la bonne bouche”, cum ar zice AF si ODLM 🙂
    Si marea care sterge pe nisip pasii amantilor despartiti… Pian si nostagie :
    Hurts – Stay
    http://www.youtube.com/watch?v=15uFb2wjxjg
    Bun sfarsit de saptamana, cu menta proaspata si miere !

    Thomas Man 14 octombrie 2010 22:16 Răspunde
  • Hei, uitam sa salut Regina !
    Simona, altadata mergeam pe Corso (ti-aduci aminte ? 😀 ) sau la biserica (am uitat ? 🙂 ) sa socia(bi)lizam, sa ne purjam sufletul si sa ne aratam fizicul, azi mergem mai mult la Sfantu’ Mall ! Cine-i mai avantajat ? Generatia de pe lumea cealalta ? 🙂
    De fapt, daca mi-amintesc bine, parca ti-am mai pus o întrebare sau doua, neretorice si… 🙂
    Îti doresc clipe sublimante si un Muz ca paj !

    Thomas Man 14 octombrie 2010 22:21 Răspunde
  • PPS : Momentul adevarului (care pt mine e cheia franceza spre inimi albastre sau obrazul curat al planetei 🙂 :
    Alexander – Truth
    http://www.youtube.com/watch?v=N_atFMCUJ1o

    Thomas Man 14 octombrie 2010 22:24 Răspunde
  • Mersi, Thomas, rasfirati suntem, dar tot savuram ceva muzica buna daca apare….:)noapte buna fantomelor de pretutindeni!

    Corina L 14 octombrie 2010 22:41 Răspunde
  • Liviu, dimineata mea a inceput cu Steaua fara nume, steaua care n-a murit sub otrava luminii. Spre seara, ploua obstructiv. Iti multumesc. Exista mult mai multe stele decat nume, locuri, sanse.

    Simona Catrina 14 octombrie 2010 23:47 Răspunde
  • Corina, imi doresc de mult o astfel de intalnire, dar cred ca e bine sa se intample cand e toata lumea pregatita pentru asta. Eu in repetate randuri am propus sa organizam ceva, o excursie sau macar – cum spui – o cafea in oras, dar feedback-ul a fost cam slab si n-am mai insistat. 🙂 Sau lumea credea ca glumesc.

    Simona Catrina 14 octombrie 2010 23:50 Răspunde
  • Anamaria, suna tentant scena cu saramura si placinta, desi am nevoie si de alte momeli ca sa raman aici. 🙂 Asta cu bunatatile culinare cam ricoseaza, in acest moment al vietii mele. Dar nu plec deocamdata, draga mea… Esti minunata. 🙂

    Simona Catrina 14 octombrie 2010 23:53 Răspunde
  • Gabitza, ha, ha, sa stii ca vezi limpede itinerarul, ai dreptate, in definitiv bifurcatia se poate produce si in acelasi magazin – cool! 🙂

    Simona Catrina 14 octombrie 2010 23:54 Răspunde
  • Wlfp, bine ai venit, bine ai gandit, bine ai observat aleile marmuroase ale mall-urilor si intentiile matasoase ale doamnelor. 🙂

    Simona Catrina 14 octombrie 2010 23:55 Răspunde
  • Thomas, cred ca nimeni nu mai poate gasi vreun rost, azi, in plimbarea pe corso. Din(tr-o uriasa) nefericire.

    Simona Catrina 14 octombrie 2010 23:57 Răspunde
  • Una, bag de seama ca nu dormi, fiindca nu ne-ai pupat inca. 🙂

    Simona Catrina 14 octombrie 2010 23:58 Răspunde
  • A venit Simona acasăăăă !

    Omuldelamunte 15 octombrie 2010 4:38 Răspunde
  • Ajung si eu la ora inchiderii si uite peste ce dau: o discutie despre Don Mills Plaza, Van Horne, York Mills si alte atatea locuri prin care trec zi de zi. Casa mea, adica. Don Mills cu York Mills, pentru cunoscatori 🙂 Si da, si eu plang dupa fostul Don Mills Center, cu magazinasele lui, cu Bulk Barn-ul de la capatul coridorului, bijutierul care mi-a micsorat verigheta si cafeneaua la care stateam cu cehoaica Ivana dupa cursul de Toefl de la Overland, din spate, in drum spre autobuz, in fata. Din Don Mills mall-ul de acum m-am amorezat doar de Anthropologie, dar mereu caut zona de reduceri. Mi-e mila de toti pensionarii din zona, locatari ai blocurilor special amenajate pentru ei. Vechiul mall era locul lor de intalnire, la care veneau pe picioare, in baston, cu cadru, in scaun cu rotile ori scuter electric, agora unde discutau la o cafea sau un ceai. Cartierul, prima comunitate urbana planificata din America de Nord, a ramas fara suflet, parca. Dar sufletul n-are nimic de-a face cu bilantul contabil al dezvoltatorului.

    Beatrice 15 octombrie 2010 7:41 Răspunde
  • va salut si eu pe fuga si va citesc cam pe diagonala
    am luat pulsul toamnei in Timisoara si chiar am „vizitat” mall-ul de acolo intr-o zi de miercuri…si am fost surprinsa in mod pozitiv. cam „rara avis” barbatul care sa care posetutza pe acolo ;-), dar probabil ca in w/e se inmultesc…
    acum contabilizez nuantele toamnei pe la Sibiu si-n imprejurimi. si-a iesit soarele si ma cheama la joaca in parc, cu nepotzeii, asa ca nu pot rezista ispitei.
    sper sa mai vorbim pe-nserate-innoptate

    Dea Valma 15 octombrie 2010 11:19 Răspunde
  • Toamna e pentru mine cel mai frumos peisaj de pe Pamant. Mereu mi se par zilele de vara prea lungi, prea fierbinti pentru o plimbare in tihna, imi pare ca nu ma mai pot ascunde de ele. Mania masinilor decapotabile din care urla monstruoase hituri, femei atat de dezbracate de mi se face lehamite, praf si asfalt incins. Apoi, usor, dogoarea se stinge si vantul e rece si proaspat si-mi limpezeste gandurile. Soarele tomnatic e prietenos, o mana asezata candid pe umar, prietenos, in locul unei imbratisari prea stranse care mai ca te sufoca. Diminetile cetoase ma invaluie in aburul rece si incotosmanita in halatul meu imens de plus imi sorb cafeaua printe norii alburii. Apoi pasesc in voie peste frunzele aramii, fosnind si jucandu-ma printre castane. Iar seara se asaza devreme lasandu-mi tihna de a aprinde lampa si focul, si de a sta cu ceasca de ceai fierbinte pe fotoliu, cu patura asezata pe picioare. Cele mai frumoase iubiri le-am trait in ceas de toamna, sufletul meu e o toamna. Nici prea cald, nici rece. Cu clipe de umbra si izbucniri voioase de soare. Iar toamna aceasta ma cheama sa ma bucur de soare, sa alerg printre frunze si sa ma minunez de mirosul de mar, de strugure, de leneveala ce pune stapanire pe trup si frenezia ce-mi patrunde in suflet.

    Ulicica 15 octombrie 2010 11:21 Răspunde
  • mall u need is love: 🙂

    http://www.youtube.com/watch?v=my8p9GPiqKs&feature=related

    simoneatza, people, pe dupa 11.oo. 🙂

    tania 15 octombrie 2010 11:24 Răspunde
  • anamaria, sa faci un meniu pentru prajituri sa ne testam dulcegariile. 🙂 apoi, vedem, ne cautam cu lupa in arborele genealogic. 🙂

    tania 15 octombrie 2010 11:27 Răspunde
  • marilena, se vrea un tango din ce mi-ai amintit, nu-i asha? 🙂

    http://www.youtube.com/watch?v=dBHhSVJ_S6A

    tania 15 octombrie 2010 11:29 Răspunde
  • Io, in schimb, vin cu pupaturile de dimineata, daca aznoapte am ratat si m-a furat Herr Schlafen.
    DeaValmitooo, asadar esti tantosa prin mall-uri de bine ce-ai aterizat in plai cu miorite: )
    Sim draga, ai dreptate, am tacut molcom si cam brusc noaptea trecuta din motive arzator de realistice, dar eficiente la prima ora cand clopoteam prin casa. Deci ma odihnisem, deci eram mandra foc: ))
    Pana si iutubeala nocturna a lui Al mi-a scapat printre degete, desi fanthomasian pot spune ca parea cam posac.Poate-l pierduse pe Mircica prin casa, in cautarile insistente sa-i inveleasca tepisorii: )
    Adriana si Iana si Justine, aceste doamne minunat de ocupate in ultima vreme (cine vorbea, uff: ) ) si nu numai, dar ele-mi par mai lipsinde ca de obicei, sper ca sunteti fara toamne prin glastre si ne mai gasim pe-aici la o sticloanta cu zambete: )

    Una 15 octombrie 2010 11:33 Răspunde
  • Una, pune o pauza mica de la cuvant pana la zambetele-ti, sa le vad si eu sclipinde. 🙂
    deci, final cuvant-pauza-emoticon. 🙂

    eu is mai siropolizanta azi. 🙂
    pentru voi:

    http://www.youtube.com/watch?v=2WwbdQXiOgI&feature=related

    tania 15 octombrie 2010 11:44 Răspunde
  • Azi am fost la examenul pe traseu pentru carnet. L-am luat si sunt foarte incantata. In mod ciudat si in moment foarte nepotrivit, mi-am amintit in asteptarea pe bancheta din spate, de iubtul meu de-o toamna, de-acum trei ani. L-am insotit pentru niste treburi administrative in Orastie, un oras micut si trist ca vai de el. Si asteptand eu cuminte in masina, m-am hotarat sa intru intr-o chichineata de cartier. De acolo mi-am achizitionat niste superbi papuci de casa, multicolori, triotati si pufosi si un soarece sugubat, cu fermoar pe burta si burta plina de bomboane, pentru draga mea Raluca. Intr-un exces de cochetarie mi-am asezat pe incheietura mainii un strop de ulei de mosc, miros pe care il ador, mai ales toamna. Apoi preaminunatul s-a returnat la masina si a exclamat „Sper ca nu te-ai parfumat la mine-n masina! ” Asa se face ca m-am returnat la randul meu catre Cluj plina de nervi si lacrimi printre sughituri, imbarcata pe tren. Desigur, intr-o izbucnire de-a mea, trebuie sa te tii bine, e ca o furtuna cu trasnete paranormale. N-a fost chip sa ma imbuneze. A doua zi de dimineata, am trimis la biroul inculpatuluii un amic de-al meu, sa-l someze sa-mi returneze papucii de casa si soarecele ce ramasera in plina furtuna pe bancheta din spate. M-am trezit cu oropsitul de soarta la usa, cu 19 trandafiri si o plasa cu dulciuri. Desigur, cu fata aia a lui careia nu prea puteam sa-i rezist, mai ales ca aveam tampite remuscari de sentiment, ca poate totusi am exagerat si cumplite izbucniri ca de fapt trebuia sa-i vars mai intai sticluta in masina. Sa intre zic la o cafea, sa-si ceara iertare in genunchi. Unde-s zic, papucii cu soarecele? Of acu-i acu, sa nu fac crize. Era atat de agitat ca nu le-a vazut in spate. Fii-sa a strigat de pe bancheta din spate „uite mami, tati ne-a luat cadouri, mie un soricel si tie papuci de casa” Si l-au pupat amandoua incantate. M-a apucat rasul si l-am iertat, pana a doua zi, cand m-au apucat iar rabufnirile. Da, am experimentat o mare si intortocheata idila, imorala si irationala din care am invatat mai mult decat din toate relatiile mele cu acord multlateral si binecuvantare sociala. Poveste pentru Simona, apropo, ma bucur ca minunatul tau creier si-a regasit frumosul trup care-l poarta. Abia astept povestea cu pricina, initial crezusem ca te-ai indragistit de vreun instructor de fitness, dar se pare ca tu ai gasit drumul mai scurt care te scuteste de frustrari si depresii. Ridic un pahar cu sampanie in cinstea stiintei, a minunatei gazde de blog, a scumpei si frumoasei Ana, a tuturor minunatelor fantome si astept cu nerabdare sa punem de-un carnaval! Apropo, Una, sa stii ca mi-a trecut supararea 🙂 Anamaria, visul tau e in folder la mine, ca si celelalte.

    Ulicica 15 octombrie 2010 11:45 Răspunde
  • Dea Valma- acum înţeleg! Eşti în patria noastră, cea în care, pe lângă politicieni, meteorologii le ţin hangul şi mint că va ploua, în timp ce eternul soare îşi face de lucru pe mai departe la îngălbenit frunze la cuptor cu foc scăzut şi aromat de gutui.

    Omuldelamunte 15 octombrie 2010 11:47 Răspunde
  • Uli, spune-ne la liniuta invatamintele din idila «papucilor cu shoarece.» 🙂

    tania 15 octombrie 2010 11:53 Răspunde
  • Tania draga, las’asa ; ) ce atatea pauze?!
    Sa-ti traiasca Aranjuez-ul! : P
    Sclipiciunile siropozante sa nu-ti lipseasca nici tie, ca e misto sa fii asa un du-te vino pe ziua de azi: )

    Una 15 octombrie 2010 12:02 Răspunde
  • Ulicico, felicitari pentru carnetul de soferita: )
    Ma bucur ca m-ai iertat, nu fusesera intentii cu rautati, da’ asa se pare ca se puteau intelege..

    Una 15 octombrie 2010 12:05 Răspunde
  • tania, eu nu ma prea invat minte, , ce se naste din pisica, sa se fereasca de caine, merge?

    Ulicica 15 octombrie 2010 12:12 Răspunde
  • Una, sclipiciunile erau ale tale si doar. 🙂 siropozantul e la mine pe post de surogat sceptic dar alimentativ. 🙂

    Uli, nu merge. 🙂

    tania 15 octombrie 2010 12:17 Răspunde
  • OK, Tanio, sunt lamurita, in fine. Surogatele sux!
    Nici io nu ma-nvat minte niciodata de nimic, simt nevoia sa-i spun asta lui Uli cea cu chef de pahare ridicate : ))

    Una 15 octombrie 2010 12:19 Răspunde
  • mai bine comutam pe un…octombrie. 🙂

    http://www.youtube.com/watch?v=h6gy4w9sIZI&feature=related

    tania 15 octombrie 2010 12:55 Răspunde
  • Tania, esti in forma azi! 🙂 Eu ascultam Valsul Rozelor putin mai devreme. Amalia Rodrigues? 🙂
    http://www.youtube.com/watch?v=2hDkWZHeP1c
    Cred ca trebuie sa ma gandesc bine la lista de prajituri. Nimeni nu m-a mai pus sa fac o lista de prajituri…si, stii, ingrasa! 🙂 chiar si lista!

    Anamaria 15 octombrie 2010 13:09 Răspunde
  • adica, voiam a spune ca octombrie este cea mai frumoasa greseala a toamnei.
    Ulicica, sa ma contrazici de nu-i asha. 🙂

    tania 15 octombrie 2010 13:10 Răspunde
  • anamaria, mi-am asumat toata greva. dau semne mirobolante la cantar. 🙂
    am trecut la cate o maslina pe zi. 🙂
    deci, da-i drumul la lista. 🙂

    tania 15 octombrie 2010 13:12 Răspunde
  • Anamaria, vocea Dulcei Pontes imi este irezistibila.

    cea mai reusita melodie a ei, in opinia mea:
    http://www.youtube.com/watch?v=OFMMlap9-YM

    apoi:

    http://www.youtube.com/watch?v=MSIGWEcR5Dc&feature=related

    tania 15 octombrie 2010 13:22 Răspunde
  • nu te contrazic, Tania. Felicitari pentru subjugarea cantarului 🙂 Superba piesa. Una, e bine atunci, eu ador memoria de scurta durata.

    Ulicica 15 octombrie 2010 13:25 Răspunde
  • Tania, ce-mi faci?? De jumatate de an ma tin departe de prajituri si acum trebuie sa vorbesc despre ele? 🙂
    Offff…. nedrept tare!
    Am fost in vara la Paris si-atat am plans in fata unor tarte incat am mancat una! 🙂 Si-o creme brulee, daca tot eram acolo. Si un Macaron, doar era vacanta… 🙂 Noroc ca am mers mult pe jos!:) Si am vizitat si un magazin de profil! Sa mi se faca rau cand am vazut ce-i acolo, prea erau bune … 🙂
    http://www.cacaoetchocolat.com/fr/nos-chocolats,a-deguster-sur-place,27.php
    La intamplare, nu vreau sa ma gandesc profund: ciocolata cu lapte, ciocolata, ciocolata si iar ciocolata, apoi: tarte din acelea frantuzesti (ale noastre au o crema galbena gretoasa tare), clatite (!!), chec, placinta cu mere (sa fie si de la noi ceva 🙂 ), exista si cateva dulciuri grecesti, care te zapacesc si ar merge si cateva nume concrete de prajituri sau torturi, dar nu vreau sa zic nici batuta! 🙂 Vrei sa plec in excursie la cofetaria aceea din Piata Lahovari in care uiti de orice buna purtare?? 🙂

    Anamaria 15 octombrie 2010 13:38 Răspunde
  • Tania, eu am fost norocoasa anul trecut. Am vazut-o pe Dulce in concert in Nicosia, in Cipru. Canta pe o scena amenajata in aer liber, intre zidurile vechi de aparare ale orasului. Acustica era extraordinara! Nici n-am cuvinte sa-ti descriu! Mi-a placut atat de mult… Si, da, aceste melodii sunt, probabil, cele mai frumoase.

    Anamaria 15 octombrie 2010 13:47 Răspunde
  • anamaria, o sa murim incet, frumos, sigur si dulce. 🙂
    bifez ciocolata. un toblerone alb ar fi pacatul perfect pentru mine la ora asta. 🙂

    http://farm3.static.flickr.com/2279/2417223921_3a92fea4b7_b.jpg

    placinta cu mere, placinte cu branza, clatite, chec dar shi fursecuri. fursecuri din toate minunile si specialitatile. is unele periculoase grecesti dar si preparate undeva prin siria.
    se vand ostentativ la cutii lacome shi chinuitor de delicioase. 🙁

    tania 15 octombrie 2010 13:51 Răspunde
  • da,

    ingrozitor de puternica, surprinzator de sensibila.

    http://www.dulcepontes.net/

    tania 15 octombrie 2010 13:57 Răspunde
  • Tania, subscriu fursecurilor de toate tipurile! 🙂 Si toblerone…:) Hai, si-o baclava, dar nu de la magazin ci de la sursa! 🙂 Sa vezi ce ne face Simona cand o descoperi ca am vorbit de ciocolata! 🙂 Sigur ne premiaza!

    Anamaria 15 octombrie 2010 14:11 Răspunde
  • Buna ziua, Simone 🙂
    Anamaria, uite ceva interesant ref Franta: http://www.francealacarte.com/
    Subscriu pe tricoul domnului Miguel 🙂

    Anabell 15 octombrie 2010 14:21 Răspunde
  • Nu sunt minunat de ocupata, sunt minunat de plictisita, plictiseala din aia care se trateaza seara cu ceaiuri aromate si uitat la Top Gear, nu ma intrebati de ce, sunt complet afona cand vine vorba de masini, nici carnet n-am (felicitari, Ulicica!) eu am picat pe motiv de viteza fara sa ma asigur si nestiinta de parcare laterala. Cum se cheama starea aia in care n-ai chef de nimic prea solicitant? M-as apuca de citit Libertatea sau de rezolvat integrame, dar ma tem ca nici la astea nu m-as putea concentra…

    Anca 15 octombrie 2010 14:24 Răspunde
  • Ups, m-am deconspirat. Nu-i nimic, si personajele sunt ‘sinucise’ din cand in cand…

    Anca 15 octombrie 2010 14:26 Răspunde
  • ODLM: … si o prezenta cat mine de mica 🙂 Ieri mi-am aburcat toate „taste”urile in autoCTRL, am reglat la apostrof o PauseBreak, am facut putin Space si, asezata indexabil in F5, am pornit catre Domnul Ascii, care sta pe strada Cod, sa fac rost de un CNP, dupa cum a ordonat matasos naşul meu. Dezirabilul nu era Home, asa ca m-am plimbat PageUp / PageDown pana la Caps Lock Wood. Nu aveam escape. Pe langa mine treceau tot felul de necunoscute, unele in A4, altele nu. Cand ma pregateam de shut down, vine si varu’ lu’ Pygmalion cu ditamai TABu’, cu ghiulele de la 0 la 1, sageti si restul arsenalului. Eu ma uit cam asa ~ la el si cer dreptul meu la cod numeric. El ma masoara cu Insert Eye si zice ca daca naşu’ nu da DARu’, nici el nu imi da mai mult de un C1, sa nu cer nimic cu F si numere impare, mi se pare. Eu ma hotarasc ca mai bine fac ALTceva si dau Back cu 220 %, ajung Home, sterg funul de pe mobila de la mansarda (gasesc si cativa cari) si ma gandesc ca nici un IP nu ma ajuta daca imi schimb numele, voi astepta din nou Moderation. Ca si cum asta ar fi ceva compatibil cu o femeie. Tie ti se pare ca m-am Delete ?

    Anabell 15 octombrie 2010 14:40 Răspunde
  • Uli, eu inca n-am carnet, da’ am dat pe la scoala, fara sa ma duc la examen. Imi amintesc cuvintele doamnei psiholog, caz clasic de femeie care a vazut prea multe femei care isi doreau un volan: „doamna, daca sunteti tentata sa calcati acceleratia, abtineti-va”. Acest enunt, repetat sub 5 forme in 3 minute (sau, poate, de mai multe ori, nu-mi amintesc, ma chinuiam sa scot piciorul din podea :D). Ma gandesc serios daca sa ma duc la examen. Mai bine stau pe orice scaun imi oferi in masina ta. Si pun muzica. Sau iti citesc. Melodie de fundal pentru proaspata soferita fantomatica:
    http://www.youtube.com/watch?v=AaxaqvtpPAQ
    Felicitari, Uli, pot sa trec eu primul 10 pe carnetul tau ? 🙂

    Anabell 15 octombrie 2010 14:50 Răspunde
  • Justinoo : )
    Uneori picajele, cand nu sunt in niste tepuse d’alea traznitoare horror, ne ajuta sa ne trezim dintre monstruleti..Am uitat sa-ti spun, am incercat si eu ceai de care ne spuneai tu, cu jasmine prin el, n-a fost rau dar mi se facea somn dupa; asa ca am revenit la ceaiul negru cu nustiuce arome, brand ”Casa cu ceai” pe care le gasim prin rafturile din Carturesti.. : )

    Una 15 octombrie 2010 14:58 Răspunde
  • Anabell, eu sunt de rasul curcilor. Prima data am inceput scoala de soferi acum 9 ani, platita de firma. Pe cand mai aveam 5 ore mi-am bagat (picioarele) demisia si am abandonat proiectu. A doua oara in 2004, pe cont propriu, am facut 8 ore de sofat si m-a calcat pe nervi instructoru si nu m-am mai dus. Intr-un final, am gasit instructor bun, calm si am invatat parcari, garari si toate alea. Acum pot sa spun ca sunt un sofer bun. Sunt extrem de prudenta, asta mai enerveaza pe cel din spatele meu, dar tin foarte tare la viata mea. Acum trebuie sa ma pun serios pe treaba, sa am fonduri de benzina, sa mergem in excursie! Sa ai un weekend frumos tare, eu scriu de zor, apoi sterg, iar scriu. Sper sa-mi dea cu plus.

    Ulicica 15 octombrie 2010 14:59 Răspunde
  • Well Well Well, cum ne-ar fredona Duffy, s-au mai strans randurile 🙂 tocmai cand îmi ziceam ca o sa strig : SABOTAAAAAJJJJ ! Ieri Mall-ul nostru parea abandonat si m-am simtit stingher (nu posac, Una 🙂 ) în trecerea mea partial cantatoare. Altadata ne calcam pe picioare în Simona Mall ca sa adulmecam un fruct copt la foc mic, sa ne înfruptam din imagini care mai de care mai zbarnaitoare, sa strecuram un comentariu vanjos cu sugestii tactile, sa ne cumparam un vis alb cu bulinute pt nopti cu mari rochii gri în care ne infasuram ca-ntro plapumioara, etc. Explicatia rarefierii peisajului mi-a dat-o exp. proprie de fantoma overbook-ata : sa faci pe plopul înfrunzit în toamna asta cu gropite în obraji ramane o aventura cronofaga. Si disponibilitatile temporale au cam intrat la apa 🙁
    Felicitari, Ulici, fosnitoareo 🙂 , acum poti sa conduci si paradisul oamenilor din viata ta pe bancheta din spate :
    http://www.youtube.com/watch?v=8AgtGUC75xc&feature=related
    Metamorfoza reusita, AF ! (Ring my bell, AB) Si absenta f remarcata, ieri 🙁
    Hei, Tania & Anamaria, fugiti de-aici cu tentatiile bucataresti fursecante ! 🙂

    Thomas Man 15 octombrie 2010 15:35 Răspunde
  • TM, cum e mai frumos sa apar pe scena, calcand stramb pe trena ? Anabell (cum mi-a scapat printre degete) sau Ana-Bell, cum zice nashu ODLM ?

    Anabell 15 octombrie 2010 15:39 Răspunde
  • Musai sa las si alte urme muzicatoare, în forma de dat din picioare, înainte de a pleca din soare 🙂
    WE luminant-electrizant cu balans dansant !
    Clubbingul (boom boom-ul din cluburi) e cam prea repetitiv si abrutizant dar uneori poate fi fun cand are si mustati 😀 Pt toate aristocatele de pe meridianul Simona :
    Holy Fuck – „Red Lights”
    http://www.youtube.com/watch?v=DhaRkWfaq10

    Tot din domeniul clubbing (recurent pana la sastisire de data asta ) animalier, în varianta fidela si virila 😀 :
    BURNS and Fred Falke – Y.S.L.M.
    http://www.youtube.com/watch?v=ojOpYkRN7_E

    Thomas Man 15 octombrie 2010 15:41 Răspunde
  • Si, ca sa bag si eu o lingurita de sirop in borcanul cu dulceata de azi, inainte sa plec in zbor (a)planat:
    http://www.youtube.com/watch?v=crTc1V34m8g

    Anabell 15 octombrie 2010 15:43 Răspunde
  • buna dimineata!
    v-am citit pe diagonala.. am fost ocupata pe aici pe la munci, dar gata, terminaram si cu 15 oct. 🙂
    Uli, felicitari.
    De-a Valma. mi s-a facut dor. stiuuu, am zis ca nu ma mai duc in Ro. Dar am vazut ieri niste poze de la Sighisoara. si te-am citit si pe tine azi. da, mi-e dor. si doare.

    dragelor din America de Nord… sperietori si baloti din paie la Michaels! Am cautat toata saptamina. mai e putin si trece octombrie, dar imbodobesc afara azi. din cauza ca n-am stiut de unde se cumpara sperietorile. si copilul a pupat si mingiiat toate sperietorile din vecini si noi n-aveam, si , si, si… tragedie mare.

    iana 15 octombrie 2010 16:01 Răspunde
  • Ulicica felicitari! Happy driving!

    iana eu nu mai impodobesc cu sperierori sau bostani… las culorile toamnei imprasitate in frunzele nematurate ( de speriat oricum).

    Dea Valma urmeaza Brasovul?

    Va urez un weekend de vis tuturor!

    CristinaC 15 octombrie 2010 19:00 Răspunde
  • Ma bucur si eu de weekend si ma pregatesc sa dau o fuga la ai mei maine, insa printre picaturi tot va mai vad..mi-e dor de dovleac copt si frunze, cred ca sunt intr-o dispozitie ca a lui Uli (felicitaaaari), mai devreme…as vrea sa ma trantesc un pic in frunze si sa ma plimb printr-un parc colorat. N-o sa se intample, dar macar visez un pic.

    Corina L 15 octombrie 2010 20:44 Răspunde
  • sunteti cam rapusi de saptamina asta de lucru :-), nu mai misca nimeni in front.
    CristinaC, din pacate nu urmeaza Brasovul, stationez la Sibiu pina luni, apoi o zi la Pitesti si ultima zi la Bucuresti, de unde imi iau zborul marti catre Olanda. dar nu ma pling, e o vacanta scurta, dar dinamica si plina de evenimente… si cum cele mai putin placute au trecut deja, ma pregatesc sa le intimpin pe cele placute si foarte plecute. miine vom sarbatori primul an de viata al nepotelei mele. ziua ei e de fapt duminica, dar incepem sa petrecem de miine…
    si tot miine – de fapt deja azi – e ziua prietenei mele, si sper sa nu fiu chiar ridicola, dar as vrea sa ii urez La Multi Ani din mijlocul vostru.

    Dea Valma 16 octombrie 2010 0:03 Răspunde
  • Prietenie

    N-am stiut sa insemnez in calendar ziua aceea, ziua in care odaia sufletului meu a inceput sa se dilate inlauntru-mi, cautind sa cuprinda un dar de necuprins… Probabil mi se strecurase deja in suflet, usor, calcind in virful picioarelor, atenta sa nu ridice praful depus de la ultima curatenie generala, cind primenisem odaia pentru oaspeti… Si pina sa apara ea in viata mea numelui ei nu-i gaseam vreo rezonanta aparte. Acum insa e un cintec de dor, e conturul celei mai frumoase fapturi ce si-a deschis aripile in sufletul meu…
    N-am cautat-o, nu stiam ca exista si nici cu cit dor o asteptasem… N-am recunoscut-o si nici n-am crezut-o cind mi-a spus ca ma stie de o viata; sau ca stie ea ce simt, ce gindesc, caci suntem la fel, plamadite din acelasi lut sufletesc… Priveam cu suspiciune rindurile ei prin care imi infatisa nudul ei sufletesc, intr-o confesiune de o sinceritate cruda, si ma intrebam cine e straina cu curajul dus la limita inconstientei, care se expunea fara vreun vesmint in fata necunoscutei care credeam ca-i sunt!? Ma durea vulnerabilitatea ei in fata mea, imi era teama de adevarurile vietii ei, care ma depaseau, si ma ingrozea gindul ca nu voi stii vreodata cum sa o ajut daca mi-ar cere asta… Caci eu nu cunoscusem pina atunci sinceritatea oarba, bucuria eliberarii de cele mai launtrice ginduri si simtiri, care sapau in mine ulcere adinci… Nu stiusem cita putere iti poate da spodavenia cea mai sincera, lepadarea de tainele pe care numai in fata unui suflet pereche le poti destainui, caci in fata unui duhovnic sfiala nu te-ar lasa sa-ti insiri nefiltrate toate trairile si pacatele…
    Ea a stiut! Ea m-a simtit de la primul cuvint si m-a recunoscut de la mii de kilometri departare! Si din umeri i-au crescut aripi mari si pufoase cu care m-a imbratisat peste tari, cu care ma mingiie si ma alina si ma invata cum sa gasesc si sa iubesc frumosul din oameni, dar si cum sa ma iubesc pe mine si sa inteleg ca uneori rostul meu sunt chiar eu… Caci ea vorbeste limba sufletului meu! Si inca imi pare incredibil cum gaseste de fiecare data timp pentru nedumeririle mele existentiale, cuvinte si exemple si rabdare sa imi explice si sa ma faca sa inteleg… E o enciclopedie de trairi si de experiente de viata din care imi impartaseste cu sinceritate si pe care isi bazeaza indemnurile… Nu-mi spune niciodata “tu sa faci asa”, ci are mereu cite o istorisire profunda si personala pe care sa o citesc aproape cu evlavie… N-am crezut vreodata ca poate exista atita daruire intr-o prietenie! De multe ori ma simt atit de mica si neinsemnata pe linga ea, si nu stiu daca eu voi putea vreodata sa ii ofer macar a mia parte din ceea ce ea déjà mi-a daruit.
    Si-n ochii ei sunt un om incredibil de frumos! sunt cea care mi-am dorit dintotdeuna sa devin. Si desi incearca sa ma convinga ca ea ar fi proiectia mea, ca nu-mi ofera decit ceea ce, la rindul ei, primeste de la mine, eu nu cred ca am ajuns persoana inteleapta, omul frumos si complet pe care il vad oglindindu-mi-se in fata.
    Ea stie ca prietenia e uneori greu de ocrotit si ma pregateste pentru greselile noastre, faptuite si nefaptuite, alegind cu maiestrie cuvintele, definind atit de profund sufletul pereche, facindu-ma constienta de valoarea darului primit: “Sufletul pereche e ce zice Paler : “Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten, Oricum te va rani din cand in cand, Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta!” Eu cred ca sufletul pereche este acel/ acea cineva care e martorul existentei tale! Acel sau acea cineva care poate sa-ti fie memorie, sa stie ce-ai facut, bun sau rau, si sa te iubeasca regardless! Si sa nu te paraseasca niciodata!”
    Eu stiu c-as vrea sa o am cu mine pina la capatul vietii asteia si al tuturor existentelor mele. Adesea ma gindesc la ea cu lacrimi de emotie si teama ca nu cumva sa ma trezesc din vis si sa n-o mai gasesc in realitatea crunta a vietii. E teama pe care am simtit-o si atunci cind dragostea mi-a patruns in suflet si o voiam a mea pentru totdeauna… Dar daca pinza dragostei n-am stiut a o tese la nesfirsit pentru a imbraca cu ea infiniturile existentei mele, imi doresc a invata a tese nesfirsita pinza a prieteniei…
    Anca mea, de cind te-am primit in suflet, viata mea a capatat noi dimensiuni si noi definitii, pe care nu le cunosteam si nu le credeam posibile. Pentru tine as vrea sa stiu sa ingrijesc cuvintele asa cum mi-ai aratat tu (cu respect, cu teama si cu daruire) si sa ti le depun in suflet in cea mai frumoasa declaratie de iubire. Dar oricit le-as slefui, cuvintele mele tot n-ar putea sa te descrie asa cum esti, sa vorbeasca despre tine asa cum merti. Insa cu sau fara declaratia mea, prietenia noastra ramine cel mai frumos dar de pe pamint. Cel mai frumos! Si-n clipele triste pe care vintul vietii mi le mai aduce din cind in cind la usa, ca pe niste frunze moarte, gasesc acum izvorul cu apa vie din care sa imi adap sufletul insetat ; caci intr-un an de zile am reusit sa scriem cea mai frumoasa carte de pe pamint. Si recitesc emailurile noastre, pline de sensibilitate si de uman, cum le spui tu, pline de cele mai valoroase lectii de viata, as completa eu, pe care nimeni nu mi le-a predat pina la matura virsta la care te-am intilnit. Uneori imi pare rau ca te-am aflat atit de tirziu, caci m-ai fi putut invata mai devreme sa pilesc ghearele ascutie ale propriului orgoliu si sa nu mai sfisii cu ele sufletele dragi, cind de fapt as vrea sa le imbratisez… Si poate n-as fi pierdut chiar atit de mult. Dar apoi ma consolez cu gindul ca te voi avea pentru eternitatea care vine, si atunci, in fata eternitatii, trecutul meu paleste…
    AncaG, La Multi Ani, fata draga ! Si sa ai parte de tot ce ai nevoie si tot ce-ti doresti pe deasupra!
    Iti multumesc inca o data ca existi in viata mea. Sa nu pleci.

    Dea Valma 16 octombrie 2010 0:10 Răspunde
  • Dea Valma ai scris foarte frumos. m-ai dus cu gandul la prietena mea care e departe de mine si totusi atat de aproape. Ii urez si eu La multi Ani fericiti si sanatosi si norocosi. Sunteti foarte norocoase ca va aveti!

    CristinaC 16 octombrie 2010 0:57 Răspunde
  • „Si desi incearca sa ma convinga ca ea ar fi proiectia mea, ca nu-mi ofera decit ceea ce, la rindul ei, primeste de la mine, eu nu cred ca am ajuns persoana inteleapta, omul frumos si complet pe care il vad oglindindu-mi-se in fata”

    Nu am incercat – in viata mea – sa conving pe nimeni de nimic! Pe prietenii mei cu atit mai putin! Si-am sa-ti spun, pe foarte scurt, o poveste japoneza pe care cred ca am mai spus-o pe blog pe aici, si anume aceea a Catelusului si a Casei cu 1.000 de oglinzi. Cica era acest catelus mereu vesel, mereu dragalash si pus pe joaca! Si el avea, vecin de curte, un caine ursuz, cam hirbar, mereu rautacios si degraba latrator. Si cum au plecat ei la un moment dat sa se plimbe le-a iesit in cale o casa care avea nici mai mult nici mai putin de 1.000 de oglinzi. Primul a intrat – firesc – catelusul vesel. Si dintr-o data s-a trezit inconjurat de 1.000 de catelusi prietenosi, care se gudurau si scuturau veseli nevoie mare din codite, bucurosi de intalnire. Au facut tumbe impreuna, s-au jucat, au alergat prin casa si cind a iesit de acolo catelusul era inca si mai vesel si parca si mai fericit: avea 1.000 de prieteni! Si i-a spus si partenerului lui „ce casa extraordinara, ia du-te repede si tu, sa vezi ce de prieteni, sa vezi ce-o sa te bucuri”. Desi sceptic, catelul cel morocanos avea si el nevoie de prieteni asa ca s-a dus. Si cand a pasit in casa, 1.000 de javre fioroase au inceput sa miriie amenintator, sa-si zbirleasca blana si coada, s-au asezat in pozitie de atac si in putin timp au icneput sa latre infiorator si sa alerge. Catelul a iesit ingrozit din casa, tremurind, cu privirea blegita si neintelegind unde erau toti „prietenii” aia de care ii vorbise catelusul cel vesel…..

    Asa ca vezi tu, Mihaela mea, tu ai vazut in mine propria ta reflexie! Zimbetele tale! Caldura ta! Daca m-am putut spovedi, in fata ta si a tuturor celor in fata carora am mai facut-o, a fost pentru ca atunci cand v-ati oglindit in mine (tu si majoritatea oamenilor de pe blog de aici! Au mai fost si degraba latratori dar au plecat repede!) ati facut-o zimbindu-mi cu gura pina la urechi, intinzind bratele, deschizind larg portile sufletului (-lor).
    Da, este ziua mea astazi! Si daca ma uit pe geam imi vine sa rid ca nebuna „zi frumoasa ca tine”….dar ma consolez repede cu gindul ca e ziua mea peste tot in lume! Si undeva trebuie sa fie soare! Undeva unde sunt prietenii mei! Cea mai de pret calitate a mea sunt prietenii mei 🙂
    Si iti multumesc, si le multumesc, si va multumesc ca existati! Ca datorita tie si celorlalti eu sunt un om bun! Nu „mai bun”….BUN, pur si simplu!
    Cu drag

    Anca G 16 octombrie 2010 10:44 Răspunde
  • Ah, mai am o poveste pentru voi care, de asemenea, m-a impresionat extraordinar de tare! Povestea celor 2 lupi!
    Cica un indian batrin ii explica nepotului sau ca in fiecare om traiesc doi lupi. Un lup bun, frumos, puternic, echilibrat, de caracter! Un lup prietenos, devotat! Si celalalt, la fel de puternic, dar rau, mincinos, ascuns, fatarnic! Clevetitor, mereu pus pe rele. Si ei se lupta in permanenta! Nepotul a stat si s-a gindit un pic si apoi l-a intrebat pe indianul cel batrin: Pai si care castiga, bunicule?! Cind se lupta ei, care castiga?! Si batrinul l-a mingiiat pe cap si i-a raspuns: cel pe care il hranesti, dragul meu!

    Sa va mai spun sa aveti grija pe care lup il cresteti mare?!? 🙂
    Cu drag

    Anca G 16 octombrie 2010 11:03 Răspunde
  • Anca G, fac si eu cateva tumbe de catelus vesel si îti spun : hau hau hau good ca esti good !
    Zice-se ca fetele n-ar avea prietenii ca baietii. N-au, probabil, la capitolul generalizari, dar atunci cand le au, ce frumoase mai sunt ! Sper sa nu vina niciun nouras în amicitia voastra, DV si AG, nicioadata !

    Thomas Man 16 octombrie 2010 11:05 Răspunde
  • Eu hranesc un arici, AG :), am deci tepi ? 🙂
    La MULTI ANI !

    Thomas Man 16 octombrie 2010 11:06 Răspunde
  • Care saloane, Adriana, ca am pierdut firul ? 🙁

    Thomas Man 16 octombrie 2010 11:07 Răspunde
  • Ulici, criminala povestea cu papucii de casa, muscul si trasnetele paranormale !
    Zici ca-i o povestioara semipolitista de Rodica Ojog dar cu un fes rosu de tragism si jurnal personal în plus !
    Baby, You Can Drive My Car 🙂

    Thomas Man 16 octombrie 2010 11:11 Răspunde
  • Simona, am dat o tura pe Corso-net si m-am oprit la supermarketul Tango unde am (re)descoperit scrisul tau terapeutic-euforizant (nu-l uitasem dar e bine sa ne reîmprospatam memoria care are tendinta sa se plimbe printre balarii înalte si gaunoase dar cu miscari de catwalk) ! Iata o mostra din «Fault în careul de 11 iluzii», pt cei/cele care n-au citit înca sau cei/cele care se mai îndoiesc de geniul tau 😀 :

    «Mi-am dat seama ca-l iubesc la nebunie in ziua in care am petrecut impreuna, ochi in ochi si inima-n inima, patru ore de vis in magazinul de piese auto. De dragul lui, am pipait relieful misterios al cauciucurilor expuse, am sortat fascinata trusele de surubelnite descrescatoare, am slobozit opinii despre aromele mele preferate de braduti de masina – avind mare grija sa nu le contrazic pe-ale lui.

    Luata de valul auto-moto, l-am intrebat cu glas matasos, de femeie indragostita: „Motorul tau are trei cilindri, nu?”. Nicicind nu l-am vazut mai amarit. M-a privit cu ochi umezi, de caprioara ranita, si mi-a spus: „Sa nu te mai auda cineva… Numai Trabantul are trei cilindri… Eu am sase…”. M-am indragostit de vocea lui, de cilindrii lui, de priceperea lui virila de a sorta huse, aspiratoare de masina, etili si metili si tolueni de curatat covorasele de la picioare. Mi-a propus apoi sa mergem la electrice, sa-si cumpere alternator. Iar mie mi s-au inmuiat ligamentele de emotie. Faceam deja parte din viata lui: ma lua cu el sa scotocim impreuna in lada cu prelungitoare.»
    Restul articolului, aici :
    http://www.revistatango.ro/simona_catrina_lovitura_de_pedeapsa_fault_in_careul_de_11_iluzii-1587.html

    Thomas Man 16 octombrie 2010 11:12 Răspunde
  • DV, sa nu te mai Pitesti de noi, pls 🙂
    Un sfarsit de sejur mioritic cu feti frumosi în banduliera ! 🙂

    Thomas Man 16 octombrie 2010 11:15 Răspunde
  • Fana 4X4 va ureaza un WE cu fructele pasiunii si merele lui Adam ! 😀

    Thomas Man 16 octombrie 2010 11:16 Răspunde
  • Anca, la multi ani, draga mea, te pup cu drag din goana muncii mele de weekend – iar ajunseram cu revista pe foc, parca ieri innebuneam, tot asa… stiti voi… 🙂
    Te imbratisez si-ti doresc sa gasesti in fiecare flacaruie de pe tort cate un vis (deja implinit). 🙂 🙂 🙂

    Simona Catrina 16 octombrie 2010 14:13 Răspunde
  • Anca, la mulţi ani şi-un tort!

    http://www.youtube.com/watch?v=Qg8q1VjjeWo

    Omuldelamunte 16 octombrie 2010 15:36 Răspunde
  • La multi ani frumosi , Anca G !

    Blanca 16 octombrie 2010 16:35 Răspunde
  • noroc cu Tangou, mai aflu si eu ce se mai intampla. Fetele au ales o super tinuta urban chic si , ce e si mai grav, m-am indragostit iremediabil de iPad. Foarte, foarte tentant.

    Ulicica 16 octombrie 2010 17:24 Răspunde
  • Draga Simona Catrina, esti adorabila! Ce te-a facut sa te intorci in Romania?! Eu plecat dupa ce am constatat ca la noi in sat nu exista nici un barbat eligibil care sa fie eliberat de misoginismul tipic romanesc. Asa ca am facut si eu ca Andeea Esca, m-am indragostit de primul francez pe care l-am cunoscut si m-am dus dupa el la Paris. Sunt foarte fericita, am gasit solutia ideala; el se ocupa cu gatitul, eu aseptizarea locuintei, iar cumparaturile au loc separat: el singur la auchan,iar eu singura la mall 🙂 N’est pas belle la vie? 😉

    Anca 16 octombrie 2010 18:53 Răspunde
  • „Nu sunt deocamdata mall-uri unde sa-ti cumperi doar cateva senzatii de bine sau daca sunt ele se numesc azi, prin transfigurare, saloane de masaj. Acolo însa nu-s inimi zburdalnice decat în teorie si sentimentele-s doar cupide. ”

    …. zisesesi, dear Thomas, dar te-a prins „subversivitatea” tastaturii 🙂 in off topic. Trebuie totusi sa fi existat „bing bang”-ul initial, de acolo intrebarea mea 🙂

    adriana 16 octombrie 2010 19:18 Răspunde
  • Si aproposito de lupii Ancai G. (am inteles ca e ziua ta Anca, asa ca La multi ani si numai bine!). E o incantare de fiecare data sa te citesc.
    Aa, si Simona, sluuuuuuuuuuuuuuuuuuga :))))) (dvs:)
    Una apriga mai gasim p-aci? 🙂

    http://www.youtube.com/watch?v=QIrb8XU7TaA

    adriana 16 octombrie 2010 19:55 Răspunde
  • Oare unde va preumblati toti intr-o sambata seara cand afara ploa, ploua si-i trecut de ora noua ?

    Marina 16 octombrie 2010 21:23 Răspunde
  • am mancat litere , sorry

    Marina 16 octombrie 2010 21:24 Răspunde
  • Cu una p-afar’ cu alta p-anauntru, dar ce mai conteaza, cred ca-s vorbiti, Marina!

    adriana 16 octombrie 2010 21:56 Răspunde
  • Oricum, sunt toti la Mall ! :))

    adriana 16 octombrie 2010 22:02 Răspunde
  • Unii chiar ne-am strans de pe drumurile catre si dinspre mall-uri: ) si din colbul cumparaturilor!
    Adriana : ) si Marina va pup daca nu ati fugit inca din zona.Nu e suspect de liniste pe-aici, totusi, la ce scuturatura bacoviana ne bantuie de doua zile..Pe maine sau pe mai incolo: )

    Una 16 octombrie 2010 22:22 Răspunde
  • Azi ati stat cam mult la mall. Sper ca ati avut o sambata placuta!

    CristinaC 16 octombrie 2010 22:44 Răspunde
  • Anca, bine ai venit! 🙂 Suni cinematografic – si fericit-epidemic. Frumos! Nu, eu si in Canada tot un roman am iubit. 🙂 Nu pot iubi decat romani, pana la proba contrarie… 🙂

    Simona Catrina 17 octombrie 2010 0:42 Răspunde
  • Beatrice, draga mea, tocmai sfarsisem de lacrimat si m-ai provocat iarasi – superb, de altfel. Probabil va mai sangera destul acest gand. Iti multumesc…

    Simona Catrina 17 octombrie 2010 0:44 Răspunde
  • Simona , doar noi doua insomniace pe aici …

    Marina 17 octombrie 2010 1:12 Răspunde
  • Si eu dar la mine de daor 6:30….

    CristinaC 17 octombrie 2010 1:29 Răspunde
  • Buna Cris !
    Da , ce devreme e la tine !

    Marina 17 octombrie 2010 1:32 Răspunde
  • MArina.. tu dece nu te duci la nani? E foarte tarziu la tine.

    CristinaC 17 octombrie 2010 1:53 Răspunde
  • Dan Bălan( Ex O Zone) cu noul său clip lansat în 14 oct.2010:

    http://www.youtube.com/watch?v=fzfyTh1f_Uw&feature=player_embedded

    Omuldelamunte 17 octombrie 2010 17:21 Răspunde
  • La Multi Ani Anca!
    a fost soare ieri aici la mine. a fost o zi ca tine… chiar asa. nici ca as fi putut sa descriu mai bine ziua de ieri: ca AncaG. un vint caldutz cit sa ti se joace prin par si mult soare.

    iana 17 octombrie 2010 17:46 Răspunde
  • bonjour, dobrivecer, servus! 🙂
    imi pareti pregatindu-va pentru iarna. 🙂
    La Multi Ani, AncaG, ce-i drept, cam tarzior…

    Un cadou pt voi, daca aveti rabdare pana la capatul…morilor de vant. 🙂

    http://www.youtube.com/watch?v=WwSRa8vZoGQ

    tania 17 octombrie 2010 21:25 Răspunde
  • Adriana, stii cum devine : abia intri pe tatami si scrii doua vorbe trei prostii ca si trebuie s-o întinzi (englezeste), fara larevederuri imposibile, scurt si daca se poate, cat mai cuprinzator. Multumesc deci de cautare. Cred ca în saloanele alea „bing bang” se pronunta „gang bang” !

    Thomas Man 17 octombrie 2010 23:18 Răspunde
  • Fana Bella, cum va place. Cred ca nici cinsprezece nume nu v-ar acoperi personalitatile/valentele/talentele 🙂

    Thomas Man 17 octombrie 2010 23:19 Răspunde
  • Limbile bifide spun ca intentiile bune paveaza bunul mers vulgaritatii. Asa sa fie ?
    Merche – Si Te Marchas
    http://www.youtube.com/watch?v=DfRkaiO5HWI

    Thomas Man 17 octombrie 2010 23:20 Răspunde
  • Vantul iernii, mai fierbinte decat alizeul :
    Raphael – Le Vent De L’hiver
    http://www.youtube.com/watch?v=xGKzYaQMi_k

    Thomas Man 17 octombrie 2010 23:22 Răspunde
  • Simona, noaptea dinaintea noptii, cer cu pestisori în loc de stele :
    Dido – The Day Before The Day
    http://www.youtube.com/watch?v=OJcrFfE5QMI
    O saptamana cu tort si toarta (conjugate la superlativ absolut) îti doresc deja ! 🙂

    Thomas Man 17 octombrie 2010 23:24 Răspunde
  • @Thomas: Superba melodia asta :X:X:X Nu am cuvinte!

    andres 18 octombrie 2010 0:35 Răspunde
  • Andres, melodiile XXX au farmecul lor. Depinde de partener(a) 🙂
    Te referi la refrenul ala încapatanat ???

    Thomas Man 18 octombrie 2010 1:29 Răspunde
  • Anca G, cu intarziere, LA MULTI ANI ! Din aceia care sa te reflecte ! Eu am citit ce a scris Dea Valma si ei as vrea sa ii spun ca un prieten nu asteapta niciodata sa ii daruiesti ceva inapoi. Darul lui e faptul ca sunteti prieteni. Si ii mai spun ca a scris atat de frumos incat a hranit si frumosul din noi.
    Cat despre lupi, Anca, cred ca lupul cel rau se hraneste singur, pe cand pe lupul cel bun trebuie sa il hranesti cu carnea ta si sa iti asumi ca, pana il vei face mare, te va durea in cele mai adanci fibre. Cadoul meu e muzical si are forma de prim hexagon, dar mie imi trece prin globule de care ori il ascult:
    http://www.youtube.com/watch?v=XvyMG0z0FZY

    Anabell 18 octombrie 2010 9:33 Răspunde
  • Buna dimineata, Simone. Mereu uit ca bunul-simt e o haina care se curata singura si, deci, nu e necesar sa o aruncam niciodata la cosul de rufe. Pentru toate bujiile carora le-ai gasit un rost in viata ta, pentru toate prelungitoarele care aveau cel putin la un capat un om foarte frumos, pentru tine si pentru toate fantomele care graviteaza in jurul tau:
    http://www.youtube.com/watch?v=Qsk8QQj5Nrc

    Anabell 18 octombrie 2010 9:40 Răspunde
  • Cat mai suntem inca la Mall, poezie pentru shopaholici 🙂

    Heine
    (coLectia de buzunar)

    Pantofi de lac si „blugi”, cinci lanturi late
    (Din aur si argint aproape toate)
    Borseta cu model tigrat usor
    (Femeile se sting in ea, de dor)
    Unghia mica, mandra in lungime
    Precum stapanul ei in agerime
    O palarie cu un amplu bor
    Luata fara rate din Obor
    Si-o demoazela frematand bovina
    Iesira simultan din limuzina
    Urcara-n sunet dulce de alamuri
    Pan’ la etajul 1, fix la „Blanuri”
    Plangand pe umeri animalul mort
    Ea-i spune printre dintii albi: „aport”
    El scoate teancul colorat de bani
    Invers proportional cu ai ei ani
    Plateste plescaind frumos din buze
    Ea are in stomac doar buburuze
    Ies pe batanta, ea de mana-l tine
    Si impreuna sunt atat de „bine” !

    Anabell 18 octombrie 2010 10:01 Răspunde
  • Am clopotit de ajuns, Mando Diao sunt mai buni la asta:
    http://www.youtube.com/watch?v=lnMf1Rpj7PU

    Anabell 18 octombrie 2010 10:05 Răspunde
  • Buna dimineata (vorba vine, m-am uitat si eu pe geam! Insa azi e 18 pe tot mapamondul, undeva sigur e buna si dimineata asta :-)!)

    Va multumesc tuturor, ii multumesc Simonei ca mi-a permis sa ma aniversez la ea acasa, va multumesc pentru ginduri, pentru zimbete si pentru cadouri. Va imbratisez cu acelasi drag ca intotdeauna si va las sa va jucati frumos si inteligent cum o faceti de obicei!
    I’ll be around!
    Cu drag

    Anca G 18 octombrie 2010 10:27 Răspunde
  • TM, ma iei peste picior (sa zic „iar” ? 🙂 ). Sper ca porti o cizma rezistenta. Personalitatile mele cantaresc mai mult decat valentele si cu siguranta mai mult decat talentele 🙂
    Daca incerci sa ma faci sa ma supar pe tine, sa stii ca nu-ti reuseste 🙂
    http://www.youtube.com/watch?v=i40YZlL5c1o

    Anabell 18 octombrie 2010 13:00 Răspunde
  • NU, Fana Bell, n-as îndrazni sa ma lupt cu valentele 🙂
    De un glamour mioritic poemul tau de început de saptamana 😀

    Thomas Man 18 octombrie 2010 14:10 Răspunde
  • File din istoria jurnalismului dambovitean de azi, direct din laboratoarele în care se fabrica itele viitorului democratiei noastre originale :
    http://www.evz.ro/detalii/stiri/sorin-ovidiu-vintu-despre-traian-basescu-i-o-degajam-f-in-gura-sa-l-f-909417.html
    Cam asa se concepe viata romanilor în spatele cortinei mediatice 🙁
    Am încaput pe mana unor grobieni si suflete vandute 🙁 Unor megalomani de doi bani dar milionari pe spatele încasator al omului de rand. 🙁
    Documentele astea îmi par la fel de ravasitoare ca „revolutia” din decembrie 89 !

    Thomas Man 18 octombrie 2010 14:19 Răspunde
  • Nu-ti face nicio umbra de grija, Andres.
    Cum spuneam : „vorbim aceeasi limba 🙂 desi ne exprimam în romaneste 😀 „

    Thomas Man 18 octombrie 2010 14:56 Răspunde
  • TM,
    daca n-ar fi de plins m-as distra grozav… am citit si la corina s pe blog convorbirile telefonice ale smecherilor… mi-e scirba…

    la polul opus… in DC se desfasoara un festival cultural european pentru copii. sint prezente teatre de papusi, de copii, din mai toate tarile Europei. Romania este reprezentata de teatrul Gong din Sibiu cu povestea (si papusile aferente) Sarea in Bucate. in versiune engleza. Unu ca piesa are 4 reprezentatii in DC dintre care (cel de simbata trecuta) la Kennedy Center si sint destule de putine tarile care au fost invitate la Kennedy Center. Doi, ca piesa are un total de 4 reprezentatii – K. Center, Ambasada Franceza si 2 scoli – iar numarul de 4 reprezentatii este maxim dupa cum am vazut in programul festivalului. de exemplu (absolut la intimplare 🙂 ) Ungaria are doar 2 reprezentatii una la ambasada proprie si una la o scoala.
    Am fost simbata seara la Kennedy Center. Abia am gasit un loc in sala si asta la amabilitatea unui domn care mi-a cedat scaunul. Erau spectatori si pe scari si pe podea. Nu, nu erau doar romani. Ba din contra, mai multi americani. Povestea le-a placut mult. Dupa spectacol ii auzeam comentind cu odraslele mesajul povestii. Piesa s-a transmis in direct pe internet. Am fost mindra. Am stat dupa spectacol sa ii felicitam pe actori, pe regizor. Ne-am intors acasa mai usori, mai descarcati de „stirile de la ora 5”.

    Va urez o saptamina buna. Simona cred ca lucrezi la predarea revistei? si ai inca de scris? si te cearta Ionutz daca nu termini la timp? 🙂

    iana 18 octombrie 2010 15:55 Răspunde
  • TM, politica?? pe acest blog?… si eu vroiam sa uit cat stau aici. ..

    Anamaria 18 octombrie 2010 16:34 Răspunde
  • Iana, sa vezi teatrele din Bucuresti: sali arhipline, studenti care stau pe intrevale, ca in vremurile tineretii noastre 🙂 iar eu vorbesc din ceea ce am vazut eu stagiunea trecuta si din ce am vazut la cele 2 spectacole vazute stagiunea aceasta.

    Anamaria 18 octombrie 2010 16:36 Răspunde
  • hai ca am trantit vazut la cub! chiar la a 4-a! 🙂 scuze! back to work.

    Anamaria 18 octombrie 2010 16:37 Răspunde
  • Anabell, nu erai Ana-Bell scris asa? 🙂 asa a grait ODLM. noroc ca am citit si mi-am dat seama ca esti tu! 🙂

    Anamaria 18 octombrie 2010 16:40 Răspunde
  • Anamaria, nu pot face abstractie de aerul pe care-l respir chiar daca-mi pun masca de protectie.
    În principiu si în teorie aerul nu contine molecule politice.
    O fantoma o fi ea aseptizata/decalata dar ramane o faptura care respira !
    Si eu încerc sa fumez teatrele din mintea mea dar, vrand nevrand, trag aer în piept.
    Si cand mi se deschid ochii si vad în fine ce aer mi/ni se afunda în plamani, cu forta, mi se pare natural/normal s-o semnalez colegilor de blog. Pe care-i respect si apreciez din moment ce revin printre ei.
    Mecanismele de functionare „mediatice” semnalate în documentul de mai sus sunt nu numai revelante dar si simptomatice. Ele pun în lumina o societate în convulsii, cu maladii în stadiul terminal. Cand ultima solutie este perfuzia catarctica, nici un ermit ca mine nu mai poate face abstractie.

    Thomas Man 18 octombrie 2010 16:53 Răspunde
  • Revin la lucruri grave : eu veneam prin zona si pt ca sa iau lectii de seductie de la Un Trecator si ODLM, adevarati asi în domeniu, rafinati si intelectualizati, jucariosi si voiosi 🙂

    Thomas Man 18 octombrie 2010 16:57 Răspunde
  • Ulici, pana la roman te mananca sfintele 🙂 Nu stiu daca ai deja respiratia cu bataie lunga, flux narativ întins prelins, dimensiune larg romanesca. Ma gandeam ca te-ai putea multumi cu proze scurte pt început, în care ai aratat ca te simti ca acasa. Putin fictionalizate, bazate pe accentele autobiografice atat de rascolitoare (deja întrezarite în textele pe care ai binevoit sa ni le arati aici), cu ceva detalii descriptive semnificative în plus (cadru larg, context, vreme/natura, amici, etc.).
    De ex. ultima ta poveste, plecata de la diploma de soferita, intitulata provizoriu (de mine) „Masculul si muscul”, ar prinde în mreje o gramada de cititori – ai deja toate ingredientele si simbolistica adecvata.
    Scuze ca m-am bagat unde nu-mi fierbe, eu îmi dau sfaturi proaste si mie daramite sa mai sugerez altora 🙁

    Thomas Man 18 octombrie 2010 17:08 Răspunde
  • Iana, e rau de plans, pt toate entitatile carpato-danubiene ! 🙁 Desi fantomele nu-s bocitoare de profesie !

    Thomas Man 18 octombrie 2010 17:11 Răspunde
  • AF, am cizma Italiei în vizor 🙂 Am ramas la capitolul galoshi, cum am spus.
    O faptura cu galoshi are personalitatea pitica 🙂 Tu ai doar sapte pitici ? 🙂 Esti Ana ca Zapada ? 🙂
    Ma înclin pana la cer în fata personalitatilor tale miriapodistice ! 🙂

    Thomas Man 18 octombrie 2010 17:15 Răspunde
  • Thomas, imi place ideea. Eu scriu orice, cu draga inima, mai putin poezii, la care n-am talent. Dar pentru inceput, altii decid ce voi scrie. Romanul merge destul de bine, doar ca timpul nu prea tine cu mine. Imi cam vajaie capul, de-o vreme. Acum inteleg eu de ce majoritatea prefera izolarea cand scriu 🙂

    Ulicica 18 octombrie 2010 18:29 Răspunde
  • TM, eu sunt de acord cu tine, aerul a devenit irespirabil de multisor… Numai ca eu am ales ca uneori (foarte, foarte rar) sa imi tin respiratia macar jumatate de zi pentru a nu ma invarti in jurul propriei axe pana la ameteala datatoare de lesin intelectual! Fizic, chiar! Azi eram sufocata de multe si marunte treburi. Citirea acelui material m-a prost-dispus instantaneu… Simt sincer ca ma sufoc in propria mea tara si, dintr-o data, viata colegelor noastre de blog in lumi in care decenta nu a devenit un arhaism in vocabularul oamenilor mi se pare singura solutie ramasa. Iar eu vorbesc din perspectiva omului care a trait putin timp in alta tara, suficient cat sa fie in cunostinta de cauza. Tare n-as mai vrea sa vorbesc de asftel de lucruri si nu pentru ca ma ascund de ele, ci pentru ca vad cum sirul motivelor de „a ramane” se transforma dintr-un sir intr-o multime finita…
    Sper, Simona, ca n-am pus gaz pe foc…

    Anamaria 18 octombrie 2010 19:31 Răspunde
  • mai, voi sunteti tristi. Eu am muncit din greu pe-o prezentare si m-am necajit ca nu mi-a ajuns timpul sa studiez si mai amanuntit religiile orientale, care de altfel ma incanta peste poate. Si-as vrea, desigur, sa maerg la fata locului, sa aud si sa vad aievea. Da pana una alta, dau bice imaginatiei si internetului, doar-doar. Printre altele, am observat ca oamenii nu mai au chef si rabdare sa gandeasca si sa-si puna intrebari. Da eu ma consolez si cu un interlocutor, ma gandeam ca nu pot schimba lumea calup, deodata, doar asa, pe bucati. E interesant, in anii trecuti tanjeam sa merg cu masina, nu stiu cum se face, dar n-am avut ba bani de carnet, ba am picat teoria si n-a fost chip. Am vrut foarte tare sa fiu bogata, nu din snobism ci in numele liberului arbitru, sa aleg ce fac nu sa ma aleaga facutul pe mine. Am vrut sa scriu, am fut sa fac atat de multe. Abia cand am invatat lectia umilintei in cel mai usturator mod si-am aflat lectia saraciei lucie pe propria-mi piele si-am zis ca nu mai vreau nimic, ca oricum nu mai conteaza, am inceput sa le fac pe toate. Am avut parte de un an cumplit de lung si dureros. Nu saracia ma inspaimanta foarte tare cat incapacitatea de a o imparti cu copilul meu. Ma inspaimanta gandul ca va trebui mereu sa-i spun nu copilului meu, nu avem, nu putem. Mai ales pentru ca asta a fost sintagma pe care am auzit-o cel mai des in copilarie. N-am inteles deloc mecanismul. Am muncit atatia ani si totusi nu am reusit sa ajung la stabilitate financiara. Nu intelegeam unde-am gresit. Nu spun ca acum as intelege. De fapt, asta mi-e raspunsul. Am incetat sa mai caut raspunsuri. Am inceput sa traiesc haotic, ca un nebun care crede in facultatile-i mintale. M-am aruncat de-a dreptul, cu capul inainte si cu pumnii stransi, foarte pregatita sa incasez tot ce se poate incasa. Si apoi, mi-am zis ca oricum, ce-a fost mai greu a trecut. Asa ca nu mai plec. Dupa ce ma-cu calcat in picioare, sfidandu-mi pana si drepturile stipulate prin lege, legea naibii, doar stiu eu ce-i aia lege p-aici, dupa ce am incasat injurii, jignirii si suturi de la oameni de nimic si plini de bani, n-am de gand sa-mi iau talpasita. Am sa raman pana am sa le intorc in obraz toate palmele pe care le-am incasat. Cu armele mele, cele pe care le am, cele pe care le pot avea. Poat am sa imbatranesc intre timp, dar nu vreau sa-mi cresc copilul explicand-ui mereu diferenta dintre vorba si fapta. Eu nu stiu, nu inteleg, dar cred. Si doar daca te rupi de realitate o poti vedea cu ochii larg deschisi. E doar o chestiune de perspectiva. Dintre multele filme care m-au facut sa plang, unul m-a facut sa-mi tin respiratia „persuit of happines” . L-am trait.

    Ulicica 18 octombrie 2010 20:46 Răspunde
  • Acum, sa ies din tonul asta grav, am adormit aseara cu Ada Milea si Quijote in casti, l-am ascultat de-l pot reproduce cu tot cu miscare scenica 🙂 si-am visat numai mori de vant.

    Ulicica 18 octombrie 2010 20:49 Răspunde
  • Anamaria, Ulici, voi repeta formula miraculoasa poate va induc vibratii bune : Vorbim aceeasi limba desi ne exprimam în romaneste !

    Thomas Man 18 octombrie 2010 21:02 Răspunde
  • Sper sa fii tare ca muntii Stancosi si sa razbesti dincolo de asteptari, Ulici !
    Ai facut o greseala, nu-i lapsus revelator, sper s-o corecteze Simona.
    Simonaaaaa ! Pregatesc banda sonora 🙂

    Thomas Man 18 octombrie 2010 21:05 Răspunde
  • : )
    Bonsoir bine v-am regasit.
    Uli, pari cu majoritatea panzeturilor si catargelor inecate, imi pare rau ..te-a izgonit cineva de curand din Rai, sau e vorba de o zi proasta in compilatie cu don quijotisme?
    Ca de cam multisor nu am mai parcurs asa randuri intristator-analgezico-terminatoare..
    Iano, mi-a revenit culoarea-n obraz citind despre cum ti-a fost la teatru cu pricina: ) Cam raruta in ultima vreme, dar s-ar putea sa iau un ghiont de la Al mintenas cu un ”uite cine vorbea?!” : )

    Una 18 octombrie 2010 21:15 Răspunde
  • Thomas, fac eu multe greseli, da tu la ce te referi?
    Una, nu s-au inceat, doar au luat niste guri zdravene de apa

    Ulicica 18 octombrie 2010 21:20 Răspunde
  • Sunt stunt dragul meu T. , cu ce am suparat? E de notorietate ca imi merge extrem de rau zilele astea si ca absolut toata lumea imi rastalmaceste spusele, dar nu m-am asteptat chiar la atat. E foarte greu (imposibil chiar) sa convingi pe cineva de ceva ce NU ai vrut sa transmiti. Nu te crede nici dracu’, iar pentru tine (ala care stii exact ce ai vrut sa zici) e boala de nervi curata. Deci: intrebam de ce ai adus in discutie chestiunea cu saloanele alea blestemate, ca nu era in topic, am crezut ca mi-a scapat mie ceva din ce se scrisese pana atunci, atat. Bing bang -ul se referea la motivatia subiectului, poate prost introdusa literar, dar in niciuna caz aluziva. Esti printre cei mai delicati amfitrioni si mai inteligenti oameni care a avut amabilitatea de conversa cu mine, de aici sau oriunde, de ce sa fi vrut sa stric o relatie virtuala smart? (termenul nu-mi place dar e bun in context). Scurt si cuprinzator, recunosc natura mea esential-defectiva de pe urma careia am avut/am numai necazuri DAR: nu am nici abilitatatea emotionala nici priceperea literar artistica a multora din personajele care scriu aici, drept pentru care de cele mai multe ori nu am gasit nimic interesant de spus in legatura cu tema propusa, nici pe langa, asa ca am decis sa nu plictisesc grafomaniac, iar in restul datilor am scris de genul „ce-am semnat aia declar” si nimic mai mult. In legatura cu stersul englezesc (ala de la Ploiesti) si lipsa de ramas bun: pur si simplu lucrez intr-un loc in care accesul la net e strict limitat din motive de kkt de securitate (nu pot sa intru nici macar pe yahoo mail) asa ca ii scriu prietenei mele sa-mi trimita pe mail-ul de serviciu, cu consecintele de rigoare, copy paste-urile cu ultimul post al Simonei si comments-urile. Cat despre seara acasa, pana mai acum cateva zile venea cineva care, intre timp m-a parasit pentru ca scriam aici. Nicio problema. Atat, ca mie imi place aici la Simona, si cu tine si cu Una, si cu Iana si cu CorinaC, cu Odille, cu Ulicica si Anamaria si chiar si cu Livia (u) si as vrea sa raman, fie si „din umbra”.
    PS Una, spune-i si tu, te rog!

    adriana 18 octombrie 2010 21:41 Răspunde
  • Adriana draga mea, iarta-mi efuziunea asta hodoronc-tronc-ista: ) din peisaj selenar care te vizeaza din cauza tonului tau un pic sprancenat de asta-seara. Nici eu nu vin mai des in ultima vreme, dar atunci cand arunc un ochi prin areal imi place sa gasesc oamenii misto cu care m-am (aproape) obisnuit.
    Al este un personaj original, este perfect constient de asta, iar o parte dintre cei ce scriem in zona Tango de o vreme-ncoace s-a deprins, de exemplu, sa nu-i ceara explicatii. Modulele ne-explicitabile in care avem sentimentul ca suntem amestecati fantome si reali, cum ne gasim sau ne simtim noi pe-aici, nu-s decat niste coduri(mai mult sau mai putin) laice. Supravietuim oricum, ai sa vezi.
    Te imbratisez si ma duc sa ma caut prin biblioteca; de butelca : )

    Una 18 octombrie 2010 21:56 Răspunde
  • @Thomas- În numele Unui Trecător, îţi mulţumim pentru calităţile atribuite şi ne luăm angajamentul că Un Trek îşi va croi itinerariul mai des prin acest Point of Interest.

    Omuldelamunte 18 octombrie 2010 22:03 Răspunde
  • Aia cu „message” Una? Te imbratisez cu tot cu crama.

    adriana 18 octombrie 2010 22:04 Răspunde
  • Da, adriana, si aia cu ”message” intra o tura sa fie cautata: ) Personal incep sa am preferinte din ce in ce mai clare spre sensurile de baza, conotatiile de tot felu’ ce-mi tot apar prin viata devin obositoare.Sau imbatranesc pur si simplu si-mi pierd rabdarile prajite: )

    Una 18 octombrie 2010 22:10 Răspunde
  • Uite si munteanul, acest pionier cu coronita de promisiuni dupa el: )

    Una 18 octombrie 2010 22:13 Răspunde
  • Una, mergem spre simplificare !!!! Culmea e ca eu am gasit-o, dar nu-i nimic nici acolo. Imi vine sa fredonez piesa aia „Isn’t it ironic?” dar nu vreau sa mai supar pe nimeni. Continutul e „matured in wood casks” …

    adriana 18 octombrie 2010 22:26 Răspunde
  • @Ulicica- Thomas se referă la o greşeală de ortografie din textul tău de la 8:46. Nimic grav! În fond, asta ţine chiar de geneza noastră şi de modul figurat de dominaţie a celui slab de către cel vârtos.

    Omuldelamunte 18 octombrie 2010 22:32 Răspunde
  • Nici nu ma gandeam ca ai supara, ad, si nu exagerez cu nimic.Spunea cineva pe-aici odata: venim, mai aruncam ocheade, mai intelegem un rand, maxim doua si credem ca mai avem de ce reveni, in functie de cum ne este dependenta sau cheful.
    Simplificarile, cand nu-s simpliste, cred, au si ele ceva farmece palpabile : ) Dar poate ca au oricum un inteles aparte, in functie de adrisant si exercitiu.
    Somn usor, sa va lasati cat mai putin plouati in noaptea asta! : )

    Una 18 octombrie 2010 22:33 Răspunde
  • Una, in seara asta eu sunt prostul fara subtila 🙂

    http://www.youtube.com/watch?v=AsEjsIbWq88

    adriana 18 octombrie 2010 22:47 Răspunde
  • AF, Tania, va place aproape sigur:
    http://www.youtube.com/watch?v=K3CHi_9sxj0
    Melodia aceasta ni se potriveste tutror putintel. 🙂 Sau nu?
    Noapte buna!

    Anamaria 18 octombrie 2010 22:51 Răspunde
  • Adriana, notorietatea n-a ajuns pana la mine ! Îmi pare rau pt vasele tale si-ti spun cu mana pe gluga de fantoma ca în niciun moment nu am vrut sa te ciuruiesc cu vreun glont !
    Ramasbunul, etc, se refereau la subsemnatul si DOAR la subsemnatul ! Nu mi-as permite sa-mi bag nasul în comportamentul rutier al colegilor de autostrada !
    Si ca sa te asigur de bune ganduri, îti trimit formula consacrata (azi, aici) cu vibratii bune : vorbim aceeasi limba desi ne exprimam în romaneste ! 😀
    PS : Si mai ales, lasa complexele în debara. Eu m-am hranit cu toata gama de complexe si iata unde am ajuns ! 🙁

    Thomas Man 18 octombrie 2010 23:04 Răspunde
  • Una & ODLM, prietenul la nevoi grele se recunoaste digital 🙂 Mersi, tinutul fantomelor va arata recunostinta alb imaculata 🙂

    Thomas Man 18 octombrie 2010 23:06 Răspunde
  • Am nimerit din nou pe Lost. Asta-i un serial la care ma uitam cu mare interes pe la inceputuri, m-am impotmolit pe la mijloc si am ratat complet finalul, desi eram in fata teveului. Credeam ca-i o introducere la marele final, si cand am vazut ca s-a tras cortina am ramas masca, jur ca n-am inteles absolut nimic. Mai exista vreo speranta daca urmaresc inca o data ultimele episoade?

    PS: in weekend am vazut o vulpe. vie, roscovana, la doi pasi de un drum. sunt foarte multumita de chestia asta, habar n-am de ce

    Justine 18 octombrie 2010 23:09 Răspunde
  • Noapte buna Al dragule, Una, draga mea!
    Justine vulpile-s misto fie si numai pentru: „nu uita niciodata ca esti raspunzator pentru ce-ai imblanzit” :)… Noapte buna si tie!

    adriana 18 octombrie 2010 23:39 Răspunde
  • Buna dimineata, aproape de pranz: )
    Justiniano, tocmai ma pregateam sa vad pe pagina ta daca ai si pozat-o pe cumatra stufoasa, si-am incasat error 404 glont in figura mea ce ingenua:P
    Draga, sper ca ploicica asta nu v-a facut mai timizi si mai timorati decat in alte toamne, totusi.
    Asa-s io in zilele mele bune, imi scot sperantele pe umerase!Adriana draga, sper sa ne mai intersectam zilele astea, macar pe la colturi nocturne, sau macar in week-end.Acum, ca ai dezvaluit cum ne citesti pe furate la job-ul tau multinationalist dintr-un copy-paste amical, iti zambesc in mod special .
    Tuturor celor prezenti cu ochiul sau tasta va urez traditionalul ”armata usoara!” ca e abia marti!

    Una 19 octombrie 2010 11:51 Răspunde
  • Da, erau niste erori, dar nu mai sunt. . Pai n-am pozat-o, ca am zarit-o din masina pret de cateva secunde, ce haz avea sa ma scotoces dupa aparat taman atunci?

    Justine 19 octombrie 2010 12:09 Răspunde
  • scotocesc. numai greseli fac azi, of.

    Justine 19 octombrie 2010 12:12 Răspunde
  • Dap, foamea mare, Doamna: )
    Si io mai mananc din vocale, ce dreaq sa mai facem si noi, printre atatea frunze cu ruginiu in petiol..
    V-ati creionat planurile de vacanta cu globulete, sau inca stati cumintei si silitori cu gandurile toate la munci si grijulii la ziua de maine?!
    Al, prietenia digitala are si zale si zabrele, nu m-as apuca sa explic gradinarului cum sta treaba cu petuniile chiar azi: ))

    Una 19 octombrie 2010 12:34 Răspunde
  • Buna dimineata.
    draga si eu cu o ploicica… as fi stat azi in pat toata ziua. e o zi din alea… ca n-as vedea si n-as auzi pe nimenea. 🙂 doar pe voi, of course!

    iana 19 octombrie 2010 15:45 Răspunde
  • În interstiţiul dintre cei doi electroni ai capului îmi flutură imaginea unei vulpi pe care Justine n-a fotografiat-o. Tare aş fi văzut o vulpe în goana ei şi a maşinii, ale căror viteze se adună, ele deplasându-se în sens contrar.
    „sunt foarte multumita de chestia asta, habar n-am de ce” exprimă atâta drăgălăşenie încât iar mă minunez asupra eternului feminin şi gingăşia unui nimic ridicat la grad de postulat.

    Omuldelamunte 19 octombrie 2010 16:59 Răspunde
  • Draga Doamna cu ploicica dupa ea, chef de fantome si de stat in pat, cum ziceam e numai marti abia, deci calusarii mai au de fugarit bine pe scena cu task-uri si jonglerii : ) Ne gasim, sper, tot vii, mai incolo.

    Una 19 octombrie 2010 17:08 Răspunde
  • iana trimit eu soare de toamana, frunze colorate.. bine?

    CristinaC 19 octombrie 2010 19:38 Răspunde
  • multumesc Cristina, au ajuns…

    iana 19 octombrie 2010 20:17 Răspunde
  • Liniste si pace !
    Susceptibilitati sau indisponibilitati ?
    Ne-a venit lUna înapoi 🙂 dar ne-a disparut Ana, printesa sotiilor 🙁 , Tania, baroana clipurilor 🙁 si toate celelalte zane pe care nu am timp sa le numesc 🙁 🙁 🙁 dar la care ma gandesc ! Noroc cu nordamericancele noastre fidele 🙂
    Simona duce-n traista ultimele corecturi ca sa poata dansa festiv Tangoul în WE, usoara ca un fluturas ! De aceea ne-a abandonat, cred.
    Hai sa dam desteptarea cu zgomot. Iata niste baieti suparati care dau trezirea cu facaletul (atentie, clipul e un pic shoking & shaking !):
    http://www.youtube.com/watch?v=QDvYdQNEgmw

    Thomas Man 19 octombrie 2010 20:47 Răspunde
  • Doar toamna tarzie , Thomas . Sa o rugam pe Cristina C sa ne arunce si nou prin gradina blogului un strop de soare si multe , multe frunze aramii …

    Marina 19 octombrie 2010 21:27 Răspunde
  • Era nevoie aici de acadele, siropele si aromele, ca sa nu (ne) ruginim si noi sub ploaia nesfarsita de frunze caduce.
    (De unde atatea petunii ? )
    În asteptarea stropilor de soare, eu-s tot in the mood for heavy aproape metal. Adica apasat pe butonul „zgomot” :
    http://www.youtube.com/watch?v=xrRi25jZRFY
    Las dulcegariile pe mana Taniei 🙂

    Thomas Man 19 octombrie 2010 21:50 Răspunde
  • Dau o fuga sa-i lasei Anei un zambet si-un hug mare, sa le gaseasca dimineata, sper sa vina, sa ne incalzeasca cu sufletul ei frumos. Si va urez o noapte pufoasa, lenesa, aromata, cum le sade bine noptilor, toamna.

    Ulicica 19 octombrie 2010 22:21 Răspunde
  • hei, dor de voi, dor de neploi, de iarna si de vremi noi. 🙂

    vineri este ziua simonei. ma intreb de pe acum oare ce-si poate dori mai mult si cel mai mult? 🙂

    i am in love. de aceasta combinatie: Lara, intr-un orient de calitate.

    http://www.youtube.com/watch?v=nFV5d9kCknA

    de aveti curaj, incercati la max. 🙂

    tania 19 octombrie 2010 22:42 Răspunde
  • Foarte frumos tania, multumim
    Eu am avut curaj… noroc ca sunt singura in birou, colega a plecat devreme azi.

    CristinaC 19 octombrie 2010 23:16 Răspunde
  • Tania, multumesc! 🙂

    Anamaria 19 octombrie 2010 23:20 Răspunde
  • O replica la muzica Larei, pe care, sincer (si fara suparare, va rog frumos), nu pot sa o suport ! 🙂
    When I go I go alone :
    http://www.youtube.com/watch?v=c-0jy3iCB8U

    Thomas Man 19 octombrie 2010 23:25 Răspunde
  • Nici macar Majda Roumi nu poate sa o salveze de ridicol ! 🙂
    O miorlaiala greu de încasat 🙂

    Thomas Man 19 octombrie 2010 23:27 Răspunde
  • Mai bine sa vorbim despre binefacerile ludico-transgenice ale societatii consumeriste :
    http://www.youtube.com/watch?v=qsPBKCMSNhg&feature=player_embedded#!

    Thomas Man 19 octombrie 2010 23:28 Răspunde
  • Textul de la Prisoner of the Road
    http://www.youtube.com/watch?v=c-0jy3iCB8U
    Written by Sivert Høyem
    When I go, I go alone
    There ain’t no one ever looking out for me
    Just the sun, my own lean shadow
    And the wind out among the trees
    Home, it’s far beyond long lost horizons
    Home I’ll never see
    For I’ll be a prisoner of the road
    And I hold no key that will ever set me free
    Most humbly on my bending knee
    I’m begging you to help me, please
    For I’m a prisoner of the road
    And I hold no key, I hold no key that will ever set me free

    Thomas Man 19 octombrie 2010 23:32 Răspunde
  • thomas, spune-mi ca ai apostrofat-o pe Lara Fabian, de dragul unei minciuni fantomatice. :)Altfel, m-ai dezamagi cumplit.
    imi place sa te cred-vad un om frumos pe dinauntru, pe dinafara.
    miorlaiala??? are u going banannas, TM?

    tania 19 octombrie 2010 23:45 Răspunde
  • cristinaC, anamaria, da, e faina! faina! cat sa-ti prinda in mrejele notelor o stare de respiro, nu-i asha? 🙂

    tania 19 octombrie 2010 23:47 Răspunde
  • evident, gusturile nu se discuta, dar…totushi…miorlaiala? TM, atunci Sivert canta la lupii nici macar cu luna! dezastru semiobscuric clar!

    tania 19 octombrie 2010 23:49 Răspunde
  • Nu stiu ce legatura este între mobila mea de interior si Lara Fabian sau Céline Dion. Mi-e teama ca niciuna, chiar daca-s produse in discount, T. Îmi plac pisicutele dar nu stoarse 🙁
    & I’m not „going bannanas”, asa ca pls, don’t tell me bananas 🙂
    Fiecare cu trompele lui, doar eu cu trompetica mea 🙂

    Thomas Man 20 octombrie 2010 0:01 Răspunde
  • Tania, eu nici nu ma chinui sa-i raspund. Probabil se plictisea si nu stia cum sa te faca sa-l bagi in seama 🙂 🙂 … si, ca sa-l enervez si mai tare:
    http://www.youtube.com/watch?v=RSHYk_Sdb1s&feature=related
    🙂

    Anamaria 20 octombrie 2010 0:07 Răspunde
  • Anamaria, gusturile de aduna bine bine, fara calculator. 🙂
    Multumesc si pentru Groban. Nu tine el stafeta sus de tot, dar are cateva melodii belissime. putine dar grandioase.
    TM, mi-am uitat lupa pt pixelare la serviciu. Mi-e teama sa nu fac dintr-un rand patru, deci vom lamuri-o dupa. 🙂 discutand nu despre trompete, ci despre corzi. Sensibile. 🙂

    pana atunci, poti incepe cu inceputul. 🙂

    http://www.youtube.com/watch?v=AT82udt6j8M

    tania 20 octombrie 2010 0:30 Răspunde
  • sorry, anamaria…..«se aduna»

    tania 20 octombrie 2010 0:32 Răspunde
  • Ca sa ne amintim ca suntem pe un blog Tango…

    http://www.youtube.com/watch?v=UWxcVyBRecE

    CristinaC 20 octombrie 2010 5:20 Răspunde
  • CristinaC, excelent tango-ul ! Nu mi-as fi imaginat un tango la bara ! Mi-a placut !

    Marina 20 octombrie 2010 9:27 Răspunde
  • Mi-e teama ca Lara F. pune pe fuga colegii de blog 🙁
    Vad ca si Ana Nirvana zisa si Fun si Bel ne-a parasit 🙁 Ducem lipsa acuta a vorbelor ei dospite în cuptoare jucatoare ! O declaram la „printese disparute” ?
    Da, Tania, spunem toti 22 în acelasi timp. Si globul/blogul va rasuna peste meridiane : Simonaaaaaaa !

    Thomas Man 20 octombrie 2010 11:41 Răspunde
  • TM, stai sa-mi trag rasuflarea, ca sunt pe fuga, da’ nu din cauza Larei (tu o vezi alergandu-ma, cu tocurile pe care le are ea si cu bocancii pe care ii am eu ?). Fug sa-mi prind coada 🙂 Ah, mi-am amintit ca animalutele educate nu fac asta. Chiar daca, zise Marie, „Ladies don’t start fights, but they can finish them!” 🙂 🙂 🙂 , ceea ce pare a reduce pretentiile de eleganta ale „educatiei” 🙂 si pare a mari brusc coada, facand-o (aproape) accesibila 🙂
    Culmea ca pomenesti de Nirvana, ma bantuie de cateva zile:
    http://www.youtube.com/watch?v=hTWKbfoikeg&ob=av2e

    Anabell 20 octombrie 2010 11:58 Răspunde
  • Da, 22, ma tot gandesc ca o sa pice saptamana asta 🙂 … am putea face o lista cu 5 lucruri care ii plac mult Simonei. Incep eu:
    1. Mojito
    2.
    3.
    4.
    5.

    Anabell 20 octombrie 2010 12:00 Răspunde
  • Si pentru ca sunt pe fuga de tip non-lara (cel mai grav „model”), mai scriu repejor:
    Uli, draga mea, hug you back 🙂
    Si o sa iti dau pe e-mail cand reusesc mp3-ul cu Passive Agressive (si orice altceva vrei si canta Brian 🙂 )
    http://www.youtube.com/watch?v=9sPEn_TZ8yk

    Anabell 20 octombrie 2010 12:03 Răspunde
  • Anamaria, the doors of perception sunt in ADN-ul meu 🙂 Cred ca „People are strange” pusesem si eu la un moment dat pentru voi.
    Am sa adaug de prin acelasi sertar al memoriei mele:
    http://www.youtube.com/watch?v=9f7LwuVF8Oo

    Anabell 20 octombrie 2010 12:10 Răspunde
  • Da, 22, ma tot gandesc ca o sa pice saptamana asta 🙂 … am putea face o lista cu 5 lucruri care ii plac mult Simonei. Incep eu:
    1. Mojito
    2. Voi
    3. Limba română
    4. Canada
    5. Şoaptele pufoase

    Omuldelamunte 20 octombrie 2010 12:42 Răspunde
  • un salut voios de buna regasire…ala cu zimbet pina la urechi (sper sa-mi iasa) 😀
    ce-i cu 22, ca nu ma prind?!
    si ODLM…la subpunctul 2. de ce „voi” si nu „noi” ?

    Dea Valma 20 octombrie 2010 12:53 Răspunde
  • @Dea Valma pe 22 este ziua Simonei, iar subpunctul 2. este tratat din unghiul de vedere al ei.

    Omuldelamunte 20 octombrie 2010 12:55 Răspunde
  • ahaaaaaaaaaaaaaaaaaaa…

    Dea Valma 20 octombrie 2010 12:56 Răspunde
  • ODLM, mon parrain 🙂 : cu voia Simonei, ultima schimbare de nume 🙂 Promit…cred 🙂 Simone, am luat un copacel de frunze si numar: „Simona mai are rabdare cu mine”, „Simona nu mai are rabdare cu mine”, „Simona mai are rabdare cu mine” etc. Daca nu-mi iese bine, mai iau o frunza de jos (nu trisez, tot din copacel a cazut si ea, ca si mine 🙂 )

    Ana-Bell 20 octombrie 2010 13:10 Răspunde
  • ODLM, vreau sa-mi dau si eu cu parerea de la punctul 6 mai departe. Pot? Stiu ca-s mai noua, dar uite ce am inteles eu ca ar mai fi pe lista Simonei:
    6. Capotul ei mare si pufos
    7. Cafeaua 🙂
    8. Alice ( oare ii trebuia un loc fruntas? 🙂 )
    9. Jobul ei iubit

    ar mai fi si altele…Ce ziceti?

    Anamaria 20 octombrie 2010 13:13 Răspunde
  • ODLM, pusesem 1. ca sa continuati voi lista 🙂 Dar putem scrie cate 5 lucruri fiecare. Cei „vechi” ar trebui sa stie cel mai bine. Iar noi putem invata de la ei 🙂 Acum sunt curioasa …

    Ana-Bell 20 octombrie 2010 13:29 Răspunde
  • Semnez în alb, ca doar mi-s fantoma, o Open List pt Simona ! 🙂
    Sa-si treaca ea cu manuta ei frumos scriitoare visurile acolo, asa vor prinde forme 😀

    Thomas Man 20 octombrie 2010 13:34 Răspunde
  • Ana Nirvana, esti like a teen spirit cu bocanci ? 🙂
    Mi-ai pus si cizme la un moment dat, desi nu-s motanul încaltat 🙂
    Ridici pantofologia la „art de vivre” ? 🙂

    Thomas Man 20 octombrie 2010 13:36 Răspunde
  • DV, ai vrea oare sa ne împartasesti impresii de calatorie din minunata noastra tzara ?
    Presupun ca acum te dai deja cu bicicleta pe ring 🙂

    Thomas Man 20 octombrie 2010 13:37 Răspunde
  • Mi-e teama sa mai propun muzici din cauza de dezacord major în game minore 🙁
    Eu scriu note false caci ghostwriter de ocazie 🙁

    Thomas Man 20 octombrie 2010 13:40 Răspunde
  • Anamaria, Alice nu e pe lista mea pentru ca e in sufletul Simonei 🙂 N-am ajuns pana acolo 🙂 Trebuie sa fie tare frumos, uneori putin trist, alteori melancolic, de multe ori ironic, cred ca are si o sala de mind-building pe care ne-o pune si noua la dispozitie, sigur are un spa unde sa stea dupa ce citeste balarii…dar, dupa cum ziceam, eu n-am ajuns, nu stiu, imi dau cu parerea ca sa fac si eu un sport 🙂

    Ana-Bell 20 octombrie 2010 13:48 Răspunde
  • TM, acum te-alinti! 🙂 Ti-a criticat cineva gusturile muzicale?? Tu singurel te-ai luat de ale Taniei. Ce-ai fi vrut sa-ti faca? Sa te pupe? 🙂 🙂 Sigur, exceptand faptul ca esti fantoma si nu poti fi pupat! 🙂
    Hai pune ceva dragut.

    Anamaria 20 octombrie 2010 13:48 Răspunde
  • Repet, Ana Ca Zapada : mi-e teama. Sunt prea des în contratimpuri. Nu numai în muzici.
    Acum de ex ma obsedeaza un clip despre singuratate ! Ar pica aici ca nuca-n perete 🙁
    Atentie, daca pupi o fantoma dispare !

    Thomas Man 20 octombrie 2010 13:55 Răspunde
  • TM, la cererea publicului 🙂 incerc sa ma produc cu citeva impresii despre minunata noasta tzara. desi cred ca vei fi dezamagit, pt ca de data asta mie mi s-a parut chiar minunata. cum am reusit asa impresii de calatorie?! iata citeva reguli pe care le-am urmat:
    1. nu am deschis televizorul 😉
    2. am fost inconjurata de cei doi nepoti ai mei Luca (3 ani) si Teo (1 an), cu care m-am distrat pe cinste, am cintat, am spus poezii, am colorat, am stampilat, am facut figurine din plastelina, am dansat, am sters muci, am schimbat pampersi…
    3. am fost inconjurata de familie si prieteni adevarati, numai unul si unul
    4. am fost prin zonele care imi plac cel mai mult
    5. a fost asa de scurt, ca n-am avut timp sa ma trezesc la realitate si nici sa ma plictisesc

    cit despre azi dimineata, sa vezi si sa nu crezi…dar azi mi-am abandonat calul si am purces voiniceste sa infrunt vintul si ploaia pe jos, nu ma simteam asa de stabila pe 2 roti…nici pe doua picioare, dar cu starea asta sa zicem ca m-am obisnuit 😉 iar alta solutia ar fi fost sa astept in statie autobuzul (cu poalele in cap datorita vintului)…

    Dea Valma 20 octombrie 2010 13:55 Răspunde
  • TM, ti-a scris Anamaria, nu eu 🙂 Parca eu eram Ana ca Zapada, nu ? Cu cei 7 pitici pe creier ? E vina mea cu atatea schimbari de nume, da’ am promis sa imi cumpar un Stop. 🙂

    Ana-Bell 20 octombrie 2010 13:59 Răspunde
  • Ana-Bell, pai asa si eu. Mi-am dat cu parerea. Dupa cum vezi, mie mi-a iesit capotul pe primul loc. 🙂 🙂 mare cunoscatoare a sufletului mai sunt! 🙂

    Anamaria 20 octombrie 2010 13:59 Răspunde
  • Ana-Bell, cred ca vorbea cu mine, intr-adevar. 🙂 S-a zapacit 🙂
    TM, eu accept clipuri despre singuratate, plangem putin, ne mai revenim si tot asa. 🙂 Alte optiuni nu avem.

    Anamaria 20 octombrie 2010 14:02 Răspunde
  • aaaaa, si-am mai avut un subiect de distractie: am trecut printr-o sala de tribunal si-am asistat la niste episoade a la Caragiale, de genul:
    Judecatorul: deci fostul sotul, actualul concubin, este tatal copilului? recunosti copilul?
    Raspuns: da, onorata instanta, toti copiii sunt ai mei! asta n-a fost in stare de nimic!

    Dea Valma 20 octombrie 2010 14:02 Răspunde
  • DV: genial !!! 🙂 🙂 🙂

    Ana-Bell 20 octombrie 2010 14:05 Răspunde
  • Buna Dimineata dragilor. 🙂

    La initiativa Taniei, si gind in gind cu ODLM, am pregatit de seara trecuta un portofoliu cu imagini din Toronto. Numai ca nu as vrea sa o intristez pe Simona cu nostalgii.
    Voi cauta si niste buburuze ( imi amintesc ca-i plac) si Simona va putea sa-si puna dorinte, care sa i se indeplineasca fara nicio indoiala.
    O zi frumoasa!

    Odille 20 octombrie 2010 14:06 Răspunde
  • Fac gymkhana printre prajituri digitale, e NORMAL sa sar „dintrunantralta”.
    Mesajul era valabil pt toate Anele, inclusiv Lugojana 🙂
    Bine, daca nu ti-e teama, Anamaria (eu te-am avertizat de contratimpuri !) :
    (Ceilalti sa nu se uite, ca-si pot strica bruma de moral)
    Din beneficiile singuratatii, deci :
    Frightened Rabbit – The Loneliness
    http://www.youtube.com/watch?v=X1Lf7mriehU

    Thomas Man 20 octombrie 2010 14:09 Răspunde
  • Anamaria, cred ca (sper ca, ma rog ca 🙂 ) Simona apreciaza ca noi ne straduim. Daca mai uitam ceva, ramane loc liber pe lista lui TM care, desi e clar ca ar sti ce sa scrie, este o fantoma prea englezeasca pentru a nu se purta ca un gentleman 🙂

    Ana-Bell 20 octombrie 2010 14:11 Răspunde
  • DV, sejurul tau turistico-juridic ma cam pune pe ganduri 🙁
    Si concubinul 🙂

    Thomas Man 20 octombrie 2010 14:11 Răspunde
  • TM, ca sa-ti clarific ingindurarile: sunt un om liber, mai precis o femeie libera. concubinul nu era al meu 😉

    Dea Valma 20 octombrie 2010 14:13 Răspunde
  • Apropo de Simona Birthday, eu am început saptamana cu un tort si o toarta (cum se poate reciti mai sus) ca mai apoi sa vorbesc de o banda sonora.
    Ana Nirvana, fantomele englezesti nu scriu în romaneste ! 🙂

    Thomas Man 20 octombrie 2010 14:14 Răspunde
  • Uf, DV, m-am linistit 🙂

    Thomas Man 20 octombrie 2010 14:21 Răspunde
  • TM, orice fantoma poate bantui un castel englezesc. De fapt, e chiar musai. Acolo are loc adunarea anuala a fantomelor cu obraji de hartie si, uneori, cu palarie (pe 22 oct). Pe tine te „califica” stilul, deci cred ca poti oricand sa treci prin peretii Durhamului 🙂
    Mi-a placut The Loneliness 🙂 Si Anei Lugojana, am intrebat-o 🙂

    Ana-Bell 20 octombrie 2010 14:22 Răspunde
  • TM, sa stii ca mi-a placut. Asa-i, Ana-Bell m-a intrebat! 🙂
    E trist, este adevarat, dar exista tristeti mult mai mari, de exemplu, in azilele de batrani din minunata noastra tara… cand te uiti in ochii unor batrani de la noi, care mananca de 6 lei pe zi si care abia murmura: „E greu, mama, e greu!”, cand le asculti povestile, vietile frante, cand ii vezi cum stau cu ochii la usa asteptand o vizita, doar atat, batraneul din The Loneliness pare chiar …norocos. Dar nu prea vreau sa scriu despre asta. Sper ca nu te-am speriat eu pe tine! 🙁
    Alta muzica trista mai ai? 🙂

    Anamaria 20 octombrie 2010 14:37 Răspunde
  • DV, frumoasa vacanta! 🙂

    Anamaria 20 octombrie 2010 14:38 Răspunde
  • Faci ce faci si clopotesti placut la timpanele noastre, Ana Zapada 🙂
    În afara de clopotelul de la revedere peste vreo ora, doua, toate-mi suna cristalin ! 🙂
    Sunt veseloi cand imi fac iluzii cum ca as face parte dintre cei „Pt cine bat clopotele” (nu mai corectez sintaxa ca suntem între doar noi 😀 )

    Thomas Man 20 octombrie 2010 14:38 Răspunde
  • Am, Anamaria, muzica televiziunilor de stiri de la noi ! 🙁

    Thomas Man 20 octombrie 2010 14:52 Răspunde
  • TM, ihi! Trista, da … si, totusi, departe de tristetea realitatii ce nu face obiectul „stirilor” …

    Anamaria 20 octombrie 2010 14:59 Răspunde
  • Mai adaug si eu ceva pe lista deschisa pt. Simona : ROZ pufos sau viceversa ! 🙂

    Marina 20 octombrie 2010 15:05 Răspunde
  • So, Thomas, ai asha o predilectie morbida pentru o traire malitiozo-singuratica. Imi amintesti de mine tanara imbracata etern in negru cu gri, apoi in mov inchis, de doar hainele-mi posomorate imi tineau in brate starea perfecta a pesimismului aplecat spre si spre si doar spre solitudine. 🙂
    Insa, cand iti arati atat de facil coltzii, ma trimiti cu memoria catre niste cd-uri frecate pana la epuizare din nirvana, dintr-un the doors, dintr-un dire straits, toti suparati si ambalati sistematic in baxuri prafuite si tacute. Mai pot adauga o clasa intreaga de mesaje lugubre in note melodice, care-ti caracterizeaza personalitatea. Iti spuneam bunaoara ca-mi plac oarecum melodii de-ale tale postate cu atentie aici. Cand le-am imbratishat, te-am si anuntat de altfel. Dar nu poti face o regula egoista din a-mi acuza placerile sau «dulcegariile» (ca sa te citez) de… optimismul inerent al sufletului meu. Eu nu te acuz in niciun caz pe tine de lipsa de sensibilitate, de refuzul la lumina- spectacol pe care o reda un artist sau de… a unei vreri spre vreo inaltare in «la-si-do», dar poti incerca macar o mai binevoitoare intelegere a firii. Poate chiar a ta, din cand in cand, nu ai de unde-ti ghici transformarea, dintr-o zi intr-alta. Nu te mai incapatana sa te infratesti cu singuratatea. Era cat pe ce s-o fac si eu si mi-a cam dat toate calculele vietii peste cap. Daca mai ai vreo curiozitate in privinta Larei, asculta-I timbrul care se vrea optimist iesit cu forcepsul din trairi la zece metri sub pamant si poate vei intelege la ce ma refer, inainte de a spune ca ti se pare…poate…nu stiu….patetica. 🙂
    http://www.youtube.com/watch?v=bIIL5p7_WKk

    Daca nu, un cadou musical pentru tine, o bijuterie de altfel pe care am abandonat-o la divortul cu amaraciunile din care razbateau miorlaiturile unor pisici doar negre, doar inspaimantatoare.
    http://www.youtube.com/watch?v=jzjUjNPYzLg

    tania 20 octombrie 2010 15:09 Răspunde
  • TM, stai la mijloc, intre Hemingway si Metallica. 🙂 Din lipsa de spatiu pentru postat cartea, am ales muzica:
    http://www.youtube.com/watch?v=ztk1V4utYdA&feature=related

    Ana-Bell 20 octombrie 2010 15:11 Răspunde
  • Tania, nu vorbim aceeasi limba desi ne exprimam în romaneste ? 🙂
    Nu contest dreptul nimanui de a iubi ce-i trece prin oase !
    Revendicam si eu dreptul, amarat, de a nu-mi place ceva. O s-o fac cu mai putin tam tam.
    Nu-i deloc simplu cu muzicile. Trompetica mea e traumatizata 🙁 Am spus-o, parca : primul meu job remunerat = DJ. Am deci slabiciuni „profesionale”.
    Generalizarile sunt capcane : nu intru nici în capitolul „emo” nici „gothic” nici „metalic” nici nimic. Am si eu stari ca orice fantoma si atunci mi se pune cate o pata pe un cantecel 🙁 Deci, sry, nu era vorba de vreo contestare a gusturilor tale/voastre !
    O sa-mi bag gluga mai rar în domeniul asta atat de controversat !

    Thomas Man 20 octombrie 2010 15:33 Răspunde
  • Oh, Thomas! Fii gingaş cu Tania! Are vorbele la ea şi sunt şi pe tocuri. Cui!

    Omuldelamunte 20 octombrie 2010 15:39 Răspunde
  • TM, iti accept scuzele, doar pentru ca ai reusit sa te exprimi in aceeasi romaneasca. 🙂
    Doar n-o sa ti-o bag pe Lara pe…gluga. 🙂 Doamne, fereste si pazeshte! 🙂
    Iubim ce simtim. Oasele sunt niste insensibile. 🙂 asha stiam eu, TM.

    tania 20 octombrie 2010 15:48 Răspunde
  • ODML, termometrul imi indica un toc mediu fara cui. Cuiul il port in buzunar, de…ocazie.

    tania 20 octombrie 2010 15:50 Răspunde
  • Eu imi revendic vaslele in curentul foarte metalic, dar ma trezesc uneori in mijlocul apei cu niste sensibilitati foarte departe de „stanca”. Pana acum mi-a placut tot ce am ascultat de la voi. Iar azi imi scot gluga cu doua oase de catel incrucisate de atata ros si postez o melodie care pe mine m-a prins zilele astea si nu-i gasesc explicatia, nici mana si nici partitura, sa ma eliberez 🙂
    http://www.youtube.com/watch?v=uelHwf8o7_U&ob=av2e

    Ana-Bell 20 octombrie 2010 16:00 Răspunde
  • Ana-bell, bravo!
    explicatia e simpla. am gasit-o eu, dar nu ti-o spun. 🙂

    tania 20 octombrie 2010 16:04 Răspunde
  • Ana-Bell, si eu postasem melodia aceasta acum ceva timp. 🙂 Normal, nu m-a bagat nimeni in seama, dar de-aia n-am mai putut eu dormi. 🙂 Bine ca mi-ai reamintit-o! Nu stiu nici eu de ce, dar imi place. 🙂 🙂 Se pare ca suntem foarte „pacifiste” muzical: impacam toate genurile intre ele, le trantim o batista alba, iar terenul de negociere este dat de capetele noastre sanatoase! 🙂

    Anamaria 20 octombrie 2010 16:06 Răspunde
  • Anamaria, cand ai postat-o? ca eu ma frichin de vreo doua saptamani s-o postez. 🙂

    tania 20 octombrie 2010 16:09 Răspunde
  • Tania, stii bancul ala ? O familie are un copil masochist; vine odrasla de la scoala cu o nota mica. Parintii se uita unul la altul. Mama, catre tata: „Eu zic sa nu-l batem!” 😀
    La un moment dat tot o sa imi spui, stiu eu asta, o simt in varful tutubului / youtubului 🙂 Pana atunci o sa rod un papuc, o cizma, unghii n-am cum ca sunt permanent taiate foarte scurt 🙂

    Ana-Bell 20 octombrie 2010 16:10 Răspunde
  • Anamaria, batista alba am, la capitolul capete sanatoase noi doua avem minim unul, si nu e al meu 🙂 🙂 🙂

    Ana-Bell 20 octombrie 2010 16:11 Răspunde
  • Tania, raportez: am scotocit bine si a reiesit ca am postat Eminem in septembrie, la Cununiile acele mov! 🙂 🙂

    Anamaria 20 octombrie 2010 16:16 Răspunde
  • Pt lista Simonei… Anais Anais by Cacharel…

    CristinaC 20 octombrie 2010 16:18 Răspunde
  • „acelea”… de!

    Ana-Bell, ma flatezi 🙂 , dar eu ma cunosc bine asa ca revendic cel mult 25% din capul nostru! 🙂

    Anamaria 20 octombrie 2010 16:20 Răspunde
  • Ana-bell, repeta dupa mine: 🙂
    pasiune, inversunare, nebunie, masochism, agonie, iubire, extaz. 🙂
    Anamaria, imi fac mea culpa. 🙂 Cred ca e singura pe care ti-am ratat-o.

    replay deci. 🙂

    http://www.youtube.com/watch?v=uelHwf8o7_U&ob=av2e

    tania 20 octombrie 2010 16:21 Răspunde
  • Anamaria: pun si eu 5%. Putem sa completam cu cap (creier) de barbat ? Rezultatul ar fi ceva…nu-mi pot imagina, creierul meu e 100% feminin 🙂

    Ana-Bell 20 octombrie 2010 16:25 Răspunde
  • Tania, ma duc sa repet 🙂

    Ana-Bell 20 octombrie 2010 16:30 Răspunde
  • CristinaC, cum miroase Anais Anais? (in afara a…simone)? adica ce flagrance are?

    tania 20 octombrie 2010 16:31 Răspunde
  • TM, plec, da’ sa nu ma mai dai disparuta; stii unde sunt, in Nirvana, fara bocanci 🙂

    Ana-Bell 20 octombrie 2010 16:31 Răspunde
  • Tania, cred ca e oriental, vroiam sa o intreb si eu pe CristinaC, care a venit cu asa adaugire de suflet. Acum chiar plec 🙂

    Ana-Bell 20 octombrie 2010 16:32 Răspunde
  • tania, Ana-Bell:
    „The delicate and ultra-feminine Anaïs Anaïs fragrance blends sweet rose, voluptuous lily, creamy amber and powerful sandalwood. A trace of frankincense seals the accord for a sensation of pleasure and intrigue.”

    CristinaC 20 octombrie 2010 16:41 Răspunde
  • Ana-Bell, propun sa ramanem la crierul nostru feminin 🙂 Cine stie ce ne mai iese apoi! Ne zapacim si mai rau! 🙂

    Anamaria 20 octombrie 2010 16:58 Răspunde
  • CristinaC: of, of, of! 🙁 🙁 Poate plecam toate la Sephora! 🙂

    Anamaria 20 octombrie 2010 17:00 Răspunde
  • Tania, mi-a placut asta desi nu-s fan cacharel. (Cand o citi Simona! 🙂 ) Si imi iesi parfumul Scarlett! Zau ca ma voi uita dupa el cu prima ocazie. 🙂 Spor:
    http://www.cacharel.com/_en/_int/home.aspx?lg=en&exo=&

    Anamaria 20 octombrie 2010 17:07 Răspunde
  • Ma refeream la quiz: your parfum &you 🙂

    Anamaria 20 octombrie 2010 17:09 Răspunde
  • Reintorcandu-ma la postul asta, am o intrebare, de copiii de mall ati auzit?
    I-am descoperit azi. Copii care stau ore intregi in mall, copii care nu stiu decat sa scoata bani din buzunari (la 5-6 ani) si nu 1 sau 2 lei ci sute si spun „vreau aia”. Am fost uimita sa vad aceeasi copii inca de la orele pranzului pana seara tarziu – la inchiderea mall-ului invartindu-se neobositi…
    Mall Baneasa… Am fost de serviciu acolo, astazi, si am avut aproximativ 12 ore la dispozitie sa ii observ pe toti. Mi-a ramas in minte sintagma asta… „copii de mall, molari(?) ”

    Andres

    andres 24 octombrie 2010 0:51 Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title