Va astept la o seara vieneza si indragostita!

Dragii mei, vineri, 28 octombrie, incepand cu ora 19, va astept la Hilton Athenee Palace, sala Le Diplomate, impreuna cu Alice Nastase Buciuta si intreaga echipa a revistei – si multi alti invitati interesanti, celebri, incantatori – la un eveniment romantic, relaxat, organizat de Tango si de sponsorul nostru, Flyniki – o seara vieneza dedicata dragostei, romantismului, destinatiilor superbe de vacanta. Un cocktail reconfortant, intr-o vineri seara in care incheiem o saptamana si deschidem o cutie cu visuri.

Nu exista niciun dress-code rigid, imbracati-va asa cum va simtiti bine, de exemplu in tinuta de zi – voi decideti!

Astept confirmari aici, pe blog, sau pe e-mail (simona@revistatango.ro), sper sa fiti alaturi de noi – gasiti alte detalii in invitatia de mai jos. Va asteptam cu tot dragul in povestea noastra vieneza, luati-va cu voi amintirile, iubirea, speranta!

Povesti cu happy-(week)end

Cand eram studenta si mergeam cu trenul in nestire, ma uitam la sarmele cocosate de rufe, din curtile oamenilor, pe la Bucuresti, Chitila, Buftea, Darza, Peris, Scrovistea, Crivina, Prahova, Brazi, Ploiesti, Valea Calugareasca, Cricov, Inotesti, Mizil, Buzau. Dupa hainele pe care le labartau pe franghii, la uscat, intelegeam ce fel de viata au.  Nu numai saraca sau bogata, ci si desteapta sau proasta. Intelegeam, din dispunerea si procentajele si culorile hainelor, cati copii mici si mari aveau, cine era tartorul clanului, cine facea scandal mai mult si cine smotruia mai putin.

Intr-o vreme, ma uitam si la balcoanele oamenilor, inventariam rapid uneltele nefericirii conjugale, lipsa de gratie a hainelor intinse – blazat si dramatic – sa se usuce, scarile duble, perdelele trase peste (sau de pe) geamuri, vopseaua sarita, vopseaua impecabila, fericirea obraznica, suferinta cuminte.

Si, mai nou, fiindca nu ghicesc ocult, ci ghicesc in viata din vitrina omului, cunosc standardul de exuberanta dupa weekend-uri. Nu-ti trebuie cesti de cafea intoarse cu fundu-n sus si nici carti de ghicit, nici palme cu linii si noroace adanci. Poti sti ce fel de viata cara dupa el un om, daca asisti (din umbra sau pe fata) la viata lui de weekend.

Nu stiu daca toti cei care sunt departe de Internet azi se afla in locuri molcom invidiabile de catre ceilalti sau, pur si simplu, nu intra pe forumuri si bloguri tocmai pentru a nu crea senzatia dezolanta de timp steril, cu neputinta de umplut si rontait in alt mod. Eu, persoana de fata, ma exclud elegant, tocesc premisa ca, daca e blogul meu, se cheama ca azi am program administrativ, deci ma prefac suav ca stau aici intre doua picaturi de pauze, intre doua oceane de fericire enervant de revarsata.

Cine se uita la noi din afara va deschide gura sa spuna ca n-avem vieti, ca in timp ce altii rascoc gratare la iarba prazulie, noi tacanim intr-o tastatura, ca intr-un ritual de scuturare a Lampii lui Aladin. Poate apare ceva. Dar Duhul Fermecat nu lucreaza duminica.

Azi am fost la un mall, in cel mai frivol si frumos pas posibil, asa cum imi permitea sontacaiala conjuncturala (ma doare un picior, am facut o boacana). Sclipiciul firmos m-a facut un om mai bun, mai intelegator si generos cu slabiciunile comerciale ale parvenitilor si majoretelor patriei. A fost bine, fantanile arteziene scuipau energie si parfum acvatic, oamenii care nu-si uitasera vietile acasa se sarutau pe scara rulanta (cum am vazut noi in filmuletul ucigas postat de Alina Grozea pe blogul ei), premiantele trageau de pachete umflate de cumparaturi trivial de cool si moderne.

E sambata seara si nici n-am curaj sa va intreb ce faceti acum.

Teacher, leave the kids alone!

In America de Nord, profesorii sint cei care le vorbesc elevilor despre barza, albine, polenizare si erectie. Parintii sint prea ocupati cu divortul si cu tantra.

Strigatul de lupta s-a dat cind fata unui pastor anglican, eleva in Montréal, a venit acasa si i-a spus lui taica-su ca pe ele, la scoala, le-a invatat unde pot face avort fara sa afle parintii. Oficial, o profesoara de sexologie, bine proptita de guvern in cancelaria francofona, le-a adus elevelor material documentar stufos, le-a daruit cu mult drag prezervative aromate, seringi noi de unica folosinta (in caz ca, alaturi de o partida de sex bine patruns, merge si-o garnitura de drog), apoi le-a dezvaluit adresele tuturor clinicilor specializate in musamalizarea pocinoagelor reproducatoare: intreruperi de sarcina fara evidente, fisute, date stivuite-n dosare si alte complicatii de-astea decadente.

Pastorul a venit la scoala cu parul vilvoi si cu-n avocat in cealalta mina. A cerut socoteala si daune oarecum morale. A fost stropit cu apa, apoi cineva a trimis ambulanta inapoi, pentru ca sfintia-sa isi recapatase pulsul intre timp. Dupa care a fost remorcat spre consiliul profesoral, care l-a lamurit ca aceasta lucratura diavoleasca din programa scolara e absolut legala si, ca sa vezi dracia dracului, ptiu, Doamne, iarta-ma, e chiar initiata de guvern (care guvern canadian n-are niciodata destule probleme si, cind nu mai are ce petici printre reglementari, inventeaza proiecte sociologice). In cazul de fata, ouase aceasta idee sa se reduca rata abandonarii copiilor si-a avorturilor empirice. Iar seringile, ca pretutindeni pe fata si pe fundul lumii, erau impartite pentru ca toxicomanii sa nu faca posta seringi folosite, infectate fatalmente cu stim noi ce.

Dar pastorul din povestea noastra a ajuns la concluzia ca avortul efectuat la clinica unde mama si tata n-au acces e adevaratul iad in care-or sa arza toti, nicidecum sida si alte inventii de-ale americanilor. Drept care a construit imediat, cu minuta lui, o organizatie prin care incearca acum sa convinga pina si gravidele de 12 ani sa nasca civilizat si sa depuna pruncul la orfelinat, in cazul in care familia, saracia sau mintea lor moale nu le permit sa-si creasca odraslele.

“We don™t need no education…”

Apogeul balacarelii a survenit pe trotuarul din fata scolii, unde intr-o zi au dat nas in cruce sexologii cu traista plina de adrese conspirative si armata de enoriasi cu pavilioanele urechii mov de furie. Nu se cuvine sa-ti lovesti aproapele, dar cuviosenimea si-a amintit totusi ca bataia e decupata din rai. Cafteala s-a transmis la stiri seara, in prime-time, moment la care am inteles in sfirsit ce-avem in comun noi si francofonii: traim mai cu placere vietile altora decit pe-ale noastre.

Invatamintul nord-american intinde cu consecventa o coarda duioasa: vrea sa demonstreze ca natura nu-i asa de proasta ca noi. Ca, daca o femeie intra-n pubertate la 11 ani, are dreptul civic de a desigila calea catre extaz, cum, unde si cum va dori ea. Ca nici parintii nu mai sint ce-au fost cindva, ca a cam trecut vremea cind oamenii asteptau sa li se rumeneasca mintea inainte de a face sex, prin urmare generatia disperata are nevoie de azil moral.

Primul si cel mai febril demers e asta cu protectia elevilor in fata parintilor. Adolescentii le spun profesorilor cu cine se culca, ce le-a iesit prin diverse locuri dupa ce s-au culcat cu persoana, precum si in cite luni e fatul proiectat accidental. Partea buna a partii proaste e ca, pentru prima data in istorie, elevii abia asteapta sa mearga la scoala, iar parintii abia asteapta sa-i auda, ca pe vremuri, ca-i doare burta si nu vor sa mearga la ore. S-a intors lumea cu fesele-n sus.

De fapt, parintii americani au o singura, acra, matahaloasa revolta: de ce profesorii, care au smanglit va sa zica tot deliciul prieteniei dintre mama si fiica, nu iau in circa lor toate grijile iscate de adolescenti: facturi de carti de credit, bani de colegiu, bani de sutiene-minune, bani de motocicleta cu sa care nu afecteaza testiculele.

In fine, pina la urma mami si tati zic mersi ca au timp sa-si rezolve problemele: scapati de grija cocolosirii emotionale a odorului, babacii capata idei constructive “ divort, tantra-yoga, vegetarianism ziua si carnivorism noaptea, secte optimiste, obezitate, jogging cu catelul, preinfarct, colectare de reciclabile, pensie de la stat, pensie privata, masaj erotic tardiv.