„Nu suntem muritori, e clar. Dar suntem niste zei prosti, niste nemuritori care ne-am uitat destinul. (Constantin Noica)“

Pariuri. Ce facem la Olimpiada?

de

Va previn ca am fost sportiva inraita, chiar daca acum sunt sedentara si mai inraita. Trupul mi s-a dedat la lene, dar mintea si sufletul mi-au ramas in salile de concurs, pe terenuri, in ringuri, in arene. Mai e putin pana la Jocurile Olimpice si, desi incerc sa ma strunesc, sa-mi las inima sa bata normal, sa iau totul ca pe o distractie, eu plesnesc de emotie.

Cand eram copil, n-aveam prea multe lucruri palpitante transmise la TV. Stiam pe dinafara discursurile si cravata cu puchitei a lui Ceausescu, deci olimpiadele erau evenimente iesite din comun. Cat durau Jocurile, nu se intelegea nimeni cu mine, eram ca microbistii care vad meciurile cu carnetelul in poala, facand calcule si statistici.

In mod absolut previzibil, emotiile mele se inghesuie catre gimnastica. Am fost gimnasta in copilarie si adolescenta, nu ma pot dezbara de aceasta dragoste. Am facut gimnastica acrobatica pana la 13 ani, apoi gimnastica ritmica pana la 18 ani. A fost greu si terifiant cateodata, dar ma simteam puternica. Langa bloc, ceilalti copii ma rugau sa fac elemenete acrobaticepe iarba si pe urma se mirau admirativ, tipau cu magulitoare uluire. Iar eu pocneam de mandrie.

Mi-e frica de olimpiada de la Londra, asteptarile sunt (sunt?) mari, iar in ceea ce ne priveste pe noi, romanii, nimic nu e batut in cuie, nimic nu e sigur, nu ne putem baza pe mare lucru. Eu, una, as vrea sa plang ca proasta, de emotie, cand ai nostri se catara pe podium. Mai dati-mi voi curaj, spuneti-mi daca (si ce) credeti ca vom castiga, cine credeti ca va lua medalii, care sunt sporturile care ne vor da voie sa topaim de bucurie, de mandrie. Oricum, va promit ca vom comenta aici in timp real ceea ce se petrece la Londra…

Categorii:
Uncategorized

Comentarii

  • vom plange! macar o data. avem sanse mari la gimnastica, judo, scrima…

    cristina teoroc 15 iulie 2012 11:34 Răspunde
  • Copil fiind alergam cat era ziua de lunga. Poate de aceea mama, m-a indrumat spre fuga cu rost, sa spun asa. In gimnaziu si liceu am practicat atletismul cu oarece performante. Pista de alergare a stadioanelor imi era un loc familiar si, saptamanal, vizitat.
    Trebuie sa recunoastem ce sportivi talentati am avut in acest domeniu, de-a lungul vremii. Avem si o traditie recunoscuta de intreaga lume, in acest sens.
    Anul acesta, la Londra, ma gandesc cu speranta la sportivii nostri. In special la gimnastica, scrima iar restul pun la rubrica surprize… placute 🙂
    Oricum, succes deplin sportivilor romani!

    Moi 15 iulie 2012 12:24 Răspunde
  • simone, le-am vazut pe fete in pregatiri. ma mir cum se mai face ca mai exista ceva si cineva care sa ne dea emotii atat de puternice. meritam aur din plin la gimnastica. catalina ponor este absolut fabuloasa, mai ales la barna. mi s-a facut pielea gaina cand i-am auzit pe comentatorii straini apreciind cu toata sinceritatea lor talentul catalinei.

    pacat de ezitarile de aici:
    http://www.youtube.com/watch?v=Egf5_zAlFNo
    dementiala aici:
    http://www.youtube.com/watch?v=Wu__R9-1OaA&feature=related

    tania 15 iulie 2012 16:36 Răspunde
  • Gimnastica, scrima, judo, canotaj, tir, poate atletism….Hai Romania!! 🙂

    Irina 16 iulie 2012 14:59 Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title