Ai dreptul sa nu spui nimic

Tot ce spui poate fi folosit impotriva ta. Am aflat asta din cateva sute de filme americane, dar am crezut ca numai criminalii sunt batuti cu ranga propriilor vorbe, nu si noi, oamenii cat de cat astamparati. Confesiunea-bumerang loveste, totusi, fulgerator.

In virtutea umarului pe care, nu-i asa, ai voie sa plangi si sa razi – atat cat te lasa legea concubinajului – veneam cateodata acasa si ii spuneam iubitului meu ca m-a enervat groaznic o colega. El, plictisit deja de cele 200 de canale, dadea televizorul mai incet si ma dadea pe mine mai tare, fiindca il prinsese actiunea povestii. Ma motiva cu un pahar de vin bun, argentinian, si eu ii ondulam capul cu reclamatiile mele etice, cu privire la persoana ics. A doua zi, fireste, deveneam foarte enervanta, atunci cand individa barfita din ajun ma suna spasita, iar eu ma impacam instantaneu si cu mine, si cu ciudateniile ei. Moment la care iubitul meu ma dadacea iritat, ma prevenea ca nu fac bine ce fac. Si-mi punea in vedere ca tipa va continua sa ma enerveze si sa ma saboteze. Protestam, ca si cum nu eu il zapacisem cu o seara inainte, pe tema revoltei mele cronice.

M-am plans, de-a lungul vietii mele, de iubirile pe care le-am traversat. Intr-un ochi de furtuna, dadeam usa de perete la una dintre prietene si il faceam harcea-parcea pe omul care ma inselase ori ma derutase ori ma contrazisese. Ii transam fiecare gest si silaba, ma juram ca asta a fost tot, gata, adio, si ii faceam aleia noaptea praf, ca sa ma asculte pe mine cum imi schimb viata in direct. A doua zi, iubitul feliat de-a latul noptii stia sa fedeleseasca un buchet de trandafiri si ma inmuia ca pe aluminiu. Dispaream din calea prietenei pe care o intaratasem impotriva lui, fiindca daca auzea ca l-am iertat, se supara ea pe mine, spunea ca-mi bat joc de ea si ca ori zicem cum facem, ori facem cum zicem. Eu scaparam, reprosandu-i ca nu ma intelege, omitand ca biata fata ma intelesese vreo sase ore in ziua precedenta, cand il repudiasem din toate mintile si inimile pe ingratul protagonist.

Intr-un moment de furie, cautam un voluntar care sa ne fie container, sa depozitam toxine in el. Sa ne asculte, sa ne cante in struna, sa ne dea dreptate cand ne improscam rechizitoriile cu privire la o anumita persoana. Dupa ce ne racorim si-i stricam si lui zua, plecam si ne vedem de treburi si de impacari, apoi avem pretentia ca toti cei carora le-am arat creierii cu buclucurile noastre sa uite instantaneu circul precedent, fiindca intre timp noi ne pupam in bot cu inculpatul si pretindem sa ni se acorde respectul cuvenit.

Nu stiu cine are dreptate: noi, care avem nevoie de oameni moi, porosi, absorbanti, capabili sa primeasca prinosul nostru de confesiune zbuciumata? Sau ei, cei care ne asculta, isi pierd vremea sfatuindu-ne, incurajandu-ne, tinandu-ne isonul, pentru ca mai apoi sa se trezeasca intr-o postura stupida, aceea a omului care a fost sac de box, care a incasat matragunile vietii noastre, iar acum i se pretinde sa se muleze pe situatie, o data cu noi?

Pe masura ce mi se coc varstele si mintile, ma invat sa pastrez primii nervi strict pentru mine. Sa nu mai alerg nebuna la usa nimanui, cand am o zi ciufulita, fiindca am deja vaga banuiala ca, pana peste noapte, lucrurile se dreg, iar confesorii mei or sa se strambe, asistand la micul meu compromis. Am dezvoltat o pipota, undeva in forul meu cumplit de interior, in care-mi depozitez angoasele inflamate. Daca ele persista mai mult de-o saptamana si stiu sigur ca nu mai e cale de intors, abia atunci casc gura si ma mai spovedesc in dreapta si-n stanga. Altfel, astept sa-mi treaca, pe sest. Fiindca mai usor suport propria mea slabiciune, decat predica tafnoasa a celor pe care i-am scos din sarite cu razgandirile mele.