Saptamana trecuta, am fost la Poiana Brasov. Impartasesc cu voi cateva fotografii, cateva stari, cateva primaveri montane, cateva rasfaturi poate nemeritate, cateva jocuri. Am pus pozele si pe Facebook, dar stiu ca nu toti frecventati reteaua, deci ma repet cu sfiala (si placere). De cate ori merg in cate-un loc minunat, imi aduc aminte ce indaratnici suntem atunci cand e sa ne planificam evadarile – dar cat de extaziante sunt aceste relaxari, aceste indrazneli, in cele din urma. A, era sa uit: avem o tara minunata, mi-e mila de ea.
Categorii:
Uncategorized
Simona,
Stiai ca negrul, considerat elegant si „dietetic”, pe langa caldura, atrage si energia negativa din jur (strada, birou, mijloace de transport, restaurante, magazine, etc) ? Pe vremea facultatii eram o indarjita a negrului, dar in timp am inteles avantajele si subtilitatile cromoterapiei.
bine-aşa, rockeriţo!!!
Curat rasfat! Si esti asa de fericita, de calda, de cuminte…
Cred ca ai o viata frumoasa; sa nu te mai plangi niciodata!
Simona, mi-ai facut dor de casa! Am fost si eu de curand la Brasov, dar m-as duce din nou. Azi! 🙂
Si mie mi se rupe sufletul de fiecare ciot care a fost odata copac, de Rosia Montana, de Babele pana la care toarna asfalt.Daca mai vad un loc frumos in plimbarile mele ma intristez intrebandu-ma cand il vor pangari si pe asta?Ursuletul carpatin unic in Europa coboara in Brasov sa-si procure hrana din gunoaie pentru ca treptat i se distruge habitatul.Se intampla atat de mult rau si se raspunde cu atat de putin bine.
Simona, cine-i zâna aia în negru?
Alma, sa stii ca, in ciuda aparentelor, nu ma imbrac numai in negru, dar nu stiu cum se face, de cate ori fac poze sunt in negru! 😀 Intr-o vreme, si eu ma imbracam numai in negru, insa de la o vreme mi s-a colorat sifonierul, stiu ca nu ma crezi, am sa fac dovada, sper… Pe Facebook sau aici. 🙂 Ai dreptate…
Cougar, multumesc! 😀
Corina, adevarul e ca zona e divin de frumoasa, iti confirm asta ca biet turist! 🙂
Camellia, nu ma plang, dar crede-ma, mutra mea din poze nu da prea multe indicii asupra vietii pe care o duc. Sigur ca am parte de tot felul de iesiri din rutina, de calatorii sau escapade interesante, insa exista anumite niveluri de suflet care raman cumva pustii. Deocamdata, cel putin…
Mari, asa e, preferam sa trecem nonsalanti pe langa o realitate dureroasa. recunosc, majoritatea calatoriilor mele sunt scurte, grabite, intensificate de o agenda nemiloasa. Mi-e mila si mie de ursuleti, fiindca ii ador. Doar ca ma simt incapabila sa fac ceva concret, militantismul trebuie inlocuit cu ceva mai eficient, pana nu e prea tarziu.
Omuldelamunte, la mine te referi cand spui „zana in negru”, da? Haha, glumesc, zana in negru e ursitoarea cea rea, asa cheama astia la botezuri acum, trei ursitoare bune si una rea. Iar tot ce spune aia rea (prostioare benigne, iti dai seama) e contracarat, intr-un ritual, de alea bune. Te doare mintea! 🙂
Simona… ai fost in Brasovul meu!
Imaginile sunt frumoase si tu esti fericita. Se vede de aici de deaprte!
Cristina, da, am fost in Brasovul tau! 🙂 Frumos loc al tau! Minunata zona, minunat aer, ca sa nu mai spun ce grai… 🙂
„A, era sa uit: avem o tara minunata, mi-e mila de ea.”Dureros de adevarat.
Eu_si_tu, Andres, Monica, multumesc pentru pulsul remarcilor voastre! 🙂
Simona, aceeasi senzatie ma incearca si pe mine atunci cand in sfarsit reusesc sa evadez… Am avut anul trecut portia mea de concediu cu prietena mea buna din Canada (ii mai spun Simona mea :P) pentru ca isi dorea sa vada cateva bucati din tara… Si am dus-o, cu masina, cu trenul, mare, munte, peste munte. O adevarata incantare. Si ma intreb si eu de ce nu fac asa mai des. E greu pana ne urnim, ca dupa aia lumea e a noastra si nu mai incapem de fericire si extaz.
PS. O tara minunata si prea putin apreciata… 🙁
Si totusi, ce-i cu vrajitoarele alea de la inceput, erau chelneritele de la restaurant?
Faina privelistea….
Anca, ursitoarele sunt modele angajate sa joace rol simbolic la un botez care era organizat intr-unul dintre restaurantele de la complex Alpin, din Poiana. Erau pe coridor si le-am rugat sa facem o poza impreuna, atata tot, nu aveam nimic altceva in comun, n-am fost la acelasi party, nu stiu cum le cheama. 🙂
O tara frumoasa si haotic exploatate frumusetile ei… Eu compar Romania cu o femeie frumoasa dar tare neingrijita. Cateodata peisajul nu e de ajuns din pacate. Mai tragic e ca scriu asta de la multe sute de km departare, fiind la munte, in vacanta intr-o alta tara. De ce? Pentru ca nu ma pot uita o saptamana la muntii nostri superbi, sa platesc 100 de euro pe noapte la un hotel la care nu as da nici jumatate daca as avea de ales si sa nu am nimic altceva de facut in afara admirarii peisajelor si nici sa stau numai in masina sa vad locurile din jur parca nu am energie dupa luni intregi de munca. Am spus stop; zilele in care pot pleca sunt limitate, iar banii dati sunt munciti. Ergo, imi iubesc tara, e minunata, dar ma iubesc mai mult pe mine 🙂
Sa aveti o seara frumoasa si vacante superbe!
Goldeneye, nici eu n-as fi dat banii pe un hotel de cinci stele, doar ca aici a fost vorba de un press-trip, am fost invitata, desigur. In rest, om mai vedea. 🙂 Multumesc!
Buna seara, imi incerc si eu, timid, norocul! Sper sa pot intra intr-un dialog („dialog” – intre mai mult de doua persoane ?…tot asa se zice?- sau am gafat deja din prima, in acest spatiu „doldora” de vorbitori ai unei corecte limbi romanesti…). Deocamdata, testez tehnica participarii, ca o internauta incepatoare care sunt! …Ma primiti?
“A, era sa uit: avem o tara minunata, mi-e mila de ea.” Pacat ca e locuita?! Glumesc desigur, dar sunt de acord cu Goldeneye…
@catrina: simona, ai fost la mine in tara!
@mada: daca vrei, putem avea un dialog adevarat, adica numai noi doi. despre mine, ce sa zic? vorbesc corect romaneste si sunt doldora de cuvinte cu care n-am ce face. si mie imi place sa fiu timid si sa-mi incerc norocul. si mai pot sa zic ca pari sa ai o tehnica buna a participarii, desi esti la inceput.
in rest, ce sa va mai spun?… avem o tara frumoasa, cu ape, munti si prajituri.
Buna, Simona !
Citec de mult blogul tau dar azi nu m-am putut abtine…!
Ti-am privit fotografiile ca o cunoscatoare ce sunt si ele m-au aruncat intr-un carusel al aducerilor aminte…o liceanca a deceniului 8 intr-un oras prafuit…nu departe de capitala…avand prof de romana un om cu care te asemeni….si cunoscandu-i la orele de meditatie familia…frumoasa de altfel…!
Cum oare sa nu-mi aduc aminte de frumoasa ta mama…o Monica Belluci…cu care te asemeni si a carei prezenta ma lasa fara grai…de eruditul tau tata. care m-a facut atat sa iubesc limba romana..n-am cum…imi pare rau…! Vii dintr-un neam de care nu ai de ce sa-ti fie mila…SI CAND SPUN NEAM MA REFER LA
Gabi, m-ai emotionat, multumesc din suflet, am sa-i transmit si mamei mele comparatia ta – foarte magulitoare! Eu nu-i seman fizic mamei mele foarte mult, dar avem destule in comun, chiar si la nivel genetic. 😀 Ma bucur mult ca esti aici!!
Scuze….am apasat o tasta din greseala…
Reiau…si cand spun neam ma refer la tot ce are tara asta mai bun in afara locurilor de basm….sufletul oamenilor…inteligenta, cultura, traditia….astea, dupa parerea mea sunt bogatii pe care nu trebuie sa le ignoram…sunt bogatii pe care le ducem cu noi pentru totdeauna…tu….eu…toti oamenii de bine…si nu sunt putini..
Data viitoare vreu sa te aflu mai optimista….scuza-ma, dar consider ca ai cu ce…!
Simona, iti admir pozele aici, le-am apreciat ca foarte frumoase si pe facebook. Am impresia ca primavara aceasta, spre vara care se apropie, ti-a priit deosebit astfel incat, din pozele arate noua, doar ganduri optimiste si frumoase iti lumineaza fata.
Cu siguranta avem o tara frumoasa. Nu cred ca mila este sentimentul care ar trebui sa ne domine referitor la ea, ci dorinta de a o inobila prin tot ce facem fiecare dintre noi, in fiecare zi. Orice fapta buna porneste de la gandul cel bun pe care nu ar trebui sa-l abandonam asa usor.
Moi, mersi frumos, imi prieste anotimpul, recunosc! Abia astept sa venim la Timisoara, pe 2 iunie – s-a stabilit, ne-am luat si bilete de avion! 😀
Goldeneye, ai descris atat de frumos Romanica noastra. Eu i-as mai pune niste bigudiuri in cap, niste parfum de sarmale si un deal de urca cum facea Sisif… cam asta face, munceste pe rupte (vezi sosele, canalizari, balarii) si se alege praful, ca anu’ viitor o ia de la capat.
Monica, „pacat ca-i locuita” e unde adevar dureros! Si haz de necaz, ca altceva…
Din nou – buna seara! (alta seara)…numai ca m-am bagat si eu ca musca taman la un subiect despre care mare lucru n-am a zice. Sau, fiind eu de moda cam stra-veche, ceea ce as putea spune n-o rezona cu zona 20-30 de ani (pe-acolo va „pretaluiesc”). Asa ca ma rezum la neutralitatea unei remarci anoste, anosta-doar pentru ca descrie o evidenta: nu s-a „starpit” samanta oamenilor de mare calitate ai acestei tari ingenuncheate! – uite, acest blog si cei stransi in jurul lui, sunt cea mai la indemana dovada! Va citesc, pentru ca sunteti o gura de aer proaspat! Nu mai pierd vremea cu ghilimelele, nici nu stiu de altfel daca nu cumva sunt sufocata inclusiv la modul propriu de „natura inconjuratoare”!
Mada, si tie iti multumesc pentru onestitate si franchete, pentru curajul de a numi locuri, fapte, situatii, realitati. Te pup.
pardon! pentru virgulita strecurata miseleste intre un subiect (cam stufos) si un predicat (cam lemnos…deh, tribut limbii de lemn in care toceam „comentariile” la romana)
Arati absolut minunat. Te imbratisez. (Vrem poze si cu… fotograful :P)
Andrada, multumesc! 🙂 Cu drag.
Legat de Romania si functionarea ei.
Parerea mea ca intr-o luna tara ar putea fi cu totul alta daca toate serviciile publice ar fi oferite in sistem concurential. Orice chestie sa se poata rezolva la mai multe birouri de din oras, Cei ce lucreaza sa fie platiti in functie volumul si calitatea muncii. Revista 22 vorbeste si de serviciile din ministerul justitiei oferite in regim concurential, judecatorii private, etc.
Las ca a fi bine.
Genevieve, ai dreptate, suna organizat si eficient. Se pot rezolva multe, cu un minimum de calcul rezonabil… 🙂
Legat de Genevieve, las ca a fi bine, dar nici chiar asa! Mie imi place optimismul, nu sunt contra, numa’ sa nu se schimbe nimic. Pai, daca Cei Care Lucreaza ar fi platiti in functie de ce zici tu acolo, noi, Astialalti Care Ne Facem Ca Muncim, ce ne facem? Doar nu vrei sa ne transformam si noi in CCL… Doamne, fereste!
Am impresia ca cinevaaaa citeste prea multe reviste 22…
Iubesc Brasovul si Valea Prahovei. 🙂 Cand locuiam in Romania, ajungeam acolo o data pe an sau la 2 ani. Ultima oara am fost la Brasov si cateva statiuni de pe Vale in decembrie 2004, iar in 2006 am plecat in Canada.
Victoria, draga mea, daca mai zici cuvantul „Canada”, incep sa bazai. Mi-e dor! Te pup si-ti doresc o duminica pufoasa – tie si tuturor care imi sunt oaspeti azi aici! 🙂
@victoriawest: uite, dom’le, un road trip cu happy end.
eu in vacanta am fost la bunici, la tara, intr-un sat pitoresc de langa dunare. acolo am admirat holdele aurii, apele repezi, oamenii locului. in noua zeelanda, acum ma simt foarte bine.
Ngin McAnick – da’ ştiu că frămânţi globul cu locomotiva aia!
Când în Danemarca, când în holdele de pe stema ţării, când în apele repezite ale Dunării, cea molcomă pe tot traseul cu excepţia Cazanelor, când în ţara lânii merinos.
Eşti în călătorie, sau în căutarea unui loc unde să te stabileşti când s-or termina cărbunii?
ei, OMDLM, vacanta aia la bunici e una imaginara sau demult uitata, cam ca tractorasul ala de pe moneda socialista de un leu. si, aci de fata, doar motiv ca sa zic „noua zeelanda”, la misto, in raspar la mesajul ala ciudat al victoritzei. west.
adevarul adevarat este ca ma aflu in kobe, la japi. stam in ancora, la 2 mile de o platforma de unde pleaca si unde vin avioane cu burtile pline de oameni. e un aeroport construit direct in mare, un hidroaeroport. admir prin binoclu un oras facut din cubulete aliniate asa curat si matematic incat imi vine sa-mi calc toate tricourile din valiza. fara doar si poate, in lipsa de cutremure, japonezii ar innebuni de plictiseala, n-ar avea ce construi si reconstrui, iar si iar.
cat despre intrebarea ta de final… hai s-o socotim ca pe o definitie a vietii!
hehehe, victoria se poate semna, la o adica, VW.
eu, daca as avea bafta asta, mi-as numi copilul Bogdan Mihaitza West.
(gluma de autobaza, fireste…)
Ngin McAnick- Na! Acum ai plecat din ţara lânii şi ai ajuns la Kobe.
Mare păcat că eşti la două mile de Kobe, dar mai bine decât să fii la mila lor.
Aşa de aproape de hidroaeroport? Cred că vă aiureşte zgomotul şi frica şi nu te poţi uita fără griji la faimosul beef-steak de Kobe.
Un marinar adevărat nu calcă t-shirts. Le pune sub saltea laolaltă cu diurna pe care o strânge bănuţ cu bănuţ pentru a o ferici pe fetiţa lăsată acasă. Aşa să faci!
Tu vorbeşti pe Skype cu Thomas? Numai el are mania acronimelor de efect BMW.
Nu Skype, nu BMW, ODLMV 🙂 Eu doar efect caruta-teleguta.
Mecanicul are, cred, locomotiva cu aburi. Ca ne abureste frumusel. Si ce ne mai colinda…
Cat despre delicii si frumusetile tarii : ele apar sporadic prin gradina asta !
Simona în negru pentru ca Biserica neagra.
Bun venit trufandalelor gramaticale 😀
Numai domni bine pe-aici, incartiruiti intr-ale vietii si ratacibili printre sintagme, dar tot e bine ca v-am regasit ; ]
Simognette, iti sta bine, aparent ratacita, intre zanele-bunaciuni din lobby-ul Alpin!
Pana la o viitoare regasire printre viituri, pasiunea sa va crute viitorul!: ))
Una, credeam ca te-am pierdut prin universuri paralele, ma bucur ca te-ai intors… Desi stiu ca esti si pe Facebook. :)) Eu sunt nebuna cu predarea revistei, lucrez si azi, sunt la redactie. Am trecut pe-aici doar sa va pup pe toti, din zbor!
Am comentat si pe FB dar le admir si aici…..Simona, mi-ar place sa te vad imbracata cu bluze albe, albastre , rosii………am spus ca MI-ar place nu ca asa ar trebui sa te imbraci, ca sa nu ma urecheze cumva vreun aparator din oficiu :))))) Stii ce frumos ti-ar sta cu o ie rosie pe fundal alpin?
Inghetata e…….imbietoare, eu o servesc pe o brownie fierbinte, dupa modelul de la pizza hut 🙂
Cat despre ursitoare – daca vreodata o sa fac un botez……..sa stii ca am sa bat ursitoarea rea si am s-o ascund in debara…..bineinteles ca o lef si feldes dupa modelul lui Rhianna in piesa aia….SM 😀 Si pe celelelte doua nu le chem, mai bine platesc niste copilasi care canta frumos. Stiu ca-s cam intortocheate gandurile mele in aceasta duminica dar stiu ca tu citesti si dincolo de cuvinte 🙂
Hapi2233, promit sa (incerc sa) diversific gama de culori in care ma introduc. 😀 Nu promit, dar si mie mi-ar placea. Cat despre inghetata, aspectul nu era nimic, pe langa gust! Foaaaaarte ademenitor si rafinat!
Sim, fireste, sunt si trec prin multe locuri, revin de fiecare data. Facebook-ul nu-i un capat de lume: ). Si eu ma bucur sa te revad.
Le adresez urările mele de sănătate tuturor supravieţuitorilor sfârşitului lumii.
Ne este dat tot aici pe blog să ne vedem şi eu cânt ca un mierloi în pom, de bucurie că n-am mierlit-o, ceea ce vă îndemn şi pe dv.
Eu le adresez Tango-istelor miscare abila din pana pentru un numar nou si reusit, plus traditionalul ”spor la vanzari”, de exemplu’: ))
asa, intr-o doara…pe 2 iunie, daca n-as fi mahmur dupa ziua copilului, trageam si eu o fuga la Timisoara :))
OMDLM, despre sfarsit mai vorbim in 2012, sa te vad atunci cum stai in pom…
eu imi salvez vocea pentru cantecul de lebada.
…ma uit la betoanele si macaralele astea din care sunt facute cam toate impresiile mele de calatorie (caci exista o mica diferenta intre fripturi atunci cand mergi la kobe cu un port-container si nu intr-o veritabila excursie). si, judec eu, un sfarsit al lumii nu poate fi decat grandios, imens si rasunator, pentru a sterge urmele civilizatiei asteia in asa masura incat sa ramanem pentru urmasi doar o frumoasa enigma. n-ajunge, monser, daca ma-ntelegi, un simplu meteorit, ca nu mai suntem dinozauri. nici sa ne scufundam nu se mai poate, fiindca am pus in opera niste fier beton pana si pe everest. si-atunci, ma-ntreb, ce ar putea sa mearga?! poate cadem la invoiala cu Al de Sus sa ne mute cu arme si bagaje undeva intr-un spatiu infinit, pe un platou fara margini si intr-un timp mort, sa ne plictisim definitiv uitati. ori, poate ca planul e sa ne trimita, cu tot calabalacul, Acolo Foarte Jos, la ivan turbinca. cat ne-or tine si-aia, mai vedem…
deci, asta e nedumerirea mea: cine strange dupa noi, la Sfarsit?
MdL, mergeti tata, linistiti, ca daca Sefu’, cu bunavointa Lui aparte mi-ar lasa o ajutoare ( 😛 ), m-as incumeta sa strang eu dupa voi 😀
TM: mai am niste colinduri:
aho, aho, copii si frati/v-ati gandit sa emigrati?
ori:
in gradina raiului/sade-adam cu eva lui. nu a raspuns simona la intrebarea cu: cine i-a facut ei poze frumoase in gradina carpatilor©.
cat despre bluza neagra, nu stiu altii cum sunt, dar eu abia ma abtin.
@un trecator: hehehe, am ras cu lacrimi! ma gandeam sa ma alatur si eu la evenimentul cu pricina, apoi om cadea lati si ne-or desena copiii conturul pe asfalt.
Facem ce facem si ne tot gandim sa strangem 🙁 Mai bine randurile decat adunaturile 🙂
Unii muncesc din greu pe coclauri îndepartate sau închipuite, sa le zicem de-o inima albastra sa li se puna pata aia rosie :
Andrzej Bachleda – ” I’ve Worked So Hard”
http://www.youtube.com/watch?v=UPqtUufiC2w
MdL, bag sama ca bagi carbuni de povesti în locomotiva aia fermecata 🙂
Ca tot rasfoim albumul de familie personal-muntos si gratios al Muzei noastre, va trimit si eu o ilustrata cu subsemnatu’ si cu dorintele lui pitice : (all i need is some sunshine, restul sunt gogorite 🙂 )
http://www.youtube.com/watch?v=jsuQUP1lfDA
@un trecator: nu mai e ca pe vremuri, tata! la ce deranj e prin casa acum, e posibil ca dupa zugraveala sa nu mai fii in stare de altceva.
Si un cadou muzical pt Simona, ca stiu ca-i place de Steve Tyler (si ei si altor doamne tangoiste). Juniorul nostru vrea sa faca si un pic de cariera solo, fara aerofagii smithieni. Iata-l deci pe partie singur :
http://www.youtube.com/watch?v=8f8ehouG5sE
@MdL, UnTrek e în stare ! Ca doar e cel mai longeviv fantom din zona asta bermudoasa (nu corectati nici genul nici adj care a urmat, va rog). Si oricum, el doar trece, nu petrece, ca altii, ca n-are „ajutoare”. UnTrek le stie pe toate de pe continentul simonian, nu ca noi, ceilalti. Eu doar „I am not young enough to know everything”, cum ar zice un amic decadent.
MdL, colinda, colinda, ca ajungi departe 🙂
Numai sa nu-ti îneci corabiile în zaibarul marii desarte ! 😛
Si putine clape cu Nora, ca sa alunecam sagalnic în lumea duhurilor blande si jucause :
http://www.youtube.com/watch?v=TZ860P4iTaM&feature=player_embedded
G’Morning, plaiului cu foaie verde!
Credeam ca v-a-ncercat un dezmat soft, dar vad ca mai degraba ati dat un preludiu cozeriei: ))
Frumoase si-armonioase vorbe cu link-uri, mai poftiti, mai incumetati peisajul cu pasaje-rodnicii! Abrevierile vad ca-s mai departe la locu’ lor, iar io respir linistit spre dumirita asa, de Lunea: )
Best regard, pe mai incolo, asadar.
@TM: aham… am inteles, carevasazica. trecatorul nu e chiar o prezenta transparenta, precum pare… si, zici ca le stie pe toate cele, nu ca noi, care doar le banuim/inchipuim?
da’, el stie ca tu stii ca stie? …ca, mai nou, ma bate gandul cum ca ar exista o harta a triunghiului, pe care o cam detzii, fie ea si-n copie…
iar, unde unii navigam cu toate panzele sus si busola-data-peste-cap-fie-ce-o-fi, cineva, nu spui cine, e destul de intelept ca sa ne-apara tanar mus.
mda. netot cum sunt, am luat iar cap compas, oare, insula din ziua de ieri?
@Una: Te citesc si m-ametzesc. Acum, stii cum e: dozele mici nu mai ajung, la un moment dat… Poate iti faci mila si torni cu vadra, ca la shot-uri pot deveni imun.
Trecatorule, in Timisoara intotdeauna se gasesc remedii antimahmureala, poate chiar berea lor celebra. 😀 Mai gandeste-te (promitem ca distractia va dura mai mult decat actiunea oficiala, in sine).
Iertati-ma, unora dintre voi v-am raspuns abia azi fiindca acum mi-au aparut comentariile voastre. Din motive invaluite in mister, pana acum nu apareau in lista mea, desi nu erau blocate. Mm, ciudat, deci a inceput judecata de apoi, pe bune. 😀
mecanic_el, a veni acum cu vadra ar fi o incalcare a bombeului singuratic sub caprior; chiar asa, haladuind prin lume cum te gasesti, sunt sigura ca stii de multa vreme ca esentele meseriase se tin (excelent:P ) in sticlute mici si voioase: ))
Ceea ce iti si doresc, nemasurat, ca sa nu te-apuce vara altfel decat falnic si sprintar!
Insist sa nu te-ametesti usor, pari genu’ care stie sa-si conduca singur barca si printre salcii si prin matasea broastei.
Al, tu ai raza de soare si-n sipet, si-n carnet, ia fa-ti un pic de cap ! : )
Da, Una, eu pic în cap 🙂
Dovada :
Home sweet home sau de ce sa preferam compania nanimalelor (& fantomelor) umanoidelor : http://www.youtube.com/watch?v=SCoJXqGn_kg
Credeati c-am murit, neica? Ne-ne-ne! Amortisem doar sufleteste, luandu-ma cu viata…Dar pe la ora asta, asa ma apuca cate un dor sa-mi aduc aminte cum e sa fii om si…daca m-ati vedea cum deschid laptopu’ cu o moaca vadit indiferenta (ca la mine in casa, asemenea evadari sunt usor prohibite!…”nu e de mirare ca te tampesti de tot! inchide, dracu’, porcaria aia”!…altfel suntem dragutzi unii cu altii, cateodata chiar parc-am fi oameni de-adevaratelea!)…si ma reped aici, sa va intalnesc, chiar daca nu spun „prezent” intotdeauna…Simona, m-am abtinut pana acum, constienta ca pozele tale nu asta intentioneaza, sa ne smulga noua complimente la adresa ta…dar esti minunata si la „vedere”!
Cum sa ne închipuim asa o dezintegrare ? Of, daca te iei cu viata e ff complicat, faci noduri gordiene la cearsafuri.
Relax, Mada, eventual cu accesoriul asta 🙂 :
http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=w06zvM2x_lw
Hello si cafia marinimoasa va urez, dintre stalpi plouati si atmosfere sofisticat –agreabile. Ati visat frumos az-noapte? Al, imi pareai initial genul care pica mereu in picioare, dar nu e de neglijat ce spui tu acolo printre link-uri-marturisitoare : )
Una, am si dat peste cap o cafea marinimoasa, vorba ta, ca tot in crizele predarii revistei ne gasim. 🙂 Azi-noapte n-am visat frumos, am visat complicat.
Simognetto, desi esti, probabil, tot intre deadline-uri cu predarea, cafeleala sper ca a fost cu folos; cat priveste visul complicat, ti-am zambit complice, nu neaparat ca o cunoscatoare : ) Tot ce nu-i simplist imi suna promitator, ca un fel de armistitiu cu viitorul..
Dimineata la micul dejun am vazut aici, in hotelul in care ma aflu momentan, ceva interesant; e ciudat ca mi-a atras atentia (poate nu ar mai trebui sa ma mir atat io de mine insami, privesc destul de interesata tot felu’ de chestii), desi suna pacatos si imoral: o blondina fuma la o masa, aparent sastisita langa un domn cu ochelari si burta de angajator care nu mai termina cu biznisurile prin telefonul mobil. Apoi, printre fumuri de tigara si vorbe de regasire au inceput sa se sarute pasional; el avea o ghiulea de verigheta pe inelarul stang, dar parea amorezat, iar ea dadea deja impresia ca nu mai e chiar asa de plictisita.. Brusc, parca, mi s-a parut ca acolo e o poveste si, puteti sa va mirati sau sa ma judecati linistiti, ca n-o sa va contrazic, mi-a placut mult. Am disparut din peisaj cat de repede am putut, mutandu-ma cu tot cu cafia undeva, mai spre receptie..
Una… unde erai tu la hotel? Cu siguranta nu in Nord America…Iar in povestea ta poate ea era sotia iubitoare care il sustinea in multiplele indatoriri ale businessului… visez… stiu.
CristinaC, nu, e vorba de un hotel din vecinatatea brasoveana. In povestea de mai sus nu era vorba de un cuplu matrimonial; si poate e minunat asa, au si barbatii lumii nevoie de relaxarea lor din spatiul indatoririlor cu veriga : ))
CristinaC, nu, e vorba de un hotel din vecinatatea brasoveana. In povestea de mai sus nu era vorba de un cuplu matrimonial; si poate e minunat asa, au si barbatii lumii nevoie de relaxarea lor din spatiul indatoririlor cu veriga : ))
wow.dublette, nu gluma:P
Una draga… ce dor ti-a fost de mine…
Domnul a dat, Mihaela aluat :
http://www.evz.ro/detalii/stiri/radu-banciu-mihaela-radulescu-e-o-analfabeta-e-facuta-din-acelasi-aluat-cu-ramona-gabor.html
TM,
si totusi… nu e cam exagerat amicul Radu Banciu? intreb si eu…
Aveţi aici şi clipul video cu Radu Banciu despre Mihaela Rădulescu:
http://www.b1.ro/stiri/monden/radu-banciu-mihaela-radulescu-e-o-analfabeta-o-fufa-fabuloasa-video-5456.html
Cam trase de zulufi afirmaţiile lui Radu Banciu despre MR. Chiar s-o amestece cu tagma Simonei Sensual şi Alina Plugaru, e cam mult…
O avea şi ea marele şi tarele ei, dar nu şi-a construit tot eşafodajul numai pe talia şi bustul personal.
Iana, nu pot sa cuantific exagerarea. Ziceau bunii ca „oricat ai îmbraca, lustrui, scoli, etc., neamul prost tot iese la suprafata, ca uleiul”.
Azi însa normele s-au schimbat, vezi bine care sunt factorii si „oamenii” de succes(uri). Totu-i discutabil. Pana si arivismul poate fi vazut cu ochi indulgenti (în fond, e lupta pt mai bine, nu ?). Asa ca o Vidra de azi care face scriitura de centura (în fine, e un fel de a zice, e doar un amarat de marketing pt o persoana cu „imagine” de la televizor) nu-i ceva mai rau decat o Becalea sau o Vanghelea sau o Senzualea.
Nu vei stii niciodata ce simt 🙂 :
http://www.youtube.com/watch?v=L4tF9EnbcxU&feature=player_embedded#at=136
Acadeao, ce placere sa te regasesc: ))
Domnul asta R.B. isi imbraca si el exagerarile cum poate. Eu nu pot fi decat subiectiva in pareri in ceea ce-l priveste pentru ca-l urmaresc de ceva timp si-mi place stilul lui mai abrupt si mai smuls dintre bulbii cu lalele, ”ashea”.. E doar o impresie personala despre acest tip care avea emisiuni si la radio, s-a plimbat prin mai multe paliere media si nu mi s-a parut niciodata nici ratacit, nici jenibil.
Vad ca s-a facut ceva valva pe tema asta si va exista,probabil, si o replica de diva in tot bairamu’ asta.
Fiecare reuseste cum poate : unii cu mintea, altii cu pumnul, altii cu fundul… Un lucru e limpede : numita intra mai curand în ultima categorie.
Apropo de nivelul lingvistic : fiecare pasarica pe limba ei piere. Randunica n-are maini sa-si ia la revedere de la soare.
cine e oamenii ashtea, Miaela si Radu’, bre?
Loco, în Cofetaria asta cu Delicii, nu o sa raspunda nimeni la delicatul apelativ „bre”. Revizuieste registrul lingvistic si poate o sa ai parte de explicatiile de care ai nevoie. 🙂
TM, ca n-a auzit inca Mircea Radu de blog, ca dupa aia nu mai ai de unde sti 😀
TM, hehehe, te-ai prins: n-am nevoie de vreo explicatie, pe subiect… la insistentele consoartei, am investit o suma nesimtita intr-un LCD cat jumatate de perete. acolo, acasa, miaela si cu radu par mari, si tre’ sa ma dau in spate ca sa pot sa ii cuprind. de aici, de la 10000 de mile distanta de numitul aparat, ei au revenit la dimensiunile normale si, deci, sunt liber sa-mi ocup spatiul intim. in asteptarea unui nou subiect, pe care simona intarzie oleaca sa-l lanseze, intru pe-aici ca sa citesc comentariile Uneia sau altora. tocmai cand ma bucuram de cuvinte, a aprins cineva televizorul si l-a dat tare. mai mult, l-a potrivit pe antena 1, cred. cum se intampla de obicei, au inceput sa vorbeasca aia de dincolo de sticla pentru toata lumea din incapere. daca-i asa, apai eu ma duc s-aduc niste bere si chips-uri.
d’alea din reclama.
a! si sa-nteleg ca, din comenatriu, doar „bre” era cam nelalocul lui… 🙂