Why Men Love Bitches

Ma simt vinovata. Recent, a fost ziua unei amice si, printre altele, i-am daruit o carte in care nu cred: „It’s Not You, It’s Him”, de Dr. Georgia Witkin – editata la New York, in colectia Broadway Books. Am rasfoit-o doar, n-am catadicsit s-o si citesc – pe principiul ca viata e prea scurta, am ajuns si eu la o etate si n-am vreme sa buchisesc teorii pe care le dezaprob aprioric.

I-am dat Biancai cartea fiindca, initial, am considerat ca are nevoie de ea. Momentan, e singura cuc, isi cauta un partener si, dupa o miniserie de rateuri si mirari, a inceput sa delireze – previzibil, de altfel –  cum ca ea ar fi de vina, ca nu stie de ce se poarta toti „asa” (disparitii, ciudatenii, crize, mitocanii), ca poate e ea defazata, ca poate face ea ceva eronat si da numai de cretini. Si-atunci, din reflex, m-am repezit sa-i duc ceva care sa-i ajusteze respectul de sine, s-o asigure ca, daca a dat de o duzina de porci, magari si oarece bovine, e doar un ghinion statistic, nicidecum o eroare de selectie.

Cartea semnata pompos de Dr. Witkin se vinde furibund, fiindca le confirma femeilor ceva ce le pica bine la ficat: daca le paraseste sau le refuza un barbat, e timpenia lui, nicidecum greseala lor. In America si Canada, orice porcarie feminista e semnata obligatoriu de o doamna doctor, pentru ca tu, cititoare rapusa de respect, sa traiesti cu ideea ca meriti mai mult decit un pitecantrop care ti-a zis „nu, multumesc„. E un volum (scris prost, saracut, cu truisme de pomina) care iti spune ca tu, femeie, esti perfecta. Chiar asa se numeste primul capitol: „Assume You’ re Perfect”.

De-aici pleaca infectia. Cartea face parte din categoria celor care spala creiere intr-o singura apa, care scot rapid orice pata de pe mintile sintetice. Normal, pina si femeilor destepte, sastisite de blah-blah-uri comerciale, le pica bine sa le spui ca, daca n-au noroc in dragoste, e doar din vina unor mutatii genetice, care au transformat barbatii in vite – ce-i drept, incaltate. Dar, desi iti indoapa falnic ego-ul hamesit de complimente, cartea iti face mai mult rau, pe termen lung.

De-aia ma simt vinovata si i-as fura cartea Biancai, ca sa i-o pot inlocui cu alta, cu care sunt intru totul de acord: „Why Men Love Bitches”, o adorabila lucrare semnata de Sherry Argov (fara „Dr.”, chipurile), care de ani de zile face ravagii pe continentul nord-american. Subtitlul cartii e foarte explicit, „From Doormat To Dreamgirl” (de la pres de sters picioarele pina la fata de vis). V-o recomand, desi sunt destul de sceptica in privinta efectului ei (in sensul ca citim si admitem, dar continuam sa ne prostim). E foarte placuta si te amuza, te dispera si te uluieste in acelasi timp, te regasesti, cu spaima, in mii de pasaje unde se demonstreaza ca, daca nu faci figuri si nu devii o provocare pentru omul de care te-ai indragostit, sansele ca el sa fie inrobit de dragoste sunt minime. Ca, daca iti faci programul in functie de un barbat, daca toate planurile si conceptiile tale se invirtesc in jurul toanelor lui, daca ai exces de zel in a-i implini toate nazuintele, pierzi enorm. Majoritatea barbatilor sunt incitati de lupta, de pariul cu propria valoare testosteronica. Ei te vor numai in masura in care vad in tine femeia cu personalitate, care stie sa faca si figuri – mai ales cind si el e maestru al mda-mnu-mmpoate-mmmnustiu-urilor.

Greseli clasice ale femeilor topite dupa un barbat – acum rezum, in mare, ideile cartii: in primul rind, daca se citeste pe fata ta ca nu poti trai fara el, te-ai ars. El e amabil (in cel mai bun caz) si se preface ca apreciaza dragostea ta neconditionata, insa in simburele mic al gindului sau, casca de-i trosnesc falcile. Bun, esti lata dupa el, pai acum el cu ce se mai ocupa, ce-are de cucerit? Va esua in fotbal, asta in cazul fericit, fiindca macar acolo exista surprize si batalia din Liga Unu e inca torida.

Alta greseala: el afla foarte curind ca il iubesti. Te maninca limba, nu te abtii, esti incurajata inept de citeva gesturi de-ale lui pe care tu le vezi drept tandreturi si le crezi karmice, nobile ca-n „Serendipity”, dar de fapt sunt numai o manifestare a erotismului incipient si-a unei timiditati – nu stia ce sa mai faca, isi balanganea miinile fara rost.

Alta eroare fatala (favorita mea): iti mulezi programul dupa el, tu faci ce vrei numai pina-n momentul in care, in sfirsit, te suna. Daca el vrea ceva, fereasca Sfintul sa zici „nu pot”. Alergi sugrumata unde vrea el, cind vrea el, daca vrea el. O greseala cumplita – si asta nu din orgoliu, ci pur si simplu din punctul de vedere al strategiei relatiilor. Zice autoarea, in carte (citez din memorie): daca el te suna la miezul noptii, fiindca i s-a facut chef de sex sau, ma rog, de-o companie fara complicatii, tu lasi tot si fugi noaptea la el. E ca si cum ai avea pe masina un semnal luminos cu „We Deliver”, ca firmele de pizza.

Nu va mai spun altceva, va las sa cititi, atunci cind prindeti cartea (dragele mele din America si Canada, voi o veti gasi cu siguranta), dar subscriu cu tristete la avertismentele scrise, fara anestezie, de Sherry Argov. Pentru ca, incepind cu mine si continuind cu mai toate femininele din jurul meu, pacatuim toata viata incercind sa convingem un barbat ca il iubim, ca si cum asta ar fi drama lui, ca nu ne crede. Yeah, right.

Vad cite-o femeie care isi lasa balta prietenii, intr-o simbata seara, desi acceptase sa iasa cu ei in oras, fiindca la 23.45 a dat iubitul bip si ea, ravasita de atita dragoste din partea lui, l-a sunat inapoi si s-a repezit, concomitent, la un taxi, sa mearga acolo unde o cheama dinsul. Stiu femei care refuza oferte, calatorii de afaceri, invitatii, distractii, numai ca sa nu-l scape pe el din ochi, sa nu cumva sa vrea el taman atunci sa mearga undeva, s-o cheme la el, si ea sa fie, Doamne fereste, plecata la New York sau la Paris – ce dezamagire oribila, ce ghinion ar fi sa stai tolanita intr-un hotel din Miami, cind iubitul tau (care nu ti-a mai spus ceva cit de cit dragut de-o saptamina) te cheama in sfirsit sa te dezbrace un pic…

Femeile au senzatia ca, daca se dau peste cap sa alimenteze toate nazuintele unui barbat, isi sapa, incet si sigur, drum spre inima lui. O aberatie. Un barbat caruia ii ierti orice, ii oferi orice, ii gatesti orice si-i promiti orice va continua in acelasi ritm ingrat si in esenta profitor sentimental, chiar daca isi manifesta, ipocrit, remuscarile. Femeilor le e teama sa creeze incertitudini intr-o relatie. Nu vor ca barbatul din viata lor sa le suspecteze de nimic imoral, pasamite vor ca el sa doarma linistit, cu falca infundata, fara nicio grija, in fulgii pernei. Pai da, si reversul acestei stari de puf mental va fi insasi moliciunea relatiei. Femeile nu inteleg ca un barbat caruia nu-i coci inima nu va face niciun efort sa le asigure de dragostea lui chioara. Pentru ei, prezinti interes numai (sau, ma rog, mai ales) atunci cind simt ca te pot pierde.

Eu nu va imping catre nimic acrobatic, desi diagnostichez fara cusur aceasta stare, de-aia mi-a si placut la nebunie „Why Men Love Bitches”, fiindca e nedrept de adevarata. Prin „bitches”, autoarea nu defineste neaparat creaturile abjecte, dimpotriva, a si precizat ca se refera la femei de bun simt, dar cu un minim bagaj de fler: sa nu se predea neconditionat intr-o relatie.

Sherry Argov te provoaca sa-ti amintesti cind a fost ultima oara cind i-ai spus „nu” barbatului pe care il iubesti, indiferent ca e vorba de refuzul unei intilniri de rutina, al unei nopti de amor sau al unei decizii oarecare. Obedienta ta a tirit relatia in rutina bej, in plictis, in mutre si toane, apoi in deceptii (asta fiind metastaza relatiei, cind nu-ti ramine decit speranta pitoreasca intr-un miracol).

Femeia crede ca, daca reuseste sa cocoloseasca un barbat (nimic mai usor pe lume), el va fi sedus de bunatatea ei si o va compara, excitat, cu fostele lui iubite (toate niste vipere). Dar, culmea, desi el le birfeste pe fostele lui dame si sustine ca i-au mincat sufletul si l-au dezamagit si l-au inselat, tot catre ele isi deturneaza suspinele nostalgice, cind vine vorba de senzatii cu adevarat fierbinti si profunde. Daca imi dati exemplu de vreo iubire memorabila in care femeia se manifesta ca o oaie cu ochi blegi si lina calda, eu renunt la orice pledoarie si va las sa ma zgiltiiti, ca sa ma trezesc. Dar pina atunci, hai sa evitam relatiile din rasa Merinos.