„Nu suntem muritori, e clar. Dar suntem niste zei prosti, niste nemuritori care ne-am uitat destinul. (Constantin Noica)“

Tampenia ta ma adora

de

Am crezut, o vreme, ca e vina mea. Ca am lipici doar la dobitoci, la oameni care sunt dresati artistic sa minta genial. Dar in cele din urma, am realizat ca ghinionul ma urmareste pe mine, nu eu pe el. Ma credeam agent dublu, o femeie care stie ca dragostea e o moneda cu doua capete si nicio stema.

I-am spus odata unui barbat din viata mea ca minciunile lui ma iubeau la nebunie, se agatau de mine ca de barca de salvare. Mi-a fost mila intotdeauna de ticalosia lui, era un perfid vulnerabil, care insela doar ca sa-si demonstreze ca e mai puternic decat un parameci.

Dragii mei cititori insiropati in rabdare, va rog din suflet sa ma iertati ca am lipsit atata timp de pe acest blog frumos. Am trecut prin saptamani foarte grele, imbrancite  si invinetite de boli, griji, anxietati, chinuri si lesinuri. Va promit ca revin cu dragoste si cu dor.

Revin la infamia care mi-a colorat viata. La vara, ma marit, intr-un final glorios. A fost greu sa ajungem aici, dar rezultatul e cu atat mai lucios. Doru e primul barbat care ma iubeste si cand sunt nesuferita. Nu stiu cat va rezista, insa profit de aceasta nesperata primavara ca sa ma bucur prosteste. Voi reveni curand cu detalii…

Recapitulez, slabita si uimita, toate tentativele de iubire si liniste din viata mea. Au fost niste esecuri fabuloase. Am ajuns sa cred ca, la 46 de ani, incepe existenta rezonabila (e posibil sa ma insel, iau in calcul si varianta dezastrului, asa am fost invatata). Genericul cu distributia si alte detalii a durat patru decenii. Am revenit, voi fi aici, nu mai fug, n-am vrut decat sa va cer iertare, voi sunteti prietenii mei, sfetnicii mei, luceferii mei. Va multumesc, ne regasim maine, poimaine… Cu drag!

Categorii:
Uncategorized

Comentarii

  • N-ai de ce să ceri iertare. Eu am o vorbă pentru situaţii de felul ăsta: „N-am timp să scriu, sunt ocupată să trăiesc!”. Aşa şi tu. Trăieşte cu voluptate, bucură-te, savurează. Noi tot aici suntem şi o să fim… 🙂

    Greta 15 februarie 2014 20:46 Răspunde
  • esti o iubita si o frumoasa si TE IUBESC!

    iulia apis 15 februarie 2014 21:16 Răspunde
  • Simona, te iubesc!

    Ana-Camelia 15 februarie 2014 21:24 Răspunde
  • 🙂
    Simona- bine ai revenit. M-am gandit la un moment dat ca-ti vei abandona blogul si ca ai atatea pe cap incat esti obligata sa lasi ceva deoparte.
    Sa fii sanatoasa in primul rand si cand nu vei fi sa ne spui ca sa fim alaturi macar cu o fraza care sa-ti smulga si tie un zambet cum ai smuls tu atatea.
    Doru e norocos si pe aceasta cale, gandindu-ma ca nu intra pe blogul tau 😛 pot sa spun ca TOATE suntem imposibile si greu de suportat cateodata!La orice varsta.Si nu, nu suntem ca si cateii, nu putem fi dresate, nu prea ne schimbam naravurile,da…si ei sunt la fel!

    Hapi River 15 februarie 2014 21:40 Răspunde
  • Te-am descoperit dintr-o intimplare si mi-ai luminat viata. Am plins cu hohote si ris pe masura citindu-te. Si mi-ai dat speranta ca poate minunea cazului tau nu e doar o minune sau doar un caz. Sint fizic tot peste oceane, ca si tine odinioara, dar cu tot sufletul alaturi de tine. Sa fii fericita!

    Ioana 15 februarie 2014 22:17 Răspunde
  • Bine ai revenit, draga Simona! Mi-a fost dor de tine. Ti-am urmarit articolele de prin alte locuri, insa mi se pare ca aici scrii cel mai mult cu sufletul. Iti multumim ca rupi din timpul tau si ne oferi si noua cate o bucata savuroasa din tine. Pentru mine (si sunt sigura ca si pentru multe alte cititoare) inseamna mult sa te avem alaturi.

    mihaela 16 februarie 2014 0:22 Răspunde
  • Simona, recunosc ca eu nu sunt o cititoare insiropata in răbdare si ca am fost un pic suparata pe tine. Tu esti genul care spui si dai tot atunci cand esti fericită iar tăcerea ta m-a îngrijorat.
    Iti doresc sa te faci bine, sa-ti revii si sa rupi acest lanț al ghinioanelor, sa te detașezi de tâmpeniile si tâmpiții trecutului.
    Succes in organizarea nuntii, măritată esti de vreo doi ani. XOXO

    Daniela 16 februarie 2014 3:49 Răspunde
  • ne-a fost dor si te-am bombanit, dar ne trece, acum ca te intorsesi la noi 🙂

    anomis 16 februarie 2014 4:38 Răspunde
  • Sunt fericita ca ai revenit, Simona ! Mi-am amintit de zeci de ori serile nebune pe blogul cu cu gashca veche .Imi pare rau pentru motivele care te-au tinut departe dar ma bucur ca esti indragostita si iubita asa cum meriti ! Sper sa ne adunam toti in jurul tau ca pe vremuri . Te imbratisez cu mare drag ! 🙂

    Marina 16 februarie 2014 8:41 Răspunde
  • Simona, nu ai gresit cu nimic. Ai fost mereu aici, altfel nu era intreg acest blog iubit. Ma bucur mult pentru evenimentul de la vara. Sa fii iubita, draga mea, o meriti din plin! Sa fiti fericiti!

    Luminita 16 februarie 2014 8:46 Răspunde
  • Simona, ia-o de mana si pe Alice! Veniti amandoua, ca in vremurile bune! Sa radem, sa plangem, sa ne fim aproape. Ca sa te consolez, eu sper ca ”existenta rezonabila” -asa cum o numesti tu- sa inceapa macar de la 50 de ani incolo…(deci se poate si mai rau) 🙁

    camellia 16 februarie 2014 15:09 Răspunde
  • Multa sanatate si asteptam cu nerabdare nunta din vara! Esti o persoana minunata si desteapta care merita toata dragostea din lume! Fericit barbatul care te iubeste!
    Si eu inca mai sper, chiar daca in curand voi implini 55 de ani, sa-mi incep „existenta rezonabila” langa un barbat pe care il iubesc de 18 ani!!!!
    Altfel, astept cu nerabdare tot ceea ce scrii pe blog sau in Tango (sunt intotdeauna primele articole „pe care sar” cand cumpar revista!!!!). Rad cu lacrimi dulci-amare de fiecare data cand „te citesc”!

    Roxana Neagu 16 februarie 2014 19:33 Răspunde
  • Bine ai revenit draga mea. M-am uscat se dor.a bucur enorm ca viața ți s-a așezat sub o constelație norocoasa.

    Andrada 16 februarie 2014 21:53 Răspunde
  • Draga Simona, eu ma resemnasem, dar o facusem intelegand ca esti foarte foarte ocupata. Iar cind mi se face dor de stilul tau , de tine (cum vrei tu sa-i spui) luam repede ultimul (cel mai recent) numar din Adevarul de week-end, si te citeam, te invocam de acolo.
    Spor la treaba de acum in colo.

    iris40 17 februarie 2014 8:35 Răspunde
  • Welcome back,Simona!

    Ma bucur enorm cand iti citesc articolele.Abia il astept pe urmatorul.:)
    Sa fie intr-un ceas bun,sa aveti casa de piatra si sa va traiti povestea cat mai frumos.Te imbratisez cu drag!

    Iulia 17 februarie 2014 12:58 Răspunde
  • Bine ai revenit Simona, ma bucur mult sa te vad aici din nou.
    Sa ai parte de fericire si casa de piatra!

    Victoria West 17 februarie 2014 18:13 Răspunde
  • Multa sanatate! Te asteptam si pe Adevarul.ro.
    Pari neverosimil de autentica. Asta mi-aduce aminte de o povestire a lui N. Tautu (A. Karenina) 😀

    Dieklangfarbe 17 februarie 2014 19:26 Răspunde
  • Te iubesc, femeie hăi! Imi faci zilele atat de frumoase când te citesc. Succes maine, poimaine…si la vara!

    stefana 18 februarie 2014 10:28 Răspunde
  • Te asteptam, ne bucuri zilele cand te citim. Felicitari pentru viitorul eveniment din viata ta.

    milena 20 februarie 2014 9:19 Răspunde
  • Ma alatur mesajelor de mai sus. te citesc de pe adevarul si.. te urmaresc pe unde mai scrii. esti deosebit de naturala.. Naturalete si dezinvoltura ce am insusit-o si eu, gratie tie

    Anca 20 februarie 2014 14:52 Răspunde
  • Simona, sa ne fi sanatoasa si voioasa! Primavara ta sa fie vesnica, sa va iubiti mereu! O singura cerinta mai am : SCRIE-NE! Cum ii spuneam si iubitei Alice: noi te vom citi si iubi!

    Ramona 21 februarie 2014 2:49 Răspunde
  • Frumos spus, casa de piatra si copii (daca este cazul) pe masura sufletului vostru.

    Valentin 22 februarie 2014 13:36 Răspunde
  • Scrii minunat,mereu te-am citit, iti doresc din tot sufletul multa fericire!

    Dani 22 februarie 2014 20:22 Răspunde
  • M-a mânat dorul (articulat) spre a te citi din nou, spre a număra ca pe vremuri, 1001 comentarii la o postare.
    Doru (nearticulat), venereaz-o aşa nesuferită! Funcţionează zeci de ani. Am experienţă şi am ajuns la concluzia că fără puţintică nesufereală zilnică intri în sevraj, te duci la mama, care te trimite înapoi, pentru că o înţelege mai bine pe nesuferită decât pe tine.

    ODLM 24 februarie 2014 21:12 Răspunde
  • Esti geniala Simona.
    Pentru a suta oara ma regasesc complet in randurile tale.
    Sa nu mai dispari te rog de aici.
    Iti multumesc!

    Ioana O. 25 februarie 2014 10:26 Răspunde
  • La multi ani draga Simona si sa ai o primavara superba!

    Victoria West 1 martie 2014 14:33 Răspunde
  • Am ras cu lacrimi. Te iubesc! Casa de piatrà ! Citesc, recitesc, savurez,resavurez, esti un deliciu jurnalistic, ca pirueta pe ice-berg, ca o floare de toporash în deshert (toporash în sens botanic , si nu bormashinistic —tocmai am terminat lectura). Abia astept urmàtorul articol! Te rog frumos scrie un articol pentru fumàtori,poate bunul simtz pe care îl pui in randurile tale, m-ar ajuta sà renuntz la fumat, si poate dacà te iei tare de celulitice m-ar apuca mila de cântar (cà lui nu-i de mine sa-mi shuiere quintalele in fiecare dimineatà ).Ce interes ash mai avea de la tine? Sa te citesc si recitesc.

    LISETTE 31 mai 2014 23:59 Răspunde
  • Un titlu excelent si un articol pe masura.

    pavele 15 ianuarie 2015 11:01 Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title