fbpx
„Nu suntem muritori, e clar. Dar suntem niste zei prosti, niste nemuritori care ne-am uitat destinul. (Constantin Noica)“

„Cu feti-frumosi culcati pe iarba izbindu-se cu portocale”

de

MartisorDupa cum deduceti din titlu, eu visez deja la „Noaptea de mai”, desi abia s-a crapat de martie. Pe vremea mea, la 1 martie era deja o primavara onorabila, dar tineretul din ziua de azi nu mai stie ce-i politetea si nici cind vine echinoctiul. Ma rog, sa revenim la oile noastre de bumbac, legate cu snur alb-rosu. Voiam de fapt sa va urez martisor placut sau macar fara surprize-n plex.

Fetii-deosebit-de-frumosi din viata mea s-au simtit intotdeauna si mi-au adus, ce-i drept, martisoare. Din punctul asta de vedere, am stat linistita. Nu acelasi lucru pot spune despre forma si continutul ornamentului. Multe iubiri de-ale mele, din tineretile nezbuciumate, se terminau subit la 1 martie, atunci cind constatam ca martisorul imi transmitea prea multa prietenie si prea putina dragoste.

Prin clasa a zecea, un baiat mi-a adus o garoafa rosie, creata, si l-am iubit pina dupa bacalaureat. Si el m-a iubit, pina intr-o zi, cind a bagat el de seama ca ne tot pupam de trei ani si ca nu facuseram dragoste niciodata. A ridicat problema, la una dintre intrunirile noastre din parc, iar eu, emotionata si imbujorata, am spus un „nu” cristalin. Lovit in orgoliul lui de colectionar de virgine, m-a parasit pentru o fata care nu-si pazea incinta cu atita indirjire. (Si am aflat mai tirziu ca nu si-a pazit nici ovulatia, eroare de calcul din care a rezultat un copil dorit de ma-sa si nedorit de ta-su, in stil clasic. Ma rog, povestea lor a fost parafata de un blestem verbal matern, coroborat cu o pensie alimentara, dar nu despre ei voiam sa vorbesc, nu stiu ce m-a apucat. De fapt stiu ce m-a apucat, mi-am adus aminte de garoafa creata. O am si azi, turtita intr-un caiet studentesc).

Iubitul meu din facultate mi-a adus un martisor-buburuza in anul I si, timp de cinci ani, i-am zis eu lui Bubu si el mie tot Bubu. Intrebati-o pe Alice, daca nu ma credeti. Cind mi l-a adus, am topait ca Geoana, fiindca stiam ca buburuza e insecta amorului si gata, deja desenam rochii de mireasa la cursul de slava veche, care nu ma interesa deloc. Important era ca profesorul ma vedea carcalind in caiet si credea ca iau notite.

Bubu a sters-o de mult din viata mea, acum e insurat, Dumnezeu sa-l ierte, fericit, chibzuit, linistit. Toate martisoarele care au urmat in viata-mi au iscat tot atitea intrebari in mintile mele disperate cronic. Inima asta de carton lucios inseamna „te iubesc” sau „tin la tine si nu vreau sa te calce masina”? Mi-a luat zambile fiindca sunt parfumate sau ca sa evite florile rosii? Mi-a dat un cosar de tabla ca sa-mi poarte noroc sau fiindca asa e el, idiot fara imaginatie? De cind ma stiu, am purtat in piept incertitudini cu snur.

Anul asta, surprinsa si topita, am primit de la un barbat foarte drag un martisor si mai drag. Mi-a trimis flori si mi-a spus ca, daca ar fi sa-mi dea cite-o floare pentru fiecare clipa frumoasa pe care i-am oferit-o, nu i-ar ajunge toate florile din lume ca sa se achite… Am incremenit si am plins si, in mod fatal-inevitabil, am inceput din nou sa sper.

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
Tag-uri:
· · · ·
Categorii:
Uncategorized

Comentarii

  • Simonaaaa…
    ete na (vorba trecatorului) ca pling si eu!

    Sa-ti fie toata viata ca ziua Martisorului de anul acesta!
    si bine ai venit „acasa”.

    iana 2 martie 2010 16:46 Răspunde
  • Buna ziua Simona,
    (Si tie, si tuturor celor pe care ii „gazduiesti” aici).
    Pai sa inteleg din scurtul istoric de mai sus ca anul acesta ai primit cel mai frumos martisor de pana acum, nu? Asa ca nu ai de ce sa plangi, mai drgraba sa primesti primavara cu gura pana la urechi.
    Prietenul meu nu-mi face cadouri niciodata. Nu ca ar fi neatent, marcheaza fiecare eveniment important pentru mine cu flori, tort, si sampanie sau un vin bun (la cat ma pricep eu la vinuri, nici nu-i e greu :)) . Insa niciodata un cadou. De Martisor am primit un buchet imens de flori, dar ….. nici un martisor. Si am tras concluzia linistitoare ca pur si simplu e terorizat de ideea de a face un cadou mai „clasic”, pentru ca pur si simplu nu se pricepe.

    O primavara insorita si senina tuturor!

    Iulia 2 martie 2010 16:55 Răspunde
  • uffff…ai pus ceva pe focul meu cu acel” in mod fatal-inevitabil,am inceput din nou sa sper”.
    ce bine le spui/le scrii/le simtim…

    o primavara minunata cu martisor in suflet, iti doresc

    Lm 2 martie 2010 17:19 Răspunde
  • Bun venit Simona ! Bun venit si primaverii din sufletul tau si fie ca speranta sa ti se implineasca si martisorul de acum sa-ti fi mereu aproape de inima , in inima .

    Marina 2 martie 2010 17:40 Răspunde
  • Ce dor ne era de tine si cu cata rabdare am asteptat postarea ta, care nu mai venea…..Ce rasplata pe masura perseverentei noastre, de a incerca de cateva ori pe zi sa vedem daca a aparut, am primit….

    Lia 2 martie 2010 17:51 Răspunde
  • Ce frumos!Ce sensibili! si tu Draga mea si prietenul tau! Cum sa nu-ti mearga la suflet !Fii fericita si bucura-te!Priveste inainte,viitorul iti va fi presarat cu toate florile din lume!

    Bunicuta 2 martie 2010 19:39 Răspunde
  • Frumos sfarsit!

    laurik 2 martie 2010 21:06 Răspunde
  • ODA BUCURIEI SI PEOPLE ARE PEOPLE
    Veniti : privighetoarea canta ! A înflorit doar ghiocelul dar Simona canta cu triluri de scriitoare iluminata pe portativul Tangoului, si chiar de la fata locului !
    Un text sprintar si aniversar si cu happy end, poporul striga ura si plange prin toti porii ca o stropitoare. Simona are har si cand descrie un magar, daramite cand le zice de armasari focosi si de buburuze-inimioare si de iubiri neîmplinite sau aproape ispravite.
    În comentariile vestalelor, fire de dor, emotii, sentimente ca dulceata de trandafiri facuta de bunica, suflete-pereche sau nepereche, simtiri minunate, ganduri senine si boboci însoriti, mai nimeni nu observa, sau nu vrea sa retina, referintele literare, formularile paradoxale gen “tin la tine si nu vreau sa te calce masina”, muscaturile ironice din propria biografie, momentele de vid total vecine cu esecurile. Sa le uitam repede pe ultimele, sa le stergem din memorie, sa pozitivam, sa ne americanizam voios, sa ne emotionam frumos !
    Nu vreau sa stric cheful nimanui dar ce e mult devine uneori overdoza.
    Un lucru este cert : chemarea primaverii e plina de gratie zvapaiata în cerneala Simonei. Poporul nu vrea altceva.
    Veniti : privighetoarea canta !

    O dedicatie pt. Dra Zoe Vladoyanu :
    Tracy Chapman – Give Me A Reason To Love You
    http://www.youtube.com/watch?v=C7ts8dMyZy0
    Pt. depechemodofili, doua rasunete destul de apropiate, scoase chiar acum din cuptor (martie 2010). Piesele nu se ridica la nivelul Mastersilor dar nu-s nici facaturi de Servanti. People are people : Sivet Hoyem e leaderul grupului norvegian Madrugada, demn de toata atentia dvs (o «voce» si piese «so charming» în cont), desi nu e glam boy sau Personal Jesus. The Courteeners este o formatie mai proaspata, din Manchester, cu 4 membri si 4 ani de prestatii. Nu fac ei Music For The Masses dar au Faith & Devotion. Enjoy (the silence) :

    The Courteeners – You Overdid It Doll
    http://www.youtube.com/watch?v=t5yQNpgeR8E&feature=PlayList&p=78FE87F5D20F0EB1&playnext=1&playnext_from=PL&index=6

    Sivert Høyem – Moon Landing
    http://www.youtube.com/watch?v=XrN8vbFFUSA

    Thomas Man 2 martie 2010 21:22 Răspunde
  • Bine-ai revenit, Simona, sa-ti fie primavara plina de iubire! Si asta sa fie doar inceputul:-)

    anda 2 martie 2010 21:49 Răspunde
  • am zambit, prima data, citind ce-ai scris. cu o nota usor concluziva asupra manierei in care noi, barbatii, facem alegeri – mai mult sau mai putin reusite – in astfel de zile. desigur, cu acea geana lasata usor intredeschisa, de intrezarire a unui nou inceput. sau, poate, a unei continuari careia nu-i acordasei sanse. asta da, e de bine.
    a doua oara, mi-ai adus aminte ca suntem construiti, ca sexe, complet diferiti. culmea este ca voi, femeile, ne formati pe noi, barbatii, de mici. ma rog, mamele noastre. ca apoi, alte femei sa ajunga sa se planga de noi 🙂
    spun asta pentru ca astazi, avand de rezolvat oarece probleme de servici, m-am intalnit cu o doamna careia figura mea i-a adus aminte de faptul ca fiul ei nu a sunat-o ieri, de 1 martie. m-am uitat amuzat la ea, intreband-o fara retinere daca are vreun dubiu asupra faptului ca baiatul o iubeste, chiar daca nu a sunat-o ieri. si i-am spus asta pentru ca, recunosc, nici eu nu mi-am sunat mama ieri. fiind facut nebun, intr-o discutie la o ora inaintata cu o alta membra a distinsei voastre tabere. si, firesc, i-am spus acelasi lucru „crezi ca daca nu i-am spus astazi, de 1 martie, ca o iubesc, nu stie?”. raspunsul ei? „voi nu stiti ca noi avem nevoie sa ni se spuna, mai ales in astfel de zile, ca voi traiti aceasta stare?”. revenind la doamna de azi, a cedat, dezarmata, si a spus doar „cine v-o mai intelege pe voi!”
    si, punandu-le acum cap la cap, va mai intreb eu: voua va vine greu sa il intrebati la ce s-a gandit in alegerea lui? este, cred, cea mai simpla cale de-a intelege…..poate.
    asa ca, azi am sunat-o pe mama…..

    un trecator 2 martie 2010 23:15 Răspunde
  • Simona, un mesaj asa de frumos, scris cu inima plina. Toata lumea de pe blog s-a bucurat.
    Iti doresc sa te bucuri de dragoste si mai ales sa nu-ti fie teama sa o imbratisezi cu tot sufletul si cu amindoua miinile.

    Multe flori si Martisoare de acum inainte.

    Odille 3 martie 2010 0:01 Răspunde
  • Simona, ti-am citit ades gandurile scrise pe blog, da-mi voie sa iti doresc, sa crezi, din nou :).

    Moi 3 martie 2010 0:06 Răspunde
  • Dragă Simona, îţi trimit un marţişor împletit din miros de iarnă încăpăţânată şi închipuiri de primăvară fără frâu. La mulţi ani pentru fiecare zi de martie!

    amalia 3 martie 2010 0:44 Răspunde
  • Simona,
    Cat de subtil si delicat ai scris „am purtat in piept incertitudini cu snur”…
    Si totusi, finalul e fericit. Si totusi, 1 Martie a venit cu flori, cu iubire, cu zvacnet de inima plina de speranta.
    Asa frumos navalesc primaverile si iubirile in vietile noastre…
    Eu am adoptat pe 1 Martie alt moto: „Cumpar martisoare. Vand vise.”
    Asta pentru ca mi-e dor de mor de martisoare si de ghiocei si de visele visate cu ochi deschisi si imbatati de primavara, pe strazi incarcate de tarabe ambulante…

    „Primavara-n par si miros de mar” va doresc tututor!

    Andreea Z. 3 martie 2010 1:33 Răspunde
  • Voi vedeţi ce minunat scrie fata asta? Şi mai are o soră în ale scrisului: pe Alice.
    Acum ceva timp, am început să citesc pe nerăsuflate blogul lui Mircea Radu(pseudonim Paul Radu Mircescu). Călătoria lui prin Italia este memorabil descrisă de-a lungul a câtorva postări.
    Intervine Mircea Badea şi-i face cunoscut blogul, care, după cum recunoaşte Mircea Radu, se urcă la cer, în topuri. Mă bucuram că aveam hrană spirituală scurtă şi constantă.
    Au început apoi episoade cu apologia poligamiei, un episod cu Olguţa, la care, în comentarii i s-a sugerat că ar semăna cu blogul meu. A renunţat. Ultima postare este transpunerea unui banc care circulă pe net de vreo 3 ani, ca şi cum ar fi fost o trăirea de-a lui.
    Când nu mai ai resurse, nu mai ai imaginaţie, trebuie să te retragi ca un sportiv în culmea gloriei.
    Vedeţi aşadar de ce sunt inepuizabile Simona şi Alice? Au permanent imaginaţia lucrândă, dar şi condeiul acolo, în pocalul cu talente.
    Să nu mă las nicidecum pe tânjală şi să amintesc aici şi cenaclul de comentatori: Una, Tania, Juztine, LM, Thomas Man, Un Trecător şi alţi câţiva mai mici şi acizi.
    Sunteţi o comuniune de interese care converg spre hrana sufletului. Bine că existaţi, că altfel aş fi zvârlit laptopul în fântânile Casei Poporului. Să-l ia boschetarii şi să comenteze la Vanghelie blog…

    Omuldelamunte 3 martie 2010 1:56 Răspunde
  • Prietenului cu buchetul de flori ii multumim ca te-a „reinviat” si te-a adus inapoi la noi, unde toti iti impartasim bucuria si ne bucuram de tine.

    Promit ca te anunt cand apar primele flori la mine in gradina si ti le trimit si eu…
    Nu am atat de multe pentru ca sa acopar bucuria pe care mi-ai facut-o !
    Zambeste!

    CristinaC 3 martie 2010 7:06 Răspunde
  • Omuledelamunte nu indrazni sa dai cu laptopul pe apa… casei poporului caci ne vor lipsi randurile tale si mie ( mica dar nu chiar acida) si comitetului de conducere a cenaclului Una, Tania, Juztine, LM, Thomas Man, Un Trecător

    CristinaC 3 martie 2010 7:10 Răspunde
  • habar n-am cum am ajuns in comitet 🙂
    nu-mi amintesc de nici un martisor primit de la vreun iubit – de regula primavara ma desparteam sau eram pe punctul sa. anul asta n-am primit decat un singur martisor, prea urat sa il bag in seama. si cand ma hotarasem sa imi cumpar singura unul, sau macar un snur alb-rosu, am dat peste doua perechi de cercei si m-am consolat altfel.
    dar cred ca da, de cele mai multe ori cine nu iti arata ca te iubeste, nu te iubeste.

    juztine 3 martie 2010 10:34 Răspunde
  • hopa .cum m-am lipit si eu de voi si mi-e drag ca sunt comiteta de onoare virtuala.desi, va repet , va tot repet, dar nu ca sa va sacai si nici ca as fi dat-o in balbaiala sau in barci fara vasle , eu sunt inca ”mica” si mai am de invatat intr-ale sociabilizarile de care zice man. dar uite ca voi ma luati asa cum sunt si invat invat invat . invat repede. pt ca am si de la cine, comitet cu acte in regula si cu scrisul din tastaura ,minte si simtire very interesting/amusing/attractive/. in a high degree. :-*

    eu mi -am luat de martisor o buburuza rosie pe care am prins-o sugubat la mana.
    si precum adie vantisorul asta de primavara asa am adiat eu imbujorata cand am primit un superb buchet de margarete- florile mele preferate. nu stiu de unde le-a gasit daruitorul, dar de la barcelona mi se trage …. 🙂 deja ma gandesc la alta destinatie 🙂

    Lm 3 martie 2010 11:09 Răspunde
  • Simona,

    sa inteleg ca fluturii pe care ti i-am trimis au ajuns la destinatar 😉 ?
    o primavara frumoasa si o iubire implinita care sa-ti transforme toate anotimpurile de acum incolo in primaveri!

    Dea Valma 3 martie 2010 11:45 Răspunde
  • m-ai scos deja din „cenaclul de comentatori”…?! vad ca sunt pe standby, „awaiting moderation”…sau poate am trecut la categoria „mai mici”, dar totusi mai vechi, as zice…

    Dea Valma 3 martie 2010 11:50 Răspunde
  • Multumesc Omuluidelamunte pentru sfatul legat de WordPress si pentru impulsul atat de necesar pe care mi l-a dat fara sa stie.
    Simona, sa-ti fie lina si plina de inspiratie sederea in Romania.

    Alma 3 martie 2010 13:11 Răspunde
  • Imi permit sa scriu asa ca sa nu uit tot ce vreau (sa scriu) aici:
    1.Felicitari pentru Iubirea impartasita pe care -o traiesti si la cit mai multe ( nenumarate – Meritate ) Bucurii, Sperante împlinite sa-ti aduca!!!!!
    2.Ai( imi permit sa scriu la pers. I-a, scuze) scris saptamana trecuta ca urmeaza sa vii in tara, Cind?????
    3.Despre feti – frumosi de ieri si de azi, mi-a placut mult si mi se pare cea mai exacta descriere:”…,acum e insurat,Dumnezeu sa-l ierte, fericit, chibzuit.”; pentru ca si eu am avut parte de 2 ori de asa specimene…
    4.Nu am cuvinte sa exprim exact bucuria, balsamul sufletesc pe care mi-l da mie aceasta doamna :Simona, de cite ori ne da peste frunte cu subiectele ei de gindire!!!Multumesc mult de tottttttttt
    Cu drag o prahovenca

    iris 3 martie 2010 13:37 Răspunde
  • iubire impartasita?! poate am inteles eu gresit, dar era vorba de niste flori primite de martisor.

    juztine 3 martie 2010 14:41 Răspunde
  • Nu, Juztine, n-ai inteles gresit…
    Dar da, este (un fel de) iubire impartasita, deocamdata in stadiu incert (story of my life…), dar suna bine 🙂

    Simona Catrina 3 martie 2010 15:00 Răspunde
  • Odille, nici n-am apucat sa-ti spun „bine ai venit”… iarta-ma… sper sa te simti bine printre (nebunii de) noi. 🙂

    Laurik, la fel, bine ai venit, iti multumesc mult. 🙂

    Simona Catrina 3 martie 2010 15:02 Răspunde
  • Draga Thomas (si ceilalti care, fara voia mea sau a lor, ajung sa astepte moderarea postarii), asta se intimpla din cauza sistemului, mai ales cind rindurile voastre contin ceva link-uri. Voi incerca sa remediez, desi habar n-am cum. 🙂

    Simona Catrina 3 martie 2010 15:03 Răspunde
  • Bine-ai venit, Bunicuto, mai stai pe la noi, nu? 🙂

    Simona Catrina 3 martie 2010 15:06 Răspunde
  • Simona, mai intai de toate iti doresc o primavara frumoasa, pufoasa si dulce, plina de speranta si de realizari.

    Trebuie sa recunosc ca mi-a placut la nebunie povestea ta cu garoafa creata si cea cu buburuza, caci asta dovedeste, totusi, ca mai exista romantism si iubire adevarata, si ca societatea asta nu le-a tratat chiar pe toate.

    Oricum, m-ai facut sa zambesc si pentru asta iti multumesc!

    Te pup!

    Alexandra B 3 martie 2010 15:08 Răspunde
  • Dragii mei Iana, Iulia, Lm, Marina, Lia, Anda, Un trecator, Moi, Amalia, AndreaZ, Omuldelamunte, CristinaC, Dea Valma, Alma, Iris, va multumesc si voua din suflet, m-a emotionat promptitudinea voastra.
    Iana, postasem materialul de un minut cind mi-ai scris, am fost asa voioasa! 🙂
    Am revenit in Romania pe termen nedeterminat, deocamdata stau si lucrez aici, vom vedea ce ne mai aduce viitorul. 🙂 Dar imi doresc sa ramin acasa, printre voi. Asta e starea de fapt.
    Va imbratisez de bun gasit.
    CristinaC, nu neg, mi-e dor de Toronto, sa-mi povestesti ce mai faci pe-acolo (si prin Hamilton…). Ai mai fost la Cimpul Romanesc? 🙂

    Simona Catrina 3 martie 2010 15:10 Răspunde
  • Alexandra, sper si eu ca societatea n-a ramas fara romantism, mai ales ca povestea cu garoafa si cea cu buburuza dateaza de ceva vreme. 🙂 Multumesc!

    Simona Catrina 3 martie 2010 15:11 Răspunde
  • Bine-ai venit pe taram autentic romanesc! Sper ca sederea ta aici sa fie cat mai calda! Te imbratisez!

    Alexandra B 3 martie 2010 15:12 Răspunde
  • Primavara vesela, Simona! 🙂

    Am savurat postul tau.:)

    Adelina 3 martie 2010 15:39 Răspunde
  • Simona, eu as vrea sa-ti multumesc pentru faptul ca m-ai primit pintre prietenii tai, dar si pentr sansa pe care ne-o dai de a ne bucura de talentul tau si de sufletul tau deschis. Multumiri pentru eleganta cu care ne gazduiesti.

    Odille 3 martie 2010 16:19 Răspunde
  • o primavara frumoasa tuturor!
    http://www.youtube.com/watch?v=xdu9-gq5qxU

    Dea Valma 3 martie 2010 16:34 Răspunde
  • DeaValma, poate imi trimiti si mie niste fluturi, acum ca ti-ai facut „mana” cu Simona 🙂

    juztine 3 martie 2010 16:43 Răspunde
  • Juztine, din pacate i-am cam trimis pe toti, eu am ramas fara…
    sau poate ai mei au fost fluturi speciali, de iarna, si mi i-au cam extenuat primele razele de soare…cine stie?!

    Dea Valma 3 martie 2010 16:45 Răspunde
  • 🙁

    juztine 3 martie 2010 16:48 Răspunde
  • 😉
    viata e frumoasa…mai ales primavara…curind va fi plin de fluturi reali!

    Dea Valma 3 martie 2010 16:53 Răspunde
  • Si eu care credeam ca am trecut neobservata?!Nu ma deranja,ca ma bucur alaturi de voi,si-mi retraiesc amintirile.Ehei!!!
    Esti o gazda primitoare si la care ma simt si bine,asa cava voi urmari pe toti cu drag si voi poposi din cand in cand.Va dau un sfat,bucurati-va de tot ce vi se pare frumos si faceti tot ceea ce va face placere.Stii cum se spune,vine o vreme cand te bucuri de tot ceea ce ai facut si regreti ceea ce nu ai facut! Sa aveti multe primaveri frumoase!

    Bunicuta 3 martie 2010 18:42 Răspunde
  • Trecatorule…
    zimbesc si eu. de ce sa-l fi intrebat pe barbatul care mi-a adus cadou de ziua mea o lanterna (am mai scris asta pe-aici ceva vreme in urma) ce era in capul lui cind a ales minunea de cadou? ca sa aflu ce?

    iana 3 martie 2010 20:01 Răspunde
  • Iana, stiu si eu? poate voia sa-ti sugereze ca vrea sa-i luminezi drumul in viata. la maniera in care o facea, probabil ca dorea asta la propriu 🙂

    un trecator 3 martie 2010 20:42 Răspunde
  • Bine ai venit , acasa, Simona iubita !
    Sa-ti fie intoarcerea definitiva ,si sa-ti fie rost, si lumina, si intreg pentru tot ce vei construi de acum inainte….
    Sa-ti fie bine, Simona, in tot si-n toate.

    monica 3 martie 2010 20:43 Răspunde
  • MARTIE să iti aducă un mărţişor de sănătate, un ghiocel de noroc, o adiere caldă de fericire, un nor de iubire şi un soare strălucitor asemeni sufletului curat pe care îl ai, Simiona draga!

    Nu stiu cum arata Primavara la tine dar stiu ca aici la Keswick, chiar daca zapada mai este , soarele e prezent si imi incanta sufletul cu caldura…miroase asa usor a Primavara, astept doar sa se topeasca zapada sa vad si iarba verde (de acasa..) Cred ca anul acesta Primavara s-a gandit sa poposeasca mai repede aici la noi…probabil ca a simtit (oarecumva) cat e de dorita si asteptata. Acum in weekend se asteapta 8 C si cred ca stii ce inseamna temperatura asta la Toronto..oameni in tricouri si sandale in marea metropola canadiana::))))))) daca-i frig la Bucuresti hai la noi , te asteptam cu un frapuccino mare la aeroport::))))))

    Cum e acasa? Banuiesc ca nu-i rau deloc, mai ales ca esti inconjurata de oameni buni, dragi sufletului tau.

    Te sarut cu drag din departare si iti doresc din suflet, o Primavara frumoasa!
    Claudia

    Claudia 3 martie 2010 20:59 Răspunde
  • scuze ca am scris Simiona…un i in plus si uite cum suna…ofofof…sorry!!!

    Claudia 3 martie 2010 21:01 Răspunde
  • iana, am o cunostinta care, cu ani in urma, a primit martisor, un tractor. Dezamagita de lipsa de sensibilitate, s-a hotarit sa rupa relatia, care oricum era la inceput. Numai ca a descoperit ca tractorul era de aur, asa ca s-au casatorit si traiesc fericiti.

    Ca sa vezi ce poate face un martisor-tractor!

    Odille 3 martie 2010 21:01 Răspunde
  • Bine-ai venit acasa, Simona, draga Simona!
    Iti doresc o primavara cu soare si dragoste!
    In alta ordine de idei, am citit scrierile tale din numarul actual al Revistei abia azi si – desi eram rupta de oboseala – am ras de una singura, asta fiind nu un semn al nebuniei mele de asta data, ci un semn ca ai scris remarcabil. Cred ca am mai spus, ca atunci cand sunt foarte trista – desi nu era cazul acum – citesc ceva scris de tine si imi mai revin macar un pic… pt ca tu reusesti sa surprinzi in mod hazos toate nemerniciile care ni se intampla.

    je 3 martie 2010 21:10 Răspunde
  • Odille,
    nu era o lanterna de aur. si cu toate astea l-am luat de barbat. pastram lanterna ca un fel de „asa nu” .

    iana 3 martie 2010 21:46 Răspunde
  • iana, umorul este asa de important intr-o casatorie. Mi-a placut!

    Odille 3 martie 2010 21:49 Răspunde
  • Simona , ne rasfeti cu martisoare , cu scrisul tau ,cu vestile bune . Ma rog sa-ti fie bine , sa-ti fie primavara in suflet si sa ramai cu noi aici acasa , asa cum iti doresti.

    Marina 3 martie 2010 22:31 Răspunde
  • Iana,ce dragut!Lanterna este un simbol,cred,sa va fie toata viata o lumina!

    Bunicuta 3 martie 2010 23:22 Răspunde
  • simona, buburezele obligatoriu rosii parca par a fi cele mai dragutze martisoare de tinerete. eu daca ash primi acum o buburuza de primavara, dar musai dublata de pupicul aferent, cred ca m-as stinge toata in imbujorare. 🙂

    era despre o amintire, fireste, si la mine tot cu buburuze. A, ba si cu trifoiul cu nu stiu cate foi 🙂

    iti doresc flori in fiece zi! nu toti barbatii stiu ca doar cu o floare (de cu fiecare dimineata) se poate reincepe orice primavara! 🙂

    tania 3 martie 2010 23:46 Răspunde
  • Bunicuta,
    ce pacat ca eu nu pot idealiza … in jurul unei lanterne (de foarte buna calitate). Esti buna. Eu n-am inca puterea sa uit gestul acela. dar cred ca sint pe drumul cel bun fiindca pot sa povestesc si sa fac glume pe tema lanternei.

    iana 4 martie 2010 0:05 Răspunde
  • Odille,
    scriam pe blog la Ane ca eu sint din categoria femeilor pe jumatate cucerite daca le-ai facut sa rida. asa ca viata mea e pline de risete (care de bucurie, care de necaz… cum le da Dumnezeu).

    iana 4 martie 2010 0:07 Răspunde
  • A trecut întai o boare… si acum ploua cu martisoare, ploua cu soare, lanterne si tractoare !
    Ofrandam doamnele tot anul, dupa potentele noastre respective dar, nu stiu cum se face, mai ales în prima saptamana a primaverii.
    La jumatate de drum între 1 si 8 Martie, un cantec ambalat cu fundita de matase rosie, cu un refren ca un pantum, cu amor declarat si inflacarat.
    Se stie, barbatii sunt definitiv si irevocabil obsedati de femei, pana la milimicroni.
    «Batranul» Vasco Rossi e si el bantuit de o «ea» pana la pori si la aerul pe care-l respira si dinamiteaza topurile italiene în acest debut de martie cu «Sto Pensando A Te».
    Clipul oficial, fierbinte, e un omagiu pur adus iubirii si frumusetii feminine :
    http://www.youtube.com/watch?v=S3XhV0kxmhQ
    Cuvintele, stropite elegant cu parfumul «ei», pot fi adulmecate aici :
    http://www.youtube.com/watch?v=gAp0sEL3mS8

    Thomas Man 4 martie 2010 0:54 Răspunde
  • Eu i-am oferit odată un pupic de aur acolo, în plină stradă. Nu l-a uitat. Şi acum îmi mai scrie.
    „Să nu uiţi să iei pâine şi cartofi. Şi flori!”

    Omuldelamunte 4 martie 2010 3:21 Răspunde
  • e 4 martie si eu din 1 martie mi-am luat tineretea la scormonit sperind sa gasesc si eu un martisor care si-a lasat umbra colorata peste sufeletul meu. si nu-l gasesc. si nu pentru ca nu as fi primit martisoare, de la colegi, prieteni…de la iubiti se pare ca nu prea, caci nu ma prea prindea primavara cu fluturi la purtator. ca si acum 😉
    cel mai drag martisor imi e amintirea tatalui meu care ne daruia flori de 1 si 8 martie si mamei, si mie, si surorii mele, de cind ma stiu…si acum daca as fi acasa linga ei sunt sigura ca as primi flori de la tata. mama a primit si anul asta 😉
    imi mai e draga o garoafa scunsa intr-o plasa, pe care am primit-o acum ani multi de la cel care mi-a devenit sot. am incerc sa trec peste jenantul lui gest si „rusinea” de a fi vazut ca vine sa imi daruiasca o floare…din pacate era anticiparea lipsei de flori si romantism din anii care au urmat…si traind in Olanda, sub pretextul ca aici nu se gasesc martisoare si nici nu se sarbatoareste 1 sau 8 martie, am ramas si fara martisoare…si fara flori…si fara sot…oricum, nu de la flori sau martisoare ni s-a tras 😉

    Dea Valma 4 martie 2010 12:06 Răspunde
  • Dea Valma, nu esti singura care cauta si nu gaseste in propriul trecut martisoare memorabile de la cineva neinrudit de singe!!!, si eu am exact aceeasi „poveste” cu tata pentru mine si mama, iar mai tirziu si fratele meu mai mic a preluat de la tata traditia;
    dar de la vreun fost , nu am decît un ineluş subtire dat într – un 8 martie atît de vechi ca nu- i mai stiu data exactă, atît si din nefericirea de acum, atunci in tineretile trecute am avut cîţiva iubiti dar…
    Ma bucur pentru D – na Simona ca este in tara, si as citi cu mare drag si curiozitate ce ne poate impartasi despre starea pe care o are acum aici, impartita intre dorul de Canada si bucuria revenirii

    iris 4 martie 2010 13:24 Răspunde
  • Thomas, imi face mare placere sa citesc mesajele tale. Iar cind sunt cu parfum romantic ma sui pe un norisor bleu si visez.

    Dar cind am deschis filmuletul, dupa primele imagini, m-a cuprins teama ca Mos Craciun nu va mai veni la mine anul asta si eu incep sa-l astept din Iulie-August. In Noiembrie sunt deja in culmea emotiilor. Primesc turta dulce acoperita cu ciocolata si bomboane.

    Pot sa indraznesc sa te rog ceva? Daca tu crezi ca filmuletul va insemna pierderea lui Mos Craciun pentru acel an, te rog, daca vrei, sa-l marchezi cu MC. Va insemna „Forget about Mos Craciun”.
    Cu multumiri si in asteptarea altor mesaje frumoase.

    Odille 4 martie 2010 14:21 Răspunde
  • Cred ca niciodata o despartire nu ar putea veni de la un martisor, daruit sau nu. Martisorul daruit este obligatoriu legat de romantism. Cand devine doar un obiect dat ca asa trebuie si asa fac toti, devine inutil si locul lui se afla la pubela de gunoi. Si orice s-ar zice, cred eu, ca primavara nu ar fi la fel de frumoasa niciodata daca nu ar exista 1 si 8 martie, cu obiceiurile aferente.

    Moi 4 martie 2010 14:53 Răspunde
  • Omuldelamunte,

    Am incercat sa-ti urmez sfaturile, intre timp am mai inteles cateva detalii tehnice, dar inca nu m-a convins un alt fond. Pobabil ca m-am atasat de simplitatea celui care m-a intampinat initial. Si nici nu m-a vizitat inspiratia, asa incat sa completez atragator si inteligent rubrica „about”. Multumesc pentru sprijin.
    Scuze tuturor celorlalti pentru interventia asta atat de personala pe blog-ul Simonei.

    Alma 4 martie 2010 15:40 Răspunde
  • Am trecut si eu prin intersectie dar vad ca nu se mai prea opresc masinile la semafor. Am vaga impresie ca i-au luat permisul Unei daca nu se mai manifesta ea care avea bifate cele mai multe prezente aici.
    Multumesc mult de aprecieri, Odille. Ok, MC 🙂
    În rest, buchetele frumoase de „na-ti-o tie da-mi-o mie”. Sa le udam sau sa le punem la uscat ?
    Sa cautam substanta pt martisoare ?

    Thomas Man 4 martie 2010 15:46 Răspunde
  • Simona, e mai proaspata primavara cand miroase a florare de ,,nu ma uita”!
    Sa-ti fie zvon de iubire inceputul ei si sa-ti prinzi certitudini cercei la urechi. Dar sa nu astepti pana-n mai, sa o iei inaintei cireselor varatice!

    Martisoare-flori, martisoare- buburuze, martisoare- sori, martisoare- bine, tuturor!

    mi 4 martie 2010 17:41 Răspunde
  • Simona draga, bine ai venit in Romania noastra cea care ne ocupa tot timpul asta ca sa citez un clasic in viata pe care recunosc deschis si fara jena ca nu-l am pe lista de favorites! Dar recunosc ca uneori sarcasmul lui e salutar 🙂
    Ti-as zice bine ai venit acasa si as face-o cu tot dragul dar Dumnezeu stie, draga mea, ce mai consideri tu „acasa”…in fine, bine ca ai venit, noi cei de aici ne bucuram – sunt convinsa! – sincer!
    In fine, poate ca ar fi interesant sa-ti mai (sa VA mai!) povestesc de ce nu am mai scris de un car de ani, ce face Tania mea si cum e cu adolescentii si ce vrei ei ca e mult mai complicat decat ce e studentii si ce vrea ei dar eu am intrat incitata de ultima ta postare!
    Draga mea, eu anul asta am primit martisoare din toate categoriile si recunosc cinstit ca am patit asa cam in toti anii! Doar ca eu nu am stat niciodata sa-mi bat capul cam ce fel de semnificatie ar putea avea respectivul cadou! Am cazut de acord odata demult, dupa o alta postare de-a ta, ca fiecare are (avem?) idei extrem de personale cand vine vorba de cadouri/ martisoare/ blablabla. Ma indoiesc foarte tare ca prietenul tau Bubu stia aceeasi versiune despre buburuze (cum ca ar fi giza dragostei! dovada ca eu myself , altfel o alta mama Omida cand vine vorba de simbolistica, habar nu stiam deloc nimic :-)!) cred mai degraba ca i s-a parut o giza simpatica, fragila si nevinovata cum probabil erai si tu la atare varsta! Mai cred, de asemenea, ca adolescentul degraba daruitor de garoafe rosii nu a intentionat nimic daruindu-ti biata buruiana (eu ce sa fac daca mie garoafele asa mi se par?!? Ii cer scuze Dea Valmei pe aceasta cale, si tie si cui se mai simte ofensat de mitocania pe care tocmai am spus-o – iata ca o repet: garoafele sunt „buruieni” inca din clasa a 10a cand am primit o garoafa roz de la numitul Doru Bogdan – prietenii stiu de ce! – dupa care imediat am primit si scuza aceea idioata cu „tu saraca, eu sarac”…corect, garoafele sunt niste buruieni si meschine pe deasupra!), nici sa-ti spuna ca te iubeste nici sa-ti spuna ca daca nu te culci cu el se culca el repede cu alta, careia nu-i daruieste garoafe ci niste orgasme pe cinste!
    De aceea – ca sa trag o concluzie – eu zic sa ne bucuram de martisoare asa cum vin ele, fara sa le cautam semnificatii, fara sa le interpretam, fara sa dam ochii peste cap! Martisorul/ cadoul respectiv ne spune – in primul rand! – ca domnul/mitocanul adorat s-a gandit (si) la noi! Mare lucru! Pe bune! Acum, ca nu a avut bunul simt sa dea in google ce reprezinta cosarul si de ce e mai bine sa cumpere UN SINGUR trandafir rosu decat un brat de garoafe obosite si impestritate…..barbatii nostri au lipsuri! Noi avem lipsuri! Nu mai bine ne facem inventarul la calitati?!?? Si ne bucuram de ce primim, asa, pur si simplu, chiar daca nu semnifica nimic, chiar daca primavara urmatoare primim altceva de la altcineva sau nimic de la nimeni?!?
    Inchei, spunandu-va doar atit: toate asteptam un martisor de la „cineva”! EU nu fac exceptie! Martisorul meu cel atit de entuziast asteptat anul asta a venit pe dupa amiaza tarziu si a semanat (simbolistic!) cu al tuturor colegelor de birou! O broasca! Testoasa! Intai m-am ofticat, pe urma am ris si pina la urma am intrebat „auzi scuza-ma da’ chiar asa, inteleg ca sunt in oala cu toata lumea, dar pe bune, o broasca?!? Testoasa?!?”. E, si iata raspunsul „a ta e altfel, mai frumusica! Ca asa esti si tu! Si da, broasca testoasa, pentru rabdarea pe care o ai cu mine! Si-ai avut-o mereu! A, am uitat sa-ti spun: daca te-ai fi uitat atent ai fi vazut ca a ta, si doar a ta, e breloc de telefon!”. Am tacut, am plecat capul, am luat biata broasca pe care o trantisem nervos pe un colt de birou si-am spanzurat-o la telefon! E simpatica! Si am uitat sa va spun ca are si un clopotel mic, micut care scoare asa un sunet cristalin de cate ori manevrez telefonul! Si va-ntreb pe voi ca mai destepti ca mine: credeti ca vrea sa zica ca-s sarpe cu clopotei sau ca iubirea lui pentru mine e un clopotel pe care tre’ sa-l auda lumea-ntreaga?!?
    Hai, va pup cu drag! Simona, bine ai venit!

    Anca G 4 martie 2010 19:32 Răspunde
  • Thomas, e vina mea, oprisem semafoarele sa le pun tuturor verde, sa nu mai simta nimeni nici o opreliste in a-i ura bun venit Simonei. Primaverii Simona ! 🙂

    un trecator 4 martie 2010 21:40 Răspunde
  • sunt riscuri de ambuscade pe drumurile europene. 🙂 Mi-a transmis mie Una ca se afla inca la un semafor foarte ciudatzel: becurile roshii s-au deschis in trandafiri si garofitze, iar cand s-a trecut pe verde, au aparut trifoii cu patru foi. Una nu stie ce sa mai creada. sa mai demareze sau nu? juztine era in zona, peste drum, si a prins in fotografii clipele martisoresti de la semafor. 🙂

    tania 4 martie 2010 22:14 Răspunde
  • Stimabila AncaG,

    ce surpriza placuta regasirea cu tine pe aceste meleaguri inhabitate de ghiocei, garoafe, trandifiri, buburuze, broaste…testoase, nu de-astea de rind…ma gindeam ca poate semnificatia brelocului tau broasca ar putea fi si ca el el printul tau, transformat in broasca de soarta rautacioasa…si daca il pupi?!…cine stie?…cum suna clopotelul atasat! ca de transformat in Fat-Frumos…stim noi cum sta treaba. asa ca mai bine pupa tu bine originalul, nu boasca 🙂
    si ca sa vezi cit de siameze ne sunt sufletele, afla ca si eu consider biata garoafa, ofofoffffffff…tot o planta amarita, cea mai conventionala floare care exista…si as si uri-o, daca mi-as permite luxul si acum nu mi-ar fi dor macar de o biata garoafa…si ca sa vezi tu, soarta asta! atita m-am rugat in gindul meu necredincios ca buchetul meu de mireasa sa nu fie din garoafe, ca pina la urma era sa lesin de surpriza-surprizelor…buchetelul meu minunat, surpriza de la nasa, era, oare din floare de oroare?! yeap, te-ai prins 😉

    Dea Valma 4 martie 2010 22:33 Răspunde
  • În fiecare nota muzicala e un martisor care se ignora.
    Decat garoafe meschine, mai bine rochii cu buline :
    Daphné – Musicamor
    http://www.youtube.com/watch?v=259yZDfxs4c

    Thomas Man 4 martie 2010 22:36 Răspunde
  • Anca, poate ca broscuta reprezinta ani multi. Iti voi da o fraza de pe internet:
    „The oldest recorded age of a turtle was 250 years in India”.

    Sentimente frumoase care sa dureze 250 de ani.

    Odille 4 martie 2010 22:53 Răspunde
  • uitandu-va la voi, ma minunez din ce in ce mai tare si stau sa ma intreb daca nu cumva am inceput sa gandesc ca o femeie. pentru ca, citind ce scrieti despre garoafa, nu pot spune decat ca da doamnelor, sunt total de acord cu ce spuneti : pupati broscoiul cand il aveti, nu-l puneti sa se dea peste cap, ca singurul lucru cu care v-ati putea alege asa ar fi doar un broscoi ametit ! :))

    un trecator 4 martie 2010 23:04 Răspunde
  • Toata lumea viseaza la o iubire care sa dureze macar toata viata. Si 1 Martie parca devine un test in acest joc.

    Cind aveam 18 ani, doream sa fiu foarte iubita, iar eu sa iubesc numai un pic de tot, asa incit sa nu sufar deloc. Vazusem atitea divorturi si mai ales atitea suflete frinte, incit imi promisesem ca eu nu voi urma acea cale. Teama ma paraliza, imi bloca toate visele.

    Numai ca Iubirea a venit fara sa-mi ceara consimtamintul. M-am speriat asa de tare si in cele din urma am fugit. Eram ingrozita. Vedeam si motive pentru care as fi putut suferi in viitor.

    Abia mai tirziu mi-am facut o filozofie a mea care sa-mi dea posibilitatea de a ma bucura de viata.
    Mi-am imaginat ca totul este temporar si atunci nu am facut nici un plan de viitor. Daca nu am avut planuri nu am avut cum sa sufar ca nu s-au indeplinit.
    Apoi am vazut casatoria ca ceva neasteptat, o spuma de fericire, dragoste si comuniune de valori. Dar totul era temporar.

    Am vazut-o ca o asociere a sufletelor, in care doi oameni traiesc impreuna pentru bucuria de a fi unul cu altul, pentru ca vor sa-si traiasca iubirea. Intotdeauna am gindit ca fiecare partener trebuie sa aiba libertate de a pleca din mariaj, bineinteles fara drum de intoarcere. Daca vine clipa nefericita in care unul din parteneri declara ca iubeste pe altcineva, atunci, desi foarte trist, trebuie sa i se dea libertatea de a pleca din mariaj.
    Din pacate am intilnit multe cupluri pentru care Casatoria este ca un act de condamnare pe viata, nu o comuniune a doua suflete. Parca poarta pe ei o eticheta “Pina la moarte, nu are importanta cum!”, ca si cum ar sti ca mai traiesc inca 20 de vieti.

    Si atunci cind ai un mariaj in care dupa ani de zile iubesti diminetile pentru ca iti este drag sa-i vezi zimbetul partenerului tau, iubesti sa-i auzi pasii pentru ca stii ca vine linga tine, atunci ai imprumutat o clipa de Rai.

    Odille 4 martie 2010 23:15 Răspunde
  • Ce frumos….. el e „the one”?..o primavara frumoasa si cu iubire in suflet iti doresc

    Gabriela 5 martie 2010 0:41 Răspunde
  • educativa chestiunea cu broscoii. si atunci am avea, dragilor, niste broscoi topaind prin iarba izbindu-se cu….garofitze? Nu….sigur nu..:) sau daca da, niste garofitze din gradina de la tara, galbene sau portocalii si atat de inmiresmate. Anca G, de garofitzele astea ce zici? sustin si eu ideea banalizarii garoafelor crescute sub efect de sera, care se vestejesc inaintea vazei cu apa. 🙂 dar, uite, si trandafirii au o problema in ziua de astazi, ba chiar si in zilele de martisor: printre buchetele frumoase primite pana acum, mare parte dintre ele imi infatiseau trandafiri rosii si albi. doua dintre buchete erau lipsite de orice parfum. un asha miros secatuit de nici acum nu stiu ce ma intriga uneori…prefer garofitzele, in locul unor astfel de trandafiri poate chiar superbi dar atat de fazi. 🙂

    thomas man, nu te dezici. ai un musicbox de invidiat. fetita blondina din clipul tau mi-a amintit de zazie:

    http://www.youtube.com/watch?v=ouCUOqmstcg

    tania 5 martie 2010 1:02 Răspunde
  • or fi garoafele urate, dar garofitele sunt printre cele mai parfumate flori.

    ce oda dedicata casatoriei, odille. si daca intr-o dimineata nu mai ti-e drag sa auzi tarsaindu-se slapii partenerului, ce faci? divortezi?

    juztine 5 martie 2010 10:04 Răspunde
  • @Juztine- Este dizgraţios să-l laşi să umble în şlapi, prin casă. Există papuci cu talpă moale de piele, care nu fac zgomot, mai ales dacă el doarme în cameră separată şi tu citeşti cu dopuri în urechi.
    De dragul copiilor, păstrezi aparenţele şi reduci dialogul la „da” şi „nu”. Dacă totuşi, apare o necesitate, nu începi dialogul cu „nu crezi că ar fi cazul ca şi tu să…” pentru că de aici începe…
    Dacă nici aşa, atunci chiar este cazul să „asta-i a mea, asta-i a ta”.
    Sunt multe filme ca ăsta.

    Omuldelamunte 5 martie 2010 11:11 Răspunde
  • omuldela munte, o sa tin minte sfatul tau referitor la papucii cu talpa moale cand o sa ma casatoresc, cross my heart. cat despre dormitul in camere separate, sper ca n-o sa se puna problema?!

    juztine 5 martie 2010 11:18 Răspunde
  • Garofitele sunt altceva! Mi-aduc si acum aminte cu drag de garofitele salbatice de pe corhana (e o coama de deal!) din Moldova de la matusile mele! Rozul lor fuxia, parfumul ametitor, forma eleganta si delicata…cu siguranta garofitele sunt altceva!
    Dea Valma draga mea, sa n-ai nicio teama ca ramane broscoiu’ nepupat! Sau neingrijit, nemancat, nevorbit…si e multa vreme de cand e Fat Frumos cu toate drepturile care decurg din asta! 🙂 Iti promit oficial, de fata cu toata lumea, ca urmatorul tau buchet de mireasa va fi in grija mea! Nasa daca ma vrei, prietena de suflet – asa cum ma ai! Si ai sa ai cel mai splendid buchet, doar liliac alb, frumos ca tine, delicat ca tine, nepretuit ca tine…rar ca tine! Am promis!
    Odille, iti multumesc de urari si vorba romanului … as wise 🙂
    Si sa stii Trecatorule, ca uneori nu e gresit sa astepti ca broscoiul sa se dea de 3 ori peste cap si chiar bine ar fi sa o faca! N-o sa ameteasca, ti-o garantez! In schimb, transformarea in Fat Frumos o sa-i foloseasca dramatic la cucerirea…altor zine 😀
    Cu mare drag

    Anca G 5 martie 2010 11:19 Răspunde
  • @ Juztine- În primii ani de căsătorie este bine să-i iei saboţi cu talpă de lemn, ca să ştii permanent coordonatele lui prin casă şi aiurea. Îţi va fi drag să-l auzi clonc-clonc.
    De abia mai încolo în viaţă, vine şi târşa-târşa.

    Omuldelamunte 5 martie 2010 11:33 Răspunde
  • Anca mea,

    daca-o fi sa ma mai prind in mreje, si sa mai ajung s-o dau iar cu buchetul, apoi da, am sa-l las in grija ta! dar vezi sa se asorteze cu decorul, caci eu voi fi desculta, cu cerul si cu marea si cu vintul alaturi, cu un soare rotund si rosu la apus, cu flori de cimp in par, si voi mirosi a liliac, a soc si flori de tei…stiu ca ai sa te descurci, contez pe tine 😉

    Dea Valma 5 martie 2010 11:46 Răspunde
  • da’ nu-i mai bine sa-i legi un clopotel la gat? investitie minima, efect maxim!

    juztine 5 martie 2010 11:50 Răspunde
  • juztine, si mai ieftin, si mai sigur, decat cu clopotei(ca misca, nu de alta) nu mai bine il legi direct de calorifer? 😛

    un trecator 5 martie 2010 12:04 Răspunde
  • ce kinki, dom’le, dar daca il leg de calorifer cum imi mai aduce papucii, aia moi cu pompon roz? 🙂

    juztine 5 martie 2010 12:10 Răspunde
  • hmmm…asa ploua de marunt afara si in mine, incat…despre casatorie, numai din amintiri as zice vreo doua. poti sa ii iei orice fel de papuci. de casa. de oras.cu talpa de lemn sau plusati. daca vrea sa umble astfel incat sa nu il auzi (nu in dormitorul conjugal , ci in cel extra), va umbla in maini…si tot umbla si tot ultima e sa afli…iar despre divort, numai daca s-ar inventa o deratizare a creierului,as mai putea uita.

    Lm 5 martie 2010 12:12 Răspunde
  • eu votez pentru papucei de plus! sa te ia prin surprindere, LM, in dormitorul conjugal. 🙂

    tania 5 martie 2010 12:14 Răspunde
  • sau nu mai bine nu iti mai iei partener?! e asa de bine singur…sa nu te lege nimeni,sa nu legi pe nimeni…sa nu porti clopotei si nici sa iti ascuti auzul pt altii..(alti clopotei).

    pt adus papuci si alte cele de trebuinta,exista femeie in casa. sau mai nou si barbat??!

    Lm 5 martie 2010 12:18 Răspunde
  • hei, tania che pasa con tigo amica? esti bine? permisul..e tot la rosu ca buburuzele sau a dat-o prin trifoi?
    sper sa te gasesc in drumurile mele. caci in randuri si ganduri…uite ca reusim!!

    Lm 5 martie 2010 12:22 Răspunde
  • eh, LM, nu e bine singur. dar nici cu un partener care cere sa fie legat. De calorifer, de pat sau de nu stiu ce. Pe mine ma intriga ata martisorului alb-rosu ca-i prea scurta si nu se poate infasura decat la o mana, darmite la doua. 🙂 🙂

    tania 5 martie 2010 12:23 Răspunde
  • da tania , stiu ca nu e bine nici singur. fir ar sa fie, ca asa e facuta oranduirea , sa fi doi, sa te inmultesti,sa nu preacurvesti.
    dar,dupa ce am dat-o din bara in bara,din abis in extaz si apoi iar abis,dupa ce mi-au intrat in sange caderile in gol si parca nici glasul nu mai are ecou in fundul prapastiei…dupa ce….si dupa ce…, revenirea la cea din mine si la linistea care imi umple primavara, e de preferat sintagmei ”vai de doi”.
    mi-am promis mie ca nu ma voi mai lasa in vantul nimanui. sper sa imi iasa , pt ca stiu sigur ca am patit atat de multe ,incat deja am invatat sa recunosc”nimicul” .

    da, nu e bine singur.e greu. si rece. suntem facuti sa fim doi. dar daca al doilea intarzie intarzie intarzie…nu e pacat sa nu ne bucuram si de faptul ca suntem cu noi insine?

    Lm 5 martie 2010 12:45 Răspunde
  • da, LM, a te bucura ca esti cu tine insuti, in lipsa celui pe care il astepti, nu este un pacat, dar nicio virtute. Este poate doar sansa reala a propriei introspectii si cunoastere. Este cu siguranta perioada in care poti gasi raspunsurile celor mai multe intrebari retorice intr-o vreme. Dar multa singuratate strica. Devii egoist din propia iubire si risti sa stringi o atat de puternica dragoste pentru tine insati, incat cu greu te vei desprinde apoi pentru a-i prinde mana si inima celui mult asteptat.

    tania 5 martie 2010 13:04 Răspunde
  • ce bine spui. ce bine stiu ce spui.ce bine simt ce spui.

    Lm 5 martie 2010 13:22 Răspunde
  • Omuledelamunte, pentru ce motiv ai rasfirat zapada de peste stancile tale pana la noi? E tot decembre la tine? Uite, la mine ninge peste martisoare, iar buburuzele s-au scufundat in nameti deja. 🙂

    tania 5 martie 2010 13:22 Răspunde
  • Lm si Tania,

    va dau dreptate amindurora, caci e benefic sa nu te lasi „in vantul nimanui”, cum frumos spune Lm, si sa te simti bine cu tine, sa iti umpli viata in asteptarea marii intilniri. si da, asa cum spui tu, Tania, timpul asta e „sansa reala a propriei introspectii si cunoastere”…si eu simt la fel, si eu ma simt bine acum in pielea mea si am timp de intrebari si raspunsuri. si in acelasi timp realizez ca e doar o faza, si ca va veni si timpul cind ma voi simti singura si voi tinji dupa bucuria de a impartasi experientele mele cu altcineva…cred ca exista o solutie pentru a nu deveni „egoist” din propria iubire…Cioran a definit-o, cred eu. el spune ca ar fi ENTUZIASMUL…pe care il defineste ca forma a iubirii…
    „Entuziasmul este o iubire in care obiectul nu s-a specificat. Toate dispozitiile de iubire, in loc sa se orienteze spre femeie sau, la femeie, spre barbat, se revarsa in manifestari, in actiuni generoase si in receptivitatea universala pe care nu o intilnim in iubirea realizata in mod natural. Caci entuziastul este un deviat superior al Erosului.”

    da, probabil ca entuziasmul e o iubire esuata, dar as zice mai degraba o iubire conservata, sau careia ii dai momentan o alta forma, si o pastrezi in tine, iar cind vine momentul, o metamorfozezi in iubirea pentru partener…cel putin eu asa intelg sa fac…momentan sunt un entuziast, imi gasesc bucurii si ma umplu de ele, incerc sa fac cit de mult cu placere, in asteptarea celui ce va sa vie…iar de va fi sa nu mai vie, ma aleg cu bucuria si cu pasiunile de care ma inconjor.

    Dea Valma 5 martie 2010 13:22 Răspunde
  • Dea Valma, bravo! De zece ori bravo! Entuziasmul este o forma superioara a erosului. Asha este. Omul entuziast, indiferent de cat si unde, este cel care iubeste. Cioran are perfecta dreptate doar intr-o singura privinta- cea a manifestarii in entuziasm prin receptivitatea universala. Aceasta nu este o iubire esuata, ci o iubire implinita. Iubirea de persoana transcende dincolo de ea in univers, prin senzori, receptori pe care nu-i gasesti la un personaj trist, singur, retras etc. Entuziasmul este, in opinia mea, unu dintre putinele rezultate concise ale unei iubiri certe.

    tania 5 martie 2010 13:31 Răspunde
  • N-am răsfirat nicio zăpadă de pe crestele mele. Pe Muntele Venus este cald de te îndoi.

    Geaba legi bărbatul de calorifer. Dacă i s-au aprins tălpile de la papucii moi, ăsta pleacă_cu calorifer cu tot. Se vede treaba că n-aţi auzit cum zdrăngăne un calorifer pe scări.
    Vă doresc să nu păţiţi aşa ceva, dar nici să vină cu un calorifer de la fosta.

    Omuldelamunte 5 martie 2010 14:11 Răspunde
  • Acum inteleg de ce daca vin citeodata toamna in Romania si stau la cite o pensiune, trebuie sa imprumut un calorifer electric de la prieteni. Obiceiul locului este sa se plece cu caloriferul!

    Odille 5 martie 2010 15:11 Răspunde
  • justine, eu cind ma indragostesc, ramin asa. Insa nu pot sa ma gindesc sa tin pe cineva linga mine prin constringere. Vreau ca partenerul meu sa fie impreuna cu mine pentru ca ma iubeste, nu de teama. Cu papuci cu orice fel de talpa.

    Odille 5 martie 2010 15:56 Răspunde
  • Mersi la fel, Tania. Ne asumam statutul de tonomate la Simona Travel & Resort desi concurenta e dura : untrecator, ca sa nu-l numesc, e cel mai cel propunator de cantice si coregrafii !

    O NOAPTE FARA BUBURUJI ?
    Fetitele au buburuze, baieteii au buburuji.
    Fetitele cu broscutele, baietii cu broscoii.
    Baieteii dau martisoarele, fetitele dau papucii.
    Fetele bat frumos apa în piua cu sentimente, baietii taie frunze la cainii de la Dinamo.
    Fetele nu stiu sa citeasca hartile, baietii nu gasesc untul in frigider.
    Andrele vs bere, Venus vs Mars, make-up vs foot, etc., etc.
    Si tot asa, cliseistic/maniheistic, de dimineata pana’n seara, ne jucam de-a alba-neagra de vedem rosu.
    Enough is enough, ca doar ce ne opune ne apropie, în noaptea asta as sterge frontierele, sa nu mai platim vama nici unii nici celelalte :
    Frederici Aubele – Esta noche
    http://www.youtube.com/watch?v=HO7d7GDwfkY&feature=related

    Thomas Man 5 martie 2010 15:56 Răspunde
  • Frederico Aubele, of corse.

    Thomas Man 5 martie 2010 15:58 Răspunde
  • asadar caldura mare la venus, omuledelamunte 🙂

    LM, apropo de singuratatea pe care trebuie sa ti-o inlocuiesti la un moment fericit, trebuie s-o faci doar pentru asta:

    http://www.youtube.com/watch?v=hj4fXcPKDjs

    thomas man, iti salut esta noche. si totusi melodiile trecatorului pe unde sunt?? sau trecatorul??? Odille, am impresia ca te stiu undeva…:) ma mai gandesc…

    tania 5 martie 2010 16:42 Răspunde
  • Sa va spun eu ceva despre casatorie:

    La un curs, recent, in etapa de inceput, ni se propune un exercitiu de-acela, de „spargere a ghetii”.Ideea era de a spune celorlati ce ti-ai dori sa fii in clipa aceea si argumentul.Exact in clipa aceea imi doream sa fiu o broasca testoasa. De lene ce-mi era mie si de cata treaba era de facut in ziua aceea.
    Dupa cateva zile,primesc de la sotul meu un martisor- broscuta-testoasa.
    Nu stia nimic despre dorinta mea ascunsa, l-am testat.L-a intrebat la ce s-a gandit si mi-a spus ca i se pare lui ca mi se potriveste.
    Potriveala! asta-i cuvantul!
    …eu cu broasca? sau?

    mi 5 martie 2010 17:00 Răspunde
  • Nu, Mi, tu cu…tinerete fara batranete si viata fara de moarte. 🙂

    tania 5 martie 2010 17:07 Răspunde
  • tania, astea-s povesti 😛

    un trecator 5 martie 2010 17:09 Răspunde
  • Hmmmm, pai atunci tinerete fara moarte si viata fara batranete? 🙂

    tania 5 martie 2010 17:51 Răspunde
  • Stimate domn UN TRECATOR

    de ce sunteti asa de sigur?
    doar pentru ca va numiti ,,trecator”? simt amaraciune pentru dumneatasi pentru al dumitale realism .s au scepticism. sau ce-o fi el.ca doar nu veti fi vrut sa- va etalati cunostintele beton despre genurile literare…

    Tania, sa stii ca nu ma visez mumie.

    mi 5 martie 2010 18:05 Răspunde
  • tastatura imi incearca rabdarea.
    de broasca testoasa, dar una fara de tineretea aia prelungita fara numar-fara numar…

    mi 5 martie 2010 18:10 Răspunde
  • Mi, mumiile nu au varsta. 🙂

    Se pare ca ma lasa memoria. Mi, voiam sa ti dedic un clip, care mie imi place teribil, dar nu stiu cum il mai cheama. 🙁 este un hit de prin vara lui 2008, cred, fffoarte optimist, infatisand un tip cam negru imbracat in alb, care in timp ce salveaza de masina o broscuta de pe strada o si idolatrizeaza spre cer. nici nu am niscaiva ceara pe langa mine sa ma pic, poate imi amintesc….:(

    tania 5 martie 2010 18:15 Răspunde
  • Bingo:

    gestul de la min 2.23 mi se pare fantastic, de o simbolistica frapanta.

    http://www.youtube.com/watch?v=OhLOOdI23bE&feature=fvst

    tania 5 martie 2010 18:24 Răspunde
  • mi, draga, nu. nu este din cauza realismului sau al scepticismului. am date. concrete.

    un trecator 5 martie 2010 19:17 Răspunde
  • tania, eu te citesc pe tine, pe Thomas si pe ceilalti care poposesc pe acest blog, cu mare placere.

    Omuletuldelamunte, daca iti este asa de cald, poate alungi si ultimii fulgi de nea si de pe blogul tau si rogi Soarele sa vina. Inca se vad urmele cizmulitelor prin omat.

    Odille 5 martie 2010 19:47 Răspunde
  • Tania, daca memoria nu-mi joaca feste, pricepi bine franceza (parca asa ziceai, ca ai avut profesori mai buni decat ai mei). Poate traduci tu refrenul cantecului asta, daca ai timp si chef, pt sensibilele abonate ale blogului Simonei, n-ar fi exclus sa le placa.
    Miossec – Seul Ce Que J’ai Perdu
    http://www.youtube.com/watch?v=XKM1rIw_z-M

    Thomas Man 5 martie 2010 19:47 Răspunde
  • Thomas man, spun passssss. 🙁

    merge latina, italiana, engleza, dar la franceza, mai ales asta atat de trista…..apelam la public? nu de alta, vreau si eu traducerea….:)

    tania 5 martie 2010 20:44 Răspunde
  • decat franceza trista, mai bine romana blanda (cu scuzele de rigoare pentru cei prea patrunsi pe final)

    http://www.youtube.com/watch#!v=pvodzuSYhhY&feature=related

    un trecator 5 martie 2010 21:05 Răspunde
  • asta, trecatorule, este despre…cand tristetea devine mai blanda sau….cand blandetea poate fi atat de…trista…..oricum, aici, cele doua sunt mana in mana….

    tania 5 martie 2010 21:43 Răspunde
  • am sa-mi permit sa vi-l recomand in seara asta pe Paco de Lucia. ascultandu-l, mi-am dat seama de ceea ce spunea Una. daca veti inchide ochii, vi-l puteti imagina cu usurinta pe Thomas manuind cuvintele 🙂

    http://www.youtube.com/watch?v=2oyhlad64-s&feature=related

    PS intr-o timida extensie, eu as putea fi doar ala mic si negru din spate care incearca sa tina ritmul

    un trecator 5 martie 2010 23:13 Răspunde
  • ce ziceti, mai bine, de un dans al primaverii?????? eu colectionez pahare, dar nu toate dau pe dinafara de tristete. 🙂

    http://www.youtube.com/watch?v=a-dUbcYIZio&feature=related

    tania 5 martie 2010 23:56 Răspunde
  • Odille, si mie îmi place sa te citesc.
    Tania, adicatelea chiar i-au suspendat permisul Unei ? Hm hm de 3 ori hm.
    Untrecator, chiar asa, ai ghicit : una din numeroasele mele obsesii este sa manuiesc cuvintele, sa le tot invartesc, storc, obosesc, sa le pun lampa în ochi, etc., pana le voi face sa marturiseasca si ce nu le trece prin cap.
    Inainte de prizat dansul primaverii, avem de fumat dansul tabacherei pe blogul omuluidelamunte care nu trage în piept decat pipa.

    Thomas Man 6 martie 2010 1:32 Răspunde
  • @Thomas Pipa păcii, cu carbid. Sunt în atelierul de creaţie.

    Omuldelamunte 6 martie 2010 1:37 Răspunde
  • Tania, multam! Si pentru clip si pentru invitatia la dansul primaverii
    M-a atins min 2.23. Dar m-a miscat gestul final! 🙂
    Un trecator, fiecare cu datele sale…desi, datele se schimba deseori.

    mi 6 martie 2010 13:08 Răspunde
  • simona catrina, respect!

    TheCreatrix 6 martie 2010 14:03 Răspunde
  • Semafor ?
    Motor ?
    Liniste si pace ?
    Focul sacru tace ?

    CU UN PICIOR IN 8 MARTIE SI CU FALANGELE INCRUCISATE
    Mai bine mai devreme decat mai tarziu, mai bine da decat nu, mai bine ceva decat deloc (cum se scrie asa de inspirat in romanele de gara).
    Luni, sarbatorim o idee (rotunda si fascinanta), zi de zi e loc de o fiesta pt persoana îndragita, visata, adorata, azi doar netezesc nitel drumul catre 8 martie, mai presar cateva petale muzicale (cum se zice asa de frumos in romanele roz), pt ca-mi imaginez ca în acest week-end o sa-l petreceti, într-o forma sau alta, pregatesc terenul asadar cu un covoras de trandafiri fara spini (ma intrec în imagini originale, cum vedeti), doar hedonism pt minti fara banane in urechi, doar iubire la orizont cu mult soare rasare si mai putin apus, doar bijuterii rar purtate, vandute, auzite, chiar necunoscute pt cei mai multi (in afara celor 2 reluari), o a doua compila de dragoste virtuala (dupa cea propusa pt 1 martie), pt. ca-mi iau in serios jobul de DJ adjunct de ocazie (eu care nu ma iau în serios nici cand dorm), cantece, repet, de ASCULTAT, fredonat, dansat, nu de VAZUT pe iutiub, desi ma întreb cui nu i-ar place metisa danezo-etiopiana Ayoe Angelica sau cantaretul de la grupul norvegian Minor Majority ?

    Eli Paperboy Reed – Take My Love With You
    Son Of Dave – Lover Not A Fighter
    Ayoe Angelica – Sugar
    http://www.youtube.com/watch?v=0N0B1f8xUBA&feature=related
    Sacha Sieff – Let’s Spend The Night Together
    Joshua James – The New Love Song
    http://www.youtube.com/watch?v=4ioX4RF8eH0
    John Me – Love Is My Drug
    http://www.youtube.com/watch?v=nbjxTTBVH0o
    Raphael Saadiq – Love That Girl
    http://www.youtube.com/watch?v=BhpQd2eP8f0
    Teddy Thompson – In My Arms
    http://www.youtube.com/watch?v=-d4ryG3cwZs
    Cass Mc Combs ft Karen Black (cuplu improbabil, cu escort boy :)) – Dreams Come True Girl
    http://www.youtube.com/watch?v=-5l8lqNakPI
    Janiva Magness – Do I Move You
    Gotye – Hearts A Mess
    Jehro – I Want Love
    Minor Majority – Come Back To Me
    http://www.youtube.com/watch?v=jJe51SY8k3Ysa :
    Malia – Two Fugitives

    Si pt ca 8 martie sa fie subliniat cu rosu, asa cum se cuvine într-un spatiu atat de feminin si feminizant :
    Petra Jean Phillipson – Independent Woman
    http://www.youtube.com/watch?v=ykD_SnM3iiU

    Hai Ole Aloha, va tin pumnii stransi de «La Multi Ani!», doamnelor si domnisoarelor.

    Thomas Man 6 martie 2010 15:25 Răspunde
  • Vă întrebaţi ce înseamnă o viaţă alături, ce înseamnă să-ţi fi consumat menirea de a ridica pruncii pe picioarele lor şi să i te dedici jumătăţii aşa cum o divinizai la începuturi?

    Aici este un trucaj, dar de ce n-ar putea fi tradus în realitate, evident, cu ceva mai puţine unduiri?

    http://www.youtube.com/watch?v=LetIm6_uq-A

    Omuldelamunte 6 martie 2010 15:28 Răspunde
  • O greseala s-a strecurat la adresa de pe YouTube a grupului Minor Majority despre care vorbeam mai devreme într-un mesaj dedicat doamnelor si domnisoarelor (dar care mai asteapta „moderare”, probabil din cauza multiplelor linkuri).
    http://www.youtube.com/watch?v=jJe51SY8k3Y

    Thomas Man 6 martie 2010 18:26 Răspunde
  • Thomas Man, geniala treaba cu marturisirea cuvintelor despre ce nu le-ar trece prin cap sau prin vibratiile chitarei?
    Ce ar mai fi cand cuvintele Unei si-ar marturisi ce nu le-ar trece prin entuziasmului, ale Juztinei- ce nu le-ar trece prin fotografie, ale Omuluidelamunte- ce nu le-ar trece prin Ilinca sau ale trecatorului- ce nu le-ar trece prin profunzime. Ca sa nu mai spun de trecerea cuvintelor prin blandetea Odillei, prin retorica LM-ului, prin candoarea Mi-ei, prin fluturii Dea Valmei sau, peste asteptari, prin punctele pe… i ale Simonei. 🙂

    tania 6 martie 2010 21:21 Răspunde
  • tania si Thomas voi formati un duet sublim al sensibilitatii si noi ne bucuram si va indragim.

    Odille 6 martie 2010 22:26 Răspunde
  • Omuldelamunte, inteleg ca traiesti fericirea de a fi alaturi de Ilinca sufletului tau. Ce minunat!
    Te inteleg pentru ca eu speram in vesnicie in dragoste si prietenie si traiam cu teama sa nu mi se fure totul de zilele care parca zboara.

    Am cautat raspunsuri la atitea intrebari fara raspuns si am ajuns la carti de parapsihologie. Mi-as dori asa de mult sa cred ceea ce am citit, ca exista continuitate si ca in viitoarele vieti, vom fi impreuna, in cite vieti ne-am dori, cu parteneri de viata cu care am trait o mare iubire. Cu siguranta ca dorinta trebuie sa fie impartasita de amindoi.
    Iti doresc sa te bucuri de multe vieti impreuna cu partenera ta de viata de acum.

    Si un comentariu la ultima ta poveste cu Ilinca ta. Este delicioasa, insa crede-ma, nu exista o fata cu ochi albastri asa ca ochii Ilincai, care sa poarte roz si nu alabastru, decit daca toate hainutele albastre au disparut din intreaga lume>

    Odille 6 martie 2010 22:30 Răspunde
  • @Odille- Nu uita că este şi blondă, fir gros, păr drept şi mult, nu Barbie Zulufată. Costumul de ciclism l-am ales împreună, dar modelul şi croiala a primat în faţa banalei culori roz.
    Culoarea ei preferată este fucsia,iar a mea este ea.
    Are şi multe compleuri bleu sau albastru marin, dar n-am apucat să le purtăm. Eu aleg cu ce ieşim în sera asta.

    Omuldelamunte 6 martie 2010 23:22 Răspunde
  • Precizare! Barbie nu este zulufata. Are parul blond, lung, drept, fir gros si poarta roz.

    Odille 7 martie 2010 0:07 Răspunde
  • Scuze Simona ca fac acest comentariu pe blogul tau.
    Draga omuledelamunte, nu voi mai face nici un comentariu referitor la blogul tau, de acum inainte. Vad ca orice gluma, comentariu , primeste ca raspuns o ironie gratuita si chiar insulta.

    Odille 7 martie 2010 0:17 Răspunde
  • @Odille- Chiar nu înţeleg! Te referi la vreo presupusă ironie sau insultă de-a mea? Nu văd care!
    Sunt profund surprins. Dacă totuşi interpretezi greşit ceva din parte-mi, îmi cer scuze, n-am avut nici cea mai mică intenţie. Nu văd ce te-ar fi putut răni în asemenea hal!
    Poate am rănit-o pe Barbie, dar am văzut-o şi cu bigudiuri pentru cârlionţi.
    Să presupun că „eu aleg cu ce ieşim în seara asta” a luat o altă turnură? Am vrut să spun pur şi simplu că eu decid mereu cu ce iese în oraş, pentru că şi ea se complace şi îmi cere întotdeauna părerea.
    Sau a fost altcineva care a comentat după mine şi proprietara blogului l-a şters imediat?

    Omuldelamunte 7 martie 2010 0:29 Răspunde
  • Mai, voi va iubiti! 🙂

    tania 7 martie 2010 0:52 Răspunde
  • tania, dupa cum ai intuit, noi ne cunoastem de cind eram adolescenti.

    Dar vine un timp cind trebuie sa ne induram „to bury the hatchet”. Deocamdata stim ca avem o singura viata, indiferent de ce spun cartile de parapsihologie.

    In privinta traducerii refrenului de la versurile trimise de Thomas, franceza mea nu a fost niciodata grozava, asa ca am trimis mesaj unei prietene, rugind-o sa-l traduca. Sper ca franceza ei sa fie mai buna.

    Odille 7 martie 2010 1:26 Răspunde
  • «Iti doresc sa te bucuri de multe vieti impreuna cu partenera ta de viata de acum.»

    omuledelamunte, o urare ca asta eu nu prea am auzit pana acum. 🙂
    odille, eu am crezut cu greu intr-o singura viata. sa ne trezim in fiecare dimineata, crezand sincer doar in miracolul vietii ei, a diminetii, si sa adormim la fel de increzatori cu gandul unicitatii ei, asta ar fi una dintre marile revelatii pentru constientizarea unui singur destin.

    well, it is all about the…moment 🙂

    http://www.youtube.com/watch?v=aevUK2aGmiQ&feature=related

    tania 7 martie 2010 2:36 Răspunde
  • @Odille- Trebuie să recunoşti avantajul net pe care-l ai cunoscându-mi adevărata identitate.
    Indiferent de nick-urile pe care le îmbraci în ultimul timp, stilul tău acid în ceea ce mă priveşte, este inconfundabil, la fel cum sunt şi urmele lăsate de cizmuliţele tale cu toc ascuţit.

    Mă ataci vultureşte, considerându-mă un hamster scăpat de la ferma Ilincăi.
    N-am a-ţi replica pe măsură, pentru că tot ce spun va ajunge la Palatul Justiţiei tale.
    Fii consecventă şi urmăreşte-mă sub acelaşi pseudonim, nu-mi forţa intuiţia, mult prea ocupată în a depista ce plănuieşte a-mi mai face Ilinca bun pentru suflet.
    Nativii pieile roşii îngropau securea războiului, pentru a-i pune capăt, până ce se schimbau şefii de trib, care întorceau pe dos politica predecesorilor.
    După câte ştiu eu, noi nu suntem în război, n-am schimbat şefii de trib şi nici politica.
    Sau s-a întâmplat, eu croşetam şi m-am trezit cu un glonţ în oglindă? Primul foc este în aer, în plan vertical( în lampă).

    Omuldelamunte 7 martie 2010 2:52 Răspunde
  • ups, …..:)

    gratie, trecatorului…odille, omuledelamunte, voi incerca sa va distrag atentia ascutit de reciproca, prin postarea, vultureasca, a unor versuri din pasarea colibri.

    N-am sa strivesc eu visul sub picioare,
    N-am sa patez cu vorbe ce mi-i drag.
    As fi putut sa spun:”Esti ca oricare”,
    Dar nu vreau in noroaie sa ma bag.

    De-ar fi mocirla-n jurul tau cat haul,
    Tu vei ramane nufarul de nea
    Ce-l oglideste beat de pofte taul
    Ce-l tine, candid, amintirea mea.

    Vei fi acolo pururi neintinata,
    Te voi iubi mereu, fara cuvant,
    Si lumea n-o sa stie niciodata
    De ce nu pot mai mult femei sa cant.

    Acolo, sub lumina de mister,
    Scaldata-n apa visurilor, lina,
    Vei sta, iubita, ca-ntru-un colt de cer
    O stea de seara blanda si senina.

    Iar cand viata va fi rea cu tine,
    Cand or sa te improaste cu noroi
    Tu fugi in lumea visului la mine,
    Vom fi acolo, singuri, amandoi.

    Cu lacrimi voi spala eu orice pata,
    Cu versuri nemaiscrise te mangai.
    In dulcea lor cadenta leganata
    Te vei simti ca-n visul tau dintai.

    Iar de va fi, cum simt mereu de-o vreme,
    Sa plec de-aicea, de la voi, curand,
    Cand glasul tau vreodata-o sa ma cheme,
    Voi reveni la tine din mormant.

    Iar de va fi sa nu se poata trece
    Pe veci pecetluitele hotare,
    M-as zbate-ngrozitor in tarna rece,
    Plangand in noaptea mare, tot maï mare.

    tania 7 martie 2010 3:06 Răspunde
  • @ Tania- Mulţumesc că încerci să mai adaugi o linguriţă de zahăr.
    Tot eu sunt de vină. Am văzut eu bine!

    Omuldelamunte 7 martie 2010 3:55 Răspunde
  • tania si Thomas, va trimit traducerea versurilor , cu bunavointa unei prietene:

    devenim oare nebuni atunci cind nu ne mai agatam de nimic?
    chiar iti face placere sa mergi cu bicicleta fara minile pe ghidon?
    trebuie chiar sa te simti ca nu mai ai nimic de pierdut
    ca sa te simti in fine bine?

    si mi-au placut mult inceputul

    numai ceea ce am pierdut
    de fapt nu mi-a apartinut niciodata
    ar fi trebuit sa stii
    ce era adevarat

    minutele si secundele petrecute in bratele mele
    nu mi le vei putea fura niciodata
    caci au ramas gravate in memoria mea

    Odille 7 martie 2010 5:06 Răspunde
  • tania, iti multumesc pentru mesajul atit de frumos pe care l-ai trimis.

    Odille 7 martie 2010 5:09 Răspunde
  • Omuldelamunte, imi pare foarte rau daca asa ai primit tu comentariile mele. Nu au fost trimise deloc cu aceasta intentie, sau nota. Ma acuzi pentru ceva care ar fi contra firii mele.
    Oare asa de putin ne cunoastem?

    Odille 7 martie 2010 5:13 Răspunde
  • Omuledelamunte, cu_cusma pe frunte, io cred ca Odille e pe urmele tale, ca sa-si recuperereze bucata de toc de botina rupta de tine.Mai pastrezi coronita de la demisie ?

    layla 7 martie 2010 10:40 Răspunde
  • „… a sters-o de mult din viata mea, acum e insurat, Dumnezeu sa-l ierte, fericit, chibzuit, linistit. ”
    N-am citit aceasta fraza, ca de altfel intreg ultimul tau post, Simona, cu aceeasi placere pe care o incerc de fiecare data cand te citesc.
    De ce sa-l ierte Dumnezeu? Pentru ca ti-a gresit? Nu… nu ti-a gresit. Si nu toti cei care ti-au gresit si iti vor gresi trebuie dusi, verbal, la cimitir.
    Noi, barbatii, suntem prea des „executati” de voi, femeile, intr-un fel sau altul, pentru ca nu ne masuram reactiile, afectiunile, si de aici, cadourile, mari sau mici, dupa dorintele voastre. Nu tot ceea ce nu va place, sau nu va convine voua, nu exista.
    Suntem facuti altfel, suntem alte persoane, pe care nu le detineti, sufleteste, decat temporar si a caror afectiune si admiratie le pierdeti prea usor pentru ca le conjugati prea mult dupa propriile voastre dorinte si asteptari.
    Iubirea incepe cu a-l intelege pe celalalt, cu bunele si cu relele lui si nu a-l compara cu o pacatoasa grila de raspunsuri corecte, prefabricate, cu care voi femeile veniti de acasa, marcate de esecurile voastre prealabile si de educatia fiecareia, tipare care nu pot fi decat subiective.
    Iubiti-l pe celalalt pentru ceea ce este el cu adevarat, pentru ceea ce puteti intelege si aprecia din el si nu pentru ce asteptati voi de la el.
    Da, un fir de iarba verde prins de un fir de martisor poate fi un cadou minunat. Nu pentru ca „atata poate el”, „atata vrea sa cheltuie el”, „atata ma iubeste el” ci pentru ca acesta este el…

    Doru 7 martie 2010 11:17 Răspunde
  • @ Layla – Chirurgi vestiţi au încercat să-mi extragă schija de toc, din creier. Pace mie! E tot acolo…
    Mă doare când m-aplec şi când stau drept, dar şi culcat.
    Mă retrag în somn, se apropie pe vârfuri cu papuci cu pampon şi-mi induce vise care ar fi putut să devină realitate dacă demisia nu era pregătită în alb, pe colţul biroului.
    N-am fost un salariat model, îmi fugeau ochii, dar sufletul era prizonier şi n-aş fi încercat să evadez din Alcatrazul strânsorii ei.
    Alcatrazul acum este muzeu şi eu am înotat, cu puteri evident vlăguite, până la mal.
    Coroniţa este semn de carte între paginile existenţei.

    Omuldelamunte 7 martie 2010 11:42 Răspunde
  • Hai Ole Aloha.
    Vad ca prin intersectia asta s-au întamplat carambolaje. Din fericire, era vorba doar de decapotabile de carton (normal, suntem in tzara fantomelor) si conducatorii auto au facut dovada de întelepciune si fair play, au prezentat actele la control, sub privirea atenta a agentei de circulatie Tania, care le-a facut un test de poezie, trecut cu brio de cei 2 participanti la trafic.
    Mai vad ca prin intersectia asta dispar unele soferite de pe ecranele radar, mai ceva ca-n triunghiul Bermudelor. La schimb (?), apar altele ? Salut cu mirare naluca TheCreatrix ; plecand de la respectul declarat cu semnul exclamarii pt titulara rubricii, am ajuns pe blogul tau si m-am minunat. Bravo !
    Mai vad ca s-a înregistrat la ora exacta pe camerele video ale intersectiei comentariul meu precedent cu prajituri pe note pt doamne si domnisoare dar «moderarea» a luat 12 ore. Bine ca n-a primit focul verde poimaine, n-ar mai fi fost de actualitate decat linia muzicala.
    Odille, apreciez la puterea infinit gestul tau cu traducerea. O rugasem pe Tania, nu îndraznisem s-o cer altcuiva pt ca îmi povestise despre profesorii ei de franceza «mai buni». Între timp, am primit si eu o varianta mai «libera» care contrazice un pic interpretarea prietenei tale : «Doar ce am pierdut îmi apartine pt totdeauna» !
    „Devenim oare prea nebuni cand nu mai avem aproape niciun motiv de trait ? Chiar ne place sa mergem fara maini pe bicicleta vietii ?” etc. Multumesc, Odille, patria vesnic recunoscatoare !
    Pt remember :
    http://www.youtube.com/watch?v=XKM1rIw_z-M
    Vad ca în intersectia asta e un carusel de vehicule muzicale care mai de care. Sub bastonul dirijoristic al Taniei, hiturile circula pe cai mari in cele 4 zari. Pai da, pt ca «în fiecare nota muzicala, doarme un martisor care se ignora» (Thomas Man). Offf, daca am ajuns sa ma citez, înseamna ca mi s-a urcat la cap democratia. Va trebui sa-mi tin în fraie atelajul, risc de derapaj pe soseaua umeda.
    De fapt si de drept, povestea e ca noi cei care ne vitezim prin Carrefour-ul aista, nu prea ne luam timpul sa ne recitim, sa ne uitam peste umarul propriu, scriem cam in fuga mouse-ului si atunci cuvintele au de suferit ca niste animalute bolnave.
    Duminica placuta cu senzatii divine, cu goyave si heruvimi !

    Thomas Man 7 martie 2010 12:28 Răspunde
  • Pentru ca omuldelamunte ne intreaba daca ne intrebam cum e cu vesnicia in doi…
    …si pentru ca Tania imi spune ceva atat de frumos si ne trimite indemnul de a ,,nu strivi visul sub picioare…”

    http://www.youtube.com/watch?v=Y_PIadFsvDk

    mi 7 martie 2010 12:35 Răspunde
  • Clip sublisim, Mi, de revazut si de replacut fara nourasi. E Sf Valentin si Dragobete la tine pe cer. Ai astrologia buna, inima la fel. Ne faci sa vedem stele la micul dejun !
    Un remake care suna mangaios ca o violina, cel cu Madeleine Peyroux :
    http://www.youtube.com/watch?v=Pl-cVgAU8K8

    Thomas Man 7 martie 2010 12:51 Răspunde
  • Hello dragii mei, ma bucur sa va regasesc.Am disparut intempestiv, nu mi se confiscase nimic prin trafic, doar o palma am furat de curand, mi-a murit cineva foarte drag din familie.
    Si eu v-am simtit lipsa, Thomas, te imbratisez fara spasm lingvistic si-ti spun la ureche ne-languros, dar sincer: si eu stiu franceza! Cu proxima ocazie iti voi face traducerea cu tot cu adaptare pentru orice set lyrics vei vrea, stii doar ca-ti sunt mai mereu prin preajma.. Acum dupa scurta comunicatiune cu iz de lauda ma duc sa ma mai uit pe ce v-ati scris si ”urat” pe-aici.
    Din cate inteleg, e prin zona o secure a razboiului semi-ingropata, dar cum imi lipsesc date serioase, nu voi face momentan vreun comentariu. Tania draga, si mie mi-a fost dor de tine si de trecator: )

    Una 7 martie 2010 13:47 Răspunde
  • Mi, se cere o rectificare. 🙂 , pentru ca, din cate constat, virgulele imi navigheaza, nu stiu din ce motive, prin tastatura. Spuneam ca… gratie trecatorului, vin cu ceva strofe din clipul postat se pare in graba de el, intrucat linkul este rupt la jumatate. 🙂 Ascultand, o sa ghicesti indemnul complet la ceea ce am postat mai devreme pentru Odille si Omuldelamunte. 🙂 O sa vezi, Mi, te vei intreba, subit, ce scrisori sa fi fost inainte de ultima. 🙂

    http://www.youtube.com/watch?v=pvodzuSYhhY

    PS. Un trecator, prin ce concerte te mai preumbli? 🙂 Tot mic, negru si in spatele scenei? 🙂 Una, tu?

    tania 7 martie 2010 13:47 Răspunde
  • S-a descoperit un medicament (Este un fapt real) care poate sterge memoria, daca este luat in doze mari. Acum sunt dezbateri daca este etic, sau nu.
    Chiar cei cu amintiri ingrozitor de triste si zbuciumate au refuzat sa ia acest medicament pentru ca si acele amintiri sunt parte din viata lor.

    Cu siguranta ca ar pierde si amintirile dragi.

    Dezbaterea continua. Este vorba despre Propanolol.

    Odille 7 martie 2010 14:11 Răspunde
  • Una, bine ai revenit in acelasi timp cu intrebarile mele despre tine. 🙂

    Odille, acelea- amintirile triste si zbuciumate- sunt neuitari, adica intamplari care nu se vor uitate, pe premisa ca memoriei active (destinata teoretic doar amintirilor benefice) ii sta in fire sa-si mai traga din cand in cand seva din dureri toropitoare… pentru un singur scop: sa-i inalte omului, pe cat posibil, gradul de beatitudine si multumire a amintirilor frumoase.

    tania 7 martie 2010 14:24 Răspunde
  • Omuledelamunte, o spun pentru a doua oara, si de data asta cu mai multa convingere : Tu esti femeie!
    Barbatilor nu le este dat sa cunoasca zvarcolirile zugravite de tine.
    Eu cred ca Odille, e barbatul in povestea voastra. „Nu te las sa mori dar nici sa traiesti”, „nici a mea dar nici a altuia” este apanajul celor ce fac obiectul teoriei darwinismului social.

    Ii fi Ilinca, au ba ?

    layla 7 martie 2010 14:36 Răspunde
  • Thomas Man, daca omului ii apartine pt totdeauna doar ce a pierdut, atunci omului nu si-ar mai apartine nici macar lui. Si nu ar fi trist, ci tragic. Si daca nu-si poate schimba mainile, macar bicicleta. Dar uite ce spune Odille, ca nu avem decat o bicicleta in viata asta.

    tania 7 martie 2010 14:40 Răspunde
  • tania, la 18 ani si la orice virsta se poate sa-ti fie foarte frica sa-ti traiesti viata. Aceasta teama te face sa vrei sa fii numai spectator.
    Sfatul meu este sa ai curaj si sa traiesti, cu bucurii si suferinte pentru ca acele clipe nu se mai intorc.
    Eu imi cer iertare de la viata pentru lipsa mea de curaj de atunci.

    Odille 7 martie 2010 14:47 Răspunde
  • pai, uite, Odille, asta incercam si eu sa-ti spun. 🙂

    Ai grija, insa. Vietii nu prea ii sta in obisnuinta sa ierte. Sa reusesti tu sa te ierti. Tu pe tine. Si cand vei primi primele semne de ingaduinta, atunci vei stii. Din cate constat insa, zbaterile tale nu s-au incheiat. Poate ca n-a fost vorba de lipsa curajului si nici de puterea iertarii ???

    tania 7 martie 2010 15:00 Răspunde
  • RADICAL DIN PAISPE
    Hai Ole Aloha !
    Cine cunoaste stie ca brandul de tzara nu este la noi tricolorul ci bascalia. Ea se declina rogvaiv in paispe mii de culori pe ecranul plasma mioritic.
    Ma gandeam la asta, recitind schimbul Odille-Omuldelamunte si ma întrebam daca, printr-o farsa antropologica, barbatul n-ar avea o gena in plus sau in minus în practicarea rezonabila a bascaliei.

    Sedusi si abandonati episodul paisprezece ?
    Maine, 3 saptamani de cand Simona doarme cu meridianul Chitila în brate si… nu avem vesti despre somnul ei ! Ce sa mai spunem despre detalii, pe care le-am sorbi ca pe apa sfintita !

    Odille, o performanta artistica : ai facut din propanolol un erou de fabula ! Nu e deloc lol, e viol consimtit sa inghiti hapuri cu fenol.
    Una, curaj.
    Tania, imaginea cu bicicleta nu-mi apartine, eu am doar bicicleta de cal, cum am mai spus. Cum ramane cu adjectivul ramas neexplicat : «catavencian» ?
    Pax Nobiscum.

    Thomas Man 7 martie 2010 15:33 Răspunde
  • Una, imi pare rau, te rog sa primesti sincerele mele condoaleante!

    Odille 7 martie 2010 15:51 Răspunde
  • tania, esti un moderator nemaipomenit pentru ca ai asa de multa sensibilitate sufleteasca si intuitie.

    Nu, eu nu voi renunta niciodata la amintirile mele. Imi vor fi intotdeauna foarte pertioase si dragi. Ce as fi fara ele, un robot? Thomas are dreptate ca este o crima sa incerci sa le stergi din suflet.
    Thomas, cred ca ai dreptate cu geana aceea in plus.

    Am un fost coleg de scoala care imi este drag pentru f aptul ca tine legatura cu toate micile lui iubiri din anii studentiei. Le trimite mesaje de ziua de nastere si daca nu mai are vesti de la una din ele, se ingrijoareaza si ma intreaba ce vesti am eu. Sufletul este un lucru minunat.

    Odille 7 martie 2010 15:59 Răspunde
  • Una, te-am recitit….

    Sincere condoleante….

    tania 7 martie 2010 16:07 Răspunde
  • @Thomas- Lămureşte-mă! Este geană sau genă?
    Dacă ete genă, hotărăşte-te! Este în plus sau în minus? Dă bine la cromozomi.
    Dacă însă este geană, cred că una în plus la ce scrie Odille, m-ar mai alina.

    Omuldelamunte 7 martie 2010 16:10 Răspunde
  • @Layla- Te felicit că n-ai dat peste mine, ca să vezi şi suferinţele unui bărbat lăsat pe Venus, cu nişte oxigen şi ceva bani de buzunar!
    Aş mai fi eu o Ilincă aşa frumoasă văzută prin ochii unei femei?
    Eu, sexul opus, sunt deţinătorul camerei ascunse care scanează exteriorul şi interiorul Kinder surprise. Numai eu o pot vedea ca o împlinire.

    Omuldelamunte 7 martie 2010 16:21 Răspunde
  • Din geana-n plus a lui Odille, frumos aluneca un Tarnea…

    „Prea repede uitam ce-aveam în gand,
    Sub apasarea vorbelor de rand!
    Nici nu ma strigi de tot, nici nu ma laşi…
    E-atata ezitare intre paşi.
    Prea repede uitam ce-aveam de spus –
    Un zbor in minus, o cadere în plus…
    La tine-i vara şi la mine-i frig,
    Nici nu te las de tot, nici nu te strig.”

    layla 7 martie 2010 16:26 Răspunde
  • Sorry , ai dreptate, am gresit la traducere.

    Dar noi nu suntem la meci! As vrea sa spun ceva, stabilesc de la inceput ca este o gluma.
    Intii, mesajul tau m-a ingrozit. Asa de mare diferenta intre ce am vrut eu sa spun si cum ai interpretat tu si intre doi oameni care se cunosc!
    Apoi m-am gindit la un hamster de 1.91m atacat de un biet vultur. Pentru asa un hamster un vultur ar fi ca o mica trufa la micul dejun.

    Odille 7 martie 2010 16:27 Răspunde
  • Aş mai fi eu o Ilincă aşa frumoasă văzută prin ochii unei femei?

    Marturisesc ca da.
    Si mai marturisesc cu mana pe inima, ca mi s-a intamplat deseori intalnind atatea femei-poem la chip si suflet, sa regret ca nu sunt barbat.

    Ma felicit si io ca n-am dat peste tine.Aveam de furca la ‘mpartit suferinta: ba io, ba io!
    Cum sa ma privez eu de dreptul sa zbier, pana la plasele, la karaoke The Winner Takes It All ?
    Sau cat de stanjenitor ar fi sa ne surprindem cand ne ducem pe furis in Cismigiu, intr-un loc tainic, doar de noi stiut, sa ne pandim ghioceii saditi in primavara infloririi noastre?

    layla 7 martie 2010 17:17 Răspunde
  • Dumneavoastră, domnişoară Odille, îmi veţi face deosebita plăcere de a fi inclusă umila-mi persoană pe carneţelul dv. de dans, pentu gavota ce va să vină?

    Nu-mi stă în fire a strica această minunată serată dansantă, în care, nume ilustre ca Layla, Tania, Una, Thomas se întreţin cu cordialitate, iar noi ne aruncăm lăncii şi halebarde.
    Reverenţe asistenţei.

    Omuldelamunte 7 martie 2010 17:17 Răspunde
  • Io cu cine’ dansez?

    layla 7 martie 2010 17:44 Răspunde
  • Va multumesc tuturor.
    De-aici de la mine omul_muntean nu pare cu o ge(a)na in plus, ci mai degraba sprancenat: )
    De fapt, citindu-va acum, dupa zile de pauza, vad ca au inceput interferentele blog(c)uri vecine. Eu m-am prins de curand ca dand clik pe nickname-urile albatrito-bolduite ajungi in spatiile virtuale aferente postatorilor respectivi.. Asa ca sa facem hora mare!
    Odille draga, io as spune ca aici e un fel de meci, e o parere personala si nu-i musai sa fii de acord cu ea, da’ uita-te si tu: avem fundasi si portari si atacanti si arbitri. Antrenorii stau, de regula, pe margine si striga, dar se aud foarte des numa’ ei pe ei insisi: )
    In rest, suntem ok in tot si toate, dar la cate-un joc de cuvinte reactionam..Nu printr-un joc de glezna, ci mult mai pasional(t).
    Mi-ati lipsit un pic (mai mult decat credeam), am privit cu un zambet trist presupunerile celor care se intrebau pe unde sunt, am ascultat si niste Depeche, am mormait si niste scuze in sinea mea ca nu v-am lasat un mesaj scurt inainte sa dau log-off de pe-aici, numai ca vestea a fost naucitoare si tot ce-am avut de facut a fost sa-mi scot toate hainele negre de prin dulapuri si sa ma urc la volan rugandu-ma sa am destui bani la mine cash si/sau pe card, pentru ca nu verificasem ce-am prin geanta.Si dusa am fost, la vreo 700km de Bucuresti, pentru vreo 5 zile.
    Ca sa revin asupra spuselor dintru inceputul postarii, ma bucur sa va regasesc. Stiu io de ce..

    Una 7 martie 2010 17:49 Răspunde
  • dar sunt si amintiri adevarate – M. Ivanescu

    „Si eu am umblat odata cu o amintire
    in maini, strangand-o atent, sa nu-mi scape.
    imi alunecase odata – si se rostogolise de-a dura
    pe jos. am sters-o frumos, cu maneca hainei
    nu mi-a fost frica. amintirile mele sunt mingi –
    nu se sparg niciodata. numai ca daca-mi scapa,
    din maini, se pot rostogoli foarte departe –
    si mi-e lene sa mai alerg dupa ele, sau chiar
    sa ma intind la marginea mea, sa-mi las mana
    din ce în ce mai lunga în jos, să fugaresc amintirea.
    imi iau mai bine o alta. si asta poate fi falsa.
    si eu am umblat, deci, odata cu o amintire
    in braţe – si ma gandeam, cu un ranjet
    rau, ca intr-o carte celebra, nu mai stiu cine
    umbla cu propriul sau cap prin infern, luminandu-şi
    drumul. şi parca nu e tot una?”

    layla 7 martie 2010 18:02 Răspunde
  • Dumneavoastra, omuldelamunte ati fost si veti fi intotdeauna inclus in carnetelul meu de dans. Carnetelul a inceput cu dumneavoastra.

    In privinta acelei expersii despre hatchet, am folosit-o pt ca dictionarul meu spune ca inseamna: to agree to stop arguing and become friends again.

    Odille 7 martie 2010 18:19 Răspunde
  • REMEMBER : O FANTOMA DISPARE DACA O ATINGI !
    Sunt aici fantome muzicale liber cugetatoare cu profil poetic/singuratic. Spre deosebire de «carnuri si oseminte», fantomele filozofeaza si dupa aceea traiesc.
    Sugestie : sa ne pastram statutul, si asa fragil, altfel se sparge vraja, ca un balon de sapun.

    La întrebarea unui ascultator «Cum se pronunta mai corect, «gena» sau «geana»?, postul de radio Erevan informeaza ca radio Moscova prefera sa se pronunte «geoana» (topaind).

    Iubita lui Clapton, care e newcomer pe portativul nostru, sau mai veche decat aparitiile mele, e într-o forma de duminica (muzici, versuri si pasi frumosi pe ringul de dans). Wc sau Wc back !

    Thomas Man 7 martie 2010 18:38 Răspunde
  • Carnetelul a inceput cu dumneavoastra.

    Dupa asa o marturisire, musai sa dau o raita prin Cismigiu dupa ghiocelele mele.

    Fiecare cu tocul/bocancul lui din suflet!

    layla 7 martie 2010 18:44 Răspunde
  • Thomas, ai dreptate , sa pastram misterul si frumuseatea acestui blog. Scuze pentru interventii.

    Odille 7 martie 2010 19:00 Răspunde
  • Iubita lui Clapton

    Io aia, io aia!
    Da’ sa-i spuna si lui cineva degraba….
    Hai fie, pana ma-ntorc din Cismigiu. Da’ nu mai mult!

    layla 7 martie 2010 19:01 Răspunde
  • Thomas, vorbim aici de inocenta celor 18 ani, de nimic mai mult. O lume ca de poveste.

    Odille 7 martie 2010 19:02 Răspunde
  • Inc-0 dat’ ….

    Iubita lui Clapton

    Io aia, io aia!
    Da’ sa-i spuna si lui cineva degraba….
    Hai fie, pana ma-ntorc din Cismigiu. Da’ nu mai mult!

    layla 7 martie 2010 19:02 Răspunde
  • Doamne ce s-a inteles! Vorbeam chiar de dans. Imi cer scuze.

    Odille 7 martie 2010 19:11 Răspunde
  • N-ai pt ce, Odille.
    Fiecare pasare vorbeste pe limba ei, don’t worry.
    Eu cand ciripesc îmi pun dancing shoes.

    Thomas Man 7 martie 2010 19:56 Răspunde
  • Una, iti transmit condoleante si trimit o ruga acolo…
    Tania, ai punctat sensibil si profund: inaintea sfarsitului si deopotriva impotriva lui, se intinde deshertul de aur.Cu luna de aur cu tot, cu vise de aur…
    Inaintea ultimei scrisori vor fi fost ne-murite toate cuvintele, asa cum inaintea ultimului dans vor fi fost ne-murite toate atingerile.

    mi 7 martie 2010 20:25 Răspunde
  • Eu cand aud ciripituri incep sa ma caut de evantai: )))

    Una 7 martie 2010 22:38 Răspunde
  • Multumesc Mi, din pacate (pentru mine) eu nu prea stiu si nici nu incep sa invat sa ma rog..

    Una 7 martie 2010 22:40 Răspunde
  • cred ca am mai spus-o, insa am sa repet in seara asta: Una-i numai una 🙂

    un trecator 7 martie 2010 22:41 Răspunde
  • Am vazut asta seara ”Agora”. N-am fost inspirata, puteam sa aleg si eu o comedie, nu era chiar asa urgent sa-mi adancesc starea anemico-depresiva in care ma tot balangan de niste zile..
    Imi pareti retrasi sau nu-s eu capabila ce soir sa va vad stralucind. Pe maine.
    Noapte buna, Al.

    Una 7 martie 2010 22:43 Răspunde
  • Trecator, iata-te.
    Din pacate, pic de somn, nu-s buna de nimic (sic!). Repeta-te, repeta-te, o faci admirabil uneori
    : ), asa cum si eu o sa insist: kilt-ul e a doua ta natura. Ne gasim maine la cafia.

    Una 7 martie 2010 22:46 Răspunde
  • Una, dave gahan, pentru ca am fost mult prea indragostita de depeche si pt ca mi-ai amintit de el. Asta ar fi cam cea mai buna melodie din albumul hourglass.

    http://www.youtube.com/watch?v=_JE-j795g7M

    si…o sa va inveti sa te rogi, atunci cand nici nu te vei gandi. eu nici nu mai stiu la a cata lectie sunt.

    tania 7 martie 2010 23:26 Răspunde
  • tania, nu-i da idei, da? 🙂

    un trecator 7 martie 2010 23:53 Răspunde
  • 🙂 nu, trecator 🙂

    doar asta

    una, asta e …depeche

    http://www.youtube.com/watch?v=iagvxPDW4SU

    tania 8 martie 2010 0:03 Răspunde
  • din pacate, clipul nu ajuta melodia. dar versiunea live este perfecta. uite, una, ce-mi faci tu mie. trecator, uite ce cauta o femeie prin biblioteci la ora asta :)- asta este despre…in cautarea timpului trecut 🙂

    http://www.youtube.com/watch?v=PdX9iKeSY7A

    tania 8 martie 2010 0:23 Răspunde
  • ei bine, uite ca nu-ti arat eu ce ar putea cauta un barbat in biblioteca. in a lui, fireste, nu in a ta. 🙂
    in ideea celui mic si negru, puteam sa va las acum, pentru maine, ceva ce suna bine, dar ar fi fost mult prea comercial. mai ales ca suparat, nu a dat voie celor ce-si mai arunca din cand in cand tuburi, sa ii asculte muzica. e vorba de Prince, cu a lui „the most beautiful girl in the world”.
    asa ca am sa va las ceva ce, chiar daca nu suna la fel de bine, exprima mult mai bine(zic eu) insemnatatea zilei ce va sa vina.

    http://www.youtube.com/watch?v=qepG_pb_ZJ4

    un trecator 8 martie 2010 0:37 Răspunde
  • trecatorule, mandrete de biblioteca ai si tu, trebuie sa admit. 🙂

    merveilleux!

    tania 8 martie 2010 0:52 Răspunde
  • Fiind trecut de miezul noptii, vin si rezic ce-am zis mai sus, in textul «Cu un picior în 8 martie si cu degetele încrucisate».
    La ora asta iese soarele pt toate doamnele si domnisoarele de pe fusul asta orar.
    De-ati putea acumula vitamina D pt tot anul !

    Thomas Man 8 martie 2010 1:11 Răspunde
  • O zi frumoasa de 8 Martie si multumiri pentru gindurile asa de frumoase si urarile alese cu atita grija.

    Odille 8 martie 2010 5:15 Răspunde
  • va salut pe toti.v-am citit sa recuperez. am fost plecata iar si va aduc o melodie de pe unde am hoinarit.va dati si singuri seama 🙂
    http://www.youtube.com/watch?v=xSlhftbktWc
    o zi faina fetelor sa aveti in acest 8 martie.
    Una, condoleante,o strangere de mana.in rest…fara cuvinte. doar… stiu cum e.

    am avut un weekend de vis,linistit si parfumat. am dansat in ploaie( in sfarsit!!!!!). m-am jucat prin zapada noaptea sub cerul cu stele si am alergat prin parc printre pauni si porumbite si buburuze in soarele primaverii.

    Lm 8 martie 2010 9:57 Răspunde
  • bUNA dimineata, dintr-o zi friguroasa, cu data in forma de opt-mucenic. Va imbratisez cu drag si va astept pe-aici, prin curtea scolii sa ne jucam de-a vacanta.
    Doamnelor, aveti vreun plan funny pentru deseara, agreati genul de party cu stripari si chiote asezonate cu pipaieli pentru domni musculosi, unsi cu uleiuri si papioane puse direct pe piele?; )

    Una 8 martie 2010 10:16 Răspunde
  • nu

    juztine 8 martie 2010 10:31 Răspunde
  • Una, nici eu.

    un trecator 8 martie 2010 10:39 Răspunde
  • iah!, Una. 🙂

    tania 8 martie 2010 11:07 Răspunde
  • Am inteles, preferati pipaielile in propriul dormitor: )

    Una 8 martie 2010 11:12 Răspunde
  • Pai, hai sa vedem. Una…:)

    Inainte de pipaieli, sa fie flori, saruturi si declaratii ametitoare. 🙂

    tania 8 martie 2010 11:18 Răspunde
  • nuuuuu. never…

    Lm 8 martie 2010 11:31 Răspunde
  • un trecator se identifica prea mult cu doamnele de aici…

    juztine 8 martie 2010 11:52 Răspunde
  • Tania, ai dreptate, nu zic, dar traim intr-o lume reala in care ”to do”-urile sunt stringente pe actiuni si mai putin pe oferte romantico-ametitoare.. Doar ca in mondenitatile unde mai alunecam cand si cand, astfel de event-uri au mare cautare de ceva ani si la noi, si ma gandeam sa va intreb daca va amuza asa ceva. La cum ”va stiu” aveam ceva indoieli ca ati gusta genul, dar mai bine sa aflu direct.. : )

    Una 8 martie 2010 11:53 Răspunde
  • Juztine, trecatorul cred ca incearca azi sa ne faca pe plac: )
    Sau, dupa caz, sa ne ajute sa ne relaxam pentru a ne face de cap..

    Una 8 martie 2010 11:55 Răspunde
  • juztine, eu ma identific cu mine (si nu-ti spun ce nervi ma apuca atunci cand fac asta). in rest, avand in vedere ca Una va adresase in mod direct doar prima intrebare, cea referitoare la program, am indraznit sa raspund la a doua. cea cu domnii unsurosi. sau era despre foci? 😛

    un trecator 8 martie 2010 12:01 Răspunde
  • Nu i-aş suporta nici măcar la TV îmbrăcaţi în SPP-işti cu cagule. Bărbaţii nu sunt născuţi pentru a li se îndesa suta în lenjerie şi să te mânjeşti cu uleiul lor. De lampă.
    Nici femeia diafană, distinsă, cu umeri rotunzi, n-ai s-o vezi prin locuri de decădere.
    De aia vin eu în salonul cu candelabre, pentru a vă ura Doamnelor şi Domnişoarelor, o zi frumoasă, cu ochi verzi răbufnind de fericirea de a fi împreună, din partea lor. De-o fi să vă fie cu ochi albaştri sau căprui, tot iubire să iradieze, unită cu fericirea din parte-vi.

    Omuldelamunte 8 martie 2010 12:09 Răspunde
  • Una, cred ca asta este una dintre cele mai spinoase problematici pentru barbati. Suntem prea romantice in zile de genul asta. 🙂 sau suntem prea romantice. punct. 🙂 Tu una, ce-ti doresti azi????? evident, sarim peste unsurosi. 🙂

    tania 8 martie 2010 12:51 Răspunde
  • mie mi-ar fi placut (desi nu m-a intrebat nimeni ce si cum) sa petrec si anul asta cum am petrecut anul trecut (8 martie) – calatorind. imi amintesc ca atunci cand am ajuns in madrid erau infloriti pomii si era soare si cald si frumos…ceea ce va doresc si voua, doamnelor, cat de curand 😛

    juztine 8 martie 2010 13:08 Răspunde
  • Io-s tot printre frazele voastre, necitite la timp..
    Remarc si nume noi, de pilda un domn pe numele de alint Doru care a facut aprecieri (pertinente !) despre cum suflarea feminina ”executa” in regim de urgenta barbatii, normal, cand situatia o cere nezmintit.
    Acum e de discutat cand si de ce apare o astfel de problema in doi, dar ma mir ca n-a reactionat nimeni, doar eu sa fi vazut mesajul? E
    Sunt de acord, nu tot ce nu (ne) place inseamna automant ca nu (mai) exista.Dar poti sa dai un delete mental cuiva si sa-l treci pe lista alora de s-au dus din lumea asta. Nu din lumea reala, ci din aia personala, a fiecaru(e)ia dintre noi. Poti sa faci/gandesti orice vrei, de fapt, sunt, cred, mecanisme de aparare pe care ni le putem crea, mai ales cand ne mai ratacim din resurse.

    Una 8 martie 2010 13:15 Răspunde
  • juztine, pentru 8 martie este ideal sa se stationeze. 🙂
    sa calatorim si de ziua noastra ar fi ca si cum am fi drumete in fiecare zi sau an. 🙂
    trecator, omuledelamunte, thomas man, voi ce va doriti de ziua femeii? 🙂 🙂

    tania 8 martie 2010 13:16 Răspunde
  • nu am nici un motiv sa stationez. am stationat in alte dati si nu s-a intamplat nimic.

    juztine 8 martie 2010 13:24 Răspunde
  • Frumoasa zi, Juztine, si mie imi place sa ma tot preumblu, mai ales in zile care presupun ”party”-uri traditionale. Poate ai o surpriza si azi, se poate ivi ceva interesant cand te astepti mai putin, dar lasa-te rapita, mai intai: )
    Io, Tania draga, de niste ani buni si fericiti, am intalnirea mea in seara zilei cu pricina, in cate-un locas pe care-l aflu cu maxim o ora inainte, cu praji si cafia si taifasuri.
    Nu ma ocup de organizare, dar ma simt super(ba) in postura de invitata: )
    N-am motive sa cred ca azi va fi altcumva, desi, sincer, azi as vedea o piesa buna la Bulandra sau Nottara, sunt teatrele de unde nu am plecat niciodata dezamagita.
    Cat despre ziua in sine de 8 Martisor, marturisesc, ma misca din ce in ce mai putin, n-am tinut niciodata la ea prea mult, imi da impresia de conventional.Nu-mi placea de cand eram la scoala prea mult, dar am zis ca poate incepand sa-mbatranesc voi pricepe ceva din ea; )

    Una 8 martie 2010 13:30 Răspunde
  • Obsesie creativa, întamplare sau aniversare paranormala, scurta trecere in revista a pieselor nominalizate la Oscarul muzical în noaptea asta ne arata ca toate au ca miez, motor sau inima FEMEIA, chiar si atunci cand Parisul este obiect de studiu sufletesc !
    Nu o sa dau link-urile celor 2 cantece din „The Princess and the Frog” – «Almost There” si „Down in New Orleans”, (link-uri multe, «moderare» lunga), va doresc doar, doamnelor si domnisoarelor, un broscoi de poveste, sa va acopere de fericiri.
    În palmares, castigatorul nu ia totul, dar mai incearca odata :
    Aint no place for the weary kind
    Pick up your crazy heart
    And give it one more try
    Ryan Bingham – Crazy Heart
    http://www.youtube.com/watch?v=zelvaxvTaUk

    Celelalte doua din short list au un numitor comun si oarecum surprinzator la Oscaruri : cantarete franceze :
    Marion Cotillard – Take it all (theme from «Nine»)
    http://www.youtube.com/watch?v=7PEovhkXekI
    http://www.youtube.com/watch?v=d3fVcCK9yUY
    Paris 36 – Loin de Paname
    http://www.youtube.com/watch?v=Pa1ewRpU-qw
    Varianta cu ilustrate turistice pariziene
    http://www.youtube.com/watch?v=15A7rJLLhRA
    În lipsa de cipi si deili cu pectorali hormonalizati, poate va «acomodati» si cu aceste sarmante demoazele.
    „Luati totul” azi, doamnelor si domnisoarelor, si ceva în plus, daca mai e posibil !

    Thomas Man 8 martie 2010 13:40 Răspunde
  • ziua femeii ca ziua femeii, Una, cand eu de niste ani imi doresc sa fiu mai femeie decat copil (asha cum imi aud deseori), mai romantica decat ma stiu insailata in practicismul din ultimii ani, mai stapana peste zile decat obisnuiesc sa ma cred, mai…mai, dar stai sa vezi cand vine 9 martie, ca uite, juztine, daca se intampla sa calatorim de ziua noastra, cred ca prindem si ziua barbatului pe drum. 🙂 chiar asha, acum imi dau seama. nu suna deloc rau. plecam de ziua noastra cu noi sarbatorite si ne intoarcem de ziua lor, cu ei sarbatoriti. 🙂

    tania 8 martie 2010 13:45 Răspunde
  • Eu va doresc , dragele mele, sa simtiti ca sunteti iubite. Sa nu fie nevoie de nimic elaborat, doar sa fiti fericite ca sunteti cu cel drag inimii voastre.

    Odille 8 martie 2010 13:54 Răspunde
  • Odille, iti multumesc.Asta-mi doresc si eu, probabil asta e si motivul pentru care zilele celelalte, de cotidian, mi se par importante si mai putin astea care imbraca anual caracter festiv: )

    Una 8 martie 2010 14:14 Răspunde
  • Trio-ului, trecator/omuldelamunte/Thomas Man(cu un singur „n” dar cocotat pe un munte vrajit de data asta) din salonul cu_candelabre, hop si eu, meteoric, cu multumiri pentru ganduri bune, ritmuri cu arome orientale si alte D-uri energizante.

    layla 8 martie 2010 14:18 Răspunde
  • Ce sa ne dorim de 8 Martie? Sa fim cu cel pe care-l iubim. Dar eu as dori si un cosulet cu ghiocei.

    Cunosc un cuplu, in care sotul, cind are relatii extraconjugale, daruieste un frumos inel sotiei. Cu cit relatia este mai aprinsa cu atit inelul are mai multe carate.

    Eu nu mi-am dorit niciodata bijuterii. Ceea ce am ,am primit de la mama mea.
    Nu-mi doresc decit ghiocei.

    Ma alatur Unei sa va multumesc pentru mesajele atit de frumoase. Sunt asa de frumos scrise incit as vrea sa le pastrez.

    Odille 8 martie 2010 14:29 Răspunde
  • Pentru broscoi n-am multumiri, ca-s doar file de poveste.
    Viata demonstreaza contrariul, te fericesc pana nu-i saruti.
    Dupa ce vraja s-a rupt, se transforma in broscoiul pesterilor.

    layla 8 martie 2010 14:35 Răspunde
  • LA MULTI ANI! Iti doresc ca primavara asta sa ai parte de …( o) dragoste …adevarata. Alminteri, de asta ai venit acasa ,nu?! . Ma bucur ca ai ramas aceeasi fata deschisa si luminoasa, la fel de frumoasa ca atunci cand eram copii. „La mine la ora, pe voi doi (frumosilor) sa va vad in prima banca” . Asa a vrut anglista , asa ne-am conformat… O conjuctura placuta, nu ?! Asata se intampla o data pe saptamana , ca de altfel Mos T. nu agreea astfel de artificii. Sa va spun ca abia asteptam sa treaca weekend-ul ,nu ma credeti… Asa am ajuns sa o cunosc pe Simona, o minune… ce sa va mai spun …colega mea…Iti doresc numai bucurii si vreme buna …LA MULTI ANI ! inca o data celor care mai poposesc pe blogul tau… si care iti mai ridica moralul , la nevoie…. cu bine , Arm….

    Arm 8 martie 2010 14:35 Răspunde
  • http://www.youtube.com/watch?v=d3fVcCK9yUY

    buna asta, thomas man. chiar foarte spectaculoasa. unde mai pui ca pe aici mai este si…daniel day lewis. 🙂

    tania 8 martie 2010 14:38 Răspunde
  • Layla,…D-eurile lui Thomas Man sunt zimbete,…el scrie in binar…si multumesc , eu mi-am umplut tolba cu de toate,…de la voi.

    doarunmelc 8 martie 2010 14:46 Răspunde
  • el scrie in binar…
    …iar eu citesc in esperanto …meridianul o fi di vin(a)!

    eu mi-am umplut tolba cu de toate,…de la voi.
    Si inca n-ai vazut nimic.Sau te multumesti tu cu putin.

    Si-un (des)cantec pentru tine :
    „Melc, melc,
    Cotobelc,
    Ploua soare
    Prin finaturi si razoare,
    Lujerii te-asteapta-n cring,
    Dar n-ai corn -;
    Nici drept,
    Nici sting ;
    Sint in sin la mosul Iene
    Din poiene ;
    Cornul drept,
    Cornul sting…
    Iarna coarnele se fring,
    Melc nating,
    Melc nating ! „

    layla 8 martie 2010 15:16 Răspunde
  • well, La multi Ani, femeie ! La multi ani, simona! La Multi ani noua!

    She…lalalallalallalalalalla 🙂

    http://www.youtube.com/watch?v=hyCom4PuAHI

    tania 8 martie 2010 15:20 Răspunde
  • Hai să le luăm de la începuturi! De când sunt ele mierea vieţii…

    http://www.youtube.com/watch?v=r43yCiKlbCo

    Omuldelamunte 8 martie 2010 15:26 Răspunde
  • layla 8 martie 2010 15:54 Răspunde
  • Ies din scena, tiptil, topaind si dandu-ma o tara in stamba cu un karaoke a la Blu Cantrell :

    „Say you love me, say you love me
    But you’re never there for me, yeah, mmm…hmm…
    You’ll be cryin’, slowly dyin’
    When I decide to leave, oh, oh

    All we do is make up
    Then break up
    Why don’t we wake up
    And see

    When love hurts
    It won’t work
    Maybe we need some time alone
    We need to let it breathe….breathe…”

    Vremuri buune s-aveti!

    layla 8 martie 2010 16:52 Răspunde
  • 8X8 = MAGNUM FRAPAT DE AMNEZIE
    Nu stiu altii cum sunt dar eu sunt de fel picat din luni la inceput de saptamana si daca 8 martie mai si pica intr-o luni, ating usor faza selenara si uit de la mana pan’ la gura – am zapat complet sampania din mesajul meu precedent si doar o pusesem la rece :
    http://www.youtube.com/watch?v=9e_r_1DS5Tg

    Thomas Man 8 martie 2010 16:55 Răspunde
  • 0k, ok, ok…:)

    avem muzica buna, sampanie si florile?????? unde is florile???? 🙂

    tania 8 martie 2010 17:07 Răspunde
  • Personal Warning : fac eforturi de normalizare a cailor scrisului în fata aniversatei asistente, mi s-a tot spus aici, si pe buna dreptate, ca as vorbi in dodii, dar a deveni mai citibil nu inseamna neaparat a deveni si gustos sau merituos sau glamouros. Binaritatea e cu bum-bum, 2 timpi si basta, ori fraza scursa din meandrele mele incetosate numai pac-pac nu este. Nimic nu e gratuit in lumea asta, prin ecou nici în propozitia mea (stiu, asta-i un sofism de taraba cu decibeli).
    Daca redevin prea labirintic, faceti un semn, pun si un sesam in PS.
    Scuze plate pt hieroglifele mele mintale si…
    Remulti Ani Voua !

    Thomas Man 8 martie 2010 17:13 Răspunde
  • Arm(…), nici nu-mi vine sa cred. Stii ce nu-mi vine sa cred, de fapt? Ca azi-noapte te-am visat, ceea ce deja atinge niste sfere stranii deja, am incremenit. Dupa 25-30 de ani in care nu te-am vazut, te-am visat pur si simplu, dimineata inca persistai in cadru, cit inca aveam ochii intredeschisi, cu genele risipite-n somnolenta. Iar cind am deschis blogul, am ramas impaiata, cautind sa-mi dau seama daca m-am trezit de-a binelea sau bintui tot in vis. Le-am spus si fetelor din redactie, dar ma indoiesc ca m-au crezut, coincidenta e paranormala de-a dreptul!… In vis, eram (evident) copii si tu imi aduceai bomboane, cum faceai atunci, in clasa a patra. Sigur ca-mi amintesc de tine, ai fost prima mea dragoste. 🙂 Erai frumusel foc (si sunt sigura ca inca esti) 🙂 si in loc de uniforma, purtai un costum de velur bleumarin. Erai cel mai frumos, destept si elegant din clasa, cum te-as fi putut uita? 🙂
    Bine-ai revenit, Arm(…)…. 🙂 🙂 🙂

    Simona Catrina 8 martie 2010 17:26 Răspunde
  • Una, condoleantze.
    Si da, nici eu nu prea ma simt in apele mele sarbatorind cind vrea calendarul dar nici nu ma impotrivesc initiativelor venite din afara pentru sarbatorire. Asa ca ma las dusa de val si trebuie sa recunosc ca de cele mai multe ori iese bine.
    In alta ordine de idei, nu ma duc la spectacole cu barbati cu papion pus direct pe piele si unsi cu uleiuri aromatice. nu stiu ce este mai ridicol: „baietii frumosi” care danseaza sau spectatoarele delirinde… mi-e greu sa aleg. Am vazut insa la stiri (da, am TV romanesc) imagini de la astfel de manifestari. Este asta o stire de dat pe post la ora 7.00 PM?

    iana 8 martie 2010 17:27 Răspunde
  • Va multumesc tuturor, dragilor, pentru mirosul de floare si de asteptari. Sunteti incredibili. Dupa cum vedeti, toata ziua de azi mi-e asezata sub semnul unui puseu de incredibil. 🙂 Sunt sigura ca-mi acordati circumstante agravante. 🙂

    Simona Catrina 8 martie 2010 17:28 Răspunde
  • La multi ani doamnelor , domnisoarelor si de ce nu ? si voua domnilor care ne tineti companie atat de frumos si emotionant !
    Ma bucur ca macar aici e primavara , soare , multe flori si sampanie ! Asta imi incalzeste sufletul desi afara ninge ca la inceput de iarna si oricat as incerca sa-mi imaginez ca ninge cu flori de cires sau cu ghiocei nu reusesc .
    Va imbratisez pe toti iar pentru tine Una un gand special !

    Marina 8 martie 2010 19:54 Răspunde
  • Fie ca ziua de 8 Martie sa va aduca toata lumea la picioare, zambetul pe buze si toata fericirea de pe pamant.
    La multi ani!

    CristinaC 8 martie 2010 20:01 Răspunde
  • La multiani, femei!
    La multi ani, mame!

    Una, nici eu nu stiam sa ma rog inainte de a fi mama. Acum stiu. Acum pot. Acum vreau.

    mi 8 martie 2010 22:25 Răspunde
  • “Privesti o stea pentru ca e luminoasa si pentru ca e de nepatruns. Dar langa tine se afla o stralucire mai dulce si o taina mai mare: femeia.” (Victor Hugo)

    De-a lungul anilor, artistii au contemplat si au iubit, cu patims, cu dor si cu drag, femeia. Astazi, barbatii de pretutindeni ii recunosc cu mandrie rolul în viata lor si le ofera, in dar, o zi a lor, la fiecare început sfios de primavara!

    Va doresc o primavara frumoasa, plina de iubire si de frumusete, de raze de lumina si de pace, si sa nu uitati nicicand că sunteti femei!

    La mulţi ani, Simona! La multi ani, cu bucurie!

    Alexandra B 8 martie 2010 22:37 Răspunde
  • UN SEZON PRINTRE FANTOME CU MIC DEJUN INCLUS

    9 martie.
    Punct terminus. Bagajele ma asteapta cuminti pe peron.

    Nu pleci din casa cuiva fara sa multumesti de invitatie sau gazduire sau tratatie, dupa caz. Altfel te pandeste ingratitudinea eterna. Si sa te tii atunci deambulari sisifice în campurile elizeene. Nu-ti mai gasesti linistea nici la mall în cumparaturi compulsive.

    Multumesc deci Simonei pt pungutza de libertate de expresie acordata. Îmi va fi fost, pt un anotimp, sora (de electie). Nu pt a forma o familie de 2 bani, ci pt. a forma o familie de cuvinte. Dar nu poti cere intregirea familiei daca nu ai chemare.
    Un ultim standing ovation în fata pixului ei magic.

    Multumesc tuturor celor care m-au citit pe blogul ei, cu acolade customizate si inimioare însagetate celor cu care am «combatut» in vorbe modelate : Monica, Tania, Juztine, Lm, Iana, Mi, Marina, Odille, Layla, Omuldelamunte, Untrecator sau CristinaC, pe care o simt aproape desi e la capatul pamantului, sau Dea Valma, Doarunmelc, Moi si All Blacks, ale caror blogonime mi-au devenit familiare. Lastbatnotlist, am de enumerat onorarii si gratitudini Unei, care mi-a fost stralucitor avocat (din oficiu) si mi-a atribuit lauri de care n-am habar. Toate aceste «naluci» mi se par, ciudata chestie, mai frecventabile si mai normale decat entitatile de care ma lovesc in realitate ! Am baut cafeaua cu voi, mi-am uns tartina cotidiana printre randurile voastre, am ascultat/vizionat melodia perforata aproape împreuna. Pt. voi am desenat «emoticoana mare» sau am imaginat «femeia fara frontiere», pt. voi am cotrobait printre borcanele de zacusca dupa un refren mai acatarii. De la voi am primit flori naturale (pe care, of, le-am si sadit în peluza cu amintiri) în timp ce, curat bizar, lumea «adevarata» nu-ti mai ofera decat flori contrafacute…
    Multumesc cu bisuri, si cu drapelul alb în mana, acestui comitet de redactie improvizat dar atat de talentat si, mai ales, sensibil si atasant.

    Aventura bloghistica are ceva din principiul dominoului : atingi un nickname care transmite altuia atingerea ta care la randu-i impulseaza un mecanism care declanseaza un proces care… dupa nenumarate lovituri în serie, îti revine în barba, ca în clipul urmator :
    OK Go – This Too Shall Pass
    http://www.youtube.com/watch?v=qybUFnY7Y8w
    Miracol al internetului si al bataii aripilor fluturelui la celalalt capat al planetei : intrand cu micile mele comentarii în gradina cu plante agatatoare (îmi plac glicinele, au rochite… fantomatice !) a Simonei, sa vezi si sa nu crezi, m-am trezit trimis în spatiu pt un reportaj cu stele verzi ! All inclusive.
    Vorba cantecului : Plec pe Marte.
    Adio dar raman cu voi.

    Tristetea e mai neagra daca iubirea se destrama înainte de a se împlini.
    Ultimele versuri se spun cu gura închisa.
    Puedo escribir los versos mas tristes esta noche…
    http://www.youtube.com/watch?v=8YFxgEp2O6c&feature=fvw

    Thomas Man 9 martie 2010 1:02 Răspunde
  • aici naluca tania catre fantoma Thomas man. Unde pleci, Man? gara iti este submarinica, casuta in nori, cuierul pe marte si gradina suspendata? Si ce este cu….Tristetea e mai neagra daca iubirea se destrama înainte de a se împlini? Ai devenit labirintic. 🙂 sa fac un semn???? 🙂

    de fapt ce se intampla cu voi, men?? Untrecator ne-a soptit intr-un recital boemic despre ultima scrisoare, acum vii si tu cu versos tan tristes?????

    tania 9 martie 2010 1:17 Răspunde
  • plus de asta, cred ca nu ai semnatura avizului favorabil, pana nu-ti vine avocatul. ha!!! sau pleci pe front???? 🙂

    tania 9 martie 2010 1:25 Răspunde
  • Thomas man, eu sunt noua in lumea blogurilor, numai de vreo 30 de zile. Trebuie sa marturisesc ca imi era teama de virusuri care nu pot fi sterse cu spirt, nici macar de 90 de grade.
    Nu am crezut ca se poate trai o tristete a despartirii pe Internet.
    Va admiram asa ca pe niste personaje intr-o piesa frumoasa , personaje ascunse in spatele aparatului de radio.
    Ce se intimpla?

    Odille 9 martie 2010 1:30 Răspunde
  • @ Thomas Man- ceea ce faci tu este de Curtea Marţială, care nu vine de la azi, marţi.
    Tu vrei să înviorezi atmosfera şi atunci lansezi ultimative? Este o fumigenă? Explică motivul supărării mai pe înţelesul pământenilor.
    Dacă-i p’aşa, plec şi eu cu tine, dar fac o haltă pe Venus.

    Omuldelamunte 9 martie 2010 3:08 Răspunde
  • Thomas…. Man sau cum vrei tu sa te mai numesti… de aici de la capatul lumii care poate fii mai aproape decat simti si crezi … daca pleci in concediul si nu iti iei laptopul cu tine sa fii sanatos si sa te bucuri dar daca pleci asa pur si simplu, noua, care am descoperit intre timp ca lumea e rotunda si oricat te-ai invarti in cerc tot acolo ajungi… sau cum se mai spune in popor ” ce mica e lumea” ne pare rau.

    Oare de ce vorbesc eu in numele vostru?

    Mie imi pare rau caci ma obisnuisem sa te citesc in fiecare zi , dimineata ( la birou) la pranz (tot pe acolo, caci am renuntat sa plec in pauza caci pauzei mele ii luase locul dependenta necontrolabila si nevindecabila a blogului) si seara/noaptea pe partea mea mea a cercului care devine ( cum multi ne-au demonstrat-o) o alta dimineata a ta.
    Promite macar ca nu ne vei urmari din umbra parerile de rau si ca vei reveni daca ti se va face dor. Si cred-ma ca ti se va face foarte dor!

    CristinaC 9 martie 2010 9:06 Răspunde
  • TM, o sa-mi lipsesti.

    juztine 9 martie 2010 10:21 Răspunde
  • Thomas Man, sper sa te revii printre nalucile de aici. Cu scorpioni cu tot.
    Te asteptam!

    mi 9 martie 2010 10:39 Răspunde
  • Buna dimineata. E mai mult o formula tampita, din moment ce Thomas pleaca. Sper ca este temporar si, mai mult, sper ca esti OK din toate punctele de vedere si nu e decat o retragere strategica in lumea ta de moment: (
    Eu nu am fost /sunt avocat, pentru ca astia, de regula, isi fac documentatia, sustin cazul si trag apoi perdeaua.Eu, cel putin o vreme, o sa ma comport de parca ai mai fi, inca, aici..

    Una 9 martie 2010 10:54 Răspunde
  • Iana, vino mai des, mersi ca esti alaturi de mine sufleteste..
    Marina draga si tie iti multumesc pentru gandul special, credeam ca te-ai refugiat pe undeva prin vreun cotlon de internet si nu mai scoti nasucu’ incoace: )
    Sunt la job, imi beau cafiaua si ma-ntreb ce-i cu Al si bagajele lui. In timp ce scria mesajul ala de multumiri cred ca avea si motorul pornit deja.
    Nu cred ca a apucat inca sa se plictiseasca, si sper sa nu-l fi suparat ceva pe-aici.
    Sigur e altceva, probabil nu are sens sa tot fac presupuneri, intru aiurea intr-un hatis din care-o sa ies greu, si cu ceva concluzii ciufulite.

    Una 9 martie 2010 11:11 Răspunde
  • Thomas Mann . Un pseudonim bine ales si cred ca nu din intamplare ….. Pana astazi , cand brusc te-ai hotarat sa pleci , nu m-am intrebat – nici nu aveam de ce – cine s-ar putea ascunde in spatele acestui nume , cine ar putea scrie semnand astfel . M-am bucurat sa te citesc si atat .
    Astazi insa parca intuiesc cine esti si pot spune ca scrisul si muzica e esenta existentei tale , ca esti apreciat in egala masura pentru amandoua.
    As putea continua cu motivele care te-au adus aici , cu motivele care te fac sa pleci ….. dar mai bine nu.
    Daca nu ma insel in presupuneri , stiu unde sa te gasesc si sa te citesc in continuare…….
    Poate bat campii …..
    Imi pare rau ca pleci ……. as fi dorit sa ai puterea sa ramai …..

    Marina 9 martie 2010 11:24 Răspunde
  • Marina – pe cine banuiesti???

    juztine 9 martie 2010 11:35 Răspunde
  • Juztine , nu pot spune ….. n-ar fi corect ……
    Eu presupun doar ca plecarea lui e legata de niste articole noi , aparute in revista ………..
    Poate ca bat campii , poate ca nu , oricum nu am dreptul sa spun mai multe . Sper doar ca el sa fi inteles ce-am vrut sa spun la final….

    Marina 9 martie 2010 11:42 Răspunde
  • im poti sopti la ureche 😛

    juztine 9 martie 2010 11:52 Răspunde
  • Uite ca Marina ne-a aruncat o pisicuta peste gard si acum se-ntreaba cine miauna :))
    Si eu am facut odata niste presupuneri in gura mare in plin bolg simonesc, apoi m-am potolit! Parca nu conteaza cine e in spatele unui nume d’asta de pe net, sunt multe posibilitati si realitatea de-am sti-o/ afla-o mereu ne-ar pune pe ganduri sau pe fuga, dupa caz..
    Asteptam reactii din ”comitetul redactional femmes sans frontieres” adhoc suplinit pe-aici, in zilele cu soare sau zapezi..

    Una 9 martie 2010 12:22 Răspunde
  • Gata, se pare ca nu doar Thomas a parasit cladirea, e o incremenire pe mai multe linii in enclava.. Sau v-ati inzapezit.. Sau nu mai aveti chef de nimic, sau ati petrecut seara trecuta, iar acum va mahmuriti in cautare de cafele: )
    Al, mai uita-te-ncoa de ai timp, sa vezi ce ravagii ai facut..
    Chiar: ”de ce-ai plecat, de ce-ai mai fi ramas ? ‘”

    Una 9 martie 2010 13:49 Răspunde
  • ”tristetea e mai neagra daca iubirea se destrama inainte de a se implini.”
    foarte adevarat si frumos spus.
    intradevar e neagra tristetea ca ai hotarat sa pleci inainte de a se implini ce era de implinit pt ce ne am adunat pe aici .

    una, ma gandesc la tine.sper ca esti ok.

    Lm 9 martie 2010 14:05 Răspunde
  • TM, NU PLECA!!! Si eu te urmaresc,cu mult drag si interes ,ai ceva a spune si te rugam,fa-o in continuare!!! Sau spune-ne unde te gasim!?

    Bunicuta 9 martie 2010 14:08 Răspunde
  • Lm, incerc sa fiu ok, da.Te pup, mersi de gand.

    Una 9 martie 2010 14:09 Răspunde
  • da – unde te gasim, ca sa te urmarim?
    pe mine m-a muscat un caine. iar. nu stiu ce au cu mine… 🙁

    juztine 9 martie 2010 14:24 Răspunde
  • Thomas, bine, noi am putea sa te urmarim si fara sa ne mai raspunzi tu vreodata pe-aici; )
    Recte, sa vanturam blog-urile, scrutand precum marinarii in zare dupa vreo limba de pamant, dar ceva imi spune ca pentru moment numele tau virtual sub care ai mai posta nu este acelasi cu cel de-aici.Banuiala merge de-a busilea mai departe si-mi spune si ca nu mai postezi o vreme nicaieri nimic..E un fel de ”assez”, ca tot n-am apucat sa traduc nimic pana acum numai si numai pentru tine ceva din franceza!

    Una 9 martie 2010 14:33 Răspunde
  • fetelor, in ceea ce priveste posibila mea inchipuire despre cine se poate afla in spatele lui thomas man, nu-mi dau seama sub nicio forma. Imaginatia si intuitia nu m-au ajutat nici la sosirea lui aici si, iata, nici la anuntata plecare. Thomas daca pleaca, pleaca sub imbracamintea aceluiasi clarobscur si criptic cover, sub care care ni s-a infatisat aici.

    Placut, selectiv si manierat si, da, catavencian, totodata- foarte, dar foarte sensibil si ciudat de modest- cam asta ar fi tinuta lui pentru mine. interesant. in timp ce-mi figurez scrierea pe aici, parca, parca, inchipuirea mi-l contureaza in ceva picaturi nonfantomatice….si totusi, portretizarea lui imi aluneca printre degete, tocmai din cauza grijei exagerate cu care si-a mulat manusile de peste tastatura. La thomas, cred, ca si prudenta este prevenita. thomas, nimeni nu cred ca pleaca trist de pe planeta unei blogosfere. Cel mult, tristetea este unul dintre factorii multiprezentei nalucilor pe vibratiile net-iste. Gresesc?

    si pentru ca am promis un anunt, il fac acum, caci a venit. nu de ziua femeii, ci de a barbatului 🙂

    La gloria, Gotan Project

    http://www.youtube.com/watch?v=Dx7rUaKnVyo (pana la min 3 si 19)

    original peste imaginatie. dedicatia este pentru cele trei naluci de barbati care tranziteaza blogul simonei si pe care ii puteti, vedea, doamnelor, (peste umerii celor doi negrotei- vad ca se poarta negru in cel mai recent martie) in culisele acestui clip, la… costum.

    tania 9 martie 2010 15:22 Răspunde
  • tania, tu esti asa un psiholog asa de fin si intre tine si Thomas a fost o comunicare extraordinara, incit cred , ca de la tine va veni, in cele din urma, raspunsul.

    Odille 9 martie 2010 15:27 Răspunde
  • Odille, ma faci sa zambesc. 🙂 Nuu, nu pot dezlega secrete atat de bine impachetate. 🙂

    tania 9 martie 2010 15:35 Răspunde
  • He,he,he! Cand vad fecioare despletite, dand in bobi si jelind in urma celui ce si-a luat talpasita in zori de zi, dupa ce si-a lasat clasicul bilet de adio pe pernabloaga ce inca pastreaza forma si aroma fericirii adulmecate, mai ca ma ispiteste si pe mine gandul sa-mi fac o mandrete de sepuku virtual!
    Draga Ipu, daca nu esti multumit de ceremonie, da un replay.
    Un ragaz sa ne-mpletim cositele…

    layla 9 martie 2010 15:48 Răspunde
  • odille, pe thomas man cred ca il poate face sa revina doar trecatorul. De ce cred? pentru ca, se pare, cei doi au ceva in comun. tristetea. 🙁

    trecatorul:

    http://www.youtube.com/watch?v=pvodzuSYhhY

    thomas man:

    http://www.youtube.com/watch?v=8YFxgEp2O6c&feature=fvw

    sau o fi plecat si trecatorul???????

    tania 9 martie 2010 15:55 Răspunde
  • doamnelor, furam parasite si afara ploua, ploua… tragic. nu putem decat sa speram ca vor rasari alti barbati dupa topirea zapezilor…

    juztine 9 martie 2010 16:00 Răspunde
  • ps; cine-i ipu?!?

    juztine 9 martie 2010 16:00 Răspunde
  • Tanio, pe-aici ninge: )
    Sustin apasat intrebarea de juztine! Da’ Ipu cine-i, laylo?
    In rest, despletite sau cu zulufii intacti inca ceva vreme, unele tunse scurt sau cu breton sau a la garson, jelanie eu spun ca-i un cuvant cam prea dur! E clar ca unii dintre noi simtim ca se diminueaza echipa, nada mas.

    Una 9 martie 2010 16:15 Răspunde
  • Scuze, Juztine zicea de ploaie, m-am grabit.Deci la tine-o fi ploaie, pe-aici pe unde-s io, ninge ca-n seara de Ajun..:)

    Una 9 martie 2010 16:16 Răspunde
  • draga, ploua, ca-i mai de plans. in rest da – ninge, dar mai conteaza…?! astea-s detalii tehnice si atat.

    juztine 9 martie 2010 16:33 Răspunde
  • Una, ma jur, nu mai vreau ninsoare. Vreau cer liber lipit de soare. 🙂

    tania 9 martie 2010 16:38 Răspunde
  • Ce iaste Ipu si cu ce strachina se sarveste , maria sa, nuvela romaneasca!
    Apai, dragele mele despletite,zufulate,bretonele, pai se poate ca la maiestria cu care va asezonati pe aici frazele alambicate, sa nu va fi purtat ucenicia si prin opera maestrului Titus Popovici? Ok.ok. de asta n-au auzit urechiusele domniilor voastre, da’ same on you daca nici de, in curand nonagenarul, Sergiu Nicolaescu, ce are totusi, mai multe filme la activ decat anii ce ii despart de a…. cata nevasta?!!
    Acu’ o data va iert, da’ sa nu se mai intample ca va pun sa faceti jogging-ul de dimineata pe tarlaua literaturii romane.Am zis!

    layla 9 martie 2010 16:43 Răspunde
  • layla, ai dreptate, mi s-au stropsit carliontii de la autocritica pe care am de gand s-o fac: )

    Una 9 martie 2010 16:46 Răspunde
  • Layla draga m-am gandit ca te referi la ” Moartea lui Ipu” dar desi stiu sigur ca am citit cartea lui Titus Popovici – o aveau parintii mei in biblioteca- si imi flutura ceva imagini prin fata ochilor din filmul lui Sergiu Nicolaescu cu Amza Pellea in rolul lui Ipu , nu reusesc sa-mi aduc aminte mai nimic . Mi-e ciuda de mor ! Ca nu pot face legatura intre plecarea lui Thomas si Ipu …..

    Marina 9 martie 2010 16:59 Răspunde
  • Si uite-asa, ma facusi di_vina pentru sabotarea economiei nationale.
    Am ingrosat randul somerilor cu_coafeza lui Una 🙂

    Despleti-m-as si n-am cui!

    layla 9 martie 2010 17:02 Răspunde
  • Thomas Man…. te bucuri de ce ai starnit?
    Ti-am spus ca eu am devenit „adicta”… sunt la birou si citesc…. hai inapoi sau vorba fetelor spune-ne unde esti… ca sa-ti trimitem… vorbele noastre

    CristinaC 9 martie 2010 17:07 Răspunde
  • Thomas Man,
    ce discurs de multumire parca ai cistigat Oscaru’ bre!
    si poate ca l-ai cistigat! Oricare ti-ar fi motivele… multumam frumos pentru toate (bine, aproape toate) interventiile de pe blogul Simonei. Hope to see you soon. Cine a venit aici o data va reveni cu siguranta chiar si doar pentru a citi.
    in rest, toate cele bune!

    iana 9 martie 2010 17:09 Răspunde
  • Marina dear, legatura e la…Dolhasca!
    Nu e vorba de legatura intre plecare si moartea lui Ipu, ci de asemanare.Asemeni lui Ipu si Thomas(O’Malley) al nostru, isi poate privi(dar nu si regiza ca Ipu) ceremonia de adio.
    Da click pe albastreala lui Ipu de la „zicerea” mea de la „layla Says:March 9th, 2010 at 4:43 pm ” si-ti refresezi retelele neuronice.Traiasca goagalul!
    Strangere de mana parintilor tai, pentru biblioteca!

    layla 9 martie 2010 17:13 Răspunde
  • Voi scrieti de pe Blackberry sau Iphone? In drum spre casa de la lucru?

    CristinaC 9 martie 2010 18:10 Răspunde
  • nuuu…unii munceste pana la 7. seara.

    juztine 9 martie 2010 18:52 Răspunde
  • Multumesc Layla !

    Marina 9 martie 2010 19:04 Răspunde
  • dupa min 3:19 putem observa, fara nici cel mai mic efort, ca Gloria nu mai canta. ea nu mai canta de dimineata, de cand a inceput in forta ziua barbatului. am avut cuvinte in varf de limba. le-am mestecat. imi ieseau prin pori. am gasit manualul Juztine „sa taci cand ti-e mancarimea mai mare”. tac.
    Tania, eu nu am cum sa-l aduc pe TM inapoi. doar in conditiile in care as fi luat scorpionul de la Monica si i-as necaji maimuta lui Thomas. si maimuta a dovedit ca are din plin(pentru cei de curand intrati, va rog sa nu va ganditi la prostii).
    Cristina, mi-ai placut (si) azi 🙂

    un trecator 9 martie 2010 22:22 Răspunde
  • Tania, uneori ne chemam singuri tristetea. Daca nu vine singura, o inventam. Cunosc bine acest fel de a gindi.
    Si totusi cred ca de data asta a aparut un motiv real. In mesajul lui Thomas am vazut mari regrete.

    Simona si voi toti sunteti ca o orchestra in care melodiile sunt o imbinare de sentimente si nuante delicate.
    Schimburile voastre de replici le savuram.
    Ma gindesc ca poate Thomas a primit un ultimatum, “Eu sau Computerul!” si pentru moment a ales pe acel EU.
    Dar cred ca se va intoarce.

    Odille 9 martie 2010 22:26 Răspunde
  • adio, dar raman cu tine.
    deci – mergem mai departe sau mancam coliva?

    Juztine 9 martie 2010 22:35 Răspunde
  • un trecator 9 martie 2010 22:37 Răspunde
  • Eu zic sa mergem mai departe caci e doar disparut… A plecat sa se relaxeze/ mediteze si sa se recentreze pentru a putea sa fie realist si sa ne spuna si noua de unde ni se trage bucuria/ nebunia de a fii impreuna…
    Oare ce chakra e de vina si pe unde ni s-a blocat energia mama care ne impinge/ trage pe / de pe blogurile lumii noastre rotunde?
    Daca voi tineti post miercurea si vreti sa serviti coliva va doresc pofta buna si grau fiert bine… eu mai astetp

    CristinaC 9 martie 2010 23:16 Răspunde
  • Ei bine, cum am putea emite concluzii despre o fantoma???
    Thomas Man, ne-ai prins. Unu-zero pentru tine.
    Fac pariu. Pornirea primei tale reveniri aici ar fi despre intoarcerea cuvintelor noastre pe dos, prin la fel de bine intoarcerea cheii in sensurile lor si, drept final, despre reintoarcerea catre propriu-ti ermetism, lacasul tau de cult postrenascentist. Tocmai dupa aceea, te-ai revela, catusi de putin, prin postarea unor solo-uri, despre care stii cat le admir (am).
    Voi intelege ca te-ai sacrificat pe altarul zilei barbatului, lasandu-te, astfel, in voia ruperii de fir in patru venita din partea unora dintre noi. Si oficial dar si ne, azi ai fost cel mai gratulat man dintre simonafili. Pe cale de consecinta, La multi ani, TM, in lipsa! 🙂
    Gotan?
    Trecator, clipul este de doi lei. Cu exceptia costumelor voastre (Armani sau Versace??????), 🙂 retin doar nisipul pus pe rol de pudra sportiva. Mintea mi-a retinut un fel de clepsidra, dupa toata nisipeala negrilor. Sound-ul de la Gloria este insa catre infinit. Asha cred. Din pacate, comercialul face victime serioase peste ce se poate simti din notele acestui tango-avalansh. 🙂

    tania 9 martie 2010 23:52 Răspunde
  • Tania, nu suntem fantome, e clar. Dar suntem niste anonimi prosti. intr-o exprimare aproximativa a frontispiciului, pentru ca prost in ceea ce am scris eu are mai degraba sensul de copilarosi. cred. nu jucam nici vreun meci, eu asa vad. ca facem, totusi, un soi de pase elegante, da. dar de ce scor? de ce tribune oficiale jelind? de ce peluze huiduind? sa nu mai spun de cei care sunt pe langa arena, chiar de nu-i opreste nimeni sa intre, care se intreaba nedumeriti ce se intampla.
    mi-a placut, in primul rand, ca nu te-ai lasat. de gasit (la) gloria 🙂 iar clipul poti sa-l neglijezi. pur si simplu inchizi ochii si-l faci pe-al tau. in astfel de situatii e permis. mai degraba Armani.

    un trecator 10 martie 2010 0:11 Răspunde
  • ati vazut ce frumoasa era alice la nunta ei? am cautat-o cu privirea si pe simona…..

    Juztine 10 martie 2010 0:19 Răspunde
  • Azi am fost sa-mi scot nepotica de la gradinita, si m-am pomenit fredonand si zambind duios:”mi-am pierdut o batistuta … Cine are sa mi-o dea, ii sarut gurita”. Citind ,despre plecarea lui TM, ma gandesc si eu, ca o veritabila blonda ce sunt, ca si-o fi pierdut si omul ceva(batista,camasa,sacoul,mintea:-P) de s-a hotarat asa hodoronc- tronc sa dispara. Singura solutie ar fi sa sunam un prieten,dar ce ne facem daca nu raspunde?
    TM, jur ca daca as avea habar … as muta muntii pt un sarut 😛

    calina 10 martie 2010 0:22 Răspunde
  • calina, mai usor cu muntii, in special muntele lui Venus, am sa te rog. nu de alta dar mai lasi un om fara domiciliu 😛

    un trecator 10 martie 2010 0:25 Răspunde
  • juztine, da. insa nu cred ca cel care a facut pozele stia ca noi ne vom uita (si) dupa Simona. mie cel mai mult mi-a placut poza de familie 🙂 cei sapte fantastici 🙂

    un trecator 10 martie 2010 0:27 Răspunde
  • da, juztine, chiar frumoasa alice, chiar frumoasa intreaga ei familie.
    Sincer? Si eu m-am uitat dupa simona. dar, vorba trecatorului, fotograful nu stia sigur si de noi. 🙂

    tania 10 martie 2010 0:29 Răspunde
  • si te-am cautat in pozele de la nunta, Simona…

    iana 10 martie 2010 0:32 Răspunde
  • ba este, dar nu vedeti voi bine 🙂

    un trecator 10 martie 2010 0:35 Răspunde
  • Ups, trecator! Anonimi prosti? Eu stiu? Si anonimi si prosti???? mai bine asha cum suntem. 🙂 🙂

    Calina, iti spun eu, TM vrea sa se reintoarca pe marte. O fi vreun clar de marte? sau un marte plin? iar omuldelamunte cred face firul rosu de pe venus. 🙂 Haaaaa, iar pe tine, trecator, te vad cand colo, cand colo, cand pe aici. 🙂 Lm, nu bagi nimic de seama? Una, mi-e dor de rapiditatea tastaturii tale. Nu stiu de ce, am impresia ca scrii cu un alt kilometraj decat al nostru. 🙂 atunci, cand scrii.

    tania 10 martie 2010 0:35 Răspunde
  • trecatorule, nu e mai simona. 🙂 dar cred ca am vazut-o pe anemari si pe…alina grozea. cred…

    tania 10 martie 2010 0:37 Răspunde
  • Tania, nu am vrut sa jignesc pe nimeni. ce exceptia mea, dar eu ma suport (inca) destul de bine. respectul nostru reciproc ni-l putem arata si prin atentia pe care o acordam spuselor celorlalti. asa ca am impachetat cateva cuvinte, care stau dintotdeauna la intrare, cu un moment anterior cand ai facut si tu o trimitere catre ele, m-am uita la ce-ar fi vrut Thomas sa spuna si cam asta mi-a iesit. eu v-am mai spus ca-s mai tembel, nu luati intotdeauna ad literam ce spun, ca n-o mai scoatem la capat niciodata 🙂 si pe marte si pe venus si hai-hui, zici tu? cred ca m-as ravasi cam tare 🙂
    Una, hai mai, zi-ne si noua cateva, macar 🙂

    un trecator 10 martie 2010 0:42 Răspunde
  • Mi-a soptit mie o pasarica ca omului nostru ii place sa umble descult, deci se muta la mare 😛 . Trecatorule, ti-am mai spus eu oare , ca esti un dragutz? Pacat ca esti doar un trecator… virtual 🙂

    calina 10 martie 2010 0:44 Răspunde
  • Simona???? ajuta-ne, te rog, cu pozele lui Alice, altfel maine dimineata imi fac bagajele. ba nu, mai bine de 1 iunie, sa prind si eu o plecare de ziua mea…..

    un trecator 10 martie 2010 0:45 Răspunde
  • well, trecator, si la mine era tot o impachetare de cuvinte, iar tu le-ai luat ad literam. 🙂 🙂 apropo de frontispiciu, nu stiu cum a facut simona, dar a avut o inspiratie geniala cu zeii astia ai lui noica. cugetarea ascunde mii si mii de vieti intrate in biblioteca sau invers, cu sensuri insirate, cred, pana la marte sau…venus???? 🙂

    tania 10 martie 2010 0:47 Răspunde
  • trecator, esti nascut de 1 iunie??? offf, iar o retin ad literam. aa, esti un copil. hehehehehe 🙂

    simona, chiar, vii si aici cu niste poze????

    tania 10 martie 2010 0:49 Răspunde
  • Tania, prefer luna, chiar neagra de e. pentru ca, zic ei, heart still beating

    http://www.youtube.com/watch?v=tS8YoSdl4KE

    un trecator 10 martie 2010 0:53 Răspunde
  • Calina, da, mi-ai mai spus. saru’ mana, tanti (ca sa respect si ziua copilului, si ca esti bunicuta – doar ce-ai spus ca ai nepotica 😛 )

    un trecator 10 martie 2010 0:57 Răspunde
  • offf, trecator, si care ma pregateam de pe acum sa-ti spun La Multi Anisori. 🙂 Hmmm, luna nu-i clara neagra. Juztine, ai prins vreodata luna plina in fotografie????

    tania 10 martie 2010 1:00 Răspunde
  • mai bine luna asta. 🙂 chitara inclusive.

    http://www.youtube.com/watch?v=ydw5qIycHE0

    eu spun ca omuldelamunte e thomasman si invers. 🙂 nu stiu, e ceva in neregula cu planetele lor. cred ca nu se mai toresc, adica…rotesc. 🙂

    tania 10 martie 2010 1:04 Răspunde
  • Tania, cu luna e de poveste. daca soarele se lasa prins (deh, mai prostut, ca barbatul) si la rasarit, si la asfintit, luna, daca nu ai un obiectiv potrivit, n-o prinzi. in toata splendoarea ei, vreau sa zic, ca de prins e doar o parere. am patit-o eu si era o minunatie de luna, in seara de 31 decembrie, cum n-am vazut de multe ori.

    un trecator 10 martie 2010 1:08 Răspunde
  • corect, trecator. stiu de asta. luna, in obiectiv? precum mercurul printre degete. trebuie un aparat performant pt asta, dar sigur juztine il are, la ce poze i-am vazut sub privire. eu nu am gasit un obiectiv potrivit pana acum, dar am ganduri mari. 🙂 sa mi-l cumpar. 🙂
    i-am reusit eclipsa, dar plenitudinea ei? niente. 🙁

    tania 10 martie 2010 1:13 Răspunde
  • Simona Catrina, stiu ca te bucuri pentru Alice. Prietenia voastra este sprijinul ei dintotdeauna. Permite-mi, te rog, sa te felicit si pe tine pentru fericirea prietenei tale. Cu siguranta, Paul, a avut mereu sustinerea si binecuvantarea ta. La multi ani, pentru frumoasa familie, Alice si Paul Buciuta! :).

    Moi 10 martie 2010 1:15 Răspunde
  • tania 10 martie 2010 1:17 Răspunde
  • Tania (Simona, ne scuzi, da?) nu stiu cat te ajuta aparatul. dar stiu ca te ajuta inspiratia. si Juztine, da, are. poti si plenitudinea sa o prinzi, eclipse intalnim la tot pasul. nu neaparat de luna. si poza de care spui tu, spuneam si eu. ca sunt sapte magnifici.

    un trecator 10 martie 2010 1:22 Răspunde
  • cam asha, trecator, eclipse se gasesc mai la tot pasul, plenitudinea ce obisnuieste sa scape printre degete. ori rotundul e prea greu, iar degetele prea firave, ori doar eclipsele sunt la moda in mileniul asta 🙂 ce ne-am face fara inspiratie??? aici ai si tu dreptate.

    da, chiar vorbim de aceeasi poza. 🙂 se vede, se simte fericirea celor sapte magnifici.

    tania 10 martie 2010 1:30 Răspunde
  • Eu tot cred ca voi „text-aniti” cu vre-un smart phone!
    Eu am ajuns acasa si nu pot tine pasul cu voi… ce sa mai spun de la birou!

    CristinaC 10 martie 2010 2:19 Răspunde
  • Va pup: )
    Dar ati stat prin noapte, nu gluma! Din pacate nu v-am putut insoti.
    Io am fost la sfat cu Thomasu-mi: ) Ne transmite ca nu e genul care pleaca doar sa vada reactii din urma-i, si nici nu revine din punctul A, cand el se indrepta rectiliniu si uniform spre B (ma rog, M, de la Marte)..
    Juztine e delicioasa la faza cu coliva, daca-mi da voie o s-o simt, cand si cand, ca pe-o sora de-a mea in ale cinismului si nu numai: ) Sper sa nu te superi pe mine, nu glumesc, nu-mi arde nici de caterinci-alivenci ,pur si simplu in unele fraze de-ale tale ma recunosc usor.
    Unde-ati zarit-o pe Simona in pozele alea cucoanelor? Tre’ sa-mi pun io ochelari? Am calarit cu privirea fiecare pixel si inafara de Anemari n-am recunoscut pe nimeni.Bine, pe miri, dar ei sunt frumosi oricum, asa cum sunt toti oamenii fericiti, deci ei nu se pun ca i-am remarcat: )
    Sa incepeti ziua fara tensiuni, ne gasim in vreo 2 ore la prima mea cafia: )

    Una 10 martie 2010 7:32 Răspunde
  • CristinaC : ) Nu, eu scriu mereu de pe computer, desi, la ce trafic e-n Bucuresti, am putea linistiti sa ne scriem de pe cell-uri.. Noapte buna, daca nu esti inca, deja, la ”dodo”, ne gasim maine la tine.Vina si tu mai des cu scriitura pe-aici, nu ne privi doar, pari (esti) super-tipa.

    Una 10 martie 2010 7:36 Răspunde
  • Ca sa va fac in ciuda sa stiti ca eu am fost la fericitul eveniment de sambata. Fericita sunt si eu ca am intalnit-o pe draga noastra Simona si am petrecut impreuna cateva ore minunate. Simona este magnetica, sensibila, frumoasa.

    Cristina Bizu 10 martie 2010 9:00 Răspunde
  • Buna dimineata la voi toti/toate.
    Eu ma culc si maine o sa imi lipsiti tare pana pe seara la mine. Ma duce managementu la un training out of the office … adica in alt campus si in alta cladire… va povestesc eu maine cum ne-am jucat de-a cine e mai bun pe ici si pe colo…
    Dupa traininig urmeaza sa vedem cine ” is let go..”.
    Have a nice day!/ noapte buna

    CristinaC 10 martie 2010 10:03 Răspunde
  • Cristina B, tu in loc sa ne ajuti sa nu ne mai scoatem ochii (nu intre noi, ca n-avem motiv, ci itindu-ne la poze), ne faci in ciuda? frumos iti mai sade ! 🙂

    un trecator 10 martie 2010 11:20 Răspunde
  • uf, da, sunt cam cinica, cateodata si cam sceptica – metehne de om mare.
    tania si trecator – nu merit laudele voastre… nu, n-am cautat luna, dar mi-ar placea mai mult un cer instelat, cum mai vezi la munte in noptile senine. si niste stele cazatoare „on top”.

    juztine 10 martie 2010 12:31 Răspunde
  • una, cum reusesti tu sa vorbesti tu cu thomas, daca el nu scrie aici?!

    juztine 10 martie 2010 12:33 Răspunde
  • Cristina Bizu, draga mea, ma coplesesti, ar trebui sa ma apar cu modestie, dar tentatia de a te crede e prea aprinsa, sunt un biet muritor pacatos, magulit si topit. Esti prea buna cu mine!. 🙂 TU esti o persoana cu totul speciala, frumoasa, eleganta si rafinata, a fost o placere si-o onoare sa te cunosc, m-am simtit minunat in compania ta (si-a Anemonei, a lui Anemari, a Andei, a Monicai, a fetelor pe care le cunosteam de pe blog si, in sfirsit, le-am intilnit…). Si abia astept sa te revad, Cristina draga, pe 27 martie, la Brasov! Cind vin si eu, impreuna cu Alice – care isi lanseaza cartile noi, precum stiti („Cartea dragostei Avon” si „Dragostea e un bonsai”). A-bia as-tept!!!! 🙂

    Simona Catrina 10 martie 2010 13:18 Răspunde
  • Moi, scumpo, ai dreptate, ma bucur enorm pentru Alice si Paul, sunt asa fericita!…

    Simona Catrina 10 martie 2010 13:20 Răspunde
  • Thomas Man, am stiut de mult ca acest moment va veni. Momentele in care ma simt in imposibilitatea de a repara ceva sosesc la timp, nu ma cruta niciodata. Nu apuc sa ma uit prea mult in zare dupa clipele cind pierd oameni apropiati mie. Stiu ca e inutil sa manevrez o retorica picurinda si sa te rog sa nu pleci, fiindca nu am nici argumente, nici suficient calm pentru a-mi sprijini apelul. Imi asum ingratitudinea, limitele, pasivitatea si lipsa de consecventa in anumite arii. Mi le-am asumat toata viata. Sigur, asta nu rezolva prea mult din problema, dar macar imi da senzatia ca inteleg ce mi se intimpla. Imi pare foarte rau ca pleci. Cu atit mai mult cu cit stiu ca ai vorbit serios.

    Simona Catrina 10 martie 2010 13:25 Răspunde
  • Juztine, nu-mi asum merite sau tratamente speciale, discut cu el exact asa cum faceam si pe vremea cand posta pe-aici si nu dadea semne ca n-o sa mai apara.
    Am spus si-n alte dati ca e vorba de componenta mea onirica: )

    Una 10 martie 2010 14:43 Răspunde
  • mai degraba m-as baga un pic in seama cu voi . si v-as spune ca…ma marit!!!brusc. eram cea mai singura fiinta de pe pamant.iar acum totul s -a schimbat inexplicabil.dupa ani si ani de zbucium,am ajuns la liman.cine nu m-a vrut, m-a parasit. si cine ma vrea ,ma ia de nevasta.
    am nevoie de trecator si de thomas sa ma duca la altar.caci din pacate eu nu mai am tata.
    vorbesc foarte serios. asa ca thomas,hai,scoate fracul,vino la datorie.lasa fitzele de despartire. mireasa are nevoie. 🙂

    Lm 10 martie 2010 15:15 Răspunde
  • : ) Lm, congratulation!
    Eu ma ofer sa-ti organizez party-ul de burlacie: ))
    Daca au chef, poate ma acompaniaza si Juztine cu Tania, de ce nu si Calina?!
    CristinaC e cam departe, geografic vorbind..din pacate.
    Promit ca nu-ti aduc unsurosi pe scena, ma gandesc la ceva mai elaborat si funny pe bune_de_tot: )
    Pe Simona am putea-o invita sa-ti potriveasca in plete cununa de flori de lamaita, daca faci tot deranjul aferent ideii de maritis, adiq si nunta si buchet si tot ”sablonul”..: )

    Una 10 martie 2010 15:23 Răspunde
  • Felicitari Lm ! Fericire maxima si fara de sfarsit ! Asa vesti sa tot primim ! Cine urmeaza ?

    Marina 10 martie 2010 15:33 Răspunde
  • Lm, felicitari! Asta da fericire!

    Eu nu ma marit, ca nu mai am de unde :), dar astazi mi-am castigat libertatea profesionala. Drumul spre inovatie si evolutie ma preintampina sublim catre valorile catre am aspirat. Lm, si eu sunt fericita astazi! 🙂

    tania 10 martie 2010 15:37 Răspunde
  • felicitari, dragelor 😛

    juztine 10 martie 2010 15:43 Răspunde
  • Tanio, si tie bafta maxima.Acum un an pe vremea asta si eu ma bucuram de o libertate vecina cu a ta.A fost magnific, aproape o luna am respirat nesatios aerul care brusc avea mai mult oxigen decat inainte cand trageam la un jug (ne)imaginar..

    Una 10 martie 2010 16:32 Răspunde
  • Ah, una, iubesc aerul asta. 🙂 M-am desprins cam greu, ce-i drept, de parca divortam. Stii senzatia aceea cu peretii care se prabusesc peste tine si inainte de amenintarea asta, iti strang toti porii, subjugandu-ti respiratia?????? Ufff, dau chef astazi. :))))) Tin pana maine. 🙂

    tania 10 martie 2010 16:37 Răspunde
  • multumesc fetelor…Una draga sunt de acord.accept.pe bune. ma las pe mana ta. la cat de fresh e scrierea ta, sunt convinsa ca si tot ce faci e pe masura. dar evident cu prezenta obligatorie tania,juztine,calina,iana,marina,simona si oricine mai vrea. cu mare drag…
    da…va fi cu nunta mica,eleganta si cocheta ,buchet de margarete,flori in par…furatul miresei…

    mai in gluma mai in serios, spuneam ca imi renovez casa,apoi trec la job, apoi viata.
    si uite ca am terminat casa,am plecat la barcelona, am venit si mi-am dat demisia din jobul pe care il aveam,iar acum…am dat de toti peretii lacrimile,asteptarile,ranile…si o iau de la un alt capat.din nou si pt totdeauna.dzeu le-a aranjat bine de tot si azi simt in mine o liniste vindecatoare, dupa ce ani la rand am ratacit a nimanui,pt ca nu m-a vrut nimeni.

    va imbratisez.sunt linistita si impacata.

    Lm 10 martie 2010 17:14 Răspunde
  • Lm, asta este anul fericirii. Clar! Ai dat cu lacrimile de toti peretii??? Buuuun. 🙂

    tania 10 martie 2010 17:24 Răspunde
  • mai, ce tari sunteti fetelor! bravo!!

    juztine 10 martie 2010 17:58 Răspunde
  • : )
    Io tocmai am iesit dintr-un meeting ciufulibil: ))
    Ca tot vorbeam de demisii si linisti, desi deocamdata nu e cazul sa bag o plecare noua, tocmai ce-am schimbat jobul acum un an..
    Leme-ule, ce sa-ti spun?! DA-ul sa-ti fie pe toata viata si sa fii fericita si de decizie si de ‘mnealui!
    Cat priveste actiunile mele pe care tu le crezi desavarsite, crede-ma, nu-s chiar asa o specialista in organizari, si nu fac acum parada modestiei, pur si simplu-mi stiu limitele..Dar o sa ne descurcam, cred, noi sa fim sanatoase si voioase!

    Una 10 martie 2010 18:30 Răspunde
  • Lm, daca vorbesti serios (si vorbesti, simt pulsul…), sunt foarte fericita pentru tine, suna grozav! 🙂 Sa ne tii la curent cu mersul si stralucirea lucrurilor…

    Simona Catrina 10 martie 2010 18:44 Răspunde
  • Una, draga mea, ce rol serafic am in nunta dragei de Lm… 🙂 Hai ca primavara asta are bobocei norocosi, vad!

    Simona Catrina 10 martie 2010 18:45 Răspunde
  • Tania, nu stiu detalii, dar fericirea ta e foarte convingatoare. Sa fie intr-un ceas splendid – orice-ai fi facut! 🙂

    Simona Catrina 10 martie 2010 18:46 Răspunde
  • Trecatorule, eu am privilegiul (si tristetea) sa stiu ca Thomas n-o va duce pe Lm la altar, deci situatiunea se va baza pe tine. 🙂 Asta e un hal nobil de a forta mina cuiva si mi-l asum. Taci, mm? 🙂

    Simona Catrina 10 martie 2010 18:48 Răspunde
  • Cred ca incep sa ma dezmeticesc si sa-mi dau seama ca voi, nu numai ca va cunoasteti, dar sunteti si prieteni. Pentru cei care aterizeaza pe blog, conversatia apare un pic precum cea din “The Mad Hatter’s Tea Party” din “Alice in Tara Minunilor”. Cred ca inteleg, dar de fapt nu inteleg nimic si stau pe o crenguta zimbind ciudat precum The Cheshire Cat. Cel putin in ultimile zile dialogul imi suna cam asa:

    Cheshire Cat: Oh, by the way, if you’d really like to know, he went that way.
    Alice: Who did?
    Cheshire Cat: The White Rabbit.
    Alice: He did?
    Cheshire Cat: He did what?
    Alice: Went that way.
    Cheshire Cat: Who did?
    Alice: The White Rabbit.
    Cheshire Cat: What rabbit?
    Alice: But didn’t you just say – I mean – Oh, dear.
    Cheshire Cat: Can you stand on your head?
    Alice: Oh!

    Va doresc sa va bucurati in continuare de prietenie si comunicare. Eu voi mai poposi din cind in cind, cu placere, in cite un pom.

    Odille 10 martie 2010 20:32 Răspunde
  • Odille, ramai si indrazneste. nu ne cunoastem 🙂 dar nimeni nu ne impiedica s-o facem in momente festive 🙂

    un trecator 10 martie 2010 20:33 Răspunde
  • Acum….Simona, nu tac. Pot spune ca de cand ai dat branci anului nou, de cand ne-ai popus renovari, dupa cum vezi se petrec numai lucruri bune. E un motiv bun sa stam in preajma ta, se pare ca ai avut mana buna 🙂
    Am vazut la servici bucuria anuntului. Si pentru ca vreau sa accept propunerea, dar nedorindu-mi sa incurc mireasa cu nimic din cauza unor variabile independente de mine, am rugamintea sa-i transmiti adresa mea de mail, daca poti si ai timp, sa ma pun de acord cu ….copilul (nu radeti, da? asa imi venea sa-i spun calinei cand o mai tachina : „ce-ai mai, cu copilul?” ) 🙂

    un trecator 10 martie 2010 20:38 Răspunde
  • Odille draga, chiar nu ne stim decat de-aici..
    Dupa cum constati, eu cu tot cu oniricu-mi am cazut pe scari dupa Thomas, Tania, cu Juztine si trecatorul, mai fac uneori cu schimbul, sa ma adune de pe pietre, LeMe-ul tocmai ce-a inclinat din capsor a ”Da” in fata indraznetului norocos care-a incercat ”the proposal”.De CristinaC stiu doar ca vietuieste in Canada si ne citeste pe apucate razand uneori de rasul nostru, alteori de si cu noi: ).
    De Alice tocmai am aflat ca se numeste Buciuta, iar pe Simona, omul nostru de baza, eu, si majoritatea celor de-aici, cred, o stim si ne e prietena buna, prin scrisul ei suplu si stilu-i greu de confundat.Apropo de stil, remarc in Tango-ul ultimelor numere mici epigoni de-ai tai, Sim, draga mea, dar tot nu-s sanse, in ce ma priveste, sa te-ncurc vreodata cu alt nume si alt om: ) Te imbratisez. Sper ca nu esti inca oripilata de Bucurestiul asta iernatic de 2010 in care te-ai decis a poposi o vreme..

    Una 10 martie 2010 21:13 Răspunde
  • Lm, te mariti cu tipul care a venit dupa tine la Barcelona? mie-mi pica fisa mai greu, dar si cand imi pica…pica direct pe picior 😛

    trecator, cand ai zis mana maicii domnului m-am gandit la o icoana, la o mana, samd (asta-i pt odille, sa o induc si mai mult in eroare. odille, te-am indus?)

    juztine 10 martie 2010 21:13 Răspunde
  • Si totusi, domnul muntean vad ca a pus de-o mica si sprintara greva..: )
    Trecatorule, daca tot esti tu asa smecher si o sa ai rolul de insotitor la altar, n-ar fi rau:
    1. sa-ti renovezi o tzar’ colectia de kilt-uri
    2.sa iei, de control, si un armani pentru seara festiva
    3. sa-ti mai achizitionezi inca unu’, de ai deja, sa fie de new colection: )
    4. sa-l gasesti, sa mi-l scoti din pamant, din iarba verde pe Thomasul meu preferat, sa fie la marele event al Lm-ului si sa dea instructiuni irefutabile DJ-ului
    5. sa gestionezi perfect algoritmul de aplicat in actiunea ”furtul miresei”, aici cred ca-ti poate fi copilot domnul muntean, el pare genul care stie multe cotloane sigure
    6. punctul PATRU este obligatoriu, restu’s negociabile: )))

    Una 10 martie 2010 21:22 Răspunde
  • io m-as fi gandit la o mana care ar fi iesit chiar din icoana!
    deja devin blasfemica, uf, cat ma urasc uneori, cand fac aiurea haz..
    dar tot va dau un send mic!
    Tanio, unde esti? Iar te-am scapat la shopping prin mall-uri?: )

    Una 10 martie 2010 21:24 Răspunde
  • una, armani face si kilturi? ma gandesc ca in felul asta m-as scoate si as avea si un aer mai autentic….scotian :)))

    un trecator 10 martie 2010 21:26 Răspunde
  • Si ma gandesc, zambind incantata computerului (ca in el sunteti voi) ca LeMe-ul si-a gasit combinatia ideala de Ilinc & Calin: )

    Una 10 martie 2010 21:27 Răspunde
  • Trecatorule, dreaq stie! Tu sa fii intolit cum trebe, sa nu faci de ras masa de ciatisti de la nunta Lm-ului, ca ne da Sim dup-aia un big ignor asezonat cu ban pe viata aici! N-o sa ne mai scoata nimeni din spam-list: )))

    Una 10 martie 2010 21:29 Răspunde
  • Iar am luat-o razna pe-aici si nu ma mai opresc din tastat! Asadar, iar o sa ma/ne banuiasca doamna canadeza CristinaC de postat de prin metrou pe i-phone: ))))
    Thomaas?
    Hai odata inapoi, sunt toata o cadere de stele.De mare!

    Una 10 martie 2010 21:32 Răspunde
  • bine, mai, ca sa va reprezint pe toate (deocamdata nu mai pot spune si toti, am ramas intr-o minoritate deplina) am sa vad, pe langa kilt o sa mai caut o rochie, un taior, bluze, palarii, mai astept sugestii, dar in cazul asta mi-as dori sa o faca maine, cat inca mai e rece, ca la cate straturi voi avea pe mine, s-ar putea sa ma topesc :))

    un trecator 10 martie 2010 21:39 Răspunde
  • Una, draga mea si Justine, abia, abia incepusem sa inteleg ce spune Thomas, folosind toate dictionarele pe care le am la indemina si apoi a disparut.
    De ieri mi-am dat seama ca nu mai inteleg nimic, asa ca m-am suit frumos intr-un pomisor si ma bucur de ce scrieti, fara sa inteleg in cea mai mare parte.

    Draga Trecatorule, iti multumesc.

    Odille 10 martie 2010 22:45 Răspunde
  • Draga Lm ce bineee… sa ma pui si pe mine pe lista de invitati, da?
    abia apuc sa va citesc… sint prea ocupata si acasa si la serviciu… dar simbata.. are mama o fetita de doi ani!!! iiieeeiii.. va astept la tort pe toti!!

    iana 10 martie 2010 23:14 Răspunde
  • Una, da, din nou, m-ai uitat prin mall. Fix la shopping, pe la raionul de pantofi, de pantofi si pe la raionul de de pantofi. 🙂

    Asta dupa ce am constatat ca dimineata, in loc de fulgi de nea pieptanati de soare, m-am trezit sub eclipsa de luna, fir-ar….
    Si, in timp ce ma pregateam sa-mi gasesc ochelarii speciali, guess what. :)Eclispa mi s-a dezvaluit in toata goliciunea ei atat de ademenitoare de parca ea era femeie, iar eu barbat. Ce sa fac….m-am urcat la ultimul etaj al turnului si am luat-o la pas. Pasul unu, pasul doi, pasul 2093480249320 etc. Vedeam stanci schingiute, parasite in cea mai aspra dintre fortele gravitationale, vedeam praf, nisip, pfuu cata nisipeala. Cand ma uit in urma? Pasii mei. Goi. Plecasem desculta, fara pantofi, ce sa mai spun de cizme. Urmele talpilor mele- si mai prafuite, una in graba ceilelalte. Graba spre ce? Am inteles ulterior, dupa traversa lunii, cand mi-am izbit privirea de o stanca, mai degraba zid. Zidul chinezesc?? Imeeeeeeeens si pe etaje. De sus pana jos, scrise in hieroglifa- succes, bani, renume, statut, bani, succes. Nu intelegeam nimic. Pana ce n-am vazut niste ochi bulbucati la temelia zidului, am fost intr-o ceata totala. Ochii astia aveau niste cearcanee, iar cearcanele – si ele- notate tot in hieroglifa. Dezmeticindu-ma, prind cuvantul- Li-ber-ta-te. Cu L tremurat, cu t-urile scofalcite, cu r-ul infrigurat, prins in turturi de nepatruns. Si… am inteles- tot zidul ala o chinuia atat de tare de nu se mai putea scoate din temelie. Imi trebuiau vreo zece perechi de maini. Mi-am sunat prietenii. Si, din nou surpriza. Cine sa se catere, de nebun, pe-o eclipsa de luna???? Cine? Si descult… Am inceput sa numar invers si…mi-a iesit. Din zece perechi, au ramas doua. Doua perechi de maini. Adica doi prieteni din zece? Cam asha…Dar prieteni….si ei- partizani ai libertatii. Ca si mine.

    De azi sunt libera, simona. Cam acestea sunt detaliile si…iti multumesc. Una, maine mai bag o repriza de shopping. Cred ca tot pe la pantofi.
    Va pregatiti de nunta sau ce vad???

    tania 10 martie 2010 23:46 Răspunde
  • iana, la multi anisori pentru printesa! 🙂 Unde esti??? ca venim la tort. De fapt, sunt pe lista ori ba???? 🙂

    tania 10 martie 2010 23:51 Răspunde
  • trecator, da, exista armani kilt dar…armani kilt jacket 🙂 se spune ca au cele mai reusite buzunare ever. 🙂 cat priveste pretul, habar nu am, dar se pare ca pe comanda te duce mai ieftin. 🙂 tu nu erai cumva mai mult prin maieu pe aici si thomas cel imbracat la costum?????? :)))

    Lm, pijamas party inainte de nunta????
    Odille, imi dai impresia de primavara, daca te cateri in varf de pom. 🙂 Pomul in sine e….primavara, nu-i asha? Scoboara-te! 🙂 ne vezi si de la aceeasi inaltime. 🙂

    tania 11 martie 2010 0:56 Răspunde
  • tania, toata lumea e invitata!

    Lm vrei sa-ti organizam petrecerea burlacelor?

    iana 11 martie 2010 1:43 Răspunde
  • Nu inteleg de ce trebuie sa asteptam fiece inceput de luna sa cumparam revista Tango pentru a citi articolele scrise de dmns. Nu sunt din Romania si tot trecind citeodata peste Prut, cumpar revista ramasa pentru a mai savura cititul acestor articole, scrise cu atita delicatete, rafinament, umor si profunzime. Credeam ca nu aveti carti editate dar am gasit doua. Si din pacate doar doua. Daca ati edita cite o carte pe sezon cred ca le-as citi flaminda cite 10 ori fiecare!!!!! mult succes cea mai tare jurnalista!!!!!

    Olga 11 martie 2010 4:16 Răspunde
  • Buna seara.

    Am ajuns la voi . Mi-ati lipsit in timpul zilei! Bine macar ca v-am gasit cu vesyi bune si pregatiti de nunta!
    Managementul ne-a supus la o re-educare astefel incat sa devenim ” Simply the Best” drept care toata ziua in creier mi-a sunat a Tina Turner… la cei multi ani ai ei miscandu-se in ritmurile acelei melodii…
    Apoi am avut o experienta foarte neplacuta intr-un magazin alimentar…. am fost martora unuei „arestari” pentrui shop lifting” …da se intampla peste tot chair si in Canada…
    Am revenit si a trebuit sa las internetul mamei care uramareste cu constiinciozitate serialul de epoca Aniela pe postul TV Acasa…si eu ma bucur la vedera unor actori de o mare valoare ( Dan Condurache).
    Apoi am avut de gatit de pornit masina de spalt si iata-ma… citindu-va cu drag si dor!

    Odille, sa nu ai nici un complex… Acest grup de bolggeri sunt absolut nemaipomeniti, prieteni virtuali, terapeutici si dragi!
    M-au primit ca si cum m-ar fi stiut de mult… ei care se stiu de mult mai mult timp si m-au facut sa ii iubesc si sa devin dependenta… Daca ma intreab sotul de ce mai vreau in Romania ii voi spune ca vreau sa ii strang undeva pe o terasa sa ii cunosc in realitate si sa le spun cat sunt de BUNI!

    Simona… te cam invidiez ca esti acolo cu ei! Si BTW mie tare dor de tine.
    LM daca vrei eu pot sa fiu gazda petrecerii tale de bachelorette ( sperlling? ) si tania… vino sa te duc eu la magazine de pantofi de zece ori mai bune si mai ieftine decat la Bucuresti!

    Una… ma crezi chair asa de batrana ca ma iei cu domana… Pai sune si tu … cum altfel sa cred ca scrieti si raspundeti cu asemenea viteza daca nu va tipa smart phone-ul in buzunar si va anunta ca a mai venit un RSS pe Coments la SImona Catrina’s Blog…

    Nici nu mai stiu cum sa spun.. noapte buna… buna dimineata sau ca in Canada .. Hi! How are you today?

    CristinaC 11 martie 2010 5:32 Răspunde
  • Simona, adun gasca si o punem de-un TANGO la Brasov pe 27. Sunteti invitati si voi, prietenii Simonei de pe blog.

    Cristina Bizu 11 martie 2010 9:43 Răspunde
  • neata neata voua dragilor.
    v-am citit,am zambit cu drag. va multumesc la toti pt propuneri. accept orice,sunt deschisa la orice ne poate aduce impreuna intr-un spatiu si real.
    Simona, va voi tine la curent cu mersul…eventul -ului.
    trecatorule , copilul iti multumeste de pe acum. dar ia in considerare instructiunile unei. musai. tol festiv si dj man(thomas man).
    da juztine, de la barcelona mi se trage…. 🙂
    tania, facem ce party vrei si shopping de pantofi…rosii pt tangouri ametitoare si dezmatatoare… 🙂
    iana la multi ani pt fetita mamei.evident ca sunteti pe lista toti,carora v-ar fi drag sa ne intalnim si sa o facem lata,taman cand io imi pun pirostriile.
    odille, nu ne stim decat in masura in care ti-au povestit si ceilalti, dar eu zic ca merita incercat si demersul de a ne intinde la o cafia pe bune sau la un vin rosu intr-o seara la brasov…hmmmm…tare m-as baga la invitatie.

    sa ma deconspir acum un pic, as vrea sa va spun ca eu am scris sub numele meu real pe blogul lui Alice. am si cunoscut -o pe Alice.m -ai scriu, dar mai rar. iar acolo, mi-am facut 4 prietene cu care pastrez relatia in viata de zi cu zi. cu doua dintre ele m-am si intalnit. si mai urmeaza sa ma intalnesc si cu a treia. am legat ,zic eu, relatii fructuoase,care ma bucura,care m-au facut sa ma simt alt om….(numai calina nu m-a vrut 🙁 )
    asa ca…se pare ca de noi depinde totul…

    Lm 11 martie 2010 10:50 Răspunde
  • http://www.youtube.com/watch?v=7Jfli5VaSws

    una, oare se potriveste asta pt thomas? ce zici??sa vina inapoi… 🙁

    Lm 11 martie 2010 11:14 Răspunde
  • Buna dimineata plus hello !
    CristinaC eu te numesc doamna nu din cauza varstei, ca habar n-am cati ani ai, ci pentru ca mie asa mi te arati, ca o lady adevarata, dusa de ceva vreme pe meleagul canadez..
    Tanio, e clar, te-a panicat nunta LeMe-ului ca n-o sa ai ce incalta..Sau, din libertate profesionala ai plonjat direct in shopping compulsiv; )

    Una 11 martie 2010 11:30 Răspunde
  • Ciao LeMe-ule. Thomas nu mai vine. Decat oniric si selectiv, probabil..
    Iana, sa-ti traiasca fetita, aveti program incarcat in weekend, e clar; )

    Una 11 martie 2010 11:33 Răspunde
  • Dragele mele si draga trecatorule, bine v-am gasit si ma bucur ca v-am intilnit.
    iana, sa-ti traiasca fetita. Este o virsta minunata.
    Lm, felicitari, sa fii fericita.
    Va scriu in graba, dar ma bucur mult sa va citesc.
    O zi frumoasa.

    Odille 11 martie 2010 13:26 Răspunde
  • Buna ziua tuturor, va citesc de foarte mult timp. Sunteti cu totii magnetici (atat gazda cat si oaspetii blogului „rotund” ).
    Am vrut de ceva timp sa va scriu, dar nu mi-am gasit niciodata startul pentru scriituri mai stilizate.
    Am urmarit-o mai ales pe Una. ( e absolut „delicios” stilul ei)
    Cat despre subiectul propus de Simona, sunt in asentimentul lui Doru (chiar asa cred eu ca stau lucruriile la barbati)
    Sa aveti o zi interesanta…mai revin..

    Lorelai 11 martie 2010 13:52 Răspunde
  • mai bine…

    http://www.youtube.com/watch?v=yYe6tmrFxbw

    musai la maximum. 🙂

    tania 11 martie 2010 14:24 Răspunde
  • lorelei, astazi, esti cumva omuldelamunte?

    Odille 11 martie 2010 16:27 Răspunde
  • Lorelai si eu sint de acord cu Doru si as fi „si mai de acord” daca nu s-ar fi oprit la jumatate.
    Din postul lui lipseste exact jumatatea in care sa ne vorbeasca despre barbati. dar nu s-a dorit impartial. si e dreptul lui.

    iana 11 martie 2010 16:45 Răspunde
  • iana, cred ca Doru a vrut sa vorbeasca doar despre femei, din punctul de vedere al unui barbat.

    un trecator 11 martie 2010 16:57 Răspunde
  • cred ca pe noi ne intereseaza, mai degraba, discutiile despre barbati. si daca sunt din punctul de vedere al unui barbat, si mai bine.

    juztine 11 martie 2010 17:14 Răspunde
  • Juztine, m-am uitat inca o data, la fel de atent. nu i-a raspuns nimeni, nimic lui Doru la acel moment. si desi ar putea suna ca o rautate, nu este, dar nu cred ceea ce spui 😛

    un trecator 11 martie 2010 17:58 Răspunde
  • pai eu nici nu i-am vazut mesajul, daca a stat 12 ore in moderare, cine sa-l observe? 🙂

    juztine 11 martie 2010 18:05 Răspunde
  • CristinaC, multam de invitatie. Acum, sa nu crezi ca sunt chiar atat de obsedata de pantofi sau preadescaltata de ei. 🙂 A, pantoful rosu ramane cel rosu, fireste, dar cine nu-l agreeaza pe cel negru-clasic sau crem sau gri?
    Una, pt nunta LM-ului, am. Pantofi 🙂

    Lorelai, asha spuneam si eu despre stilul Unei- este delicioasa. 🙂

    Bine ai venit, Lorelai! si tu, Olga, care esti sigur din Chisinau. 🙂

    tania 11 martie 2010 18:07 Răspunde
  • juztine, trecator, acum am venit si eu de….acasa:

    ei bine, asta e prea tare:

    Suntem facuti altfel, suntem alte persoane, pe care nu le detineti, sufleteste, decat temporar si a caror afectiune si admiratie le pierdeti prea usor pentru ca le conjugati prea mult dupa propriile voastre dorinte si asteptari. (doru)

    tania 11 martie 2010 18:24 Răspunde
  • da, si mie mi-a placut partea aia cu ‘detinutul temporar’

    juztine 11 martie 2010 18:33 Răspunde
  • da, la asta ma refeream si eu, juztine. 🙁 e nedrept, nu-i asha? mai ales cand vine din partea unui barbat.

    tania 11 martie 2010 18:37 Răspunde
  • si de ce se aplica asta numai la femei?
    nu e generala chestia? barbatii nu fac acelasi lucru? „ne conjuga” dupa propriile lor dorinte si asteptari?
    e natura umana… iubesti, admiri si incepi sa adaugi pe ici pe colo, amesteci ce ai vrea sa fie cu ce este… si tot asa…

    iana 11 martie 2010 18:41 Răspunde
  • e doar parerea unuia…

    juztine 11 martie 2010 18:41 Răspunde
  • Am răvăşit Google, care-şi şterge broboanele ridicând neputincios din umeri.L-am îngenuncheat şi am poruncit vizirului să-i dea 1001 bice pe spinarea tatuată şi cu număr de serie de motor de căutare.
    Mă mustră conştiinţa administrată cu îndemânare atâta amar de ani, după ce Google mi-a mărturisit printre suspine şi tuse convulsivă că Thomas are restricţie de la comenduire de a mai săvârşi neînţelese.
    Net este oriunde pe Pământ. Nu asta-i opreliştea! Are împiedicare în scris de la ierahicul superior şi oriunde ar apărea, este o paradigmă a inconfundabilului care i-ar atrage oprobiul dacă ar săvârşi-o.
    Mi-am pus munţii să se bată cap în cap, în van. Thomas nu este pe Terra…
    @ Unt recător- în cartierul cu veşminte alese, se află şi un boutique cu bikini pentru kilt-uri în carouri, de ocazii de nuntă sau botez.
    Pentru muzică am tocmit YouTube pentru 3 zile şi 3 nopţi. Vine numai cu tangouri, valsuri, lambada, pentru această suită de doamne distinse din cenaclul comentatoarelor.
    Prin clasa a II-a, fetele se strângeau în cerc pentru a dansa şi cânta. Prindeau şi câte un băiat sau doi. Noi băieţii, fugeam la o miuţă, lapte-gros, bâză şi ne spărgeam în hohote de cei rămaşi la gavote şi cotillioane.
    Am ezitat mult, după plecarea lui Thomas să mai apar printre voi. Chemarea sirenelor pentru un biet Ulysse de munte a fost mai îmbietoare decăt vâslirea spre ţărm, unde să nu mai aud cântecele voastre a desfătare perpetuă.

    Omuldelamunte 11 martie 2010 19:09 Răspunde
  • exagerezi

    juztine 11 martie 2010 19:12 Răspunde
  • Tania, Juztine, da, este parerea lui. si mie mi-a sarit azi in ochi, la recitire. insa poate ca asa a simtit el (Dorule, unde esti?) si atunci este trist. fiecare se exprima prin prisma experientelor traite.
    iana, sunt de acord cu ultima parte.
    Juztine, si eu spun acelasi lucru
    Omule, puteai sa-mi spui ceva de genul Unt_(F)recator, ma simteam mai usor, mai pufos, mai spumos chiar! daca se pune problema si de bikini la kilt, cum spui tu, renunt, caut altceva.

    un trecator 11 martie 2010 19:26 Răspunde
  • OdelaM,fiiiiiisssss…!!!

    Bunicuta 11 martie 2010 19:31 Răspunde
  • Odille, nu sunt omuldelamunte.:)…suspiciuni mari intre voi de cand cu plecarile astea.
    Asa e trecatorule, nimeni nu a observat mesajul postat de Doru. Eu da, pentru ca m-am izbit de cuvintele lui intr-o forma mai putin virtuala si mai mult reala.
    Multumesc de primire Tania…
    Sustin „strigarea” trecatorului: Dorule, oricine ai fi… mai spune-ne.

    Lorelai 11 martie 2010 20:03 Răspunde
  • Lorelai, il strigam pentru ca singur a spus ca citeste fiecare postare a Simonei. sper sa citeasca si mai jos. si sper sa mai zica, asa cum spui si tu, ca nu musca nimeni pe-aici. aaa, uitasem, doar cateii Juztinei, dar aia sunt in parc.
    Juztine, ultima ninsoare, spuneai tu? si asta de azi e cea viitoare? 😛

    un trecator 11 martie 2010 20:23 Răspunde
  • ha, omuledelamunte, ce mai desfatare. da, ai spus bine. 🙂 wellcome back!

    trecatorule, cred ca zici si tu bine. sa vina dorulet sa ne spuna mai multe. eu chiar vreau sa stiu detalii. 🙂

    juztine, da, a cam exagerat MM.

    Am ezitat mult, după plecarea lui Thomas să mai apar printre voi. – motivul nu-l inteleg MM. De unde ezitarea?

    tania 11 martie 2010 20:40 Răspunde
  • tania, da’ ce efect are libertatea asta asupra ta ! toata lumea (le) zice bine ! :))))

    un trecator 11 martie 2010 21:28 Răspunde
  • 🙂 ehei, trecator. Da, cam asha. 🙂

    E precum starea unui om trecut prin cumpana accidentului propriei libertati. Si daca, dupa descarcerare, i-au mai si functionat toate motoarele vitale, inseamna ca nici n-a mai fost nevoie de terapie intensiva. Sau sa si fost necesara resuscitarea libertatii pe masa de operatie, tot pricepeam bine sa ma respir din toti rarunchii, sa vad cerul roz si ninsoarea blue, proportionandu-mi mirosul in functie de gust si viceversa. Da, de trei ori da, zilele astea imi priesc, pentru ca ma circula un mare soi de vitalitate, atat de bun soiul asta incat nu mai iau liftul pentru patru etaje spre ziua de maine, pentru ca strabat urcusul lor cu mult inainte de a-si deschide usile. 🙂 Liftul, nu ziua de maine. 🙂 incerc sa gasesc o melodie sa ma exprim mai voioasa 🙂

    tania 11 martie 2010 22:19 Răspunde
  • pana la mine,

    o dedicatie pt LM, cea care a dat cu lacrimile de pereti

    http://www.youtube.com/watch?v=m00M7j0-2oU

    tania 11 martie 2010 22:49 Răspunde
  • pt Una, intrucat este chiar…depeche

    http://www.youtube.com/watch?v=FJYqOpSk288&feature=related

    tania 11 martie 2010 22:53 Răspunde
  • Tania, daca ii iei pe toti la rand acum, pana ajungi sa dai exemplul ala pentru tine se face ora sa intru in sut :))

    PS acu’ sa fac si eu ca Doru, de ce sa fie reprezentanta a sexului vostru in dedicatia data copilului, cand poate fi cineva din tabara noastra? 😛

    http://www.youtube.com/watch?v=TQQ6SfPZggw

    un trecator 11 martie 2010 23:00 Răspunde
  • pt Justine, ca-i dintr-o bucata. 🙂

    http://www.youtube.com/watch?v=JnET4DaVZMg

    tania 11 martie 2010 23:03 Răspunde
  • hai, trecator ca aici ai fost fain. 🙂 stai ca mai am cateva dedicatii. le fac in seara asta ca promisesem de ieri ca dau chef si….m-am chefuit doar eu in prispele mele. 🙂 dar la cu ce muzica vii si tu…..deci, ma misc repede. promit 🙂
    fara numar, ok?

    tania 11 martie 2010 23:07 Răspunde
  • voala, urmai chiar tu. daca e trecator sa fie….kilt:)

    http://www.youtube.com/watch?v=j3D4cwMD7BI

    tania 11 martie 2010 23:12 Răspunde
  • pt thomas man, pentru ca era din damien rice. damien prezent, el nu. 🙁

    http://www.youtube.com/watch?v=5YXVMCHG-Nk

    tania 11 martie 2010 23:14 Răspunde
  • well, tot special pt omuldelamunte si ilinca doar si doar si doar a lui:

    http://www.youtube.com/watch?v=myy_FMrIz9w&feature=related

    tania 11 martie 2010 23:18 Răspunde
  • pt odille, caci vine cu toti pomii primaverii renascuti:

    http://www.youtube.com/watch?v=aJq2VAnfPtw

    tania 11 martie 2010 23:22 Răspunde
  • pt iana, ca-i strong 🙂

    http://www.youtube.com/watch?v=bkBYVNrjjIs

    tania 11 martie 2010 23:26 Răspunde
  • Mulţumesc Tania. Chiar mi-a făcut plăcere să văd „The Great Expectation” materializate intr-un dans şi un sărut . Parcă-i din filmul meu…

    Ozone pe glob:

    http://www.youtube.com/watch?v=1kiWFcUAzhw&feature=player_embedded

    Omuldelamunte 11 martie 2010 23:29 Răspunde
  • pt cristinaC, C de la Canada, C de la Celine:

    http://www.youtube.com/watch?v=Qdjt0mWWH_M&feature=related

    tania 11 martie 2010 23:31 Răspunde
  • pt simona, pt ca-i tango:

    http://www.youtube.com/watch?v=wZk-LJ_KCMg

    sper sa va priasca stropul de muzica, eu nu mi-am tinut decat o promisiune. canturile sunt, fireste, dedicate tuturor, dar, ce sa fac, daca voi imi sunteti cei mai dragi 🙂 in oricare ordine. 🙂

    tania 11 martie 2010 23:38 Răspunde
  • so, reascultandu-va, se cere o modificare 🙂

    trecatorule, m-am pacalit cu…kiltul tau cu tot. 🙂 nu prea esti tu pe aici, asha cred. rectificare:

    http://www.youtube.com/watch?v=iQmBHHvmrD4&feature=related

    omuledelamunte, asha ma gandeam si eu. 🙂 bine, acum nu stiu cine nu se innebuneste dupa great expectations? ca mi s-a intamplat si mie sa fie filmul meu. 🙂

    tania 12 martie 2010 0:19 Răspunde
  • tania, iti multumesc mult de tot. Ai asa o mare sensibilitate. Iubesc filmuletul pe care l-ai trimis si iubesc primavara. De cind eram micuta, de cite ori gasesc un liliac ,caut citeva flori cu 3, sau 5, sau 6 petale si le pun in sin cu o dorinta. Poate o data si o data se vor implini! (sa nu fie cu 4 petale).

    Cred ca fiecare a trecut prin momentele din The Great Expectation.

    Va rog sa lasati pe omuldelamunte sa exagereze, daca este ceva de bine. Ne face placere chiar daca nu este asa.

    Odille 12 martie 2010 0:21 Răspunde
  • tania, bune amandoua. n-am fugit. ma fugaresc singur prin zona 🙂

    un trecator 12 martie 2010 0:31 Răspunde
  • In sfirsit, am ajuns si eu sa citesc ce a spus Doru. Cred ca cea mai importanta este comunicarea. Atitea lucruri sunt gresit intelese daca oamenii nu-si deschid sufletele.

    Odille 12 martie 2010 0:31 Răspunde
  • pai trecator, incerci sa te prinzi sau ce? :))))

    Odille, doru sau dorulet ori a iubit dureros ori n-a iubit intreg. asta inteleg eu din postarea lui.

    tania 12 martie 2010 0:35 Răspunde
  • Odille, comunicare? zambesc, sa nu te superi, insa ai asistat vreodata la o discutie de vreo 2 ore, intre 3 persoane, la care in momentul in care unul se oprea, celalalt o lua de unde ramasese el, semn ca nici nu a bagat de seama ce i s-a spus?

    un trecator 12 martie 2010 0:37 Răspunde
  • tania, mai spun eu o prostie ca o completare. poate nu s-a simtit iubit. ca si asta e posibil, sa nu fi stiut, sa nu fi receptionat asa cum ar fi fost bine ceea ce incerca celalalt sa-i transmita. si se mai poate dezvolta.

    un trecator 12 martie 2010 0:38 Răspunde
  • what???? care-s alea 3 persoane, trecatorule? sau cel de-al doilea (ea ori el)era radical din patru??? daca e ce inteleg eu, trecatorule te trec in dictionarul de maxime si cugetari!

    tania 12 martie 2010 0:41 Răspunde
  • poate nu s-a simtit iubit????? intram pe terenuri delicate, trecatorule. daca a fost iubit cu franturi, atunci il inteleg- el va iubi la fel de peticit pe viitor. daca ar fi asta, tot ce e posibil. eu cred insa ca nu poate primi iubirea pe de-antregul ei. Altfel, ne-ar fi spus mai multe.

    tania 12 martie 2010 0:45 Răspunde
  • :)))) vorbeam strict de comunicare in general. atunci cand se urmareste ca informatia care se vehiculeaza sa fie receptata si prelucrata astfel incat sa se ajunga in punctul de comun acord. exemplul pe care il dadeam era unul trait de mine, in care am refuzat sa mai deschid gura, urmarind evolutia, iar refuzul venea tocmai din „bruiajul” constatat, ca fiecare isi tinea discursul, fara sa-l acordeze in timp celorlalte. de ce crezi ca asa ceva nu este posibil si intr-un cuplu?

    un trecator 12 martie 2010 0:46 Răspunde
  • Un trecator, tania, am vazut si oameni care nu pot sa iubeasca de tot. Trebuie sa ai capacitatea si inconstienta de a te darui. Este un mare risc, ca si cum te arunci in gol. Nici vorba de plasa!

    In cazul asta eu simt ca nu s-au spus lucrurile care ar fi ajutat, poate, daca ar fi fost spuse.

    Untrecator, lasa-ma sa cred ca se poate ajunge la o oarecare solutie cu comunicarea.

    Indeplinirea dorintelor cu florile de liliac se aplica si la barbati.

    Odille 12 martie 2010 0:46 Răspunde
  • pai atata vreme cat nu ti-ai gasit inca incaltari (asta o fi incaincafonie, oare?) se poate si pe teren delicat. ca nu lasi urme adanci 😛

    un trecator 12 martie 2010 0:47 Răspunde
  • trecator, este posibil asha ceva, cum nu? mai grav este cand din 3 se fac 4. Cand bruiajul e prea zgomotos, unul dintre ei trebuie sa taca. Altfel?

    tania 12 martie 2010 0:48 Răspunde
  • avem comunicare instinctuala si comunicare verbala. Daca cele doua se imprietenesc, avem o racodare la parametri optimi, odille.

    tania 12 martie 2010 0:52 Răspunde
  • un trecator, din pacate am intilnit si eu cazuri in care tot dialogul mergea in paralel, ca in teatrul absurd. Am crezut ca a fost o exceptie.

    dragii mei voi la ce ora va culcati ,pentru ca am o gramada de lucruri de facut si nu pot sa ma despart de acest blog?

    Odille 12 martie 2010 0:54 Răspunde
  • ah, cu mine vorbeai trecator? mai bine desculta pe teren delicat, decat incaltata. asha prefer. 🙂

    tania 12 martie 2010 0:54 Răspunde
  • pai altfel se lungea perioada de timp in care imparteam respectiva incapere, nimic altceva :))
    Odille, pentru ca spuneati si de parere de barbat, poate exista o discrepanta intre vorbe si fapte. iar incongruenta asta la un moment dat devine evidenta. pentru cel caruia si vorbele, si faptele ii sunt adresate, fara ca cel care le executa, sa se (auto)sesizeze. iar cand evidenta da in stridenta, atunci nada solutie.
    pe mine altceva ma nedumereste. de ce nu v-a deranjat termenul de „detinut” (ala cu sens de posesie)? nu cel mai bine e sa te simti liber in participare?

    un trecator 12 martie 2010 0:54 Răspunde
  • deci sustin ce spui. dar nu sa las urme adanci, ci sa iau pulsul mai bine. 🙂

    tania 12 martie 2010 0:55 Răspunde
  • ba da trecator. cuvantul detinut este chiar tipator. in opinia mea, doru este cel care a vrut sa detina, nu Ea. nu s-a putut, iar chestiunea e platita cu aceeasi moneda.

    tania 12 martie 2010 0:57 Răspunde
  • liber in participare? asta este ideal. sufletul nu este o posesiune, niciun bun nici castigat, nici negociat, nici tranzactionat. sufletul este doar al celui din care se naste. dupa asta, urmeaza doar imbinarea cu celalalt suflet, nu rocada, nu transfer, ci imbinare. daca este una reusita, imbinarea poate fiinta intr-o libera participare. sustin.

    tania 12 martie 2010 1:01 Răspunde
  • eu sunt nitel incurcat acum. una, ca nu pot vorbi in numele lui Doru, iar presupunerile mele l-ar putea ofensa. asta pe de o parte (la fel de bine ar putea simti sustinere), iar pe de alta parte ma gandesc ca mai bine ma duc la nani, sa-si termine si Odille treburile 🙂

    un trecator 12 martie 2010 1:09 Răspunde
  • tania si un trecator, sunt cu totul de acord cu voi, cuvintul „a detine” nu are nici o legatura cu iubirea. Cred ca „A darui” este verbul iubirii.

    Cred cu tot sufletul ca cei care au cunoscut o mare iubire, au primit un mare dar, indiferent ce s-a intimplat mai tirziu. Este o traire fara asemanare si trebuie pretuita.

    Odille 12 martie 2010 1:10 Răspunde
  • doru, daca nu te-am provocat nici acum, atunci cum si cand??? 🙂

    odille, stinge lumina, veridica apa si gazele, incuie usha, aprinde veioza. 🙂

    o noapte furmoasa va doresc!

    tania 12 martie 2010 1:15 Răspunde
  • Odille, sincer acum, cum sa detii un alt suflet?? si cum sa il daruiesti pe-al tau?
    ce a vem suflete la kilogram? ia si tu 100 de grame … si tu inca 150g…
    da tania… imi vine bine croiala ta… cu imbinarea a doua suflete.

    Noapte buna tuturor!

    Simona esti o dulce!

    iana 12 martie 2010 1:20 Răspunde
  • iana, cred ca spunem acelasi lucru. Imbinarea sufletelor are loc printr-o daruire.
    Eu am oroare de ideea ca prin casatorie deodata devii proprietar/proprietara al unui alt suflet.

    Odille 12 martie 2010 1:25 Răspunde
  • Ce vin aveti?
    Alb, demisec, bun, bun- vechi de prin 43 si… rosu, cu sclipiri noir, dulce dar puternic, acum scos din vita.
    Perfect. Jumate alb-jumate rosu, va rog.
    Dar avem si rose, d-le.
    Nu, nu vreau rose-ul gata preparat. Combinati-mi albul asta si cu rosul asta….daca sunt cine spune-ti ca sunt vinurile astea. 🙂

    cam asha, iana, vad eu doua suflete intr-o singuar sticla, scuze cuplu. 🙂

    tania 12 martie 2010 1:31 Răspunde
  • Domane ce mult ati mai vorbit azi!

    Thomas Man chiar nu mai vine?

    Una, multumesc pentru melodie si pentru toate melodiile in general si multumesc si pentru compliment. Ma bucur ca asa ma vezi… Sunt de apropae 13 ani in Canada

    Apropos de Celine… s-au cam supart pe ea canadienii ca nu a catadicsit sa cante la deschidera/inchiderea olimpiadei dar se pare ca avea programare la medicul cu care ” face copii”

    Tania eu nu spuneam sa vii doar pentru pantofi… Eu recunosc ca imi plac la nebunie si mai recunosc ca ma duc peste garla niagara si mi-i cumpar la americani unde sunt si mai multi si muuuult mai ieftini… merita condus 60 km… ca panan la Toronto tot atata am …
    Lm nu mi-ai spus daca faci petrecerea la mine in gradina cu fetele?

    CristinaC 12 martie 2010 6:52 Răspunde
  • Dragii mei, uite ca am revenit. Va multumesc ca m-ati citit.
    Jumatatea in care sa va vorbesc despre barbati isi va gasi, probabil, locul, ca si raspuns la alt post al Simonei. Aici era doar vorba despre cum percepeti voi, femeile, gesturile si cadourile noastre si cum ne catalogati, uneori grabit, spuneam eu, dupa ele.
    Si m-ati citit bine. Transpare in randurile mele, probabil, dezamagirea.
    Detalii? Sa nu va asteptati la vreun scenariu special. Femeia care m-a dezamagit si pe care, inevitabil, prin forta reculului, am dezamagit-o la randul meu, este si acum partenera mea de viata. Sunt 20 de ani de cand suntem casatoriti, avem impreuna doi copii adolescenti superbi in jurul carora graviteaza toata viata noastra si pentru care ne-am sacrificat, probabil, amandoi, a doua sansa. Dar a meritat si merita cu prisosinta.
    Ce sansa? Probabil sansa, sau privilegiul, pentru ca prea putini au parte cu adevarat de el, de a trai cu cineva care sa-ti fie, in primul rand, prieten si care, cum spuneam in primul raspuns, sa fie dispus sa te vada asa cum esti si sa se bucure de fiecare mic gest al tau fara a-l masura in metri, dolari si fara a-l invalui in scenarii iluzorii.
    Atunci va fi, poate, capabila sa inteleaga ca o papadie crescuta si udata de tine la fereastra special pentru ea este de o mie de ori mai valoroasa decat un buchet de trandafiri rosii de import de 150 de euro comandat pe net (transportul la fericita beneficiara inclus in pret. Ce invidioase vor fi colegele ei de birou…!).

    Doru 12 martie 2010 7:44 Răspunde
  • femeia indragostita se va bucura de papadia aia, cealalta (ne-in…) nu.
    cat despre catalogarea cadourilor de catre femei, cred ca o ea simte cand cadoul a fost daruit de forma – si atunci nu mai conteaza daca vorbim de un buchet scump de trandafiri sau de o buburuza-martisor.

    juztine 12 martie 2010 10:45 Răspunde
  • Juztine, valabil si in cazul barbatilor. si vorbim de papadii. pentru ca unul ahtiat dupa cine stie ce, daca primeste ce-si doreste, e gata. prostit.

    un trecator 12 martie 2010 11:23 Răspunde
  • e greu sa ma asez in „gasca de nebuni” … daca imi e permis…dar cu siguranta nu imposibil. Odille ai dreptate, dialogurile pentru cei nou veniti par desprinse din Alice in tara minunilor…
    nu sunt chiar nou venita, am mai scris aici si de fapt acum am alunecat dintr-un alt blog, cel al lui Alice…
    LM felicitari pentru „the good news”, astept invitatia la nunta!

    honey 12 martie 2010 11:42 Răspunde
  • loool@gata prostit..
    Propun un moment de reculegere pentru bietii barbati prinsi in mreje care se dezmeticesc greu spre deloc, uneori.
    Ascultam muzica voastra, CristinC esti asa o draguta, dar ma faci sa ma simt naspa ca nu ti-am dat niciun link muzical eu..:(
    Pur si simplu nu prea reusesc sa fac dedicatii potrivite, d’aia ma abtin.
    Tanio, mersi pentru Depeche: ) Si la cat mai multe libertati si pantofi asezonati starilor tale.
    Vad ca aseara ati petrecut un pic, din pacate nu v-am putut acompania, dar mi-e bine sa va citesc si sa va plac azi si in continuare.
    Vad ca l-ati prins si pe Doru in hora, pare sa-i placa: )

    Una 12 martie 2010 11:50 Răspunde
  • Recunosc ca imi place. Am venit aici pe forumul vostru tocmai in ideea de a incerca sa inteleg cum gandesc femeile… de la ele insele 🙂

    Doru 12 martie 2010 11:53 Răspunde
  • spionezi, deci 🙂

    juztine 12 martie 2010 11:58 Răspunde
  • Ce dur suna… trag cu ochiul as zice mai degraba…

    Doru 12 martie 2010 12:06 Răspunde
  • Domnii pe-aici sunt putini. Ma refer la cei ce posteaza, nu la cei care citesc sau la cei care pleaca ..
    Frumoasa decizie sa ramai curios mai departe despre ce si cum gandesc femeile.. Inseamna ca nu-i chiar totul pierdut si nu esti edificat, deci mai sunt si sanse sa nu intri in corul maret la misoginilor consacrati : )

    Una 12 martie 2010 12:07 Răspunde
  • Draga Doru, eu zic sa tragi si cu urechea daca vrei sa intelegi ceva 🙂

    un trecator 12 martie 2010 12:08 Răspunde
  • Multumesc trecatorule. Cand o sa incep sa inteleg cate ceva o sa iti dau de stire.

    Doru 12 martie 2010 12:12 Răspunde
  • Trecatorule, pari la zi cu colectia de kilt-uri: ) Pe Doru nu-mi permit sa-l intreb asa ceva, pare genul Valentino..Rudolf Valentino: )))
    Ce faceti zilele astea, plecati la un ski mic?

    Una 12 martie 2010 12:18 Răspunde
  • Una, tu crezi ca printre misoginii pe care tu ii numesti consacrati nu sunt si unii care nu sunt chiar misogini, poate au renuntat doar sa mai lupte cu ceea ce sigur nu vor intelege niciodata?

    Doru 12 martie 2010 12:19 Răspunde
  • de ce „sigur”?!

    juztine 12 martie 2010 12:21 Răspunde
  • pai daca ai renuntat se cheama ca daca pana acum nu ai inteles de acum incolo nici atata… nu?

    Doru 12 martie 2010 12:26 Răspunde
  • era o vorba… „Nothing is certain but death and taxes”

    juztine 12 martie 2010 12:37 Răspunde
  • Doru, eu n-am pareri gata impachetate despre consacratii aia de misogini: ) Dar nu ma pot abtine sa nu vad ca-s destul de putini barbatii care in relatiile cu femeile vietilor lor nu-s prea capabili sa vada dincolo de nasul si propriul fes cu interes. De regula asta s-ar numi egoism, iar problemele apar cand cate-o cucoana aflata intr-o astfel de relatie spune ce gandeste si/sau nu e dispusa la gesturi altruiste pe viata.. De-aici pana la ”toate-s la fel” si ”voi, femeile..” nu-s asa multe strazi de traversat.
    Normal, discutia acum e cam generala si am putea face slalom la nesfarsit printre truisme si clisee. Pentru ”renuntarea la lupta” de care spui e complicat sa am vreo parere, caci mi se pare ca fiecare om cu setul lui personal de iluzii si asteptari poate ramane foarte usor mofluz si deceptia e prima care-si scoate ciufu’ si se instaleaza in cazul de fata.
    Esential, intr-o relatie, mi se pare sa se vorbeasca in aceeasi limba si lucrurile, si bunele si relele, sa fie clarificate de la primii pasi. Altfel incep jalniciile si alunecarile spre alte zari.

    Una 12 martie 2010 12:55 Răspunde
  • Una, mi-ai placut. 🙂 Misoginia se naste din durere, suferinta, complexe etc. Dar are tratament, asha cred. 🙂 Asha cum si feminismul exarcebat se poate doftorici. 🙂

    doru, imi este imposibil sa cred ca nu stii cum gandesc femeile. imi este chiar imposibil sa cred. suna absurd. poate vrei sa stii, sa afli, sa cunosti alte opinii de femei, in afara celor pe care pe posezi, pentru a cunoaste mult mai bine…femeia! In afara intrebarii prea epuizate in uzitarea ei, «ce gandesc femeile?», eu, uite, imi dau o parere personala:

    femeile gandesc precum iubesc, precum se imbraca, precum canta, precum scriu, precum dorm, precum viseaza, precum mananca, precum zambesc si plang, precum spera, precum sofeaza, precum sufera, precum se bucura, dar mai ales precum privesc, caci gandurile migreaza cel mai bine catre camarutele din spatele irisilor. Eu spun ca acolo trebuie sa privesti sau sa…te gandesti. Si tocmai dupa aceea vei descoperi detaliile care te intereseaza. cate femei, atatea feluri de a gandi. la fel ca la voi, barbatii. eu sincer sunt satula despre discutiile generale, fara trasarea niciunei idei concrete pe tema gandurilor femeilor!

    tania 12 martie 2010 13:27 Răspunde
  • Tania!!! te-ai oprit la…..jumatate :)))) despre idei concrete pe tema gandurilor barbatilor nu spui nimic?:))

    honey, doar par desprinse, dar nu sunt, sa stii. si asta pentru ca, interactionand (aproape) zilnic, exista o anumita istorie a discutiilor de dupa tocarea postarii Simonei. cu reveniri, dupa cum poti constata, in cazul de fata.

    un trecator 12 martie 2010 13:41 Răspunde
  • honey, eu acum realizez, cred ca-mi va fi greu sa-ti spun pe „nume”. ce-o sa creada lumea, oare? :)))

    un trecator 12 martie 2010 13:45 Răspunde
  • http://www.youtube.com/watch?v=M60cl7bKCMw&feature=fvst

    e cam complicata femeia asta… 🙂 intrebarea este chiar vrei sa stii cum e? just love her the way she is.

    honey 12 martie 2010 13:46 Răspunde
  • 😛 lasa trecatorule ce crede lumea, ne impiedicam de un apelativ acum?

    honey 12 martie 2010 13:49 Răspunde
  • trecator, spune-mi repede ce si cum gandesti! 🙂

    trecator, ce gandesc barbatii?

    spune un singur cuvant, sa vad si eu daca ai un raspuns general sau personal. sau…cum este? punem o intrebare de genul asta si aflam raspunsuri later? nu se stie cat de later….ok, ok, daca este sa cantarim toate discutiile de pe blogul simonei, atunci doru nici nu trebuia sa puna intrebarea. ca ar avea (nu-i asha?) destul material saditor de strans de pe aici. Asadar, doru, tot inainte, si apuca-te de scris ca sa aflam ce gandesc barbatii. 🙂 🙂 (sper sa sune a gluma gata proasta:)

    va citesc pe sarite dar mai revin. 🙂

    tania 12 martie 2010 13:53 Răspunde
  • fff tare. trecatorule, am avut impresia ca ti-ai depasit gentiletea de gentleman. eram pregatita sa-ti arat eu ce si si cum cu…. honey!!!!!!! :))))) hai ca rad, in loc sa muncesc. 🙂

    deci honey exista, este o noua entitate aici si nu un apelativ. Wellcome, Honey! 🙂

    tania 12 martie 2010 14:00 Răspunde
  • Buna ziua…Foarte „activi” astazi, imi place.
    Nici Doru insasi nu indraznea sa-si imagineze ce discutii se vor isca in urma „curiozitatii” sale.
    Azi dimineata am primit o „palma” dupa ceafa de la o FOARTE buna prietena. Planuisem de cateva zile o seara intre fete(cu vin, povesti, filme bune,amintiri picante). Pana cand una dintre ele s-a sustras din ecuatie, pentru ca in sfarsit un nenorocit(care nu a mai cautat-o de 3 luni de zile, timp in care ea inventa orice fel de scuze ca sa-i vorbeasca putin) a sunat-o azi si evident a invitat-o la el sa o dezbrace putin. Iar ea dupa cum bine banuiti, diseara ne lasa pe noi balta, pentru ca distinsul domn nu poate astepta. A fost in zadar sa-i spun ca in felul acesta nu va fi al ei decat o amarata de seara (sau poate nici aia in totalitate, pentru ca el se va trezi repede din dorinta cand va realiza posibilitatea ca ea sa adoarma langa). Ba mai mult, cred ca m-a banuit ca nu-i vreau fericirea.
    In fine, am ramas cu un gust amar dupa ce s-a terminat toata conversatia plina de hormoni.
    Spuneti-mi voi daca gresesc. Pentru ca eu imi amintesc dramatic de bine, ca barbatilor trebuie sa nu le dai tot ce vor cand vor. Pentru ca apoi stramba din nas, si urmeaza sa-si caute o „prada” care nu este atat de usoara. Nu spun ca trebuie sa tii garda prea sus, dar ma gandesc ca daca i-ar fi spus respectivului ca si-a facut un program in seara asta si ca se pot vedea maine seara, l-ar fi „pastrat” mai mult decat o seara…

    Lorelai 12 martie 2010 14:35 Răspunde
  • Doru, Tania, Una, untrecator, Lm, Cristina C, trebuie sa va spun ca eu sunt o romantica si cred in Iubire.
    Insa voi nu credeti ca este extraordinar de greu sa iei doi oameni straini, sa-i asezi intr-o casa si apoi sa astepti ca miracolul iubirii si intelegerii sa dureze 60-70 de ani, zi de zi, clipa de clipa? Oamenii sunt asa de diferiti, se dezvolta diferit, au un background diferit. Daca au un sistem comun de valori asta ii va ajuta enorm, dar nici asta nu poate sa pastreze o iubire.
    Uneori oricit ai lucra la un mariaj este imposibil sa-l faci sa funcioneze. Si acesta stare de ne-functionare trebuie sa o porti pina la sfirsitul vietii!

    Este adevarat ca atunci cind Iubirea dureaza ai o viata implinita.

    Cred ca cele mai multe mariaje urmeaza un “pattern”: Iubire, casatorie si abia apoi incep cei doi sa vada incompatibilitatile. Cei doi din cuplu pot sa fie minunati, insa sa gindeasca diferit.
    Eu am incercat sa inteleg pe cineva din familie, ani si ani de zile si ma invirteam intr-un cerc. Am decis pina la urma ca eu am, probabil, niste circuite care au parametri diferiti de circuitele acelei rude si ca urmare nu putem comunica.
    Numai asa m-am linistit si nu am mai incercat sa inteleg.

    In momentul cind nu se mai poate comunica fiecare va incerca sa gaseasca dovezi de dragoste, sau afectiune in diferite gesturi, obiecte. Cind doi oameni se iubesc vor numai sa fie impreuna unul cu altul si nimic altceva.

    Insa viata este foarte trista daca nu esti alaturi de cineva cu care sa poti sa impartasesti dragostea. Cei care stau in mariaje de acest fel se inseala ca o fac pentru copii. Copiii simt mai mult decit credem noi. Ei absorb ca o sugativa, intreaga tensiune din casa, toate privirile, cuvintele, supararile.
    Ieri, din intimplare am citit un articol despre faptul ca a crescut foarte mult numarul divorturilor celor cu peste 25-30 de ani de casatorie. Oamenii vor sa mai prinda o farima de viata, chiar daca sunt singuri la o virsta in care nu ai vrea sa fii singur. Insa vor sa fie ei insisi si nu ce doreste cel de linga el/ea.

    Odille 12 martie 2010 14:44 Răspunde
  • off Lorelai daca stiam raspunsul la intrebarea ta nu mai aveam nopti de singuratate…
    parerea mea este ca ei nu asteapta, ei traiesc…si totusi el cu siguranta ar fi asteptat sa se intalneasca…sau sa o „dezbrace putin” si-n alta seara daca tinea neaparat.

    complicate jocurile lor, trebuie sa stabilim noi regulile in jocul iubirii ca sa ne protejam de eventualele dezmagiri…intrebarea este insa: mai facem lucruri logice cand suntem indragostite?

    tania, multumesc pt primirea in gasca. 🙂

    honey 12 martie 2010 14:47 Răspunde
  • Lm 12 martie 2010 14:52 Răspunde
  • vezi Odille ai pus punctul pe „i”…in ultima propozitie, atat timp cat reusesti sa fii tu insuti in relatia de cuplu, casnicie in aceast caz, lucrurile merg bine. nimeni nu ar trebui sa se schimbe pentru altcineva, ci sa creasca impreuna.
    nu pot sa spun mai multe pentru ca nu am experienta de viata, dar cu siguranta este nevoie ca cei doi sa aibe aceleasi dorinte, idei despre viata, sa se iubeasca si sa se respecte.

    honey 12 martie 2010 14:53 Răspunde
  • wow LM, multumesc…Jessica Alba e una din preferatele mele (nu neaparat pentru talentul actoricesc) dar Honey e un film dragut despre a creste fara a renunta la cine esti, inseamna ca ma cunosti mai bine decat credeam.

    honey 12 martie 2010 14:58 Răspunde
  • mda. as usual, femeile isi dau cu presupusul despre barbati, iar barbatii trag chiulul si tac malc, eventual se baga in vorba cu cate o honey 😛

    pe mine, slava domnului, nu ma mai intereseaza capitolul „ce gandeste barbatul”. presupun ca nu gandeste nimic (ce misandra sunt!). sau gandeste prostii. sau gandeste prea mult si simte prea putin cand ar trebui sa gandeasca mai putin si sa simta mai mult. de multe ori ei nu prea sunt pe faza. iar cand ajung ‘pe faza’, ea nu mai e demult la orizont, ca intre timp s-a plictisit sa il astepte pe fat frumos si si-a vazut de viata ei. eventual cu altul.

    juztine 12 martie 2010 16:03 Răspunde
  • trecator,
    eu la „ce gindesc barbatii?” as raspunde asa:
    exact ce a zis tania despre cum gindesc femeile dar cu aplicarea a doua filtre: unul „pamintean” fiindca barbatii sint ceva („ceva” cit sa faca o diferenta) mai realisti si mai putin visatori decit femeile. si apoi un filtru al instinctelor fiindca eu cred ca barbatii au porniri instictuale mult mai des decit femeile.

    tania, lol pentru sufletele intr-o sticla. cum am citit mi-am si imaginat doua suflete sughitzind intr-o sticla de vin rose. sa-mi mai zica mie cineva ca n0am imaginatie… e dimineata. nedrept de dimineata la mine.

    iana 12 martie 2010 16:06 Răspunde
  • juztine, eu cred ca nu ai gasit inca barbatul destinat sufletului tau. Cind il vei gasi si sunt sigura ca se va intimpla, il vei intelege fara sa aveti nevoie de multe cuvinte.

    Odille 12 martie 2010 16:06 Răspunde
  • odille, am spus ca nu ma mai intereseaza, nu ca nu inteleg. de atata intelegere cata am prestat in ultimii cativa ani mi s-a acrit, ca sa zic asa. cu sau fara cuvinte.

    juztine 12 martie 2010 16:18 Răspunde
  • Lorelai,
    mie schemele acestea cu „cine pe cine vineaza” sau „ce tactici aplici sa il pastrezi” mi s-au parut mereu BS. cu litere mari!
    asta este una dintre situatiile pe care stim sigur-sigur cum sa le rezolvam atit timp cind nu sintem direct implicati. e clasicul „daca eram in locul ei…” iti spun eu: daca eram in locul ei (dar exact in locul ei) sansele sint ca faceam cam acelasi lucru pentru care ii intoarcem azi faptele pe toate fetele.

    Nu stiu pe nimeni care sa fi iesit din relatii din acestea tip vasele comunicante ( da, Simona eu chiar citesc tot ce scrii tu) unul isi taie venele in timp ce celalalt creste satisfactie dupa satisfactie, doar fiindca a fost sfatuit(a) ca nu e bine. Nu si nu. Pina nu iti consumi toti nervii, pina nu te calca respectivul/va in picioare, pina nu ajungi la capatul umilentilor si pina nu umpli citeva perne cu lacrimi amare nu vei renunta la relatia respectiva.

    iana 12 martie 2010 16:23 Răspunde
  • juztine si daca mai sunt si barbati care simt putin si gandesc si mai putin…? 🙂 tind sa cred ca barbatii prefera simplitatea, o mare parte din ei, ca renunta la cautarea „aceleia” mult prea repede…

    iana sa stii ca barbatii stiu foarte bine sa „aleaga” (fara sa stie ca au fost alesi in prealabil de niste domnisoare care au stiut sa-si joace cartile bine)… intr-un final insa daca ei renunta la a cuceri o femeie adevarata este fix problema lor… eu una nu vreau decat ceea ce este al meu, nu sa visez la printi din povesti care cand vor veni si-i vom saruta se transforma in broscoi.

    poate spun asta pentru ca am patit-o, poate ca spun asta pentru ca m-am lovit la cap de usa de la baie aseara…si nu stiu daca mi-am revenit 🙂

    honey 12 martie 2010 16:38 Răspunde
  • honey,

    exista standarde pentru „femeie adevarata”? care sint acelea?
    sau fiecare barbat are propriile standarde si ce este „femeie adevarata” pentru unul paote fi „neadevarata” pentru altul?

    iana 12 martie 2010 16:45 Răspunde
  • nu stiu ce sa zic Iana, eu cand spun „femeie adevarata” ma gandesc la femei care nu fac altceva decat sa fie ele insele pentru a starni interes…acum ca unii prefera un anumit tip de femei si unii altele…ce sa zic, e alegerea lor.

    honey 12 martie 2010 16:53 Răspunde
  • O femeie adevarata le desfiinteaza pe toate celelalte dintr-o incapere.Era parerea lui Goethe si DA, cred ca se referea la ce inseamna pt fiecare barbat in parte ”ilinca” lui, ca sa dau un exemplu inspirat din intamplarile trairiste ale omului de munte..
    Eu spun ca multa lume traieste la intamplare, iar barbatii, cu exceptii notabile, bineinteles, au cateva cerinte ”basic” si restul..ce-o da Dzeu. Ce, n-ati intalnit destui domni foarte casatoriti care dadeau fel si fel de semnale ca ar cauta femei sofisticate, ca apoi viata lor sa continue sa se scurga la fel de cuminte pe mai departe pe fagasul ales de multa vreme ?!

    Una 12 martie 2010 17:07 Răspunde
  • Da, Odille, ai dreptate, toate casatoriile urmeaza un anume tipar. Deosebirile dintre noi exista si sunt acolo dintru inceput. Doar ca la frageda varsta a tineretii fie ne facem ca nu le vedem, fie daca le vedem nu ne dam seama ce cuvant greu vor avea de spus in restul vietii noastre, fie le tratam superficial gandindu-ne ca oricum totul se va schimba dupa ce ne luam iar deosebirile dintre noi vor fi si ele duse departe, departe de acest dulce val.
    Dar, asa cum frumos si foarte adevarat spunea cineva, fiecare relatie, casatorie, este mai degraba o calatorie decat o destinatie. O calatorie in care inevitabil si noi, barbatii, si voi, femeile, ne lasam manati, mai mult sau mai putin constient, de cautarea propriului nostru confort, ne imaginam mult, ne inflacaram repede si ne nefericim apoi, pentru multa vreme, din putin.
    Eu am vazut si mi-am vazut intotdeauna casatoria ca pe un mare Y. Semnul in forma de prastie in care ne aruncam sperantele si increderea (da, Simona, acea incredere care a fost si este cea mai proasta investitie a noastra). Un mare Y care incepe sa urce cu sperante comune si care, treptat, incepe sa o ia pe doua cai diferite, una hais si una cea, pentru ca, asa cum bine spuneai, Odille, suntem asa de diferiti, ne dezvoltam diferit, avem un background diferit.

    Doru 12 martie 2010 17:49 Răspunde
  • Mai bine ma-as numi Ametita de peste ocean cu 7 ore in urma voastra…
    tania 1 milion de scuze… E ustiu ca tu mi-ai ales melodia… Ma ierti?

    Nu pot sa fac nimic azi… in timp util caci dupa traininig azi e sedinta cu schimbarile…
    La mine e 10:32 dimineata si eu in loc sa muncesc citesc….
    Have fun !

    CristinaC 12 martie 2010 18:33 Răspunde
  • Io ma tot zgaiesc prin zare, curioasa ca pisica murita, dupa raspunsurile celor trei crai de pe (s)plaiu’ Simonei, la extemporalul „Ce gandesc barbatii?”

    layla 12 martie 2010 18:43 Răspunde
  • „Mi-ar fi dor de ea daca nu m-ar suna intr-una, si daca nu m-ar intreba nimic daca as veni tarziu de la munca. As iubi-o pentru ca nu-si barfeste prietenele, pentru ca nu-mi uraste prietenii, pentru ca nu tipa la nimeni, si mai ales pentr ca-i stralucesc ochii de cate ori mavede si pentr ca inchide ochii cand o sarut. (…) As adora-o pentru libertatea de care ne-am bucura impreuna si pentru ca nu mi-ar spune niciodata ca-i obosita cand as vrea sa fac dragoiste sau sex cu ea. M-as topi dupa ea daca le-ar zambi fostelor meel amoruri si daca nu m-ar intreba nimic dupa aceea.” Cum iubesc barbatii-NISTE RASPUNSURI-MIHAELA RADULESCU”

    V-am citat dintr-o carte draga mie, care ma insenineaza de fiecare data cand am timp sa-i mai patrund cotloanele…

    Lorelai 12 martie 2010 18:54 Răspunde
  • da, ar fi multe de spus la cat s-a scris azi pe aici, si cum sunt prins cu capul in alte lucruri de care n-am reusit, de la pranz, sa ma desprind, nu pot sa va spun fiecareia cam ce gandesc legat de ce ati spus.
    succint, insa, eu gandesc repede. probabil ca si mult. vreau sa cred ca nu intotdeauna prost.
    honey, cred ca ai folosit gresit termenul de gashca astazi. nu suntem o gashca, iar folosirea acestuia cred ca le mai reduce unora elanul de-si fac curaj sa-si spuna parerea.
    Lorelai, iana ti-a raspuns foarte bine. si tu ai facut foarte bine ca ti-ai spus parera, daca acea prietena iti este foarte buna si ea te simte pe tine la fel. dar ea exact asa vrea sa faca. nu mai revin, ti-am spus ca iana a apucat sa-mi ia vorbele din gura.
    mi-au mai atras atentia „standard”, „femeie adevarata” si „chestionar basic”. standard nu exista, suntem diferiti. „femeie adevarata” ca si Alba ca Zapada sunt personaje de basm ( aici am vrut sa glumesc putin, nu-s chiar asa de misogin), iar chestionar basic o fi la unul/una care cauta, prin relatie – si nu spun musai casatorie – sa bifeze ceva.
    layla, pisica murata pe vremea asta daca stai, s-ar putea sa iau sticla aia de vin rosu a Taniei, sa fierb sa-ti treaca raceala, ca pana raspund barbatii astia care tam-nisam se baga ei in vorba cu cate o honey….. ( 😛 )
    si, Lorelai, din nou. sa nu crezi ce scrie Mihaela Radulescu (acea Mihaela Radulescu ?!?!). nu e barbat, desi, (aici ar fi urmat o mica rautate, am sters) cred ca ar putea sa fi ajuns sa-i cunoasca in proportie de….50%? o fi un procent realist?

    un trecator 12 martie 2010 19:21 Răspunde
  • nu ma mai risc sa va citesc pe sarite, dar apuc sa spun:

    in urma cu un an, iana, trecator, gandeam altceva despre gandurile barbatilor.
    anul asta, cred ca gandurile barbatilor sunt precum sunt iubiti.
    la anul nu stiu ce-oi mai gandi 🙂

    tania 12 martie 2010 19:47 Răspunde
  • honey,
    fiindca acum am avut ragaz de citit si recitit … am un mesaj pentru domnisoarele care stiu sa-si joace bine cartile (si care „se bucura” de invidia multor femei): vine un timp cind cartile se joaca pe masa. Nu am auzit ca cineva sa fi putut sari peste etapa aceasta a jocului.

    Lorelai, asculta-l pe trecator ca e intelept si a avut un comentariu demn de un domn: las-o pe Mihaela Radulescu sa-si caute raspunsurile si tu incearca sa le gasesti pe ale tale. Sintem diferiti.
    Multumesc trecator ca ai scris concluzia pe care o asteptam ca raspuns la „standardele” despre care intrebam mai devreme.

    iana 12 martie 2010 19:54 Răspunde
  • E pisica murita, nu murata, trecatorule. De la curiozitate i s-a tras murirea!
    Buna ideea cu vinul rosu, pentru ca inca mai am cosmaruri de la ultima betie crunta. De data asta mi s-a tras de la o cutie cu bomboane de ciocolata cu coniac. Mi-am promis atunci ca ma „antrenez” , deci unde-i vinu’ promis?! Da’ gandurile barbatilor?!

    layla 12 martie 2010 21:06 Răspunde
  • layla, scuze, am citit eu aiurea, de fapt am crezut ca vrei sa spui murata, ca aia decedata n-o mai vedeam cum sa priveasca in zare. de fapt, vezi, o chestie banala, gresit interpretata dar nelamurita la timp, poate duce la o grozavie. degeaba vii la a saptea pomana ( a pisicii aleia) cu explicatii. sunt tardive. si desi dezbatem noi aici, asta va fi un subiect permanent deschis.
    vinul e la Tania. nu stiu in schimb de care (mai) are. alb, rosu sau rose.
    culmea este ca, recitind, mi-aduc aminte de concluzia unei discutii, care suna cam asa : cea mai buna relatie dintre un barbat si o femeie e cea in care nu ai nimic de impartit (si aici era vorba, in principal, de aspectul material).
    Tania, probabil ca asa sunt si gandurile femeilor. cum sunt iubite. dar mai cred ca atata vreme cat unul din cei doi isi cladeste visurile (doar) pe sprijinul celuilalt, vor aparea intotdeauna fisuri. si asta pentru ca nu va fi niciodata pregatit sa ofere in egala masura ceea ce isi doreste sa primeasca.

    un trecator 12 martie 2010 21:58 Răspunde
  • aaa, uitasem. Una, m-a distrat chestia aia cu femeia sofisticata. Ce minte crezi tu ca poate avea un asemenea domn? care lasa sa ii respire prin toti porii aceasta….nazuinta, hai sa-i spun? si, mai mult, cat de sofisticata crezi ca este cea care raspunde semnalelor acestui tip de domn? eu cred ca ambii se merita. cred ca un domn adevarat (ma rog, nu-i cazul meu, dupa cum vezi exprim o credinta) nu trambiteaza plecat in cautarea fericirii. e ca si cum ar pleca pisica dupa soareci (o exceptam pe cea a laylei, ca aia nu mai pleaca nicaieri), dar cu clopotei la gat. la fel si doamnele. cred ca cineva care isi doreste pe cineva a la long, va observa cu atentie ce exista si se intampla in jurul sau (al lui/ al ei) si apoi va incepe o delicata decantare. altfel, tot cu surle si trambite se produce ruptura.

    un trecator 12 martie 2010 22:06 Răspunde
  • Cred ca inteleg ce vrea sa spuna Una. Cind vine dragostea peste tine nu ai nici o scapare. Ai impresia ca fara el/ea ,nu mai exista viata. Intr-un singur schimb de priviri este atita energie incit ar putea misca toate morile intregii lumi.
    Insa daca se adauga si o comuniune de valori si de gindire, ai o Ilinca si un Ilinc.

    Dar marea sansa este sa intilnesti pe cel cu care sa fie aceasta “chemistry”. Nu este destul sa fie un baiat bun si o fata buna. Este nevoie de mult mai mult si asta este toata frumusetea, dar si toata suferinta. Nu este vina nimanui daca nu se atinge acel nivel miraculos al energiei, pur si simplu, cei doi nu erau meniti sa-l atinga.

    Odille 12 martie 2010 23:26 Răspunde
  • Un pic de Tango cu Johann Pachelbel- Canon

    http://www.youtube.com/watch?v=PxvGz_LUKoo

    Omuldelamunte 12 martie 2010 23:57 Răspunde
  • trecator, prin lumea in care ma traiesc observ tot mai multi barbati care isi invinovatesc partenera de lipsa demonstrarii iubirii. Pe de alta parte, stiu de alte mentalitati barbatesti care stiu doar sa astepte daruirea, pentru ca apoi sa dea si ei ceva semne de raspuns. Pentru mine, in termeni generali, fireste, barbatii astia se gandesc doar la cum sa fie ei iubiti. Si stii ce interesant? ca indivizii gasesc fix rezonanta de care au nevoie in femei extrem de capabile sa se ofere. Mi se pare nedrept, neiertator, foarte discutabile gandurile astea sau poate chiar asha cum spui tu…..periculos de fisurante.

    tania 13 martie 2010 1:02 Răspunde
  • cea mai buna relatie dintre un barbat si o femeie este cea in care cei doi se renasc intr-un rotund si reciproc intreg, ash spune eu.

    Vin???? 🙂 si alb si rosu la discretie, in egala masura, in egale cantitati. pana la penultima sticla. 🙂

    Omuledelamunte, foarte distractivi baietii cantareti. Foarte. 🙂

    tania 13 martie 2010 1:09 Răspunde
  • CristinaC, te iert. 🙂 Doar asha: 🙂

    http://www.youtube.com/watch?v=I-W5ND6wj_A&feature=related

    odille, este un sambure de adevar in ce spui tu. Chimia bate de multe ori stiintele umane. 🙂 Unde mai pui ca am avut cele mai mici note la chimie. Dezastru catastrofal. 🙂

    tania 13 martie 2010 1:17 Răspunde
  • tania, daca tot nu ai mers inca la culcare, tu ai multa imaginatie, ca urmare as vrea sa te rog sa dai un alt exemplu decit cel cu vinul alb si rosu pentru ca nu pot sa-mi imaginez combinatia. Am incercat si nu mi-a reusit.
    Poate intre cer si mare? Si cu asta am probleme pt ca nu as vrea sa fiu marea. Imi este teama de o apa mare.

    Odille 13 martie 2010 1:51 Răspunde
  • Odilleee, esti fenomenala:)

    alt exemplu????
    cred ca l-a dat chiar simona. priveste fotografia acestei pagini. priveste firul de la martisor. este unul sau sunt doua????

    dar nu tine de imaginatie. de fapt, nici eu nu stiu de ce anume tine, dar tine de ceva. 🙂

    tania 13 martie 2010 2:06 Răspunde
  • Tania, am stiut ca vei veni cu ceva asa de frumos. Ai dreptate, nu stii daca sunt doua, sau este numai unul. Superba idee!
    Eu iubesc toate martisoarele si am o cutie plina. Din cind in cind le scot din cutie si ma uit la ele cu drag.

    Dar… am vazut o fotografie a unei lucrari prezentate la o expozitie care reprezenta snururi de martisoare taiete in bucati. M-a durut sufletul. Cit de mare putea sa fie supararea cuiva ca sa taie un martisor!!!!

    Odille 13 martie 2010 2:26 Răspunde
  • Odille, martisorul are un singur fir. Un fir impletit din doua. Unul alb, unul rosu. Asta ar fi o alta imagine a doua suflete intr-un cuplu. Firul alb, mulat, combinat, imbinat ]n acelasi timp si in perfecta masura cu cel rosu. E simplu…

    tania 13 martie 2010 2:32 Răspunde
  • Şi ciucureii de la capete, ciucureii, ce reprezintă? Se leagă de prichiciul sobei şi se joacă mâţele până sunt murite de oboseală sau de curiozitate? Layla aşa insinuează.
    Viaţa în doi este mult mai sofisticată decât două fire, două paie. Nu există 2 fără 1.
    Noaptea, pe pernă, pustnicii au şi ei regretele lor şi-şi plâng în pumni singurătatea.
    Mă gândesc la cât a suferit Adam până ce Eva i-a fost dăruită. Şi dupaia…
    Gena lui s-a aruncat peste 4253 de generaţii, hop la mine în pridvor.
    Bunicule Adam! Te învăţ să citeşti şi-o vei descoperi pe Eva mea.

    Omuldelamunte 13 martie 2010 3:31 Răspunde
  • Omuledelamunte, vorbim de simboluri. De numeroase ori, patrunderea lor este binevenita unei vieti poate chiar si sofisticate, pentru ca ne ofera coordonatele ideale ale unei convietuiri nu simple, dar care se vrea macar linistita, implinita. da, ma gandesc si eu cat a suferit Adam. Ca singuratatea e mai veche decat eva.

    tania 13 martie 2010 9:46 Răspunde
  • well, omuledelamunte, ai atins un subiect interesant. 🙂

    Apropo de singuratate..daca eva ar fi cunoscut-o pe cea primordiala, nu ar mai fi reusit sa fie mai puternica decat barbatul, din puncte de vedere importante ale vietii. Barbatul nu poate rezista singuratatii (tocmai pentru ca stie cat de sumbra poate fi in esenta ei netrebnica si in afara ideii de Eva) in timp ce femeia este mai capabila sa-si infrunte pustietatea cu fruntea sus si pentru o perioada mult mai nedeterminata decat cea a barbatului.

    care dintre ei sa fie mai dezarmat?

    el?
    http://www.youtube.com/watch?v=RaPYcsv14Q0

    sau ea?
    http://www.youtube.com/watch?v=bIIL5p7_WKk

    tania 13 martie 2010 10:40 Răspunde
  • trecatorule, nu cred ca e cazul sa ma certi… in primul rand sunt nou venita, in al doilea rand expresia „gasca vesela ” nu e pentru prima oara folosita aici si asta este ceea ce imi place la voi. imi cer scuze daca am ofensat pe cineva, dar cu siguranta nu ma limitez doar la atat cand va citesc sau va scriu…

    nu stiu cum fac motanii cand sunt in cautare de pisicite, dar am auzit ca sunt cam galagiosi cand o cauta pe „EA” 😛

    dar ai dreptate, sa strigi in stanga si-n dreapta ca-ti cauti iubirea poate sa sperie…dar in general acest lucru sperie pe barbati. pe mine nu m-ar speria sa gasesc intr-o seara flori in fata usii mele sau sa primesc vreo declaratie 🙂 (nu ca as visa sa se intample prea curand…) … pe cand cuvinte spuse intr-un anume fel, batai de inima prea puternice si poezii dedicate pot pune pe cineva pe fuga…

    honey 13 martie 2010 18:11 Răspunde
  • tania si omuldelamunte, cred ca singuratatea este mai grea in doi decit in unul. Insa mai cred ca multe mariaje nu se destrama din cauza acestei frici.

    Odille 13 martie 2010 18:40 Răspunde
  • Chineza pe înţelesul tuturor:

    http://www.youtube.com/watch_popup?v=hwVy_2eOfsE#t=78

    Braţe şi frunte de dat ca exemplu. La ea…

    Omuldelamunte 13 martie 2010 18:54 Răspunde
  • S-ar putea ca in viitorul apropiat biata Afrodita sa fie data jos de pe piedestal.

    Odille 13 martie 2010 19:28 Răspunde
  • Cine să dea cu bulgări în Afrodita? Eu doar arăt cum se construieşte femeia ideală.
    Cu migală …

    Omuldelamunte 13 martie 2010 20:42 Răspunde
  • Sunt linistita acum. Am crezut ca s-au schimbat standardele.
    Cu migala.. dar merita efortul!

    Odille 13 martie 2010 21:06 Răspunde
  • Comentez un pic ceea ce sa spus Doru. Am vazut multe mariaje in care fiecare partener parca joaca tenis de unul singur. Isi arunca fiecare mingea si o prinde tot singur. Nici unul din ei nu va ajunge la performante in tenis in acest fel, dar fiecare stie ca este pe teren cu cineva. Depinde cum vede fiecare viata.

    Odille 13 martie 2010 21:18 Răspunde
  • Nu poţi juca tenis de unul singur.
    Ori exersezi serviciul şi mingea o culegi apoi de pe jos (n-o prinzi singur), ori joci/vorbeşti la pereţi şi mingea ţi se întoarce, ori joci pe computer împotriva lui.
    C’aşa-i în tenis…

    Omuldelamunte 13 martie 2010 21:28 Răspunde
  • Ai dreptate, cea mai mica nota a mea in facultate, a fost la sport. Imi cer scuze.

    Mingea o arunci si apoi o culegi singur. Doar daca esti deosebit de vioi o arunci si o si prinzi.

    Odille 13 martie 2010 21:38 Răspunde
  • ma, voi va iubiti ! 🙂

    un trecator 13 martie 2010 22:13 Răspunde
  • omuledelamunte, deci detii secretul femeii ideale! 🙂

    trecator, asha le spuneam si eu! 🙂

    tania 13 martie 2010 22:30 Răspunde
  • odille, singuratatea e grea oricum ai simti-o- in doi sau intr-unul.

    tania 13 martie 2010 23:03 Răspunde
  • @ Tania -Nu! Femeia ideală deţine secretul bărbaţilor. Ne lasă slobozi prin jurul blocului şi noi o căutăm ca baba-oarba.
    Şi când o găsim, s-a făcut târziu…
    -Hai mamă la masă şi lasă dorului căutatul, că n-oi fi tu cotorul lumii să spui că amu oi găsit ce cotroboiai prin sipetele existenţei ei!

    Omuldelamunte 13 martie 2010 23:08 Răspunde
  • frumos, dar inexistent. femeie ideala ca si barbatul ideal nu exista decat in ideile noastre despre perfectiune. Sau, in toata lumea nu traieste decat O femeie ideala si Un barbat ideal. S-or fi intalnit pana acum? Sau o fi vorba de Adam si Eva?

    tania 13 martie 2010 23:15 Răspunde
  • si daca o intalnesti totusi, cum iti dai seama ca este ea femeia ideala, sau el barbatul ideal…si daca totusi au ochi sa se recunoasca cat va dura „idealul”? ideal pentru cateva ore, luni sau ani…?
    perfectiunea nu exista, exista doar ocazii unice, irepetabile de a accepta sa incerci ceva care desi imperfect ti se potriveste de minune. cuvintele „ideal” si „perfect” exista doar in povestile cu printi si printese.

    eu il caut pe Shrek 🙂

    http://www.youtube.com/watch?v=gUyu5prWjTE

    honey 14 martie 2010 0:13 Răspunde
  • tania, de fapt tot ce traim fiecare este un produs al imaginatiei fiecaruia. Chiar o naluca daca este, daca corespunde idealurilor noastre, ne face fericiti.

    Odille 14 martie 2010 0:20 Răspunde
  • si daca, totusi, femeia ideala nu este neaparat cea perfecta?

    tania 14 martie 2010 0:25 Răspunde
  • gandindu-ma mai bine, barbatul ideal, in cazul meu, nu-i barbatul perfect.

    tania 14 martie 2010 0:26 Răspunde
  • honey, cind intilnesti barbatul ideal, sau femeia ideala, sau cum spune tania, ideal, sau ideala pentru tine, vei sti. Nu vei avea nici cea mai mica indoiala. Din fericire, sau din pacate asa vei simti toata viata.

    Odille 14 martie 2010 0:26 Răspunde
  • tania, cind te indragostesti, acel barbat ideal tie iti pare perfect.
    Daca alegi un barbat perfect nu inseamna ca te poti si indragosti de el.

    Odille 14 martie 2010 0:32 Răspunde
  • un treactor, lupta mea de o viata este sa inteleg tot ce ma inconjoara. Am incercat sa-mi explic dragostea. Am incercat sa o explic ca pe un proces chimic, electric si pina la urma am ajuns la concluzia ca este o karma.
    Am intilnit si lucrat cu atitia oameni , persoane dragute, insa le vad ca pe niste papusi impaiate, ca la Antipa. Este chiar nostim. Mi-i inchipui asezati pe rafturi.
    Iar cind iubesti pe cineva este un schimb de energie care ar lumina nu stiu citi Brazi de Craciun.

    Odille 14 martie 2010 0:39 Răspunde
  • tania, sigur ca femeia ideala nu este perfecta, dar fara ea simti ca nu poti trai. La fel cu barbatul ideal.

    Odille 14 martie 2010 0:40 Răspunde
  • odille, singurele fiinte perfecte sunt fiintele indragostite. starea de iubire este singura demonstratie a perfectiunii.

    tania 14 martie 2010 0:43 Răspunde
  • de aceea, este ideal sa poti iubi o viata intreaga.

    tania 14 martie 2010 0:45 Răspunde
  • si sa primesti iubire, aidoma.

    tania 14 martie 2010 0:49 Răspunde
  • tania, nu cred ca se putea spune mai bine. Sunt cu totul de acord.

    Odille 14 martie 2010 0:51 Răspunde
  • prin urmare, cred acum, in fiecare dintre noi se regaseste cate o femeie ideala sau perfecta sau… cate un barbat ideal sau perfect.
    Fir-ar 🙂 tot de iubire e vorba. si de timpul ei.
    Si uite asha ajungem la vorbele simonei, postate din Noica. 🙂

    tania 14 martie 2010 1:14 Răspunde
  • În desenele clasice, pe o insulă pustie, cu un singur palmier, scapă din naufargiu numai un el şi-o ea. Vor fi mereu ideali unul pentru altul pentru că nu au de ales.

    Gradul de comparaţie „mai ideal” nu există, dar dacă cei doi sunt salvaţi şi se îndrăgostesc fiecare de altcineva, să vezi atunci cum pentru ei, există şi „mai ideal” şi poate chiar „cel mai ideal”.
    De aici şi relativitatea idealului. Pentru peşte, cea mai bună mâncare este râma. Am mai spus-o…

    Omuldelamunte 14 martie 2010 2:27 Răspunde
  • Oare asa sa fie? Din cite stiu, pescarii au truse intregi cu tot felul de musculite. Asa ca pestii maninca si altceva decit rime. Cine stie cum gindesc ei „idealul”?

    Odille 14 martie 2010 2:40 Răspunde
  • tania multumesc!

    CristinaC 14 martie 2010 2:50 Răspunde
  • am vazut aseara un film despre barbati care se intalnesc cu fotomodele. bineinteles chiar si modelul de barbat inteligent si care stie ca majoritatea fotomodelelor nu posedau un IQ chiar asa de ridicat facea acest lucru…
    insa intr-un final ii spune alesei lui ca pana la urma alegi sa ramai cu cel / cea care te face sa razi…

    honey 14 martie 2010 10:06 Răspunde
  • Un om(nu de la munte) era foarte bogat şi s-a hotărât într-un târziu să se însoare.
    Vine Pisi şi-i spune că este foarte credincioasă şi iubăreaţă şi nu-l va dezamăgi niciodată în dragoste.
    Vine Geta şi-i spune că ştie a administra cu grijă banii lui şi că într-un an va avea dublu.
    Vine Nuţi şi-i spune că este o gospodină perfectă, găteşte,spală, face curăţenie şi nu va fi nevoie să angajeze menajere care să cheltuie banii lui şi să facă de mântuială.
    În cele din urmă, omul nostru a decis: a luat-o pe cea cu pieptul generos.
    Ăsta-i bărbatul ! Neuronii răspândiţi…

    Omuldelamunte 14 martie 2010 10:49 Răspunde
  • In „casa” unui barbat,un neuron se plictisea de moarte,singur,”la etaj”.Suna telefonul,el raspunde fericit si..un alt neuron,il intreaba cu ce se ocupa,evident,acesta ii spune cat de tare se plictiseste!Pai vin-o mai la „parter”unde suntem cu totii si ne simtim asa de bine!!!
    Morala?!

    Bunicuta 14 martie 2010 11:22 Răspunde
  • si:
    Un barbat,pescuind,prinde pestisorul de aur!Evident,o dorinta! Cere poduri peste mari si oceane,fiind un mare iubitor de calatorii si nesuportand avionul,sa poata calatori cu masina.Greu,spune pestisorul si-l roaga sa se gandeasca la altceva.Barbatul,chiar fericit ca are o optiune,povesteste pestisorului,esecurile sale cu femeile.Marturiseste ca a facut totul pentru a fi fericit intr-o relatie,dar nu a reusit.Ar vrea sa stie,de fapt ce-si doresc femeile,fiind dispus sa mai faca o incercare. Pestisorul insa,ii raspunde prompt,”voi construi podurile!”

    Bunicuta 14 martie 2010 12:18 Răspunde
  • Cand aud de femeia perfecta , ma apuca damblaua si fredonez „nu sunt perfecta” a Elenei Carstea, piesa ce pun barbatii pe fuga.Inca n-am intalnit unul care sa zambeasca macar de complezenta. Acu’ din doua una: ori sunt eu afona, ori le lipseste cu desavarsire simtul umorului…

    layla 14 martie 2010 13:22 Răspunde
  • Omuldlm, ce de clisee… sa intelegem ca nu ai nicio parere personala privind subiectul propus, de o tot lalai cu insula, râma si neuronii?!

    juztine 14 martie 2010 13:49 Răspunde
  • layla, cred ca nu ai citit cu atentie schimbul de mesaje. Tocmai despre asta am vorbit ,ca nu exista femeie/barbat ideala/ideal. Totul este o constructie a imaginatiei noastre.

    O femeie poate fi femeia ideala pt un barbat si un cosmar pt altcineva.

    Odille 14 martie 2010 14:16 Răspunde
  • zici tu, Odille, ca nu poate fi si una, si alta? pentru acelasi barbat ?

    un trecator 14 martie 2010 14:19 Răspunde
  • @ Juztine-Dacă citeşti cu atenţie, toate au legătură cu subiectul „femeia/bărbatul ideal”.
    Te las pe tine să comentezi din 3 în 3 zile despre acest subiect.
    Eşti tare duioasă când critici. Insufli o stare de bine, de armonie în colectivitate.
    Nu văd deranjul provocat de mine şi numai de mine… Of, ce tare mă abţin!

    Omuldelamunte 14 martie 2010 14:32 Răspunde
  • un trecator, comentariul tau mi- adus un zimbet care va dura toata ziua. Ai drepatate. Iti multumesc.

    Ai dreptate!

    Odille 14 martie 2010 14:36 Răspunde
  • juztine, Simona a creat acest blog ca o oaza in multimea celorlalte bloguri, sa luptam sa-l mentinem asa pentru ca ne aduce asa niste minute placute de relaxare.

    Odille 14 martie 2010 14:52 Răspunde
  • O femeie poate fi ideală pentru un bărbat şi un coşmar pentru altă femeie ideală…din preajma lui.

    Omuldelamunte 14 martie 2010 14:52 Răspunde
  • Io unul sunt impotriva conceptelor de femeie sau barbat ideal. Vorba omului de la munte, ce tie nu-ti place altuia poate ii place mult si invers. In plus, vad ca nimeni nu ridica si problema ideala ideala dar pana cand? Ca deh, toti ne schimbam, si mai toti ne plangem ca idealul sau ideala cu care ne-am facut la inceput atatea iluzii nu mai e mai nimic din ce-a fost dupa o vreme lunga sau scurta.

    Doru 14 martie 2010 15:41 Răspunde
  • omuldelamunte, ce norocos este cel care este inconjurat numai de „ideale”!

    Odille 14 martie 2010 15:51 Răspunde
  • Da Odille, sunt tare norocos!

    Omuldelamunte 14 martie 2010 17:07 Răspunde
  • omuldelamunte, eu am spus ca ma bucur pentru „cel” care are acest noroc, nu am stiut ca este vorba despre tine. Daca esti tu fericitul, atunci ma bucur si mai mult.
    Dar sunt curioasa cum este cu aceste „doua ideale” sau „doi ideali”? Sunt la fel, ca la indigo, sau gusturile tale alterneaza de la o zi la alta? Esti dragut sa clarifici?

    Odille 14 martie 2010 17:50 Răspunde
  • eu spun ca un barbat poate fi si ideal si cosmar in acelasi timp, pt aceeasi femeie. ideala lui.

    tania 14 martie 2010 17:55 Răspunde
  • omuldlm, daca citesi cu atentie o sa vezi ca n-am zis ca n-au legatura, ci ca sunt doar niste clisee obosite. da, sunt o duioasa.
    ce e odille, nu-i voie sa deranjez omul cu ramele?

    juztine 14 martie 2010 17:58 Răspunde
  • juztine, eu sunt noua in aceasta lume a blogurilor. Am fost pe citeva alte bloguri si m-am infiorat cind am vazut ce se posteaza. Povesti cu amestec de sapun de rufe, dulceata, si tot felul de alte minuni. Nu vreau sa mai vorbesc despre comentarii.
    Cind am gasit acest blog nu mi-a venit sa cred ce imbinare frumoasa intre autor si comentatori. Este o placere sa citesti.
    Omuldelamunte, dupa cum ai vazut se apara singur, chiar prea acid uneori si mai ales cu unele persoane, insa eu ce am sugerta a fost sa mentinem un ton placut.

    Odille 14 martie 2010 18:03 Răspunde
  • Doru am ridicat eu problema „ideal, ideal dar pana cand…?”
    cu siguranta ne schimbam de-a lungul timpului, dar trebuie ca cei doi sa si lase libertatea de a fi ei insisi, sa se respecte si sa comunice, sa-si doreasca aceleasi lucruri…

    nu stiu de ce dar mi se pare de domeniul fantasticului sa gasesc un barbat normal, ce sa mai vorbesc de ideal 😛

    honey 14 martie 2010 18:26 Răspunde
  • tania, cel mai trist este cind iubirea se transforma in ura, in loc sa devina o prietenie frumoasa.

    Odille 14 martie 2010 18:40 Răspunde
  • @Juztine— De ce nu ţopăi tu duios pe blogul tău care este foarte elaborat, ţâşneşte inteligenţa din comentariile pline de tâlc, cum ar fi „am fost azi aici”, de sub fotografiile care ştim cu toţii ce muncă presupun, în a fotografia un câine spre exemplu, care mai apoi, simte bunătatea omului din tine şi te muşcă.
    Încet, încet, văd că muşti în dreapta şi stânga. Ţi-ai făcut antirabicul?

    De ce nu mă sari tu, aşa cum eu o fac de aproape două luni de când ţi-am descoperit comment-urile originale şi pline de pilde gen „azi plouă mărunt,” din care avem cu toţii a învăţa ceva.
    Anca care eşti tu, dacă-ţi sunt antipatic, comentează pe blogul meu şi vei primi răspunsuri pe măsură. Nu murdări un blog curat şi inspirat ca al Simonei cu idei vetuste, copiate din bloguri de scandal. Am constatat asta din comment-urile anterioare , dar am presupus că ai făcut un pas înapoi, pentru o poză şi te-ai lovit de un pom.
    Tu, nu numai că n-ai găsit bărbatul ideal, dar n-ai găsit nici bărbatul.

    Omuldelamunte 14 martie 2010 20:05 Răspunde
  • OMDL, nu ma intereseaza blogul tau, persoana ta nici atat. Spre deosebire de tine nu mi-am facut reclama la blogul meu „elaborat, ce musteste de inteligenta”, asa cum faci tu reclama pe aici, de o buna buctata de vreme, la al tau blog. cine vrea, te va vizita si fara sa trambitezi problemele tehnice pe care le-ai rezolvat sau ce-a mai facut ilinca.
    sa nu imi mai folosesti numele meu real in comentariile tale, nu ne cunoastem si nu esti in masura sa faci aprecieri daca sunt sau nu o proasta care fotografiaza caini.
    semeni foarte mult la reactii cu thomas man, raspunsul tau e tipic marlenesc-dambovitean: unei femei, daca vrei sa o faci praf, ii zici ca n-are barbat. ce sa spun, mai bine fac un pas inapoi si ma lovesc de un pom, decat sa citesc ce scrie un individ ca tine.

    juztine 14 martie 2010 21:12 Răspunde
  • ps: tot vroiam sa stim ce (mai) gandesc barbatii. iata…

    juztine 14 martie 2010 21:15 Răspunde
  • sunteti precum doi copii. parca va certati pe niste jucarii.

    tania 14 martie 2010 21:20 Răspunde
  • @ Fără nume şi fără personalitate- Păi dacă pentru mine nu exişti, cum să folosesc numele unei fantome?
    Fă un pas înapoi şi redevii tu, cea lovită de pom!

    Omuldelamunte 14 martie 2010 21:28 Răspunde
  • cred ca ti-ai depasit limita de mojicii. mai bate-ti joc si de altcineva!

    juztine 14 martie 2010 21:54 Răspunde
  • Mă mai iubeşti femeie, sau ce-oi fi ?!

    Omuldelamunte 14 martie 2010 22:00 Răspunde
  • sara buna va spun cu drag.

    CristinaC…daca gradina ta ar fi aici in Ro…ce ne.am mai dezamata noi fetele.chiar si in pijamas.
    honey,poate pt ca suntem atat de ”la fel”…

    tania, am inteles din alte randuri ca ai pierdut ilincul in plina floare a vietii.astfel de povesti iti raman etern in memorie,infipte in retina precum un cutit in rana.
    adolescenta fiind,la inceput de fiori platonici ai primei iubiri, un ilinc mi-a spus ca ma iubeste ca un nebun….a murit innecat in valurile marii in timp ce innota intr-o nebunie adolescentina de 16 ani.

    calina, multumesc pt dedicatie, banuiesc ca era pt mine, dar exact ca nuca in perete.pt ca azi sunt fericita cum n.am fost niciodata. insa mi.ai amintit de o ”clipa” care m.a ucis.
    cand cineva mi.a dedicat melodia respectiva,probabil doar pt a rasuci cutitul in rana.pt ca am fost un fel de mireasa parasita intr.o gara care striga in gol,disperata si indragostita ”nu te cred cand imi spui ca nu ma mai iubesti/vrei…..etc….”.am avut nevoie de el ca de aer.dar mi.a intors spatele ca ultimei femei din lume.nu mi.a dat nicio sansa la viata lui si eu am ramas fara viata….tarziu de tot am inteles ca nu a meritat nicio lacrima de a mea.si ca trebuia sa il scot eu afara din casa.
    si uite cum in numele iubirii ,ne facem uneori de ras…pt ca doar ni se pare ca am gasit idealul. fara sa fim constienti ca daca el nu raspunde flacarii cu flacara, nu e nici urma de ilinc pe acolo.

    am vazut ca ati dialogat pe tema asta vasta a idealului de langa noi si cu o mie de intelesuri/neintelesuri.
    nu am teorii,nu stiu nimic decat ceea ce am invatat din lectiile mele .nu stiu daca cel care m.a cerut e cel ideal…
    m.am indragostit de cateva ori pana acum.de fiecare data mi.am permis sa cred si tot de fiecare data au fost doar ezitari,neraspunsuri,barbati care nu mai stiau sa iubeasca,care nu erau pregatiti pt o relatie si care te roaga sa ai rabdare,sa nu ii fortezi,bla,bla. o voce interioara imi spunea ca drumul nu e drept,dar,cu mainile intinse,cu inima plina de iubire ma incapatanam sa lupt pt a pierde.de fiecare data am trait doar pe jumatatea jumatatii.
    azi privesc in urma si ii multumesc lui dzeu pt ca m.am trezit din ratacire,ca ce am crezut ca mi.e ideal, nu imi umplea idealitatea, identitatea si…. realitatea.
    cand am obosit,cand am capitulat,cand am mers in genunchi murdara de noroi am inteles ca momentul meu in doi nu a venit .ca nimeni nu a fost”omul potrivit”.si ca in totalitate cheia succesului sta in omul potrivit.nu in incapatanarea noastra de a dori oameni care nu ne doresc.
    apoi, brusc si inexplicabil,EL, a daramat tot ce a gasit in cale.indragostit,hotarat,navalnic,responsabil,nebun. am inteles ”potrivirea”, cand mi. a intins mie mai intai paharul lui cu apa, cand mi.a spus ca nu mai vrea sa traiasca fara m ine si face sute de km numai pt a ma tine in brate.cand mi.a spus ca fara mine el este nimic. si cand a renuntat la orasul lui mare,job,casa …pt orasul meu mic, fara sa ii cer.cand am inteles ca m.am linistit in ochii lui si ca nu trebuie sa lupt,sa am rabdare,sa ma zbucium ca sa fie al meu.cand mi.a demonstrat simplu ca si cum cerul e cer si pamantul pamant, ca barbatul care te vrea a lui ,nu mai vede decat lumina ochilor tai.ca totul se intampla natural,de la sine,fara temeri,fara intrebari al caror raspuns nu stie sa il dea,ca toate cararile lui se pun in drumul tau.ca vrea si te poate apara chiar si impotriva ta.

    nu stiu daca am gasit barbatul ideal. dar stiu ca mi.am gasit barbatul care mi se potriveste.

    Lm 14 martie 2010 22:13 Răspunde
  • LM…in Ro nu am gradina dar pentru cat de frumos ai scris si ai descris mai sus as fii in stare sa fac rost de una!

    Sa fiti fericiti!

    CristinaC 15 martie 2010 1:33 Răspunde
  • vad c-ati avut o duminica plina de stele. verzi.

    un trecator 15 martie 2010 12:24 Răspunde
  • trecatorule drag, nu am primit inca niciun mail de la simona.

    Lm 15 martie 2010 12:31 Răspunde
  • CristinaC…multumesc…!! 🙂 🙂

    Lm 15 martie 2010 12:32 Răspunde
  • Lm, acesta este barbatul ideal, barbatul perfect, barbatul normal. Cel care ti se potriveste.

    tania 15 martie 2010 12:48 Răspunde
  • iar acum nu-ti ramane decat sa iubesti. 🙂

    si daca iti vine sa si canti, sa dansezi, pe strada, la metro, catre job etc, fa-o 🙂

    http://www.youtube.com/watch?v=X28j4baLy-A&feature=fvst

    tania 15 martie 2010 13:00 Răspunde
  • da, LM subscriu Taniei… dar eu tot cred ca in dragoste si in razboi totul e permis, asa ca chiar daca uneori pierd in luptele mele, nu am pierdut razboiul… si toate ranile astea provocate de unii si altii nu fac altceva decat sa ne aduca pe drumul care trebuie, catre el.

    poate ca lucrurile nu au un curs normal de la inceput, important este ca cei doi sa se intalneasca si sa se fi asteptat la fel de mult…restul sunt deja inflorituri pe text 😛

    honey 15 martie 2010 13:02 Răspunde
  • http://www.youtube.com/watch?v=SPUJIbXN0WY

    uite si dedicatia mea, si ea merge dansata, chiar si-n casa, de ce nu… 🙂

    honey 15 martie 2010 13:06 Răspunde
  • honey, esti de-a mea 🙂 cu michael buble. acest domn atat de elegant mi-a furat de mult simpatia. eu ziceam ca LM sa nu danseze musai in casa sau sa cante prin baie (cum cred ca obisnuiteste sa faca :), ci s-o faca exact unde si cum ii vine. Ca un om indragostit este un miracol in vazul unei lumi prea ocupate, plictisite, obosite, stresate etc. O spun din experienta. 🙂

    tania 15 martie 2010 13:11 Răspunde
  • tania, excludem dansul la metrou ca n-are. dorim dansul la job, cat mai curand. si experienta, de care? de ocupata, obosita, stresata ? 😛 (observi, da, ca am scos „plictisita” din ecuatie)

    un trecator 15 martie 2010 13:14 Răspunde
  • deci comportamentul acestui michael buble este cel al unui man in love, adica ideal. 🙂

    http://www.youtube.com/watch?v=Of5qYrK–D8&feature=channel

    tania 15 martie 2010 13:18 Răspunde
  • aaa, nu, trecator, experienta unei femei indragostite, dansand pe strada, la asta ma refer. Iti spun eu, am fost un miracol pentru multi trecatori (na acum, ma refer la trecatori pe strada) 🙂 🙂 ca nu stiu cum sa le spun. 🙂
    sa vezi ce reactii au batraneii si batranelele sau niste adepti EMO cand li se intampla sa vada la semafor sau prin magazine o femeie cantand. 🙂

    tania 15 martie 2010 13:22 Răspunde
  • tania, zici tu ca pe michael buble nu-l strang pantofii, mai degraba ? :)))

    un trecator 15 martie 2010 14:01 Răspunde
  • pai nu stiu, trecator. Acum, ma gandesc, se poate intampla ca din cauza iubirii care-l parcurge sa-si fi cumparat in graba pantofii. Sau, ar mai fi varianta sa nu-si fi dat seama ca odata cu dragostea i-a crescut si marimea piciorului 🙂 🙂 buna asta. mi-a placut. 🙂
    serios, acum, omul are exact entuziasmul febril al unui om in love. nu are cum sa nu placa. nu prea gasesc o cantareata exprimand atata insufletire, precum a lui.

    tania 15 martie 2010 14:23 Răspunde
  • ma, voi ma iubiti… 🙂 🙂
    fetelor, sunteti de ale mele. cu buble asta.
    si da! sunt o cantacioasa. cant si cand am necazuri. darmite acum….acum eu insami sunt un cantec in acordurile lui…
    si da! e un miracol. pt care am mers amandoi la biserica si am multumit. tania stie…. 🙂

    trecatorul stie ca nu am metrou 🙂 dar le am pe celelalte din lista. 🙂

    Lm 15 martie 2010 14:27 Răspunde
  • @LM – Ai fost deja la biserică? Noi unde eram să-ţi urăm căsnicie de stâncă nebătută de valuri de tristeţe şi necazuri, pe care le-ai uitat odată cu întîlnirea cu el- omul iubit, omul fără defecte, omul perfect?
    Consumaţi-vă în tihnă dragostea 100 de ani bisecţi.

    Omuldelamunte 15 martie 2010 14:41 Răspunde
  • @ Tania Clipul cu Feist este foarte inspirat ales de tine. Superb!
    Feist a filmat clipul pe banda rulantă dintr-un aeroport având în vedere că se văd geamantane cărate, care nu seamănă a poşete. Nu la metrou!
    Acolo am cântat eu odată, dar n-am strâns decât 5 lei

    Omuldelamunte 15 martie 2010 14:56 Răspunde
  • am fost de proba 😉 :-p multumesc de urari…

    Lm 15 martie 2010 14:59 Răspunde
  • Omuledelamunte, las ca si mie mi s-a intamplat sa ma trezesc dansand si cantand printre maracini si credeam ca-s maci! Din ameteala 🙂 Hai in rand de sarbatoreste! nu mai fii poznash! 🙂 Nu sade bine macar pt LM. !!!

    tania 15 martie 2010 15:14 Răspunde
  • E binefacator sa va citesc (fie si in momentele de scurtcircuit), findca aveti o maiestrie a fericirii, dar si o voluptate a certurilor bine chituite, argumentate cu sirg decent (deocamdata). 🙂 Sper sa nu va aprindeti iremediabil (cel mult, treaca de la mine, luati foc in sensul bun). Iertati-mi plecarile, am mult de lucru momentan, reviiiiin. 🙂 Va sarut.

    Simona Catrina 15 martie 2010 15:44 Răspunde
  • in incercarea de a-ti potoli pornirea pe care incerc sa ti-o pricep, omuldelamunte, mesajul meu poate fi inteles gresit. De aceea:

    important nu este unde canti, unde dansezi, unde si cum iubesti, unde si cum iti strigi sau pasesti dragostea. Poate fi printre maracini, printre gunoaie, printre geamantane, benzi improvizate, ape curgatoare, la fel de bine cum poate fi printre flori, printre oameni.
    Important este ca iubesti!!!
    M-am facut auzita LM?????

    tania 15 martie 2010 15:49 Răspunde
  • tania, cred ca aici apare neintelegerea. Nu multi sunt cei care au curajul unei Iubiri printre maracini. Negociaza o iubire mai mititica, chiar si fara flori, dar in nici un caz maracini.
    M-a impresionat ce frumos a descris Lm renuntarile logodnicului ei in numele iubirii. Asa ar trebui sa fie!

    Odille 15 martie 2010 16:11 Răspunde
  • Odille, ai privit vreodata o floare de maracine? Nu este frumoasa, este splendida. Nu te gandi ad literam ce am spus. Ea, iubirea, apare si traieste la toate nivelurile si in toate anotimpurile. Si nu se negociaza.

    tania 15 martie 2010 17:31 Răspunde
  • Omuledelamunte cu_cusma_de casanova, te ajung pacatele tineretilor prin toate cotloanele internetului 🙂

    Fetelor, nu mai tabarati pe el, lasati-l un pic sa-si traga sufletul.

    Ilinca stie ce patimesti?!

    layla 15 martie 2010 18:15 Răspunde
  • layla, cred ca nu ai citit cu atentie schimbul de mesaje. Tocmai despre asta am vorbit ,ca nu exista femeie/barbat ideala/ideal. Totul este o constructie a imaginatiei noastre.

    Odile, io cred ca ne confuzam in confuzii.
    Am zis eu undeva ca se exista, femeie ori barbat ideal?
    Cat despre atentie si cautari de alte noime a vorbelor simple, le las in grija ta.Sunt pe maini bune!

    layla 15 martie 2010 18:33 Răspunde
  • Măi, fetelor! Voi alt loc de dragoste nu v-aţi ales decât în mărăcini? M-am luat după voi şi am numai băşici.
    Alegeţi-mi alt loc că ăsta mă ustură! Uitaţi cactuşii, chit că fac flori frumoase!

    Omuldelamunte 15 martie 2010 18:42 Răspunde
  • @Layla- mulţumesc că-mi şezi de parte-mi, dar singura care mi-a sărit în drum tam-nesam, a fost una muşcată de câine şi care s-a nominalizat singură, aşa cum eu i-aş fi spus numai în persoană.
    Restul fetelor mi-s dragi pentru că discută dragoşti şi din cănd în cănd, îmi mai dau c-o pernă-n cap, amical, ca-n tabără.

    Omuldelamunte 15 martie 2010 18:51 Răspunde
  • juztine Says:
    March 14th, 2010 at 9:54 pm

    cred ca ti-ai depasit limita de mojicii. mai bate-ti joc si de altcineva!

    Omuldelamunte Says:
    March 14th, 2010 at 10:00 pm

    Mă mai iubeşti femeie, sau ce-oi fi ?!

    Pai dupa asa vorbe dulsi, credeam ca si Anca de juzstine iti poarta sambetele !

    Io tin cu tine, da’ daca-i vorba de dat cu perne in cap, trec si eu in tabara adversa ca mai am si eu cateva restante la capitolul asta. Cum sa ratez eu o asa mandrete de sansa daca tot ti-ai declarat disponibilitatea de-a le incasa in numele idealilor perfecti?!
    Pazea ca vineeee !

    layla 15 martie 2010 19:13 Răspunde
  • ma gandeam sa zic si eu ceva, da’ cred ca mai intai tre’ sa depun o cerere la registratura, dupa cum vad, sa vad daca se accepta, au ba….

    un trecator 15 martie 2010 19:36 Răspunde
  • @Un Trecător- Chiar te rog, că eu mă simt ca hamsterul între pisici, care au fost dresate nici să mă mănânce, nici să mă lase să mă dau în rotiţă.
    Arriba, arriba! Anderre. anderre!

    Omuldelamunte 15 martie 2010 20:05 Răspunde
  • Ai inceput din nou sa speri? La ce? La faptul ca mai exista si cadouri frumoase?
    :-” mi-a plakut postarea, mai ales faza cu bebele nou nascut=))telenovela si iubitul din facultate ”Dumnezeu sa-l ierte” – =))))
    😉

    Lavinia 15 martie 2010 20:18 Răspunde
  • well, schimb maracini cu maci. Ai grija, omuldelamunte, ca macii sunt ei superbi la prima impresie, dar mult mai intepatori decat maracinii. cred ca la a doua impresie, daca nu esti atent, provoaca rani, nu rotite sau ce spuneai tu- basicutze. acum nu trebuie sa faci si tu tot ce se spune pe aici…nu incurca teoria cu practica. doar citeste-o! 🙂 teoria.

    tania 15 martie 2010 21:26 Răspunde
  • de fapt, sincer, omuledelamunte, cred ca nu-mi face placere discutia asta. tu nu simti derapajele? de aceea, da-mi voie sa ma retrag.

    tania 15 martie 2010 21:49 Răspunde
  • Eu n-am mai continuat. Am trecut pe alt palier.

    Omuldelamunte 15 martie 2010 22:05 Răspunde
  • aha, eu am observat si asta…..

    un trecator 15 martie 2010 22:06 Răspunde
  • Omuldelamunte, chiar am vrut sa scriu ca uneori te scuz pentru ca scrii cu asa de multa sensibilitate si delicatete pe blogul tau.
    Insa ultimul cometariu al tau nu a fost deloc pe masura acestor povesti, de fapt a fost opusul lor. Cred ca ar fi frumos sa-ti recunosti greseala si sa spui un gratios “I am sorry”.
    Fiecare dintre noi poate gresi, insa sa incercam sa ne recunoastem greselile.
    Trecerea pe alt platou nu ajuta la nimic.

    Odille 15 martie 2010 22:30 Răspunde
  • Odille, cred ca pana la urma ajuta la ceva.

    un trecator 15 martie 2010 22:43 Răspunde
  • La atâta apologie a mărăcinilor imaginari, sau autentici ,o ia tot omul razna. Pustule pot apărea şi pe creier, nu neapărat pe epidermă.
    Nu ştiu dacă ajută sau nu, dar ultimul meu comentariu a fost despre hamsterul din mine.
    Doamnelor, Banul Mărăcine se retrage…

    Omuldelamunte 15 martie 2010 22:59 Răspunde
  • O seara buna tuturor ! Ce s-au mai aprins spiritele pe aici in acest sfarsit de saptamana ! A disparut primavara , ghioceii deasemenea si aproape ca incepuse sa viscoleasca cu vorbe grele si atitudini neprietenoase , ceea ce prin blogurile Tangoului e un lucru foarte rar .
    Nu incerc sa inteleg si nici sa dau dreptate vreuneia din partile beligerante deoarece simpatizez in egala masura si pe juztine si pe Omuldelamunte dar consider ca atata timp cat amandoi sunt posesori de bloguri proprietate personala ,daca au ceva sa-si reproseze ,o pot face acolo si nu aici .

    Lm , ma bucur mult pentru tine ! Iti doresc un ocean de fericire !

    Una , tu pe unde umbli ? E nevoie de un negociator de pace pe aici ! .. si de multe perne ! Sper ca esti bine .

    Tania, salutari ! Mie imi plac mult macii , mai ales in lanurile de grau !

    Un gand bun tuturor !

    Marina 15 martie 2010 23:02 Răspunde
  • Marina,
    doua cuvinte: e xact ! 🙂

    iana 15 martie 2010 23:29 Răspunde
  • LM, te felicit! Bucurie maxima iti doresc! M-a impresionat in mod deosebit ceea ce ai scris, tocmai cand sunt foarte dezamagita de intemperiile vietii :(. M-ai ajutat sa sper ca undeva, candva, va fi bine. Multumesc!

    Moi 15 martie 2010 23:41 Răspunde
  • Va salut si va sarut, Simona te asteptam cuminti 🙂 . Vad ca ati schimbat ciclul, din „ca nuca in perete ati trecut la „a bate campii cu arta” 🙂 . Unii…Lm, spasita , recunosc ca ,m-a luat valul si am pierdut sirul fericirii tale, descarcam un joc despre aventura, cinste :), glorie. E un browser gratuit …”atunci cand zeii se joaca”…ies calupuri publicitare sau muzicale, dragute as spune:).
    Sa fii fericita 🙂 !

    all blacks 16 martie 2010 0:39 Răspunde
  • Erata: „Acolo unde se joaca zeii”… m-a tampit jocul de tot 🙂

    all blacks 16 martie 2010 0:55 Răspunde
  • all blacks, da-mi si mie de unde iau jocul 🙂

    un trecator 16 martie 2010 19:32 Răspunde
  • frumos. furmos de tot. vedeti ca mai sunt si altfel de barbati?

    ratoiu 16 martie 2010 21:01 Răspunde
  • all black, il vreau si eu. 🙂

    Simona, ai zis ca revii. 🙂

    Una, pe unde bantui? Tu, justine? Lm, de unde esti de fel? Trecator, iti multumesc.

    tania 16 martie 2010 21:51 Răspunde
  • Ce liniste pe aici ! …. Parca Blaga spunea intr-o poezie
    E atata liniste in jur
    de-mi pare ca aud
    cum se izbesc de geamuri
    razele de luna

    ciudat ….. unde ati disparut toti ? v-ati molipsit toti de virusul evadarii ?
    Cred ca primavara asta v-a dat aripi ……

    Imbratisari !

    Marina 16 martie 2010 23:12 Răspunde
  • marina, apropo de maci:

    Ardeau ca nişte facle vii,
    în vârf de firave tulpini.
    Îşi înălţau râzând zglobii
    obrazul roşu dintre spini.

    I-am adunat cu mâini avare,
    am rătăcit în seara blândă,
    umplându-mi braţele de floare
    învăpăiată şi plăpândă.

    Şi m-am întors într-un târziu,
    departe cîmpul rămânea,
    atât de singur şi pustiu
    în urma mea.

    Dar când acasă-am încercat
    să-i strâng într-un aprins buchet,
    toţi macii mei s-au scuturat
    ca nişte lacrimi pe parchet.
    (magda isanos)

    morala?
    daca vreun barbat s-ar gandi sa-i aduca in dar femeii lui un buchet de maci, mai bine i-ar cumpara un camp intreg. 🙂

    tania 16 martie 2010 23:33 Răspunde
  • Absolut superb Tania ! Ma topesc atunci cand vad un lan de grau cu maci si margarete !

    Marina 16 martie 2010 23:40 Răspunde
  • de asemenea, la fel, idem, ibidem. 🙂

    cred ca am ramas singurele pe aici. 🙂 facem si noi greva sau ne uitam la un film. 🙂 iti (va) recomand unul bun. astazi la pro- the mentalist. orele 00.00

    http://www.youtube.com/watch?v=Jc8Ay1XLMu0

    tania 16 martie 2010 23:43 Răspunde
  • crezi tu, Tania, doar ca n-am vrut sa intru cu combina-n lanul vostru 🙂

    un trecator 16 martie 2010 23:51 Răspunde
  • ma gandeam ca eu ca cineva din umbra … era sa zic lanul de grau .. ne pandeste … Dar drept sa spun nu ma asteptam la tine trecatorule . Ma asteptam sa vad capul lui Juztine , pe al Omuluidelamunte ….. sau macar pe al lui Thomas Man care chiar daca nu mai scrie nimic tot o fi curios sa vada daca l-am uitat atat de repede ….

    Marina 16 martie 2010 23:57 Răspunde
  • te salut, trecatorule. 🙂 trebuie sa gasesti intai lanul. sunt cam rare, lately, lanurile astea, din pacate.

    pai, marina, stii tu ca thomas nu ne citeste?

    tania 17 martie 2010 0:02 Răspunde
  • vad eu bine sau????? 595 de comentarii????? my goddd!!!

    tania 17 martie 2010 0:06 Răspunde
  • da, Marina, eu nu, ca-s oaia neagra 😛

    un trecator 17 martie 2010 0:08 Răspunde
  • Eu cred ca da . Nu poti pleca asa brusc dintr-un loc in care te-ai simtit ca acasa fara ca macar sa intorci capul , fara sa te intorci macar nestiut sa vezi ce se mai intampla …..
    Desi e posibil si sa se fi rupt de tot , ireversibil . Eu am avut o banuiala in ceea ce-l priveste , nu stiu daca e real ce cred eu dar cert e ca si Simona in prima postare dupa plecarea lui a spus ca regreta mai ales pentru ca stie ca nu se va mai intoarce , ceea ce ma face sa cred ca ea stia cine e si stia si de ce a ales sa plece .

    Marina 17 martie 2010 0:12 Răspunde
  • marina, la cum o simt pe simona, cred ca oricine este liber sa vina si sa plece de aici, indiferent de motive. ramane doar la latitudinea fiecaruia sa gaseasca modalitatea fair de a o face…ce-o si cum o face.

    trecator, bine ca recunosti. 🙂 cel putin stim o treaba. 🙂

    tania 17 martie 2010 2:17 Răspunde
  • Buna diminteata la voi…
    E primavara la voi si ati iesit cu totii in parecuri si pe strazi?
    Pe aici se sarbatoreste maine Sf. Patrick… lumea se imbraca in verde
    Eu va trimit un trifoi si..

    http://www.youtube.com/watch?v=tvnICfqeuJA

    CristinaC 17 martie 2010 6:38 Răspunde
  • hei …love is in the air. sau doar la mine??

    multumesc iar, celor care mi-au trimis randuri de felicitare, moi,marina, all blacks.

    tania aici la mine te-ai facut auzita foooooooarte bine. si daca vrei iti pot lasa adresa de mail pt detalii suplimentare, de unde sunt,cine sunt si cat de mult ador sa iubesc…in lanul de maci,de margarete, sub liliacul alb din fundul gradinii,in fanul proaspat cosit… 🙂 🙂

    Lm 17 martie 2010 9:11 Răspunde
  • Eu maine plec intr-o mica vacanta…prin Peninsula iberică, unde sper sa gasesc mai mult soare decat aici.
    Lm, imi poti lasa si mie adresa de mail, sa stii, nu numai Taniei 🙂

    Juztine 17 martie 2010 10:17 Răspunde
  • Hello, va imbratisez , cam tarziu, ce-i drept, dar am lipsit iar neanuntat. Ce-i drept, printre picaturi, am apucat sa va si citesc, dar mai mult pe diagonala.
    Juztino, petrecere super sa ai, in vacanta. Poate mai dai cand obosesti printre peripetii si cate-o geana pe-aici sa vezi daca ne jucam frumos.Cu cercul: )
    Taniutza draga, lanurile se mai raresc, ce-i drept, uneori, dar mai bine spice putine, decat neghina deasa..
    Nu cred ca are vreo relevanta cine si ce blog-uri personale detine, important este modul in care alegem sa ne vehiculam pe-aici parerile; probabil e un episod deja inchis, dar tot e naspa ca s-a intamplat.

    Una 17 martie 2010 11:47 Răspunde
  • Draga Ratoiule, daca n-as fi stiut ca „mai sunt si altfel de barbati”, as fi incetat de mult sa-i mai caut. 🙂 Bine-ai venit.

    Simona Catrina 17 martie 2010 12:26 Răspunde
  • Io inca nu m-am prins cine-i Ratoiu’, da’ nici nu-ntreb, de-al dreaq; ))))

    Una 17 martie 2010 13:07 Răspunde
  • Si totusi, Doru tace cam mult in ultima vreme, nu vi se pare?
    Inteleg (greutz, da’ mai sunt sanse sa recuperez) ca domnu’ muntean s-a ”relocat” in Banu’ Maracine si dusu-s-a..
    Restul doamnelor dragute de-aici par si ele momite de tacere.. Sau cam prinse in trebi, cum am fost si eu mai mult de-o saptamana, aproape. Bineinteles, inside io tip mai departe dupa Thomas, nu raspunde nici ecoul, pentru ca nu m-am decis, deocamdata, sa ma refugiez intr-o padure..

    Una 17 martie 2010 13:24 Răspunde
  • De cautat, cautam toate, Simona!

    Intrebarea e, cate dintre noi ne pricopsim?!

    layla 17 martie 2010 15:04 Răspunde
  • Tac? Nu am primit nici reactie la ultimul meu comentariu 🙁

    Doru 17 martie 2010 15:05 Răspunde
  • Doru….poate ca nu e ideal/a pana la the end of love/story pt ca nu era potrivitul/a. si cand cei doi nu evolueaza impreuna , nu mai vad acelasi drum pe care l-au vazut de la inceput,nu le mai bat inimile in acelasi ritm, intervine sictireala si dorinta de ”altceva”, e clar ca alegerea nu a fost buna inca de la capatul de atza.si mai devreme sau chiar dupa 20 de ani, intervine adevarul launtric care cere schimbarea sau care nu mai e impacat cu jumatatea din patul matrimonial.
    din pacate nu exista garantii. astfel incat ce alegem azi sa fie alegerea potrivita si cand vom fi la 60 de ani. sa ne plimbam de mana prin parc ducandu-ne umerii apasati de trecerea timpului si sa ne amintim cu drag de anii cand tremuram doar la o simpla atingere a celuilalt.
    asa ca , asta e parerea mea, totul tine de soarta,de cum ti-e scris. de felul in care cei doi pot si vor sa se dea unul dupa altul,sa fie mereu in acelasi pas, balans,aceeasi lume, sa se asculte la fel,sa le pese…sa isi doreasca sa traga la aceeasi caruta…pana la capatul drumului.
    nu exista garantii de niciun fel, exista insa efortul benevol de a dori sau nu sa te implinesti langa cel de langa tine si impreuna cu el…..sau…sa iti iei lumea in cap.

    eu nu am avut niciodata un ideal. am cautat insa pe cineva care sa imi semene la cea cum sunt de acum. si sa vrea sa isi duca alaturi de mine restul de drum care i-a mai ramas. sa stim amandoi ca suntem facuti din acelasi aluat si dupa aceeasi masura si ca unul fara altul am rataci mereu a nimanui in lume.dar ce va fi mai incolo, daca am ales bine, nu voi stii decat la final….

    una ce faci, esti bine? ratoiu a postat mai sus…ia uita-te.. 🙂
    honey?

    Lm 17 martie 2010 15:39 Răspunde
  • LeMeule, te pup.Sunt OK, da.
    Deci la mine, pe internetu’leptopului meu nu vad niciun ratoi, parol!
    Las’ ca poate fi el bine-mersi, deocamdata, si fara sa-l vizualizez, nu-i vorba: ))

    Una 17 martie 2010 15:50 Răspunde
  • Una, „Ratoiul” a stat o vreme la moderat, pe urma am deblocat mesajul si acum e mai sus. 🙂

    Simona Catrina 17 martie 2010 16:08 Răspunde
  • Lm, asa cum spuneam mai sus, vad de foarte multa vreme casatoria ca pe o calatorie, nu ca pe o destinatie. Si, ca in orice calatorie, multi dintre cei care au mers cu tine in vagon coboara si nu-i mai vezi niciodata, se urca insa altii care, poate, merg cu tine pana la capat si altii care nu. Tu cauti pe cineva care sa iti semene celei care esti acum. Din pacate noi insine suntem altfel la fiecare cateva zeci de ani. De aici, cred, rupturile.

    Doru 17 martie 2010 16:33 Răspunde
  • de acord doru….cam asta spuneam…ca nu exista garantii…ca ne schimbam de-a lungul anilor. cheia reusitei ar fi sa evoluam impreuna ca si cuplu…si atunci nu s-ar mai rupe nimic. dar acest lucru tine de cum ti-e scris si de muuuulte altele…..la care imi dai voie sa nu ma mai gandesc acum…tocmai ma marit in cateva luni.(si….am bifat si o casnicie cu 2 vagoane… asa s-a rupt…ne doream lucruri diferite in viata, gandeam diferit, drumuri diferite…soarta ,pe care nu o mai regret.asa a fost sa fie)

    Lm 17 martie 2010 16:45 Răspunde
  • Foarte bine ai facut ca ai rupt ceea ce nu mai mergea. E un gest de sinceritate fata de tina insati si, de ce nu, o ultima dovada de iubire si de respect pentru celalalt. Cand insa ruptura e pe cale sa se produca dupa multi ani si cu copii in curte, e mult mai greu. Nu ai ce sa regreti acolo unde ai incercat. Regretele vin acolo unde nu ai dat to ce ai putut.

    Doru 17 martie 2010 16:57 Răspunde
  • eu cred ca tu, doru , cauti sau ai nevoie niste raspunsuri…..pe care nu le vei gasi decat in tine….

    Lm 17 martie 2010 17:30 Răspunde
  • Lm, daca mi-ar ajunge propriile raspunsuri la ce bun sa mai dau pe aici?

    Doru 17 martie 2010 19:45 Răspunde
  • tania, inca mai port paltonasul pentruca am fost cam batuta de vint pe un alt blog, insa incep sa-mi revin. Culmea este ca ma uit doar pe doua bloguri si tot am nimerit in furtuna.

    Odille 19 martie 2010 0:41 Răspunde

Dă-i un răspuns lui Simona Catrina Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title