fbpx
„Nu suntem muritori, e clar. Dar suntem niste zei prosti, niste nemuritori care ne-am uitat destinul. (Constantin Noica)“

Nebunia

de

Eu cumpar pe fond nervos, recunosc. Placerea cumparaturilor premeditate e minima, o prefer pe cea indusa spontan de tisniri paguboase.

Azi am fost la mall, am cheltuit si m-am simtit trivial de bine, refuzind sa ascult vaicarelile cardurilor jumulite. Am tras de pachetoaie si acasa am probat iar toti pantalonii si toate bluzele pe care le-am acrosat. Ma rog, topaiala a fost mai potolita, stiut fiind faptul ca oglinzile din cabina de proba te slabesc cu zece kilograme si arati ca papusa Barbie, dupa care vii acasa si te culci pe-o ureche ca ai in dulap haine in care arati bestial. Cu proxima ocazie cind le imbraci, insa, constati ca toata carnita pe care oglinda din magazin o face pierduta revine furibund. Bine, pina la urma nu e vina mall-ului, e vina inghetatei pe care o ador.

Dar imi place sa cumpar, atunci cind imi permite capastrul contului. Mi-aduc mereu aminte de ce-mi spune Ramona, prietena mea din Toronto: „Daca nu esti milionara, incearca sa cumperi mai intii ceea ce-ti trebuie si abia pe urma ceea ce-ti place. Inainte de a fugi cu umerasul la casa, intreaba-te si raspunde-ti fara sa te minti: chestia asta imi trebuie sau o vreau, pur si simplu? Si daca doar o vrei, atunci fa cale-ntoarsa si mergi la raftul cu „imi trebuie”.

Dau din cap si o inteleg, saraca e impicatita de bune intentii, pe urma eu merg intr-ale mele si imi vad de „vreau”-uri. Toate „trebuie”-urile sunt aminate.

Cred ca asa procedez si cu relatiile personale. Traiesc o nebunie continua. Viata mea e un spectacol avangardist, alienat de cele mai frumoase utopii. Cred ca asa am achizitionat barbatii din viata mea, pe principiul lui „il vreau”, nu pe ideea de „imi trebuie”. Fara ratiuni, fara calcule lucide, fara bun simt. Daca mi-a casunat, am vrut, am luptat sa-l am, mi-a priit. Nu mi-a pasat de rivale cu ochii umflati de plins, de inamice tifnoase, de angoase publice.

Deznodamintul tuturor povestilor mele de dragoste a fost, insa, concludent pentru modul meu impulsiv de a actiona. Mai devreme sau mai tirziu, desi am crezut mereu, ca o timpita, in pasiunea spontana, am avut vreme sa constat ca toti prostii calculati o duc mai bine ca mine. Ca furnicosii care adora sa premediteze reusesc in viata. Ca aia cu simt practic, singe rece si cuvint cald se plictisesc fericiti pina la adinci batrineti.

Am compatimit de cind ma stiu oamenii banali, insiropati in rutina si in bani chivernisiti. Oameni care amusineaza ocazii, profituri mai mici sau mai mari, relatii, chilipiruri. Mi se parea ca geme pamintul de semidocti care considera ca succesul se masoara exclusiv in bani si in marafeturile pe care si le aduna pe linga casa, incepind cu masinile si terminind cu trusa de greble de inox. Vedeam in ei expresia plafonarii si-a regresului planetei.

Dar citeodata, cind e simbata si e (degeaba, absolut degeaba) frumos afara, trag linie si imi stabilesc cota de piata a lacrimilor, dupa ce am cumparat, cum va spuneam, pe fond nervos. Si imi dau seama ca nebuna sunt eu, cea care asteapta iubiri, tandreturi, revelatii, evadari in sfere inaccesibile maselor superficiale. Sa caut tratament? Sa ramin nebuna pina la sfirsitul vietii?

Tag-uri:
· · · ·
Categorii:
Uncategorized

Comentarii

  • Ramai nebuna, dar prefa-te ca-ti cauti tratament! 🙂

    AlinaG 22 martie 2009 8:54 Răspunde
  • Exceptional, Alina, mi-ai salvat seara… AI DREPTATE! 🙂

    simona 22 martie 2009 9:20 Răspunde
  • Nu-mi vine sa cred – citindu-te m-am citit iar pe mine.
    Si da, cum spune AlinaG, parem a cauta tratament, dar ne iubim nebunia pentru ca de aici tot farmecul existentei noastre.

    Bianca 22 martie 2009 12:11 Răspunde
  • Intr-adevar,sfatul AlineiG este genial! Ramai asa,nu te schimba,n-ai mai fii tu!

    florentinamurgoci 22 martie 2009 15:17 Răspunde
  • Excelent text! si ramai nebuna! esti perfecta asa!

    jene 22 martie 2009 16:45 Răspunde
  • simona esti atat de frumoasa! de ce sa cauti un tratament care te-ar schimba intr-un robotel calculat?
    si esti, astazi stiu, atat de frumoasa cat te poate descrie prietena ta Alice, cea care ieri ne-a povestit despre muntii de truda pe care ii duci.

    pisica 22 martie 2009 17:03 Răspunde
  • Simona,nu esti nebuna, esti femeie! Esti femeie cu toata fiinta ta, caci numai o femeie adevarata pana la ultima molecula are in ea doza de curaj sa faca ce vrea si nu ce trebuie!
    Si asa traim intr-o societate ” cu urechi umplute” cum bine ai spus….si asa trebuie sa cumparam ca” se poarta”, trebuie sa mergem undeva ca „e trendy” , etc…etc… de ce sa nu avem „picatura” de „nebunie” care ne face speciale? Care ne face femei!
    Sa nu te schimbi, sa nu cauti nici un tratament si nici un leac….

    irina 22 martie 2009 18:02 Răspunde
  • Bianca, draga mea, sunt fericita ca suntem mai multi in acest Zbor deasupra unui cuib de cuci…

    Draga Florentina, multumesc, sfatul tau are intotdeauna miez de intelepciune pura, vorba ta e un tratament salutar.

    Jene draga, nu sunt deloc perfecta, dar sunt libera, iar libertatea are defectele ei, stiu. Mersi din suflet, esti draguta!

    Pisica, deja m-am facut roz de atitea incurajari, nu le merit, eu sunt lenesa trasnita care apare si dispare ca un asteroid indragostit de-o galaxie intreaga. Voi sunteti frumosi, cei care, de atitea saptamini, innobilati blogul asta cu ideile si trairile voastre…

    Draga Irina, mi-ai oferit acea definitie a femeii in care am crezut toata viata, fiindca nastrusnicia iubirilor noastre tine (si) de cromozomii xx, si de romantismul nostru cronic, care (uneori, cel putin) dauneaza grav sanatatii mintale. Dar e asa de bine…

    simona 22 martie 2009 19:12 Răspunde
  • ba da simona, le meriti pe deplin.
    de afara lucrurile par simple si frumoase, noi admiram produsul finit, dr nimeni nu se intreaba cate ore si cate nopti si cate ganduri se chinuie si se rup si se dizolva ca sa fie gata un articol, o fraza, un zambet daruit noua.
    si astazi, cu atat mai mult, iti multumesc ca esti. inteleg tacerile tale atat de motivate, luptele duse intr-un alt timp si pe un alt continent pentru noi cei de aici, pentru voi cei de acolo… ti-am spus si repet: te-am vazut in ochii lui Alice, nu te schimba, esti atat de frumoasa!
    si vin sa-ti multumesc si pentru ca tu esti cea care a deschis poarta sufletului meu spre meninne. candva, cand eu si ea vom fi impreuna si fizic (31 mai adica) o sa intelegi de ce.
    si vin sa-ti multumesc pentru ca si din cauza ta l-am cunoscut pe prietenul meu valin. un om deosebit, aproape sufletului meu si deja drag, chiar daca pana la intalnirea noastra vor mai trece si zile pe care inca nu le stim.

    pisica 22 martie 2009 19:38 Răspunde
  • Da, esti nebuna, dar esti cea mai buna si frumoasa nebuna pe care o cunosc, esti colectionara de ganduri, vorbe si idei minunate, ticluite cu sarm si mestesugite cu ironie si autoironie de cea mai mare finete. Si de-aia ma gandesc la tine ca la cineva foarte drag, de la care am ce invata! Si uite, de pilda , mie rar imi mai place acasa ce am cumparat din magazin, cu poate in urma

    Simona Radoi 22 martie 2009 21:37 Răspunde
  • de o ora!

    Simona Radoi 22 martie 2009 21:38 Răspunde
  • Draga Simona (sper sa nu te superi ca te tutuiesc),

    Eu nu cred ca este o chestiune de optiune. Cred ca atat componenta emotionala ce-ti dicteaza hotararile, cat insasi structura ta psihica nu sunt compatibile cu alta optiune, atat de firesc stiu sa conjuge verbul „a vrea”. E ca un factor inascut. Sigur ca ai fi putut merge pe drumul usor al unei casnicii / relatii caldute, stabile, plictisitoare, total lipsita de focuri de artificii, de pasiune ravasitoare, de stradanii frenetice. Sigur ca ai fi putut alege a ignora deplin celalat drum, bolovanos si greu de parcurs, al relatiilor incerte, care necesita ani de stradanii, care iti mananca zilele si majoritatea noptilor, dar care te obliga sa fii vie si iti garanteaza o antiteza totala cu un sistem automatizat care actioneaza pe baza unui program stabilit (i.e. robot).

    Dar de fiecare data cand te-ai aflat la o rascruce a celor doua drumuri, desi sunt convinsa ca intelegeai deplin alternativele, probabil ca nu ai derulat un amplu proces decizional. Pentru ca TU nu ai fi putut parcurge decat un singur drum, cel care iti ofera perspective splendide, dar de-a lungul caruia iti zdrelesti genunchii si sufletul. Orice alt scenariu, oricat de lin s-ar trai, ti-ar amputa trairile care te definesc. De fapt e o cale ce tefereste salvator de un mare sacrificiu: sacrifici ani, bani, energie, dorinte, dar nu te sacrifici pe tine insati.

    Unele boli sunt atat de adanc crestate in gene, incat nu vor cunoaste nicicand leac. Nostalgia ta dupa vieti traite cu plase de siguranta se concretizeaza in literatura de calitate, dar dupa atatia ani de cand scrii ce scrii si esti cine esti, nu pare verosimila. Si chiar asa, daca ai gasi tratamentul ti l-ai administra prompt, sau l-ai pastra intr-un dulapior pentru o alta perioada, o alta impreujurare, o alta viata?

    Andrada 22 martie 2009 22:30 Răspunde
  • eu cred ca in fiecare dintre noi traieste „nebuna”…eu recunosc ca in mine traiesc probabil mai multe nebune, dar sunt mindra de fiecare dintre ele. pentru ca nebunele sunt cele care „pe fond nervos”, cum bine spune Simona, ma impung si ma imping sa-mi mai procur citeva „vreauri”, si cu ocazia asta imi mai procur citeva zimbete (vin la pachet cu „vreau”-rile), si iaca asa, mai amagesc depresia (sic!)…
    asa ca parerea mea e: vivat nebunia! si in consecinta aderez la sloganul lansat de AlinaG.

    Simona, azi am avut o revelatie! ca s-ar putea ca noi sa ne fi intilnit fizic, in urma cu vreo zece ani, cind te dadeai cu dl Catavencu…atunci mie si celui ce avea sa imi devina sot ne trecuse prin cap ideea de a deveni si noi colaboratori…si astazi, citindu-ti rindurile (din codul nebunelor…) si sesizind comparatiile si informatiile legate de fizica, m-a strafulgerat imaginea celei cu care ne-am intilnit atunci, si care paradoxal! fusese „magurista”, statul pe care il aveam atunci si eu si „principialul”. tu erai?

    Dea Valma 22 martie 2009 23:50 Răspunde
  • Ramai „nebuna”, asta-i farmecul tau !!
    Stereotipia nu-i tocmai, punctul tau forte, asa ca ramai speciala, si nebuna cum te stiu….

    monica 22 martie 2009 23:50 Răspunde
  • pisica draga, am tras cu coada ochiului pe pagina la Alice, la postarile tale. ma bucur ca ati avut o zi asa cum v-ati dorit-o, cu soare pe cer si in suflete. sper ca ghimbirul si-a facut efectul si ca esti mai bine. abia astept sa posteze Alice poze cu voi, sa va vad si cu ochii, nu numai cu sufletul.

    Dea Valma 23 martie 2009 0:42 Răspunde
  • dea valma daca dai o adresa iti trimit cateva poze… cu zambete pana la urechi.
    ziua nu a fost cum ne-am dorit-o… a fost ireala aproape. de netradus in cuvinte lumesti. 🙂

    valin? te-am simtit aproape zilele acestea. ma gadesc la tine. te rog… un zambet, tare as vrea sa iti fie mai bune.

    pisica 23 martie 2009 0:46 Răspunde
  • AncaG, astept sa ma mai informezi in legatura cu planurile tale de vizitat Amsterdamul. perioada de sfirsit de aprilie e superba, amplificata de nebunia lanurilor de lalele si multor altor flori! poti sa imi scrii mai multe pe email, ca sa nu plictisim lumea de pe blog cu povesti personale: e pseudonimul sub care postez, cu litere mici si cu underscore, pe yahoo. te astept!

    Dea Valma 23 martie 2009 0:48 Răspunde
  • pisica, esti aici! ce bucurie! mii de multumiri! totcmai am dat „descrierea” adresei mele de email mai sus, in postul adresat Ancai. astept pozele.

    Dea Valma 23 martie 2009 0:50 Răspunde
  • sper ca am descifrat bine. ti-am trimis un calup. numele pozelor descriu persoanele de la dreapta la stanga.

    pisica 23 martie 2009 1:00 Răspunde
  • merci mult. acum nevoie de timp sa decsurc ghemele, cum ai spune tu.

    Dea Valma 23 martie 2009 1:03 Răspunde
  • ei… nu-i asa de complicat: pe Alice o stii, cea blonda e simonaioana, sora mea de aceeaasi zi de nastere, cea tunsa scurt si bruneta e cristina bizu, brasoveanca asemeni mie, cea cu ochelari e subsemnata si cea mai tanara si bruneta e mica lisa sau alyce. iar copiii lui Alice sunt inconfundabili.

    pisica 23 martie 2009 1:11 Răspunde
  • ..Am sa repet ce au spus si ceilalti..Ramai nebuna, in nebunia ta; nebunia care ti-a dat harul acesta de neeegalat, de a scrie. Nebunia, care ti-a fost „tovarasa” in toate marile si micile tale iubiri.. si care atunci cand ai tras linie, ti-a adus satisfactia ca ai SIMTIT.
    ..Citindu-te pe tine imi doresc sa fiu nebuna, nebuna..

    Sara 23 martie 2009 1:20 Răspunde
  • Draga Simona, imi iau ca pavaza zicerea Irinei „nu sunt nebuna, sunt femeie” si marturisesc la ce ma gandeam ieri mancand vitejeste milele campiei de Michigan. Ma gandeam: sunt la jumatatea distantei dintre Chicago si Simona Catrina!! Sunt la jumatatea distantei dintre Chicago si Simona Catrina!!

    Ooooooo, in privinta cumparaturilor imi mai iau inca o data aceeasi pavaza. Cel mai uluitor dezmat l-am trait in ziua cand am tras dupa mine doua plase in care ghemuisem cu mestesug patru posete. Una galbena (butter), una verde-albastruie (seafoam), una alb murdar (bone) si una destul de roz (pink petal). Plasele imi atarnau aproape pana la pamant, inima mi se scursese in genunchi de atatea senzatii tari si simultane dar nu era omeneste posibil sa renunt la vreo iubire din piele pastelata. O, nu.

    In privinta iubirilor am ajuns sa ma intreb, sentimentele astea sunt meritul nostru sau meritul celor iubiti?? Si probabil adevarul este iarasi, enervant, la mijloc.

    amalia 23 martie 2009 6:11 Răspunde
  • Un dram de nebunie nu a stricat nimanui, asa ca fetelor dati frau liber nebuniilor ce va trec prin cap daca va fac bine 🙂

    Elena 23 martie 2009 10:03 Răspunde
  • :)) Ce e tare , e ca si eu fac la fel. Desi sint barbat. Cand ma certam cu ea…dadeam fuguta la Mall, sa imi iau ceva..si brusc, dupa, ma simteam mai bine. Sau mai imi vine cateodata..de plcitiseala..si ma plimb prin mall..si mai cumpat una alta…si nu ma pot abtine…

    Va imbratisez de la Tg. Mures, in drum spre Oradea, si Timisoara. Saptamana asta sint pe drum, dar , alaturi de voi.

    P.S – Recodrul de stat in mall la cumparaturi(acelasi Mall) – 8 ore. Eu cu ea. Si mai mult pentru mine decat pentru ea. La un moment dat, ne desparteam si fiecare se ducea in treaba lui.

    Incep sa cred ca sint Gay.

    Andrei 23 martie 2009 23:52 Răspunde
  • Aaaaaa…si foarte important!!!!

    Cel putin pentru mine. M-am indragostit ca un copil de 15 ani. O stiu de 2 zile dar sint topit dupa ea…sint efectiv praf..ma tarai pe jos…si mor de dragul ei.
    Ne-a facut cunsotinta o fosta colega a mea de birou , vineri seara , am iesit ..si de atunci… ei bine..cum sa va zic…fluturii..? neah…ceva de 1000 ori mai amplificat…

    Si partea frumoasa e ca e la fel ca mine si simte oarecum la fel.

    SI culmea…a trecut prin acceasi situatie ca mine cu fosta relatie.
    O ador deja, e o finuta, si draguta si firava…

    Gata… :))

    Andrei 23 martie 2009 23:56 Răspunde
  • azi am bagat din nou o tura de shopping si o gaura in buget. nu-mi pare rau de gestul in sine, imi pare rau ca am simtit presiunea care m-a impins prin mgazine…imi pare rau ca de fapt am fost fugarita, haituita, de catre seful de departament si meetingurile lui de care mi s-a facut sila.
    insa am reusit sa-mi fac o mare bucurie, mi-am cumparat o carte pe care visam sa o am in biblioteca: Parfume/Patrick Suskind. Am vazut si filmul, superb…daca aveti ocazia, vi-l recomand din suflet.

    Dea Valma 24 martie 2009 0:01 Răspunde
  • andrei ce frumos esti tu! mi-esti drag de-mi vine sa te imbratisez. se simt fluturii de aici din brasov. si as vrea sa te insoteasca mereu.
    dea valma mai adaug o carte de la tine in lista. pe 3 aprilie, atunci am intalnire cu libraria. este cu adevarat locul unde uit de mine, de card, de bugetul echilibrat al familiei si de orice planuri. si nu, nu am uitat nici de doris lessing, asa cum mi-ai spus.
    si nu ma intrebati cum am stat la targul de carte. norocul meu ca Alice e mai luminoasa si mai magnetica si mai pretioasa decat orice carte. altfel…. 🙂
    dar tot mi-am mai adus acasa niste carti.
    da, meninne, isabel allende, cum altfel… in ordinea prescrisa de tine.

    pisica 24 martie 2009 0:15 Răspunde
  • pai e frumos, valin… lipsesc un pic si tocmai atunci postezi tu? 🙁
    multumesc prietene.
    cum iti sunt tacerile? zambetul?

    pisica 24 martie 2009 0:18 Răspunde
  • ce legatura are vrutul de lucruri cu vrutul de iubire? a-ti trebui lucruri cu ati trebui iubire? da. sunt de-acord. nebunie curata! (da, sunt ironica). Si sincer, nu ma asteptam!

    zuzzytutzy 24 martie 2009 0:23 Răspunde
  • Dea Valma, ce-mi faci..
    vorbeam citeva luni in urma despre categoria filmelor „vazute, pe care n-as mai avea puterea sa le vad inca o data”…
    ei bine, „Parfumul” este la aceeasi categorie la carti… citite, puse pe raftul bibliotecii – nu pot sa o reiau… o data a fost prea mult.

    Iana 24 martie 2009 0:39 Răspunde
  • Andrei, sigur nu esti gay? glumesc..

    mergeti la shopping fetelor (si baietilor) zice ca e terapie! deci Simona tu asta faceai la cumparaturi: terapie. eu ma relaxez la shopping dar Andrei stai linistit detii recordul… n-am stat niciodata mai mult de 4 ore cu tot cu cafeaua bauta printre plasele cu cumparaturi.

    Iana 24 martie 2009 0:43 Răspunde
  • http://video.google.com/videosearch?q=u2+sunday+bloody+sunday&www_google_domain=www.google.com&hl=ro&emb=0&aq=4&oq=u2#

    noapte buna valin, dea valma… o zi buna celor de pe continentul… alaturat. 🙂

    pisica 24 martie 2009 0:51 Răspunde
  • Simona draga, nu esti nebuna si, ca atare, afectiunea ta nu necesita tratament. Eu nu stiu cum e cu shopping-terapia, dar cunosc suferinta din zilele de sambata, cand afara e inutil de frumos… Imi esti asa de draga, incat nu pot sa-ti spun sa cauti tratament. Cauta fericire!

    Bianca 24 martie 2009 0:58 Răspunde
  • Si iata, exact ce aveam nevoie ca sa inchei frumos totusi o zi de munca lipsita de sfarsit, aparent cel putin.

    Culmea e ca mie mi se intampla tocmai invers in cabinele de proba. Le urasc, din tot sufletul si cu toata fiinta mea. Motiv pentru care prefer sa-mi cumpar pantofi, accesorii, sau chestii care se probeaza cat mai usor. Pantaloni imi iau si fara sa-i probez…:)

    Cu relatiile personale, eu as face curat in dulap in locul tau si as pastra doar acele lucrusoare care nu m-au tradat, ci m-au imbratisat de la bun inceput, mi-au ascuns colaceii si mi-au evidentiat lungimea picioarelor. Acele hainute love at first sight, de care nu m-as departi nici in cea mai fatidica proba 🙂

    Lelaina 24 martie 2009 2:58 Răspunde
  • pisica…chiar iti place allende? recunosc…nu e de nobel dar imi place mult cum povesteste.
    si eu am facut „retail therapy” …ca asa ii zice aici…dar fara sa fac gaura in buget…75% off vorbeste pe limba mea…acum…nu ca as fi „ok” dar nu mai simt nevoia…si da pisica…am dat pe carti mai mult decat am dat si o sa dau pe vesminte vreodata.

    sa aveti o zi buna.

    meninne 24 martie 2009 4:34 Răspunde
  • pisica, sa stii ca Doris Lessing nu e chiar o recomandare…m-am apucat sa o citesc, am avut intentii bune, dar probabil nu si o stare de spirit buna…asa ca, pe la jumatate, am schimbat-o cu Murakami. daca gasesti Murakami/Iubita mea Sputnik sau Dans, dans, dans… sa le consideri recomandari…pe mine m-au scos din multe pase proaste si imi place stilul lui de a povesti, simplu, curgator, fara metafore, si suspansul pe care il creeaza, sa te tina tot cu gindul la carte…parerea mea.

    Dea Valma 24 martie 2009 10:05 Răspunde
  • Mie tot timpul mi-a trebuit cate ceva: haine, pantofi, posete, carti…iubiri. Si n-am stat aproape niciodata sa calculez cat trebuie sa platesc pentru ele. Eram convinsa ca merita sa fac eforturi ca sa le am, chiar daca, cateodata nu mi se potriveau din prima. Imi spuneam, insa, ca mai slabesc si o sa-mi vina bine perechea de pantofi, sau am picioarele umflate de la atata alergat si maine dimineata o sa incap in perechea de pantofi cu un numar mai mic.
    Sau ca noaptea e un sfetnic bun si maine va uita ce mi-a spus si o sa ma iubeasca asa cum imi doream. Si cand nu gaseam nimic nou, incercam sa reconditionez lucruri vechi pe care le mai carpeam pe ici pe colo, sperand ca de data asta sa fie ceea ce aveam nevoie.
    Ma despart greu de lucruri si de oameni chiar daca nu-mi mai vin sau imi fac rau. Totdeauna ma pacalesc si sper ca poate data viitoare…
    Simona, si eu imi propun sa nu mai fiu nebuna si sa chibzuiesc banutii si sentimentele, dar matematica nu a fost niciodata punctul meu forte.
    Cum spuneam, poate data viitoare. Deocamdata sunt pe minus.

    felice 24 martie 2009 15:17 Răspunde
  • http://www.trilulilu.ro/Theror/c6114d1951d515
    valin?… da, e pentru tine.

    seara buna tuturor… pisica isi cauta ghemele in tacere.
    iertare, azi am numai gheme de lacrimi.
    dar maine sau mai bine in alta zi, o sa fie soare.

    pisica 24 martie 2009 21:50 Răspunde
  • pisica, imi pare rau sa aud de lacrimi…
    nici la mine nu e soare. si daca ai stii cite emailuri am sucit si rasucit si eu cu seful de departament…si joi nu mai scap! trebuie sa dau ochii cu el dis de dimineata.
    Offffffffff
    o sa vine el si soarele

    Dea_Valma 25 martie 2009 0:21 Răspunde
  • lacrimi, soare…si mie imi vajaie capul

    acum…am si eu o intrebare…remember SPY? nu a plecat fara sa ne spuna „secretul”? parca avea sa ne spuna un secret 🙂

    sa aveti o „zi” buna dragelor. va imbratisez. pisica…sa tii bine de cana aia!!!!!!!

    meninne 25 martie 2009 0:58 Răspunde
  • Hi there!

    Anca G 25 martie 2009 15:31 Răspunde
  • Buna ziua la dumneavoastra, am absentat motivat dar nevertheless tot vreau sa-mi cer scuze! Mi-a fost dor de voi, de toti si de fiecare in parte, si imi pare groaznic de rau ca nu am putut fi si eu la Brasov! Am fost la job, ce pot sa fac, hate it gladly but need it badly … asta e realitatea! Inafara de asta, ma chinuie rau o decizie pe care trebuie sa o iau, si imi vine sa intreb pe toata lumea si sa ma sfatuiesc pana si cu copacii din parc dar realitatea dramatica este ca am raspunsul….raspunsurile sunt toate in noi, dupa cum v-am mai predicat! Dar eu ma cunosc si de buna si de rea, stiu cum sunt, si am invatat de multa vreme ca atunci cand vreau sa iau o decizie si nu-mi place ce trebuie sa decid, sau atunci cand imi pun intrebari si nu-mi plac raspunsurile…ma prefac a fi in cautare in sfaturi, doar-doar mi-o zice cineva ce vreau sa aud! Culmea e ca uneori asta chiar se intampla, dar eu cred cu tarie in vorba lui Bhagavad Gita care spunea ca „decat sa traiesti dupa legea altuia mai bine mori dupa legea ta”….asa ca deciziile pana la urma tot eu le iau!
    Ma simt insa fugarita, haituita, nu-mi prieste ploaia de afara si nici soarele care a iesit acum, vreau sa merg unde trebuie si unde ma indeamna constiinta si experienta mea de viata dar ma stiu impulsiva, nebuna, si mi-e teama ca am sa ramin docila ca o papusa unde ma tine legata cu fire fragile dar nu mai putin acaparatoare si greu de rupt inima mea, prapadita mea de inima….
    Nu va bateti capul, nu o sa reusiti sa intelegeti mare lucru, eu cand intru in scoica care-mi macina nervii si sufletul pana la cristalizarea perlei (asa-s deciziile! Perle! Ca asa greu se iau, Dumnezeule!) sunt o chestie cu care pana si eu supravietuiesc greu…dar ies eu din pasa asta si va povestesc tot 
    Va pupa Anca cu drag si va imbratiseaza dintre ganduri

    PS – Simona, draga mea draga …vineri, 20.03.2009, aproximativ in jurul orelor 19.00 m-am protapit intr-un magazinas cochet din Calea Victoriei (na, ca numarul nu-l stiu!). Si pentru ca pe cardul rosu (am si albastru da?!?) intrase salariul, mi-am achizitionat una bucata costum de business, compus din rochie neagra cu tighel alb si sacou alb cu tighel negru! Impecabil lucrat, croit parca pe mine…de altfel, as fi jurat ca avea pe eticheta datele mele personale, nu de alt, dar sa nu se greseasca cumparatorul! Dupa cum, nu mi-a stricat (si m-a strigat din raft) una bucata fusta alba, de data asta cu tighel bleumarin. Dar asta s-a intamplat – ma jur! – doar fiindca vineri a fost zi de salariu, altfel m-as fi limitat cu siguranta la costum (yeah, right! Pai si atunci care-i rostul cardului albastru?!?)! Care s-ar fi dovedit o achizitie remarcabila, daca nu luam in considerare faptul ca mai am inca 3 astfel de costume in sifonierul personal (respectiv, pe combinatia alb-negru, cu rochie si sacou)…si facand o analogie paguboasa, va declar cu obida dar cu zambet in coltul gurii (sic!) ca asa arata si viata mea personala! De fapt, imi place un singur gen de barbat, dupa cum imi place doar un singur gen de taior! Imi plac culori pastelate si combinatia alb negru, prin urmare, n-as zice ca am un standard fizic clar; dar daca e sa fac o paralela cu faptul ca am o preferinta clara pentru combinatia alb-negru, ei bine, atunci barbatul ar trebui sa aiba ochii albastrii….cand ma supara barbatul cu ochi albastrii imi cumpar taioare alb negru! Si va dau cuvantul meu de onoare ca toate aceste taioare imi plac un timp indelungat. Ma ocup de ele cu grija, le duc la curatat, le scot la aerisit, pulverizez parfum scump in sifonier….iar ele arata complimentary nice on me! Pe cand barbatul cu ochi albastrii….in ciuda faptului ca ma ocup de el cu grija, ca-l plimb prin viata si il port in suflet …. Dar nu, n-am sa renunt la shopping, atunci la ce mama dracu’ ma mai herghelesc la munca?!? Si nu, n-am sa renunt sa ma indragostesc, atunci la ce mama dracu’ mai trebuie sa ma trezesc dimineata?!?

    Anca G 25 martie 2009 16:45 Răspunde
  • Mennine my dear….apropos de Spy…n-as vrea sa vorbesc cu pacat, dar numa’ daca plecarea lui ar fi fost in Jungla Amazoniana, n-ar fi gasit o sirma subtirica de Internet! Ori nu cred ca e cazul….”Secretul” lui e cel al majoritatii barbatilor: te lasa sa te intrebi decat sa deschida gura si sa te convinga 🙂
    Now that was bitchy da’ v-am spus ca n-am o zi asa buna!
    Cu drag

    Anca G 25 martie 2009 16:48 Răspunde
  • Mama mia, trei commenturi si toate trei la moderat! Simona, have you blacklisted me? hi, hi, hi

    Anca G 25 martie 2009 16:49 Răspunde
  • Multe imbratisari Pisica. Brasov? Ha, am trecut luni pe acolo. Din Bucuresti am pornit intr-un sejur de servici , pe traseul, Brasov, Tg.Mures, Cluj, Oradea, Arad, Timisoara, Craiova, Pitesti , Bucuresti. Cu oprire in fiecare din ele. Am dormit pina acum la Tg.Mures si Oradea. Iar pentru urmatoarele 2 nopti in Timisoara. Iubesc orasul asta, desi sint Bucurestean. Daca se simte cineva din zona, va invit cu drag la o cafea…stiu eu unde :)))

    Andrei 25 martie 2009 19:15 Răspunde
  • Ah, si da..nu v-am zis…o „iubesc” si mai mult. 🙂 Ce copil sint…dar na…ce mai conteaza. E a mea. hihihi

    Andrei 25 martie 2009 19:16 Răspunde
  • e a ta andrei? chiar ca „hi hi”… dar ma bucur pt tine.
    sper sa apara cineva la cafea…si eu iubesc timosoara, de acolo am ateriza in padurea asta americana. sa fii iubit andrei.

    pisicuta pis pis pis…nu nu te-am visat…dar visez 🙂

    va imbratisez!

    meninne 25 martie 2009 19:31 Răspunde
  • simona am citit „spitatul de iubiri nervoase” (sper ca am zis bine…stau prost cu memoria in ultimul timp…mecanism de aparare ce sa-i faci) …si m-am „cutremurat”…sincer sper sa fie numai fantezie. nu intelg de ce suntem asa proaste sa ne lasam vesnic prostite de iubiri autodistrugatoare…sa ai o zi buna!

    meninne 25 martie 2009 19:35 Răspunde
  • meninne – oarecum a mea. Nu putem avea pe nimeni. nu putem detine o persoana. Dar na, e ca o comoara descoperita de mine. Sper sa fie ok … cine stie… V-am zis ca sint lesinat dupa ea? Ah , da v-am zis. Ei bine…va mai zic odata. Ha. :))) Recunosc , m-am indragostit ca un copil si sint incurabil. :)))

    Andrei 25 martie 2009 20:09 Răspunde
  • http://www.youtube.com/watch?v=XhSx8uKdD5o&feature=PlayList&p=32C9E51D7A3B2A20&playnext=1&playnext_from=PL&index=1

    E prima oara cand am vazut videoclipul. Si am ramas impresionat. Stiam melodia…dar… well…mai descoperim cateodata lucuri vechi care ne impresioneaza prosteste…:)

    Andrei 25 martie 2009 20:10 Răspunde
  • va salut si eu… dintre zapezi.
    andrei, cand mai vii prin orasul meu, te astept cu o cafea (stiu eu unde). mi-esti drag ca esti vesel, se simte din fiecare cuvant.
    meninne… da, tin de cana, da si eu visez cu tine. sunt ok… mi-e alb ca zapada asta multa ce mi-a impodobit ziua. revin. un prieten drag (stii tu cine, de acolo de la tine se vede atat de bine) imi spune povesti frumoase.

    pisica 25 martie 2009 20:11 Răspunde
  • Pisica…multumesc de invitatie…

    oricand, cu mare placere intr-un weekend, desi as fi in stare sa vin doar pt asta. 😀

    Andrei 25 martie 2009 20:41 Răspunde
  • andrei merci de melodie…nu am asculat-o de mult.

    meninne 25 martie 2009 20:56 Răspunde
  • ramai incurabil andrei… esti atat de frumos!
    si ne faci si noua primavara mai frumoasa!

    pisica 25 martie 2009 21:54 Răspunde
  • pisica, sper sa ajung si eu in vara asta prin orasul tau si sa mergem la o cafea, acolo, in barcuta povestilor, unde ati fost cu Alice.

    Dea Valma 25 martie 2009 22:30 Răspunde
  • ..cat de bine spus Alina G….”Dar nu, n-am sa renunt la shopping, atunci la ce mama dracu’ ma mai herghelesc la munca?!? Si nu, n-am sa renunt sa ma indragostesc, atunci la ce mama dracu’ mai trebuie sa ma trezesc dimineata?!?”..te recitesc si imi ai o asa stare buna, confortabila, placuta..Multumesc.

    Sara 25 martie 2009 23:48 Răspunde
  • Welcome back, Anca!

    felice 26 martie 2009 0:02 Răspunde
  • Bun gasit dragilor.
    Grea tema Simona Catrina.
    Eu am momente – numite popular ani (Simona Catrina) – in care fac la fel, numai ca, am gasit remediul meu. Nu pun mincare in carut, dar merg asa pe automat (adica fara sa ma gindeesc) si-mi umplu carutul, si il las intre rafturi, nu trec la casa cu el, ies cu miinile in buzunare. Nu m-a condamnat nimeni pt asta, nu m-a tras nimeni de mineca. Dar eu mi-am spalat mintea de umbre si pot sa merg mai departe. E o solutie extrema, o fac rar, dar o fac si ma catalizeaza de greutati si rautati. E urit, dar e sanatos si e ieftin. Voi puteti ?

    Valin 26 martie 2009 0:42 Răspunde
  • ..Woau Valin!!..Eu nu pot (tocmai mi-am imaginat) si cu siguranta nu. E de-a dreptul necontrolabil de greu. Dar am sa incerc. Intr-o zi sa vad cum e, sa „adun” de prin rafturi sa citesc etichetele, sa cer informatii de la vanzatoare, sa caut reduceri, sa-mi zic „luna asta incerc noul produs”, si apoi sa-l las printre raioane. Asta e o nebunie. Ai nevoie de nitel timp, si de nimic de cumparat, cred..
    Bravo Valin. Chiar sunt curioasa daca a mai facut cineva vreodata ca tine.

    Sara 26 martie 2009 1:06 Răspunde
  • Valin,
    e frumos, e sanatos… e placut sa citim citeva rinduri de la tine. bine ca ai „aparut” man… 🙂

    Iana 26 martie 2009 1:22 Răspunde
  • Ploua infernal,
    ÅŸi noi ne iubeam prin mansarde.
    Prin cerul ferestrei, oval,
    norii curgeau în luna lui Marte.

    Pereţii odaii erau
    neliniştiţi, sub desene în cretă.
    Sufletele noastre dansau
    nevăzute-ntr-o lume concretă.

    O să te plouă pe aripi, spuneai,
    plouă cu globuri pe glob şi prin vreme.
    Nu-i nimic, îţi spuneam, Lorelei,
    mie-mi plouă zborul, cu pene.

    Şi mă-nălţam. Şi nu mai stiam unde-mi
    lăsasem în lume odaia.
    Tu mă strigai din urmă: răspunde-mi, răspunde-mi,
    cine-s mai frumoÅŸi: oamenii?… ploaia?…

    Ploua infernal, ploaie de tot nebunească,
    ÅŸi noi ne iubeam prin mansarde.
    N-aş mai fi vrut să se sfârşească
    niciodată-acea lună-a lui Marte.

    Sa aveti o zi minunata! Va imbratisez pe toti cu drag!

    aimee 26 martie 2009 10:52 Răspunde
  • sa ramaii tu. nu fa rabat. moda se schimba. toti pantofii revin. marile frustrari sentimentale ne fac moderne …mcar time to time.

    alina 26 martie 2009 12:00 Răspunde
  • valin eu de la carti nu ma pot abtine si pace.
    restul se ia de pe raft, se priveste si se pune la loc daca nu este necesar. dar cartile…
    mi-ar place sa ma pui si pe mine in carut si apoi sa ma uiti printre rafturi… poate ma gaseste soarele mai usor asa.

    imi simt sange pe suflet
    si rani adanci, lasate de lupi
    as vrea sa-mi intorci palma spre soare
    si din ea sa renasca un zambet.

    pisica 26 martie 2009 13:34 Răspunde
  • Bun gasit dragilor,
    Sara, e greu, stiu, dar e si putina adrenalina; e de incercat, va intareste vointa si ambitia, si sa aveti o scuza pregatita, totusi, un mesaj telefonic care nu va mai permite sa stati, etc.
    Eu trec pe la inghetata (ice-crime cum le zic eu, si le spun „sunt mai tare ca voi si nu va vreau”, caci si mie imi place, stiti voi, tot ce e bun, e imoral, indecent sau ingrasa) si ma abtin.
    Iana, si eu ma bucur ca ai aparut, insa eu nu am plecat sunt doar f. ocupat si fur clipele altora sa stau cu voi, pentru ca merita-ti si imi place.
    Aimee, foarte frumoasa poezia, multumim.
    Camelia Pisica, ar fi un sacrilegiu sa fac asta cu niste carti, deci nici eu n-o fac, caut Audio Book-uri pt ambuteiaje, ca stau 2,5-4 ore pe zi, sau imi i-au si motor. Nu meriti doar atit, Soarele vine la toti, nu ne uita. Cind e prea multa apa, ea trece, asa se spune, nu ?
    Ai si tu, ca toti, privirea mea, palma mea cu o floare, zambetul meu, lumina si dragostea crestina de aproapele. Si va fi cald si va fi bine. Sufletele crapate se vindeca.

    Valin 26 martie 2009 14:38 Răspunde
  • Meninne, si eu il astept pe Spy si il rog sa revina.

    Valin 26 martie 2009 14:56 Răspunde
  • Draga Valin,

    Ma bucur ca ti-a placut…dar era normal , esti un sensibil!

    aimee 26 martie 2009 16:40 Răspunde
  • Aimee, am asezat la moderat, pozia ta rostita de Nicu Alifantis, ca o continuare si amplificare a starii de bine adusa de tine, iti multumesc.

    Valin 26 martie 2009 17:52 Răspunde
  • Draga Valin,

    Nu ai pt ce….Suntem chit si tu ai fost atent cu ”babele de 8 martie”

    aimee 26 martie 2009 19:09 Răspunde
  • Buna seara,
    Va citesc comentariile aproape de la inceputuri … Mi-am dorit sa ma alatur voua cu ceva timp in urma, cand inima mea era o rana deschisa … Intre timp lucrurile s-au aranjat oarecum, acum insa sunt din nou trista. Mi-ar placea sa va impartasesc si povestea mea. Ca un rac introvertit si sensibil ce sunt, mi-e mai greu sa imi deschid sufletul, dar am sa o fac pe acest blog atat de drag sufletului meu.
    Nu pot decat sa va multumesc, minunatele articole ale Simonei si mesajele voastre mi-au fost un real balsam, mi-au inseninat zile ce incepeau in tonuri de gri, mi-au redat parte din energia pierduta in nopti de nesomn, m-au facut sa zambesc din nou …
    Va simt aproape de sufletul meu si nu-mi ramane decat sa sper ca ma veti primi in familia voastra.
    Cu drag, Ela

    ela 26 martie 2009 20:57 Răspunde
  • http://www.trilulilu.ro/bebita/4eb8f1efe9ae06

    a spus cineva spy? chiar, oare ce face?vino….
    va daruiesc ce ascult acum, pentru ca acum sunt intr-un butoi de melancolie. si mi-e bine si mi-s draga asa…
    multumesc valin… o sa iau palma ta cu floare cu tot, atunci cand e greu.
    si o sa-ti cant proconsul, pana o sa ma auzi.
    si tie si lui meninne si simonei….
    dea valma te-ai vazut cu tartorul acela?

    pisica 26 martie 2009 20:58 Răspunde
  • Draga Simona,

    Desi iti citesc de ceva timp blogul, nu m-am incumetat sa-ti scriu (poate si din lipsa de timp, un pic :-P). Astazi, am prins curaj si am vrut sa te felicit prin felul in care comunici situatiile la care suntem cu „toatele” partase, fie ca recunoastem, fie ca nu.

    Raluca Damian 26 martie 2009 22:14 Răspunde
  • eal, bine ai venit.
    aici e casa unde se spun povesti frumoase, unde se traiesc vieti frumoase si unde se nasc prietenii speciale.
    de la mine ai gheme de lumina si o imbratisare pufoasa… fii bine venita.

    pisica 26 martie 2009 22:29 Răspunde
  • iertare ela, ti-am inversat literele numelui… nu, u intentionat. te rog sa ierti o pisica nebuna.

    pisica 26 martie 2009 22:30 Răspunde
  • ceau pisica,
    m-am vazut, am negociat, am obtinut cite ceva…dar miine am la 8 dimineata intilnire si cu seful direct (cel care „m-a bagat” in tot acest rahat) si cu seful de departament…o sa fie mult mai greu decit azi, ca ei doi au pareri diferite si pina acum tartorul cel mare nu l-a acceptat pe astalalt la masa tratativelor…asa ca mi-au impuiat fiecare in parte capul cu povesti care mai de care mai scarry!!! dar miine le-am cerut eu sa stam cu totii la masa, sa ma lamuresc si eu de cine ascult de acum inainte (pe urmatoarele 3 luni) si sa incheiem o data circul asta, ca mi s-a cam luat.
    asa ca am sa ma duc cu tema facuta, imi scriu pe o foaie ce am de zis, si in caz ca astia incep sa se certe ca chiorii, le las foaia pe masa si am plecat!
    va mai povestesc in zilele urmatoare ce si cum.
    si apropos…asa, de calmare, cind am plecat de la lucru mi-am achizitionat o rochita flu-flu, colorata si foarte zapacita, pe care abia astept sa o imbrac cind am sa vin in vara acasa 🙂

    Dea Valma 26 martie 2009 22:33 Răspunde
  • Dea Valma, BAFTA !
    Ela, bun venit.
    Camelia Pisica, eu te aud, desi Bodo e cam ragusit in piesa asta si-ti multumesc.
    Simona Catrina, of, tot muncesti mai mult ca mine, stii bancul cu Iarna ? (Iarn-ai timp).
    Ar trebui sa trimitem pe cineva sa te rapesca, sa te aduca acasa, sa te tinem in puf, in masaje, in dormitor (sa dormi de voie), sa-ti facem toate poftele (ca doar esti acasa) si apoi sa te ducem inapoi; of, ai grija de tine ! Promite !

    Valin 26 martie 2009 22:56 Răspunde
  • dea valma iti tin pumnii. ce balamucuri traiesti si tu!
    stiu valin ca tu ma auzi… am primit si floarea din palma ta, multumesc.
    meninne?
    simona?

    pisica 26 martie 2009 23:36 Răspunde
  • Multumesc, Pisica, pentru urarea de bun venit si pentru cuvintele frumoase pe care mi le-ai adresat. Valin, iti multumesc si tie.
    Multumesc Simonei ca m-a acceptat pe blogul sau.

    ela 26 martie 2009 23:46 Răspunde
  • ei… ela ai venit, acum asteptam povesti. ne punem ceaiuri in fata si asteptam cuminti sa auzim cum se desface zambetul tau…

    pisica 26 martie 2009 23:49 Răspunde
  • pisica 26 martie 2009 23:58 Răspunde
  • M-am indragostit cand nu ma mai asteptam sa mi se intample. Mi-am dorit sa mai simt fluturi in stomac cand il vad pe EL. Mi-am dorit sa intalnesc acea persoana care sa ma implineasca, pe care sa o simt ca e jumatatea mea. Mi-am dorit o dragoste matura, pretioasa, care sa o redescopere pe femeia din mine. As fi putut sa ii fiu iubita, prietena, confidenta, amanta, partenera. As fi putut sa fiu si mai mult, daca asta am fi hotarat ca ne dorim. Nu trebuia decat sa aiba curajul sa ma iubeasca. Dar nu ii mai sunt decat colega de serviciu … Si daca ati sti cat de mult am dezaprobat relatiile la locul de munca… De fapt, le dezaprob si acum, le condamn chiar. Vedeti ? Never say never !
    Acum cateva luni eram o femeie puternica, libera, independenta si indragostita de munca. O femeie de 30+, implinita, cu o cariera „pe val” si cu doua comori acasa. Am realizat totul prin propriile puteri. Singura de la inceput. Si incapatanata. Am facut numai ce am vrut (nu ce ar fi trebuit :), ca de aceea sunt singura :).
    Sigur ca din acest peisaj mirific lipsea EL, minunatul !!! Unde l-am intalnit ? La serviciu, v-ati prins. Unde altundeva ? Caci intre gradinita si parcul copiilor nu prea exista multa viata sociala … Ne-am tot intalnit la mine in birou, in interes de serviciu, bineinteles. Asta la inceput. Apoi intalnirile s-au tot prelungit, pana cand am ajuns sa stam la discutii ore intregi. Si asta se intampla aproape zilnic. Imi creasem o dependenta fata de el. Daca nu-l vedeam o zi, simteam un disconfort. Mi-am dat seama ca, de fapt, incepe sa imi lipseasca.
    Marturisesc ca am simtit inca de la inceput ca este ceea ce asteptam de ani de zile sa mi se intample.
    Dar n-a fost sa fie. Ne-am intalnit de cateva ori. A fost frumos. Ii multumesc ca m-a tinut in brate si imi place sa cred ca m-a tinut si in suflet. Mi-e greu, mi-e dor, incerc sa imi regasesc linistea de dinainte si mi-e tare greu …
    Va doresc o noapte linistita tuturor !

    ela 27 martie 2009 1:07 Răspunde
  • ela,bine ai venit…suntem aici pentru toti oameni care au o poveste, un banc (valin detine recordul la spus bancuri…apropos valin…chestia aia cu cartul la supermarket ma pune pe ganduri 🙂 ) o rana, o „problema”…e ciudat cum la inceput e atat de greu sa scrii pe blog…sa te simti acceptat. apoi e simplu ca buna ziua…ancag? pe unde esti draga mea? imi e dor de povestile tale.

    pisica…ce ma cauti pe blog…stii bine ce fac…vasles vaslesc (as vrea eu)…am reusit sa desfac inca 4 cutii…ca m-am mutat acum…4sapatmani!
    dea valma…tin pumnii. la anul daca mai esti in amsterdam poate dau o fuga cu pisica pana la tine! (pisica nu stie…o sa afle acum!)

    simona…chiar ca ne lipsesti…ne simtim noi bine in „casa ta virtuala” dar parca era si mai bine cand scriai mai des…nu te cert…te chem doar 🙂

    sa aveti o zii buna, va imbratisesz pitici dragi.

    meninne 27 martie 2009 3:16 Răspunde
  • Bine-ati venit, dragele, fascinantele mele Ela, Raluca, Lelaina
    Si bine va regasesc, tiptil si cald, dragilor, prietenilor buni, minunatilor Pisica, Simona, Andrada, Dea Valma, Monica, Sara, Amalia, Elena, Valin, Andrei, Zuzzytutzy, Iana, Meninne, Bianca, Felice, AlinaG, AncaG, Aimee…
    Mesajele voastre matasoase si profunde mi-aduc aminte de virste si idei la care aproape ca renuntasem, dintr-o spaima prost inteleasa. Voi imi redati, ca de obicei, fortele si glasul. Si plinsul si risul deopotriva. Ceva din mine e definitiv al vostru.

    simona 27 martie 2009 8:42 Răspunde
  • Simona, draga mea, iti multumesc.
    Vreau sa mai stiti despre mine ca am fost o luptatoare, ca m-am simtit mai bine in transee decat la o plimbare in parc. Ca nu mi-a fost oferit nimic pe tava, niciodata. A trebuit sa lupt pentru fiecare centimetru patrat de teritoriu … si a meritat. Acum, insa, cand a venit vremea sa fac ceva si pentru sufletul meu, am obosit. Parca mi-am pierdut si abilitatile, si orientarea in teren, si capacitatea de analiza a situatiei.
    Mi-am propus sa ma inrolez si eu in armata Simonei, sa-i urmez indemnul:
    „… eu, una, am sa lupt dezlantuit pentru iubirea mea. S-a terminat cu suferinta aristocratica, diplomata si, in consecinta, letala. … A venit 2009, anul luptei decisive, nici pe departe anul sinuciderilor nobile.”
    Mai ramane sa gasesc resursele interioare necesare. Le tot caut de ceva vreme, dar se pare ca le-am epuizat pana acum. Poate mi-ar prinde bine un studiu aprofundat pe tema Why Men Love Bitches, ca nu degeaba se spune ca „fetele bune ajung in rai, fetele rele ajung unde vor”, nu ?

    ela 27 martie 2009 10:20 Răspunde
  • Vreau sa fiu ca voi. O femeie independenta, de cariera, cu proprii bani si cu propriul destin in mana. Dar nu sunt decat o femeie cu doi copii, careia ii e teama sa conduca si masina. Da, ati auzit bine. Masina sta in parcare, iar mie mi-e frica sa conduc… Nu pot sa-mi inving aceasta teama … Sunt deplorabila, probabil…
    Va iubesc, va citesc si as vrea sa fiu ca voi…

    sarah 27 martie 2009 12:42 Răspunde
  • Buna ziua, noaptea, odihna, asteptarea, ……
    N-ar fi mai bine daca am alege mai lesne sa fim fetele bune care ajung in rai???!!!!
    Ela, Simona, AncaG NU-I OARE MAI BINE ASA?!? Sa alegem mai bine acum sa devenim fete bune?!? Doamne Dumnezeule oare nu-i mai bine asa, ne dai voie sa devenim fete bune????
    Nu de alta dar pare ca le este mult mai bine( in toate felurile) asa celor ce aleg asta
    Desi am citit-o pe Simona si am fost perfect de acord cu ea, parca as incerca acum sa devin fata buna!!!! Ca poate asa reusesc in anul acesta decretat aici anul IUBIRILOR ( IUBIRII) sa obtin ce imi doresc , visez, astept……………..
    Primavara care nu mai vine odata , ne face sa asteptam dureros pina vine ea primavara si IUBIREA….. Ela spui ca nu mai ai resurse interioare, dar eu cred ca-ti lipseste motivatia cautarii de prea multa asteptare……. stiu si eu din pacate cum este, dar acum imi accenteeaza vremea depresia asta neverosimila…..
    Salutari cu drag si spor la scris!!!

    iris 27 martie 2009 13:52 Răspunde
  • Salutare, oameni dragi! Va salut cu drag, cu dor, cu fruntea in palme si chinuita (inca) de intrebari). Trebuie sa aleg si n-o stiu face! Simona, ieri noapte, pe TVR 1, a fost „Non ti muovere”. Nu mai stiu a cata vizionare a fost, ma gandeam la tine, ma gandeam daca oare il mai vede cineva dintre voi cu mine?! Ma doare sufletul, de ce trebuia sa se intample asta? De ce trebuia sa mai vad odata concluzia pe care o stiam, pe care am invatat-o (greu!): atunci cand nu poti sau nu vrei sa iei o decizie, o ia Dumnezeu in numele tau….
    Am o zi grea, care vine dupa altele, dar in w/e asta plec la Galati, ca merit si eu putin rasfat si face mama iubitului meu niste placinte poale’n briu de sta mita’n coada 🙂
    Pisica, ce fac ghemele tale, dragutza? Mai ai zapada in suflet si ploaie pe gene? Hai spune-mi ca te-a gasit soarele!
    DeaValma, sa ne tii la curent si tu Valin, suflete drag, nu te mai duce sa plimbi carucioare in supermarket…adica iti doresc din suflet sa nu mai traversezi starea care te face sa umpli carucioare si sa le abandonezi…abandoneaza starea respectiva, e mai bine! Dar e mai greu, I know….ce mai face fetita ta?!? A mea s-a dus la shopping azi, credeti ca are probleme?!? Hi, hi, hi
    Mennine, nu am starea sa spun povesti, le traiesc si nu le traiesc bine! Dar uite, pentru tine, exclusiv pentru tine (iar se supara Cami si scoate gheruta la atac, Cami, te pup!) iti spun o poveste scurta, scurta: A fost odata ca niciodata o mama tinara, inspaimantator de tinara, nepermis de tinara. Avea numai 15 ani si pentru ca a iubit si pentru ca n-a stiut ce inseamna asta si cat doare, dupa 9 luni a nascut o fetita, mica si dragalasa ca papusile cu care inca se mai juca! A iubit-o din prima clipa, desi s-a speriat cumplit de ea, nu a vrut sa o dea spre infiere cum o sfatuiau toti doctorii…nu a vrut sa o dea spre infiere nici propriei ei mame, bunica papusii mici, care isi frangea mainile de disperare: avea un copil cu copil! Mica papusa avea sa ramina a ei! Si dupa ce s-a gandit si s-a sucit, i-a pus numele Anca Monica! Anca Monica G, care de la inaltimea celor 35 de ani ii saruta mina care a facut-o mare si-i multumeste ca nu a dat-o nimanui, nici pana astazi! Sunt tot fata mamei, primul ei nascut :-)….pentru tine Mennine, stiu ca ai sa intelegi de ce ti-am spus povestea asta!Cu drag

    Anca G 27 martie 2009 15:39 Răspunde
  • si ….pisica iti multumeste ancag… vezi, nu scot gherute, ca nu am de ce.
    cand darul tau este o lectie de iubire, nu pot decat sa ma plec. si o fac cu mult drag.
    mi-e zapada pe suflet, mi-e abur pe gene… dar asta inseamna ca mi-este bine.
    meninne… pisica stie care e locul ei, orice ai face. si ce fac cutiile tale.
    mi-esti draga cum vaslesti.
    mi-esti draga asa cum e simona draga lui alice. dar stii… 🙂
    ela, pentu acel studiu ar fi bine sa te adresezi disparutului nostru spy care abia ce ne-a invatat cu el ca a si fugit prin ceata. (si uite ca a trecut ceva vreme, noroc cu meninne ca ne-a adus aminte). pentru dragostea ta bucura-te ca este. cat iubesti, esti in viata. oricat de imperfect ar fi. eu asa zic.

    pisica 27 martie 2009 16:23 Răspunde
  • AncaG multumesc de poveste. Nu stiu exact de ce mi-ai spus-o…ori sunt idioata…poti sa ma certi pisica…ori prea obosita, mai corect extenuata)…dar stiu ce inseamna sa nu iti dai puiul. Eu pot sa spun ca am aparut pe lumea asta ca asa a vrut bunul d-zeu…si din cauza ca ea de frica (cu toate ca era deja casatorita) nu a putut sa ajunga la cabinet unde era programata pt ceva ce …nu vreau sa spun in cuvinte. Dar am avut noroc…ca intotdeuna dealtfel…si iata-ma-s.

    Pisica sa ai grija de tine…sunt inca la gradi…si am o zi super incarcata…nici de vaslit nu mai am putere…dar ziua de maine vine cu repeziciune 🙂

    Sa aveti un weekend tihnit.

    AncaG…sa ai pace.

    meninne 27 martie 2009 19:43 Răspunde
  • http://www.youtube.com/watch?v=6gNRCoyA4hs&feature=related

    Pentru tine Simona, Rosanne, Pisica, Dea Valma, Anca G,Mennine, Bianca, Amalia, Elena, Iana, Valin, Costi, Andrei, Alina G, Aimee, Florentinamurgoci, Jene, Simona Radoi, Irina, Andrada, Monica, Zuzzytutzy,Lelaina, Felice, Ela, Raluca, Raluca Damian…si pentru toti cei care citesc acest blog si nu au avut curaj pana acum sa scrie..

    Multumesc pentru ca scrieti si imi bucurati ochii zi de zi!!..

    Sara 27 martie 2009 21:56 Răspunde
  • Eu spun ca esti obosita! Si poate putin trista! Nu esti idioata! Doar ca in lista de petitii, in tabel, apare si numele tau din viata de zi cu zi…
    Aia era singura legatura!
    Esti foarte draguta, in tot cazul…
    Si tu sa ai pace si multe zile cu soare ,si gheme multe, multe si frumos colorate sa te joci cu Pisica de-a toata viata voastra!
    Va pupa Anca cu drag si se intreaba melancolica pe unde-mi umbla DeaValma?!?
    Cu drag si cu urari de vise placute..cand era mica, Tania mea spunea intr-o suflare „somn usor vise placute puricii sa te sarute sapte pureci pe-un picior ba pe tine mami”…”ba pe tine” dse tragea de la faptul ca la 7 pureci pe-un picior asa ii raspundeam eu, ba pe tine…era simpatica si dulce foc Tania mea cand era mica…acum a ramas simpatica, ce rau e ca ne facem mari..hm…cum va spuneam, 7 pureci pe-un picior, ba pe tine 🙂

    Anca G 27 martie 2009 22:01 Răspunde
  • aha…ma rog…am vazut ca te cheama ca pe mine…dar in acelasi timp am crezut pt o secunda ca imi spui povestes si din alt motiv…si nu stiam care din ele…de aia m-am „alintat” idioata. da sunt obosita…dar o sa treaca si asta.
    si pe voi sa va sarute…

    meninne 27 martie 2009 22:15 Răspunde
  • sunt si eu pe unde pot…fac cutii. ca doar miine e ziua indepentei (mele), ma mut, si sper sa nu-mi pling simbetele si sa nu-mi piara zimbetele.
    asa ca lipsesc motivat miine.
    cind am timp revin si va povesesc despre adaptarea mea la mediu si despre ultima discutie cu „licuriciul cel mare” si „sefuletul cel netot” 🙂
    sa aveti un weekend frumos, plin de zimbete.

    Dea Valma 28 martie 2009 1:39 Răspunde
  • dea valma…chiar de va trebui sa-ti plangi ceva sambete…noi suntem aici 🙂
    sa ai spor!

    meninne 28 martie 2009 3:02 Răspunde
  • Dea Valma, si eu am avut o experienta similara acum sase ani, dar, poate, dintr-un alt motiv. Astfel, cu un copil in brate, unul de mana si nenumarate cutii, am plecat. De atunci imi pot sarbatori independenta in fiecare zi. Si n-am incetat o clipa sa zambesc, chiar daca, uneori, imi era ingrozitor de greu.
    Pisica, sa stii ca sunt pe drumul cel bun. Ma bucur ca am reusit sa reinvii sentimente pe care le credeam adormite pentru totdeauna. De fapt, mi-am asumat de la inceput riscul de a ma indragosti de persoana nepotrivita. De parca asta ar fi ceva ce poate fi controlat … Pana la urma, vorba lui GG Marquez „Nu fii trista ca s-a terminat, bucura-te ca s-a intamplat”.
    Sara, multumim pentru dedicatie. Desi nu credeam sa o am in dotare, incet-incet imi descopar latura romantica a sufletului meu.
    Cu bine …

    ela 28 martie 2009 11:17 Răspunde
  • Dragelor,

    Va urez week-end super ,plin de soare si voie buna.Soarele sa va incalzeasca sufletule si sa va aduca optimismul si pofta de viata!
    Toate cele bune sa se adune!

    aimee 28 martie 2009 12:11 Răspunde
  • ” Arunca piatra de astazi, uita si dormi. Daca este lumina, ai s-o zaresti maine, inaintea zorilor, preschimbata in soare.”
    Pentru Simona si pentru toti cei care scriu aici, o tandara de suras, o raza de soare si un gand bun! Au aparut toporasii, pomii dau in floare…A venit primavara, dragii mei!
    Va imbratisez cu o mie de ganduri bune!
    http://www.youtube.com/watch?v=Tj_NjLBPotQ

    corina 28 martie 2009 13:24 Răspunde
  • simona cum as putea sa spun ca motivul pentru care tac este accesul la blog care e plin de gheme? si totusi nu lipsesc pentru ca vreau…
    ba pe tine, ancag… te-am simtit departe saptamana aceasta. imi lipseste efervescenta ta. pofta ta de viata.
    dea valma… drumuri grele, cutii… as vrea sa-ti pun in ele lumina.
    ela iti multumesc ca esti pe drumul cel bun… si cand mai sovai sau doare, noi suntem aici, cu tine.
    aimee… sa se adune si sa se inmulteasca.
    sara si eu iti multumesc.
    meninne… cred ca am capiat… abia acum am deslusit amsterdam-ul in varianta corecta… adica vrei sa mergem impreuna? credeam ca ma duci la U2 in atlanta… :)))
    dea valma… daca ne vedem in vara la brasov, in barca pe care ti-ai dorit-o, atunci va trebui sa inventezi o barca pentru vara viitoare…

    pisica 28 martie 2009 14:07 Răspunde
  • salutari din rotterdam. tocmai m-am mutat. n-am despachetat nimic, am sarit direct pe internet.
    toata dimineata au fost reprize torentiale de ploaie. cum am ajuns in rotterdam a iesit soarele, semn bun.
    pisica draga, si tu mennine, si tu anca: olanda e plina de canale si barcute de tot felul. si de flori. ca e amsterdam, rotterdam, haga, toate sunt aproape si aici transportul in comun functioneaza brici, asa ca eu va astept cu bratele si sufletul deschise, oricind. si sper sa va intilnesc si cind am sa vin acasa (primele doua saptamini din iunie), la bucuresti sau la brasov.
    va imbratisez cu drag pe toti cei ce dati viata acestiu blog, si inevitabil imi dati si mie, si multor altora, puterea de a merge mai departe prin viata.

    Dea Valma 28 martie 2009 14:39 Răspunde
  • dea, dea… eu asa iti spun in gand si in suflet… sper sa nu te superi… daca e nevoie, desi stiu ca nu e, o sa te impingem noi inapoi in viata, in lumina.
    deja prevad un inceput de iunie agitat si ma gandesc ca nu m-am potrivit cu concediul deloc, deloc… pentru ca il am in mai, cand voi fi in sicilia (da, iar am sa fiu departe atunci si iar am sa tac pentru ca deja par nebuna cu dependenta de voi pe care nu vreau s-o impart cu cei din viata mea)
    te ajut la cutii? cu gandul. cu zambetul.

    pisica 28 martie 2009 14:43 Răspunde
  • Draga Dea Valma,

    Am o intrebare …daca nu te deranjez prea mult..eu saptamana viitoare voi fi la Frankfurt , si daca voi reusi voi ajunge in Amsterdam.
    Poti sa-mi recomanzi ce este de vazut?
    Iti multumesc anticipat!
    Si stii ce se spune ..Ai schimbat locul , ti-ai schimbat norocul!

    aimee 28 martie 2009 16:23 Răspunde
  • comentul a intrat la moderat, probabil din cauza linkului. asa ca mai incerc o data (trebuie sa puneti „http://” in fata linkului)

    draga Aimee,
    nici o problema, pot sa iti dau cu placere citeva informatii, desi nu sunt experta…
    iti trimit un link, unde poti sa vezi cam ce se ofera si in functie de timp…iti alegi ce vrei.
    recomandarile mele, ca un MUST SEE, sunt:
    – The Red Light District
    – piata de fori
    – centrul (Dam square)
    restul e in functie de timp si gusturi…

    goeurope.about.com/gi/dynamic/offsite.htm?zi=1/XJ/Ya&sdn=goeurope&cdn=travel&tm=8&f=00&tt=14&bt=0&bts=0&zu=http%3A//www.amsterdam.info/sights/

    Dea Valma 28 martie 2009 18:02 Răspunde
  • pisica,

    nu ma deranjeaza sa-mi spui dea, desi nu ma cheama andreea, dar mi-ar fi placut. uneori ma intreb de ce nu ne dau parintii doar nume temporare, pina cind avem dreptul sa ne facem buletin, si apoi sa ne alegem noi numele care simtim ca ne reprezinta?!
    sunt linistita, dar f obosita dupa asa o saptamina trancanita si purtata prin o gramada de meetinguri, cu nervii si stresul inerente.
    cred ca am sa trag un pui de somn, dar ceva mai incolo, acum ma duc sa-mi iau flori, sa dau viata apartamentului asta.
    aimee, ti-am raspuns la cerere, cu ceva info despre Amsterdam, chiar am trimis si un link, motiv pentr care comentul a intrat la moderat…in caz ca nu apare in curind, am sa il mai trimit o data.

    Dea Valma 28 martie 2009 18:08 Răspunde
  • ha ha pisica draga…u2 la atlanta la urmatorul album…ca la asta nu ma tin curelele…ca pe langa belet de concert tre sa iti iau si de avion…tot mai repede ajungem in amsterdam…but no worries…o sa vedem si u2 in atlanta…macar ca o sa fim babe cand o sa se intample asta!

    meninne 28 martie 2009 18:32 Răspunde
  • draga Aimee,
    nici o problema, pot sa iti dau cu placere citeva informatii, desi nu sunt experta…
    daca dai un search pe google dupa „amsterdam, what to see”, poti sa vezi cam ce se ofera si in functie de timp…iti alegi ce vrei.
    recomandarile mele, ca un MUST SEE, sunt:
    – The Red Light District
    – piata de fori
    – centrul (Dam square)
    restul e in functie de timp si gusturi…

    Dea Valma 28 martie 2009 19:28 Răspunde
  • Draga Dea Valma,

    Multumesc frumos, esti o draguta!

    O seara frumoasa!

    aimee 28 martie 2009 19:48 Răspunde
  • Ramai asa! M-a uns pe suflet ceea ce ai scris! Parca m-am vazut pe mine! Te admir si iti citesc toate postarile, sunt minunate pt. sufletul si mintea mea!
    Cu drag!

    Oana 28 martie 2009 21:55 Răspunde
  • Ah ce dragutz, ce-mi place si mie sa ma afund in astfel de texte in care ma recunoasc…si ce-mi place ca am gasit pe net chintesentza „nebuniei” pe blogu’ tau Simona!
    Tocmai vin de la mall (am inceput sa ma consider pitzipoanca de-a dreptul, mi-am umplut sacoselele cu tot felul de timpenii, dar care imi „trebuiesc” si le iubesc! de ce? pentru ca acum sint ALE MELE, asa cum zicea si Ally McBeal:)
    dar ce pacat ca de luni iar lucram pt. stringatori de greble din innox. ..what a shame, girl! anyway, un principiu de marketing spune ca trebuie sa-ti stii targetul si in cazul tau ala sintem noi, alte nebune care facem la fel ca tine! de ce vrei tu sa te balacesti in baia de aburi a celor care joaca safe si colectioneaza iubiri fara sens, dar producatoare de statut social? nu-i invidia, mai da-i incolo de loseri! si-ar spune si ei of-urile pe blog, da joaca prea safe sa se expuna la modul asta, vai vai, of of!:)

    Diana 28 martie 2009 22:11 Răspunde
  • 🙂 nu trebuie tratament. Dar un pic de echilibru si simt al realitatii nu strica.
    Toti visam, dar tocmai pt ca sa ne putem realiza visele trebuie sa stim sa facem diferenta intre vis/fictiune si realitate. Trebuie sa ne trezim si sa avem puterea de a vedea lucrurile asa cum sunt si nu cum ne-am dori noi sa fie.

    si o dedicatie pt voi: http://www.youtube.com/watch?v=QN8HwUxFouM

    cristina 29 martie 2009 13:14 Răspunde
  • va spun de seara buna si de ceaiuri verzi cu ghimbir si de dor si de drag.
    pentru tine simona. simona noastra.
    pentru tine sora mea geamana (mai mica cu 7 ani) pe numele tau meninne si cu care o sa vedem la batranete (pensie) U2 in stadiul de fosile cantarete in atlanta sau oriunde aiurea in lume (ca nu cred ca in viata asta vor veni in tarisoara noastra chircita)
    pentru tine dea valma cea olandeza din roterdam.
    pentru tine ancag si tania ta si iubirea ta a carei mama face placinte despre care banuiesc ca le-ai cinstit cum se cuvinte si cu gandul la noi.
    pentru toti cei care sunteti aici, in tacerile voastre.
    pentru tine valin.

    pisica 29 martie 2009 21:40 Răspunde
  • slaba activitate pe blog weekendul asta.
    ce ati facut, oameni dragi? a venit primavara si au inceput fluturasii sa zboare?

    Dea Valma 30 martie 2009 10:12 Răspunde
  • A venit primăvara, dea valma dragă ÅŸi restul de-aici! A venit ÅŸi ne-a scos din case ÅŸi n-am mai apucat să butonăm tastele întru obiÅŸnuita întâlnire cu prietenii de pe blogul Simonei. Eu, oricum, nu prestez în week-end, căci am decis că e mai sănătos pentru mine să nu-mi duc dependenÅ£a de computer ÅŸi în timpul liber, acasă. Am ÅŸi lipsit o vreme de pe blog – salutări celor care mi-au sesizat absenÅ£a ÅŸi, bănuiesc, le-a fost dor de mine! Am lipsit de la serviciu, m-am apucat – cam târzior – de lucrarea de licenţă ÅŸi am furat, printre pagini de cărÅ£i, ÅŸi câteva ore de „agricultură” pe tarlaua proprie, adică cei câţiva metri pătraÅ£i de grădină, împărÅ£iÅ£i oarecum echitabil între flori ÅŸi niscaiva legume, zarzavaturi… Åži m-am simÅ£it tare bine săpând, greblând, ascunzând puiÅŸorii de ceapă ÅŸi usturoi în pământul moale ÅŸi cald. N-am mai exersat de mult, de prea mult timp sportul ăsta, dar e super fain. Trebuie, din când în când, să echilibrezi cu muncă fizică efortul intelectual de fiecare zi, statul într-un birou lipsit de lumină naturală ÅŸi aer cu munca „pământului”… Dar eu sunt privilegiată, cred, să pot face asta… Mă gândesc la voi ÅŸi vă îmbrăţiÅŸez, cu toate florile din grădina mea!

    Camelia 30 martie 2009 10:49 Răspunde
  • Camelia draga,
    ma bucur ca esti bine.
    parca ai fi Cioran, lui i se facea dor sa munceasca cu miinile. si mie imi e dor, si imi face tare bine. si desi nu am gradina, mai scormonesc si eu din cind in cind pamintul in cite un ghiveci, mai pun flori pe balcon, sau, cum frumos spui tui, „puisori de ceapa si usturoi”.
    si la mine a venit primavara, si pe dinauntru si pe dinafara.
    soare, flori si fluturi tuturor.

    Dea Valma 30 martie 2009 11:48 Răspunde
  • Buna ziua la toata lumea

    1. Pentru Anca G : am revizionat si eu joi seara filmul italian, si am plins iar ca o nebuna – degeaba, cind s-a terminat filmul era tirziu in noapte si eu plingeam singura in linistea noptii si incercam ( doar ) sa ma rog…….dar nu prea reuseam, mă năpădeau amintirile si regretele si durerile
    Iar aseară ( duminica) tot pe TRV1 , am vizionat prima oara „Mach Point „, regizat dupa un scenariu de Woody Allen si la fel cu concluzia dureroasa , cred eu : laÅŸitatea bărbatilor este plătită de femei (nenorocoase, nefericite), ele sunt cele care achită nota de plată pentru această calitate ancestrală a bărbaÅ£ilor……………….
    2. Simona abia aştept să citesc articolele din numărul pe aprilie al revistei care a apărut
    3. O săptămâna frumoasă la toti „subscritii ” acestui blog !!!

    iris 30 martie 2009 11:59 Răspunde
  • de buna dimineata pentru un continent indepartat de oamei dragi.
    de zi buna ca sufletele voastre pentru cei truditori in aceeasi tara cu mine.
    va salut.
    va imbratisez de sub promisiunile unei primaveri care pare sa vina in sfarsit.
    cu frivolitate, cu bucurie va spun ca abia astept sa-mi arat picioarele in pantofii cu toc ce ma asteapta cuminti de atatea luni, ca abia astept sa ma las mangaiata de adierile unor promisiuni de flori. si privesc la muntii inca adormiti sub zapada.
    cum se vede primvara de la voi?
    un gand bun tuturor…

    pisica 30 martie 2009 16:23 Răspunde
  • Heeeeeeeeeeeeeyyyyyyyyyyy Toata lumea. Ce faceeeeetii?

    Eu m-am ontors in weekend la Bucuresti si acum sint in aeroport la Berlin. Tocmai ce am ajuns. Asa ca va salut si imbratisez nemteste pina joi cand ma voi returna pe meleagurile patriei. Sa aveti o saptamana minunata.

    P.S- Cine mai stie povestea mea de dragoste , cu fosta, ei bine, tin sa va anunt ca s-a intamplat ceva. Si anume, dupa ce nu am mai vorbit de 3 sapt, s-a gandit ca e cazul sa imi dea un msg. Si i-am raspuns. Si am mai vb un pic cate un pic aseara, pina cand dupa 5 mesaje a aflat stupefiata de mica mea comoara de care sint indragostit. Si a fost distrusa. Si nu ma bucur. Doar ca a facut un gest nebunesc pe care in veci nu o credeam in stare. Si anume , a venit la mine acasa la 1 noapte, conducand in timp ce vb cu mine la telefon. Efectiv m-am trezit cu ea in fata casei.

    Stiu ca ma iubeste si o roade rau si o doare si mai rau ca am pe cineva, dar…nu e cam tarziu?

    In fine, mi-a cam stricat cheful. Anyway , voi sa aveti o saptamana buna. Eu doar incerc.

    Andrei 30 martie 2009 18:03 Răspunde
  • andrei, frumosule… saruta fiecare piatra din orasul meu drag, imbratiseaza fiecare raza de soare din berlin si spune-le, spune-le te rog la don, la alexanderplatz, la charlotenburg, la checking charlie, oriunde mergi… ca pisica revine in mai.
    si nu lasa nimic sa iti tulbure bucuria unui oras atat de frumos.
    despre fosta ta… iti spun doar atat: cand pierzi e totdeauna mai amar, dar a pierdut pentru ca tu ai fost prea bun.
    bucura-te de ce ai si mergi inainte.
    pisica te imbratiseaza!

    pisica 30 martie 2009 19:26 Răspunde
  • Pisica, asa o sa fac. Ii anunt sa te astepte cu masa mare. :))))) pina una alta…. o sa ciocnesc o bere si un Bratwurst pt toata lumea. Abea astept sa ies sa vizitez.

    Mda..ce sa zic…sufera mult acum. Si imi pare rau pt ea.Dar…na..sint dragut pina la capat si chiar si acum…nu o las sa sufere singura. Vb cu ea intr-una la telefon sa ii fie mai bine. Vom vedea ce va fi. Cert e ca nu mai vreau probleme si atitudinea veche…si imi e bine asa.

    Va salut din nou si ne auzim pe seara. Numai bine, si mult soare. La Berlin e oarecum innorat.

    Andrei 30 martie 2009 19:45 Răspunde
  • andrei… faptul ca esti dragut cu ea s-ar putea sa o raneasca pe draguta ta de-acum.. te gandesti? eu nu dau sfaturi, faci cum vrei, dar….
    masa mare o sa fie in mai, ca doar meine deutsche freund oliver este mare bucatar, dar tot imi place de mor bratwurst!
    ai grija de tine, suflete si aduna amintiri frumoase. parca te si vad zambind….

    pisica 30 martie 2009 20:10 Răspunde
  • tanti meninne… te-ai intors de la gradi? sor-ta te asteapta… 🙂

    pisica 30 martie 2009 20:10 Răspunde
  • pisica,

    eu nu am vazut inca berlinul. daca imi spui in caz ca prinzi vreun weekend acolo, ma uit si eu de bilet si incerc sa vad daca imi permit sa te angajez drept ghid. ce onorariu ceri?
    nu promit nimic deocamdata. oricum, vin acasa 2sapt in iunie. si in drum spre sibiu, unde locuieste sora mea, pot face cu placere un detur prin brasov. asa ca de scapat nu scapi.

    Dea Valma 30 martie 2009 20:52 Răspunde
  • AncaG,

    draga mea draga, cum au fost poalele-n briu?
    eu am trimis ceva info despre ce e de vazut prin A’dam, pentru Aimee. si a inceput expozitia lor de flori de la Keukenhof (aproape de A’dam), cu lanurile de lalele, zambile, narcise, si multe altele. asa ca aprilie e luna ideala. dati un search dupa keukenhof si veti vedea ca nu e de gluma.
    cum merg planurile de venit aici? imi cer scuze ca nu mi-am tinut promisiunea si nu m-am uitat inca de bilete, incerc sa o fac in seara asta.

    Dea Valma 30 martie 2009 20:59 Răspunde
  • am ajuns pisica draga…rupta de oboseala…nu de la copii ci de la tras de sacose!

    andrei…nu iti mai face atatea griji pentru „fosta”…e history!

    va imbratisez pe toate.

    meninne 30 martie 2009 21:07 Răspunde
  • dea valma, n-am vazut eu prea multe la viata mea dar in berlin mi-a placut cel mai mult.
    ti-as fi ghid cu mare drag in mai, cand merg eu si imi doresc sa nu scap de tine cand vii tu in tara… imi doresc din tot sufletul.

    pisica 30 martie 2009 21:28 Răspunde
  • Pisica, ei bine , nu am apucat sa vad nimic. Inca. Zi-mi unde sa ma duc sa mananc, sint inca la curs, dar dupa scap si nu stiu ce sa fac. AM de vizitat o groza si nu stiu cu ce sa incep. Timpul e oarecum scurt.

    p.s – nu o ranesc , caci am fost foarte deschis unul cu celalat si am vorbit de fostle noastre relatii, intru-cat si ea a trecut prin exact acelasi lucru. SI ma intelege. Si eu la fel pe ea. Am discutat mult si avem rabdare unul cu altul , intru-cat si in cazul ei exista posibiltiatea sa o sune fostul si nu stie cum ar reactiona. Am rabdare si timp, pt ca e o persoana ok si merita. Nu ma grabesc.

    Andrei 31 martie 2009 16:23 Răspunde
  • andrei… abia acum am ajuns acasa si banui ca deja ai mancat. bratwurst? gasesti oriunde de la friederich markt la treptow platz. de vazut?? daca poti sa dai o fuga, merita potsdam, langa berlin, daca nu checking charlie, die dom, alexanderplatz, shopping la castanien alee (imi cer scuze daca gresesc scrierea denumirilor) daca vrei cafea columbiana de la mama ei, charlotenburg poate fi vazut numai de afara, dar de la dom inspre belevue poti vedea muzeul cartilor arse, este o terasa de cafea si prajituri fabuloasa in apropiere, apoi sa nu uitam monumentul evreilor, tot prin apropiere, potsdammer platz unde se tine si berlinada, gradina zoo din berlinul de vest este un fenomen(este statie de sbahn si ubanh acolo si magazine super adiddas, nike si cu echipamente football teams, si nu uita, roaga pe cineva, neaparat trebuie sa vezi haupthbanhof (gara mare daca in folosinta in 2006 la cm de fotbal)… si ai sa intelegi de ce iubesc berlinul pentru ca ti-am indicat fiecare colt de frumos drag mie…. si, nu uita, berliner mauer museum (zidul)….
    sa ai ochii mari si sa vezi multe lucruri frumoase.

    pisica 31 martie 2009 20:39 Răspunde
  • draga andrei, nu sint eu chiar in masura s adau sfaturi, dar te rog, nu mai privi inapoi. vorbesc din propria experienta. eu tocmai ce m-am rerereintors acum o luna. si am constatat ca intre timp, nimic nu s-a schimbat. am ajuns din nou de unde am plecat. lasa trecutul acolo unde e. si ofera-i prezentului o sansa. si bucura-te de berlin, mai ales… va sarut pe toate, va salut pe toti si va urez o noapte linistita de aici din craiova. va multumesc pentru ca sinteti oaza mea de liniste.

    delia 31 martie 2009 22:50 Răspunde
  • Buna sa va fie ziua

    Unde sunteti doamnelor : Simona, AncaG, ela,sara , sarah , aimee , irina ?????
    Mi-e dor de voi toate, unde umblati de nu ne spuneti si noua???
    Eu sunt doar o provinciala care nu are ocazia sa calatoreasca pe „afara” si care astept cu nerabdare povestile voastre foarteeeeeeeee frumoase
    Astept in primavara aceasta capricioasa „hainele de la voi – noi si frumoase” !
    Spor la scris

    iris 1 aprilie 2009 11:08 Răspunde
  • Ce trebuie aratat unei femei care conduce 7 ani fara accident ?
    – Viteza a doua.

    Intrebare: – Ce credeti, cine sunt mai inteligenti: femeile sau
    barbatii?
    Raspuns: – Desigur, femeile! Ati vazut vreodata o femeie care sa se
    casatoreasca cu un barbat numai pentru faptul ca alesul sau are picioare
    lungi?

    De ce a murit cartea de mate?
    -avea prea multe probleme
    Dar cea de istorie?
    -era prea batrana

    Valin 1 aprilie 2009 12:09 Răspunde
  • Doi miriapozi, el si ea, se giugiuleau.
    Dupa vreo 15 minute,

    El catre Ea:

    Hai, nu ma mai chinui.. zi-mi unde e !
    (varianta prescurtata)

    Destindere pentru cei care, cu adevarat muncesc; de la cel care face pauza.

    Valin 1 aprilie 2009 12:12 Răspunde
  • Doua blonde la dus:
    – Da-mi, te rog, samponul tau!
    – Dar ai unul langa tine…
    – Stiu, dar asta e pentru par uscat si eu am parul ud!

    Valin 1 aprilie 2009 12:23 Răspunde
  • va salut in miezul zilei.
    valin, daca auzi pe cineva razand sa stii ca eu sunt… eu cu parul meu uscat si zuluf si… brunet… 🙂

    pisica 1 aprilie 2009 13:09 Răspunde
  • Valin, sa stii ca si eu rid de mi se sparg plaminii in piept.
    si multumesc, aveam nevoie de niste momente de destindere. iar cu dusurile astea reci de la munca…brrrrrr. dar a venit primavara, floricele pe cimpii….

    Dea Valma 1 aprilie 2009 14:27 Răspunde
  • dea valma te rog sa ma tii de mana. azi mi-am scris demisia. n-am depus-o pentru ca nu am nici o alternativa de job… dar mult nu mai rezist.

    pisica 1 aprilie 2009 19:21 Răspunde
  • pisica te tin de mana…te tin in brate.

    meninne 1 aprilie 2009 20:21 Răspunde
  • stiu meninne… stiu… de-aceea nici nu te-am chemat si pe tine, tu esti mereu de mana mea, eu sunt mereu la tine in brate… atat de mult ca nici nu sti udaca merit. sigur ca nu…

    pisica 1 aprilie 2009 21:01 Răspunde
  • pisica, te tin de mina,
    si trimit spre tine multa energie, si caldura sufleteasca, si te rog sa rezisti.
    imi pare rau ca nu am acum timp sa povestesc mai mult, vin niste colegi pe la mine, dar sa vedeti cit de wrong merg treburile si pe aici, si ce viermuiala si colcaiala murdara e la nivel managerial.
    oricum, eu sunt mindra de mine. azi l-am dovedit pe „licuriciul cel mare” intr-un mod inteligent as zice eu, nici n-a trebuit sa fac mare lucru. am ajuns la juristul pe probleme de munca al universitatii, ca sa cer lamuriri (chipurile nu intelegeam toate documentele in olandeza…), si el a fost foarte suprins cum de concediaza o femeie gravida…asa ca i-a contactat el mai departe pe sefi, sa se lamureasca :-). miine am sa vad probabil ceva reactii, dar mi-am dovedit cu ce oameni lucrez si sunt sigura ca nu vreau sa mai am de-a face cu ei.

    Dea Valma 1 aprilie 2009 21:09 Răspunde
  • Sunt si eu aici, linga voi, alaturi de voi, impreuna; nu mai mult decit imi e permis.
    Revin cu invitatia mea, catre voi, de a viziona Ultimul Samurai; un film din care va invit sa invatati, sa va luptati pentru voi; desi ma repet si sunt rau, va spun iar, puteti sa cadeti, dar nu aveti voie vreodata sa va prabusiti.
    Nu suntem infrinti decit daca vrem.
    Ni se fura respectul doar daca noi permitem asta.
    Suntem buni, daca nu reusim aici, o vom face dincolo.
    Exista o nevoie sociala platita, pe care noi o putem implini.
    Niciodata vreodata nu cedam.

    Valin 1 aprilie 2009 21:10 Răspunde
  • valin 🙂 amin!

    pisica…stii bine ca meriti…toata lumea merita dar tu mai mult decat altii in inima mea. si stii ca nu stiu de ce…dar nici nu ma mai intreb. ma bucur decat.

    meninne 1 aprilie 2009 21:54 Răspunde
  • valin… astazi plang. am nevoie de asta. dar nu-l iubesc degeaba pe nichita si nu mor caii cand vor cainii. de-o fi nevoie in genunghi si in tarana, pe jos, pe treapta cea mai de jos si tot o sa am bucata mea de paine. curata si alba.
    asa cum spui tu, putem cadea, dar nu avem voie sa ne prabusim.
    multumesc mult.
    multumesc meninne.
    multumesc dea valma.

    pisica 1 aprilie 2009 22:43 Răspunde
  • Draga mea pisica,
    Nu gasesc cuvinte care sa mangaie acum, s-au ascuns prin ungherele inimii si au chef de-a v-ati ascunselea…Nu stiu daca un nou-venit poate sa-ti aduca zambetul, nu stiu ce te doare, cat ti-e de amar…Oricum, fara a te sti, doar citindu-ti „slova” , iti sint alaturi! Pentru tine doua melodii faine! Sper sa-ti placa! O sa plangi si mai tare, de asta poti fi sigura! Prietenul la nevoie se cunoaste!:)))
    http://www.youtube.com/watch?v=5DCacIEbAlM&feature=related

    http://www.youtube.com/watch?v=0cKv6EHNOTk

    Si pentru ca soarele rasare mereu, pentru zorii zilei de maine…

    http://www.youtube.com/watch?v=i6N0sNMKFO4

    Te imbratisez, de acolo de unde sint ascunsa, din lacrima unei pietre…

    corina 1 aprilie 2009 23:15 Răspunde
  • Camelia Pisica, nu e cazul sa ajungi acolo, poate fi un inceput bun, dar tu esti mai sus de acesta, te rog, ai grija, poate e bine ca se intimpla acum, poate Cineva are socoteli mai bune cu tine. Fii increzatoare.
    Cauta si vei gasi, bate si ti se va deschide, cere si ti se va da; Ne spune. Eu cred.

    Valin 2 aprilie 2009 0:41 Răspunde
  • Buna dimineata zeite si zeu, deopotriva 🙂
    Pisico, zambeste, it’s another day !!! Si nu da satisfactie unor oameni cu caractere mici, mici, mici …
    Cu drag,

    ela 2 aprilie 2009 8:25 Răspunde
  • Offf. Pisica, sint in aeroport la 7.36 ora lor. Astept avionul. Voiam sa iti povestesc ce am vazut , ce am facut …dar… acum am aflat de problema ta. Tine-te tare si nu uita ca sintem alaturi de tine. Cand te mai luminezi si tu o sa va povestesc in amanunt cum mi-a fost stricat Berlinul de fosta…stand ore intregi la telefon cu ea. 🙁

    Andrei 2 aprilie 2009 8:29 Răspunde
  • Ce naiba mai Pisico, ia gata!

    am recitit comentariile si ce ai zis tu. Ti-ai depus demisia cand nu ai alternativa? Foarte bine !!!

    Nu merita sa te consumi si sa te distrugi tu pentru niste oameni care nu merita!!!! Ce dracu ma? cine e mai important? tu sau ei? pentru ce? Nu stiu ce faceai sau cat castigai , dar daca ai ajusn in situatia de a nu mai rezista e clar ca nici banii nu erau cei care ii meriti. So, zic eu , care in 2008 am schimbat 4 joburi, pentru ca mereu am vrut mai bun , mai bine si cu perspective ceva mai promitatoare, zic, din nou, sa faci un dus rece, sa te clatesti bine pe ochi si sa termini cu vaicareala. Hai, mana pe ziar, site-uri si telefoane la cunostinte. Ca altfel nu se poate. Perioada de suparare nu poate tine mai mult de 1 zi. Maxim!!

    E greu, dar agonia se prelungeste daca nu faci ceva. Eu banuiesc ca nu ai stat degeaba pina acum, dar acum esti si mai motivata si sincer, nu cred ca esti o persoana care sa nu isi gaseasca ceva, macar de tranzitie. Eu sincer, m-as plictisi maxim acasa. Daca nu ma duc la job , as innebuni acasa. Asa ca , las-o dracu de vaicareala si zii ce putem face sa te ajutam , ca e timpul sa incepi ceva nou , si sa iti placa si sa fii multumita.

    Hugs!!

    p.s – inca in aeroport.

    Andrei 2 aprilie 2009 9:54 Răspunde
  • Andrei,

    Curata atitudine, moncher! imi place tonusul si optimismul tau. nu stiu daca pisica e in masura sa aprecieze asta acum, dar daca nu chiar acum, sigur cind va iesi de la dusul rece pe care i l-ai recomandat.

    pisica, fruntea sus, si mergi inainte! un job e doar un job, nu o viata de om! uneori uitam ca job-ul e doar un mijloc de a petrece timp facind ceva util si placut (haha!) si de a cistiga finante cu care…sa ne bucuram de cealalta parte a vietii (asta pt cine mai are si partea asta)…

    Dea Valma 2 aprilie 2009 10:33 Răspunde
  • Dea Valma, nu stiu ce sa zic, dar eu asa sint. Adica, stau , rumeg, vad ce e de facut, si deodata imid au 2 palme si imi zic , WTF???? am 2 maini , 2 picioare, si un cap sanatos. Ia sa vedem, ce e de facut. Pt ca alta solutie nu ai. Daca stai si iti plingi de mila in pumni ,s i mai vin 2-3 prieteni si zic si ei….” da ba , ce nasol e „…sau ” e naspa frate, e criza , nu ai ce sa faci ” esti arivederci. In loc sa te ajute, plingi si mai tare. Asa ca eu, personal , consider ca perioada asta de lamentare si vaicareala este strict o pierdere de vreme si o scuza sa nu faci ceea ce trebuie. Pt ca lamentandu-te nu se rezolva nimic . Mai ales la noi. Nu o sa vina nimeni vreodata, sa te vada plingand si suferind pe tema asta si sa zica, ” daaa, saracutul de tine, uite ce ai patit. Hai sa te ajut, uite , de maine incepi acolo” . Ei bine nu se intampla.

    Stii ce e nasol , ca plingem (si nu am refer la Pisica, zic in general) dupa ce nu avem si nici nu putem avea. Eu fiind din Bucuresti , am o atitudine, oarecum specifica. Gen vreau casa , masina , afacerea mea, sa imi pot permite anumite lucruri sa vad lumea sa simt ca traiesc. Ei bine, dupa ce am fost prin tara, cu serviciul , Timisoara , Craiova , Oradea…etc, pe drum , am descoperit o lume pe care noi nu o vedem. Pentru ca ne e foarte bine asa cum sintem. Un exemplu: Ma intorceam saptamana trecuta din Timisoara si pe drum ,a m trecut prin Caransebes. Dupa ce am trecut , am vazut intr-o comuna, destul de ok , ca si aspect , nu saracacioasa, dar destul de modesta, la poarta unei case, niste copii , cu unul din parinti , care bateau tije lungi de fier. Acel fier forjat care se foloseste in constructii. Si atunci am realizat: la ora 12, cand in mod normal , acei copii ar trebui sa fie la scoala, sau liceu, ei munceau. Si nu ca hobby , ci pt ca din aia traiau. Fabricau fier, si la 12 -13 ani , bateau fierul. Sau cultiva pamantul . AM vazut case din chirpici in mehedinti , sate intregi unde nu exista doctor, famracie, sau alte chestii de genul asta. SI am realizat, ia stai un pic. Eu sint foarte bine. Dar foarte bine. Desigur, daca ma uit in sus , la Casuneanu, sint un paduche. Dar daca ma uit mai jos, imi dau seama ca sint ok. Si atunci faci o alegere, sau iti schimbi modul de a gandi si incepi sa apreciezi altfel lucrurile. D-aia zic, avem cum sa muncim intr-un loc ok, avem parinti , familie care ne sustine, o casa , un apartament la bloc, unde traim in curatenie , avem acces la sanatate si toate cele. Altii nu. si ei nu se pling. D-aia zic, nu avem nici o scuza sa stam sa ne lamentam , ca vai ce greu imi e mie si uite ce am patit. Asa ca raman la sfatul meu: dush RECE, 2 palme peste ochi si hai sa vedem ce e de facut. Altfel…e nasol. :))

    p.s – la naiba , sint inca in aeroport , m-am plictisit si cand ma gandesc la Bucuresti e urat si ploua, si aici e soare maxim…bleah…

    Off..si mai am de rezolvat problema EX, vs Actuala. E grav. Credeti-ma. O sa fie delicios pt voi.

    Keep in touch si have a goooood day.

    Andrei 2 aprilie 2009 10:53 Răspunde
  • Draga Pisica, Draga Andrei,
    E important de stiut daca la locul de munca „prestezi” ceea ce iti place, atunci nu merita sa dai satisfactii gratuite colegilor, sefilor. Si eu am trecut printr-o asemenea perioada in acest inceput de an. Imi venea sa demisionez in fiecare minut. Credeti-ma, exista oameni carora asta le este meseria, sa ii sicaneze pe ceilalti, mai ales daca ei constata ca nu esti cu ei, deci esti impotriva lor. Sau pur si simplu, dintr-o placere diabolica, pe care eu nu pot sa o inteleg. Iar sefii … acestia sunt o categorie aparte 🙂
    Dar am gasit puterea sa depasesc perioadele de criza, chiar daca uneori ma inchideam la mine in birou ca sa ma pot linisti, cu lacrimile de rigoare, bineinteles.
    In cazul in care singurul motiv pentru care mergi la serviciu este salariul, atunci Andrei are dreptate. Lasa-i !!! Ia-ti o mica pauza si incarca-te pozitiv. Ca doar de aceea a venit primavara …
    Va pup

    ela 2 aprilie 2009 11:07 Răspunde
  • Andrei, ai dreptate … Nu as fi abordat acest subiect daca nu l-ai fi deschis tu.
    Eu lucrez intr-un mediu unde suferinta este la ea acasa … unde mor oameni aproape in fiecare zi … iar cand acestia au 20-30-40 de ani … e mai mult decat trist …
    Sunt cazuri care ma marcheaza pe perioade lungi, care imi arata cat de fericiti suntem noi, ceilalti. Ca suntem sanatosi, ca ne avem unii pe altii, familie, prieteni, ca ne putem indragosti sau dez-indragosti cand dorim. Imi fac mea culpa de fiecare data cand, chipurile, sufar ca am fost parasita. Sigur ca si asta e un fel de suferinta, dar este incomparabila cu ceea ce pierd alti oameni …
    Nu vreau sa va intristez, dar e si acesta un motiv pentru care ar trebui sa apreciem altfel ceea ce avem sau sa reusim sa dam o dimensiune reala suferintelor noastre. Sigur ca, pentru fiecare dintre noi, orice esec poate parea o tragedie. Aici intervine capacitatea fiecaruia de a se mobiliza si a merge mai departe. Poate bat campii, dar eu asa cred.
    Sa aveti o zi minunata !

    ela 2 aprilie 2009 11:33 Răspunde
  • Nu bati campii. Asa e. Si asa ar trebui sa faca si matza noatra. Sa se scuture un pic , toaleta si gata de atac!!! Hai curaj ….ca dracu nu e asa de negru. 🙂

    Andrei 2 aprilie 2009 11:44 Răspunde
  • Ah , Gata, ma sui in avion. Imi pare rau ca plec. La naiba. Ne auzim din Munchen. Buh Bye

    Andrei 2 aprilie 2009 11:45 Răspunde
  • Andrei…ce imi place cum ne povestesti…cam lincezeam pe aici…bine, ne-a spus valin niste bancuri pe care toata lumea le-a apreciat..dar in rest nu prea era actiune. eu nu mai zic nimic, imi adun puterile…pisicuta fie isi linge ranile fie isi ascute gherutele sa sara la gatul sefei, o imbratisez in orice situatie. da andrei, sunt oameni care nici nu viseaza la basicul pe care il avem noi…din acelasi motiv nu ma lamentez nici eu…imi e rusine de oamenii astia care traiesc intr-o lume mult mai netreapta si cruda decat a noastra care suferim din dragoste sau din neimpliniri materiale. sa avem pace. va imbratisez pe toti. in 2 luni vin in tara (si aterizez la bucuresti), poate bei o cafea cu mine si cu pisicuta noastra draga (asta in caz ca nu esti prin tara sau tari). mi-ai luminat ziua asta ploioasa cu atitudinea ta pozitiva si umana.

    meninne 2 aprilie 2009 16:45 Răspunde
  • Andrei multumesc si eu…mi-e rusine caci zilele trecute ingrosam si eu armata plingaciosilor si nemultumitilor.
    cea mai buna solutie: schimbarea perspectivei. Sint altii mult mai rau, cu necazuri infinit mai mari. Nevinovati sau vinovati fara vina care duc pe umerii lor cu mult mai mult decit am dus majoritatea dintre noi vreodata. si… culmea, cei mai multi dintre ei isi duc greul cu demnitate, fara lamentari, fara plinsete. Avem ce invata.

    Salut initiativa Annei de a anunta pe blog depre posturile de la guvern. Fetelor (si baietilor) care veti depune aplicatie pentru posturile acelea va rog mult spuneti-ne si noua despre reusita voastra. Reusita voastra ar insemna ca lucrile merg spre bine in Romania ca poate a venit timpul sa ne gindim, noi cei plecati, sa ne intoarcem. Va doresc succes din tot sufletul. Stiu ca Anna are dreptate cind zice ca e imposibil sa nu reusiti. Bafta multa!!

    Iana 2 aprilie 2009 18:18 Răspunde
  • Heeeeii…

    Gata , me home. Era sa pierd avionul de la Munchen ca sint cascat ca o fata mare , ca na…cand m-am vazut singur intre atatea magazine…ei bine…sa zicem ca am pierdut notiunea timpului. Si am ajuns la poarta precum in filme , cu biletul fluturand in mana, cu tipa de la poarta strigand la mine, tu esti? zbier din capat, Daaaaaaaaaaaa , la care ea….Where have you been.?? – eu ..sorry sorry..bla bla bla…tocmai imi zicea ca bagajul meu era scos din cala. Pfiuuu…am trecut..fuga fuga pe tunel la avion, si evident, toata lumea avea o fata…ma astepta pe mine, cu pungile si rucsacul in spate. M-au intrebat daca eu sitn ala…zic..da..imi cer scuze din nou, se uita si capitanul pe bilet , si imi zambeste politicos, din nou eu scuze, si apoi trag aer in piept. Aveam de infruntat pasagerii cu privirile lor, gen : ” hai ba , te asteptam pe tine???”…

    Locul meu era ocupat de cineva, dar fiind un arab, l-am lasat in pace sa stea acolo :)) . Mai tarziu , s-a facut ora de rugaciune , si cu discretie , se apleca inainte si inapoi si rostea el ceva cuvinte acolo. Si apoi am dormit. :)) de fapt si de Berlin la Munich am dormit. Dar na… Dupa ce mananci , evident…somn. O sa ma fac cat China daca o tin asa.
    In fine, am ajuns la noi, check out.. si direct in traficul sufocant de la Ikea. Dar am ajuns ok.

    Voi nu mai fiti asa pamantii , ca nu aveti de ce. Si mai ales sa imi multumiti mie. Din nou, nu aveti de ce. SInt tare curios ce a facut motanul nostru pisicos. Oare cum o duce?

    Meninne , cand vii, clar ne vedem. :)) ar fi tare. Sa imi zici din ce directie zbori , sa stiu unde sa ma uit dupa tine. :))))

    Hai, va las acum. Cadouri de impartit si lume de vazut. Ne auzim pe seara. Keep in touch.

    Andrei 2 aprilie 2009 18:28 Răspunde
  • dragii mei…. dea valma, meninne, andrei, ela, valin, corina
    v-am simtit pe suflet, v-am purtat cu mine. am plans aseara nu de teama, de neputinta sau disperare… de durere. ma doare micimea, ingustimea, troaca pe tocuri.
    astazi insa, andrei, nu te-am citit decat acum, dar am simtit incurajarile tale si am zambit.
    ai mare dreptate, dragule si de-oi avea nevoie, fii sigur ca strig.
    am avut astazi drumuri prin oras, prin soare si m-am oprit cateva minute pe o banca, sa privesc oamenii. sunt atat de frumosi oamenii! e atat de frumoasa primavara!
    deocamdata stau si privesc. analizez situatia. ca sa plec in directia buna.
    si va multumesc pentru gandurile bune si pentru incurajari.
    si mi-e ciuda andrei ca nu ai vazut berlinul asa cum ti-l daruisem eu in cuvinte.
    si nu te uita dupa meninne, o s-o vezi venind direct din sufletul meu si o s-o recunosti.
    si va trebui sa pierzi mai mult timp decat de-o cafea cu noi, pare ca esti specialist in shopping. sa te vad.
    corina… nu am plans… am vazut ce mi-ai trimis abia astazi. dar iti multumesc.

    pisica 2 aprilie 2009 21:36 Răspunde
  • da, valin, si eu tot asa cred. ca Cineva are socotelile lui cu mine… el stie mereu ce imi trebuie, nu ceea ce cer… ci ceea ce imi trebuie cu adevarat.
    e nevoie si de cumpene ca sa ajungi sa te pretuiesti asa cum trebuie. asa cred.
    multumesc prietene.

    pisica 2 aprilie 2009 21:43 Răspunde
  • draga pisica,

    ma bucur ca esti bine. daca vezi oamenii, si spui ca sunt frumosi, inseamna ca esti bine.
    stiti cum zice cosbuc (parca el zice?!):
    o lupta-i viata, deci te lupta/cu dragoste de ea, cu dor…

    ma intreb ce lupte da si AncaG, de nu mai glasuieste nimic, dar ne va povesti ea cind va fi venit vremea.

    in seara ma pun si va povestesc si eu mai multe. am avut o zi super! am sufletul plin de bucurie, cum nu l-am mai avut de multi ani, de cind am plecat din tara mea, ca sa muncesc in tara altora, cu capul plecat ca vin de undeva, de unde nu-i bine…dar de astazi pot sa spun ca de unde vin eu nu-i asa de rau, si pot sa umblu cu fruntea sus in tara astalalta. (oare pricepe cineva ceva ?!)

    Dea Valma 2 aprilie 2009 21:55 Răspunde
  • dea valma, eu am inteles… asa cum ai inteles si tu despre mine.
    si iti tin pumnii pentru luptele pe care le mai ai de dus.

    pisica 2 aprilie 2009 22:15 Răspunde
  • asaaaaaaaaa…
    sunteti pregatiti? v-ati ocupat locurile?
    ceaiul e fierbinte, abureste in cestile sufletor noastre, noaptea se lasa, linistea coboara…decorul este deci pregatit.sa inceapa asadar povestea.

    a fost odata o conjuctura prin care un licurici a fost convocat de regele leu. si tot atunci a fost o minciuna isteata, care umbla si ea asa, stinghera, printr-un regat, suita in spinarea licuriciului, pina cind a descoperit, cu mirare, ca de fapt se afla in regatul minciunilor.
    regele leu a crezut ca licuriciul e un gindac ordinar, si nu i-a dat prea mare importanta. l-a chemat sa ii spuna ca nu mai are nevoie de serviciile lui de gindac ordinar, ca munca lui nu valoareaza oricum mare lucru, si ca nu mai are bani sa-l plateasca. si regele leu a tinut intilnirea intr-o camera intunecata, si ii pusese licuriciului in fata un document, pe care il ruga sa il semneze. isi cerea scuze ca e asa intuneric in incapere, si ca din cauza asta licuriciul nu poate sa citeasca ce scrie pe foaie. dar ii spune ele, regele leu, ca pe foaie scrie asa si pe dincolo, si ca el, gindacul, trebuie sa il creada pe rege, ca regele nu minte, si sa semneze. iar licuriciul, frustat ca a fost redus la statutul de gindac, s-a trezit dintr-o data zicind: dar eu nu sunt gindac, sunt licurici! si si-a aprins brusc lanterna. si a incercat sa citeasca documentul, care, din nefericire, era intr-o alta limba. dar atunci, miciuna isteata, tragind cu coada ochiului, a descoperit ca documentul era scris in limba ei, si ca era emis nu de regele leu, ci de regele minciunilor…si i-a tradus licuriciului documentul, sub privirea uimita a regelui.

    Dea Valma 2 aprilie 2009 22:28 Răspunde
  • 🙂 siiiiiiiiiiiiiii?
    am inteles, am inteles cine era traducatorul. dar regele leu ce-a mai zis? si licuriciul?

    pisica 2 aprilie 2009 22:32 Răspunde
  • regele a zis atunci ca a gresit documentul…si ca de fapt licuriciul poate sa stea pina cind i se termina oficial contractul. si ca munca lui de licurici e foare importanta, mai ales ca a vazut ce lantera cu faza lunga are 🙂

    Dea Valma 2 aprilie 2009 22:37 Răspunde
  • iar licuriciul a parasit incaperea si a spus ca se mai gindeste, ca mai are si alte oferte de munca…

    Dea Valma 2 aprilie 2009 22:38 Răspunde
  • Andrei,

    Mie mi se pare extraordinar optimismul tau. Si te apreciez foarte tare. Dar, stii, e greu, sa-l pastrezi cand vezi cu ce oameni ai de-a face, cat de slab pregatiti sunt si cat de putin interes manifesta fata de jobul lor. Si experientele mele sunt foarte recente, eu cautandu-mi un job.
    Nu generalizez, am prieteni care lucreaza in HR, isi iubesc meseria si sunt extrem de bine pregatiti. Dar am dat peste oameni care nu stiau aproape nimic despre client si despre jobul pentru care recrutau, de oameni care nici macar nu-ti raspund la mailuri, desi ei iti ofera cartea de vizita si iti spun ca nu-i problema sa scrii daca nu dau ei un semn de viata intr-o perioada de timp.
    Cami, nu-ti da demisia pana nu gasesti altceva. Asta ar insemna sa le dai satisfactie sa te vada invinsa, iar eu stiu ca pisicile au 9 vieti. Incuie foaia intr-un sertar si pune-i data doar atunci cand vei incepe un alt capitol.
    Va imbratisez cu drag.

    felice 2 aprilie 2009 22:44 Răspunde
  • v-am spus aseara ca am ajuns asa, pe firul lucrurilor, citind eu „acordul colectiv de munca” (CAO, in olandeza!?), pina la juristul pe probleme de munca al universitatii…care a ramas foarte surprins sa afle ca sunt insarcinata si ca voi fi concediata, desi mi-am anuntat si intrebat sefii daca in situatia data se aplica aceleasi decizii. si a promis ca ii va intreba el, sa vada de ce nu beneficiez de aceste „drepturi”. si astazi am primit urmatorul raspuns de la jurist:

    Dear Mrs. Licurici,

    According tot art. 12.7.3 CAO you are entitled tot keep your contract
    during your pregnancy till it expires if you were already pregnant
    before the letter you showed me it was sent to you.
    Apparently you have not told your boss officially. You will have to do
    so and ask him to change his decision.
    He probably will ask you to hand over a medical certificate to prove
    your pregnancy.

    Interesant, nu-i asa? Tare as fi vrut sa aud ragetul regelui leu:-)

    Dea Valma 2 aprilie 2009 22:48 Răspunde
  • pisica, nu ti-a placut de licurici? te-a dezamagit? de-aia nu mai zici nimic?

    Dea Valma 2 aprilie 2009 22:56 Răspunde
  • nu felice, nu o dau acum. dar nu renunt la ideea de a ma aseza pe alt fagas, mai bun.
    poate ca aveam nevoie de o tranta de-asta ca sa inteleg, sa vad cum imi pierd timpul si imi bat joc de mine stand intr-un loc, cand puteam sa merg inainte. iti multumesc mult.
    licurici, licurici… si eu as fi vrut sa-l aud pe leu… tu leu, eu leoaica… poate ii punem cu botul pe labe in acelasi timp… in fond nu-s decat niste pisici mai mari. niste pisici care nu vad oamenii.

    pisica 2 aprilie 2009 22:57 Răspunde
  • dea… tocmai ti-am scris… ca m-a uns pe suflet licuriciul…

    pisica 2 aprilie 2009 22:59 Răspunde
  • dada, am vazut acum 🙂
    ma bucur, atunci sunt si mai impacata.

    Dea Valma 2 aprilie 2009 23:00 Răspunde
  • cred ca scriam simultan. si ne gandeam una la cealalta.
    dar iti tin in continuare pumnii… se pare ca exista nu mai bine sau mai rau, aici sau acolo ci oameni buni sau rai peste tot.
    si ma bucur ca aici suntem multi oameni buni. nu va pot vedea, dar va simt.

    pisica 2 aprilie 2009 23:06 Răspunde
  • va spun noapte buna.
    ne regasim maine, pe seara… si pana atunci sa aveti o zi intreaga buna si lumnoasa.
    sau invers pentru cele din alt continent… o zi buna acum si o noapte frumoasa cand noi, licuricii (ma bag si eu in seama ta dea valma, sa fiu o pisica licurici!, imi dai voie?) ne ascutim zambetele.

    pisica 2 aprilie 2009 23:18 Răspunde
  • ma bucur de decizia ta pisica…
    din proprie experienta, un interviu pentru un job nou atunci cind esti inca angajat are cu mult mai multe sanse de reusita. Din cauza ca nu esti asa de presat de a accepta altceva sau mai bine zis orice altceva, numai sa fie. Actualul job, cu statul de provizorat, iti asigura o anumita incredere in tine, iti spune ca poti inca sa alegi si ca nu esti in postura dificila de a te ruga sa fii aleasa.
    Bafta!

    Dea Valma, eu abia acum citesc… hei ce bucurie.. sa fie intr-un ceas bun!

    Iana 2 aprilie 2009 23:53 Răspunde
  • Foarte adevarat Simona … e ca-n citatul acela : „eu nu sufar de nebunie , ma bucur de ea in fiecare minut… ” ….. Oare nu facem toate la fel?

    JoJo 2 aprilie 2009 23:58 Răspunde
  • licurici dea valma…eu sunt un pic confuza…parca stiam ca pregnancy a fost o idee nu un fapt 🙂 please let me know.

    oricum…nu va lasati fratilor, zanelor…oameni buni…nu va lasati calcati in picioare de rautate. cu lumina in suflet si cu speranta in minte …tot inainte!

    meninne 3 aprilie 2009 0:31 Răspunde
  • da? pregnancy a fost doar o parte de strategie? ei atunci a fost una credibila.. 🙂

    Iana 3 aprilie 2009 0:34 Răspunde
  • da, pregnancy nu e pe bune, din pacate:-(
    pisica, te primesc cu mare drag in imparatia licuricilor. partea frumoasa e ca ne facem singure lumina, in orice imprejurare.
    noapte buna tuturor

    Dea Valma 3 aprilie 2009 1:14 Răspunde
  • Dea Valma,
    si acum urmeaza sa le spui peste putin timp ca, din cauza stresului in care te-au tinut s-a intimplat un accident? parca sintem in filme… abia astept continuarea..

    Iana 3 aprilie 2009 1:51 Răspunde
  • Heeeeeiii Pisica. Bine ai revenit!! Ma bucur sa aud ca esti oarecum bine si ca o iei pe drumul cel bun. De fapt , numai tu poti stii care e ala si cat de bun e.

    Sa stii ca am vazut Berlinul intr-un stil Maraton. De 3 ori. 2-ori ziua si odata noaptea. Hai sa va zic sa cititi maine dimineata la cafea. Cred …:))

    Am stat in spate la Automobil Froum (locul unde Bentley are European Head Office) care e pe Unter der Linden 19. Deci foate aproape de centru. In prima zi nu prea am avut ce face, fiindca am ajuns pe la 8 seara , doar ce am mancat si apoi somn. Buuun. Next day, curs de la 9 pina la 5. Dupa care , am zis…hai sa vedem ce prindem la magazine..si am mers, bazandu-ma pe colegul meu (care cica a mai fost) , in Alexander Platz. A fost un fiasco total, deoarece el are 40 de ani , si cuata chestii pentru sotie si copil , pe te miri unde magazin gen Obor. Cand s-a hotarat sa intre in C&A, am zis stop. Apreciez magazinul , dar nu intru cu tine aoclo. Nu vreau sa stau dupa tzaranismele tale. SI am stabilit ca la o ora fixa…sa ne vedem in piata, eu urmand sa intru in niste galerii alaturate. Deh , mai pe gustul meu, gen Mall. Am cascat ochii pe acolo, bla bla. Ne-am intalnit si am merg pe LiepzigerStrasse, la NH hotel , unde ar fi trebuit sa luam cina cu ceilalti participanti la curs. Nu i-am gasit. Nu stiu de ce , nu am dat de ei. Si am cautat o ora in zona. Omul meu era rupt de picioare, eu , mai sprinten, abea ma incalzisem. Ca deh, in Barcelona am mers 12 ore in continuu, si nu numai la magazine. :)) Asa. Am zis…ce dracu , e 8..hai la hotel. SI cand m-am vazut sus, avand camere separte, la etaje separate, am zis, ca ma duc la mine sa ma intind. SI asta am facut. Eh…intr-o secunda de nebunie am avut revelatia!!! Ce dumnezeu masii ma? Pai eu am venit aici sa stau in camera de la 9 , ca nu poa sa mearga bosorogu asta? si nu pune pret pe nimic de vazut. Si in 5 minute, cu laptopul in spate, am plecat in oras. Si direct in Unter der Linden, spre poarta Brandenburg. Absolut superba noaptea. Liniste pe strada, aproape mai nimeni. SI am mers asa, singur, si am facut si poze , si am descoperit ca exista si Maddame Tussauds Museum. Am zis clar, maine dupa curs (se termina la 12) ma duc direct acolo. Eu nu plec pina nu vad. Ok, am notat , si am mers apoi dupa poarta, catre Reighstag. O minunatie, cata istorie e acolo si cate s-au intamplat si nu mai zic. urmele zidului Berlinului. Mai ales ca eu sint f pasionat de istoria W WaR II. Bun, Reighstag, apoi pe jos, pina aproape de Euro gara. Si apoi am luat-o inapoi , spre Postdamer Platz. Circuitul l-am facut din mers, dupa indicatoarele de pe stalpi. SI cand am vazut ca Postdamer platz e la 750m, am zis, gata. Direct acolo.
    Pe drum , am descoperit si monumentul victimeleor holocaustului, un restaurant dragut , numit Cancun unde m-am refugiat mai tarziu . Vreau sa va spun , ca am ramas impresionat de Postdamer Platz si de SOny Center. Noaptea, e ceva de vis. Si gata day 2.

    Andrei 3 aprilie 2009 2:11 Răspunde
  • Day 3, am terminat frumos cursul , si cum stabilisem dinainte, i-am zis colegului, e 12.30, da? ok…la 8 seara ne vedem la hotel sa vedem unde mancam (Hard Rock Cafe – era in mintea mea ). Bun, si am purces catre Maddame Tussauds. Am facut o groaza de poze cu toata lumea , de la George Clooney , pina la Obama si Garbaciov. DUpa care, fiiind soare si frumos afara, din nou , Poarta. Eh, acum era un puhoi imens de lume, si am trecut mai repede, dupa cateva cadre. SI hop , dupa poarta, ce vad eu??? TOUR BUS. Direct in el , tur de oras cu toate obiectivele. SI asa am reusit sa ajung si in Charlottenburg, si o mare parte din ziul berlinul , ramasa oarecum mai intreaga. Checkpoint Charlie, de asemenea, domul Berlinului , toate palatele si muzeele, Centrul Cultural, Turnul televiziunii , absolut tot. Stiu ca nu am ratat nimic , pt ca am facut turul de 2 ori :))

    Doar Bunkerul lui Hitler nu am ajuns sa il vad.

    Eh , dupa cum pisica stie, in Charlotenburg e strada mare cu magazine. Cred ca 3 ore am stat acolo , de unde mi-am luat destule chestii. As fi stat mai mult , dar…se acumulase oboseala si na. Am cedat. Plus ca singur , chiar nu e fun. Si nu poti sa intrebi vanzatoarea cum iti vine ceva. Sau sa isi dea cu parerea ok. In fine. Back to the Hotel , m-am intalnit cu colegul , care cumparase si el ceva…dar…na…oarecum moderat. Si vrand , nevrand, l-am luat la Hard Rock Cafe. (mare fan). Apoi din nou home. Si cam asta a fost , intr-ucat azi , a fost zi de tranzit.

    Si patania cu aeroportul. Deci , pisica, intre ore la telfon cu fosta, si mesaje disperante, cu las-o pe asta, si alte chestii degenul asta, cu planuri de viitor, am reusit sa fac ce am zis mai sus. Doar ca mi-ar fi placut sa am mai mult timp , sa cuonsc pe cineva acolo si oarecum mai multa liniste. Daaar hei, eu sint o persoana activa si foarte agitata, asa ca , eram in mediul meu.:)))

    Va salut si va zic , noapte buna. Sau , buna dimineata. Maine , back to office.

    Ah , si inca o chestie….fratilor, ..vine weekendul!!!! Ce facem?

    Hai sa va vad cu idei pozitive si voie buna.

    Tay Tay.

    Andrei 3 aprilie 2009 2:23 Răspunde
  • Hmmm…ori voi munciti foarte tare…ori..nu stiu. E asa ffrumos afara, vine weekendul , lucrurile se indreapta catre ceva….nus tiu ce..dar ceva bun, oricum. Voi?? Ce ati patit?

    C’mon people…smile and wave…:)))

    Andrei 3 aprilie 2009 12:16 Răspunde
  • Bonjurica la toata suflarea ”blogg-uistica” din zona,
    Andrei pari nesmotocit de multa vreme:)..Am citit despre hai-huiala ta germanica, am oftat cu flambari turistice, gandindu-ma ca mi-e departe vacanta..
    Noi suntem bine, multumim de intrebare, tu unde te duci zilele astea?

    una 3 aprilie 2009 12:31 Răspunde
  • :))) Par nesmotocit…dar…doar par. De fapt la mine o stare existentiala. Vreau sa fac cat mai multe , cat mai bine si sa profit de fiecare secunda. Poate d-aia stilul meu expansiv e oarecum socant. Dar…na..Nu ma pot abtine.

    Unde sa mai ma duc. Nu mi-a ajuns? O sa plec sper eu la Viena la sfarsitul lunii sau in Mai, sau in Anglia , dar nus tiu cand. Pina atunci, raman in tara, si voi vizita Moldova. Suceava , Bacau.

    Ma bucur sa aud ca sinteti bine.

    Andrei 3 aprilie 2009 13:20 Răspunde
  • Nu era nimic socant, din punctul meu de vedere; esti o prezenta ardenta din cate observ. Cuvantul ales de mine, insa, a fost cam aruncat asaaa, fara sa gandesc prea mult ce arie semantica poate prelua.
    Faina Moldova, mai ales dupa ce treci de Vaslui/Bacau, incolo.Suntem OK, cred, vad ca restu’ lumii cam tace, eu am aruncat azi un ochi si am vazut ca era mai mult monolog pe’aici.Alles gute, ne mai gasim.

    una 3 aprilie 2009 13:49 Răspunde
  • andrei merci de micul tur in berlin…am salivat citit…dupa locuri bineinteles…aaaa si daca chiar vrei sa ne vedem pt cafeaua aia cu mine si pisica cand aterizez…sper ca nu vrei sa ne duci la mall :))))) noi dragule nu suntem asa tinere si nelinistie (ma rog…nelinistite suntem, asta e clar) …eventual la un ceai intr-o librarie?!?

    va imbratises pe toti! sa aveti un weekend bun…si pace in suflete.

    meninne 3 aprilie 2009 14:28 Răspunde
  • Ca tot e inceput de we …

    – Parinte… am pacatuit…
    – Zi-mi, fiule!
    – Am fost la o petrecere… si acolo am intalnit o tanara…. si o voce imi zicea „Fa-o!…Uite cum arata!”… iar alta voce imi zicea „Ai copii si nevasta acasa…. nu o face!”
    – Si ce ai facut, fiule?
    – Pai… n-am facut-o… dar am pacatuit cu gandul….
    – Fiule… trebuie sa te duci acasa…. si timp de o saptamana sa bei cate 3 galeti de apa pe zi.
    – De ce trei galeti, parinte?
    – Pentru ca asa bea un bou!

    Un domn si sotia lui au o cearta foarte urata la micul dejun.
    -Si, daca vrei sa stii, nici nu esti foarte bun in pat! ii spune ea si pleaca la lucru trantind usa.
    Pe la amiaza, incepe sa-i para rau si suna acasa:
    – Ce ti-a trebuit asa mult sa raspunzi?
    – Eram in pat.
    – Si ce faceai in pat la ora aia?
    – Ceream o a doua opinie.

    ela 3 aprilie 2009 14:44 Răspunde
  • intr-adevar ela e weekend (merci de bancuri)…si se pare ca andrei ne-a dat tonul pt we. asta! sper sa fie cati mai multi pe acelasi ton…si ma rog…pe unii sa ii si tine (vb de mine of course).

    meninne 3 aprilie 2009 15:27 Răspunde
  • Meninne, sigur ca da, ceai , cu mare drag. Desi il prefer in noptile reci de iarna, acum merge si pe o terasa , sub umbra unor copaci batrani. Stiu exact unde. Eu abea astept sa plec la mare. Parca as da o fuga asa singur de nebun. Dar mai astept un pic pt ca inca nu e vremea pe care o vreau eu. Mi-am facut atati prieteni pe unde am fost in tara, ca ma simt super bine oriunde ma duc. UNA, asa am auzit si eu de Moldova, desi am ajuns doar cu trenul pina la Iasi si nu am vazut mare lucru. Dar voi reveni cu un review dupa ce ma intorc. Si ce ziceam eu , ca nu mai plec nicaieri???

    Eh, se pare ca mi-a intrat in sange si acum…nu mai pot sta locului, desi trebuie…

    So… http://www.youtube.com/watch?v=HFOV78Pi358 – play si imaginati-va drumul spre Grecia, cu o decapotabila , spre Thesalonikki , si orpim in Sunny Marina – port cu multe iahturi si cu niste terase dragute , unde noaptea la lumina facliilor pe plaja, stai cu prietenii si povestiti. Eeeeehhh…abea astept….

    Andrei 3 aprilie 2009 15:42 Răspunde
  • salutare primavara!
    andrei, eu smile abia acum… am avut o zi nebuna la fabrica. nebuna in sensul ca am trebalui de nu mi-am auzit nici gandurile.
    am citit plimbarea ta prin berlin. eu ajung acolo in mai. ma asteapta un prieten drag si toate animalutele lui: un dog Tsoca, o pisica persana Evita, doi papagali ara Coco si Sara, un papagal alexander Theo, un acvariu imens cu pesti fara nume, un acvariu imens cu doi pitoni Tristan si Isolda si o colivie cu canari.
    si ma asteapta strazile frumoase de care mi-e dor ca le-ai reamintit.
    si cum tu ai scris cel mai mult, iti raspund tot tie… ce fac in week-end? cenusaresc, puiule, cenusaresc. mai e putin si vine Pastele. si stii tu ce face toate femeile nebune in preajma sarbatorilor… muncesc pana dau in branci, la curatenie si apoi la pasca si cozonaci, la tot felul de bunatati….
    dar acum imi trag sufletul si va imbratisez.

    pisica 3 aprilie 2009 18:33 Răspunde
  • e corect scris ce face toate femeile… 🙂

    pisica 3 aprilie 2009 18:34 Răspunde
  • andrei stai linsitit cu ceaiul (iti sugeram ca in niciun caz nu o sa mergem prin mall cu tine ca nu o sa tinem pasul…si nu stiu de ce vb si in numele pisici…dar asta e). vin abia la vara…copacii aia batrani suna perfect, si stiu clar ca o sa fie orice dar nu un ceai 🙂
    pisica …ca deobicei nu a observat inca ce planuri am facut eu deja pentru noi!

    meninne 3 aprilie 2009 19:41 Răspunde
  • ba da, meninne… dar pisicile au stilul lor de a tine soarecii la panda… cu ochii aproape inchisi, sau numai aparent???
    andrei… o s-o ducem pe meninne prin toate mall-urile, de acord… si de-o vrea si ceai, e problema ei… eu beau destul ceai de dorul ei…

    cand ajungi pe la Tessaloniki, parakalo, parakalo… sa te uiti si dupa mine. Yasas, andrei!
    si …epharisto! (adica multumesc, cum spun grecii, ce m-am chinuit sa-l aud rostit… undeva pe langa Turnul alb, andrei, din orasul tocmai amintit.)
    of… dar suna ca si cum as fi vazut toata lumea si nu… chiar nu… prea putin vazut, prea mult visat… dar ce-am vazut e pe suflet…

    pisica 3 aprilie 2009 19:51 Răspunde
  • pisica si andrei (ca era sa zic soricel)…dupa ce o sa fiu prin avioane (cu doi copii atarnati de gat) 14 ore…va trebui sa aveti mare noroc sa pun eu piciorul intr-un mall 🙂 dar stii cum e „never say never”…mai stii cu ce ma momiti voi la mall?
    si zm zis NU la ceai deja!!!

    meninne 3 aprilie 2009 20:21 Răspunde
  • :))) ce oameni sinteti. Deci fara ceai si fara mall…biiiiiiiiiiiiinnnneeee!!!

    FIE!

    :)) Glumeam , ar fi pacat sa stam prin mall, cand e asa frumos afara. Eu am curiozitate. Fiindca nu sint aici de la inceputuri, si nu stiu pe toata lumea de pe unde e, face cineva prezentarile? Gen , de unde e, si unde e acum.

    Uite incep eu. Din Bucuresti , in Bucuresti. Vreau in alta parte.

    Cine e next?

    Appropo? Planuri de weekend? Hai…nu ma lasati asa..stiu ca pisica e obosita si na..trebuie relaxare si probabil ca urmeaza o baie fierbinte cu lumanari si o carte buna , intr-o cada plina de spuma. La naiba ce rime!! :)) dar restul??

    Eu ma duc la Stand Up Comedy, cu niste prietnei , fosti colegi de job…o amestecatura, din care sper sa iasa ceva ok.

    Va pup si va doresc un weekend minunat.

    P.S – Eu maine ma duc la job. Exces de zel. :))

    Andrei 3 aprilie 2009 20:40 Răspunde
  • andrei… eu sunt din brasov, ma cheama camelia si te chem la dans…
    am mai postat asta… este energizer-ul meu…

    http://www.youtube.com/watch?v=ryorluIXqBg&feature=related

    pisica 3 aprilie 2009 20:53 Răspunde
  • andrei ti-am postat ceva, dar se modereaza… nu-s obosita, dansez

    pisica 3 aprilie 2009 20:54 Răspunde
  • ok andrei…eu sunt din 2007 in atlanta,georgia…mai corect zis intr-un orasel padure la 20 minute la sud de atlanta…practic traiesc intr-un paradis pe pamant…80 % din copaci sunt verzi tot anul, oameni sunt de o bunatate ciudata…extrateresta as spune. aici toti oameni se saluta cand se intalnesc…pe strada vreau sa zic…e ca la bunica la tara…si toti oameni iti zambesc…la inceput ma enerva atata rambet…vrei nu vrei trebuia sa zambesti…dar acum m-am obisnuit cu zambetul, il apreciez chiar.
    te-as chema aici…v-as chema pe toti si pe toate…dar nu e timpul inca…mai am un pic pana o sa fiu pe picioarele mele…dar deja puteti sa va faceti planuri pentru anii viitori.
    nu sunt inebunita dupa americani…dar imi place america.

    maine merg cu fetele(mele) la biblioteca (toata afacerea asta dureaza cateva ore)…iar duminica habarn-am ce o sa facem

    aproos de stand up comedy…am fost in atlanta la niste show-uri…am dat mana cu tipul negru care imita tot felul de sunete din „police academy”…plus altii care i-am vazut cu toti la tv (si nu stiu cum ii cheama ca am memoria scurta)

    meninne 3 aprilie 2009 20:58 Răspunde
  • La ice crime, Menine ? (inghetata personala)

    Valin 3 aprilie 2009 22:09 Răspunde
  • tiiiiiiiiiiiiii… acum am vazut! da mie de ce nu imi zambesti asa mai, meninne, meninuta?!
    adica zambetul ala e numai pentru americani?

    andrei… se mai modereaza, se mai modereaza, dar si tu esti missing… si esti scuzat, daca plimbi fata cea noua si draga tie. altfel, nu!

    pisica 3 aprilie 2009 22:23 Răspunde
  • tie nu iti zambesc pisica si sa ma ierti…de vrei o sa iti si zambesc…cu tine rad de ma tin de burta, ceea ce e si mai frumos si mai sanatos…stii bine.

    valin, ha? @-)

    meninne 3 aprilie 2009 22:52 Răspunde
  • dar ce va mai faceti voi de cap, si zimbiti si rideti, si inghetate, si cafele…
    si eu vreau!

    Dea Valma 3 aprilie 2009 22:58 Răspunde
  • si ca sa subscriu la ideea lansata de Andrei:
    nascuta/crescuta: Pitesti
    studiata: Bucuresti
    actualizata: Olanda

    Dea Valma 3 aprilie 2009 23:00 Răspunde
  • valin…nu ti-am trimis o floare…daca pui astea pe mess o sa vezi o fata hipnotizata 🙂

    meninne 3 aprilie 2009 23:02 Răspunde
  • esti binevenita, licurici!

    pisica 3 aprilie 2009 23:03 Răspunde
  • cu lanterna, cu lanterna!
    fac lumina peste tot

    Dea Valma 3 aprilie 2009 23:04 Răspunde
  • se vede pana aici lumina de la tine.
    cum esti?

    pisica 3 aprilie 2009 23:23 Răspunde
  • sper ca si in viata mea, sa vina lumina asta, sa imi clarfice peisajul. deocamdata lucrurile se complca pe zi ce trece…traiesc intr-un film, de groaza! inca nu realizez ca e vorba de viata mea, ca mie mi se intimpla toate astea. daca cineva mi-ar fi povestit ultimele doua luni din viata mea nu l-as fi crezut, as fi zis ca are o imaginatie bogata, poate chiar bolnava.

    si daca ieri am avut o zi buna, la sfirsitul careia ma simteam bine, impacata cu mine, cu minciunile mai mici sau mai mari, spuse sau descoperite…azi a venit o zi grea, foarte grea!
    azi am plins prima data de sapte saptamini si jumatate, de cind am plecat de acasa. mi-au siroit lacrimile si sufletul ma arde.
    „principialul” e suspect de cancer de piele, melanoma!
    miercurea viitoare merge sa-si faca biopsia. azi am aflat, si m-am cam prabusit. pina acum aveam de luptat cu dusmani vizibili; mi-am procurat si eu arme competitive si am luptat. acum, dusmanul meu e viclean, e invizibil, si poate sa raneasca mortal. lanterna mea de licurici nu-l poate face vizibil. nici lacrimile, nici nimic altceva. pina cind va veni rezultatul…nu stiu cit de puternica mai pot fi.

    Dea Valma 3 aprilie 2009 23:31 Răspunde
  • of, of, mai licurici… abia ce m-am ridicat eu si cazi tu. tu care esti atat de luminoasa.
    desigur ca la o astfel de veste nu se poate spune nimic.
    da, bulversanta veste… eu iti tin pumnii sa nu se confirme diagnosticul…
    prea multe s-au adunat si la tine.
    te strang in brate, draga mea… sunt cu tine si imi pasa.

    pisica 3 aprilie 2009 23:46 Răspunde
  • Of of zic si eu Dea Valma…apoi am tras aer in piept…nici eu nu am cuvinte..asa este viata asta…acum te lasa acum te apasa. Iti tin si eu pumnii.

    Va imbratisez pe toti. Pisica spor la cenusarit. Valin…m-am prins pana la urma de ice crime…ai zis tu o intamplare…mi-am amintit.
    Sa aveti toti (incluziv cei pe care nu ii numesc cu nume…inclusiv cei care citec decat) multa lumina si multa pace in suflete.

    meninne 4 aprilie 2009 4:59 Răspunde
  • Simona ai vazut „Seven Pounds”? Nu vreau sa vorbesc despre filmul asta…va intreb decat daca l-ati vazut.

    meninne 4 aprilie 2009 5:39 Răspunde
  • Dragii mei,

    Se pare ca sunt dependenta de voi..v-am citit zilele astea , aici din Frankfurt, dar nu am apucat sa va si scriu…Am incercat ceva dar nu am reusit sa postez..

    Dea Valma,

    Ieri am fost la Amsterdam( mi-a placut f mult), am fost aproape de tine..Din pacate nu am stat f mult si nu am apucat sa vad atat de multe..
    Saptamana asta aici a fost e vreme f frumoasa..Ieri la Amsterdam erau 21 de grade…La noi ce este nou..?
    Pisica , ma bucur ca esti bine si sunt convinsa ca o luptatoare ce esti vei trece si de perioada asta! Sigur o sa vina ce va bun!
    Va pup pe toti ..Sa aveti un week-end pl,in de soare, fun…si oameni dragi!
    Sa fiti iubiti de cine vreti voi!

    aimee 4 aprilie 2009 11:29 Răspunde
  • So. Helllo again . Chiar imi era dor de zilele astea frumoase, cu caldura, si cand poti sa mergi n haine de vara…

    Imi cer scuze ca am lipsit de la „ceaiul” de aseara , dar cum am zis inainte, am fost la Stand up. A fost ok, numai ca la un moment dat m-am plictisit. Poate si pentru ca mai vazusem spectacolul inainte cu vre-o luna jumate. Oricum , iesirea a fost ok. Doar ca mi-e dor. Mi-e dor de ea , maxim. Si de ce eram noi. Cat am fost la Berlin , am vorbit ore la telefon , si am inceput sa imi aduc aminte cum era…si de ce ne-am despartit. Sigur ca ne-am certat din nou ca eu acum sint cu tipa asta, si ca de ce nu o las? ca cum am putut sa trec asa repede peste ea? Lasand probleme la o parte , mor de dorul ei , si de cand ne-am revazut , ma gandesc numai la ea…

    La naiba..o iubesc.

    Andrei 4 aprilie 2009 13:38 Răspunde
  • Andrei? Nu ma bag…in sensul ca nu trebuie sa tii cont de ca zic eu…dar stiu si eu cum este sa iubesti un om care e mai mult obsedat de iubirea ta in loc sa se bucure de ea si sa iti dea la loc macar jumate din iubire (nu de alta dar asa e frumos si sanatos)…ei…ei mi-am atentionat „prieteni” pe aici sa imi traga o palma dupa cap numai daca vorbesc FRUMOS de el! Sa ai relatii omenesti cu ea de prietenie, sa o ajuti daca poti…eh…dar sa te bucuri ca o iubesti dupa tot ce ti-a facut…abia astep sa vin si sa iti trag o palma dupa cap…sincer…sper ca e prea dimineata la mine si nu am inteles eu bine si ziceai ca o iubesti …pe cea noua!

    Va imbratisez pe toti…Simona nici nu stii ce bucurie mi-ai facut ieri. Sa aveti un weekend …tihnit sau zbenguit, dupa plac.

    meninne 4 aprilie 2009 16:01 Răspunde
  • pisica mea draga, asta e pentru tine 🙂 multumesc ca imi esti!

    http://www.youtube.com/watch?v=i2AgdxJYP74&feature=related

    meninne 4 aprilie 2009 17:59 Răspunde
  • Dea Valma, draga mea, draga noastra, noi suntem aici, chiar daca eu sunt exceptia mazarata de pe latura lucioasa: eu sunt napadita, ca si voi, de up-and-down-uri istovitoare. Si citeodata trec zile si nu apuc sa va scriu. DAR VA CITESC! Dea Valma, fii puternica si increzatoare in faptul ca – uneori – vestile suna mai rau decit sunt cu adevarat. Ai sa vezi ca realitatea e mai suportabila decit se anunta, iti tin pumnii strinsi, oricum, ma rog pentru tine, pentru voi doi, sa depasiti acest moment incordat… Sunt aici…

    Sunt mindra de voi toti ca sunteti atit de frumosi in solidaritatea si comunicarea voastra perpetua. Ma fascineaza ceea scrieti si ceea ce traiti.

    Pisica scumpa, stiu ca am lipsit, stiu ca am fost departe, am lasat tacerile sa alunece printre voi, v-am citit din umbrele mele. Am, cum ziceam mai sus, zile nebune si zile blajine, zile de plins si zile de ris, zile in care pierd sirul orelor, incatusata intr-un „trebuie” de otel. Iarta-ma, iarta-ma, iertati-ma cu totii…

    Sarah, esti o femeie puternica, fie si tragind dupa tine fobia volanului. Forta unei femei (si a unui om in general) nu se evalueaza in trafic, asta e o optiune ca un hobby. Stiu, in zilele noastre, nu mai suna optional. Aproape ca e o indatorire civica sa conduci o masina. Dar daca suntem rezonabili, stim ca nu e asa. Esti puternica, esti de-a noastra, te asigur! Sinceritatea ta e mai puternica decit virajele periculoase ale oricui.

    Meninne, nu am vazut, inca „Seven Pounds”, nu stiu cum mi-a scapat, desi sunt conectata la cutia cu filme ca la perfuzie. Dar ma sa-l vad, draga mea… Oh, si ai vorbit asa frumos de Atlanta, mi s-a facut dor de orasul iubirii mele, de vremurile cind imi lasam pasiunile slobode… Mi-e dor.

    Andrei, esti adorabil, sinceritatea ta e creativa si o percep ca pe un impuls benefic. Azi e simbata si mi-e pofta sa traiesc (si) datorita tie!

    Diana, ce minunatie sa te regasesc, la intervale masurate am comunicat cu tine si mi-ai imprumutat, nerambursabil, energia ta. Ne-am cunoscut in noapte din 1993, la radio, m-ai invitat in emisiunea ta, eram la inceputurile mele in presa, speriata de orice-mi zbura din laringe, convinsa ca spun truisme si ca bat cimpii, dar atmosfera din studioul pe care il struneai asa frumos mi-a deschis, atunci, drumuri noi in gindul meu, in inima mea. M-ai ajutat sa ma vad si sa ma ascult, la propriu si la figurat. Am incredere in mine si datorita tie, mi-ai fost model. Iti multumesc, draga mea…

    Sunt cu ochii si dorul pe voi, va doresc un weekend tandru, Ela, Valin, Iana, Aimee, JoJo, Una, Felice, Corina, Iris, Delia, Camelia, Cristina, Oana, AncaG, Sara… tuturor, dragilor…!

    simona 4 aprilie 2009 18:33 Răspunde
  • simona eu stiu… nu-ti scuza absentele… lasa-le asa, caci faci lucruri frumoase si le faci pentru noi. eu te strig numai, ca sa stii ca in casa ta mai topai si eu… constant.
    ca sa stii ca aici mi-am gasit sora sufeltului (pe meninne) si niciun cuvant nu poate sa aduca multumirea pe care o meriti.
    ca aici suntem prieteni buni si dragi… de la tine, si pana la licuriciul trist dea valma (iti tin pumnii), ela, andrei (fabulosul nostru copil, si eu o sa-ti trag o palma prietene daca te mai chinui mult asa…) felice, una, corina, oana, ancag (ne lipsesti, draga mea, mie cel putin).

    sa va fie primavara….

    pisica 4 aprilie 2009 19:18 Răspunde
  • valin, nu te-am uitat, dar tu esti partea speciala a primaverilor noastre…. partea masculina a intregului nostru…

    pisica 4 aprilie 2009 19:25 Răspunde
  • Sa ne fie,la toate si la toti,ca frumos ne urezi tu,pisica draga…
    v-am citit,ca de obicei,sunt cu voi in gand,doar ca apuc mai rar sa scriu…
    si mie mi -e dor de anca g si ma intreb ce mai face…azi,intalnindu-ma cu o cunostinta,angela, stabilita in germania,gandul m-a dus la voi,mai mult ca de obicei,la angela ancai,la germania vizitata de andrei,la prietenul pisicii,oliver….na,ca sa vedeti,ca mi-am facut temele cu constiinciozitate…
    andrei,eu sunt stefana,din cj,si-ti promisesem mai demult o poveste,dar mai astept putin cu ea.eu ma feresc sa dau sfaturi si prietenilor,tie cu atat mai mult,fiindca sunt total nedumerita si tu ar trebui sa stii cel mai bine pe care din ele le iubesti…ma scuzi,te rog,dar sunt mai grea de cap,sau intr-o pasa proasta…
    meninne,eu am vazut filmul,in caz ca te ajuta cu ceva
    dea valma,sa nu mai fii trista,te rog
    va imbratisez pe toti,si pe tine,valin,sa aveti un week end frumos ….

    pisi.ro 4 aprilie 2009 20:05 Răspunde
  • Off…pe zi ce trece sint in mai mare indoiala ca fac ce trebuie. Si nici macar nu mai stiu ce sa fac. Sau ce imi doresc eu sa fac. Dilema e asa: De cea noua imi place, e ok, e zbuciumata si nebuna, si e absolut aodrabila. Fizic numai zic. Daaar…si ea in aceeasi situatie cu mine, adica s-a despartit de prietenul ei…tot dupa o relatie oarecum lunga..si e in dubiu si ea. Sintem amandoi oarecum nehotarati. Stiu asta pt ca am discutat , si chiar foarte deschis. Problema e ca simt ca e doar atractie fizica si atat. In acelasi timp, vechea mea prietena , care mi-a fost mai mult decat iubita, mai mult decat as fi vrut eu. Face parte din mine, am avut o relatie si o legatura mai mult decat fizica si una de prietenie. Ce am avut noi a fost superb si eram unul pt celalalt. Oricand. Oricum. Dar…desigur , parintii ei sint importiva mea…si nu stiu daca voi reusi sa schimb asta. In schimb, cand am vorbit din nou cu ea…dupao luna de nimic, nu msg, nu tel , nu nimic, ea a venit la mine, mi-a dat msg, si am vorbit, a aflat socata ca am pe cineva. Si de atunci e distrusa. Si o cunosc. E fecioara si se consuma mult. Si stiu ca sufera. Si mi-a zis, desi eu am rugat-o sa ramanem prieteni , mi-a zis ca nu poate fi prietena cu mine atat timp cat stie ca odata ce am inchis cu ea , o sun pe cealata. Pur si simplu nu poate. Si sa aleg. Ori sint prieten cu ea, atentie, nu iubit, ori raman cu aia , si uit de ea. Problema mea e ca acum are o perioada foarte nasoala…se cearta cu ai ei, ghiciti voi: din cauza mea. Si la Berlin i-am fost alaturi , si am stat cu ea la telefon cu orele si am ascultat-o si asa cum am putut am incercat sao impac sa fiu linga ea. Pina cand i-am zis ca ies vineri cu prietena mea. SI de atunci e deazstu. De fapt a fost. M-a pus sa aleg , si urasc asta. Ce sa fac, sa renunt la o prietenie curata si o legatura superba , ca si prieteni (nu am garantia ca va fi ok) sau o relatie , probabil , scurta , pasionala, si intensa?

    Sa fiu copilul care alearga dupa fete si isi traieste viata? sau omul matur care se gandeste la un camin , alaturi de persoana iubita.

    Sint trist. Azi.

    Andrei 4 aprilie 2009 20:26 Răspunde
  • Andrei, tu poti sa alegi? adica tu, daca vrei, alegi sa fii copil si fugi dupa fete la fel cum foarte bine alegi sa fii om matur care se gindeste la un camin???
    si, banuiesc, cind te plictisesti sa fii ce-ai ales te duci in directia cealalta? 🙂
    tu chiar crezi ca esti in fata unei alegeri? ca asta e „dilema”? ce sa alegi?

    legatura ta cu fosta chiar s-a terminat? erai tu gata sa incepi altceva cu altcineva?
    Andrei, crede-ma pe cuvint: „nu e gata pina nu e gata” poti sa strigi tu ca s-a terminat pina obosesti, pina ramii fara glas… sau pina „alegi” sa fii copil si sa…. si apoi sa te razgindesti si sa fii om matur si… on again, off again…

    Iana 4 aprilie 2009 21:18 Răspunde
  • te salut,iana
    intotdeauna te-am citit si am zambit cu drag,la commenturile tale,ce faci,cum mai esti?ce face fetita ta?

    pisi.ro 4 aprilie 2009 21:33 Răspunde
  • Ideea e ca a fost ok, o perioada, incepusem sa trec peste, eram motivat sa merg mai departe prin faptul ca ea era cu altcineva…si atunci nu mi-a mai pasat. Poate nu eram gata 100% sa merg mai departe, dar…. eram pe drumul cel bun. Nu mai auzisem de ea…nu mai stiam nimic. Doar ca e ok. Si atunci a sunat. S-a mobilizat si a venit dupa ce voia. Dupa mine. SI atunci mi-a zdruncinat din nou universul , fragil, pe care incepusem sa il construiesc fara ea. SI s-a naruit totul. Cand e gata o relatie?? Cand e gata definitiv?

    Andrei 4 aprilie 2009 21:45 Răspunde
  • andrei, iti scrisesem si eu, dar… probleme cu ghemele pe net. asa ca intru in discutie din acest punct, fara sa reiau.
    …e gata cand spune inima ca e gata.
    cand poti sa alergi spre acea persoana pe care o iubesti, nu alegand cu mintea sau cu trupul, ci cu inima.
    doar atunci.
    cum spunea si iana, poti sa obosesti strigand ca s-a terminat daca in sufletul tau ea exista, traieste. si cred ca nici in sufletul ei nu e chiar gata. 🙂
    lasa inima ta frumoasa sa aleaga pentru tine. crede-ma, stie ce-i trebuie.

    te imbratisez stefana.
    da, te gasesc cu temele facute, dar eu stiu ca tu esti cu noi.

    pisica 4 aprilie 2009 21:58 Răspunde
  • pisi.ro
    totul bine. fetita mea merge si danseaza.
    Andrei mi-a facut week-endul in sensul ca stiu ce voi face cu week-endul meu ciuntit de perioada taxelor: ma duc sa vad ciresii infloriti de pe linga Jefferson Memorial. you are invited! all of you!

    Andrei, habar nu am cind se termina (cind e gata) o realtie, ma crezi? zici ca s-a terminat si peste ani tot mai tresari, tot te mai „misca” dar cred ca esti pe drumul cel bun daca dupa „tresarire” zimbesti si pleci mai departe.

    Iana 4 aprilie 2009 22:05 Răspunde
  • In cazul asta…e trist…pt ca inseamna atat de mult pt mine, incat, stiu ca o voi iubi mereu. Consider ca fiecare persoana , iubeste in viata pe cineva atat de mult incat , orice s-ar intampla aceea iubire va ramane peste ani. Poti sa ai copii si sa iti iubesti sotia si sa fii fericit cu ea, dar cand o vezi pe ea…simti fluturii in stomac. Indiferent ce s-ar intampla, ea va fi acolo, locul ei privilegiat si de neinlocuit. E genul de persoana care daca te-ar suna la o orice ora, te duci teleghidat , fara sa gandesti. Doar pt ca asa simti , si iti doresti sa fii cu ea. Doar sa fie linga tine. Si ea e pentru mine acea persoana. Nu pot s anu ma gandesc la ea, macar odata pe zi. Nu am cum. SI mai ales acum cand imi e in minte in fiecare clipa…. 🙁

    Andrei 4 aprilie 2009 22:13 Răspunde
  • andrei nu e trist… ai o inima, ea iubeste.. mai trist era daca aveai o inima care stia doar sa bata. bucura-te ca simti ceea ce simti.
    lasa timpul sa vorbeasca el pentru tine.
    lasa viata sa iti aduca bucuriile ei.
    lasa primavara sa te incante.
    lasa oamenii buni sa vina in calea ta.
    ai suflet bun…

    pisica 4 aprilie 2009 22:39 Răspunde
  • Pisica, ce pot sa mai zic? Am iesit cu actuala, si m-am simtit super bine si ok, si ma uit la ea ca e delicata si draguta si simpatica si imi place. Si cum am lasat-o acasa, primul gand mi-a fugit la EA. Ce face? cum e? … offf…

    Va multumesc ca sinteti alaturi de mine. Mi-e frica cu timpul asta…si am impresia cu cat trece mai mult timp, cu atat o pierd si ma indepartez mai mult de EA…

    Andrei 5 aprilie 2009 3:35 Răspunde
  • Andrei,

    Stii cum se spune, cine fuge dupa 2 iepuri s-ar putea sa nu prinda nici unul. Alege si asuma-ti aceasta alegere! Si odata alegerea facuta, inchide bine cealalta usa in sufletul tau si mergi mai departe. Cauta bine in inima ta si cu siguranta vei sti care e cea mai buna alegere. Asa mi se pare cel mai corect.
    Duminica placuta sa ai!

    felice 5 aprilie 2009 10:43 Răspunde
  • andrei, andrei… oare nu tu ne spuneai cum te-a chinuit, cum a plecat, cum EA a ales sa fie cu altcineva? oare nu EA a tresarit atunci cand a ghicit pe altcineva in calea ta, in viata ta?
    se spune ca ne dam seama ce am pierdut, abia atunci cand nu mai avem…
    iarta-ma, nu vreau nici sa ranesc si nici sa judec. si nu acuz sau dau sfaturi. iti spun ce as face eu. as pleca. as inchide usa. pentru ca stiu, poti sa iubesti pe cineva si sa-i doresti tot binele si fara sa fii cu acea persoana. aceasta este iubirea neconditionata, iubirea in care pe deplin constient poti sa pleci, poti sa fii departe, poti sa spui: voi continua sa te iubesc, orice ai face, oriunde ai fi, cu oricine ai fi.
    eu m-as retrage in mine insami si as analiza totul, cat de obiectiv s-ar putea.
    si as pleca si pentru ca cealalta persoana nu merita sa vada umbre in sufletul meu. merita respect.
    dar, repet, nu e sfat, nu e judecata. daca am indraznit prea mult sau am ranit, te rog sa ma ierti. si crede-ma: orice alegi sa faci, eu ma bucur sa fiu de partea ta.
    incearca sa mergi la biserica, sa aprinzi o lumanare si sa spui o ruga… eu stiu ca ajuta. si asta chiar este sfat.
    o duminica buna sa ai, o duminica buna sa aveti cu totii.

    pisica 5 aprilie 2009 11:19 Răspunde
  • incurcate sunt caile mele…sper sa apuc si ziua in care sa le descurc.
    o sa ma omoare asteptarea, dar nu am ce face! va trece si perioada asta. incerc pina atunci sa ma pregatesc mental si pentru bine, si pentru mai putin bine. cel mai greu e ca acum sunt respinsa, si mi se pare cea mai naturala reactie, si nu pot sa fiu linga el nici macar ca prieten. si incercarile mele de a ma apropia dau nastere unor reactii de panica: dar ce te-a apucat acum, mai femeie? ai aflat ca sunt pe moarte? e chiar asa de grav?
    deci va trebui sa invat sa fiu o umbra. va trebui sa invat multe, probabil…dar asta se numeste viata.

    ieri am fost toata ziua la o prietena care a nascut pe 1 aprilie. e primul bebelus de 3 zile pe care l-am tinut in brate. 2,7 Kg. m-a socat cit e de mic! dar foarte activ, foarte mincacios. le-am gatit, i-am mai ajutat cite un pic cu treburile prin casa. s-au bucurat si ei, m-am bucurat si eu ca nu am stat singura sa ma gindesc numai la problemele mele.
    azi dimineata am vorbit cu o alta pritena, din germania. si mi-a dat si ea o veste buna, ca e 2 in 1, 10 saptamini, si era destul de socata, ca nu a fost ceva planificat, si pe 2 mai au nunta, si acum…problema! nu mai poate merge la solar, nu mai poate merge in luna de miere unde isi dorea…dar a inceput sa accepte situatia. si stiu ca va accepta situatia si se vor bucura, si le va fi bine.
    m-am bucurat de o asemenea veste, dar instantaneu au inceput sa imi curga lacrimile. cit mi-as dorit si eu sa mi se intimpe si mie un asemenea accident. dar in 9 ani de casnicie nu a fost loc de asemenea accidente…si atunci? e un semn ca trebuie sa nu mai privesc inapoi?
    incerc sa imi pastrez gindirea logica. desi, cum imi zice si psihiatrul, in viata, si mai ales intr-o relatie, trebuie sa lasi loc de sentimente, trebuie sa dai si sa oferi suport emotional, si asta nu prea are legatura cu logica. mai am atit de multe de invatat, de primit, de oferit! sper ca mai am si timp pentru toate astea.

    Dea Valma 5 aprilie 2009 12:46 Răspunde
  • dea valma, licuriciul meu drag, nu privi inapoi.
    sunt cu tine si simt ca ti-e greu. ca vestile de bine sau rau te doboara, te macina… ca absenta minunii numite copil, prunc, viata, te doare… dar nu privi inapoi ci numai inainte.

    pisica 5 aprilie 2009 13:43 Răspunde
  • dea valma, andrei…stiu ca va este greu si mai stiu ca o sa vina si binele inapoi…pana atunci eu si cel putin pisica mea draga va tinem de mana, va invaluim cu gandurile noastre de bine.

    sa aveti o duminica buna…ce a mai ramas din ea cel putin.

    meninne 5 aprilie 2009 17:07 Răspunde
  • meninne la tine e duminica floriilor… adica la catolicii tai din apropierea ta… easter-ul vine, vine, vine…. si sunt cam incurcata ca nu stiu cum sa trimit iepurasul sa-ti aduca un cos de narcise si toata dragostea mea… duminica viitoare? de pastele nostru?
    simona… aceeasi intrebare si tie: cand trimit iepurasul?

    pisica 5 aprilie 2009 18:13 Răspunde
  • la noi iepurasul vine duminica viitoare, pe 12…sarbatoresc pastele cu lumea de aici…asa imi e mai putin dor de cel pe care il sarbatoream cu mama la tara.

    meninne 5 aprilie 2009 19:01 Răspunde
  • atunci de ziua florilor o sa trimit iepurele ala spre tine.
    iar pastele ortodox o sa-l serbam de rusalii… ca atunci vei fi in romania… iar pe 7-8 iunie suntem un popor liber si sarbatoret… vrei si 9??? 🙂 … stiu.

    pisica 5 aprilie 2009 19:05 Răspunde
  • pisica ma inebunesti…stii. sa inteleg ca ma astepti cu cozonac la aeroport?

    simona ne scuzi disctutiile „filosofice”. stii bine ca nu uitam niciodata la cine suntem acasa…esti o gazda prea ingaduitoare…si te inteleg…asa sunt si eu cu puii mei. 🙂

    meninne 5 aprilie 2009 19:30 Răspunde
  • simona, te rog sa-i spui lui meninne (io nu imi permit, ca imi stric blazonul 🙂 ) ca ardeleanca din mine stie numai sa cumpere cozonaci… si daca i-as duce la aeroport ar insemna s-o mint. prefer sa-i fac pasca, placinta cu urda si marar de rusalii, minuni si bunataturi de care sa-i fie drag si dor…
    si oricum i-am promis o prajitura cu crema multa la aeroport (ca pe-aia cu ghimbir si ciocolata n-o vrea)

    pisica 5 aprilie 2009 19:36 Răspunde
  • Buna dimineata…

    Desi la mine a trecut de mult, ca sint de la 7 la birou. Ce faceti? Cum va este azi? Un nou inceput de saptamana..? ce planuri aveti?
    Eu am mai multe, sper sa imi si reuseasca, macar unul , care e destul de important. O sa va spun despre ce e vb dupa ce obtin rezultatul. Bun sau rau.

    P.S- Nu prea am chef. Ma tot gandesc la Ea. Si orice as face nu pot sa mi-o scot din cap. Acum ca stiu ca e libera din nou…ma enerveaza asteptarea…pt ca astept sa vad ce fac cu o chestie ca sa stiu daca pot sa fac alta chetie si tot asa. Shit.

    Andrei 6 aprilie 2009 8:33 Răspunde
  • Buna dimineata lume draga, buna dimineata!

    Iertati absenta si iertati-o pe Anca nebuna…care desi a „balantat” toate zilele astea de absenta inca nu si-a inclinat talerul in nicio parte! Ei Doamne, greu e sa alegi! Pe de alta parte voi imi sunteti garantia cea mai buna ca viata merge inainte, ia uite cate mai rafuiti si ce mai faceti while I am sleeping (ete, asta a fost un filmulet dragalas! While you were sleeping!)…..am sa va iau un pic pe rand si pe urma va povestesc ce face romanul cand n-are ce face (respectiv io!) si cand nu poate lua decizii:

    Andrei – nu ma cunosti, dragul mamei (sa nu te ciufulesti, la mine e expresie standard, otherwise sunt doar mama Taniei, hi, hi) si nici eu pe tine dar permite-i unei femei batrane sa-si dea cu parerea! Am mai spus odata aici pe blog: nu privi cu manie / nostalgie inapoi, priveste cu incredere inainte! Amintirile ne vor duce intotdeauna in trecut si nu stiu cum se face (inclusiv eu patesc asa!) calatorim doar pe umerii albi si delicati ai amintirilor frumoase! Inteleg ca Ea, minunata, adorata, your significant other…..te-a parasit candva! Relatia voastra s-a rupt! I-am spus si Menninei odata, se zice ca pentru a lasa cu adevarat in urma o relatie ai nevoie de jumatate din timpul cat a durat relatia! Chestiile astea dureaza! Si e ok sa ai nostalgii, e ok sa ai discutii lungi la telefon, e ok sa-ti amintesti – fie si numai pentru a nu repeta ce ai gresit candva! Dar nu e ok sa inchizi ochii prezentului ca te leaga trecutul la ochi cu esarfe de matase! Iar ceea ce face fata asta (fosta!) mie imi seamana mai degaraba a disperare! Tie, voua, vi se pare ca ea mai este in masura sa puna conditii?!? Tot ea?!??! Si ce sa facem noi acum daca ea are o perioada grea, so am I si poate so are you, Andrei, dar asta nu inseamna ca profiti de slabiciunile celor dragi ca sa pui conditii aberante…auzi, alege intre prietenia cu mine si relatia completa cu o alta?!??! Jesus Christ, oare sunt singura care vede astfel?!? Fata asta – cu care ai avut cea mai completa si mai frumoasa relatie din viata ta de pana acum – ti-a gresit grav candva! Lasand asta la o parte, oricine merita o a doua sansa! Dar chiar sa-ti puna conditii?!??! Te mai gandesti?
    Si ar mai fi un aspect: la ce mama naibii ii spui tu fostei cand te intalnesti cu actuala si actualei ce discutii si dileme ai cu fosta?!? Eu nu instig pe nimeni la minciuna dar pe de alta parte anumite aspecte chiar nu se face sa le discuti…nu cu anumite persoane! Ia sa vedem urmatorul scenariu: ma duc la iubitul meu, la omul care se pregateste sa-mi devina jumatate legala dupac e ne-am demonstrat amandoi ca ne suntem jumatati reale si-i spun asa: dragul meu, mor de grija fostului, tatal copilului, ca a ramas fara job si cu criza asa….. Ei Doamne! Realitatea e ca sunt poate ingrijorata de multe alte aspecte dar hai sa gandim cu capul, chiar daca simtim cu inima! SI sa stii, vestea buna e ca gandirea, nu anuleaza simtirea 🙂

    Pisica mea, pis, pis, pis….iti sunt asa recunoscatoare ca m-ai strigat, ca mi-ai simtit lipsa, dupa cum ii sunt Menninei, Stefanei, Ianei…va pupa Anca de nu va vedeti! Daca m-ati cunoaste (si eu tare sper sa avem ocazia!) ati intelege ca pentru mine prietenia e ceva sfant, e singurul sentiment in fata caruia ma inclin ca la icoana! Nu conteaza ca nu va scriu, credeti-ma ca va port in ganduri si mare dreptate avea Stefana cand zicea ca e cu temele facute! Sunt cel mai constiincios elev cand vine vorba de voi!

    DeaValma, scumpa….gandul meu e olandez de cand te cunosc, zboara ca povestea! Te-am lasat ultima fiindca nu pot sa cred ca iti faci singura ce-ti faci! E cumplit ce i se intampla principialului tau fost sot, sa dea Dumnezeu sa fie doar o spaima, si chiar si asa e foarte greu de indurat! Insa, draga mea draga, ne nastem toti cu o soarta si batranii nostri n-au grait degeaba cand au zis „ce ti-e scris in frunte ti-e pus” ! Sa speram bine dar daca va fi sa se intample rau tu n-ai nicio vina, suflete! Poti sa stai langa el – daca ti se permite iar daca nu ti se permite asta e, ai facut o alegere e cazul sa ti-o asumi constient! Incearca sa-ti raspunzi cu sinceritate la aceasta intrebare: sa fi stiut ca pateste asta, ai fi ramas cu el? Nu l-ai fi parasit?
    Draga mea Dea Valma, sa ne fereasca Dumnezeu de incercari si sa ne fereasca Dumnezeu de facut alegeri! Dar om te numesti atunci cand esti in stare sa iei decizia si cand poti sa traiesti cu consecintele ei! Sa-i dea Dumnezeu sanatate fostului tau sot! Iar tie, pe langa sanatate, sa-ti dea putere sa-ti duci viata frumos mai departe si sa te impaci cu deciziile pe care le-ai luat! ca au fost bune, fata draga, foarte bune!
    Va imbratisez cu drag
    PS – Simona, te pup, te pup, te pup

    Anca G 6 aprilie 2009 10:41 Răspunde
  • Andrei,

    iti inteleg zbuciumul, si eu trec prin ceva asemantor, nu pot sa ma desprind de trecut, nu vreau sa ma desprind.
    eu cred ca in viata, cind vrem ceva, ni se ofera mai multe sanse. si daca e ca ceva sa se intimple, evenimentele se leaga unele de altele, intr-un mod constructiv, e o forta universala care conspira pentru ca totul sa functioneze, sa iasa bine. asa ca fii atent la semnele astea; intreaba-te si ascuta raspunsurile care iti vin.
    si daca tu simti ca mai ai multe de impartit cu Ea, ca poti sa ierti, ca poti sa treci peste ce a fost si sa incepi din nou, cu dreptul, si te simti bucuros daca faci pasul asta, eu cred ca ai deja raspunsul. numai asigura-te ca si ea poata ierta si trece peste tot trecutul (si prezentul, daca zici ca tu esti deja angajat intr-o alta relatie).
    iti tin pumnii.

    Dea Valma 6 aprilie 2009 10:46 Răspunde
  • AngaG, cit mi-ai lipsit!!!
    eu sunt acum mai mult decit confuza, si realizez asta. si sper sa avem parte cu totii de sanatate, ca asta e conditia esentiala ca sa ne putem duce mai departe poverile vietilor, si sa descoperim bucuriile din drumurile noastre.

    Dea Valma 6 aprilie 2009 11:03 Răspunde
  • Welcome back, dear AncaG,

    Zilele trecute aveam o discutie cu o foarte buna prietena care imi spunea acelasi lucru ca trebuie sa mai si gandim, si cand 2 oameni iti spun acelasi lucru…inseamna ca Dumnezeu iti da un semn. Mi-ai lipsit.
    Saptamana usoara si buna la toata lumea.

    felice 6 aprilie 2009 12:37 Răspunde
  • Va salut cu drag,
    Daca ati stii voi … la vreo trei saptamani dupa ce m-a concediat elegant … m-a invitat sa petrecem doua zile doar noi, departe de lumea dezlantuita … Spuneti si voi daca e corect ce imi face omul asta. Si nu am dat curs invitatiei nu pentru ca nu as fi vrut, ci pentru ca, pur si simplu, nu am putut sa plec, desi mi-am dorit atat de mult …
    Va scriu asta ca sa vedeti ca e un adevarat trend cu revenirea la relatiile anterioare 🙂
    Si eu mi-am propus sa nu mai privesc in urma, avand in vedere cat ma ranit, apoi mi-am spus ca nu e corect, ca am renuntat prea usor, ca trebuie sa lupt, ca doar Simona a decretat aici 2009 „anul luptei decisive, nici pe departe anul sinuciderilor nobile”. Iar eu o tin tot asa … intr-un continuu balans … Vorba Ancai G, sa ne fereasca Dumnezeu de facut alegeri !
    Va imbratisez, Ela

    ela 6 aprilie 2009 13:31 Răspunde
  • am facut si eu ochi…va imbratisez!

    ancag…ma bucur sa vad…ca esti 🙂 atat iti zic, nu de alta dar esti mastera in cuvinte si cine stie ce zic si apoi ma rastalmacesti…citind ce i-ai scris lui andrei mi-a trecut o mica sageata prin inima…adica iti trebuie JUMATE din timpul petrecut ca sa treci peste(chiar daca STIU clar ca nu e la toti la fel…chestia asta nu imi suna bine…asta inseamna ca 5 ani si juma de acum incolo o sa fiu tot balerina pe sarma la mare inaltime!!!)

    andrei dragule…tota lumea iti zice ce sa faci…si inima ta saraca…si mintea ta saraca…noi incercam sa te ajutam, fiecare cum poate (dupa talent literar sau spiritual) dar adevarul este ca nu ar trebui sa iti zicem nimc inafara de faptul ca SUNTEM langa tine si iti dam umarul nostru in caz ca o sa plangi…sincer, esti un om asa bun…ai reusit sa ne luminzi incepul de weekend…ca apoi sa ni-l strici cu indoielile tale 🙂 eu ma repet…nu te-am statuit si nu asta a fost intentia…ti-am spus asa…ca si eu am trecut printr-o mare iubire mistuitoare…dar acum am ajuns in sfarsit sa zic „no mas”…nu mai vreau sa sufar…cum a zis si pisica…roaga-te la doamne doamne…cauta intelepciune acolo, nu aici unde chiar ca iti suntem prieteni…dar ca stim noi…nu in inima ta ranita si rascolita…

    ela, felice, dea valma…sa aveti pace.

    pisica…prajitua aiai cu crema…cum am ajuns la ea…cred ca tu ai vrut sa mi-o bagi pe gat…sincer…acum ca mi-ai oferit un meniu mai amplu…as prefera placintele alea cu urda si marar…please! te pup dulce.

    simona…sper ca te distrezi copios…si sper ca esti in continuare mandra de noi.te pup.

    meninne 6 aprilie 2009 15:20 Răspunde
  • N-am avut timp sa citesc tot… off mai e putin si va iau la citit iarasi, in liniste…
    dar Andrei, exact asa ma gindeam cind iti scriam simbata: unde e Anca sa ii scrie ea… si de ce tace?
    uite ca a venit… citeste-o si inainte sa ii raspunzi mai citeste o data… nu numai ca nu corect fata de niciuna dintre ele (fosta si actuala) sa stie despre discutiile tale cu cealalta dar, imi pare ca nu e nici o comportare de gentleman.

    Iana 6 aprilie 2009 15:43 Răspunde
  • Hai ca m-am intors ca v-am ramas datoare cu ce face romanul cand n-are ce face 🙂

    Pentru aceia dintre voi care nu m-ati vazut la fata, Anca G este bruneta! Si anume neagra! Ten creol! Ochi caprui – dar sa ne fereasca Sfantu’ sa ni se aprinda de draci ca antracitul devine Alba ca Zapada pe langa culoarea mea de ochi! Asa! Cand am inceput sa albesc – nu se intampla dintr-o data, te trezesti pur si simplu intr-o dimineata ca pleata iti sclipeste ciudat! Te rogi sa fie vreun paduche stingher dar constanti ca e de fapt primul semn de experienta…hm…fac haz de necaz, ce naiba?!? – asa, deci cand am inceput sa albesc m-am gandit cum ar fi daca mi-as implini eu visul de o viata si anume sa fiu blonda, dar nu orice blonda, ci blonda nisipiu asa….prima incercare a fost dramatica! In sensul ca mi-am trantit eu (la un salon pricopsit, din Dorobanti, nu va dau numele ca-mi sunteti dragi rau!) niste suvite blonde ca sa deschida coama salbatica si neagra din posesie, si-a iesit Dumnezeule, asa o chestie, de era sa lesin! M-am dus repejor, repejor si mi-am turnat un flacon teapan de vopsea neagru albastrui in cap! O vreme am fost foarte multumita! La a doua incercare am schimbat salonul (da’ tot de 5 stele, nu ca sa ne intelegem! Pomu’ laudat, ca sa zic asa!) si am iesit asa un portocaliu aramiu de s-a speriat amarata de Tania cand am venit acasa iar iubitul meu a zis ca e cazul sa incetez sa fac experimente, ca n-am sa ies niciodata Claudia Schiffer!
    E…..duminica, dupa 2 saptamani de cosmar in care m-am tot gandit si m-am sucit ce sa fac, cum sa fac, ce sa aleg si de ce sa leg asa si nu invers, ne-ajungand la nicio concluzie, m-am gandit ca daca imi schimb culoarea la par imi voi schimba si personalitatea si cine stie?!? Poate ca noua Anca se va trezi cu alegerea gata facuta! Buuuuun! Iar am schimbat salonul, v-am zis ca I’m not retard, just slower :-)..numa’ ca de data asta m-am dus la salonul meu de cartier, unde se face creata si tanti Mita de la doi dar si o cat pe aci vedetutza de muzica pop!
    A durat cam 5 ore cu totul, de ma luase disperarea! Si a iesit Anca noastra o culoare, de i s-a oprit inima! Un maron ciocolata calda, cu niste suvite (neplanificate! Jur! Doar din cauza decolorarii!) nisipii, care la o adica bat si in verzui, si in maron inchis, si in castaniu….ce sa mai discutam, o nebunie! In tot cazul, cu o singura, patetica exceptie (da’ ar fi si culmea sa ma placa doamna respectiva, hi, hi, hi!), toata lumea e de parere ca noua culoare ma prinde mai bine decat cea naturala (pana si tata! Ca sa vedeti ce inseamna mina de maestru!)…..
    Si acum, ce am invatat noi din aceasta experienta:

    – Toate schimbarile intervin in viata, atunci cand trebuie! Degeaba mi-am zbatut eu capul meu brunet, in saloane de 5 stele! Pana cand n-a fost sa fie, n-a iesit si am tot revenit la origini
    – N-am reusit sa ma decid! Nici pomeneala! Sub noua pleata de culoarea nisipului in amurg ia te uita, asta e comparatie de pus in carte, ha!) se afla tot creierul Ancai cea bruneta! Si indecizia ei
    – Toate capetele pe care reuseste – fara falsa modestie – sa le suceasca noua mea freza suvitata pe strada si la munca, nu-mi aduc nicio bucurie! Singura parere care conta a sunat asa: „nu e urat, dar bate un pic in verzui. Lasa-ma sa ma obisnuiesc!”….Am oftat amar si m-am gandit:
    – Stiu deja si ce trebuie, dar si ce vreau sa fac, am stiut inainte sa-mi vopsesc parul, am stiut de cand m-am trezit cu alegerea asta planand deasupra capului! Ma enerveaza cand dau lectii de viata ipocrite, cand spun sa gandim cu capul chiar daca simtim cu inima! Problema mea cea mai mare e asta: capul meu stie foarte clar ce are de facut! Inima mea nebuna insa bate exact in directia opusa! Sa nu fiti surprinsi cand am sa va spun ca decat sa traiesc dupa legea altora mai bine mor dupa legea mea!
    Si n-am sa pling….lacrimile nu folosesc la nimic! Am sa fac pace cu alegerea mea, am sa-i zambesc de buna dimineata si am sa o sarut de noapte buna….Simona e singura care intelege ce vorbesc! Hai Simona, fa un efort, spune-mi daca gresesc! Te rog…

    Ela….e foarte bine ca gandesti asa! Permite-mi doar o mica interventie: nu TU trebuie sa lupti! Sa lupte el! Tu doar ajuta-l sa manuiasca arma, astfel incat sa nu te mai raneasca inca odata!
    Dea Valma draga…e valabil si pentru tine! NU te baga in lupta lui! Dar stai alaturi, daca va fi sa cada, sa-i surprinzi prabusirea! Si nu va ganditi nici una ca e vina voastra!
    Din nefericire pentru noi toate, raspunsurile sunt mereu in noi! Chiar atunci (sau mai ales atunci) cand nu ne plac!
    Va pupa Anca si va imbratiseaza de buna dupa amiaza!

    Anca G 6 aprilie 2009 15:50 Răspunde
  • Lipseste din text si nu stiu de ce! La partea cu am oftat amar si m-am gandit, continuarea era asa : „Pai ideea era sa cazi pe spate, nu sa te „obisnuiesti”! Ca esti obisnuit deja!”
    Ca sa vedeti cum s-a facut cenzura!!!! ha, ha, ha,ha

    Anca G 6 aprilie 2009 15:56 Răspunde
  • va imbratisez…v-am scris dar am bagat doua smilies unul pt ancag unul pentru pisica!

    meninne 6 aprilie 2009 16:28 Răspunde
  • Nasterile sunt de trei tipuri:
    1) spontane – cand nevasta naste la o luna dupa casatorie.
    2) tardive – cand naste nevasta la doi ani de la moartea sotului .
    3) extrauterine – cand naste servitoarea…

    Valin 6 aprilie 2009 16:53 Răspunde
  • Alinuta la scoala:
    -Unde se gaseste cel mai mult zahar din lume, Alinuta? Intreba invatatoarea.
    -Pai…,in Zahara.
    -Bine Alinuta, da acolo e praf.
    -Da’ ce, am zis ca-i cubic? …

    Culmea manelistilor :
    Sa conduci o mashina fara numar…fara numar…fara numar… …

    Un tip se trezeste in ambulanta:
    – U… u… unde ma duceti!
    – La morga!
    – Pai nu am… murit!
    – Pai…. inca nu am ajuns!

    Valin 6 aprilie 2009 16:55 Răspunde
  • Un tip beat mort intra intr-un bar, si dupa ce se izbeste de cativa clienti in drum spre tejghea, se opreste in fata unei perechi si ragaie.
    Sotul, indignat, zbiara la el:
    – Cum indraznesti sa ragai inaintea sotiei mele?!
    – Vai, imi cer scuze, raspunde betivul. N-am stiut ca era randul dumneaei.

    Valin 6 aprilie 2009 16:56 Răspunde
  • Se intilnesc reprezentantii fabricilor de bere Becks, Heineken, Carlsberg si Guiness. Fiecare comanda o bere. Cel de la Becks o bere Becks, cel de la Heineken o bere Heineken, cel de la Carlsberg o bere Carlsberg, iar cel de la Guiness, spre uimirea celorlalti, cere o Coca-Cola.
    Cei trei intreaba nedumeriti:
    – Tu nu bei bere?
    – Pai daca voi NU beti bere, atunci nici eu!

    Valin 6 aprilie 2009 16:58 Răspunde
  • Q: What are the three biggest tragedies in a man’s life?
    A: Life sucks, job sucks, and the wife doesn’t

    Valin 6 aprilie 2009 16:59 Răspunde
  • valin, multumim 🙂

    meninne 6 aprilie 2009 16:59 Răspunde
  • Andrei, bun venit.

    Valin 6 aprilie 2009 17:00 Răspunde
  • va multumesc la toti , va tin aproape de inima mea, pitici dragi.

    http://www.youtube.com/watch?v=bqZT1SkcIug&feature=related

    meninne 6 aprilie 2009 17:10 Răspunde
  • „Daca ziua de maine ti-e mereu nestiuta,
    umple-ti de stele gandul si sufletul macar…”

    O. Khayyam

    Au inflorit magnoliile…Scrieti atat de frumos, dragele mele, incat nu stiu in ce ordine sa va imbratisez! In ordine alfabetica cred ca ar fi cel mai corect!:))) Intr-o zi, am sa va spun si eu, o poveste! Despre mine, cea care am fost si sint! Pana atunci, va citesc cu tot dragul…Sufletul meu tresare la gandurile si emotiile voastre, la cuvintele bune si calde pe care le lasati aici! Simona este un om deosebit si-n jurul ei, ne strangem ca fluturii la lumina! Cu toate culorile aripilor noastre! Un gand bun si-un ram inflorit si pentru cei doi cavaleri!
    Cu drag.

    corina 6 aprilie 2009 17:16 Răspunde
  • andrei …asta e pentru tine…iti suntem alaturi

    http://www.youtube.com/watch?v=pBT-V-hj4Y0&feature=related

    meninne 6 aprilie 2009 17:27 Răspunde
  • si in caz ca te-am intristat si mai tare andrei, permite-mi sa incerc sa dreg…

    http://www.youtube.com/watch?v=RS-PwEaKUv0&feature=related

    meninne 6 aprilie 2009 17:38 Răspunde
  • Dragele mele,citesc cu multa atentie postarile voastre,ma revolt,ma induiosez,va aprob,va dezaprob. Draga Valin ce fin observator esti! Vazand ca seriozitatea,nelinistea,zbuciumul s-au cam instalat in sufletele sensibile ale prietenelor si prietenului nostru Andrei,ai stiut cum sa inlaturi tristetea prin postarea glumelor .Toata st ima!
    Draga Andrei,cred ca te complaci! Esti iubit de doua femei! Spui ca te-ai indragostit iremediabil de actuala,dar nu poti sa o uiti pe fosta! Iti admir si iti respect buna crestere dar lasa trecutul,viitorul iti zambeste! S-ar putea sa suferi daca nu iei hotararea inteleapta! Sunt convinsa ca vei alege ce trebuie!
    Bine ai revenit AncaG,ce dor mi-a fost de comentariile tale pline de intelepciune,cosmetizate frumos,hazoase dar pline de miez! Cred ca noua nuanta de par te avantajeaza!
    Regret ca nu pot fii alaturi de voi suflete frumoase pe care nu le-am numit ,duminica , dar va port in inima,ma rog pentru fericirea si linistea voastra !

    florentinamurgoci 6 aprilie 2009 19:26 Răspunde
  • sooooooooooooo… buna seara dragilor.
    va scriu inainte sa adorm. astazi am avut o zi cu drumuri lungi, dar linistita si cu soare.
    sunt obosita, obosita, obosita… dar asta nu m-a impiedicat sa vin sa va salut. sa va spun doua vorbe si apoi sa dorm cu capul pe tastatura, daca nu se indura omul meu de mine sa ma duca in pat. 🙂 da, ca puii, la ore cand altii ies in oras.
    ancag chiar mi-ai lipsit si cand vad cum i-ai scris lui andrei, povestea ta cu nuanta de par imi dau seama ca mi-ai lipsit mai mult decat am recunoscut.
    pentru toti ceilalti imbratisari adormite: andrei, ela, d-na murgoci (va spun de acum La multi ani si cum voi fi printre absentii intalnirii, va voi serba in gand duminica) corina, felice, pisiro, liciuriciul meu drag dea valma (vorbim noi maine, ceva nu imi place din ce-ai scris, dar nu garantez ca nu dau eu rateuri) si sora mea… meninne.
    valin sa ma ierti, incerc sa rad, dar nu garantez ca stiu ce citesc. promit ca recitesc bancurile maine, cand mintea si ochii mei vor fi in stare normala. imbratisari speciale pentru tine, pentru ca ne esti…

    pisica 6 aprilie 2009 20:53 Răspunde
  • Anca G, iti multumesc pentru sfat, inseamna mult pentru mine. Mi-ar placea sa pot proceda in acest fel. Rectific: Mi-ar placea sa STIU sa procedez in acest fel. Crezi ca poti face putina lumina in capul meu ?
    Cu drag,

    ela 6 aprilie 2009 22:18 Răspunde
  • Buna dimineata va spune Anca si mai vrea sa va spuna sa luati mereu in serios fiecare gest pe care il faceti, fiecare cuvant pe care il spuneti (sau nu!) pentru ca nu o sa stiti niciodata cum acelasi gest pe care l-ati facut de o mie de ori, identic, nici mai cu patos, nici mai indiferent si acelasi gen de cuvant pe care l-ati mai spus (sau nu!) in infinite conjuncturi anterioare declanseaza cataclismul final! Inceputul sfarsitului! Si va schimba viata..

    Stiu ca pare fara sens, dar pana si o nebuna devotata, dedicata ca mine are limite si credeti-ma, atunci cand ma intereseaza ceva/ cineva sunt statuia rabdarii! Nu acord o sansa, pot acorda si 10 – in functie de cum imi tuna si de cum mi se pare la momentul respectiv…dar cand mi se ia….ei Doamne!

    Stiu ca poate n-ati baut cafeaua si eu cand ma pornesc sunt greu de urmarit dar uite, ca sa intelegeti toti: m-am hotarat! Si oricat de greu ar parea de crezut, decizia a fost rationala! Am stiut-o, cum va spuneam mi-a fost mereu in suflet si m-a sacait cumplit dar am inteles intr-un final ca oricata bunavointa ar avea un om nu poate gandi, simti, trai viata altcuiva! Citeste asta, Dea Valma! Nu putem sa luptam pentru doi, e doar o iluzie! Nu putem sa iubim pentru doi….dar putem sa suferim pentru doi, o da, dar ce rost are?!?

    Seara mea de aseara a inceput ca oricare alta! Era 8 si un pic si eram inca la birou! Munceam mecanic, mintea batea tapsane gratios, vroiam sa ma duc acasa….am inteles intr-un final ca n-am sa ajung la niciun rezultat si n-am sa termin nici raportul la care lucram inert asa ca m-am ambalat si am plecat catre masina! Ma gandeam la ce v-am scris, ma gandeam si la ce nu v–am scris! Ma gandeam la mine, ca trebuie sa fie ceva gresit undeva, ca parca prea dureaza mult procesul asta de decizie! V-am spus ca drumul meu catre casa este o aventura in sine, am timp sa fumez, sa visez, sa vb la telefon, sa dau sms-uri….am timp sa privesc schimbarile de decor (sunt la zi cu stadiul a 3 cartiere rezidentiale, stiu ce ferestre au pus de la o zi la alta, stiu muncitorii dupa fete si daca ma chinui pun pariu ca-i invat si dupa nume, hi, hi, hi!) si vorbind de schimbari de decor….
    Conduceam si aveam un schimb de sms-uri! Banal, as spune, cum am probabil zilnic! Aceleasi politeturi banale (el), aceleasi dragalasenii de duzina (eu)….aceleasi discutii (pana la urma sterile!) despre nemultumiri cotidiene, despre joburi care nu se mai termina si nu se mai schimba, despre atitudine, despre viata! Aceeasi impasibilitate si blazare (el), aceeasi aprindere, patos, enervare (eu)….aceeasi incheiere frusta a conversatiei (el), acelasi sms cald de noapte buna (eu)! Dupa care, aceeasi tacere (el)
    Pentru mine, oamenii care ma inconjoara sunt extrem de importanti! Mai importanti decat jobul, mai valorosi (muuuuuult!) decat pietrele Swarowski pentru care am o fixatie….iar prietenii, ei bine, prietenii sunt ingeri pe pamant! Sfinti! Cand un prieten are o problema, eu nu mai am viata! Am rabdare, am intelegere, am compasiune, iubire, am timp pentru prietenii mei! Vestea buna, e ca tot ce v-am spus e adevarat! Vestea proasta, e ca toate astea nu sunt infinite! Si ca nu stiu niciodata cand ajung la stadiul de „ho”….
    Am vrut sa ma decid daca e cazul sa-mi parasesc viata mea profesionala din ultimii ani si oamenii langa care lucrez ma tineau pe loc! Imi imaginam ca functionam deja ca un singur organism, imi imaginam ca nu conteaza numai oferta financiara (chiar daca e extrem de importanta!) atat de mult cat compatibilitatea cu oamenii din anturaj…Jesus, I was sooooo wrong! Am vrut sa fiu prietena si I did my part impecabil! Ei bine….Dea Valma, Pisica, Mennine, Andrei….si voi toate, si iertati-ma ca nu va nominalizez….nu poti sa faci nimanui bine cu forta! Vestea buna e ca am ales! Vestea rea e ca nu mai cred in iubirea fata de aproapele! Am vrut sa aleg cum ma gandeam ca e mai bine pentru toti, pentru cei dragi mie! Am fost obligata sa accept ca – at the end – oamenii aleg egoist! Subiectiv! Personal!
    Pierderile colaterale nu mai conteaza!

    Ela, revin un pic mai tarziu, promit sa-ti raspund pentru ca da, intamplator eu stiu cum trebuiesc manuite armele ca sa nu ne mai raneasca tot pe noi! Dovada ca am putut alege!

    Si cum eu cred intr-o forta divina care ne valideaza mai devreme sau mai tarziu alegerile, iata ce canta aseara, in masina personala, exact cand m-am parcat in fata blocului

    http://www.youtube.com/watch?v=0vnvuF41xJA

    Nu am mai auzit-o de cand eram clasa a 11-a! Intr-o zi, in care luasem o decizie dureroasa dar care s-a dovedit a fi corecta! Inutil sa va spun ca nu am mai coborat din masina pana nu s-a termina piesa si dimineata m-a prins fredonand „I am, I said…..”
    Pe mai tarziu!

    Anca G 7 aprilie 2009 10:33 Răspunde
  • V-am scris mult dar a intrat la moderat din cauza unui link din youtube!
    Simona, I am ready when you are!

    Anca G 7 aprilie 2009 10:34 Răspunde
  • Draga AncaG,

    incerc sa citesc si printre rinduri, sa intuiesc cele nespuse, desi in starea psihica in care ma aflu e greu sa intuiesc si sa inteleg. stiam ca e vorba de o decizie pe plan profesional, inteleg ca ai luat-o, inteleg ca inseamna despartirea de actualul colectiv. inteleg ca esti dezamagita de oamenii, sau o parte din oamenii cu care ai lucrat.
    stiu ce gust are dezamagirea asta; si eu am simtit ca vreau sa ramin linga actualul meu sef, de care mi-a fost foarte drag si cu care am avut o „simbioza intelectuala” timp de doi ani, dar care m-a impins sa descopar toata mizeria ascunsa sub pres…si desi el ma intreaba din cind in cind daca vreau sa ramin alaturi el, eu stiu ca vreau sa ies cit mai repede cu putinta din colcaiala si viermuiala asta murdara. stiu ca vreau alt job, si ca nu ma voi mai uita niciodata ce e ascuns sub pres, nu-i treaba mea, nu mai vreau sa aflu.
    ce nu inteleg e ce ti se intimpla pe plan personal, cine e „el” din sms-urile tale. asa cum inteleg eu acum, ar trebui sa fie „fostul”…
    si stiu ca e adevarat ce mi-ai spus, ca nu putem trai si iubi pentru doi, putem numai sa suferim. si stiu ca cel mai bun lucru cu putinta cind traversezi crize sentimentale e sa gindesti egoist, sa iti vezi propriul interes, sa te vindeci tu pe tine, ca pina nu esti vindecat(a) nu poti sa ajuti pe nimeni, desi vrei cu disperare, mai mult incurci treburile, vietile, sentimentele, si ale tale si ale altora.
    multi stim astea…putini ne putem vindeca.
    tocmai am vorbit la telefon cu „principialul”, mi-am exprimat dorinta de a fi linga el, de a merge miine cu el. am auzit refuzul lui si am sa ii respect dorinta. nici casnicie cu sila nu se poate, nici prietenie impusa, nici viata nu mai e acolo unde inima nu mai bate.
    va veni o zi cind ne vom fi vindecat de unele boli vechi si le vom fi descoperit pe unele mai noi. dar inca ziua aia va sa vie!
    va imbratisez pe toti cu drag.
    sa aveti o zi frumoasa, sa va fie senin in suflet.

    Dea Valma 7 aprilie 2009 11:32 Răspunde
  • Buna ziua la toata lumea

    Multumesc AncaiG pentru povestile ei atit de frumoase si ca sa fiu eu sigura ca inteleg tot si corect am listat paginile cu istoriile ei atit de pline de miez si o sa le recitesc pina sunt eu sigura ca am priceput, de asemeni si ce a scris Dea Valma !!!
    Multam” fain pentru tot, abia astept sa mai citesc ce scrie Simona .
    AncaiG : sunt doar o provinciala cu visuri de capitala (prea tirzii -cred) care citeste si invata din aceste „cristale ” pe care ni le slefuiti voi si ni le dati spre incintare.

    iris 7 aprilie 2009 14:09 Răspunde
  • Anca G, am crezut si eu in compatibilitatile dintre oameni, am fost mereu convinsa ca, acolo unde oamenii sint o echipa adevarata rasplata materiala nu va intirzia sa apara. Si ca, chiar daca rasplata materiala nu e pe masura muncii pina la urma ramin oamenii cu care lucrezi ca fiind cei mai importanti. Pentru mine conteaza inca foarte mult oamenii cu care lucrez, atmosfera de lucru. Am inceput sa ma indoiesc de puterea si adevarul „compatibilitatii” la serviciu cind am vazut ca din ce in ce mai multe carti de management si human resources vorbesc despre asta. Cind totul devine teorie si cind oamenii vor cu orice pret sa se incadreze in sabloanele din manuale … se duce totul de ripa.
    Ma uit in jurul meu si vad zimbetele timpe pe care si le arunca unii catre altii (si implicit mie) colegii mei. Sintem intr-o perioada cind aproape ca nu vedem pe unde calcam – toti, absolut toti… e sfirsitul celei mai nebune perioade din an cind au inceput sa apara greselile, cind soft-ul cade si tu ai apucat sa slavezi ce ai lucrat si daca ai salvat, atunci nu poti printa fiindca printerul are nu-stiu-ce-naiba… in conditiile acestea apare „zimbetul” renumitul zimbet american … automat, timp, handicapat… rezist la „caderile” tehnice (computere, soft-uri.. you name it) dar la timpenie si la prefecatorie nu pot sa rezist.

    Iana 7 aprilie 2009 15:01 Răspunde
  • Iana, sarut miinile, dar eu stiam ca: „NUMAI IN ROMANIA E POSIBIL ASA CEVA”, „NUMAI NOI PUTEM FI ASA”, „NUMAI AICI E ASA CEVA”, ” Numai noi estem ……………” ”
    Desigur eu nu am crezut asta, dar altii.
    Si inca ceva, nu am nimic cu cei care au plecat sau vor sa plece, sau mai stiu eu ce; strabunicul meu a lucrat la zgirie norii din NY si apoi a venit acasa, in Ardeal; pe mine ma doare cind mi se spune „te iubesc, nu pot traii fara tine, suntem la fel, etc.” si apoi afli ca-ti cinta de dor de parinti si de ………cind vine de Craciun acasa; mie imi face sila; sau altii care se vaita ca aici e plin de cacao si nu mai suporta, da ei nu se spala pe dinti.
    Mi-a trecut euforia cresterii RO, acum ma gindesc sa-ti raspund zilele viitoare. Bun gasit.

    Valin 7 aprilie 2009 16:00 Răspunde
  • Valin,
    nu am generalizat niciodata ca „numai in Romania e asa sau altcumva”… inainte sa plec din Romania eram singura care avea indoieli, eram singura ingrijorata… in jurul meu toata lumea spunea ca sint nebuna sau prefacuta(pentru cei care nu ma cunoasteau bine) fiindca nu ma bucuram si fiindca nu ma gindeam sa ma duc la aeroport cu 2-3 zile inainte sa fiu sigura ca plec din Romania. Nu exista loc perfect, asta se sigur… Incerc doar sa invat si sa imi intre bine in cap ca vorba D-nei Nina Casian – adusa pe blog de Simona noastra -traiesc in tara lui „making money having fun” si ca atare serviciul trebuie (TREBUIE) sa fie locul de unde vine de doua ori pe luna un paycheck (care, by the way, nu intirzie niciodata) care imi permite oarece chestii ce ar fi de ajuns sa ma faca sa ma simt bine.. .aberez… in timp ce printer-ul e tot mort…
    in timp ce dosarele nu mai au loc pe rafturi si le-am asezat pe jos ca in vremea sesiunilor de la ASE.

    Iana 7 aprilie 2009 16:35 Răspunde
  • Iana, am primit azi de la un bun prieten o veste cam amara, mai ales pt el, lucreaza si locuieste in Irlanda, om fin cu studii si capacitate, familie, cultura vasta, il ascultau irlandezii cu gura cascata, acum cu criza e printre primii exmatriculati si mai ales se poarta extrem de urit cu el, nici in visele cele mai abrupte nu credea ca e posibil asa ceva, ce ma deranjaza e ca se poarta urit, da urit, nu pot dezvolta aici.
    Am un prieten, care ma onoreaza ca-mi spune el mie asa, era la scoala bun, se tragea de izmene cu profii, pe chestii grele, el chiar nu mima gindirea, a emigrat in Canada, cu catel, purcel, etc. Acolo bine un timp. recrutat de aici, i s-a pus caramida pe birou si baiatu’ tare pe felie, pina cind au remarcat colegii ca el chiar are randament si e numai bun de executat ca de….. e de peste ocean, si inchipue-ti l-au „facut”, a mers la un interviu si i-au dat de analizat o aplicatie, iar el fraierul le-a dat si solutia si le-a spus si ce probleme apar si cum trebuie rezolvate si ……….de la interviul cu boss-ul de HR vin incet incet si altii de la IT si crezi ca a intrat la „Elefant” ? NU pt ca l-au angajat pe un canadian, nepot cu Papa Pius de acolo.
    Si imi vine citeodata sa ma gindesc si la Simona, care are f. mult, extrem de mult timp sa fie cu noi, sa se odihneasca si sa stea, dar imi reprim repede gindul pt ca numai Dumnezeu stie bine ce trebuie fiecaruia.
    Am tot niste prieteni fugiti in Noua Zeelanda, care asa mai soptit mi-au recunoscut ca o duc asa si asa, si ca nu prea.
    Bineinteles altii o duc bine, sau le e bine, oricum sunt tari si comunitati in care nivelul de trai e mult peste cel de aici, nu suntem noi buricul pamintului.
    Eu insa ma cam ofticam cind suna de plecare, nu sunt habotnic dar ani am venit primul si am plecat ultimul, sau nu am mai plecat; si asa am podul plin de multumiri !
    Ai dreptate cu ce spui ca nu exista loc perfect, mai adaug si eu ca fiecare e dator sa-si caute locul si sa lupte.
    Cind a fost doamna Nina Casian pe blog ? Omoara-ma !
    M-am adresat tuturor, scuzati-ma.

    Valin 7 aprilie 2009 18:11 Răspunde
  • ancag te gasesc amara cand eu te stiu solara, efervescenta… si-mi pasa si imi pare rau ca trebuie sa-ti spun ca ai dreptate: nu poti sa faci bine nimanui cu forta pentru ca fiecare priveste binele prin ciobul lui de sticla, ceea ce tie iti pare bine, nu e vazut la fel si de ceilalti. ca sa iti fiu mai explicita am eu o analogie draga: betivul. specimenul bautor constant, fruntas. eu, care nu beau alcool nici picata cu ceara, spun ca patima asta nu e buna, ca nu e bine sa bei in nestire. dar crezi ca betivul spune la fel? nu. el spune ca face bine. e binele imediat, egoist, individualist, nu binele colectiv. la categoria asta suntem repetenti.
    dar a crede in oameni, a iubi aproapele… eu tin la asta. si iti spun si de ce: daca aleg sa inchid sufletul spre oameni, daca aleg sa nu mai cred in oameni, doar pentru ca ma vor lovi, rani, ucide, insela, trada, etc. ar insemna totodata sa tin sufletul inchis si pentru oamenii buni, pentru acele mari intalniri ale vietii, oamenii cu O mare si incandescent, de la care imi doresc sa mai invat, care imi vor schimba destinul, gandirea, imi vor imbogati sufletul, viata.
    si mai cred ca oameni buni si oameni rai exista pretutindeni. ca binele si raul exista indiferent de granite sau de limba vorbita. si mai stiu o poveste despre un portughez care traieste de mai bine de 20 de ani in olanda, o somitate in IT, o valoare pur si simplu. stiti cum este in ochii patronilor lui? un simplu emigrant. cu salariul mai mic, cu sabia lui Damocles mereu deasupra capului. iertare pentru cele care ati ales sa plecati, nu va judec, nu caut motivele plecarii voastre si ale ramanerii mele in tara, deciziile ne apartin fiecareia dintre noi si ni le asumam. spun doar vorbele omului de care v-am scris.
    valin… e cazul sa revedem US. oare nu tu spuneai ca din vremurile care vin „nimeni nu e ferit” ? eu am muscat din tarana si nu e prima oara si nici nu stau pe ape calme acum, dar stiu ca de-ai gresit o data, ai gresit toata viata si… oricine poate fi inlocuit cu altul mai incapabil, dar care stie sa pupe mana sefului.
    sunt vremuri tulburi si e numai inceputul. sub aparenta de calm si de „gigi becali” asta ca sa ne referim la stirea care umple presa, sunt furtuni care nu si-au aratat inca forta. dar putem sa ne fim aproape, putem sa spunem cu prietenie, cu afectiune, cu drag, cu sinceritate: imi pasa. imi pasa, prietene. si de pot sa ajut, sunt aici.

    pisica 7 aprilie 2009 19:04 Răspunde
  • Valin, hai ca ma exprim si euu.. deh, neuronul obosit…
    Simona Catrina zicea ca Nina Casian a spus ca US este tara lui „making money, having fun”.
    Pisica, vorbesc acum doar despre mine. Am facut foarte putine (egoist de putine) compromisuri in viata mea – unul dintre ele a fost plecarea din Romania. Am facut acest compromis numai si numai pentru a fi linga omul meu. Din pacate pentru mine si pentru Romania (nu aceea a lui Becali) sotul meu nu are ce munci in Romania.
    Ne gindim si vorbim despre intoarcere dar nu se poate deocamdata.
    acolo stirile le face gigi becali… aici stirile le fac atacurile armate.

    Iana 7 aprilie 2009 19:24 Răspunde
  • iana, motivele iti apartin si eu respect alegerea ta. te respect pe tine si ceea ce esti tu.
    nu imi permit sa judec pe nimeni.
    povestea spusa are acel final dat chiar de portughezul al carui nume nu vi-l pot spune. si am ales s-o spun asa, cu tot cu finalul ei, in ideea ca exista rautate pretutindeni, nu numai aici.
    departe de mine de a judeca pe cei care au ales viata in alte tari.

    pisica 7 aprilie 2009 19:36 Răspunde
  • si ultima mea experienta la locul de munca, sau l-al putea numi „ultimul experiment” mi-a demonstrat ca pretutindeni exista gunoi sub pres. peste tot se ascund interese, exista „pile”, desi uneori ascunse sub denumirea de „networking”…
    oamenii puternici sunt mai avizi de putere, de bani, de a-i vedea pe altii ingenuncheati…e satisfactia cu care isi hranesc orgoliile hapsine.

    dar trecind peste astea, am uneori impresia ca tot ce e mai frumos si mai pur romanesc s-a adunat in casa Simonei…caci aici nu mai suntem pe tarim romanesc, olandez, american, canadian, ci suntem pe tarimul prieteniei neconditionate. si nu mi-am imaginat pina acum doua luni ca in lumea asta nebuna, nebuna, nebuna, mai exista prietenii atit de frumoase, atit de „salvatoare”, de terapeutice…

    Dea Valma 7 aprilie 2009 19:45 Răspunde
  • „Acolo unde se termina cuvintele, incepe muzica.”

    http://www.youtube.com/watch?v=SvNP0ztTVbg

    corina 7 aprilie 2009 20:17 Răspunde
  • pisica, unde esti? cu te-am suparat ieri, ce-am scris si nu ti-a placut? ai promis ca imi spui astazi.

    Dea Valma 7 aprilie 2009 20:24 Răspunde
  • aici sunt licurici… nu m-ai suparat cu nimic… ma dor radacinile tale in trecut, problemele pe care le ai si parca nu se mai limpezesc, dimpotriva parca se aduna, ba cu job-ul ba cu fostul. as vrea sa luminez cumva calea ta de licurici… ca parca nu-ti mai ajunge lumina.
    imi pasa si ma doare, atat.

    pisica 7 aprilie 2009 20:38 Răspunde
  • lasa a imi cumpar baterii noi, si le pun in lanterna. ca astea vechi s-au cam terminat…
    o sa vina lumina si la mine.

    Dea Valma 7 aprilie 2009 20:49 Răspunde
  • de-as putea ti-as da bateriile mele…

    pisica 7 aprilie 2009 21:11 Răspunde
  • Dea Valma, am si eu acelasi sentiment;
    Asa as fi vrut sa merg in Piata Universitatii, acum, azi.

    Valin 7 aprilie 2009 21:51 Răspunde
  • Dea Valma (iar nu merge softul) citesc si da, da, da… peste tot exista gunoi sub pres, peste tot sint pile… o, da ”network” scuze!

    Iana 8 aprilie 2009 0:08 Răspunde
  • Hmm………puteti sa-mi urati „wellcome to the club”………sunt complet in asentimentul Simonei, intotdeauna ma regasesc, ca majoriatea dintre voi, de altfel!
    Andrei esti mortal, foarte simpatic, sunt curioasa cati ani ai? Oricum sa stii ca toti am trecut prin situatii din astea, ai grija un singur lucru, EA sa nu fie acum intr-o criza de orgoliu pentru ca tu acum esti cu altcineva, nu te lasa amagit, pay a lot of attention!!!

    Elena 8 aprilie 2009 0:27 Răspunde
  • buna dimineata si… somn usor.
    elena, esti binevenita.

    pisica 8 aprilie 2009 7:22 Răspunde
  • Buna dimineata, zeite si zei deopotriva …
    Andrei, vorba Elenei, esti mortal 🙂 E molipsitoare efervescenta ta. Recitind postari mai vechi, imi amintesc ca am vrut sa te invit la o cafea in Timisoara 🙂 , dar nu s-au potrivit treburile …
    Dea Valma, gunoi sub pres exista peste tot, chiar peste tot. Si eu incerc o stare de dezamagire crunta vizavi de ceea ce se intampla la locul meu de munca. Si avem pretentii de mediu elitist. Eu eram sigura ca la un anumit nivel oamenii sunt putin altfel, adica mai preocupati de partea profesionala a muncii lor, de perfectionari personale continue, de a evolua, efectiv, din toate punctele de vedere. Repet: sunt dezamagita. Si eu am vrut sa imi iau jucariile si sa plec acasa. Insa am inteles repede ca asa e peste tot, iar voi nu faceti decat sa imi confirmati acest lucru. Din pacate … Trebuie sa ne adaptam, nu avem de ales.
    Va pup,

    ela 8 aprilie 2009 9:06 Răspunde
  • Buna dimineata,

    Va spun la toti si va imbratisesz cu drag..
    M-am intors in tara noastra..sincer abia asteptam cu toata civilatia de dincolo…
    Apropo ,de ce pov fiecare in legatura cu plecatul…fiecare alegem sa traim undeva , iar alegerea este facuta de nevoile pe care le avem fiecare, ceea ce ne dorim fiecare…
    Eu am avut posibilitatea sa plec afara, iar uneori sincer regret ca nu am facut-o .
    Dar, in acelasi timp, stiu ca nu pot sta departe de cei dragi, de familie , prieteni , etc.Sunt o sentimentala si asta nu se potriveste cu vremurile..Imi asum asta si pt mine ,este mai imp sa fiu aici.Imi place tara noastra, cu bune si rele…Tot ce se intampla , incerc sa o iau ca o provocare, si sa vad partea plina a paharului, sa ma bucur de frumusetea de aici, de locuri, natura, si caldura oamenilor.Si afara, cum ziceati si voi exista oameni rai, etc, singura diferenta este aceea ca afara profesionalismul este platit si daca esti bun reusesti mai repede(parerea mea).

    Andrei,

    Eu cred ca pana la urma vei alege…dar asa cum au spus si fetele ,nu le povesti ce se intampla(parerea mea, care sper sa nu te deranjeze).Si, eu cred ca ai nevoie de timp sa iti treaca ..de fosta iubire..Dar , sa incerci sa nu ranesti pe altcineva…unii oameni isi revin mai repede dupa o relatie, altii pierd ani din viata pana o iau de la capat.Fiecare decide pt el ce este mai bine si ce il poate ajuta,dar imp este sa ai rabdare si timpul te va ajuta!

    O zi frumoasa la toti si sa va bucurati de soare !

    aimee 8 aprilie 2009 9:06 Răspunde
  • Elena, bun venit.
    Corina, multumim pentru muzica.

    Stiti care sunt noile simboluri ale muncii ?
    (valabile am inteles pe toate meridianele)
    Sunt inghetata si fluturele !
    De ce ?
    Pentru ca cine nu zboara, „maninca” (e un alt cuvint) inghetata !

    Valin 8 aprilie 2009 9:32 Răspunde
  • Valin, morala e putin invers 🙂
    Cine nu l…. (inghetata, bineinteles), zboara !
    Am pus puncte, puncte, nu pentru ca acel cuvant nu s-ar regasi in DEX, ci pentru ca exprimarea nu face parte din vocabularul elevat al unei doamne…

    ela 8 aprilie 2009 10:19 Răspunde
  • Buna dimineata si Somn usor,va sarut visele…
    Elena,fii binevenita!
    Ela,tinem pumnii stransi,maine…
    Anca G, are you alright?ai grija de tine.
    O zi cu soare in suflet sa aveti !

    pisi.ro 8 aprilie 2009 10:52 Răspunde
  • Sa aveti o zi buna…

    meninne 8 aprilie 2009 16:53 Răspunde
  • Andrei, cand citesc ce scrii despre iubiri pierdute,ce nu-ti dau pace, imi vin in minte versurile lui Puskin:

    „Eu te-am iubit si poate ca iubirea,
    In suflet inca nu s-a stins de tot,
    Dar nici neliniste si nici tristete,
    Ea nu iti va mai da, asa socot.

    Fara cuvinte te-am iubit, fara nadejde,
    De gelozie, de sfiala chinuit
    Dea Domnul sa mai fii candva iubita,
    Asa adanc, asa gingas cum te-am iubit.”

    Pentru toti cei care scriu aici, fragmente din filmul „Nord si Sud” si de ascultat, cu inima, Peter Cincotti! Sper sa va placa!

    http://www.youtube.com/watch?v=X5TOrhgoAo8

    Cu zambetul hoinarind, pe pamant sau undeva , pe luna…

    corina 8 aprilie 2009 18:14 Răspunde
  • Buna seara din biroul meu aflat in nordul orasului!

    Coboara seara peste lac si eu ma uit la asfintitul rosu cu niste ochi macar la fel de rosii dar cu siguranta nu asa frumosi! Stefana, draga mea draga, da, I would say I’m alright …. dar ca sa respect adevarul si ca sa plagiez o gluma veche si foarte draga sufletului meu in my left part of the brain there is nothing right and in my right part of the soul there is nothing left 🙁
    Ma rog, cred ca este si vina apusului!

    Am intrat putin sa mai citesc si sa-mi mai treaca de inima albastra dar mai ales am intrat pentru ca i-am promis Elei ca-i raspund si am gasit-o, draga de ea, strigandu-ma in blogul lui Alice! Ela – si voi oameni dragi – recunosc ca eu am asa o ciudatenie in sensul ca desi Alice cu Simona nu pot fi separate (nu ca ne-am dori asta!) eu ma simt cumva legata sentimental de Simona! Sunt o nebuna incorigibila si sunt convinsa ca asta are mai degraba legatura cu faptul ca nu o cunosc pe Alice, dar mai ales cu faptul ca sunt geloasa pe Alice….hi, hi, hi….de aceea, ma incapatanez sa scriu doar pe blogul Simonei, desi recunosc ca trisez si citesc si blogul lui Alice (si al Nouriei, si al lui Ionut binenteles!)…dar de scris si comentat…asa, acum ca am facut ordine in capul meu cel dezordonat (dar ce culoare frumoasa are pleata lui, aaaa?!?):

    Ela draga, ti-am spus in comentul anterior ca eu bine cum gandesti dar ca trebuie sa-l faci pe el sa lupte nu sa lupti tu! Pentru ca e EL cel care te-a parasit, nu tu! Si este EL cel care a revenit asupra deciziei, invitandu-te sa petreceti 2 zile doar voi 2! In schimb, esti TU aia care ai suferit, esti TU aia pe care comportamentul lui o influenteaza…Si pentru ca in acest moment te afli exact in postura de a pune conditii (unlike fosta prietena a lui Andrei!) ar trebui sa procedezi la urmatoarele:
    – Cat de mult il vrei inapoi? cat poti sa ierti? ce esti dispusa sa uiti?
    – Ce-ar trebui sa faca el astfel incat tu sa te simti din nou in siguranta in mana si in inima lui? Va spune Anca, atunci cand dispare increderea in cel de langa noi, ea nu poate fi suplinita nici de cea mai disperata, infricosata si arzatoare iubire! Pentru ca nu te poti da gol (goala), dezbracat(a) de vestminte, de ganduri, de inhibitii, pe mana cuiva in care nu ai incredere! Mai poti avea incredere in el?
    – Ce va leaga? Ce va dez-leaga? Esti convinsa ca iti iubesti cu asa patos trecutul? N-ai vrea sa vezi cum arata viitorul, pe care el te-a facut sa-l intrezaresti fara el (sper ca nu-s rpea subtila)? Pentru ca e adevarata vorba aceea cu supa reincalzita….
    Si mai e ceva! Poate ca el te-a parasit elegant, dar cand intervine o fractura intr-un cuplu vinovatii sunt intotdeauna doi! Eu nu cred si n-am crezut niciodata in chestia aia cu „vai, eu m-am purtat impecabil, l-am iubit, l-am respectat, l-am alintat, i-am gatit si m-am gati iar el porcu (sau ma rog, ea scroafa!)…”…chiar si daca s-a intamplat asta, cel care a facut-o se face vinovat de aprecierea incorecta a realitatii, de a fi facut compromisuri (mult prea) mari, de a se fi amagit inutil, se face vinovat de lasitate, de teama de a mai cauta altceva odata ce s-a convins ca persoana de langa ea/ el nu e ceea ce isi dorea sau e ce isi dorea dar nu merita eforturile….asa ca, probabilitatea ca si tu sa ai partea ta de vina in eleganta cu care el te-a parasit, e marisoara! Insa daca el s-a intors, si tu (inca) il vrei….ei bine, mai citeste odata intrebarile de mai sus si odata ce ai identificat raspunsurile poti sa te duci intr-un w/e prelungit cu el! Dar numai dupa ce te-ai asigurat foarte atent ca indiferent de consecintele si implicatiile acelui w/e tu nu vei avea niciun regret! Am mai spus odata, aici pe blog: important e sa traim fara regrete si sa ne asumam alegerile! Intoarce-te la el! Dar fi constienta ca daca la el a fost doar un moment de slabiciune si revenirea e doar temporara, tu n-ai sa regreti, n-ai sa te si n-ai sa il urasti…poate ca ai sa plingi dar macar stii ca ai facut tot ce depinde de tine! Si nu face compromisuri majore! Daca de ex. candva te-a ranit, acesta fiind un nou inceput, nu-i mai permite sa te raneasca – cel putin nu in acelasi fel! Si la cel mai mic semn ca el face asta – nu-ti respecta regulile – pleaca fara sa te mai uiti inapoi! Pentru ca nu se va schimba! Nu trebuie sa faci doar tu eforturi, trebuie sa faceti amandoi! Intreaba-l si tu ce l-a deranjat, asculta-i si tu cererile…God knows, poate sunt rezonabile! Vorbiti! Priviti-va in ochi! Dar tu, draga mea draga, fi mai atenta decat ai fost inainte de „eleganta” domnului! Si ce sa-ti spun…bafta! Pentru ca asa cum am mai spus „at the end, everything it’s ok! If it’s not ok, than it’s not the end!”
    Va pupa Anca si va ureaza o seara de poveste, orice ar insemna asta la fiecare dintre voi!

    PS – Va rog sa nu ma judecati, va rog sa nu va suparati! Iar m-am sucit! Iar trebuie sa ma decid…ce sa va zic, Balanta labila si femeie….femeie! DeaValma draga mea, promit sa dau note explicative si sa compun povesti frumoase dar…. cand nu fac precizarea expresa „fostul meu sot” nu ma refer la el, daca intelegi ce-am vrut sa-ti spun!
    Pisica, Mennine, Stefana, Felice, Iris, Iana….va multumesc pentru tot dar cel mai mult pentru ca-mi sunteti aproape si ma luati in seama! In acelasi ton, multumesc Simona noastra, cea atat de draga si atat de ocupata!

    Anca G 8 aprilie 2009 20:01 Răspunde
  • Anca G, cu timiditate iti spun ca si eu sunt alaturi de tine si de toti, (si nu ma supar daca nu sunt mentionat), vreau doar sa stii ca suntem toti impreuna si doar timpul ma face mai retras si faptul ca fiind barbat, consider putin nepotrivit sa ma adresez eu intii, doamnelor si domnisoarelor.

    Valin 8 aprilie 2009 20:07 Răspunde
  • Iarta-ma Valin, iarta-ma! Eu ma recunosc grobiana si nerecunoscatoare in multe dintre ipostazele vietii mele! Insa iti spun cu mana pe inima ca mi-esti la fel de drag cum imi sunt toate fetele noastre dragi! Iar pentru interventia asta…..iti multumesc din suflet si te rog ierti impolitetea de a nu te fi mentionat! E numai vina mea!
    Cu drag

    Anca G 8 aprilie 2009 20:15 Răspunde
  • Anca, intotdeauna suntem aici, chiar daca, si aici ma refer la mine, scriu mai putin in ultima vreme.Mie-mi face tare bine sa citesc povestile tale si cum vremurile nu-mi sunt favorabile acum, ma ajuta sa-mi zic ca e doar o etapa, pana la urma o sa fie bine. Si m-am ridicat si am luat-o de la capat si vreau sa cred ca o sa iasa totul asa cum mi-am dorit, pentru ca de data asta regulile le fac eu. Pana acum am tot respectat regulilele jocului si am pierdut. Si nu-mi place si m-am saturat sa tot pierd.
    Vii duminica la intalnire? Sau poate sambata la cea restransa?

    felice 8 aprilie 2009 20:18 Răspunde
  • Anca G, te asigur ca nu ma supar, nu am motive, vreau doar sa stii ca nu lipsim, ca suntem toti, nu e nicio impolitete, te asigur. Si apoi daca ar fi, esti oricum iertata pentru frumusetea ta, asa cum sunt toate femeile iertate pentru frumusetea lor.
    Frumusete inseamna mai ales suflet, inima, caracter, acestea ramin dupa ce trece cea trecatoare.
    Poti fi frumos ca trup, merge un timp scurt, caci daca nu ai ce trebuie in suflet, in purtare, totul se prabuseste

    Valin 8 aprilie 2009 20:32 Răspunde
  • anca(monica), balanta? si tu brutus? 🙂

    meninne 8 aprilie 2009 20:34 Răspunde
  • si da valin bine ai zis…suntem toti impreuna…si ne tinem de mana cand avem probleme, si ne spunem bancuri, si tacem, tot impreuna…eu acum tac. dar va tin pe toti in suflet…si nu in ultimul rand in cap.

    pisica…sunt trista dupa povestea cu ratele mandarine…frumos dar trist.

    meninne 8 aprilie 2009 20:36 Răspunde
  • Felice, de cea de sambata nu stiam, ca nu m-a invitat nimeni, sper sa nu te certe cineva ca te-ai deconspirat 🙂
    Duminica ne vedem insa cu siguranta! Cat despre regulile jocului….se poate pierde draga mea si atunci cand you rule the game! Experienta mea spune ca secretul e in parteneriat pana la urma! Ca fiecare are alte puncte forte si oricum ne lipseste jumatate! La toti ne lipseste jumatate! Trebuie sa ne completam! Dar ca experienta…e foarte important sa vezi cum arata viata ta atunci cand esti tu la carma, nu secund
    Te pup

    Anca G 8 aprilie 2009 20:37 Răspunde
  • Da, Mennine, si eu! Da’ credeam ca e secretul lui pollichinele (cred ca am pus „l”ul gresit da’ mi-e lene sa corectez!) asta cu mine Balanta, ca m-am deconspirat cand il intrebam artagoasa pe Spy ce zodie e…Spy….remember Spy?!? Ete, unul care nu a putut tine pasul…de aia mi-e mie drag Valin! Odata in plus! Vaaaai, ce scorpie stiu fi cand vreau, hi, hi, hi

    Anca G 8 aprilie 2009 20:39 Răspunde
  • N-am deconspirat nimic, si stiu ca nu o sa ma certe nimeni, ba din contra. 🙂
    Dalila nu poate ajunge decat sambata si nu putem sa o lasam singura la Bucuresti.
    Oricum, abia astept sa ne vedem duminica.
    Voiam sa spun ca daca pierd, macar sa pierd pe mana mea, sa nu mai hotarasca altii pentru mine. Si apropos de zodii, e o povestioara foarte draga mie. S-ar putea sa o stiti, dar o s-o reamintesc.
    Se spune ca intr-o zi leul se plimba tantos prin padure si se intalni cu vulpea. O intreba cine e regele padurii si cum aceasta ezita ii administra o mama de bataie, pana cand aceasta striga in gura mare ca el e regele. La fel facu si cu lupul, iepurele si alte animale. Si dadu si peste elefant caruia ii puse aceeasi intrebare. Dupa ce primi o corectie zdravana de la elefant, leul se ridica si spuse: daca nu stii, nu stii, nu trebuie sa te enervezi!
    Inutil sa mai spun carei zodie ii apartin cu mandrie, chiar daca, din cand in cand am coama jumulita.
    Va imbratisez. Seara buna.

    felice 8 aprilie 2009 21:03 Răspunde
  • seara buna dragii mei.
    meninne, rate mandarine, rate mandarine… imi doresc si iti doresc sa fiu floarea ta de zapada. (sunt ok, suflete, stiu ca asta te intrebi, am bagat ca mig-ul pentru munca, situatii, situatii, vineri am sedinta mare la ph)
    ancag.. ce-as putea sa-ti mai spun? esti pur si simplu tu si imi placi. chiar cu postarile tale luuuuuuuuuungi. tot nu ma satur sa te citesc. si ma amuza ce-ai spus de spy. reclamam si eu absenta lui intr-o zi, iar meninne ne reamintise de secretul pe care nu ni l-a mai spus.
    si observ ca si andrei a cam dat iama in primavara si ne-a uitat.
    felice, am zambit cu drag la povestea ta. cumva in imaginatia mea zvacnea un leut simpatic. oare erai tu?
    corina, ela, pisiro… va imbratisez.
    valin… ganduri speciale. stii tu de ce. si daca nu stii, nu stii… 🙂 iarta-ma, sunt realmente amuzata de povestioara lui felice.

    pisica 8 aprilie 2009 21:40 Răspunde
  • Ma bucur ca ti-am furat un zambet ca mi s-a parut ca in ultima vreme ai fost mai trista si mai putin jucausa. Dar astept sa revii asa cum te-am simtit eu ghidusa si generoasa.
    Mi-ar placea sa fiu eu acel leusor. 😉

    felice 8 aprilie 2009 22:00 Răspunde
  • da, felice… erai chiar tu.
    nu am fost mai trista cat ma ajung si pe mine oboseala, grijile, preocuparile.
    nu am facut un secret din faptul ca unele schimbari la job m-au dezradacinat putin… si s-au ridicat o seama de semne de intrebare… nu mai repet, banui ca stii…
    dar eu zambesc chiar si atunci cand plange sufletul din mine.
    da, felice, sunt din tagma celor ce nu se prea spun pe ei…

    pisica 8 aprilie 2009 22:38 Răspunde
  • pisica…stii deja, nu te vreau ca floare de zapada. noi suntem pisica si meninne si asa o sa ne fim mereu. multumesc ca imi esti suflete.

    multumesc ca imi sunteti si imi cer scuze ca nu am putere sa va dau atat cat imi dati voi mie. sa aveti pace!

    meninne 8 aprilie 2009 22:48 Răspunde
  • Felice cam tarziu (dar cred ca v-ati obisnuit ca eu sunt mai inceata…si nu de la mama natura..ci asa…ca un cadou de la viata mea din ultimul timp) dar am ras si eu de leul tau, merci.

    Va doresc o zi buna, la mine refuza sa vina noaptea…buna.

    meninne 9 aprilie 2009 8:00 Răspunde
  • Si va „provoc” la povesti de paste din copilarie…pe a mea o sa o auziti in cateva ore dupa ce ma trezesc 🙂

    meninne 9 aprilie 2009 8:02 Răspunde
  • mennine, ce idee frumoasa! pastele copilariei…nici nu se putea gasi un joc (al memoriei) mai frumos, care ma scoata din tristetea adinca si sa ma lanseze pe tarimul de poveste al copilariei mele fericite de la Balcesti. am sa va povestesc cu mult drag cind am sa am o farima de timp si am sa va citesc povestile la lumina lanternei mele de licurici 🙂

    Dea Valma 9 aprilie 2009 10:25 Răspunde
  • Buna si frumoasa ziua sa va fie

    Multumesc mult AncaiG pentru ca m-a pomenit si pe mine in scrisul ei, sa stii ca inseamna mult pentru mine cind cineva ma baga si pe mine in seama, chiar daca eu pina acum nu am scris aici ceva demn de citit .
    Dar citesc cu mare atentie si placere istorioarele, povestile, sfaturile sau indemnurile toate de pe acest blog si ma bucur de ele mereu, iar atunci cind am timp mi le amintesc si incerc sa le urmez( aplic) in viata mea de zi cu zi.
    De asemeni va rog mult la intilnirea de duminica cu ocazia lansarii cartii mult asteptate , sa va aduceti aminte si de noi provincialii indepartati de distante si sa stiti ca suntem si noi acolo cu mintea si cu sufletul.
    MULTAM” FAIN si sa ne scriti in continuare la fel de ……..nu sunt in stare sa gasesc cuvintul cel mai potrivit!

    iris 9 aprilie 2009 10:55 Răspunde
  • Pastele copilariei

    Ne nastem fericiti, fericirea e primul vesmint in care fiecare mama isi invaluie pruncul cind il stringe intiia oara la piept. Ne nastem protejati, increzatori intr-o viata frumoasa, intr-o mare iubire, intr-o mare poveste care incepe sa se deruleze frumos, dar al carei final nu il vom cunoaste pina cind ultimul vesmint de muritor nu ne va fi invaluit…
    Ne nastem cu speranta de bine, cu sufletul curat si pur, si privim lumea printr-o fereastra imaculata …Si viata incepe sa-si insire darurile, ca margelele pe ata, si pe sticla ferestrei se astern zoaiele, de praf si de ploi, de cadavre de muste strivite, de rahat de pasari, de noroi aruncat cu rautate… Si primii fiori de teama si neincredere ne zguduie simtirea. Dar pina la primii fiori viata se joaca mai intii cu noi, si ne momeste cu deliciile copilariei, si noi tot ciupim rima atirnata in cirligul vietii, precum un peste prost sau timid, pina cind avem curajul sa luam o imbucatura zdravana, si atunci…ne-am prins!… in cirlig… Si viata ne scoate din apele calme ale copilariei si ne azvirle intr-un mincioc unde ne vom zbate incercind sa evadam, cite zile om mai avea, sau poate nu…
    Acum ma zbat neputincioasa in mincioc desi stiu ca zbaterea mea nu-mi va aduce nimic bun. Ar fi mai util sa ma linistesc, sa fiu calma, sa imi adun puterile, sa obeserv atenta sita minciocului, sa vad unde e mai slabita, si atunci sa incerc sa rod acolo, cu perseverenta, pina cind gaura va deveni suficient de larga ca sa evadez.
    Trebuie sa ma linistesc, sa imi aduc aminte de vremurile calde si frumoase, cind fiecare clipa era o bucurie, si zilele erau prea scurte, si ma trezeam cu mult inainte sa se iveasca zorii…si asteptam sa aud un zgomot, o miscare, ca sa pot sari din pat si sa fug desculta prin curtea cu roua, sa ma urc pe acoperisul finarului si sa privesc rasaritul. Imi incalzeam sufletul la primele raze ale soarelui, torceam alintindu-ma ca o pisica mingiiata, si apoi ma prindea din nou somnul, si ma strecuram din nou sub asternuturi si adormeam linistita pina cind si sora mea, si cei trei verisori se trezeau, si atunci incepea goana si veselia! Si deveneam cei cinci neinfricati, desi, cinstit vorbind, eu eram cea mai fricoasa, desi nu eram cea mai mica, ci mijlocia (mediocritatea m-a obsedat, si stiu ca n-am sa pot scapa de ea), si cu lacrimi in ochi, tipind de spaima, plingind ca vreau sa ne intoarcem acasa, continuam sa bat impreuna cu ei coclaurile, sa colind dealurile si padurile…Dealurile si padurile Balcestiului meu drag, une mi-s ingropate radacinile, unde e izvorul cu apa vie din care beau cind vin acasa, unde mi-s mormintele cu resturile lumesti ale celor dragi…une mi-s anii copilariei, unde mi-s ingropate cele mai dragi amintiri…Unde simteam Lumina Invierii, atunci cind credeam intr-un Dumnezeu…
    Pastele copilariei mele era sarbatoarea cea mai importanta si mai asteptata din an. Nu cred ca am asteptat vreodata Craciunul asa cum am asteptat Pastele, asa cum asteptam intilnirea cu verisorii, cum asteptam sa luam lumina si sa ne intoarecem acasa cu luminarile aprinse, acasa unde ne astepta bunica cu masa intinsa, umpluta de bunatati, cu masa unde ne asezam cu totii, bunici, parinti, unchi, matusi si verisori, unde se depanau povesti, masa de la care nu mai voiam sa ne ridicam si adormeam ca puii, unul dupa altul, cu capetele pe masa…
    Bunicul meu era preot in satul in care s-a nascut Nicolae Balcescu. Pentru noi biserica era locul preferat de joaca, si vara, pe arsita, printre icoane si sfinti, imi gaseam refugiul si racoarea, si acolo citeam Medelenii, si acolo am jelit-o pe Olguta…Mai tirziu acolo aveam sa invat in sensiunile fierbinti…
    Biserica era asezata undeva pe deal, si casa bunicilor era la doar 5 minute mai jos, si de la ferestrele dormitoarelor se vedea biserica. Cit timp a slujit bunicul meu a inceput slujba de Inviere la 3 dimineata, caci atunci se ingina ziua cu noaptea, asa cu sta scris in scriptura…Si noi asteptam plini de emotie sa vina vremea de plecat la biserica, sa inceapa forfota prin casa, sa ne imbracam si sa pornim spre lumina. Si trebuia sa dormim inainte de slujba, ca sa ne putem impartasi…dar emotiile si nerabdarea erau asa de mari, de puternice si de frumoase, incit nu puteam lipi geana de geana. Si priveam pe fereastra catre biserica, asteptind clipa in care sa strigam: s-a aprins lumina la biserica! Si atunci saream din pat si incepea pregatirea, gatirea in hainele cele noi, si bunica ne dadea cite o luminare dinainte pregatita fiecaruia dintre noi, si ne indemna sa mergem catre lumina…
    Imi amintesc cu emotie ritualul slujbei, imi amintesc fiorii rostirii lui “Cristos a inviat!” si cum cintam impreuna cu parintii si toti ceilalti Cintecul Invierii. Si apoi, privilegiati fiind ca nepotii popii, eram in linia intii, asteptind cu gurile casacate lingurita impartasaniei si ne inghionteam si rideam cind bunicul ne mai incurca numele (ca sa nu mai spun ca la ritualul spovedaniei, sub patrafir, ii innodam sireturile de la pantofi intre ele…). Si apoi ieseam din biserica, ciocneam primele oua cu alti copii, si cu luminarile aprinse, impreuna cu parintii, mergeam acasa, unde incepea osapatul.
    Asa erau Pastele copileriei mele…si imi doresc ca intr-o buna zi, pruncii mei inca nenascuti, sa fie luminati de aceeasi lumina in suflete, de lumina si emotia Invierii, pe care eu o simteam atunci.

    Dea Valma 9 aprilie 2009 12:47 Răspunde
  • De ce dorm …………. cu ceasul in gura?
    Pentru ca dimineata sa le miroasa gura a TIC-TAC!

    Valin 9 aprilie 2009 13:15 Răspunde
  • Un canibal a prins un neamÅ£, un rus ÅŸi un american. I-a mâncat pe toÅ£i.
    De ce ? n-avea timp de bancuri !

    Valin 9 aprilie 2009 13:16 Răspunde
  • Inainte sa va spun povestea mea de paste …care are acelasi miros ca si a dea valmei…vorbesc un pic cu voi.

    Iris imi pare sincer rau ca nu ti-am pomenit numele in imbratisarile mele si in urarile mele de pace in suflet. Ma gandesc sincer la toti oameni de pe blog, cei care scriu si chiar si la cei ce decat citesc…daca nu spun nume o fac pentru ca stiu cat sunt de aiurita si nu mi-as ierta sa uit pe cineva…

    Dea Valma inafara de emotiile de bucurie din povestea ta de paste mi-au ramas in cap 2 lucruri. Unul ar fi ca ne nastem fericiti! Wow…ce bine si ce frumos ar fi sa fie asa. Eu (reaua de mine) vin si te trag de maneca…si spun tanti dea valma…multi oameni nu se nasc fericiti. Multi oameni se nasc in mizerie si ura si prostie si nu pot iesi/scapa de ea(ele) toata viata…de aceea zic eu ca fiecare secunda de fericire trebuie sa ne bucure, sa ne dea putere, sa ne fie lumina. Na!
    A doua chetie de care ma leg(specific…ma iau de cuvinte nu de tine…pe tine te tin de mana sa treci cu bine de cumpana in care esti asa cum si voi ma tineti pe mine de mana sa trec de cumpana mea) este mediocritatea…de care zici ca nu mai scapi…cred ca esti prea dura cu tine (zic asta ca nu imi permit nici daca ma tai sa zic ce gandesc, ca te-ar rani sigur). Take a deep breath si apoi uite-te la viata ta. Lipseste ceva(mai corect cineva) dar eu cred ca ai facut destule ca sa nu mai fii mediocra…si acum…ce mare branza si cu mediocritatea asta (intrebre valabila pentru toata lumea). Care este opusul mediocritatii? Excelenta? Cum ar fi pamatul asta daca toti am fi excelenti? Hhmm! Eu zic sa ne rugam sa avem lumina in suflet si pace in minte…sa invatam (valabil in primul rand pentru mine)…visurile de maretie pot sa astepte! Te tin de mana dea valma. Multumesc de poveste.

    meninne 9 aprilie 2009 15:00 Răspunde
  • Meninne,
    poate nu m-am exprimat bine, ar fi trebuit sa zic „ne nastem cu iluzia fericirii”…desi eu cred ca ne nastem inocenti si in consecinta fericiti. si pierderea inocentei duce la pierderea fericirii…chiar si copilul ala, nascut in saracie, e ferict pina cind realizeaza ce e aia saracie, pina cind realizeaza ca e si alta cale, ca alti oameni au mai multe, ca viata nu e cinstita, si nu ne da tuturor la fel de mult, sau de putin…
    cit despre prostie…prostii sunt cei mai fericiti, pina cind descopera ca sunt prosti! si cind au descoperit, deja nu mai sunt asa de prosti….

    Dea Valma 9 aprilie 2009 15:08 Răspunde
  • deci nici asa de fericiti…

    Dea Valma 9 aprilie 2009 15:18 Răspunde
  • ei in cazul in care definesti fericirea=inocenta…tin sa fiu de parte ta…da, toti ne nastem fericiti in cazul asta…eu defineam fericirea ca starea aia in care vezi artificii pe un cer nocturn de vara…violins singing…butterflies. dea valma ai grija de TINE. fa ce poti sa iti fie bine si fi buna cu tine.

    meninne 9 aprilie 2009 15:28 Răspunde
  • Dea Valma,

    Povestea ta de Paste mi-a adus un zambet amar si o lacrima in coltul ochilor. Pastele a fost si pentru mine sarbatoarea preferata. O iubeam pentru ca venea cu caldura, lumina si mult verde dupa o iarna friguroasa. Si, da, mergeam la bunici, a caror casa se afla aproape de biserica. Si, dupa masa de pranz, in ziua de Paste, mergeam impreuna cu bunica prin sate, pe la rude, sa impartim, si deja ma stiau ca-s mare iubitoare de flori si ma invitau in gradina sa culeg narcise, clopotei, zambile. Si la intoarcere, ma opream cu bunica in curtea bisericii sa culegem micsunele si ma straduiam sa culeg cat mai multe ca bunica imi spunea ca atatia pui o sa scoata cate micsunele ducem acasa. Mergeam la slujba sa luam lumina, dimineata ne spalam pe fata cu apa din fantana, bunica ne punea sa luam paste, sa ne inchinam si sa ne punem cate o dorinta. Apoi ne adunam in jurul mesei plina cu bucatele pregatite in ajun cu atata truda. Pe atunci nu cumparam mai nimic din comert, bunica facea cozonaci pe vatra si toata casa proaspat vopsita si primenita era plina de arome imbietoare.
    Dar asta se intampla demult, cand si eu, mai credeam….Acum nu mai am putere sa ma bucur si nici nu-mi mai pun dorinte.

    felice 9 aprilie 2009 15:36 Răspunde
  • Multumesc Meninne
    Acum vreau sa citesc tot, multumesc mult si scrie in continuare pentru ca si tu scrii foarte foarte frumos

    iris 9 aprilie 2009 15:49 Răspunde
  • iris ma faci sa dau din coada…coada pisici mele dragi ca eu nu am 🙂
    stiu ca nu am talent la scris…si nu asta scriu (cum am mai zis)…dar scriu din inima si cateodata poate ating acolo unde trebuie…si se aia iluzia asta ca scriu „foarte frumos”.

    nu am dormit decat 5 ore azi noapte si sunt hyper (dupa cum se poate observa din logoreea care nu imi este tocmai specifica)

    pisica abia astept sa termini cu treaba ta de om mare(opusul copilului de mine care sta inca acasa) care merge la birou si sa ma calmezi un pic (daca poti, stiu ca poti)..ca merg deja cu 100la ora!

    meninne 9 aprilie 2009 15:55 Răspunde
  • Iris, nu exista „provinciali indepartati” decit daca cineva se considera, aici suntem suflete apropiate. Si eu spuneam si mai spun „servus, fain, prunc, multumescu-ti”, si te primesc pe „locul meu”. Fii intre noi, e loc pentru toti.

    Valin 9 aprilie 2009 16:00 Răspunde
  • Asa se fac angajarile in timp de criza:

    „Managerul de resurse umane are in fata un teanc de CV-uri.
    Ia jumatate si le arunca la cos, spunand:
    „Nu mai vreau oameni fara noroc in firma””.

    Valin 9 aprilie 2009 16:09 Răspunde
  • povestea mea de paste…

    pastele este sarbatoarea de care m-am bucurat cel mai mult…si nu numai copilaria mea…si acum e la fel…si asta nu din cauza ca as fi un asa bun crestin (as vrea eu) …dar toate la un loc mi-au adus bucurie…ritualul de „inviere” imi da speranta, imi da putere.

    in afara de datile in care nu am fost in tara (4 la numar) toate celelalte zile de paste le-am petrecut la tara la bunica, mama cum ii spun eu pentru ca mi-a fost mama in primi 5 ani de viata. e un sat mic si prafuit (tone de praf) pe malul dunarii dar care primavara se inverzeste…un verde extrordinar (mai ceva ca albastrul de voronet nereproductibil al ancaimonica). vinerea se rosesc ouale…si normal ca le mancam pe alea care se sparg, bunica nu, ea tine post, dar noi copii (chiar daca am trecut un pic de 30) avem dezlegare. sambata se fac sarmalele si cozonacii si se pregateste friptura de miel (din care nu am mancat cu riscul ca am mancat bataie de cateva ori…ma rog, nu batie de-adevaratelea, o palma dupa cap decat)
    daca de craciun nu am primit niciodata ceva extraordinar (de fapt ani la rand maica-mea a cumparat pijamale, ritual pe care il continua si cu copii mei…nu stiu care e obsesia ei cu pijamalele) dar de paste am avut intodeuna haine si pantofi noi…ce bucurie, ce mandrie.
    pana recent biserica nu a fost decat in satul vecin, la 1 km distanta. normal ca ne adunam un grup imens sa copii sa mergem noaptea la inviere, incercand din rasputeri sa nu spargem ouale care trebuia sa le dam in schimpul painicii de paste…atunci cand slujba se tinea inttr-un sat si mai indepartat si numai dimineata se tinea in satul vecin bunica mergea(si cu noi cand eram mai mici…fara noi cand am mai crescut si ne-am lenevit…si somnul de dimineata insemna mai mult decat orice) si ne aducea ea paste…si venea si ne trezea si ne scotea afara din curte, in drum, ne punea sa ne uitam spre soare si sa ne primim pastele.
    acum, singura mea bucurie de paste este ca stiu ca bunica, mama are o bisericuta in sat la doar 200 metri distanta…si chiar daca e asa de batrana si abia mai poate sa mearga…e destul de aproape sa poate ajunge acolo si inapoi fara probleme. copii mei se vor bucura de „eggs hunt” si alte prostii(scuze…traditii) din lumea „civilizata”…si sincer…chiar daca nu este nimic profund in asta stiu ca si ele la randul lor or sa aiba amintiri placute despre paste.
    sa aveti o zi buna…la mine e inca dimineata dar simt ca nu mai am puteri sa va zic multe.

    meninne 9 aprilie 2009 16:16 Răspunde
  • Merci mennine… zimbesc… mama ne cumpara de Craciun papuci de casa. tot timpul pina cind i-am zis… nu mai vrem papuci! aud acum ca i-a cumparat papucei Anei mele. uite asa o sa se gindeasca Ana la bunica-sa care ii cumpara papuci.

    Iana 9 aprilie 2009 17:31 Răspunde
  • Pastele si orice sarbatoare religioasa pentru mine inseamna bunica. si atit. cuvintele sint goale si nu exprima nici cea mai mica parte din ce traiesc eu la fiecare sarbatoare -fie ea Craciun sau Paste. E prea frumos si tin tot pentru mine.
    Dar da, seamana bine cu tot ce povestiti voi – oua vopsite, cozonac, mirosul casei bunicii – casa spoita cu var inainte de Paste ca sa intre primavara in casa curata. Slujbele de la Biserica : joi trecem pe sub masa, vineri inconjuram Biserica si cintam Prohodul, simbata noapte ne ducem la Inviere cu totii – sintem 21 de veri si veriosare – si aproape toti sintem cu bunica la slujba de Inviere…

    citeam noptile trecute (Campbell, ce altceva?) despre simboluri… Invierea e unul dintre cele mai frumoase – daca nu chiar cel mai frumos si mai incurajator simbol pe care nu l-a daruit Crestinatatea.

    Iana 9 aprilie 2009 17:40 Răspunde
  • da iana…am uitat varul alb…in bucataria mica si pe copacii de pe drum…iris zicei ceva de provincie…eu mama sunt chiar de la tara (ma rog…nascuta si crescuta dupa 5 ani la oras ) si tot mi-am gasit locul pe blog…ca aici e vorba de suflet nu de locul nostru in societate (a asta bolnava oricum…asa ca nu inteleg pe multi din cauza ca le pasa asa de mult…de ea, societatea…ar trebui sa ne pese de noi…oamenii)na…am crezut ca am scapat de limbarita…dar se pare ca nu…asa ca…ppe curand.

    meninne 9 aprilie 2009 17:49 Răspunde
  • meninne pentru mine pastele e o intreaga saptamana neagra. dupa Lumina Floriilor, pe care eu o consider nu onomastica celor cu nume de floare ci Intrarea lui Iisus in Ierusalim, pentru mine este saptamana neagra a Patimilor. nu vin sa reamintesc nimanui semnificatia deniilor, a prohodului, a tuturor zilelor din aceasta saptamana, pentru ca le stiti. vin sa va spun ca nici macar nu merg la biserica in aceste zile. si nici nu tin post.
    meninne eu stiu ca in Vinerea Neagra nu se gateste, nu se curata, nu se face treaba prin gospodarie.. povestea cu ouale rosii este ca in sambata de dupa rastignire Maria Magdalena a dus un cos de oua la crucea Mantuitorului si sangele lui s-a prelins… dar traditia la noi este ca ouale se fac… joia. 🙂
    cand eram copil primeam in fiecare an hainute noi de la iepuras si dulciuri. mi-amintesc si acum pantofiorii mei de lac nemtesti, alb cu rosu.
    dar sarbatoarea mea de Paste incepe in noaptea Invierii, acum, ca om matur, cand merg cu fratele meu (da, este partea mea de sarbatoare pe care o impart numai cu fratele meu) pe jos la biserica sa luam Lumina si s-o ducem bunicilor care nu mai sunt, la mormintele lor.
    strabatem orasul pe jos cu luminile aprinse, doar ca sa ducem Lumina… iar in cimitire e plin de oameni care plang.
    apoi ne intoarcem la casele noastre si vegheati de Lumina ciocnim primul ou…

    iris… si eu mai spun uneori celor din capitala ca sunt o fata simpla de la tara… si sunt mandra de asta, chiar daca tara mea inseamna… brasov.

    pisica 9 aprilie 2009 18:32 Răspunde
  • iris,
    citez pe omul meu acum: „ala care isi inchipuie ca jigneste spunindu-i altuia „taran” sau „animal” chiar nu stie ce vorbeste” . Taran inseamna asa de frumos si insemana atita bun simt si atita intelepciune adunata, ca „orasenilor” le trebuie multi ani sa ajuga la ele, daca ajung vreodata… iar de la animale daca am vrea sa le vedem cu adevarat am avea de invatat enorm.
    eu nu am amintiri mai frumoase decit satul si ulita si oamenii unde mi-am petrecut copilaria. regret enorm ca fata mea nu va avea parte de asa ceva.

    Iana 9 aprilie 2009 18:55 Răspunde
  • pisica…cand o sa o cunosti pe mama o sa vezi de ce facem noi ouale vinerea 🙂 si o sa inteelgi si de ce sunt eu asa aiurita.

    meninne 9 aprilie 2009 21:10 Răspunde
  • 🙂 te cred pe cuvant si abia astept s-o cunosc pe mama… mi-ai promis o noapte de stele si povesti…

    pisica 9 aprilie 2009 21:57 Răspunde
  • ma intreb ce-o mai fi facind Camelia…cam de multisor n-a mai zis nimic.
    si AncaG tace…
    e foarte liniste

    De Valma 9 aprilie 2009 22:03 Răspunde
  • nu cred ca sunt stele mai frumoase decat cele de la tara de la mama 🙂
    o sa stam pe banca la poarta…cand eram copil era cea mai mare placere…seara dupa cina se adunau vecinii din stanga si dreapta (care normal ca imi erau rude) si isi spuneau povestile, amintirile vietii lor. eu stateam pe scaunel cu gura cascata la minunile lor…imi e asa de dor de oamnii astia; cel putin jumate din ei nu mai sunt (aici cu noi).

    meninne 9 aprilie 2009 22:27 Răspunde
  • Draga Anca G, mi-a scapat!!! asta e, am sperat ca nu vei observa, dar am sperat prost 🙂 Unei persoane ca tine nu avea cum sa-i scape o asemenea eroare 🙂
    Iti multumesc ca mi-ai raspuns, deja imi iau notite si imi pregatesc urmatorii pasi. La teorie am fost intotdeauna de nota 10. Sa vedem cum stam cu practica…

    ela 10 aprilie 2009 14:00 Răspunde
  • acum ca mi-a trecut logoreea…o sa fie liniste si pace pe aici…se pare 🙂

    sa aveti cu totii pace (our host included). si sa ne auzim…curand.

    meninne 10 aprilie 2009 18:22 Răspunde
  • va salut pe toti.
    iar celor care petrec Vinerea neagra pe alte continente sau in alte tari… sa va lumineze Dumnezeu calea.
    ancag?
    dea valma?
    andrei?
    leutzul felice?
    simona?
    amalia? va trimit iepurii, sa va caute…
    de meninne nu intreb… stiu.

    pisica 10 aprilie 2009 22:25 Răspunde
  • pisica,

    eu sunt pe-aici, printre muzici, flori, ginduri…

    Dea Valma 10 aprilie 2009 22:44 Răspunde
  • Simona Catrina, a scris „„Esti ………. gol“, i-am spus, inspaimantata de fiinta in preajma careia mi-era deja frica sa adorm sau sa intorc capul in partea cealalta. A zambit cu o pace si-o satisfactie care mi-au demonstrat ca stratagema ei daduse roade zemoase si dulci.”
    Si uite asa a mai trecut pe la noi;
    Si ne-a reamintit ca,
    „Mesajele voastre (ale noastre n.r.) matasoase si profunde mi-aduc aminte de virste si idei la care aproape ca renuntasem, dintr-o spaima prost inteleasa. Voi imi redati, ca de obicei, fortele si glasul. Si plinsul si risul deopotriva. Ceva din mine e definitiv al vostru.”
    Ne-am linistit e cu noi, din 22 !

    Timisara ’89 – Chisinau 2009 !!!!!!!!!!!

    Valin 10 aprilie 2009 22:47 Răspunde
  • Valin,

    esti prea subtil pentru ora asta…eu nu intelegnimic.
    e adevarat ca sunt rupta complet de realitate, nu am tv si nici nu ma omor sa citesc ziarele…
    stiu de chisinau, de acum citeva ziel
    ma apuc sa citesc ceva ziare sa vad ce s-a mai intimplat astazi.

    Dea Valma 10 aprilie 2009 22:53 Răspunde
  • Ora la care inca lucrez si maninc si litere.
    Am citat din Simona Catrina si de dor si din respect sa nu o tulbur, doar sa „mai fie aici” nu am nlocuit-o cu un surogat caci sunt scrierile ei si eu asa fac, atunci cind nu mai am ce citi, reiau; sa ma fi vazut cu o carte a ei in mina stinga si cu o carte a lui Alice in dreapta, citind din amindoua (Alice i se adreseaza Simonei deseori in scrierile sale, si avind-o alaturi (in carte macar) e ca si cum i-ar raspunde; e oarecum ca un teatru, mi-e greu sa-ti explic acum); din pacate din presa nu prea aflam. Ma deranjaza ca CNN nu a dat absolut nimic din ce e la Chisinau, asta dovedeste ca nimic nu e nou sub soare si ca cei de acolo nu au prea mari sanse de schimbare, of; tu stii cum era pina in ’89 si la „revolutie” ?
    Nimic nu se face fara ca cei mari sa stie.

    Valin 10 aprilie 2009 23:12 Răspunde
  • Valin ,
    nimic sau aproape nimic… daca n-ar fi fost ziarele din Romania , si citeva rinduri pe un site al BBC nu stia nimeni. Deci… nici o sansa pentru ei… si asta e nedrept.

    Iana 10 aprilie 2009 23:29 Răspunde
  • si mie imi e dor de simona…
    e pacat de ce se petrece la chisinau…ca si dealtfel in multe locuri de pe pamantul nostru…imi e si ciuda…de multe ori daca ma gandesc asa la scala mare…fizic vorbind, noi oamenii de rand…nu contam…sunt o mana de oameni bogati care conduc lumeas asta si fac numai ce vor ei=numai prostii!
    am vaazut aseara „the day the earth stood still”…slabut dar imi place keanu reeves 🙂 ei…pt cine nu stie (scuze ca dau in vileag) ideea filmului e ca vin extraterestrii sa distruga oamenii pt ca pamantul este o planeta importanta deoarece poate oferii un mediu prielnic vietii …si oamenii astia distrug tot…inclusiv pe ei…vor sa scape toate speciile dar sa distruga pameni. ei…si tipa asta trebuie sa il convinga pe keanu …ca meritam sa nu fim distrusi…ca o sa ne schimbam…si il convinge…hhhmmmm! eu zic ca pamantul asta e prea bun cu noi, ca d-zeu e prea bun cu noi ca ne rabda de atatea mii de ani…numai mizerie e in jur…DAAAAAAA…suntem capabili de lucruri marete, de sentimente nobile…si multi dintre noi incercam mai mult sau mai putin sa fim OAMENI…dar sunt atatia in jur care nu stiu ce e aia si nici nu ii intereseaza. iubesc oamenii…dar adevarul e ca numai o parte din omenire merita salvata…

    meninne 11 aprilie 2009 0:11 Răspunde
  • nu ma stirniti cu discutii din astea despre Revolutia din ’89 si despre cit de regizata a fost…
    acum vreo 7 ani am vazut in Olanda un documentar despre Revolutie, despre cum au fost „recrutati” cei din Romania, personalitatile care au participat la revolutie…despre cum s-a ajuns la concluzia ca „trebuie” varsare de singe (caci revolta de la Brasov, care fusese fara singe, fusese reprimata…)
    eu m-am cutremurat atunci.
    si pe parcurs am mai inteles multe: si cum a decurs razboiul din Iugoslvia, si cit de „salvatoare” e Banca Mondiala acolo unde intervine…
    nici nu mai vreau sa ma gindesc, sa relizez ca viata fiecaruia e regizata de undeva, dar nu de acolo de sus, unde zic unii ca „acolo sus cineva ne iubeste si are grija de noi”…

    Dea Valma 11 aprilie 2009 0:12 Răspunde
  • buna dimineata.
    o sambata a pastelui minunata pentru cei care la noapte vor trai lumina Invierii, o sambata de dinaintea intrarii Domnului in Ierusalim cat mai frumoasa pentru ceilalti.

    eu nu voi spune nimic nici despre noiembrie 87 si nici despre decembrie 89… eu le-am trait. eram naiva si credeam ca depinde de noi… dar as fi putut sa nu mai fiu….
    si ma tem ca nu cumva tinerii acestia de la chisinau sa nu traiasca exact acelasi amar al sacrificiului fara rost, al sforilor trase de altii, la capatul carora curge sange nevinovat.
    zile bune sa aveti, orice veti face.

    pisica 11 aprilie 2009 10:42 Răspunde
  • buna dimineata va spun si eu,
    de aici din rotterdam, si imi beau cafeaua impreuna cu voi.
    vremea se anunta senina, si am planuri mari, o carte groasa, si multe salcii pe malul canalului de sub fereastra mea, si o patura impachetata, gata pregatita…
    intii deretic un pic prin casuta mea de licrici (avantajul la casuta mica e ca se face curatenie imediat), apoi imi procur si eu ceva merinde pentru w/e asta lung (luni e liber) si apoi fac numai ce-mi place. probabil va trebui intii sa-mi inchid telefonul, dar se rezolva 🙂
    va imbratisez cu drag

    Dea Valma 11 aprilie 2009 11:22 Răspunde
  • zii buna va urez si eu din padurea mea…aseara au fost tornade pe aici…noi am scapat cu bine, ca deobicei.
    va imbratisez…

    meninne 11 aprilie 2009 15:48 Răspunde
  • mi-am umplut casuta de lalele! ne planificat, le-am primit cadou de la o florareasa…patru buchete de lalele: doua mov, unul rosu, si unul satirat (portocaliu cu rosu).
    asa mi-a umplut sufletul de bucurie! si normal am fost si mi-am cumparat si vaze.
    dar bucuria mea nu a durat, dupa ce mi-am pus florile in vaze mi-am verificat emailul…am ajuns sa primesc emailuri de la soacra, care imi cere sa ii las baiatul in pace! vai de capul meu ce-am ajuns!

    Dea Valma 11 aprilie 2009 16:34 Răspunde
  • „Raul din tine, din celalalt, din lume trebuie inteles si iertat”-Constantin Noica
    Daca puteti ,iertati si impacati-va chiar si cu cei ce raul vi l-au facut sau dorit! Multa liniste si multa lumina va doresc, voua, suflete dragi! Sa va aduca iepurasul cadouri frumoase, pufoase, dulci…Cu aroma de sarbatoare! Celor cu nume de floare, la multi ani!
    Oriunde v-ati afla prieteni, sa va fie cald si bine!
    Va imbratisez!
    Sarutari de maini parintilor, bunicilor!

    corina 11 aprilie 2009 17:19 Răspunde
  • dea valma lasa tristetile tu bucura-te de dar… cine primeste flori e om bun.
    corina iti multumesc pentru gandul bun, pentru urarea de maine… si tu sa ai tot ce iti doresti.

    pisica 11 aprilie 2009 18:36 Răspunde
  • chiar asa Camelia pisica, la multi pentru floarea din tine..si azi si miine si toata viata, sa ne traiesti si sa fii bucuroasa, ca mie imi esti o bucurie!

    Dea Valma 11 aprilie 2009 18:41 Răspunde
  • 🙂 multumesc mult. si eu ma bucur de tine si te port in gand. si nu am uitat ca in iunie vom fi in aceeasi barcuta in care am fost cu Alice.

    pisica 11 aprilie 2009 18:46 Răspunde
  • lamureste-ma si pe mine: ce intilnire e miine? ce lansare de carte?
    cu toate pb de pe capul meu nu prea am mai avutvreme sa mai arunc un ochi si pe pagina la Alice

    Dea Valma 11 aprilie 2009 18:50 Răspunde
  • se lanseaza cartea pentru care au scris toate cititoarele- scriitoare tango… si se aduna toate fetele care pot merge acolo: corina din elvetia, alyce, pisi ro, anna, ema, rosanne, cristina bizu multe, toate fetele din bucuresti. la ionut pe blog gasesti coperta cartii… si tot acolo mi se pare ca sunt detalii pentru cele care vor sa achizitioneze cartea dar nu sunt in tara.

    pisica 11 aprilie 2009 19:14 Răspunde
  • merci frumos. imi bag atunci si eu nasul la ionut…

    Dea Valma 11 aprilie 2009 19:33 Răspunde
  • cele mai frumoase iubiri se cheama… daca nu maine seara, dar saptamana viitoare o sa am si eu cartea. 🙂 si o sa-ti povestesc mai multe

    pisica 11 aprilie 2009 19:40 Răspunde
  • am vazut coperta! am descifrat acolo si numele tau! cred ca trebuie sa te treaca fiorii cind ai sa deschzi carte, trebuie sa fie un sentiment foarte frumos, sa fie numele tau pe coperta unei carti.
    intr-o zi o sa fie si numele meu acolo.

    Dea Valma 11 aprilie 2009 19:45 Răspunde
  • acum ma gandeam ca nu stiu ce-am facut cu adresa ta de mail ca nu o am salvata.
    da, este si numele meu, dar eu nu am scris nimic pentru carte. este un dar de la Alice, un dar pentru care nu am facut nimic…si e cu atat mai tulburator…

    pisica 11 aprilie 2009 19:48 Răspunde
  • eu ti-am raspuns pe mail, ca sa poti sa salvezi adresa.

    Dea Valma 11 aprilie 2009 19:57 Răspunde
  • da, o aveam salvata, dar ochii mei se uitau in alta parte 🙂
    e obosita pisica, e obosita…

    pisica 11 aprilie 2009 20:28 Răspunde
  • Trec pe-aici ca o cometa nebuna, voiam sa va sarut pe toti, sa va spun ca va multumesc pentru savoarea, tristetea frumoasa si tilcul povestilor voastre de viata. Si sa va promit ca-mi adun, la rindul meu, toate mintile si lacrimile si ma trezesc, renasc din agitata mea mutenie, revin curind, resetez tot!!! Sunteti absolut magnifici… Va multumesc mult, mult, mult…

    simona 12 aprilie 2009 5:44 Răspunde
  • simona… noi iti multumim.
    si eu iti trimit un zambet de camelie, un zambet de pisica, un crampei de suflet ca semn de multumire si de drag…
    tuturor… o zi cu salcii in brate si in suflete pentru cei care sarbatoresc Intrarea lui Iisus in Ierusalim, o sarbatoare pascala plina de lumina pentru cei care sarbatoresc Invierea Mantuitoriului, o zi plina de flori pentru cei care isi sarbatoresc apropiatii cu nume de floare sau sunt ei insisi Flori pe sufletele celor dragi.

    pisica 12 aprilie 2009 9:25 Răspunde
  • Camelia pisica,
    inca o data La multi ani, si sa ai o zi plina de flori si frumusete.

    La multi ani si pentru tine, Camelia care taci…
    si pentru toate florile

    Dea Valma 12 aprilie 2009 9:48 Răspunde
  • si tu licurici sa ai o zi buna si frumoasa ca tine. o lalea, cea mai frumoasa, dintre toate cele care iti zambesc in casuta ta iti va sopti bucuria si multumirea ca imi esti, olandeza pe suflet fara de care nu as sti sa zambesc acum.

    la multi ani tiza mea tacuta despre care nu mai stim nimic de atata vreme..

    pisica 12 aprilie 2009 10:13 Răspunde
  • simona…mie (ca dealtfel mai tot timpul) mi-a luat pisica vorba din gura 🙂
    noi iti multumim….daca nu erai TU, noi „magnificii” nu ne-am fi adunat, nu ne-am fi gasit…eu nu mi-as fi gasit sora geamana pierduta prin lume…ma rog…aia pierduta cred ca eram eu.
    la multi ani florilor!
    multumesc pisica pentru ca imi esti!
    sa aveti cu totii pace.

    meninne 12 aprilie 2009 16:03 Răspunde
  • meninne, meninne… iti aduc salcii in suflet de la biserica sufletului meu, iti aduc tort cu fructe si frisca, iti aduc dorul meu de tine. si iti jur, sora mea buna, mai buna decat mine, ca voi fi mereu aici, la revarsatul viselor, la chemarea ta abia soptita. mi-e definitiv si inrevocabil sufletul daruit tie si mi-e bine asa.

    pisica 12 aprilie 2009 16:06 Răspunde
  • pisica, pisica…ma stii…eu nu iti pot spune cuvinte frumoase…in afara de un „of of si-un cartof” imi e greu sa scriu altceva, dar tu stii bine ce simt. sufletul tau o sa fie la cald si bine in palmele mele si cand nu o sa ti-l tin in palme o sa il pun acolo unde ii este locul, in inima mea, alaturi de sufletul meu. stii bine cat sunt de ranita, chiar daca nu ma arat, chiar daca sunt bine (comparativ cu altii)…ranile mi se vindeca ca printr-o minune …imi e frica dar stiu ca acum este altfel. tu esti altfel.stiu cine imi esti si ma bucur, si ii multumesc la d-zeu ca mi te-a trimis. nu sunt mai buna decat tine…nu sunt mai buna decat nimeni, dar am primit franturi de lumina in dar si am simtit ce inseamna sa fii iubit de bunul d-zeu…de asta nu mai am indoieli in privinta lui…si de atunci totul este mai simplu, dar tot un biet om sunt…un om norocos…dar tot un om, cu toate bune si rele pe care le avem in suflet.

    meninne 12 aprilie 2009 17:40 Răspunde
  • La ceas tirziu, insa fara sa va fi uitat, vin si va spun acum tuturor, rusinat de frumusetea voastra, La multi ani florilor, sa aveti parte de tot ce va trebuie si de tot ce va doriti !
    Domnul fie cu voi.

    Valin 12 aprilie 2009 20:30 Răspunde
  • Dargilor, frumoÅŸilor, mulÅ£umesc de urări pentru Florii! Am tăcut o vreme pentru că am fost într-un mic concediu aÅŸa-zis de studii ÅŸi, cum vă mai spuneam, nu am internet acasă. MicuÅ£ul concediu a fost extraordinar: am studiat ceva mai puÅ£in, dar m-am răsfăţat punându-mi ordine în grădina de flori, în toate cotloanele casei… M-am bucurat de soare ÅŸi de prezenÅ£a pruncului meu, pe care nu l-am putut duce la grădiniţă vreo lună din cauză de stafilococ ÅŸi streptococ, dar l-am Å£inut la joacă ÅŸi să mă ajute la treburi, ceea ce-l bucură foarte tare. M-am încărcat cu incredibil de multă energie pozitivă, ceea ce mi-e de folos pentru a o contracara pe cea negativă, de la serviciu, ÅŸi a mă ajuta să aÅŸtept ÅŸi să primesc, mai apoi, cum se cuvine, Lumina sfintei ÃŽNVIERI!… ÃŽmi pare tare rău că nuam putut ajunge la BucureÅŸti, la lansare, dar cartea asta – ÅŸi, în general, prezenÅ£a voastră încuvântată în viaÅ£a mea! – sunt un cadou deosebit, de fiecare zi, ÅŸi nu doar de Florii!
    Mai vorbim săptămâna asta, dar vă pup oricum, cu toate florile şi primăvara luminoasă din Ardeal!

    Camelia 13 aprilie 2009 9:01 Răspunde
  • …ÅŸi vreau ÅŸi eu vreo 5 cărÅ£i!

    Camelia 13 aprilie 2009 11:00 Răspunde
  • dragele mele, bunele mele… multumesc tuturor celor de aici din casa simonei care mi-au scris pe cartea noastra.
    sa aveti o saptamana buna si sa ma iertati ca va voi lipsi motivat de ghemele mele.
    da, acelesai motive traditionale denumite pregatiri pentru sarbatoarea ce vine.
    pregatiri de casa, dar si de suflet.

    pisica 13 aprilie 2009 18:30 Răspunde
  • Va multumesc pt urari tuturor si va doresc la randul meu fericire,sanatate si toate dorintele sa vi se indeplineasca!
    Draga SImona,iti simt lipsa,vreau sa mai citesc o noua postare! Ma alin citind articolele din revista dar nu-mi sunt de ajuns.Te vreau aici cu noi,stiu ca ne citesti,ca esti cu gandul la suffletele dragi care iti scriu,dar poate gasesti un moment sa ne mai incanti cu gandurile,cu o bservatiile tale atat de pretioase pt noi.Te imbratisez !

    florentinamurgoci 13 aprilie 2009 19:32 Răspunde
  • Buna ziua

    Multam” fain celor ce mi-au raspuns si mie, va citesc cu multaaaaaaaa multa placere, va admir pentru rabdarea si maiestria cu care va aratati aici sufletele pline de frumusetea experientei proprii si nu numai : Valin, Dea Valma ,Meninne, AncaG, Pisica, Corina, Camelia…………..am vazut numele voastre pe o superba coperta de capodopera pe care abia astept sa o savurez.
    Mi-e dor mult de Simona Catrina minunata noastra gazda. In rest va doresc o saptamina plina de binecuvantare , har si spor in toate.
    Cu mult drag si respect pentru voi toti , Iris provinciala.

    iris 14 aprilie 2009 10:42 Răspunde
  • iris, esti o dulce ca tot multumesti ca iti vezi numele pe blog, crede-ma…asa simteam si eu la inceput…si acum ma bucur la fel de mult cand imi scrie cineva (deobicei pisica mea draga, simona, ancag, dea valma sau valin…sper din sufelt ca sunteti bien cu totii)…si repect, poate nu e cinstit ca de mult eori vorbesc cu ei, le spun numele…dar deobicei am ceva sa le spun numai lor in rest…chiar ca vorbesc cu toata lumea de pe blog, piticii mei de pe creier cum va numesc eu cu drag. si iris…sa te uiti bine, dar numele meu nu este pe coperta, vezi tu…daca pot sa vorbes deschis despre multe, despre iubirile mele imi este cel mai greu sa vorbesc…

    semnez si eu…si mie imi e dor de simona.

    pisica, imbratisari speciale…in cursul saptapmanii sunt tare tare tare ocupata…imi adun gandurile mai greu din cauza ca fac 1000 de lucruri in acelasi timp…sa ai grija de tine.

    bine ai revenit camelia.

    meninne 14 aprilie 2009 14:29 Răspunde
  • Spor la treaba, meninne, saptamana aceasta chiar este mai grea pentru crestinii ortodocsi asa ca si tu cu multiplele treburi , sarcini pe care le ai de dus la bun sfirsit te inscrii in cursul lucrurilor ; chiar daca nu apare numele pe frumoasa coperta si in cuprinsul cartii , daca scrii aici eu tot am sa citesc si in continuare
    Spor la treaba tuturor si la scris

    iris 14 aprilie 2009 16:01 Răspunde
  • Bine v-am gasit! Este prima data cand postez pe blogul Simonei, desi o citesc si o admir de ani buni!
    Pentru Simona: te citesc si recitesc ori de cate ori plang prea mult dupa vreun „el”, ori de cate ori ma simt prea stearsa pentru vreun „el”, ori de cate ori vreau prea mult de la mine!
    Este atat de real scrisul tau, ca pe mine ma aduce de-a dreptul cu picioarele pe pamant.

    Pentru Anca G: mi-ai placut la nebunie! Te invit la o cafea, cand ai timp si chef! Si o luam si pe Tania, daca vrei!

    Seara buna tuturor!

    Alina A. 14 aprilie 2009 21:18 Răspunde
  • va spun doar sa aveti o seara buna. pe fuga. alerg dupa gheme cam tot vreo mie, asa cum are meninne treburile.
    iris, un zambet special pentru tine. si o completare… meninne a trecut deja prin Miracolul Invierii… acum e in Saptamana Luminata la ei in atlanta… dar la ce suflet bun are ne lumineaza ea permanent.
    d-na florentina murgoci… multumesc de povestea din carte si de gandul dvs. sunteti desebita.

    simona si mie mi-e dor, dar cu repetitie spun acelasi lucru: din martie, de cand mi-a povestit Alice de munca ta si truda ta si zbaterile tale… doar astept cuminte pe margine (da, stau in coada mea neagra) si ma rog sa iti fie bine.
    ca si voua, tuturor celor de aici.

    pisica 14 aprilie 2009 21:33 Răspunde
  • iris, nu o asculta pe pisica…am zis si o sa repet pana in panzele albe, nu sunt mai buna, mai breaza…dar asta e pisica mea draga…ea vede numai partea mea buna 🙂

    la mine e seara…imi e dor de voi…dea valma esti bine, mai bine?
    unde a disparut andrei? valin…ce le faci dom’ne la barbatii astia…una doua dispar toti de pe aici, numai tu ramai.

    simona, eu nici nu indraznesc sa intuiesc truda si zbaterele de care vorbeste pisica, dar asta nu inseamna ca nu imi e dor de scrisul tau, de tine. sa ai putere, sa ai pace.

    sa aveti cu totii pace.

    meninne 15 aprilie 2009 4:16 Răspunde
  • Alina A., bine-ai venit aici, cu noi, unde „noi” e cam obraznic din parte-mi, din moment ce am tacut mult. Dar am citit ce-ati scris voi si mi-a fost bine.
    Florentina, Iris, ma simt vinovata si va multumesc, in egala masura. Chiar acum am sa scriu ceva…
    Va sarut pe toti, va multumesc…

    simona 15 aprilie 2009 6:11 Răspunde
  • 🙂 ah ! de unde imi cumpar eu la ora asta niste prune?! sau astept toamna sa-mi treaca depresia ?

    buna de tot ideea lui teo. iti multumesc simona ca ai mentionat-o aici ! 🙂

    felicitari /! stau in umbra si te citesc … cu drag! 🙂

    doi_ochi_caprui 15 aprilie 2009 11:09 Răspunde
  • Alina A, draga mea, ti-am raspuns la ultimul post al Simonei 🙂
    Si va pup tot toate (toti – Valin, dragule!)

    Anca G 15 aprilie 2009 11:31 Răspunde
  • Buna ziua

    Spor la treaba, multumesc frumos pentru lamuriri Pisicii ; raman datoare pentru ca mi s-a facut lumina adica abia acum stiu si eu ca unii oameni trudesc pe taramuri indepartate. Spor mult la treburile voastre, multumiri pisicutei pentru zimbet si pentru explicatiune ; asteptam pe Simona ….. eu am nevoie de povestile voastre ca sa imi bandajez mereu ranile mele.

    iris 15 aprilie 2009 11:34 Răspunde
  • iris…asta e si ideea…ne-am adunat aici cu totii betejiti… e greu sa fii bine in lumea asta ciudata atunci cand …ai inca un suflet curat de copil. dar mai avem si momente cand ne este bine…si impartim pe toate, si bune si rele…sa aveti spor, sa aveti pace.
    pisica imi e dor de tine!

    meninne 15 aprilie 2009 13:40 Răspunde
  • Doi_Ochi_Caprui, bine-ai venit, iti multumesc, draga mea… Ma bucur ca regasesti, in rindurile mele, spectacolul realitatii… Te mai astept!

    simona 16 aprilie 2009 10:35 Răspunde
  • Iti doresc, draga Simona, Paste fericit!

    Simona Radoi 18 aprilie 2009 17:36 Răspunde
  • Simona, dupa cum observi, ma cheama Dorian, am ajuns pe blogul tau pentru ca mi s-a sugerat de o prietena a ta care te descrie desteapta. Si ca scrii bine. De fapt n-a folosit cuvantul prietena, ci fosta colega de facultate. Nu stiu ce legatura are asta cu mine, destept ar trebui sa fiu, avand creierul intreg, plus circumvolutiunile aferente (le au si prostii, oricum, doar ceva mai imaculate). Inteleg ca suntem de doua ori concetateni, odata romani si altadata canadieni, ma tot gandeam daca sa-ti las un mesaj sau mai bine nu, sau mai bine da, sa afli si tu de existenta mea asa cum am aflat eu de a ta fara sa intreb pe nimeni.
    Am citit intr-un articol al tau ca pomenesti de publicatia Acasa si imi amintesc, da, am citit-o si eu de cate ori a ajuns la biserica romaneasca din Edmonton sau la magazinul romanesc. In alt articol am gasit o cunostinta comuna, Ionut Banuta, am fost impreuna intr-o excursie prin Europa, o conventie SF, nu vreau sa vin cu detalii.
    Initial m-am gandit sa trec fara sa las urme, nu duci lipsa de interventii sub articole, apoi m-am razgandit, fiind in euforia unei vizite „acasa”. Pana la urma, m-am gandit (iar m-am gandit, dovada ca ar trebui sa fiu destept, desi nu cred ca pentru asta m-a trimis fosta ta colega pe blogul tau), m-am gandit, daca tot am citit cate ceva, sa-ti las cateva cuvinte. Nu mi-am putut face o impresie generala, n-am reusit sa citesc tot, doar cateva articole.
    Am ramas cu sentimentul ca barbatii sunt o rasa umanoida, cel putin din punctul tau de vedere, umflata, plini de osanza, obsedati sexuali, scerelati si cate si mai cate, ingamfati, inutili in cele mai multe cazuri si cate si mai cate. Prosti, furnicosi, jucarii, ticalosi si cate si mai cate. Ca o aversa de ploaie.
    Doar o impresie, desigur, a ramas suficient material sa mi-o schimb.
    Altfel sunt bine. In legatura cu articolul de fata voiam sa-ti spun ceva, poate am pierdut firul luandu-ma cu vorba. Era in legatura cu asteptarea unei iubiri. Nu ca as fi expert, am citit doar undeva si-mi pare rau ca nu pot cita sursa, scria ca iubirea daca o astepti, o astepti mult si bine, nu va veni niciodata, probabil. Trebuie sa o preintampini. Sa investesti in ea si ca singura investitie in iubire e tot iubirea. Ori ceva asemanator. Cam atat.

    Dorian Duma 22 aprilie 2009 8:51 Răspunde
  • E bine sa fii barbat!
    Episodul 1
    1.- Iti pastrezi buna dispozitie toata luna.
    2.- Mecanicii nu te fac prost.
    3.- Nu cari peste tot o geanta plina de rahaturi.
    4.- Nu esti furat la coafor.
    5.- Ti-e perpendicular daca nimeni nu observa noua ta freza.
    6.- La interviu pentru un job corpul tau nu conteaza.
    7.- Daca esti criticat la munca, nu gindesti ca toti te urasc in secret.
    8.- Nici-unu dintre colegii tai n-are capacitatea de a te face sa plingi.
    9.- Lenjeria intima te costa 500 in loc de 5.000.
    10.- Trei perechi de pantofi sunt destui.

    Valin 30 aprilie 2009 17:20 Răspunde
  • valin, valin… zici tu ca e bine?
    :))))

    pisica 30 aprilie 2009 18:23 Răspunde
  • Buna la toata lumea.
    Simona, draga mea, undeva departe (geografic numai) te astept cu noutati…
    Maine va fi din nou simbata si-ti doresc sa zimbesti.
    Cu drag , Rose

    rose-dubai 12 iunie 2009 16:28 Răspunde
  • „Sa caut tratament? Sa ramin nebuna pina la sfirsitul vietii?”
    Fara legatura cu raspunsul meu la intrebarile astea, mi-ar place sa stiu ce ai raspunde sau ce ai raspuns tu la ele, Simona, draga…
    Oricum ma bucur ca ai ales sa scrii ce scrii.

    Maria 20 iunie 2010 8:04 Răspunde

Lasă un răspuns la amalia Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title