fbpx
„Nu suntem muritori, e clar. Dar suntem niste zei prosti, niste nemuritori care ne-am uitat destinul. (Constantin Noica)“

El Telecomandante

de

Draga jurnalule,

Azi am avut o zi plina, incepand cu autobuzul plin, continuand cu metroul plin si terminand cu sacul plin de la aspirator. Pana azi, n-am stiut ca aspiratorul meu are saci de unica folosinta. L-am cumparat acum doua luni si abia azi s-a inecat. Am tras de el, mi-am rupt o unghie, le-am taiat apoi pe toate. Am vazut sacul de hartie si-am sarit ca arsa, parca gasisem un soarece in el, asa m-am speriat cand am realizat ca n-am saci de schimb.

remote-buddyCa sa uit trauma cu aspiratorul, am deschis un alt aparat electrocasnic drag inimii mele: televizorul. S-a nimerit pe Antena3, ca pe ala il inchisesem cu o noapte-n urma. Acolo, la emisiunea Sinteza Zilei, poliglotul Petre Roman ne povestea (din pacate, in limba romana) o scena suprarealista. Asta se petrecea la ora cand depana amintiri de pe vremea cand era politician si ne explica el cum i-a luat tare pe kuweitieni, acum ‘sprezece ani, cand le-au luat foc alora niste sonde de petrol. „Le-am zis: avem noi un domeniu care voua va crapa buza si care noi suntem buni: stingerea incendiilor!”. Sper din tot sufletul ca le-a spus in limba araba (pe vremea aia, era inca sotul distinsei profe de orientalistica Mioara Roman, poate i-a scris ea pe o copiuta cum se spune), ca in romana nu i-a iesit deloc. In continuare, fostul premier a inceput sa cucucugete mai profund, in cateva cucufonii nostime: „Nu stiu care-i situatia cu Cuba”, „In legatura cu Cuba” si tot asa.

Ca sa scap si sa ma delectez cucucu altceva, m-am napustit la B1TV, ca incepuse emisiunea lui Cristoiu, Ultimul Cuvant. Acolo, la masa cu maestrul, sedea Dan Diaconescu. Uitand ca nu m-am demachiat, m-am frecat la ochi. Nu-mi venea sa cred ca Danut a fost dislocat din postul-tata. Nu-mi venea sa cred nici ce jaf era la ochii mei, cand m-am vazut in oglinda de la baie, dar asta e alta poveste.

Buimaca, am dat pe OTV. Programul digital de la satelit se jura ca acolo e emisiunea Dan Diaconescu in Direct, deci Dan Diaconescu era in direct pe doua posturi, cu doua discursuri total diferite? Nu, evident. La OTV, desi in program era DDD, pe ecran scria Breaking News sau asa ceva, iar ecranul era umplut cu o foaie. Fosta sefa a loteriei (din care vedeam doar vocea) era sa se sufoce explicandu-ne noua, jucatorilor de rand, ce matrapazlacuri face sefu’ asta nou de la loterie.

Pana la urma, am gasit pe sub pat telecomanda pe care o scapasem cand am vazut ca lipsea DDD de la DDD si-am dat pe Kanal D, va implor sa nu ma intrebati de ce, ca habar n-am. Acolo, la emisiunea Cancan TV, era (cine putea sa fie?) Adelina Pestritu, fosta Varciu, care chicotea cu un reporter, il chemase la ea acasa, cu cameraman cu tot. Era un fel de emisiune Casa-si-gradina-tabloida. Reporterul ii umbla pitipoa… vedetei prin dulapuri si scotea de pe-acolo cate-un material publicabil. „Ce-i asta?”, o intreaba el, iar ea ne explica, sa nu murim prosti: „Este un simplu tricou, adica nu e simplu, e impopotonat”. Fortandu-si norocul, reporterul o intreaba pe duduia Pestrita, aratand cu capul catre niste decoratiuni de pe noptiera-i: „Esti fengshuista?”. Se lasa o tacere penibila, timp in care ghiceam ca in ea se dadea o lupta: sa-l pocneasca peste botul obraznic si sa-i spuna „fesuista-i ma-ta” sau sa rada ca proasta-n targ? A optat pentru o varianta de compromis, adica a raspuns: „Da, imi plac foarte mult obiectele Buda!”.

Ca sa nu ma mai cert singura cu televizorul, am schimbat canalul iar, m-am dus pentru prima oara in viata mea pe Trinitas TV, daca tot il platesc. Este, precum probabil doi-trei dintre voi stiu deja, un post religios. Un preot ii dadea interviu unui alt (evident) preot, chiar in fata unui altar. Intervievatul avea emotii sau era afectat de o afectare verbala, ca pronunta „Dumnazau”, nu stiu de ce. Probabil asa este mai elegant acum. Bine, nu cred ca Dumnazau se supara pentru asta, cred ca Dumnazau se supara mai degraba fiindca sfintia-sa popa nu prea punea „pe”-ul la acuzative, adica nu le punea deloc: „ca orice lucru bun care trebuie sa-l ai in interiorul tau”, spre cuvios exemplu. Oricum, parintele avea nevoie de milostenia Domnului in ceea ce priveste cazurile substantivului, ca o mai tranti o data: „Si orgoliosul ii place sa fie laudat”.

De fapt, eu m-am dus pe Trinitas fiindca plesneam de curiozitate sa vad daca postul acesta are publicitate. Cat am zabovit aici (de cand scriu textul asta, n-am schimbat canalul), nu e nici urma de efort de marketing, probabil finantarea apare cu mila Domnului, dupa rugaciuni si cenusi in cap. E drept, ar fi bizar ca, intre doua discursuri teologice cutremuratoare, sa bubuie reclame cu Ciuc, inca una si ma duc sa ma inchin. Sau: Razuieste trei capace de cutii cu lumanari si castiga 1000 de premii in valoare de un acatist citit gratis in biserica, pana la sfarsitul anului! Premiul cel mare: o impartasanie de cinci stele, pentru doua persoane!

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
Categorii:
Uncategorized

Comentarii

  • omg, Simona, tot ce pot sa spun este ca esti absolut incredibila si inepuizabila 🙂 de mult timp nu m-am mai distrat asa citind ceva… felicitari (a mia oara)!!

    DanaO 15 septembrie 2011 23:39 Răspunde
  • Dana, bine ai venit 😀 La randul meu, iti spun ca de mult nu m-am mai crucit asa, holbandu-ma la TV. Multumesc mult!

    Simona Catrina 16 septembrie 2011 0:24 Răspunde
  • Multumesc ptr zambetele pe care mi le smulgi de fiecare data cand imi cad ochii pe cuvantul tau. Te rog, nu te opri.

    miha 16 septembrie 2011 1:37 Răspunde
    • Miha, n-am sa ma opresc niciodata, asta (si) datorita tie… Multumesc! 🙂

      Simona Catrina 16 septembrie 2011 1:38 Răspunde
  • Doamne, draga Simona!

    Ma determini sa trezesc bunatate de casa adormita de rasetele provocate de tine si pe vecinii blajini desigur. :))))
    Esti grozav de plastica si fina in exprimare si gandire!

    Cred ca as vrea o emisiune de tip „The dragons” pe teme TV(romanesti, desigur!) gestionata de tine!;)

    Cu mare drag si admiratie iti transmit o imbratisare calda!

    Nicoleta

    nicoleta 16 septembrie 2011 1:44 Răspunde
    • Nicoleta, draga mea, tocmai dadeam sa ma tolanesc la nani, cand mi-ai redat energia cu mesajul asta… Esti tare draguta, hai ca poate facem un comitet de initiativa 🙂

      Simona Catrina 16 septembrie 2011 1:46 Răspunde
  • Hehehehee…

    Io` cu initiativa stau beton, cu timpul al naibii de prost (caci il gestionez cum spuneam!)…dar in rest…crede-ma, sunt trup si suflet!

    iti urmaresc scrierile inteligent-lingvistice si ideatice! ..iar completarea perfecta cu Alice pe plan emotional-romantic nu ma face decat de accept ca destinele unor fiinte nu-s intamplatoare!

    Let’s do it!

    Nicoleta
    xxx

    nicoleta 16 septembrie 2011 1:53 Răspunde
  • Simona… uite ca nu imi pare rau ca n-am avut timp de butonat telecomenzi in cele 4 zile ( luate cate doua) in care am trecut prin Romania. Mai rau imi pare ca nu ne-am intalnit. Am cumparat Andiamo in Brasov si Tangoul de septembrie pe aeroport, deci ai fost langa mine.
    Esti delicioasa!

    CristinaC 16 septembrie 2011 6:20 Răspunde
  • Nu mi-as fi imaginat ca-mi voi incepe ziua cu hohote de ras …… :)) Esti magnifica ! Te imbratisez cu mult drag !

    Marina 16 septembrie 2011 6:49 Răspunde
  • :)) Delicios articol!

    Păcat că nu e ficţiune, ci realitate şi, astfel, gustul dulce al scrierii se îmbină, inevitabil, cu cel amărui al conştinţei că trăim cu realitatea asta. Şi argumentul cel mai relevant este că posturile despre care vorbeşti au cam cea mai mare audienţă.
    Ai surprins taaare frumos o realitate de zi cu zi! Reflectată la TV, dar care poate fi generalizată-a propos de superficialitate şi valori.

    O zi frumoasă, frumoasă să ai!

    Larisa 16 septembrie 2011 6:53 Răspunde
  • Simona, ia-ti un Zanussi cu recipient din plastic pentru praf si nu mai pui mana pe telecomanda, neam!!! 🙂

    camellia 16 septembrie 2011 7:42 Răspunde
  • simona, mi-ai inveselit ziua, la birou(la cafeaua de dimineata)…am plesnit de ras de dupa monitor :)) caragiale ar fi mandru de tine !

    windy 16 septembrie 2011 7:59 Răspunde
  • M-am inecat de ras si de admiratie! Asa…e! :))

    Alexandra Bohan 16 septembrie 2011 8:37 Răspunde
  • pai zilnic ne crucim la tv…:)….da’…o carticica pe cand ? asteptam cuminti !

    coco 16 septembrie 2011 8:53 Răspunde
  • :))))))

    Simoniq 16 septembrie 2011 11:17 Răspunde
  • HOLY MOLY !!! (rofl)

    Arual 16 septembrie 2011 11:25 Răspunde
  • Coco, confunzi televizorul cu popa ? 🙂
    Alexandra, sper ca stii sa înoti 🙂
    Windy, sper ca te-ai refacut dupa explozie 🙂 De ce „dupa monitor”, n-am inteles. Te ascunzi ? 🙂
    Nicoleta, esti clopotel pt ai tai 🙂
    Miha, asta-i mazochism 🙂 Adica tu o rogi pe Simona sa-ti zmulga zambete ? 🙂 Atentie unde îti cad ochii 🙂
    Simona ! Simona ! Simona ! 🙂 🙂 🙂

    Thomas Man 16 septembrie 2011 11:48 Răspunde
  • Felicitari pentru interviul recent!!!
    Doar ca sunt absolut convinsa ca, cititorii tai te apreciaza si citesc tot ce scrii tu Simona si se bucura de toate postarile tale, indiferent de tonul lor(hazliu sau serios).

    iris40 16 septembrie 2011 12:41 Răspunde
  • Esti nemaipomenita………acum te descopar (prin Alina).Imi place cum scrii si mai ales ma unge pe suflet.Felicitari. Cu respect, Ioana

    Ioana 16 septembrie 2011 12:43 Răspunde
  • Super Simona, m-am amuzat copios! In aprilie a vrut sotul meu sa se uite la un meci de rugby si nu mergea televizorul. Am sunat la mirobolantul furnizor al acestui fantasmagoric serviciu – televiziune digitala si mi-a spus ca a expirat contractul in decembrie si ca de atunci nu mai beneficiez de serviciile lor. Ce, eu n-am vazut ca nu mai vin facturi? Mi-am cerut scuze politicos ca nu m-a anuntat nimeni macar cu o luna inainte de suspendare si am promis ca voi trimite un mail cu o cerere pentru a incheia un contract nou. N-am facut-o nici pana in ziua de azi si pana sa citesc postul tau nici nu ma mai gandisem la asta :))

    goldeneye 16 septembrie 2011 13:34 Răspunde
  • dintr-o fereastra (din aceea pedagogica), multumesc pentru durerea de burta provocata de accesul de ras, inainte de a purcede la baie ca sa constat -si sa incerc sa indepartez (nu de alta, dar se sperie bietii copii)- dezastrul de la ochii dati cu rimel (caruia n-o sa ma obisnuiesc vreodata sa-i spun pe numele de „mascara”)

    Anomis 16 septembrie 2011 13:42 Răspunde
  • Ioana, te înteleg, unsul pe suflet, indiferent de alifii, atrage respectul ca un magnet 🙂 Si acoper-o la loc pe Simona, te rugam 🙂
    Goldeneye, te-ai dat de gol-golutza :), esti o fata politicoasa dar nu-ti tii promisiunile 🙁 Am notat, sa nu ne lasam amagiti de ochiul tau auriu 🙂

    Thomas Man 16 septembrie 2011 13:43 Răspunde
  • Anomis, va sa zica purcezi la baie ? 🙂 Upsssss 🙂
    Deci, daca primesti o durere burta, multumesti ? 🙂
    Simona, vezi ce dezastru-carnaj general provoci cu postarile tale ? 🙂

    Thomas Man 16 septembrie 2011 13:45 Răspunde
  • Pentru astfel de dureri sunt mereu profund recunoscatoare, monsieur Thomas. Plang, de asemenea, cu draga inima, chiar daca asta ma face sa constat, inca o data, ca rimelul meu nu este rezistent la apa- nici macar la aceea dulce-sarata a lacrimilor de ras:)

    Anomis 16 septembrie 2011 14:02 Răspunde
  • Ce tare esti Simona!!!

    Sunt fana ta incepand de azi!
    O plac la fel de mult pe Alice.
    V-am citit cateva carti, iar acum citesc Andiamo. E superba cartea iar tu si Alice formati o pereche… e tot ce-i trebuie sufletului!

    Anca 16 septembrie 2011 14:47 Răspunde
  • multumesc Simona, am ris bine… cred ca stie tot biroul. 🙂

    iana 16 septembrie 2011 15:53 Răspunde
  • Simona, cu fata schimonosita inca de ras, te felicit! Umorul tau intrece cu mult o simpla analiza critica asupra vietii noastre minunate romanesti. Eu am renuntat la tv de o buna bucata de timp deja, deoarece mi se pare o sincera pierdere de vreme si de minte :))

    Moi 16 septembrie 2011 19:30 Răspunde
  • Discovery nu ai? NatGeo, History, etc

    sibiu 16 septembrie 2011 20:55 Răspunde
    • Dragalasilor, va multumesc tuturor si, ca semn ca va iubesc, ma duc sa mananc pepene – hahaha – l-am rostogolit cu greu pana acasa, mi-a fost o pofta nebuna mai devreme si, fiindca nu era niciun baiat viteaz cu masina sau bicicleta in preajma, m-am ocupat singura de shipping. Am ajuns cu pepenele intreg acasa si sunt multumita, e tare bun 😀
      Ce-i cu voi, faceti nani? 🙂

      Simona Catrina 16 septembrie 2011 23:56 Răspunde
  • Nani nu faceam, Simona, eram agatati de vreo chestie ca jambonul de carligul macelarului 🙂 (uf, mi-e teama ca imaginea asta-i carnivor-dizgratioasa)
    Frumoasa fotografia cu tine înfruptandu-te, victorioasa, odat’ ajunsa acasa, dintr-o fermecatoare lubenita. Dupa ora, episodul s-ar putea numi nuvelistic „Pepenele de la miezul noptii” 🙂
    Pepenele rosu are si el simbolistici cu conotatii de amor, aproape ca poti sa-i desenezi erosi printre dungulite 🙂
    Ceea ce va dorim la toate, cel putin în WE asta bland ca o zana buna !

    Thomas Man 17 septembrie 2011 8:57 Răspunde
  • @Thomas- ceasul de pe blogul Simonei este în urmă cu o oră şi 7 sau 11 minute, nu-mi mai amintesc exact. Voi şti numai după ce-mi apare comentariul. Simona noastră se delecta cu pepene pe la unu şi ceva, deci nuvelistic este „Pepenele de la unu cu ceva”.
    Dacă aş fi singur, nu mi-ar mai trebui furculiţă şi cuţit. Aş tăia pepenele în felii subţiri şi aş cânta la muzicuţă, năclăindu-mă stereo de la o ureche la alta, după care aş intra la duş şi m-aş culca zâmbind şi gândindu-mă că acuş-acuş o să-mi vină şi mie rândul să mănânc cu tacâmuri de argint dimpreună cu ea/el şi o să ne imbuibăm de dragoste. Ceea ce-ţi doresc, Simona.
    Acum este 11:30 şi să vedeţi ce oră apare!

    Omuldelamunte 17 septembrie 2011 10:18 Răspunde
  • ODLMV, ne dai meridianele peste cap cu rascronometrarea ta 🙂 Crezi ca ceasul pazeste pepenii ? 🙂
    Cu naclaiala ta descriptiva, faci trimitere la faimosul film „Savoarea pepenelui verde” 🙂 Atentie, trailer-ul de mai jos din comedia eponima este pentru cei/cele care au depasit 16 primaveri ‘desi e la vedere pt toti pe YouTube) :
    http://www.youtube.com/watch?v=JorYIiOsBIA
    Mai vreti o felie ? 🙂

    Thomas Man 17 septembrie 2011 13:26 Răspunde
  • Telecomanda la mine, cum se spune si la Unitatea Militara Daily Cotcodac 🙂 !
    Muzica pe 2 roti, cu samburii de pepene pititi în carosabil :
    http://www.youtube.com/watch?v=YxNSjppLWeQ&oref=http%3A%2F%2Felbo.ws%2Fvideo%2FYxNSjppLWeQ%2F

    Thomas Man 17 septembrie 2011 13:44 Răspunde
  • Uneori ma intreb de ce nu ma uit la TV. Uite, ai raspuns atat de bine, de clar. Nu avem ce vedea…

    Legat de „pe care”, aveam un coleg care ma amuza la culme. De cate ori cine in birou il uite pe minunatul „pe”, se auzea ca un ecou „PE care” de la biroul lui. Nu ridica privirea, dar il simteam cum mustaceste. Am ramas si eu cu tendinta asta, dar completarea mea are loc in gand, parca nu imi vine sa ma dau eu desteapta, desi unii merita sa le-o retezi scurt. 🙂

    Andres

    andres 17 septembrie 2011 18:24 Răspunde
  • Andres, „de cate ori cine in birou il uite” îl face pe colegul tau sa mustaceasca 🙂 Asta pt ca-i perioada mustului prin mustati 🙂 si a tendintelor printre dinti 🙂

    Thomas Man 17 septembrie 2011 18:49 Răspunde
  • Hahahaha, incheierea e mortala ca sa nu mai zic tot textul :)) … la televizor parca nu mai ai ce sa mai vezi, aceleasi anecdote si ţţţ probleme ca intotdeuna..Pana si stirile devin dureroase, ca si iubirea nu-i durere, cred ca imi va fi mila de oamenii aceia ori voi fi maxim de frustrata pentru ca nu pot manifesta direct o violenta in fata celui care-si bate nevasta, sora etc. Ma rog, sa nu deviem de la subiect canalele de televiziune sunt compromise..pentru totdeuna..videoclipuri zbataite, cu versuri uneori neinteligibile (mentionez imi place mult muzica, dar care se poate descifra mai ales) sau cazuri de viata si pe moarte..in ghilimele..E mare pacat . Oricum Simona, scrierea a fost geniala, cred ca atunci cand voi voi sa rad din nou, voi reveni la tine pe pagina..Ah si ca o patanie de a mea sa fac o paranteza acum..Am revenit vineri in localitate si ma gandeam sa cumpar revista Tango, pentru ca n.am apucat in ultima luna deloc. Insa minune doamna de la chiosc mi.a zis ca a doua zi o va primi si daca vreau sa o rezerv, eu foarte fericita i.am dat si banii in avans.Abia asteptam sa va recitesc, cand ma duc dupa ea, iar stimabila doamna intelesese….Tabu..Haha, m.am intors si mi.am recuperat bani, dar astept in continuare cu nerabdare sa o cumpar in saptamana care va urma, ca am ramas putin in urma…

    Te pup cu drag,

    L.

    Lina 18 septembrie 2011 11:02 Răspunde
  • Thomas, chiar nu era nevoie sa ma citezi! 😀 Am mustacit singura de propriile-mi aiureli… Nu ma scuz, de asta nu m-am grabit sa spun ca „vai, uite ce toanta, am mancat litere, am…” Am prostul obicei de a nu citi inainte de a da drumul la comentarii. Si inevitabilul se intampla. Macar nu l-am ratat pe „pe” 😀

    Noapte frumoasa!
    Andres

    andres 18 septembrie 2011 21:20 Răspunde
  • Andres, chiar nu era nevoie sa precizezi 🙂
    Si eu ma citesc dupa, si apetitul de litere nu stie multe 🙂 , te duce subliminal la supraponderal 🙂 Eu ma îndop si cu silabe ! 🙁
    Bine ca nu ai luat-o în serios (îmi spuneam ca poate n-ar fi trebuit sa-ti taxez usuratatea cu care tratezi tastatura 🙂 ), nu era o critica rautacioasa (fantomele sunt bune de felul lor). Nu m-am abtinut pt ca era tematica postului, asta cu „esprimarea” si pt ca puneai în discutii greselutze acuzativale, lasand in spate greselutze dislexicale 🙂
    Mersi la fel, noapte frumusica si tie !

    Thomas Man 18 septembrie 2011 21:56 Răspunde
  • Un clip pt toate doamnele si domnisoarele, cititoare ale revistei Tango si sensibile personaje la sentimente si conturi mari 😀 Muzica e cam apa de sosete din acrilic dar ideea de a merge pana la capat din DRAGOSTE <3 ar trebui sa aprinda talpile unora si vietile altora 🙂 :
    http://www.youtube.com/watch?v=_f8oHd4HudI&feature=player_embedded

    Thomas Man 19 septembrie 2011 9:40 Răspunde
  • @Thomas- s-a inoculat o copaie de botox în clipul ăsta, din care Jeane Manson a consumat jumătate şi cred că d’aia nu-i iese graseierea deşi-i iese sufletul ca să iasă atmosfera.
    Să loveşti cu extinctorul este arma la modă a pompierului voluntar al comunităţii. Fustiţă scurtă de pompieriţă care trebuie să urce scara de incendiu în aplauzele mârlanilor de la sol.

    Omuldelamunte 19 septembrie 2011 11:30 Răspunde
  • ODLMV, nu-i iese graseierea pt ca-i americana. Bine ca-i iese botoxu’ 🙂
    Am un îngeras cadou doar pt tine, ca, din cate stiu, apreciezi îngerasii 🙂 :
    Sarah Engels – Only For You
    http://www.youtube.com/watch?v=5XOKRZWLb9I&feature=player_embedded

    Thomas Man 19 septembrie 2011 12:01 Răspunde
  • Cu lacramosenia muzicutelor de mai sus si feromoanele lor prelingatoare, mi-e teama ca izgonim suflarea feminina (care nu-i bi) din zona Noster.
    Asa ca, energie bifteck (asa numesc eu rockbritpop-ul) de azi, tocmai scoasa din cuptor, pt Windy & Co 🙂 :
    http://www.youtube.com/watch?v=pBsQVP-Olmw&ob=av2e
    Ma întreb unde zburda toate DJeitele din Simonaland. Au trecut la cotcodaci ? 🙁
    Sa sarim gardul la vecini ca si p-acolo sunt… ? 🙂
    No, ca no sa.

    Thomas Man 19 septembrie 2011 13:11 Răspunde
  • Draga Simona, nu pot decat sa aprob laudele cu privire la modul in care scrii 🙂 Ti-am citit multe articole si in care luai viata in serios, in care sufletul nu avea notiunea de ‘intreg’. Ador ambele variante. Pentru ca, indiferent daca esti ironica sau dragalasa, exprimi pe aceasta pagina realitatea de care toti avem nevoie…te pup!

    Teogirl 19 septembrie 2011 16:55 Răspunde
  • @Thomas- se va da liber vreodată în a-ţi alege îngeraşul păzitor?
    Dacă Sarah Engels provine din familia marelui socialist, atunci îmi voi revizui atitudinea faţă de cei doi mari titani ai utopiei, Marx şi Engels. Dacă-i doar o coincidenţă de nume, atunci să rămână pe mai departe un rebut al Istoriei Universale.
    Sarah are nişte dinţişori mai frumoşi decât rocile naturale ce-o împrejmuie.

    Omuldelamunte 19 septembrie 2011 19:19 Răspunde
  • Da, ODLMV, se va da, în centenarul urmator 🙂
    Inspira titanii utopiei. As scrie o poveste intitulata „Nepoata lui Marx” sau as da subiectul asta într-un concurs de proza scurta 😀 Sa te tii inventiuni <3
    De lapte. Dintisori de lapte 🙂
    Matricea-i roca naturala.

    Thomas Man 20 septembrie 2011 9:51 Răspunde
  • Sa dam si Zeitelor ce le apartine 🙂
    Adica niste zei constienti de potentialul lor erotic 😀
    Un clip de bun gust 🙂 care poate sa-ti contrarieze intestinele :
    http://www.youtube.com/watch?v=wyx6JDQCslE&feature=player_embedded

    Thomas Man 20 septembrie 2011 11:24 Răspunde
  • te ador Simona!!am ras in hohote….si nu ai idee cat ma destreseaza asta…(si alte postari de ale tale)…Multumesc!!

    OANA 20 septembrie 2011 23:15 Răspunde
  • Simona, ne faci o Sinteza Zilei ? 🙂
    Sau un Breaking News, ceva ? 🙂
    Asa încat sa ai, cum se si cuvine aici, Ultimul Cuvant 🙂
    Spune-mi, te rog frumos, ce-ti inspira barbatii din ultimul clip propus de mine ? 🙂 (presimt ca o sa ma umfle rasul la dimensiuni megalitice) 🙂

    Thomas Man 21 septembrie 2011 8:54 Răspunde
  • Asa cum am mai spus, demult, esti directa, la obiect si incisiva! Iti multumesc pentru ca existi!

    gabita 21 septembrie 2011 13:32 Răspunde
  • Revin cu ceva: apropo de spatiul de publicitate alocat produselor/serviciilor, in viata mea de pana acum 🙂 n-am simtit o reclama atat de intens… este vorba de simbolul „fluture” (zau ca nu retin pentru ce serviciu e reclama…) eu sunt cam sensibila, de fel, astfel incat nu se putea ca reclama asta sa nu ma dea gata, mai bine zis – simbolul ei… am plans necontrolat, cu multa ingaduinta si intelegere pentru cei care trec prin clipele alea, fara a fi in cunostinta de cauza (nu am copil, dar parinti, sanatosi si tineri, inca…)

    gabita 21 septembrie 2011 13:40 Răspunde
  • Sa avertizam agentiile de rating : viata noastra sentimentala poate fi infectata in orice moment de împrumuturi toxice.

    Thomas Man 22 septembrie 2011 10:38 Răspunde
  • Eoooooooooooooooooooo !
    Îmi vine sa-mi spun bancul cu micutul japonez si ecoul.

    Thomas Man 23 septembrie 2011 8:31 Răspunde
  • Mai bine ni-l spui noua, ca te vei fi saturat de atata arta a conversatiei numai tu cu tine : )))

    Una 23 septembrie 2011 10:01 Răspunde
  • Una, poanta si-ar pierde 80% din farmec daca o încasezi din „scris”. Îti dai seama, e vorba de „ecou” în Japonia si toate fonemele care ar tasni din gura micutului japonez. Deci, ar fi preferabil sa fie auzita 🙂
    Cine stie, poate gasesc un microfon si o spun ! 😀

    Thomas Man 23 septembrie 2011 17:20 Răspunde
  • 1, 2, 3, proba de microfon… Zzzzzzzz. Mmmmm. OK.
    Deci…
    Un micut japonez afla la scoala în timpul orei de fizica naturii despre ecou si se duce sa verifice fenomenul. Încaleca el pe un scuter Mitsubishi si brrrrrrummm brrrrrummmm se duce la muntele Fujiyama, se protapeste în fata lui si striga :
    – Yan hong !
    Muntele raspunde :
    – Yaan hooooooooooong !
    Micutul :
    – Yan hong heng !
    Muntele face :
    – Yaan hooong heeeeeng !
    Micutul :
    Yan hong mikado kimono kanji shikoku nippon kamikazé yamamoto shogun harakiri !
    La care muntele face :
    – Â ?

    Thomas Man 25 septembrie 2011 11:07 Răspunde
  • Fenomene bizare, mimetisme, transferuri de vibratii.
    Azi dimineata la piata, fata vanzatoarei de oua semana cu o cea a unei gainuse (vorbesc ff serios).
    Ceva mai încolo, fata vanzatoarei de miere ma facea sa ma gandesc la o albinita !
    Cum mustata începe sa-mi semene cu un ghidon de bicicleta ma întreb daca n-o sa-mi vand în curand cele doua roti.

    Thomas Man 25 septembrie 2011 11:12 Răspunde
  • TM, eu iti propun niste desene animate cu Ben Ten. apesi pe un buton si te transformi in ce vrei tu. 🙂
    intrebarea la bancul tau era: ce are Fujiyama si nu au alti munti? 🙂 🙂

    tania 25 septembrie 2011 11:19 Răspunde
  • Tania, Fujiyama era pt culoare locala :), ca si fonemele care n-au sens în strigatele micutului japonez. Dar bancul asta chiar n-are nici un haz daca nu-i maimutarit, spunandu-l.
    Eu tot apas pe butoane (sau pe taste, ma rog), de cand m-am fantomizat 🙂
    Ok pt Big Ben Ten 🙂

    Thomas Man 25 septembrie 2011 13:24 Răspunde
  • Cele doua tzatze natzionale (una are chiar si un început de dimensiune internatzionala, îi plac mult dimensiunile) au reluat chilotzareala : Andreea si cu Mihaela ne dau cu stamba si cu chifla si cu lectiile de tzinuta direct din fascinanta cutie cu imagini.
    Oricat s-ar versa si s-ar agita pe langa (si cu) diversi indivizi, aceste doua vipese sunt bune doar pentru galeata cu gunoi.
    As putea decortica sintaxa si semantica lor (pt. o clarificare a penibilitatilor) dar deja le-am acordat prea mult spatiu în aceasta zona eliberata de marlanii.

    Thomas Man 25 septembrie 2011 19:36 Răspunde
  • Un mic cadou pt ODLMV pt ca este un ornitolog cu stetoscop experimentat :
    http://www.youtube.com/watch?v=llAK2Z3OAwE

    Thomas Man 25 septembrie 2011 19:39 Răspunde
  • Una, ti-am trimis un mic japonez, sa-ti tina companie 🙂

    Thomas Man 25 septembrie 2011 19:41 Răspunde
  • Un NU încapatanat zilei de luni !
    Va doresc WE nesfarsit si placinte cu cucurbitacee !

    Thomas Man 25 septembrie 2011 19:43 Răspunde
  • 63

    Thomas Man 27 septembrie 2011 0:30 Răspunde
  • Al, m’am bucurat de ecou, mersi de gand si iluminare precisa :p. Eu zic sa nu mai numeri, scrie lume putina, dar sunt si privitorii de luat in calcul; sau n’ai abacul pe langa tine.. ?! Somn usor sau buna dimineata va doresc, in functie de gen,numar,caz . ). Semneaza: Declinatiunea.

    Una 27 septembrie 2011 6:20 Răspunde
  • OK, Decli 🙂
    Secvente despicate dintr-un vis, cu muzica sucilitica si cu fictiuni maniace, copilaresti. Sa mai dam nitel în mintea adolescentilor cat ne mai tin anii, ca o data ce ai trecut de nu mai poti sa revendici statutul de orfan :
    http://vimeo.com/28726991

    Thomas Man 27 septembrie 2011 17:19 Răspunde
  • Imi traiesc viata pe fuga si de aceea efectuez doar aruncare cu privirea prin zona.
    In realitate ,cand vreau sa ma rasfat cu o muzica stiu unde ma duc pasii ( mai bine zis dejtele),cand vreau sa ma umplu de voie buna la fel si de fapt -ca vreau,ca nu vreau- stiu ca m-am atasat iremediabil de voi chiar si asa muteste! 🙂
    Sa fie primit!

    simfo 28 septembrie 2011 20:10 Răspunde
  • Run, Simfo, run ! 🙂
    Arunca privirea, umple-te de voie buna, ataseaza-te iremediabil 😀 :
    http://www.youtube.com/watch?v=jAV5CWzAU1s

    Thomas Man 28 septembrie 2011 23:00 Răspunde
  • Simona, tu esti minunea noastra! Am si eu o nelamurire urmata de doua intrebari. Nelamurirea: tu moderezi vreo emisiune la TV?
    Intrebarile:
    – daca DA – ce emisiune este si pe ce canal TV?
    – daca NU – spune-ne ce putem face ca sa ai o emisiune pentru ca nu este absolut nimeni care sa poata mai mult sa formeze alti oameni intr-un mod genial si atat de amuzant ca tine!
    Chiar ca este timpul pentru o astfel de initiativa.
    Plus ca eu sunt absolut sigura ca esti telegenica si absolut superba la TV.
    Te pup si te iubim mai multi din familia mea 🙂 !

    Diana 7 noiembrie 2011 23:19 Răspunde
    • Draga Diana, acum am vazut si cle-al doilea comentariu, iarasi iti multumesc, sunt coplesita si magulita. 🙂 Nu stiu daca as fi un moderator grozav, nu am indraznit sa ma gandesc la asta pana acum. Nu am deci nicio emisiune, e drept ca am fost invitata la diverse televiziuni, de mai multe ori, dar nu moderez nimic, deocamdata. Ci siguranta insa, daca asta se va intampla intr-o zi, ma voi lauda aici si pe Facebook! :))

      Simona Catrina 8 noiembrie 2011 11:30 Răspunde

Dă-i un răspuns lui sibiu Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title