„Nu suntem muritori, e clar. Dar suntem niste zei prosti, niste nemuritori care ne-am uitat destinul. (Constantin Noica)“

Ai dreptul sa nu spui nimic

de

Tot ce spui poate fi folosit impotriva ta. Am aflat asta din cateva sute de filme americane, dar am crezut ca numai criminalii sunt batuti cu ranga propriilor vorbe, nu si noi, oamenii cat de cat astamparati. Confesiunea-bumerang loveste, totusi, fulgerator.

In virtutea umarului pe care, nu-i asa, ai voie sa plangi si sa razi – atat cat te lasa legea concubinajului – veneam cateodata acasa si ii spuneam iubitului meu ca m-a enervat groaznic o colega. El, plictisit deja de cele 200 de canale, dadea televizorul mai incet si ma dadea pe mine mai tare, fiindca il prinsese actiunea povestii. Ma motiva cu un pahar de vin bun, argentinian, si eu ii ondulam capul cu reclamatiile mele etice, cu privire la persoana ics. A doua zi, fireste, deveneam foarte enervanta, atunci cand individa barfita din ajun ma suna spasita, iar eu ma impacam instantaneu si cu mine, si cu ciudateniile ei. Moment la care iubitul meu ma dadacea iritat, ma prevenea ca nu fac bine ce fac. Si-mi punea in vedere ca tipa va continua sa ma enerveze si sa ma saboteze. Protestam, ca si cum nu eu il zapacisem cu o seara inainte, pe tema revoltei mele cronice.

M-am plans, de-a lungul vietii mele, de iubirile pe care le-am traversat. Intr-un ochi de furtuna, dadeam usa de perete la una dintre prietene si il faceam harcea-parcea pe omul care ma inselase ori ma derutase ori ma contrazisese. Ii transam fiecare gest si silaba, ma juram ca asta a fost tot, gata, adio, si ii faceam aleia noaptea praf, ca sa ma asculte pe mine cum imi schimb viata in direct. A doua zi, iubitul feliat de-a latul noptii stia sa fedeleseasca un buchet de trandafiri si ma inmuia ca pe aluminiu. Dispaream din calea prietenei pe care o intaratasem impotriva lui, fiindca daca auzea ca l-am iertat, se supara ea pe mine, spunea ca-mi bat joc de ea si ca ori zicem cum facem, ori facem cum zicem. Eu scaparam, reprosandu-i ca nu ma intelege, omitand ca biata fata ma intelesese vreo sase ore in ziua precedenta, cand il repudiasem din toate mintile si inimile pe ingratul protagonist.

Intr-un moment de furie, cautam un voluntar care sa ne fie container, sa depozitam toxine in el. Sa ne asculte, sa ne cante in struna, sa ne dea dreptate cand ne improscam rechizitoriile cu privire la o anumita persoana. Dupa ce ne racorim si-i stricam si lui zua, plecam si ne vedem de treburi si de impacari, apoi avem pretentia ca toti cei carora le-am arat creierii cu buclucurile noastre sa uite instantaneu circul precedent, fiindca intre timp noi ne pupam in bot cu inculpatul si pretindem sa ni se acorde respectul cuvenit.

Nu stiu cine are dreptate: noi, care avem nevoie de oameni moi, porosi, absorbanti, capabili sa primeasca prinosul nostru de confesiune zbuciumata? Sau ei, cei care ne asculta, isi pierd vremea sfatuindu-ne, incurajandu-ne, tinandu-ne isonul, pentru ca mai apoi sa se trezeasca intr-o postura stupida, aceea a omului care a fost sac de box, care a incasat matragunile vietii noastre, iar acum i se pretinde sa se muleze pe situatie, o data cu noi?

Pe masura ce mi se coc varstele si mintile, ma invat sa pastrez primii nervi strict pentru mine. Sa nu mai alerg nebuna la usa nimanui, cand am o zi ciufulita, fiindca am deja vaga banuiala ca, pana peste noapte, lucrurile se dreg, iar confesorii mei or sa se strambe, asistand la micul meu compromis. Am dezvoltat o pipota, undeva in forul meu cumplit de interior, in care-mi depozitez angoasele inflamate. Daca ele persista mai mult de-o saptamana si stiu sigur ca nu mai e cale de intors, abia atunci casc gura si ma mai spovedesc in dreapta si-n stanga. Altfel, astept sa-mi treaca, pe sest. Fiindca mai usor suport propria mea slabiciune, decat predica tafnoasa a celor pe care i-am scos din sarite cu razgandirile mele.

Categorii:
Uncategorized

Comentarii

  • Oare cine poate călca în picioare înţelegerea cu aşa o persoană plăcută?
    Vorbeşti oare de mitocanii din trafic sau de la coadă la bilete de spectacol?
    Cei care te cunosc, n-ar face-o, iar dac-o fac, nu te cunosc…

    Omuldelamunte 25 aprilie 2010 1:51 Răspunde
  • Omuldelamunte, definitia asta e un dar aromat, la 2.00 noaptea, nu ma asteptam sa ma aperi in puterea noptii. In puterea zilei, am scuturi vii si un hazard clement, dar noaptea… ei, noaptea, tacerile isi schimba starea de agregare.
    Credeam ca toata lumea doarme. Asa cum credeam in multe scheme de viata.
    Iti multumesc…

    Simona Catrina 25 aprilie 2010 1:57 Răspunde
  • Maleficii n-au somn şi meriţi a fi apărată şi-n puterea nopţii, pentru că de multe ori , noaptea se sparg tăcerile şi zămislesc reproşurile în starea de agregare tăioasă până la regrete.

    Omuldelamunte 25 aprilie 2010 2:09 Răspunde
  • Nu stiu daca merit. Dar stiu ca am incercat sa sparg tacerile greceste, dimineata, cand taverna mintii mele ajungea la paroxism. Tacerile nu se spargeau, dadeam cu ele de pamant si ricosau spre ziduri. Apoi m-am trezit. Visasem.

    Simona Catrina 25 aprilie 2010 2:16 Răspunde
  • Simona, mai demult, cand eram disperata din dragoste am facut capul prietenelor calendar.

    Delia 25 aprilie 2010 3:17 Răspunde
  • Uff, am apasat gresit butonul – mis e intampla mereu. Le-am stresat cu aceeasi tema pana la epuizare. Eram disperata, eram departe de mine, eram prea si foarte foarte. Nu am remarcat semnalele lor de plictseala pana nu mi-a spus una clar ca „n – am obosit sa vorbesc pe aceasta tema mereu?” si ca sa se termine odata! Simona nici nu-ti poti inchipui cat am fost de ranita desi am incercat sa nu arat prea sifonata. Pentru ca nu puteam sa-mi inchipui cum cineva nu are rabdare sa ma asculte cand eu mi-am pierdut jumate din anii mei (inca tineri- incerc sa mi spun de una singura) incercad sa rezolv problemele sentimentale ale prietenelor! Adica daca eu sunt folosita pe post de cos de gunoi sentimental, eu la randul meu nu am dreptul? Se parea ca nu! Am trecut peste acest incident al prieteniei si cand, dupa ceva vreme, se mai discuta despre lumea barbatilor si mi se parea ca situatia e asemanatoare cu dragostea mea destainuita pe la prietene imi venea si mie sa dau exemplu. Am si facut-o de cateva ori pana m-am invatat minte ca mi s-a raspuns rapid „se pare ca tu nu poti trece peste intamplarea cu tipul” (ce mi-a rupt odata inima). Asa ca inainte sa ma prind ca spun ceva tare …trag de cateva ori aer in piept. Si ma prefac ca am uitat! Pentru ca trebuie sa pari ok, cu povestile adunate odata in sac si sa nu mai deranjezi ordinea sentimentala, sa nu mai rascolesti trecutul, sa …tragi aer in piept!!! Si se pare ca asta functioneaza si in prietenie. M-am invatat minte si am gasit mai demult pe cineva care e platit sa ma asculte! Dau bani dar macar stiu un lucru!(sic)
    (blogul meu- deja sufar ca ma uita lumea:) )

    Delia 25 aprilie 2010 3:27 Răspunde
  • Ps- scuze ca am mancat unele litere- dar trebuie sa ciocanesc tare in tastatura ca sa apara vreun i – sau vreun o. Tot nu mi am luat una noua!

    Delia 25 aprilie 2010 3:29 Răspunde
  • Simona, nu numai ca esti „o persoana placuta”, ci esti tonica, vie, pasionala – probabil ca toate cele insiruile inseamna acelasi lucru, dar vroiam sa subliniez focul din scrierile tale…
    Daca pe Alice o citesc mai mult plangand, cand scrii tu ma destind in zambet – cu toate ca acolo sunt disecate necazuri de viata pe care le experimentam cu totii la un moment dat.
    Revenind la tema postata, da, stiu acum – dupa atatia ani – ca e bine sa tin pt mine primii nervi. Ca prietenii se plictisesc sau obosesc ascultandu-ma sau chiar nu ma asculta deloc. Ca peste putin timp toate supararile isi modifica din contur si nu imi mai par atat de grave…Ca chiar daca preaadoratul m-a parasit (nici el stiind prea bine de ce), nimeni nu e de neinlocuit, chiar si in amor – asa ne instruieste viata…Ca o singuratate e mai simplu de suportat decat o „prietena” egosita, care considera necazurile ei mai importante – ca sunt ale ei, desigur – dar de supararile mele nu are timp sau dispozitie…Am mai spus de cateva ori, ca nu toti avem sansa unei prietenii cum aveti tu si Alice…am admirat intotdeauna relatia voastra de iubire de-o viata – sper sa nu fiu interpretata gresit – si m-a fascinat „noi suntem zeite”, plangand citind cat de d

    je 25 aprilie 2010 9:26 Răspunde
  • dor ii era lui Alice de tine cand ai plecat…Din graba mi-a plecat textul.

    je 25 aprilie 2010 9:27 Răspunde
  • Citesc cam tot ce se scrie pe blogurile voastre si ma impresioneaza…de fapt ma regasesc un pic cu fiecare dintre voi…si imi doresc ca ceea ce scrieti sa fie adevarat , sa fie desprins din viata si trairile voastre ca sa stiu ca nu sunt singura care trece prin asta. Cosul de gunoi al cuiva am fost cu totii pana la urma si nu vad nimic in neregula cu asta -e mai rau cand incepi sa ascunzi lucruri de teama sa nu fii judecata de prietenii tai si nu stiu cum la 17 ani povesteti cu fiecare detaliu cum a fost intalnirea cu el, cum s-a apropiat de tine , ce ati vorbit, cum te-a luat de mana ca apoi sa povesteti doar cand apare o noua drama… normal ca ti se spune „lasa-l, fata!” daca uiti sa vorbesti si despre lucrurile frumoase dintre voi… aaa si daca e doar de bine nici nu ti se mai pare asa interesant. Cat despre partea feminina oricat de groazava si buna ai fi ca om , barbatul nepotrivit te poate transforma intr-o persoana putin isterica si cum zicea un prieten ieri ajungem sa avem „stupid thoughts”, ii speriem un pic si ei se vad nevoiti sa plece.
    Maine implinesc 24 de ani si sper sincer sa invat sa aleg eu, nu sa accept ca m-a ales el!
    O zi frumoasa tuturor

    nadina 25 aprilie 2010 10:30 Răspunde
  • Am citit cam tot ce se putea citi de tine şi despre tine şi timid şi umil şi spăşit şi în vârful degetelor, vreau să-ţi spun că simt ceea ce simt când îl citesc pe Paler; voi scrieţi, cumva, pentru mine, despre mine. Îmi citiţi gândurile, sufletul…doar că eu nu am avut Harul. Mă simt deja mai puţin singură, mai câştigată de când te-am găsit. Merci Simona şi continuă să scrii pentru mine 🙂

    simo 25 aprilie 2010 10:36 Răspunde
  • Simona, asta este vampirism energetic. Sport extrem! L-am practicat si eu.

    Pe de alta parte, un prieten bun, care ne cunoaste si pe fata si pe dos, ar trebui sa poata sa ne asculte in liniste la jale si dor sau joc si voie buna, fara sa ne judece. Ori sunt eu idealista?

    Ar trebui sa fim echipati macar cu una bucata prieten capabil sa asculte fara instige sau contrazica.
    Gasitorului recompensa! 🙂

    Anemari 25 aprilie 2010 10:56 Răspunde
  • Nadina, bine ai venit, da-mi voie sa ma napustesc sa-ti urez de azi LA MULTI ANI, sper sa-ti fie primavara inspiratie si noroc, sa fii curajoasa, inteleapta, frumoasa. Si sa nu te minti niciodata, sa ai incredere in instinctul tau! 🙂

    Simona Catrina 25 aprilie 2010 12:34 Răspunde
  • Anemari, cel mai greu, pe fata pamantului, a fost sa gasesc oameni care sa ma asculte fara sa ma judece. 🙂 Pe de alta parte, cred ca asta e intelegerea nescrisa, asa o fi corect: vii si-mi faci capul calendar si te plangi, pai atunci rabda-mi si cicaleala! Am rabdat, ce sa fac? 🙂

    Simona Catrina 25 aprilie 2010 12:35 Răspunde
  • Simona draga,
    intr-o lume ideala prietenii ar fi imaginea inimii noastre in oglinda. Si n-am fi judecati si priviti cu clatinari din cap indulgente pana la punctul cand devin enervate.
    Intr-o lume… cei de foarte aproape ne-ar alina cu vorbe racoroase cucuiele dobandite cand pragul de sus a coborat brusc exact cand paseam printr-o usa abia deschisa.
    Si nu ne-ar lasa sa producem resentimente-carapace care ne fac sa ne miscam printre oameni ca o broasca testoasa (inutil de altfel- capul si gatul sunt in continuare vulnerabile).
    Desigur intr-o astfel de lume nu ne-am razgandi, n-am ierta, nu ne-am intoarce din drum ci am trai dupa reguli clare si electronice – am fi androizi (nici macar ei nu sunt perfecti, viseaza oi electronice pare-mi-se). Inghitim lectia si dezamagirea iar grimasa aferenta (ca pastila e amara) ne mai lasa un rid amintire. Ne maturizam asadar!

    Paca 25 aprilie 2010 12:47 Răspunde
  • Simona,

    Pentru mine, razgandirile( personale sau ale persoanelor dragi) sunt ca rasaritul. Nu al ierbii, ci acela care anunta o zi , senina sau dimpotriva.
    Prin urmare, consider ca am dreptul sa ma razgandesc, la fel cum am dreptul la lumina. Ca ea va fi fiind alba sau dungata, asta e riscul asumat.
    La fel, consider ca ,,voluntarii” ar trebui sa se bucure pentru faptul ca eu nu mai orbecai. La fel cum si eu ma bucur atunci cand multi dintre ei parasesc contrasensul.Mai mult, sper sa se intample asa.
    E adevarat, eu, acum, povestesc aici mai mult din perspectiva ,,voluntarului”. Al prietenei care asculta. Nu mimez ascultarea, chiar sunt activa, buretzel , laveta absorbanta, insa, nu stiu de ce, gandul dominant e acelasi: ,, daca ai sti ca maine iti trece, ai mai face la fel?”
    Si nu stiu de ce, chiar asa se intampla.
    Mi s-a intamplat sa fiu martora unei impacari miraculoase, in chiar ata tribunalului. Cata lumina a mai fost atunci!!!
    Invers, cand eu ma descarc prietenilor, astept ca ei sa imi spuna ca ma insel, ca maine va fi bine. Unii o spun, altii, nu. In acest punct apre selectia pentru urmatoarea vaicareala. Schimb targetul…ii cautpe cei optimisti. Sau cum sa-i caliic,sa nu gresesc? Cei care imi doresc binele?

    Si acum sa te salut!
    (ca asa fac deseori, pun caruta inainte)

    Cu toate cele puse la locul lor, va doresc o duminica relaxanta!

    mi 25 aprilie 2010 13:02 Răspunde
  • tastatura papa litere, nu eu…eu pap capsuni.

    mi 25 aprilie 2010 13:03 Răspunde
  • Buna Dimineata la toata lumea!
    Simona, eu iti doresc, ca de acum incolo, sa ai de numai bucurii de discutat cu prietenii, dar daca ai vreo suparare, ai incredere in ei si spune-le ce ai pe suflet. As vrea sa vorbesc din partea prietenilor. Sunt convinsa ca poti sa imparti tot ce ai pe suflet cu prieteni buni. Rolul lor este, insa, destul de ingrat. L-am jucat si eu de multe ori. Eu ma incarc cu toate amaraciunile prietenei/prietenului, pina simt ca pocnesc, insa a trebuit sa invat sa fiu inteleapta. Eu sunt acolo pt a da comfort, pentru a asculta, pentru un cuvint bun la o cafea si nu pentru a da sfaturi si a dori ca acele sfaturi sa fie urmate. Fiecare trebuie sa-si traiasca viata lui.
    Iti voi da un singur exemplu. O prietena avea un amic, oribil, ca om. Prietena mea a venit la mine, mi-a povestit ultimile suferinte si eu m-am incarcat cu toata supararea ei. Dupa plecarea ei am vrut sa plec in oras si cind am scos masina din garaj, am iesit cu masina, mai putin o oglinda pt ca eram cu gindul la sufletul prietenei mele. Iti imaginzei ca nu mai aveam nici un pic de simpatie pt prietenul ei.
    Oricite oglinzi as pierde, prieteniile sunt parte din mine si din sufletul meu. Ai incredere in prieteni buni.
    P.S. Oricum eu folosesc oglinzile masinii numai sa vad cum arat si nu pt condus masina.

    Odille 25 aprilie 2010 13:16 Răspunde
  • Delia, draga mea, traiesc si eu aceeasi nebunie: am rabdat megainterviuri cu persoane care m-au asfixiat cu deciziile lor „definitive”, am pus comprese si-am ascultat polologhii toxic de lungi, mi-am sacrificat seri, tabieturi si plimbari, iar cand mi-a venit mie randul, guess what: ma lasau sa torc vreo doua propozitii, apoi, cand vedeau incotro bat, ma intrerupeau si-mi ziceau vreo doua, chipurile mamos, dar esenta era „e vina ta, asa-ti trebuie!”. Vai, Delia, de cate ori am ajuns in punctul asta! 🙂 Acum va bat pe voi la cap, ca v-am testat, sunteti generosi, stiti sa ascultati. 🙂

    Simona Catrina 25 aprilie 2010 14:57 Răspunde
  • Simona, te rog frumos, cheer up. Viata este frumoasa, dar plina de ups and downs. Imagineaza-ti cum ar fi daca nu s-ar intimpla nimic. Va fi bine.

    omuldelamunte, tania, un trecator, TM, va rog frumos sa veniti cu un imn/mars al Opimismului, al Triumfului. Please, quick delivery necessary!

    Odille 25 aprilie 2010 16:07 Răspunde
  • Draga mea asta ni se intampla tuturor. Insa eu raman convinsa, pana la urma ii atragem pe cei care ni se aseamana. Trebuie sa fie cumva asa. Altfel devine de-a dreptul toxica viata asta.

    Si mai zic ceva: daca ajungi tu sa asculti mai mult decat esti ascultata, sa dai mai mult decat sa primesti, si asta in mod constant…poate n-ar fi rau sa-ti reevaluezi relatiile de prietenie.

    Pana la urma ar trebui sa fie o relatie dublu sens, altfel nu are nici un sens. Cred eu cu riscul de a fi contrazisa.
    Te pup.

    lacrima 25 aprilie 2010 16:52 Răspunde
  • http://www.youtube.com/watch?v=kSxQhmqqX40
    Simona, nu prea am ce completa la articolul tau…am descoperit si eu ca e mult mai bine pentru mine sa „tac in mine” atunci cand durerea isi imbraca mantia stravezie si m-acopera cu ea. Numai ca am inteles si ca suntem oameni, asadar suntem ca o bomba cu ceas, care va exploda la un moment dat printr-o metoda ne/conventionala .

    nico 25 aprilie 2010 17:03 Răspunde
  • Si eu am prietene care vin la mine de fiecare data cand au probleme si isi descarca sacul iar eu ma implic , renunt la tot si stau si ascult , incurajez , ofer umarul si batiste iar daca a doua zi imi dau seama ca a fost doar o furtuna trecatoare , nu ma supar . Daca se lasa induiosate de o floare sau de un SMS bine mestesugit dupa ce se jurau ca nimic nu le va face sa treaca peste tot ce le facuse nefericite , consider ca e alegerea lor , ca au acest drept chiar daca de cele mai multe ori stiu ca nu peste multa vreme vor veni din nou si mai planse si mai nefericite . Ma doare insa atunci cand eu am o problema si incerc la randu-mi sa vorbesc despre ea , nu sunt ascultata si dupa cateva minute , persoana careia incerc sa ma destainuiesc incepe sa-mi vorbeasca tot despre problemele ei .
    Am insa si o prietena care doar daca ma simte trista si abatuta se infiinteaza la mine sa vada ce fac , sa ma asculte , sa ma scoata din stare .
    Pana la urma , prietenul la nevoie se cunoaste !

    Eu , Simona , te-as asculta zile si nopti in sir , asa cum te-as citi , reciti , la nesfarsit !

    Marina 25 aprilie 2010 17:08 Răspunde
  • Si mai e un lucru ciudat (vorba vine ciudat, de fapt sunt doar manifestari diametral opuse, a obiectivismului, respectiv a orbir… subiectivismului adica)… Blabam la partenerii altora lucruri pe care le trecem delicat cu vederea la proprii parteneri (il blestem pe iubitul prietenei mele si il condamn pentru lucruri pe care le iert fara sa clipesc la propriul partener… si cred ca si reciproca este valabila)…
    In orice caz, cei care ne asculta facand un tert albie de porci, iar apoi se abtin (cu greu) sa emita avertismente din categoria „o sa faca iar / sa nu mai vii la mine plangand” sunt distinsi cu titlul onorific de „sac de”… „prietenii nostri dragi”… Weekend placut, atat cat a mai ramas…

    Andrada 25 aprilie 2010 17:44 Răspunde
  • Je, iti multumesc. In spatele „zambetului” meu, insa, exista niste excrescente de disperare, uneori. Dar ramane intre noi. 🙂

    Simona Catrina 25 aprilie 2010 17:55 Răspunde
  • Simo, ma simt coplesita de cuvintele tale si iti multumesc, desi simpla alaturare de idei, vorbind de mine si de Octavian Paler, e intimidanta pentru mine. Ma onoreaza, desi plec fruntea in umbra amintirii lui.

    Simona Catrina 25 aprilie 2010 17:59 Răspunde
  • @Odille- Există motoraşe pentru oglinzi şi le poţi plia din maşină. În felul acesta nu-ţi smulgi oglinda, doar zgârii uşa.
    Eu ştiam că din garaj se iese drept, fără a suci de volan. Cât de oribil să fi fost amicul care te-a încărcat cu energii negative încât să fi uitat să îţi aranjezi coafura în momentul ieşirii din garaj?

    Omuldelamunte 25 aprilie 2010 18:39 Răspunde
  • Simona, si eu ma descarc de toxine imediat la unul din prieteni, nu am ajuns asa de inteleapta cat sa le filtrez si refiltrez…..Insa, cred ca sunt destul de norocoasa sa am multi prieteni buni, care au rabdare cu mine….
    Eu fac altceva, ca sa nu ii bat la cap pe toti cu aceleasi tampenii de-ale mele, am impartit subiectele mele de frustrare pe prieteni :).
    Chiar azi am fost usor dezamagita de comportamentul unei prietene, dar vad ca nu am mai defulat in alta parte….am zacut si m-am gandit, probabil maine va trece si va fi ok….oamenii sunt diferiti…

    Anca 25 aprilie 2010 19:05 Răspunde
  • Omuldelamunte, crede-ma, ca se poate sa iesi din garaj strimb. Probabil ca in mod normal trebuie sa faci un efort. Pentru mine, se pare, ca este ceva natural, daca nu ma concentrez.
    Prietena mea este foarte draguta, dar a avut ghinionul sa se indragosteasca de un escroc sentimental, iar eu am capacitatea sa captez suferinta cuiva drag, de aici supararea mea. In privinta oglinzilor, instructorul cu care am luat lectii s-a straduit sa ma invete sa merg in linie dreapta, intre cele doua dungi desenate si nu a mai indraznit sa ma invete si despre oglinzi.
    Mi-am reglat oglinda din stinga si cea de sus in asa fel incit sa ma vad cit mai bine, coafura, eyeliner, ruj. Pe cea din dreapta o ignor total. Pe aceea am reusit sa o smulg.

    Odille 25 aprilie 2010 19:24 Răspunde
  • Buna ziulica, desi pe-aici e asa, mai noapte. As transforma-o-n zi.
    Sim, eu ma impac de minune cu acest Miranda Warning de multi ani, tocmai pentru ca la momente cu rascruci imi ies din toate firile pamantului si pot spune multe. Si daca prin liceu si cativa ani dupa nu-mi pasa si-mi spuneam pasurile fara sa gandesc implicatiile de dupa, in timp, o data cu batranetea (eveniment sigur si certificabil, blabla..) imi impun disciplinari si neamestecuri in trebile interne ale nimanui. E greu, dar e mai rezonabil, in ceea ce ma priveste.
    Stiu, exista prietenii pe viata, oameni apropiati, suflete-pereche, si o listare prelungibila cu argumente pro, dar tot nu cred ca oamenii nu-ti judeca comportamentul sau spusa, atunci cand vii cu problemele tale sa-i invadezi.. Am citit intr-un curs de ‘global educational enterprise’ ca simplul feed-back dat verbal unui om care a venit sa-ti spuna o durere, inseamna, de fapt, o judecata. Probabil fara sa vrem, in subconstient, ne faurim un scenariu-raspuns pentru evenimentul proaspat aflat.
    Uitati-va si aici, in chat-ul asta in care venim destui si batem adeseori campii, cand apare cineva cu o problema, un pocinog personal etalat si scos din intimitatea celor patru pereti ne grabim sa ne dam o parere, sa ne revoltam sau sa ne dam un presupus, ceva; nu avem de unde sa stim daca facem un bine sau nu cumva mai rau omului care a venit sa se planga, dar daca pe moment el se simte ascultat si macar partial ‘razbunat’ pe soarta, o fi un pas bun.

    Una 25 aprilie 2010 21:41 Răspunde
  • Simona, uite vezi o parte buna a internetului (ma refer -„bataia la cap”):) Nu draga ea, noi ascultam, ascultam. Daca nu noi atunci cine?:)

    Delia 25 aprilie 2010 21:44 Răspunde
  • Odille, aşa ai dat peste teorema că tot ce este ignorat se smulge.
    Sunt curios cum îţi încap ochii aia mari, albaştri, în retrovizoare.

    Omuldelamunte 25 aprilie 2010 21:53 Răspunde
  • Mi se intampla si mie destul de des tot ceea ce spui tu Simona . Imi face placere sa pot ajuta macar cu o vorba buna pe o prietena ce trece printr-o stare neplacuta ca urmare a unei dezamagiri, e important sa nu se simta in acele momente singura. De multe ori insa atunci cand eu am avut de impartasit o nemultumire am primit drept raspuns o dojana cum ca am atitudine negativa si atunci ce-mi ramane de facut decat sa astept sa treaca de la sine starea si sa merg mai departe, sa incerc sa fiu puternica cum mi se spune . 🙂

    Blanca 25 aprilie 2010 22:06 Răspunde
  • Blanca, poate ca tratamentul asta ne face mai puternice, eu recunosc, de cand ma cearta lumea si ma someaza sa incetez cu iertarile si ezitarile, am terminat cu smiorcaiala. 🙂

    Simona Catrina 25 aprilie 2010 22:16 Răspunde
  • Paca, asta cam asa e, in definitiv avem de ales intre a trai cu precizie electronica si a actiona impulsiv, dar riscand chelfaneala celor care ne asculta, ce-i drept, dar la final isi spun (isi impun, mai exact) punctul de vedere.

    Simona Catrina 25 aprilie 2010 22:20 Răspunde
  • Mi, draga mea,
    1. Asa e, cine are dreptul sa ne deposedeze de euforia razgandirii (a impacarii)?
    2. Ma bucur ca si tu spui „capsuni”, nici eu nu pot sa spun „capsune”, dupa ce o viata intreaga am zis „capsuni”. 🙂
    3. Mi-ai facut pofta, maine ma duc sa-mi iau capsuni. 🙂

    Simona Catrina 25 aprilie 2010 22:23 Răspunde
  • Odille, aproape metafizica e povestea ta.
    E perfect sa vorbesti cu prietenii despre o problema care te sufoca la momentul dat, dar nu e la fel de comod sa ti se puna in vedere sa rezolvi imediat aceasta problema, daca te plangi atata de ea. Eu, una, nu ma pot lamenta aproape nicaieri fara sa mi se spuna ca e vina mea. Si stii ceva? Am inceput sa cred. 🙂

    Simona Catrina 25 aprilie 2010 22:26 Răspunde
  • Lacrima, bine-ai venit, draga mea!
    In rest… nu e cazul sa reevaluez, am prieteni foarte putini si foarte buni. Dar am si multi amici – la fel de buni.
    Esti cam prea buna cu mine, nu merit (sau asa m-am invatat, sa nu merit). 🙂

    Simona Catrina 25 aprilie 2010 22:28 Răspunde
  • Nico, sunt si momente cand e greu, e insuportabil sa tac. Sunt evenimente care ma fac sa freamat, sa ma zbat. Atunci am nevoie de prieteni. Altfel, ei nu-si merita definitia – si probabil ca nici eu. Te inteleg…

    Simona Catrina 25 aprilie 2010 22:32 Răspunde
  • Marina, esti foarte draguta cu mine si ai adus in discutie o ramurica interesanta a subiectului infruntit mai sus. In afara de cei care te judeca si te dadacesc dupa ce-ti fac hatarul sa te asculte, mai sunt si cei care nu te asculta, pur si simplu. 🙂
    Am sa scriu odata si despre asta, viata mea e plina de oameni care nu-mi dau voie sa scot o silaba, n-am loc de ei, care au vesnic ceva de comentat si de povestit. Mare parte din convorbirile mele se desfasoara dupa schema: 10% vorbesc eu si 90% vorbesc ei. Fara nicio exagerare! 🙂 Ai mare dreptate…

    Simona Catrina 25 aprilie 2010 22:35 Răspunde
  • Andrada, si tu ai alarmant de multa dreptate, cam asa facem toti… Transam cu voluptate naravurile celor din jur, pe cata vreme iertam senine naravul la puterea a patra, daca el sade in cuibul nostru, in dragostea noastra. Nu stiu cati dintre noi avem darul decorporalizarii, macar de dragul de a ne vedea cum aratam din afara. Sa ne facem o idee. 🙂 Cred ca ne-ar soca, dar ne si ajuta.

    Simona Catrina 25 aprilie 2010 22:39 Răspunde
  • Anca draga, ma bucur ca ai prieteni care stiu sa asculte fara sa perceapa taxele moralizatoare la moda. E bine, fiindca te ajuta sa te echilibrezi… Pastreaza-i, tine-i bine, ca sunt pietre rare! 🙂

    Simona Catrina 25 aprilie 2010 22:42 Răspunde
  • O injonctie la precautie ? Sau la tacere ? Tribunalul prieteniei e adesea mai necrutator decat un complet de judecata autentic.
    Din pacate, momentele de slabiciune nu se pot corecta prin logiciele.
    Ceva ce are si n-are legatura cu subiectul (fara metamesaj personal !) :
    Salvatore Adamo – Les Mal Aimés
    http://www.youtube.com/watch?v=KPo0sGkxgfk
    Claude François – Le Mal Aimé
    http://www.youtube.com/watch?v=wGVS3zwJPto

    Thomas Man 25 aprilie 2010 22:42 Răspunde
  • Una, tu ai dreptate, e foarte interesant si foarte adevarat. Orice inclinare de barbie cand vorbeste cineva in fata ta implica o reactie. Indiferent cat de usor te foiesti (fiindca nu poti sa stai impaiat in fata unuia care turuie), se cheama ca interlocutorul are un feedback de la tine. Si atunci, e greu de trasat granita dintre judecata si aprobare. Cateodata, in furia monologului, suntem foarte porniti si subiectivi.

    Simona Catrina 25 aprilie 2010 22:45 Răspunde
  • Oh, Thomas, mi-ai luat o stanjeneala de pe inima, aveam senzatia ca vorbesc singura (si chiar asa era, pana sa vii tu), ca atunci cand eram mica si, fiindca fratele meu nu ma aplauda prea convins, imi adunam papusile si faceam o tribuna cu ele si le povesteam ore in sir, nu-mi mai amintesc exact ce. Dar pareau foarte interesate.

    Simona Catrina 25 aprilie 2010 22:48 Răspunde
  • : )
    Eu citeam ce ne raspunzi si, in ultimele 5 minute ascultam muzica de la Thomas. Deci inca nu am plecat in pat, mai rezist un pic.
    Simona draga, ti-e bine, gasesti ceva schimbari prin demi-mondenul bucurestean comparativ cu 2003 (daca retin eu bine), anul gratios in care ai plecat spre Toronto?

    Una 25 aprilie 2010 22:53 Răspunde
  • Simona, prietenii mei nu reactioneaza mereu pe masura asteptarilor mele, dar am invatat ca nimeni nu-i perfect (nici chiar eu 🙂 )……si incerc sa nu mai pun la suflet cand simt ca nu ma asculta cum trebuie, cand arunca cuvinte fara sa inteleaga situatia…..am inceput sa masor atitudinea lor per total…si daca e pe plus…atunci e bine 🙂
    Am un cerc strans de prieteni care intr-adevar sunt pietre rare dar am si amici buni care ma mai dezamagesc din cand in cand…..si atunci ma intreb, oare nu asteptarile mele sunt prea mari, oare nu la mine e problema, poate ca nu ar mai trebui sa astept sa se reactioneze asa cum as fi facut-eu….De multe ori eu dau toata energia si primesc un sfert…dar asta e, inca mai am combustibil 🙂
    Acum ca m-ai pus pe ganduri imi dau seama ca multi din jurul meu imi sunt alaturi cand sunt bine, vesela, amuzanta, cand le ofer ceea ce le trebuie…..in momentele in care sunt mai suparata, ma vait, sau tac si nu mai zambesc asa mult, gata, au fugit….

    Anca 25 aprilie 2010 22:59 Răspunde
  • Una, draga mea, mi-e bine si m-am mai acomodat, la inceput eram cam anxioasa, nu stiam de capul meu, am si lasat in urma amintiri pretioase si mi-a fost greu. Si inca imi e, sufleteste… Ma simt insa un pic mai confortabil acum.
    Cat despre circul monden… e mai rau ca in 2003, acum tabloidizarea e letala si numele de pe prima pagina sunt ale toparlanimii toxice. Nici nu-mi vine sa cred ce fel de paiatze se tavalesc pe prima pagina. Crede-ma, nu merita sa vorbim, e infecta galeria vipurilor de-aici, cu exceptiile de rigoare, desigur.
    In primul rand, in Romania, daca esti foarte bogat, esti automat un VIP. In Canada, sunt 23 de miliardari si eu ii stiu fiindca am scotocit in Forbes, pentru un articol, altfel habar n-aveam cine sunt, ei traiesc intr-o discretie eleganta, sunt oameni cu bun simt, fini, si nu se dau in stamba. Acolo nu te sfideaza nimeni fiindca nu esti in trend. Si nimeni nu se lauda cu banii, in Canada nu exista nimic mai respingator decat sa te grozavesti cu banii sau sa-i arunci pe prostii, asta se considera deja insulta la adresa unora care mor de foame in lume. Plus ca miliardarii si milionarii Canadei chiar fac acte de caritate consistente. Dar n-o mai lungesc, diferentele sunt coplesitoare.
    Insa in Romania avem loc cu totii, din fericire. Nu ma lezeaza in mod direct nesimtitii, incerc sa ma tin departe de sclifoseli, chiar daca lucrez la o revista eleganta, in fond noi nu promovam moftul ieftin. In fine, om vedea ce-o mai fi. 🙂

    Simona Catrina 25 aprilie 2010 23:22 Răspunde
  • Anca, asa e, si sa stii ca am si eu langa mine destui oameni care ma asculta si nu ma judeca, nu ma refeream la ei, desigur, ma refeream la o nefericita majoritate. Dar e bine, totusi, si ma bucur ca esti asa tonica. Invata-ne si pe noi sa functionam lin. 🙂

    Simona Catrina 25 aprilie 2010 23:27 Răspunde
  • se mai intampla ca, dorindu-ne mai mult bine decat le este lor, prietenii nostri sa se transforme in inchizitori. ba, mai mult, tot noi ii le putem reprosa duritatea sfaturilor, cruzimea intrebarilor….si atunci, inevitabil, ne innodam gandurile si lacrima intre patru pereti, riscandu-ne o prabusire sentimentala mai nebanuita in fata noastra decat a lor, a prietenilor, dar sigur dorita subconstient, ca si descarcare de preaplin esuat. Bumerangul asta care ne loveste fix in moalele inimii poate indemna si la victimizare, la deplansul istoriilor asemanatoare, la bata-l vina sa-l bata vina de nenoroc in dragoste, la retorica notoriului – de ce mie- etc…Dreptul de a nu spune nimic poate ucide femeia vulnerabila la prima experienta de gen. asha cred. sau, cel putin acest drept poate rupe cu niste colti hulpavi orice inima dureroasa, aproape impietrita…..dreptul asta poate fi, pentru nestiutori, o aspra implozie…..care poate provoca, de pilda, leziuni adanci. Cea ma adanca si nenorocita ar fi neincrederea pe mai departe.
    Ulterior, poate ca acest drept poate fi intr-un fel sau altul calculat, simona, sau programat, dupa cum spui, sa se epuizeze intr-o perioada X. perioada asta, cred, e mai degraba, durata testului la care ne supunem rezistenta, maturitatea, puterea de a trece peste, dorinta de uitare, speranta la dimineata etc. Nu stiu care dintre cele doua variante este preferabila. sau poate chiar tine de structura fiecarei femei, care isi cunoaste bine drepturile.

    tania 25 aprilie 2010 23:27 Răspunde
  • Omuldelamunte, am cumparat o oglinda mare de la Canadian Tire in locul celei de sus si folosesc si o oglinda mai mare pe stinga. Si am inlocuit masina americana cu una japoneza.

    Simona si dragilor, ginditi-va si la prietenii buni care sunt martori la suferinta voastra si sunt neputinciosi. Ei nu joaca un rol activ in acea piesa. Din cauza asta multi isi ies din rolul pasiv de a asculta si ar vrea sa-l ia la bataie pe cel care va amaraste. Este foarte greu sa fii atit de intelept incit sa nu spui nimic.

    Odille 25 aprilie 2010 23:32 Răspunde
  • Simona, ce concluzie datatoare de speranta , e bine sa stim ca e loc pentru toti , uneori uitam asta .:)

    Blanca 25 aprilie 2010 23:36 Răspunde
  • Tania, mi-e draga expunerea ta, pledoaria m-a emotionat si recunosc, ai dreptate, eu ma limitasem, prudenta, la fazele tipice in care n-ai curaj sa povestesti oricui ce-ti colcaie prin suflet, fiindca vei fi judecat sau vei fi somat sa tai raul din radacina. Iar tu stai cu coasa-n mana si nu te decizi sa tai, fiindca stii ca doare. Si ti-e rusine sa recunosti ca doare.

    Simona Catrina 25 aprilie 2010 23:39 Răspunde
  • Da, Odille, sunt constienta ca unii devin patimasi tocmai din dragoste pentru noi, victimele proaste. 🙂 Mai ales parintii tind sa te someze sa iei masuri, dupa ce le plangi in poala pana-i disperi. Si e firesc sa se intample asa, ma pun in locul lor.

    Simona Catrina 25 aprilie 2010 23:40 Răspunde
  • tania, poate ai studiat Psihologia, insa ceea ce ai spus este una din ideile de baza. Problemele trebuiesc aduse la suprafata si confruntate, discutate. In caz contrar, daca avem o problema, noi ne punem intrebari si tot noi ne dam aceleasi raspunsuri , uneori gresite. Minte noastra merge intr-un loop. Abia cind primim input din afara incepem sa procesam informatiile pe care le avem in mod diferit si iesim din loop.
    Abia asa ni se limpezesc mintea si sufletul. Prietenii ne sunt acel input, in societati anglo-saxone se merge la Psychotherapist.

    Odille 25 aprilie 2010 23:41 Răspunde
  • Draga Blanca, nici macar nu le-as zice concluzii, ci suspine. 🙂

    Simona Catrina 25 aprilie 2010 23:41 Răspunde
  • Doamne-ajuta, ca sa bag un cliseu de ora tarzie.
    Banuiam ca dezamagirea nu-i mica..
    Tu prin natura profesiei te cam incrucisezi cu fel si fel de ipochimene de peluza, mai ales ca invazia de amante de dorobantieri sau femei fatale care fac televiziune sau cariera sau whatever (stii tu, genul ala: ”sunt frumoasa dar am si ceva in cap” care mie imi starnea candva ras, iar acum doar mila si curand nimic) nu-i putin lucru, daca vii dintr-o lume normala; eu le vad doar daca deschid TV, sau rasfoiesc ziare cu pretentii de revista, ceea ce nu mai fac de ceva vreme.
    Stirile importante, alea care misca minti si oameni din strana, nu scandaluri politice sau reconstituiri de violuri, le aflu de pe net.

    Una 25 aprilie 2010 23:43 Răspunde
  • da, simona, tu vorbesti rational despre durere. Iar acest- oricui- poate fi apropiatul sau mai putin apropiatul, in functie de durerea sufleteasca. Daca ar fi vorba de o experienta care-ti taie, consecvent, din inima, atunci interlocutorul nu poate fi decat cel mai bun prieten sau poate chiar parintele, nu-i asha? si, la ce ne putem astepta din partea lor decat la sfatuinta directa de taiere, anihilare, decapitare a suferintei in cauza ?!? Si, bun, ne amintim atunci, poate aleatoriu sau in disperare de cauza de dreptul la tacere. Dar suntem noi, majoritatea femeilor, atat de pregatite, pentru a face fata pana si acestui drept??? poate da, poate nu.

    se spune ca orice durere trebuie scoasa in…..afara. vorbita, strigata, scrisa, cantata, plimbata etc. inclin sa cred ca este un adevar aici. nu cumva, dupa ce se va fi epuizat oricare dintre dureri, mici-mari, ni se intampla sa istorisim parte dintre ele catre cine simtim nevoia sa ne asculte, sa ne dea atentie, sa ne inteleaga? poate nu pretindem intelegea asta fatis, dar cu siguranta ne traverseaza un soi de multumire ca macar ne-am auzit cu voce tare si tocmai ce ne-a mai dat de amintit. sau gandit chiar.

    tania 25 aprilie 2010 23:50 Răspunde
  • Tania, eu cred ca fiecare durere trebuie traita, dusa pe picioare . Fiecare om reactioneaza intr-un fel anume, aia care par cel mai putin afectati sunt, de regula, marii orgoliosi, pentru care trauma in sine e si mai apasatoare din cauza faptului ca sta si pitita, pe langa faptul ca-i si negata..

    Una 25 aprilie 2010 23:57 Răspunde
  • Una, slava Domnului ca lucrez la o revista care nu ma obliga sa ma intersectez cu fufe si cocalarime, asa ca sunt, cetateneste, o simpla observatoare ocazionala a gretosului fenomen. 🙂

    Simona Catrina 25 aprilie 2010 23:59 Răspunde
  • Nu suntem pregatite pentru dreptul la tacere , dar gandul ca am putea retrai ascutirea durerii prin raspunsul sau , mai rau ,tacerea celui caruia ne destainuim , ne face sa oftam si sa incercam sa gasim in noi raspunsuri sau in trecerea vindecatoare a timpului.

    Blanca 26 aprilie 2010 0:00 Răspunde
  • Tania, nu prea reusesc sa-mi strig durerile, de obicei le inghit, le absorb, le inspir in tacere, cel mult le plang fara sonor. Doar ca le slobozesc fulgerator, pe neasteptate, in articole. 🙂

    Simona Catrina 26 aprilie 2010 0:01 Răspunde
  • Blanca, timpul vindeca, asa e, doar ca uneori lasa cate-o cicatrice si trebuie sa recurgem la alte interventii bizare, sa scapam de ea. Dar vindeca, asa e.

    Simona Catrina 26 aprilie 2010 0:04 Răspunde
  • de fapt, simona, ce ai scris azi este demential. Dreptul la tacere, ca varianta a fricii nerecunoasterii suferintei, durerii, slabiciunii etc, devine, se transforma, in anumite cazuri, in cu totul alte drepturi. Cele ale creatiei. Daca tacerea nu-si inhiba ireversibil cuvantul sau simtirea, chestiune care ar naste complexe, puternice frustari, cea mai optimista dintre transpuneri ar ramane creatia. eu am exemplele mele din viata, cand dreptul tacerii n-a decedat speranta, ci doar a pus punct unei situatii, departe de ochii tuturor. Apoi, pofta de viata si evolutia omului in cauza m-a luat printr-o surprindere fara de precedent. Refularea a devenit o defulare de note maxime.

    tania 26 aprilie 2010 0:05 Răspunde
  • sa fiu mai explicita, este vorba de cea mai buna amica a mea din copilarie, arhitect de meserie, unul dintre cei mai buni, acum aflata in brazilia.

    tania 26 aprilie 2010 0:07 Răspunde
  • Brazilia… socanta, interesanta schimbare de decor. 🙂 Frumos…

    Simona Catrina 26 aprilie 2010 0:12 Răspunde
  • Una, subscriu. este de recomandat ca durerea sa poata fi dusa pe propriile picioare. Efectele pot fi, zic…., si bune si rele. Dar chiar, cati dintre voi ati urmat sfaturile prietenilor? 🙂

    tania 26 aprilie 2010 0:13 Răspunde
  • Si recunosterea faptului ca simtim uneori ca e mai bine, sau suntem nevoiti sa tacem, recunosterea aici, unde simtim ca gasim intelegere pentru alegerea noastra, ajuta un pic la vindecarea cicatricei .

    Blanca 26 aprilie 2010 0:15 Răspunde
  • Printre picaturi, vad la Hallmark „Ruj rosu pentru zile negre”, asa l-au tradus, n-am vazut de la inceput si nu stiu titlul original, dar pare interesant. 🙂 Medical, sentimental si (i)rational. Spiritual.

    Simona Catrina 26 aprilie 2010 0:17 Răspunde
  • L-am vazut , am evitat sa ma uit atunci cand am vazut reclama, mi se parea prea dureros, dar a fost altceva decat ma asteptam, mi-a placut , m-a impresionat .

    Blanca 26 aprilie 2010 0:20 Răspunde
  • Da, nu pare genul care sa te lesine de plans sub ghilotina diagnosticului, ca alte filme cu boli incurabile, e altfel, e inedit – mi-a fost recomandat de catre cineva in care am incredere, de-aia am atatea pareri savante, desi a inceput de numai un sfert de ora. 🙂

    Simona Catrina 26 aprilie 2010 0:22 Răspunde
  • simona, blanca, l-am vazut si eu. 🙂 e chiar inedit. filmele de pe hallmark de duminica seara sunt un pic mai aproape de realitate. de fapt, si regia din – ruj rosu- e inspirata dintr-un caz real, nu-i fictiune hundred per cent. 🙂

    tania 26 aprilie 2010 0:27 Răspunde
  • apropo de tema paginii, protagonista filmului va avea o experienta gen- dreptul de a nu spune nimic. dar nu va mai spun nimic. 🙂

    tania 26 aprilie 2010 0:29 Răspunde
  • Tania, serios? Daca stiu ca e caz cat de cat real, cu atat mai profund imi pare. E chiar acrosant.

    Simona Catrina 26 aprilie 2010 0:30 Răspunde
  • 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂

    tania 26 aprilie 2010 0:31 Răspunde
  • Imi place filmul din ce in ce mai mult – doar ca acum e publicitate (e muuuulta publicitate la Hallmark). 🙂

    Simona Catrina 26 aprilie 2010 0:37 Răspunde
  • simone, m-am hotarat sa-l revad si eu.

    da, fffff multa publicitate, dar sunt cateva seriale pe aici pe care le ador. 🙂

    va urez somn usor de noapte buna!

    tania 26 aprilie 2010 0:45 Răspunde
  • Noapte buna, Tania, pe maine, la cafeaua de (luni) dimineata! 🙂

    Simona Catrina 26 aprilie 2010 0:47 Răspunde
  • Vizionare placuta in continuare si noapte frumoasa , draga Simona !
    Tania, si mie imi place Hallmark, noapte buna, somn usor !

    Blanca 26 aprilie 2010 0:51 Răspunde
  • Noapte frumoasa si linistita, Blanca! 🙂

    Simona Catrina 26 aprilie 2010 0:53 Răspunde
  • Simnona, hai la mine…. am o camera… ai liniste ai „o mamica sa te legene”… zambeste te tpg ca viata e frumoasa…
    Tocmai m-a sunat o prientea ca a murtint fiul ei… 20 de ani… a favut un acident cerebral.
    Te rog zambeste si bucurate ca existsti.. eu sunt absolut distrusa.

    CristinaC 26 aprilie 2010 1:31 Răspunde
  • Cristina, imi are rau, e ingrozitor ce-mi spui.
    Eu ma bucur de viata, de unde reiese ca nu ma bucur? Cartelile mele nu au de-a face cu vreo forma de defetism, sunt modul meu de a iesi la suprafata.
    Draga mea, eu chiar ma bucur de ceea ce am – mai ales acum, cand vad filmul.
    Ai grija, odihneste-te un pic… Iarasi, imi pare groaznic de rau pentru prietena ta…

    Simona Catrina 26 aprilie 2010 1:37 Răspunde
  • Simomna, viata merge mai departe si noi am invatat asta…ma bucurca va am pe voi toti

    CristinaC 26 aprilie 2010 1:59 Răspunde
  • uite cum scriu.., Simona

    CristinaC 26 aprilie 2010 2:04 Răspunde
  • Cristina C, imi pare bine ca te aud pentru ca eram un pic ingrijoarata ca nu ai aparut astazi, cu un vesel Buna Dimineata.
    Imi pare tare rau pentru prietena ta. Viata este de neinteles.
    Noapte Buna.

    Odille 26 aprilie 2010 3:18 Răspunde
  • Odille, multumesc… ieri am umblat prin Ontario in sus si ‘n jos… am facut o scurta tura de Toronto in soarele diminetii, am ajuns acasa tarziu.
    Azi am recuperat ce n-am facut ieri… vorbit si ras cu baietii cumparaturi si gatit.

    M-am intristat ingrozitor pentru viata abia inceputa a tanarului care ne-a parasit si mi-am amintit din nou ce inconstienti suntem de cat de scurta e viata si de faptul ca nu apreciem fiecare moment pe care il tarim si frumusetea acestui dar minunat care se numeste viata.

    Acum ma uit cu mare drag la premiile UNITER si mi-e drag de toti actorii nostri buni si frumosi cunoscuti si necunoscuti de mine.

    CristinaC 26 aprilie 2010 3:55 Răspunde
  • oau…cum nu apuc sa citesc blogul tau o zi cum se aduna 100 comentarii :)))…
    la subiect: sunt persoane si persoane. Sunt persoane care simt nevoia sa refuleze pentru a nu se incarca si persoane care au capacitatea de absorbtie a acestor refulari. Nici prima categorie si nici a doua nu este „vinovata” de nimic si nu trebuie sa dam scuza pe cei din a doua parte. Ma iau pe mine ca exemplu: de multe ori mi s-a spus ca sunt un bun ascultator si unii prieteni vin la mine sa se descarce de ce ii apasa. Nu sunt intotdeauna intr-o stare necesara sa ii ascult si chiar la un moment dat mi-am propus sa nu mai fiu in situatia in care sa inmagazinez energiile lor negative. Pentru ca din pacate din punct de vedere energetic cand refulezi un gand negativ il pasezi celuilalt. Intervine insa capacitatea ascultatorului sa se poata „proteja” de aceste energii negative. Multe persoane pur si simplu doar permit sa treaca informatia si nu o inmagazineaza (in special barbatii). De aceea multe femei considera ca partenerii lor nu le asculta. De fapt noi. barbatii, nu tinem sa retinem informatia pentru ca stim ca este doar o descarcare 🙂

    ps: La multi multi ani impliniti Nadina 🙂

    george 26 aprilie 2010 9:43 Răspunde
  • Buna Dimineata!

    George este adevarat ce spui tu, dar pentru a te proteja de captarea de energii negative, dupa cite inteleg, este o intreaga procedura, pe care trebuie sa o cunosti si practici.

    Odille 26 aprilie 2010 10:33 Răspunde
  • Tema deschisa inspre cele 7 orizonturi ; vorbim despre incalecari de egouri, transferuri de energii, comunicare si necomunicare, vibratii bune si nebune, suferinta si nepasare, bureti si pereti, umori, receptori, si tumori, monoloage si dialoage (simt ca pluralul asta se va intoarce impotriva singularitatii mele), stres si destres, supape si bujii, ozon si CO2, etc. De nevoia de omoplati si de singuratate in fata infinitului.
    Saptamana cu buna intelegere !

    Thomas Man 26 aprilie 2010 10:44 Răspunde
  • Multumesc de urare. Exact asta voiam sa punctez Simona. Notiunea de prieten coboara din abstract si din definirile romantice abia cand se confrunta cu realitatea. Si daca si tu esti acolo cand prietenii tai au nevoie si ei ar trebui sa fie si sa-ti admita furiile, chiar si subiective. Nu pentru ca sunt lada noastra de ‘descarcare’ a emotiilor negative, ci pentru ca e nevoie de ei in acele momente iar ei stiu sa ia incarcatura toxica si sa o arunce in spatiul uitarii, fara a altera relatia cu tine.

    Eu asa vad lucrurile si de aceea cred ca prietenii adevarati sunt extrem de rari, dar imi doresc mereu ca eu sa fiu un asemenea prieten.

    lacrima 26 aprilie 2010 12:16 Răspunde
  • Buna dimineata!
    Draga Simona, citind azi mai pe indelete de-a lungul, de-a latul si printre randuri si am realizat cat de necajita ai fost si tare rau imi pare. Poate ca azi ti-e deja frumos si bine, probabil i-ai iertat si pe cei care te-au suparat si pe cei care ti-au „vrut binele” si ti-au „aratat calea”.Cand vrei doar sa dai afara ce simti ca s-a stricat ( ca stand sub capac fermenteaza, produce mirosuri neplacute ba chiar toxice), iar cel ales sa i te destainui se simte indreptatit, ce spun eu, trimis de foruri divine pe pamant cu misiunea sa-ti spuna ce sa faci nu ai multe alternative: te infurii(alte toxine!), uiti, ignori, ierti (daca poti).
    Mi-am amintit insa o replica din filmul meu de suflet, care ma scoate la liman cand intru intr-un ochi de furtuna : Before Sunset e filmul, replica goes like this:
    Julie Delpy: I guess when you’re young you just belive you will meet many people with whom you’ll connect. Later in life you realize it only happens a few times. As for the rest…
    Ethan Hawke: You screw it up, you misconnect.
    Iti doresc o saptamana prietenoasa!
    Why I Wore Lipstick to My Mastectomy- acesta e filmul? Am mai auzit de el. Acum TREBUIE sa-l vad si eu! (maimutesc, stiu!)

    Paca 26 aprilie 2010 13:41 Răspunde
  • Aveam pe vremuri o amica (spun aveam pt ca pretenia cu pricina se activa ca un arc dorsal cand momentul de colaps sentimental o cerea!) ce ma gasea de fiecare data sa-mi spuna cate o veste noua si sa-si completeze tabelul cu nefericiri, pe care eu il concepusem candva, in primele dati cand a inceput sirul deznadejdilor legate de unul si acelasi domn care se dadea drept iubitul ei (nu stateam prea bine la capitolul timp, deci vorbeam sute de minute pe telefon).
    Daca as fi fost doar ascultator n-ar fi fost rau, pentru ca puteam sa ma aseman la un moment dat cu vreun bonsai, numai ca mi se cereau si atentie, si propozitii dezvoltate in care sa-mi sadesc parerile, si, mai mult decat atat: sfaturi. Cum la povete suntem multi dintre noi niste campioni, iar io nu-s exceptia de intarire a regulei, ma trezeam spunandu-i ca viata e scurta, iar ticalosii care ne-o populeaza uneori trebuie urgent usuiti, ca sa ne ajunga aerul de respirat..
    De fiecare data realizam ca era urat ce-i spuneam, fata il iubea neconditionat; sau era prea speriata de singuratate si nu simtea puterea sa ramana o vreme fara el, pentru a se echilibra macar intr-un exercitiu banal de pauza si solitudine.
    Au trecut ceva ani, de-acum stiu lectia, cand ma suna imi dau seama ca nu e pentru c-ar vrea sa afle ce mai fac, ci pentru ca a strans inca o colectie vara-toamna de nelegiuiri sentimentale despre care trebuie sa spuna cuiva. Cum in toti anii astia in care mi-a detaliat si neimplinirile si plansul nu a reusit sa decida parasirea campului de razboi, dar a avut si are mereu cate-o supapa prin care sa dea cate-un refresh (sper ca mai vorbeste si cu alte prietene, pentru ca strange foarte mult abominabil in relatia asta a ei..), ma indrept spre concluzia ca asa va mai fi inca ceva vreme. Nu stiu de ce eu n-am simtit pana acum nevoia sa-i plang in brate atunci cand ma debusola ceva rau-de-tot, sunt sigura ca e oama cu suflet mare si ar fi fost langa mine..
    Iata, asta da intrebare formulata in fata voastra, kamarazi: ) la care sper sa-mi pot raspunde la un moment dat.

    Una 26 aprilie 2010 15:37 Răspunde
  • Buna dimineata
    Va urez o saptamana buna plina de energii si vibratii pozitive si frumoase garnista cu vesti bune si soare de primavara

    CristinaC 26 aprilie 2010 16:01 Răspunde
  • buna dimineata!
    va citesc, va citesc… ce bine imi pare ca sinteti aici. vin mai tirziu, dupa ce adorm puiul. acum in 15 min. cit v-am citit s-a facut pe toata fata cu iaurt si cereale, marunteste cerealele mici-mici, le amesteca in iaurt si apoi duce lingirita la fata… 🙂
    o saptamina buna tututror! am fugit!

    iana 26 aprilie 2010 16:37 Răspunde
  • Una, eu sunt noua pe aici si nu stiu daca se cade sa raspund prima. Dar intrebarea ta mi-am pus-o si eu candva , cu alt invelis insa acelasi miez. Si am ajuns la concluzia ca atunci cand te ineaca plansul cauti un umar tare, care sa nu se topeasca sub povara lacrimilor tale, un umar ferm care sa nu tremure ca o gelatina in sughitul propriilor lui necazuri.

    Paca 26 aprilie 2010 17:49 Răspunde
  • Mi-am adus aminte de ce spunea iana, despre felul cum noi, cei plecati din Romania, luam cuvinte din engleza, le modificam dupa ureche si apoi suntem convinsi ca asa este limba romaneasca, sau pur si simplu folosim cuvinte care ne suna bine. Prin acest mesaj imi cer scuze daca fac acest lucru. Nu este intentia mea.
    Va voi povesti cum a decurs un dialog cu o secretara a unui medic-specialist, cind venita in Romania dupa multi ani, am vrut sa-mi fac o programare:
    Eu: Buna Ziua Doamna, v-as ruga sa fiti amabila sa-mi faceti o ……

    Aici m-am blocat pt ca nu stiam echivalentul romanesc al cuvintului “appointment”.
    Cautund eu in mintea mea cuvintul bun, singurul ce mi-a aparut a fost “Rendezvous”.

    Eu : As vrea, va rog sa am un Rendezvous Cu Dl Dr. X.

    Secretara iriatata a ridicat tonul: Ce vreti Doamna?
    Mi-am dat seama ca nu am nimerit cuvintul si am incercat:

    Eu: As vrea, va rog sa am o intilnire cu Dl Dr. X
    Deja o scosesem din sarite. S-a stropsit frumos la mine si m-a intrebat:
    -Vreti o programare?
    Atunci s-a facut lumina. Vroiam o programare, desi noi, cei de aici, spunem “programare” pt “computer programming”.

    Odille 26 aprilie 2010 18:32 Răspunde
  • Odille… mi s-a intamplat si mie cu cerere..am facut o aplicatie

    CristinaC 26 aprilie 2010 18:37 Răspunde
  • 🙂 hmmm… ştiu despre ce e vorba; doar că experienţa mea era italiană (am locuit 7 ani în Torino); am revenit pe 20 august 2005, iar în 15 septembrie am ajuns la catedră…o juma’ de an mi-au scăpat: „ecco”, „pure”, „cioe” şi alte expresii. Sau situaţii în care îmi venea mai uşor o expresie intraductibilă în limba română şi care exprima exact ceea ce voiam să comunic în acel moment.

    simo 26 aprilie 2010 18:46 Răspunde
  • Ar ma fi o intrebare Una: daca atunci cand te „debusola ceva rau -de -tot” cum spui tu si nu simteai nevoia sa-i plangi in brate acelei fete, simteai nevoia sa imaprtasesti asta cu o alta persoana, una speciala pentru tine, sau, cum esti tu amazoana, gaseai taria sa te ridici si sa pornesti mai departe?

    Blanca 26 aprilie 2010 18:53 Răspunde
  • In oaza Simona, loc unic pe mapamondul blogurilor, infloresc frumoase plante exotice. Unele migreaza la munte, unde omul le hidrateaza cu roua vie a vorbelor si revin revigorate pt noi aventuri trecatoare.

    Thomas Man 26 aprilie 2010 20:03 Răspunde
  • Odille , sunt haioase modificarile astea ! Noi stim ca voi cei plecati nu o faceti intentionat asa cum se intampla prin Romania cu unii care au stat un pic pe afara si chipurile au uitat vorbi romaneste . Eu stiu ca pentru a vorbi corect o limba trebuie mai intai sa inveti sa gandesti in limba respectiva ( asa imi spunea mie proful de germana ) si e normal sa existe cuvinte de care sa nu-ti mai aduci aminte in romaneste dupa ani buni de cand ai plecat .

    Marina 26 aprilie 2010 20:42 Răspunde
  • Marina, eu gindesc ca este de neiertat sa uit cuvinte si gramatica si destul de penibil, dar se intimpla. Abia acum imi dau seama ca limba romana nu este asa de usoara precum credeam.

    Odille 26 aprilie 2010 20:54 Răspunde
  • Eu cred ca nu uitam dar ne grabim in exprimare si cuvintele folosite mult mai des in limba folosita zi de zi la servici ne ies mai repede in cale cand vorbim. In romania am fost parca mai atenta sa nu folosesc inlocuitori si am avut persoane care s-au mirat ca mai stiu vorbi asa de bine…pe de alta parte am intalnit o persoana care era in Canada de un an care mi-a spus cu un accent fortat ca ” nu mai este confortabila sa vorbeasca romaneste si ii vine very greu”. Am schimbat limba in momentul urmator si tot eu m-am simtit ranita.

    CristinaC 26 aprilie 2010 21:05 Răspunde
  • Te inteleg, Odille . Am o sora care traieste in Italia de vreo 20 si ceva de ani , a plecat inainte de revolutie pentru ca acolo si-a gasit ea marea iubire . Desi e plecata de atata timp ma uimeste cat de bine si fara accent strain vorbeste limba romana , isi aminteste expresii in jargon si toate proverbele bunicii . Uneori mai „furculisioneste ” si ea niste cuvinte si ne amuzam foarte tare . Vara trecuta eram intr-un magazin de mezeluri si i-a spus vanzatoarei ” faceti-mi si mie 200 gr sunca si 200 salam de Sibiu ” . Normal ca vanzatoarea s-a uitat crucis .

    Marina 26 aprilie 2010 21:17 Răspunde
  • Ciao Paca: )
    Ce importanta sa aiba ca esti de curand intrata aici, ‘in hora’, mai ales daca zici ca te-a preocupat aceeasi chestiune!? Se poate sa fie cum spui, poate am un umar mai greu de dislocat (facut sport cand eram mica: )) ), ca-n rest, nu-mi amintesc sa fi fost mereu o ”zoe-barbata” la viata mea.
    Blanca, am avut si o sa mai am destule debusolari in viata, dar nu m-am dus pana acum in bratele amicei mele pentru ca nu mi s-a parut oportun, ea are inclinatii sa ia totul in tragic prea usor, iar eu, in momente de genul asta, sunt atat de influentabila.. Si-atunci prefer sa fac totul dupa propriu-mi cap, sa nu am apoi pe cine da vina: ) Dragalasa chestia cu amazoana, de ridicat si apoi pornit mai departe o fac eu, dar nu inseamna ca ma si vindec usor. Da, sunt vreo doi oameni in toata lumea asta mare cu care pot vorbi despre absolut orice, fara de teama de-a fi inteleasa gresit.
    E frumos la munte, ozon din plin, dar sa-ti fluturi coama printre dealuri si/ sau sa umbli prin campii descheiata la nasturi, sandale, e fermecator si unanim acceptabil: )

    Una 26 aprilie 2010 21:31 Răspunde
  • Da’ TT-ii pe unde-or fi, par cam in vacanta?!
    Si cam lipsesc (mai ales el!), si cam tac (mai ales ea! ).

    Una 26 aprilie 2010 22:00 Răspunde
  • Una , dupa cum descrii tu ce frumos e la munte , mai ca as pleca si eu ! Ma gandesc insa ca e prea devreme pentru sandale si camasi descheiate . Intelegi tu ca de fapt e vorba de jobul de maine …….. dar pot macar sa-mi imaginez inainte sa dorm ca alerg pe dealuri planse de roua ….

    Marina 26 aprilie 2010 22:22 Răspunde
  • Marina draga, mie-mi place sa umblu mult si sa vad locuri noi, cat mai multe. Relieful e un pretext, sunt fericita si intr-un camp cu maci, si cand fac febra musculara pe trasee ale caror indicatoare le-am ratacit, dar si cand stau ca o fructa sub umbrela pe vreun tarm si-mi ajung valuri verzi-albastre mai sus de gamba..
    M-as vrea eternul excursionist : )

    Una 26 aprilie 2010 22:33 Răspunde
  • Una , ce bine ca esti ! Mi-ai dat emotii acum ceva vreme .Ma simt bine citindu-te , ai tu ceva numai al tau , stii la fel de bine si sa ne faci sa visam si sa ne aduci cu picioarele pe pamant .

    Marina 26 aprilie 2010 22:57 Răspunde
  • Una, ma gandeam la dreptul de a nu (mai) spune nimic. 🙂

    da, se vede pana si cu ochiul liber ca trecatorul e plecat un pic in vacanta, dar el stie ca ii este destul de dus dorul pe aici. 🙂

    da, marina, una are un stil inconfundabil de a cobori oamenii pe terra. 🙂

    tania 26 aprilie 2010 23:16 Răspunde
  • George, iti multumesc pentru decodificarea suspiciunilor legate de gradul (si halul) in care ne ascultati voi pe noi. 🙂 Interesant. Si ai dreptate. Tactica ta e buna, profilaxia e aiuritor de placuta, cateodata. Pana la urma, ajungem la eterna, simplista, esentiala realitate: nu suntem la fel, barbatii si femeile vin de pe planete diferite, cum s-au exprimat unii autori.

    Simona Catrina 26 aprilie 2010 23:21 Răspunde
  • Lacrima, sa stii ca asa e, ai dreptate, in fond mi-a fost dat sa constat ca adevaratul test al prieteniei nu se da prin metoda clasica, adica „daca-l chem noaptea a mine vine fara sa puna intrebari si ma ajuta”, ci mai degraba prin „ma asculta si ma intelege, ma sfatuieste calm si imi tolereaza starile”. Asta e adevarata evaluare a unei prietenii.

    Simona Catrina 26 aprilie 2010 23:24 Răspunde
  • doar ce ma hotarasem sa tin cont de drepturile mele, si, iata, simona, ce-mi fredona in minte. 🙂 isi mai aminteste oare cineva aceasta melodie?? 🙂

    http://www.youtube.com/watch?v=JjE6LRZvYfI

    tania 26 aprilie 2010 23:25 Răspunde
  • Draga Paca, da, asa e, asta e filmul, „Why I Wore Lipstick to My Mastectomy”, e foarte bun si interesant si nu te deprima, ai sa vezi, in ciuda diagnosticului. E un curs splendid de negociere cu propriile caderi. Multe simboluri, multe concluzii utile. Salvatoare.

    Simona Catrina 26 aprilie 2010 23:28 Răspunde
  • Una, draga mea, am si eu amice care ma cauta numai cand au sufletul inflamat si intepenit in gat. Cand suna, stiu sigur ca le-a suparat vreun idiot. Dar m-am obisnuit sa raspund, chiar daca dupa „alo” incepe tornada. 🙂

    Simona Catrina 26 aprilie 2010 23:31 Răspunde
  • Marina, eu ajunsesem sa gandesc (si) in engleza, dar ganduri marunte, reflexe, rutinate, nu adevaratele, adancile ganduri. Desi comunicam perfect la nivel verbal, cand aveam ceva cu adevarat profund de transat in minte, revenem la romana. Nu e vorba de lexic, ci de spirit… 🙂

    Simona Catrina 26 aprilie 2010 23:35 Răspunde
  • Cristina, recunosc genul de vorbitori dde pasareasca din Ontario, ha, ha, ha, esti nostima! 🙂

    Simona Catrina 26 aprilie 2010 23:39 Răspunde
  • Tania, „Say Something” e o piesa foarte buna, pe Laurentiu Cazan numai lipsa de promoare l-a oprit sa ajunga in topurile mondiale cu melodia asta. „Nu ne-am nascut in locul potrivit”, cum spun astia de la Guess Who. 🙂

    Simona Catrina 26 aprilie 2010 23:46 Răspunde
  • Simona , primul din motivele pentru care nu am ales sa traiesc in alta parte a fost faptul ca nu sunt capabila – e un minus probabil – sa simt exprimandu-ma in alta limba tot ceea ce tine de sufletul meu . Lexical , cum bine spui pot exprima orice , dar imi suna impersonal ceea ce tine de trairile mele interioare .

    Marina 26 aprilie 2010 23:53 Răspunde
  • simona, cat de departe imi vine dorul de cravata rosie de…pioner. 🙂 asta, ca tot ai amintit de guess who…..:) sincer, revad acest clip in special pentru imaginea asta reinviata atat de la-ndemana dintr-un trecut foarte romanesc.

    http://www.youtube.com/watch?v=Iw4M5oHJkaA

    tania 27 aprilie 2010 0:03 Răspunde
  • Nu ştiu de ce-mi place melodia asta. Are un refren obsedant.
    Smiley:
    http://www.youtube.com/watch?v=Zuy4F2kmres&feature=related

    Omuldelamunte 27 aprilie 2010 2:09 Răspunde
  • In ultimele zile am gasit si experimentat formula : in Rom. tr. sa platesti ca sa fii furat.
    Ati gustat senzatia asta ?
    Imi place sa ma las inselat uneori (imi recunosc aceasta inofensiva perversitate), cand marfa sau packagingul ma inspira dar paradoxul de mai sus e mai hazliu decat masochismul.
    Un regret : nu poti plati ca sa ti se fure inima.

    Thomas Man 27 aprilie 2010 9:25 Răspunde
  • Da, eu am experimentat asta foarte rar neintentionat, (perversitatile mele’s mai ofensive un pic : ) , dar aplicabile tot in registrul socio-cultural inconjurator), si raspunsurile au fost pe masura, nelasandu-se prea mult asteptate.
    Furtul cordului nu suporta decat ideea de prepaid, dar si asta este in functie de nivelul platitorului.

    Una 27 aprilie 2010 9:40 Răspunde
  • Dar nu platesc altii mai tarziu pentru aceasta „nevinovata”placere?
    In Romania esti furat daca esti prea ambil, dragut. Esti luat de naiv, ca sa nu zic fraier si daca nu ai atitudine un pic mai fioroasa te-ai ales cu marfa cea mai amarata uitandu-te cu jiind ca pe raft a ramas cea mai buna.

    Blanca 27 aprilie 2010 9:43 Răspunde
  • Marina e un compliment in ce mi-ai spus mai sus, cu emotiile de care aminteai. Tot ce pot adauga este ca eu insami am sovait un pic daca sa revin sau nu, si nu din cauza ca as fi fost vreodata campioana la bacalaureatul cu iertari, sau ca m-as fi simtit peste masura de atacata aici de cineva anume.
    Scriind si vorbind cu voi toti, indiferent de cine imi raspunde sau are de gand sa-mi dea cu tifla din motive mai mult sau mai putin inchipuite, pentru mine este, vorba cuiva, ”o onoare s’o virtute” : )
    Dincolo de gluma-citat, insa, recunosc: imi face placere sa am in peisajul meu online oamenii de calitate care vin cand si cand aici sa se rasfoiasca pe interioare..Iar Simona stie ca mi-e draga, nu e nevoie sa ma mai pronunt in directia asta.
    Odille (cred) spunea, cu fior erectibil de sila, ca in multe alte blog-uri autohtone oamenii se balacaresc, iau ”ban-uri” de la moderatori, ca atmosfera e ciudata si, as adauga eu, toxica. Bineinteles ca si aici intre noi nu-s nonstop rasarituri de soare si caisi infloriti, si printre noi sunt destui care-si poarta demn sau mai vivace frustrarile, dar am aceeasi parere: nu ne permitem libertati jignitoare si invective cu rasunet.

    Una 27 aprilie 2010 9:52 Răspunde
  • Tani(t)a draga, voiai sa taci o vreme pentru ca meritai o vacanta de noi, sau ai o perioada mai incarcata in viata ta?
    Ia sa ma duc io sa-ti caut adresa de email sa mi-o salvez undeva, totusi: )

    Una 27 aprilie 2010 9:55 Răspunde
  • Draga Marina, cand pleci sufletul nu vine cu tine, ramane acasa. Sau se rupe in doua si atunci depinde care parte a ales sa te urmeze ( la mine a fost aceea careia nu-i pot opri hemoragia).
    Oona, in cazul de fata nu cred ca are importanta cum ne percepem noi, ci cei din jur (vezi comentariile de mai sus). Personal am un soi de curaj al disperarii, dar se te vada cineva ca amazoana, zau ca e un compliment frumos!

    Paca 27 aprilie 2010 11:28 Răspunde
  • Ei, Una, unii mai au nevoie si de un repaos, nu-i asha? 🙂

    Când am decis să rămân pe aici, din motive care îmi ţineau minţile forţoase in faţa oricărei topitorii mult prea sârguincioase pentru mine, nu am bănuit că plăcerea discursurilor oamenilor care aveau să-mi devină atât de dragi mă va opri îndelung în această staţie. Îmi păreţi nemuritori şi frumoşi, şi aş mai fi rămas, dar trenul pe care îl tot aştept de bună vreme cred că tocmai ce a sosit în gară. Mă retrag, tiptil, sub promisiunea că voi reveni, după ce voi fi făcut primul pas pe peronul destinaţiei mele. Şi pentru că încerc să nu dau dintr-una într-un soi de patetism (deci, chiar fac eforturi 🙂 ), vă dedic frumuseţi înfloritoare sub privire şi un dans superb preferat mie. (puteţi trece peste primele secunde).

    http://www.youtube.com/watch?v=7mlZqOea7T0&feature=related

    tania 27 aprilie 2010 11:31 Răspunde
  • Sehr gheerter Herr Mann, chestiunea cu furtul inimii e complexa si ma depaseste , desi ma gandesc ca daca se intampla vei plati oricum, dupa, pentru neglijenta.
    N-as spune ca am furat, dar am imprumutat un cuvant, de ieri, m-am gandit ca ai un munte intreg de cuvinte vrajite, n-o sa te superi, si oricum ti-l dau inapoi:
    Omoplati – platosa a spatelui drept cand esti singur si neinsemnat in fata marii.
    Omoplati care nu se sfarama cand viata te izbeste de perete.
    Omoplati pe care cenusa noptii tatueaza clipa.
    Omoplati prin care fulgera , pana in palme, intuitia iubirii, cu care apoi degetele deseneaza ganduri pe hartie.

    Paca 27 aprilie 2010 11:57 Răspunde
  • „geehrter” – m-am vertippt cum ar zice fiul meu, care si el inventeaza cuvinte romano-germane. Eu cred ca asta facem toti, bietele noastre creiere tin cu greu pasul haosului lingvistic in care traim.

    Paca 27 aprilie 2010 12:35 Răspunde
  • Tania, inteleg ca vei veni mai rar in vizita la Simona? Noi iti vom duce dorul, dar iti urez “sailing” lin si mult succes si vom astepta sa mai vizitezi si acest port.

    Omuldelamunte, melodia trimisa de tine aseara mi s-a parut obsedant de trista si am vrut sa-ti trimit un “lullaby” (cintec de leagan, pentru cei care vorbesc alte limbi si nu engleza), pe care sa-l cinti Ilincai tale cind o tii in brate.
    Dragilor am vrut sa vi-l trimit si voua la toti ca sa va aduca vise frumoase.
    Insa, surpriza, primul video era Lullyby “The Divorce Song”. Nu mi-a venit sa cred. Apoi am gasit cintate in chineza. Si asta a fost pe http://www.google.ca, canadinenii fiind cunoscuti pentru gentilete.
    Voi mai cauta si sper sa gasesc unul din cele multe pe care le stiu si care sunt deosebit de frumoase.

    Odille 27 aprilie 2010 13:02 Răspunde
  • Da Odille, melodia este suprem de tristă şi devine izvorul multor lamentări pe umerii prietenilor. Să nu dai peste un duhovnic care n-a experimentat în viaţa lui o astfel de dramă sau, în cel mai bun caz, nu i-a păsat nici cât ziua efemeridei. Te expediază cu un „părăseşte-l/o!” şi traversează conversaţia pe tărâmul golului de aseară sau pe poşeta cu găuri roz, după caz.
    Te aştepţi ca duhovnicul tău să trăiască cu tine aceeaşi dramă, să aibă o gheară în suflet şi să călcaţi împreună pe acelaşi ciob de pahar.
    Simona, ai deschis răni ca de by-pass cu acest topic!
    Pe mine, linia melodică mă obsedează la acest clip.

    Omuldelamunte 27 aprilie 2010 14:41 Răspunde
  • Tania, mie imi suna ca si cum ti s-ar intampla ceva frumos, deci trec peste melancolia aditionala. Daca vei veni mai rar, iti vom simti lipsa, nu-ti ascund, dar ma bucur ca plecarea ta are o motivatie exaltanta. Sper! 🙂

    Simona Catrina 27 aprilie 2010 14:49 Răspunde
  • Doamna T. trag si eu speranta sa mai apari, alaturi de doamnele care-au scris deja despre asta mai sus, ca sa nu zic pe-a dreapta ca sper sa ni te alaturi cat de curand inapoi.
    Stiu ca suna un pic egoist, da’ tu „las-o ahea ” : )

    Una 27 aprilie 2010 14:56 Răspunde
  • Lucram intens, predam revista Tango la tipar in seara asta si e o vajaiala maxima in redactie, de-aia vin si plec asa, ca un fulger tampit. Dar citesc ce scrieti, sa nu credeti ca sunteti de capul vostru. 🙂

    Simona Catrina 27 aprilie 2010 14:56 Răspunde
  • Da, Una are dreptate. Tania, sa vii macar sa ne mai povestesti, ca suna interesant. 🙂

    Simona Catrina 27 aprilie 2010 14:57 Răspunde
  • Paca, si eu ma gandeam ca termenul de amazoana poate imbraca semantici ochioase, numai ca nu-s io asa de sigura ca-l merit, pentru ca de foarte multe ori diferenta dintre cum suntem reali si hainele alese anume sa ne echipam intr-o slova, fie ea si internauta, poate fi serioasa.
    Unii pozam in mai buni, altii in mai putin buni decat suntem in viata aia de toate zilele cu subiect, predicat si, mai ales, complemente circumstantiale: )

    Una 27 aprilie 2010 15:02 Răspunde
  • Draga, si totusi trecatorul pe dupa ce forma de relief s-o fi pitit? Te pomenesti c-o fi in vreo valcea?!
    Thomas? Vous? Stiu ca e intristator spre dezolant pronumele asta frantuzit si majuscul in format de politete, dar nu contine in el nicio secunda vreun zacamant ironic; pur si simplu, asa-mi trazneste mie uneori sa te abordez.
    Am, mai (foarte)nou, scuza ca poti aparea si in varianta Vegetal Ink, deci o explicatie sfrijita-n logici ar fi, pentru un plural cinstit, nu un plural de politete, voila : )
    Stiu ca preferi sa nu se focuseze lumea pe tine (TM, VI), da’ io ce sa fac daca vreau sa fii acum pe-aici?!..
    Bine, pot astepta, asta-i clar, da’ cat??: )))

    Una 27 aprilie 2010 15:11 Răspunde
  • va salut cu dor 🙂
    pana ne gaseste odille lullaby am gasit eu noul cantec de la vama, poate ne mai inveseleste un pic… iata ce ne spune recomandarea :
    „Alergi. Cânti. O cauti. E ascunsa. Aude. Întelege. Nu e singura. Nu te opresti. Convingi. Cauti. Cânti. Alergi. Pe scurt, “Cântec de gasit”, cel mai nou single VAMA.

    “Înca mai credem în oamenii care se cauta si care se gasesc. Înca mai credem ca oamenii se completeaza ca sa devina un întreg. Înca mai credem în iubire ca sens al desavârsirii. Iubirea ca un «superglue» menit sa lipeasca definitiv fiintele sortite sa devina una”, marturiseste Tudor Chirila, solistul VAMA.”
    http://www.vamamusic.ro/

    all blacks 27 aprilie 2010 15:13 Răspunde
  • te pup, allblackso: )
    si mie-mi era dor de tine, apari cam rar..

    Una 27 aprilie 2010 15:23 Răspunde
  • eram pe urmele tale… ba mai mult ,m-am bagat si in seama 🙂
    Simona, sa aveti spor! abia astept sa apara revista

    all blacks 27 aprilie 2010 15:31 Răspunde
  • Tania , sa-ti fie drumul drept si trenul tau sa te duca in gara la care visezi ! Sa-ti fie bine si senin dar neaparat trebuie sa vii si sa ne povestesti . Cand poti tu ….. noi asteptam cuminti si ne gandim la tine .

    Marina 27 aprilie 2010 15:49 Răspunde
  • Omuldelamunte, n-am vrut sa deschid rani, dupa cum, odata inchise, nu ma grabesc sa le inchid. Mizam pe faptul ca, in zilele si noptile noastre, operatiile se fac cu laser si deciziile ulterioare nu lasa nicio cicatrice. Acum, ca m-am vazut cu sacii-n convalescenta, ma uit la voi.

    Simona Catrina 27 aprilie 2010 15:54 Răspunde
  • All Blacks, cu sporul stam bine, cu asteptarile stam mai rau. 🙂 Multumesc!

    Simona Catrina 27 aprilie 2010 15:54 Răspunde
  • Sim, vreo problema reala cu revista, cumva? Ca mie imi pare foarte ravnita si nu cred sa aveti prea multe retururi, nu prea vad pe tarabe numere necumparate din Tango.Bine, nu stiu daca si tirajul e multumitor..

    Una 27 aprilie 2010 16:01 Răspunde
  • Una, nu e vorba sa sunt probleme, dar e mult de lucru, ceea ce apare relaxat si lucios la chioscuri nu se face prea usor, e o zbatere consistenta in prealabil. Si, dincolo de asta, desi avem un tiraj bun, orice abonament suplimentar ne ajuta, si concret, dar si ca sa demonstram ca avem, cu adevarat, o revista citita. Si eu stiu ca asa e. 🙂

    Simona Catrina 27 aprilie 2010 16:32 Răspunde
  • Draga Simona,
    mie imi cumpara mama mea revistele in Romania si primesc cate doua, trei odata . Apoi citesc si rad si cad pe ganduri si mi-e bine – sunt „acasa” zile intregi. Deocamdata astept cu drag ( savurez asteptarea, ca n-am incotro!).

    Paca 27 aprilie 2010 17:14 Răspunde
  • Simona, Omuldelamunte, din nefericire viata a vrut ca sa inteleg suferinta foarte bine si ca urmare acest clip. Insa eu am folosit ca arma de auto-protectie, “tacerea” si blocarea sentimentelor, devenisem asa o experta in tacere incit cred as avea dreptul la un “Master in tacere”. A fost o foarte mare greseala, din cauza asta draga Simona, am intervenit si eu cu un comentariu prin care te sfatuiam sa-ti descarci sufletul prietenilor buni. Tacerea, inchide multe drumuri, explicatii, reveniri, intelegeri. Prin ea, se poate intimpla sa stai intr-un labirint o buna parte din viata.
    Asa cum a spus omuldelamunte, cind treci printr-o experineta de acest gen, devii un foarte bun ascultator. Pentru prieteni dragi, ma implic asa de mult, de multe ori, incit o prietena, dupa ce isi descarca sufletul, imi telefoneaza de citeva ori sa ma asigure ca este OK si ca urmare sa fiu linistita pentru ca lucrurile se vor rezolva. In cazul ei s-au rezolvat prin divortul ei si m-am linistit si eu. Acum este linistita si incearca „dating” pe Internet.
    Se poate, asa cum spunea tania, sa te descarci prin creatie, dar sfatul meu este sa nu pastrezi aceste sentimente numai pt tine pt ca este un lucru daunator. Vorbesti cu o specialista!

    Odille 27 aprilie 2010 17:28 Răspunde
  • Thomas Man, voi repeta cum gindesc cei care nu au trait in Europa de Est atunci cind ne vad pe noi , rominii, plecind aproape in fiecare vacanta, inapoi in Romania, in loc sa ne ducem in Franta, Italia, sau mai stiu eu unde. Ei cred ca ne place sa ne auto-pedepsim.
    Este cumplit de greu, insa, sa intelegi sufletul. De fapt el este cel care cumpara bilete de avion.

    Odille 27 aprilie 2010 17:47 Răspunde
  • Odille, asa e, din pacate, desi foarte multi imigranti din Canada (nu numai romani si nu numai est-europeni) obisnuiau sa plece in concediu in tara natala. La 10 zile „business-days” pe an, cat aveai concediu in Canada, nu aveai cum sa le dramuiesti si sa le imparti intre patrie si Mexic sau Dominicana.
    Dar stiu si oameni care au plecat de 15 ani din tara si n-au mai calcat prin Romania, fiindca si-au adus acolo parintii, in vizita sau de tot. Sunt cazuri si cazuri, e greu sa generalizat (si nedrept), dar stiu ca asa e, noi preferam sa ne tocam concediile cu vizite in tara.
    In ceea ce ma priveste strict, eu am fost mai mult self-employed, am avut ziarul si, fiindca era al meu, nu stateam la mana vreunui sef care sa-mi dea concediu. 🙂 Si am trait bine (moralmente vorbind), cu avantajele si neajunsurile business-ului pe cont propriu. 🙂

    Simona Catrina 27 aprilie 2010 18:07 Răspunde
  • Nu de foarte mult timp, am hotarat sa ma ascund in propria-mi carapace desi nu-mi statea deloc in fire…m-am luptat cu fiecare cuvant ce-mi statea pe buze si l-am inghitit ca pe-un nod de fiecare data, mi-am autoanalizat expresia fetei in oricel dialog banal, doar de teama de a nu mai fi exploatata in vreun fel sensibilitatea mea. Toate astea pana cand, intr-o zi am descoperit ca vrand sa iau parte la o conversatie, limba mi se impleticea si incepusem sa ma balbai ca un copil care abia incepe a invata sa vorbeasca. Intr-un fel, am ajuns totusi la un echilibru eu cu mine, dar fusesem in locul nepotrivit la momentul nepotrivit si de-aici intorsatura de 180 de grade pe care o luasem. Si dupa cum spunea Paler: „Tacerea e nimic, cuvantul e totul. Tacerea, in final, e doar pauza intre cuvinte.” Asadar, multumesc, Odille dar si celorlati, ca mi-ti confirmat prin expunerea propriilor viziuni, ceea ce nu eram inca sigura ca ar trebui sa aleg.
    http://www.youtube.com/watch?v=Rdz25woxqm4

    nico 27 aprilie 2010 19:42 Răspunde
  • Bine v-am gasit.
    mi-ati lipsit si ma tot gandeam cum o sa imi „expun” durerea cu voi si daca sa va spun sau nu dar acum citindu-va aplic sfatul Odillei si …
    Duminica aflasem de moartea unui tanar… scurt si foarte plat. N-a fost accident cerebral cum s-a exprimat mama dar poate ca asa a vrut ea sa creada ca a fost. Accidentul crerbral se traduce de fapt cu sinucidere. Ieri seara am fost la ceea ce se numeste aici „visitation” si la noi priveghi. Un copil sensibil care nu si-a exteriorizat niciodata nici un sentiment si nici o durere pe care a trait-o de zece ani de cand s-au despartit parintii ( cu care noi am ramas in legatura de prietenie egala fara sa tinem partea nimanui pe principiul ca numai ei doi stiu de ce se despart si nu e treaba noastra).
    De duminica seara de cand am aflat nu cred ca am fost om ci o fiinta care umbla si face lucruile pe care le are de facut automat. ( sa va spun ca oprind la 9:30 in Toronto la Highland farms care mai era deschis am incuiat cheia masinii in portbagaj si am ajuns acasa in hamilton la 2 noaptea bucurandu-ne ca asteptarea ne-a dat timp sa stam de vorba?)
    Ma iertati ca v-am facut partasi la durerea mea dar de ceva timp va numarti printre prietenii mei.

    CristinaC 27 aprilie 2010 19:59 Răspunde
  • Cristina C, acum citeva minute am primit telefon de la o prietena si mi-a povestit despre acest tinar. Este atit de durerors. Imi pare atit de rau. Cit de singur s-a simtit daca a ales aceasta cale. Foarte trist.

    Odille 27 aprilie 2010 20:21 Răspunde
  • Cristina C sunt alaturi de tine . Am vrut sa-ti spun asta de duminica de cand ne-ai spus prima data . Trist , foarte trist . Cat de grea , cat de fara rost sa i se fi parut viata acelui tanar , cat de singur sa se fi simtit incat sa nu-si gaseasca niciun singur motiv sa traiasca ?
    De aceea e bine sa nu tinem durerea si tristetea in noi , sa ne impartasim problemele asa cum facem si cu bucuriile . Necomunicarea , inchiderea in sine poate duce la depresii .

    Marina 27 aprilie 2010 21:08 Răspunde
  • Odille, avem cunostinte comune poate… Parintii sunt brasoveni si cu mama lui am lucrat impreuna inainte de-a se naste baitul apoi ne-am regasit pe aici.

    CristinaC 27 aprilie 2010 21:23 Răspunde
  • Cristina C, comunitatea romana din Toronto este mare si in acelasi timp mica. Prietena mea a auzit de la o alta prietena. Ea nu cunoaste familia acestui tinar.

    Odille 27 aprilie 2010 22:37 Răspunde
  • Dragii mei, asa cum v-am promis, un cintec de leagan: Twinkle, Twinkle Little Star.

    http://www.youtube.com/watch?v=s3qDnPzHFuo&feature=fvw

    Daca deja v-ati dus la culcare, somn usor.

    Odille 28 aprilie 2010 0:05 Răspunde
  • Acum am reusit sa vin langa voi, dragilor, in sfarsit. Am predat in seara asta revista Tango la tipar si sper sa va placa, e foarte interesanta si romantica, veti vedea – ca de obicei.
    Mai sunteti pe-aici? 🙂

    Simona Catrina 28 aprilie 2010 0:19 Răspunde
  • Cristina si Odille, scumpele mele, voi sunteti prin preajma, fiindca sunteti in Canada mea draga. 🙂 Si la voi e inca lumina.
    Cristina, imi pare rau de tanarul de care vorbesti… De unde e familia respectiva, crezi ca-i cunosc si eu cumva? Draga de tine, sper sa-ti mai vii in fire acum, incearca sa te reculegi, noi suntem aici.

    Simona Catrina 28 aprilie 2010 0:20 Răspunde
  • Simona, felicitari. Acum sa inteleg, ca poti sa te relaxezi un pic?
    Eu deja va urasem Noapte Buna, pt ca era asa o liniste.

    Odille 28 aprilie 2010 0:21 Răspunde
  • Da, Odille, e liniste.
    Si da, ma pot relaxa un pic, desi avem destule de facut. Insa le fac cu placere, atmosfera din redactie e adorabila. 🙂
    Acum ma bucur de gratia noptii. Astept sa picotesc frumos. 🙂

    Simona Catrina 28 aprilie 2010 0:31 Răspunde
  • Simona, este minunat cind lucrezi intr-un mediu placut.
    Acum te las sa te relaxezi. Noapte Buna.

    Odille 28 aprilie 2010 0:34 Răspunde
  • Simona familia e din Brasov… probabil ca printre cei care au fost ieri acolo erau multi care te cunosteau. Ma reculeg si incerc sa le spun baietilor mei care inca nu stiu ce s-a intamplat fiindca mie mi-a fost prea greu sa le spun.
    Ce pacat ca toti stim teoria si in viata de zi cu zi nu o traim asa cum ar trebui. In plus azi la servici am aflat de baiatul unui coleg in varsta de 14 ani care a murit ieri. S-a constatat ca ar fi avut o deficienta cardiaca de care nimeni nu stia…Iti vine sa iesi pe strada si sa te bucuri ca existi ca ai copii sanatosi si ca vezi soarele in fiecare zi!

    CristinaC 28 aprilie 2010 1:09 Răspunde
  • Dragii mei, buna dimineata.
    D-zeu sa-l ierte pe copilul acela debusolat, mi s-a strans inima citind ce-ati povestit , desi nu mai e nimic de facut pentru el, din pacate. Si nici pentru cei doi parinti mi-e clar ca nu -s prea multe lucruri de spus.
    Sper ca o data cu retragerea Taniei nu se retrag si apele de pe tarm, sa raman precum ciubotica doamnei sau papucul cucului privind in zare dupa ceva catarge de caiac..: )

    Una 28 aprilie 2010 9:48 Răspunde
  • Uno, asta o crezi numai tu! 🙂

    un trecator 28 aprilie 2010 10:22 Răspunde
  • aaa, iata-te
    te banuaim printre parame, ma uitam sa te recuperez: )))
    Pai io n-am zis c-o cred, doar strigam pe-aici dupa voi. Ce fel de zi ai azi la job, T-ule ?(sau pe unde-ti lucesc tie ochii la vremea asta, ca io nu stiu, n-as presupune nimic)
    Nu ai vreun parc in apropiere, sa te duci fara pantofi sa mergi prin iarba, si sa bei acolo un cafe?: )

    Una 28 aprilie 2010 10:26 Răspunde
  • as vrea sa-ti pot spune ca am o zi neobisnuita, insa n-am cum. pentru ca, de regula, majoritatea zilelor se lasa cu patimi greu de stapanit. iar pentru iarba, imi rezerv ziua de vineri, pe care mi-o vreau libera.
    PS de n-oi fi printre parame, sunt jos in cala, da-s cu urechile la voi 🙂

    un trecator 28 aprilie 2010 10:32 Răspunde
  • Cel mai mult imi place la tine ca nu te rezumi la arata cu degetul in jur, ci faci si autocritica. Scrie ca scri bine!

    elEna 28 aprilie 2010 10:41 Răspunde
  • ..io iarba mai mult in weekend,la Amsterdam, ma ia Dea Valmita la ea in custodie, si ma trimite inapoi in Bucuresti, lunea devreme:)
    oniric, ofcors!
    Am trait mereu cu senzatia ca in cala-s bagajele; poate te-ai pitit in cutia aia pavoazata cu blue velvet si crenelata cu fundite roz, uff, bine ca am ocolit ghetarul la timp, altfel te aruncam in mare, in vria renuntatului la geamantane si valize ; ))

    Una 28 aprilie 2010 10:56 Răspunde
  • :)))) Una, eu cand vorbeam de iarba ma gandeam la cosit, miros, plimbat descult, stii tu, chestii d’astea mai pamantesti, nicidecum de zburat, dupa fumat, da?

    un trecator 28 aprilie 2010 11:01 Răspunde
  • Stiu, Domnu’..da voiam sa aduc si cosmicul mai aproape, intre astea pamantesti.Plus stiam c-o sa gusti gluma, fara bifurcatii periculoase din etimologie in etica-eticheta:)

    Una 28 aprilie 2010 11:09 Răspunde
  • Si? Stie careva pe-aici sa coseasca iarba? Iluzii? Confuzii, macar?! Hai, ca la asta ar trebui sa nu fim amatori, ne-ajuta si gena si tarele stramosesti..
    Domnu’ T. presimt ca-n timp ce ne chatuim pe-aici, Sim o sa ne tranteasca o noua postare de care o sa aflam numai la un moment dat: )

    Una 28 aprilie 2010 11:12 Răspunde
  • Oona dear, din categoria „Frisches von Gestern” (adica proaspat da’ de ieri)
    Pentru amazoana cu sageti si verva : e o bucurie s-o descopar, citind-o.
    Pentru Una mica, mititica pitita indarat: o dimineata cu luna plina

    http://www.youtube.com/watch?v=EYjn4JNbHWM&feature=related

    Din categoria fara nicio legatura (da ‘ asa bat eu campii uneori)
    Cand eram copil si ma dadeam in vant dupa revista Cinema am zarit o poza cu Oona O’Neil si Charlie Chaplin si cei nu mai stiu cati ( multi ) copii pe care ii aveau. Si, nu stiu de ce gaseam fascinant numele ei Oona. Era neobisnuit, altfel… Imi amintesc clar si imaginea ei pe care acum, evident, ti-o atribui tie!

    Paca 28 aprilie 2010 11:47 Răspunde
  • Paca draga, si pentru mine e o placere sa te aflu, plus imi pari din unde alfa comune, plus ceva omega de extractie de pe mal dunarean (prietena mea cea mai buna traieste acolo, deci vad orasul tau natal macar la 2 luni )
    Tu spune-mi Oona, daca vrei, stii ca n-am obiectii. Am ales numele asta pentru ca nu aveam chef sa dau vreun prenume care sa nu-mi apartina, pe cand ideea de ”una din online”, desi suna si este banal, nu spune vreun neadevar, asta si sunt, o tipa care scrie cand si cand pe ceva chaturi: ).Niciodata din plictiseala, ci din verva si speranta ca exista oameni din aceeasi clasa sociala, ca sa ma exprim ca la ora de istorie, cu care vreau sa ma intesectez. In rest, nu ma intereseaza peripetiile picante decat in masura in care pot sa fac haz (de necaz?) si nici amestecuri cu viata reala, asta este problema care vad ca stapaneste mai toata suflarea internauta, mai ales in Romania: vrem sa parem niste exemple, niste ingeri casti, niste filosofi, etc. Fireste, vrerea asta mie imi suna ca un fel de promisiune de cunostinta intr-un areal ceva mai simplist, intim si real. Si voila, drama-i gata; )
    Normal, nu ma apuc de generalizari acum, era o parere pe care nu mi-am putut-o tine in lesa, dar observ fenomenul de ceva vreme ; )

    Una 28 aprilie 2010 12:10 Răspunde
  • Oona, filozof nu sunt (am terminat Chimia Alimentara- ca pe vremea mea asa era : faceai mancare sau vapoare – si eu nu vedeam in spatiu, ci doar in timp si ala trecut), dar mi se pare mie ca tocmai ai descris maladia zilelor noastre, nu numai internautica cum spui tu : nevoia de a raportat totul la concret(real life?) , dar un soi de concret masluit, pentru care s-au impartit roluri, moment la care tu ai lipsit pentru ca tocmai cladeai castele din cuvinte, asumandu-ti riscul ca se vor narui si te vor taia cu marginile lor ciobite. Zic „tu” inteleg „eu”.
    Uite ce frumos:
    „Copacul darnic cu gateala lui,
    De sus isi pierde foi de-argintarie,
    Cazand in drumul orisicui,
    In suflet sau pe palarie”

    Paca 28 aprilie 2010 13:15 Răspunde
  • Draga Una, fiecare dintre noi isi expune direct sau indirect, fragmente din viata proprie . Nu asta ar trebui sa fie rostul „intersectarii”: sa tragi concluzii din incrucisari de cuvinte vii, din vorbe razletite-n glas la ore de sclipiri de stele, din vise cu abur de neimpliniri, din soapte dulci ce s-au transformat in ploi de castane si lista ar putea continua (doar am luat lectii de la voi 🙂 )?
    O dupa-amiaza placuta tuturor!
    http://www.youtube.com/watch?v=lqBhIsrdtBI

    nico 28 aprilie 2010 13:36 Răspunde
  • Limba Engleza are o expresie buna de urmat : „Don’t rain on my parade”.
    Prima explicatie de pe google;
    (Tue 10:26 24/Aug/04) Don’t Rain on my parade. Explanation: 1. To spoil something.

    Odille 28 aprilie 2010 14:05 Răspunde
  • Ba cred ca da, nico, draga. Nu am probleme sa citesc fragmentele nimanui, am deschideri ample, ca sa zic asa, imi doresc mereu sa gasesc oameni de calitate, asaa, in genul celor de-aici, de exemplu.
    Ce simplu ar fi si in viata sa stii exact in ce locuri sa te duci, fiindu-ti garantata linistea si buna dispozitie, fara complicatenii si neciopleli: )

    Una 28 aprilie 2010 14:09 Răspunde
  • Imi pare rau daca ceea ce am scris eu s-a interpretat gresit. Cand am scris ca am invatat de la voi m-am referit strict la amestecul de cuvinte pe care-l folositi nu la alte conotatii, dar probabil ca e foarte greu de crezut in ziua de azi ca cineva recunoaste sus si tare ca nu se pricepe la ceva anume si totusi incearca. Iar enumerarea mea se baza strict pe nemultumirile din viata de zi cu zi ale oricui transpuse apoi intr-un amalgam de cuvinte si stari. Imi pare rau inca o data ca nu m-am putut face inteleasa.

    nico 28 aprilie 2010 14:40 Răspunde
  • Nico, te rog sa nu-ti faci nicio grija, am inteles ceea ce ai spus si esti o draguta.

    Una, voi incerca sa ma explic. Pe Internet conversatiile sunt mai dificile, oamenii sunt mai insecure si Ego-urile mai fragile din cauza faptului ca nu ne cunoastem si nu vorbim fata in fata. Din cauza asta ne trebuie mai multa diplomatie decit in viata reala. Faptul ca nu vorbim cu oamenii in persoana ne face de multe ori sa interpretam gresit pt ca nu vedem expresia ochilor, the body language si nu simtim inflexiunile vocii.
    S-a dovedit ca o persona primeste, sau nu, un job ,in primele 3 minute de interviu, dupa impresia pe care o face si body language.
    Aici sunt cursuri de 3-4 ore numai de body language, cum sa proiectezi o imagine favorabila si ce sa nu faci.
    Eu am luat un curs pt ca a fost oferit in cadrul firmei. Sunt foarte multe lucruri interesante, insa m-a surprins un lucru. Se spune ca femeile au tendinta, atunci cind vorbesc ,sa incline capul intr-o parte. Conform teoriei, acesta este un semn ca asculta. Toate bune si frumoase, numai ca apare si ca un semn de slabiciune pt ca „se spune” ca un mare boss trebuie sa asculte mai putin si sa fie in control mai mult.
    Sigur ca eu am luat totul , cu sare si piper, ca pe orice teorie si statistica, dar sunt convinsa ca body language este foarte important. Asta ne lipseste pe Internet si din cauza asta putem fi judecati gresit in ceea ce spunem si putem sa ranim fara nici o intentie

    Odille 28 aprilie 2010 14:46 Răspunde
  • Funny! Catelul meu, cand vorbesti cu el, te priveste tinta, ciuleste urechile si inclina capul intr-o parte. Pana la urma se plictiseste, latra scurt si pleaca. Da e Miss Catel!

    Paca 28 aprilie 2010 16:12 Răspunde
  • Nico, eu sper ca te-am interpretat cum trebuie: ) nu simteam ca trebuie sa-mi explici mai mult.
    Odille, cursul de care spui pare interesant, cum spuneam, si atmosfera tarii romanesti s-a lasat cucerita pana la un punct de ideea de coaching, era teren virgin, companii mari si medii au inceput sa bugeteze pentru marketing sume care mergeau la aceste rubrici. Mie personal mi se par tehnici noi de abordare, coloraturi ipocrite, pentru ca ne scoate din conditia aia, probabil devenita intre timp depasita, de om. Intram cat mai multi la capitolul ”to do” si ”must” cu aceasta ocaziune, incepem sa ne comportam doar cum au spus o mana de doctoranzi in comunicare care si-au scris cartile..Asta e temerea mea: uniformizarea. Ma rog, una dintre ele.
    (Tzaca-) Paca ai de multa vreme catel ? Ai destul timp sa te ocupi de el, sau intra-n depresii de la singuratate cum am patit-o eu cu al meu si a trebuit sa-l duc la tara ca murea de plictis..

    Una 28 aprilie 2010 16:42 Răspunde
  • Garda regala nu mai merge in principatul Simonei ?
    Informatica autohtona conspira impotriva noastra ?
    Pagina sufera de neincarcare !

    Thomas Man 30 aprilie 2010 19:53 Răspunde
  • Ni s-au subtilizat 2 zile din calendar ! 2 zile de comentarii, subtiri, e drept, au disparut in triunghiul cenzurii ? (joke, of corse)

    Thomas Man 30 aprilie 2010 19:56 Răspunde
  • Dragii mei, nu stiu pe unde umbla Simona (dar sper ca umbla cu folos :), insa va explic eu ce s-a intamplat: am mutat tot site-ul, asa, copacel, de pe un server pe altul, iar unele comentarii ne-au scapat printre… degete (am vrut sa scriu „printre craci”, dar fara diacritice uitati si voi cum suna 🙂
    Ne iertati, da? Problemele tehnice ne-au depasit…
    Acusi vine Simona si va mai explica si ea… N-am cenzurat nimic, jur! 🙂

    Alina Grozea 30 aprilie 2010 21:52 Răspunde
  • Multumim Alina.
    Ma bucur ca ati revenit. Era asa o tacere!
    Thomas Man, m-am uitat un pic in urma la mesaje , Adamo se potriveste asa de bine ca background pentru acest ultim mesaj al Simonei.

    Odille 30 aprilie 2010 22:25 Răspunde
  • Eu va uram un 1Mai muncitoresc foarte placut si ii ii spunem Odillei ca ar fii bine sa mai avem o zi a muncii si acum nu numai in septembrie…

    cristinaC 1 mai 2010 1:14 Răspunde
  • Cristina C, cred ca toata lumea in Romania, a inceput weekend-ul lung si noi suntem singurele aici.
    Weekend frumos , cu soare.

    Odille 1 mai 2010 1:21 Răspunde
  • Biserici frumoase din Timişoara:

    http://www.banat-media.de/ro/biserici.php

    Omuldelamunte 1 mai 2010 1:45 Răspunde
  • Mersi, Alina, de explicatii.
    Banuiam eu ceva de genul aista, dupa toate antecedentele in domeniu…
    Credeam ca omuldelamunte e la mare de 1 mai dar el umbla prin biserici 🙂
    Axa de rezonanta (noul centru de gravitatie al globului, pardon blogului) Toronto-Ontario nu someaza nici de ziua muncii :):)
    De Unu mai, Una mai face si ea o pauza de iarba verde, cu nasturii la sandale descheiati (daca nu cumva i-a mancat serverul spusele la gratarul informaticii).
    Paca ne-ar metaforiza cuvantul slav munca (monka = chin) daca ar fi posibil si n-ar avea de furca pe la kitchen cu ceva arbeit 🙂
    De 1 mai, trecatorul e sigur la 2 mai pt un nud integral 🙂

    Thomas Man 1 mai 2010 10:55 Răspunde
  • La un moment dat, Tania ne oferise bere gratis (fantasmul erotic al fiecarui barbat) pt acest debut de mai, dar comentariul ei a disparut ca o fata morgana la sfarsitul unui lap dance 🙂

    Thomas Man 1 mai 2010 10:58 Răspunde
  • Happy 1 Mai dragilor!
    Sper ca cei de pe axa opusa ( nerezonanta in aceste zile) sunteti relaxati pe la mare la soare, la munte prin paduri sau pe unde vreti voi .
    Pe aici pe la noi eventual se va aminti la stiri ca este ziua internationala a muncii… caci Labour Day se va sarbatori prin odihna in primul weekend din septembrie dupa care incape noul an scolar/universitar pe aici.
    Eu plec sa vad Niagara… nu ca n-as fi vazut-o de inca mii de ori dar trec putin apa in partea americana sa ma intalnesc cu compatrioti care n-au viza de Canada…. ca si asta se obtine greu…

    cristinaC 1 mai 2010 16:56 Răspunde
  • Am văzut deschis, am intrat, am strigat…
    Nici măcar ecoul nu era. Io plec!
    Am lăsat un bilet cu „Veniţi repejor acasă! Casa pustie fără voi.” Este pe pian, pe suportul de ştime. Am cântat câteva măsuri din „Bolero”. N-are farmec fără voi! Sună a „Supărat sunt Domne, supărat”.

    Omuldelamunte 1 mai 2010 23:35 Răspunde
  • Pai deh, aici e singurul loc ferit de ghiftuiala, de miros de mici (in we gratarelor in floare), de grupuri turistice carnivore si dezlantuite.
    Geometria locului are si cercuri colturoase : serverul cam sughita, informatica tuseste, unele comentarii stranuta si dispar !
    Si mai apoi : fantomele trec dar nu se arata adesea.
    Garden party cool, calm ca o pagina alba, in asteptarea stiloului.
    In asteptarea fluturilor :
    Miranda Cosgrove – Kissin’ U
    http://www.youtube.com/watch?v=E65d9SwM6o8

    Thomas Man 1 mai 2010 23:57 Răspunde
  • Si uite asa mai trecu o zi fabuloasa la sfarsitul careia,cu timpanele lovite de cri-cri-ul greierilor, priveam cum carabusii naufragiau la contactul imediat cu neonul ce impartea raze doar pe o portiune limitata. Neputand indura rateul lor, m-apropiam cu repeziciunea unui trasnet spre a le da impulsul ce le lipsea si intr-un final zburau buimaciti spre acelasi
    neon…
    http://www.youtube.com/watch?v=_LSCc1E72Qo
    Asta era „linistea” de aici sau de aici. 🙂
    http://www.youtube.com/watch?v=2BAR248VRG0

    nico 2 mai 2010 0:54 Răspunde
  • Se pare ca sughitul serverului nu trece cu H2O. Unii deschid pagina si gasesc 215 comentarii altii doar 195, etc.
    Pt o rapida lamurire a cestiunii, se pot trece in revista zicerile de la ultimul post al omului de la munte, intitulat „Care-i mersul ?”.

    Thomas Man 2 mai 2010 11:49 Răspunde
  • 1. linistea in ritm de tango
    2.linistea in ritmul depresiunii in care ma impiedic ( home, sweet home)
    http://www.youtube.com/watch?v=Z4hVCvab9X8
    V-astept cu drag pe toate si pe toti! 🙂

    nico 2 mai 2010 14:46 Răspunde
  • Acum sunt 219 comentarii şi cu ăsta 220. Nu văd altceva şi pace!
    Tania, eşti singura care vede dincolo de ecran. Eşti pe Iphone? Poate micuţa ustensilă iscodeşte mai cu sârg decât noi cu solniţe de două mâini…

    Omuldelamunte 2 mai 2010 17:50 Răspunde
  • Regret! Am fost indus în eroare şi după o redundanţă de 5 minute trebuie să rectific parametrii anunţaţi mai sus:
    Sunt numai 198 comentarii!

    Omuldelamunte 2 mai 2010 17:55 Răspunde
  • Mamuca, iacata-ma-s! 🙂
    M-am intors, dragilor, sunt rumenita de soarele patriei, am fost intr-o zona rustica, nu departe de Bucuresti, de fapt am fost invitata pe un mal de lac, unde erau si niste meri ucigas de infloriti. 🙂 A fost foarte frumos, in consecinta.
    Ne-am intors relativ devreme si cam prea decent, dar am vrut sa evitam traficul nebunesc de pe autostrada si mai ales din Bucuresti, ca abia de-acum incolo incep sa se reverse astia de la mare. 🙂
    Mi-a fost dor de voi! 🙂
    Scuze pentru zapaceala cu comentariile disparute, asa se intampla cand schimbam administratorii de site, uite ca ne-am revenit. 🙂

    Simona Catrina 2 mai 2010 18:23 Răspunde
  • Simona, bine-ai revenit, dar comments tot nu s-au reparat!
    Tania zice la mine pe blog că ei i se arată 219 comments, iar noi nu vedem decât 199!

    Omuldelamunte 2 mai 2010 18:33 Răspunde
  • Stiu, Omuldelamunte, probabil se pierd sau se vor recupera, intre timp am vorbit si cu Alina la telefon si am mai stabilit o data ce si cum sa tratam maine cu firma de IT. Imi pare rau, dar astea sunt vesnicele pierderi colaterale ale transmutarilor pe diverse servere. 🙂
    Si mie sa nu-mi mai spui „bine ai venit, dar…”, fiindca eu retin concesia, nu urarea. 🙂 Glumesc, sunt batuta de soare in cap, cam perpendicular.

    Simona Catrina 2 mai 2010 18:58 Răspunde
  • Nu stiu pe ce coclauri minunate haladuiti cu sori perpendiculari, rosii cherries, passion tea si Aline la telefon dar la mine în bucatarie ploua cu basici de urzici.
    Omuldelamunte ne descanta cu caprifoi si rasaduri noi (a se vizita gradina lui, musai) si noi ne foim sub ceruri nimboase. Hm, justitia si echitatea o împart broscutele meteorologice dupa criterii necunoscute fantomelor.
    Tania, à propos de fraza aia care ti-a placut :
    … Sunt motul curcanului atarnat de gatul unui nick fara name. (Uite-asa Mme Piscupescu strica tot pitorescu 🙂 )
    Simona, din lac in putul blogului, pasul nu-i prea aglomerat. In parte si gratie firmei IT, profesionista pana in maduva megabitilor.
    Nota : La mine apar 202 comentarii.

    Thomas Man 2 mai 2010 19:36 Răspunde
  • Simona, prin „bine ai venit,dar…” am vrut să spun că te ştiu mână forte şi ar trebui comments să dea adunarea şi să se alinieze de la cel mai înalt la cel pitic, dar te-au văzut prea relaxată şi bine dispusă de mere în stadiu floral şi mal în stadiul de pământ terminal.
    Erată: Bine ai venit! Fără dar…

    Omuldelamunte 2 mai 2010 19:57 Răspunde
  • Thomas, apropo de nimb(oase), am auzit ieri, la niste romani picnicisti cronic, un schimb de replici triviale, captusite cu o zvarcolire pitoreasca:
    El: – Nu mai striga la mine, imi tulburi aura!!
    Ea: – Da? Pai atunci du-te-n aura ma-tii!
    Abia atunci am realizat ca m-am intors in Romania, tara unde am auzit prima data injuraturi ca „norii ma-tii” si „cultura ma-tii”, fapt care dovedeste profunzimea si aria de operare a insultatorului neaos de cursa lunga. 🙂

    Simona Catrina 2 mai 2010 20:34 Răspunde
  • Omuldelamunte, am primit si intampinarea ta fara dar 🙂 , iti multumesc si mi-am trantit bagajul in drum, acum ma alatur celor care viseaza la gradina ta, un mister aproape sadovenian, ca un susurat din „Maria-sa, puiul padurii”.

    Simona Catrina 2 mai 2010 20:37 Răspunde
  • seara buna,
    iaca, mai traiesc si eu, ma cam fugareste viata asta, ma tot plimba de colo-colo, de nu prea mai am timp sa-mi trag sufletul, daramite sa mai poposesc cu voi la o vorba. ba un curs ici, un cogres dincolo, intre ele pregatit de postere si prezentari…dar si cind oi termina cu ele, m-am decis sa-mi iau si eu o saptamina de vacanta si sa merg acasa, sa maninc si eu capsuni si daca oi avea noroc si cirese, de-alea biologice, de la mama lor, adica de la bunu’ din ograda…
    n-am apucat sa va citesc nici macar in diagonala, ca sunteti oameni harnici si ati avut spor la vorba si la scris, dar inteleg ca se muta revista cu blogurile aferente de pe un server pe altul si se pare ca nu mai ies commenturile la socoteala. dar probabil ca s-a si remediat problema…

    Dea Valma 2 mai 2010 20:37 Răspunde
  • Stati, ca mai intai trebuie sa incetez cu plansul (am revazut „Nights In Rodanthe”, cu Richard Gere si Diane Lane – vi-l recomand si ma duc sa mai suspin un pic).

    Simona Catrina 2 mai 2010 20:59 Răspunde
  • Dea Valma, tot in diagonala ne-am citit si noi insine, din cauza perturbarilor de transfer IT. 🙂

    Simona Catrina 2 mai 2010 21:01 Răspunde
  • A propos de diagonala si injuraturi neaose, îmi aduc aminte de tenismenul spaniol Sergi Bruguera si de faimosul lui : „Puta de diagonal !” 🙂
    Dea Valma, ceva mai sus îti trimiteam o sageata vegetala în Kissin’ U cu Miranda Cosgrove. Nu-i vorba de ocheade, buze si arcasul cu obrajori, don’t worry, era vorba doar de fluturasi.
    Am semnalat acum cateva zile fainapilul lui Alain Clark. El prezinta si particularitatea ca se misca cu bicicleta printre lalele (era sa zic printre Dea Valma). Vi-l reprezint intr-un duet improvizat cu o domnita pe care ati apreciat-o : Caro Emerald – The night like this (unplugged)
    http://www.youtube.com/watch?v=R1dEniyZUEc&feature=related

    Thomas Man 2 mai 2010 21:32 Răspunde
  • Hello hello… si eu pe aici ma bucur ca v-ati revenit la blog ma intristez ca weekendul e pe sfarsite. Simona sa stii ca si eu planificasem acelasi film pe seara.
    Pe aici e cald si innourat… poate iti amintesti de umiditatea noastra draga din lunile de vara… 70%.. iti vine sa pornesti AC-ul dar la Montreal a nins zilele trecute asa ca..

    cristinaC 2 mai 2010 21:48 Răspunde
  • Cristina :), pai si eu tot in Canada am vazut filmul prima data, il luasem de la Blockbuster. M-ai bulversat nostalgic cu drumul la Niagara (destinatia preferata a ontarienilor, in weekend, precum stii). Nu ne mai saturam. 🙂 Am si acum pelerina de pe vaporas. 🙂

    Simona Catrina 2 mai 2010 21:54 Răspunde
  • Thomas Man,
    m-a nimerit sageata ta 😉
    pe Caro Emerald am avut bucuria sa o vad joi seara (pe29 aprilie) la un concert live in haga, cind s-a sarbatorit ziua (de fapt seara-sau noaptea pt cei mai putinciosi- premergatoare zilei reginei, numita „koningine nacht”). cu ocazia asta am aflat si eu ca e olandeza, desi numele (de scena?) imi sugera ceva foarte sud american.

    Dea Valma 2 mai 2010 22:07 Răspunde
  • @Thomas- N-am scos-o pe Caro Emerald de la tonomatul inimii şi i-am lăsat căi de acces cu duiumul, aşa cum am ligumit fiecare link trimis de tine, Tania şi Odille pe blogul meu. Din miliardele de clipuri umblaţi la cele mai insidioase!

    Omuldelamunte 2 mai 2010 22:08 Răspunde
  • Dragilor, fermecatorilor, sper ca am nimerit dupa ce s-a terminat cu cearta serverelor.
    Mi-au sarit ochii si pe commenturile din ograda lui muntean, ma duc sa citesc sa vad ce-i si p-acolo.Inteleg, din mers, ca Tania e pe-acolo, zglobie si revenita: )
    Sper sa-mi apara ce zic acum aici, si sa va vad si pe voi. Sunt FUARTE odihnita, deci mai sunt pe-aici, sper ca si voi: )
    Thomas, apari, esti pe-aici? Sau poate deja fugit in lume cu vreo artista?: )

    Una 2 mai 2010 22:30 Răspunde
  • Una.. te-ai odihnit de 1 Mai…ce bine.. vii cu forte proaspete si o aduci pe taniuta inapoi la noi?
    Omule… eu vin in vizita mai tarziu sa citesc ce mai e pe la tine ca acum gatesc si mai trag cu ochiul pe aici intre doua cratiti

    cristinaC 2 mai 2010 22:40 Răspunde
  • Draga mea CristinutaC, sunt odihnita,e drept, dar deocamdata Tania nu se interesecteaza cu mine..si pe blogul domnului muntean nu-mi apara comentariile. Ori mi-a dat el ban (din neatentie confundata cu simpatia), ori eu ar trebui sa schimb browserul: ) Ori vad eu ce fac, desi daca Thomas tace atat, e clar ca va trebui sa ma duc un pic printre link-uri de youtube sa fredonez pana la calmare: ))))

    Una 2 mai 2010 22:44 Răspunde
  • Una, cearta serverelor continua surdo-mut, insa eficient. Rezolutia va fi impetuoasa, chiar roz. De maine, inapoi pe caii salbatici. Azi, inca motaim post-sarbatoresc. 🙂

    Simona Catrina 2 mai 2010 22:47 Răspunde
  • Una… cred ca trebuie sa fim speciale sa aparem la omu’ pe blog … mi s-a intamplat si mie sa fac un coment scurt si pozitiv si nimic..
    Asa ca ma multumesc cu vizite fara comentarii.
    Va invitla masa in 1/2 de ora

    cristinaC 2 mai 2010 22:48 Răspunde
  • : ) Sim, bine te-am regasit.
    Ai gatit ceva bun Cristinuto? Io am asa o pofta de pere, de nu va povestesc. Normal, am cayeva d’alea de import, dar poftele mele le includeau p’alea aromate, neaose, ne-universale..
    Dragii mei, pentru cei care n-ati vazut inca, si gustati genul, va recomand ”Whatever works”, l-am vizionat aznoapte, intr-o lunca, la lumina lunii, pe laptopu-mi personal. E un film destul de nou de-al lui Woody Allan, mi-a dat, normal, de gandit.
    Sunt pe-aici, cu ochii pe voi, pierduta printre link-urile lasate zilele astea de unii care ne rasfata muzical mai des decat ora Pamantului: )

    Una 2 mai 2010 22:54 Răspunde
  • Cristina C- Nu am bannat pe nimeni. Comentariile sunt la liber cu două excepţii:
    – primul comentariu al unui nou venit trebuie aprobat apoi liber pe tăpşan…
    – dacă sunt postate mai mult de un link per comment, atunci iar trebuie aprobate.

    Dacă postezi doar un smiley, este interpretat ca spam şi mi-l aruncă.
    Una, comentariile tale au apărut în întregime.
    A fost o perioadă de pauză pentru că am ocupat computerul cu un soft antimalware. Un cunoscut mi-a trimis pe Yahoo Mess un link cu poze pe My Space. Fiindu-mi foarte apropiat i-am dat download fără reticenţe. Am luat-o-n frizură! Atenţie, dacă păţiţi la fel, folosiţi link-ul următor, download, instalaţi, scanaţi şi remove:
    http://www.malwarebytes.org/

    Este un malware răspândit prin Yahoo Mess şi suge toate informaţiile din comp. vostru, inclusiv poze cu iubitul/iubita. Pozele mele cred că au deja un back-up la băieţi mai albăstrui la privire.

    Omuldelamunte 2 mai 2010 23:15 Răspunde
  • Pt ca Woody Whatever Allen da de gandit ? Poate da de rontait, de zambit, de ranjit, de mestecat, de jucat, de takethemoney&run, etc. dar DE GANDIT ? Woody ? Atunci poate de gandit ceva mai usurel, asa, de vreo doua sinapse si-un sfert 🙂
    Cristina îmi pare un cordon bleu premiat de Ottawa Culinary Arts School pt gust neaos dar rafinat. Imaginati-va ce ar face ea cu salatele din gradina Omuluidelamunte ! Sau cu perele malaiete dar autentice ! (Poire Hélène, miam miam)
    Saptamana mirobolanta !

    Thomas Man 2 mai 2010 23:19 Răspunde
  • Simona, tania, Una, Cristina C, omuldelamunte, Thomas Man, ce bine ca ne-am regrupat!
    Cred ca sunteti de acord ca am avut cu totii, o luna destul de zbuciumata. Dar acum, ca toata lumea s-a reintors, va fi bine. Dragilor, nu ne mai parasiti asa pt ca suferim.

    Am avut astazi o zi splendiada, ca de vara, cu 27 de grade. Am dat o fuga la un mic restaurant sa iau o inghetata delicioasa. M-am asezat la o masa, afara ,si gustam inghetata care avea si o inimioara de ciocolata on top, cind un tip de la o masa vecina, zimbind, a dorit sa inceapa o conversatie. Nu vorbesc cu persoane necunoscute, si in nici un caz cind maninc inghetata de ciocolata, asa ca m-am ridicat, mi-am luat inghetata si am plecat in masina, unde in oglinzi am vazut ca aveam niste mustatzi mari de ciocolata. Probabil ca asta a vrut sa-mi spuna acel om dragut.

    Odille 2 mai 2010 23:28 Răspunde
  • Da, mie mi-a dat de-a dura prin trifoi gandurile: )
    Poate din cauza ca mi-a mai zis-o si filmul asta, mai raspicat decat altele ca ”whatever works” desi ne dam de ceasu’ mortii sa complicam..

    Una 2 mai 2010 23:30 Răspunde
  • Simona, nu inteleg de ce nu apara comentariile taniei? Ciudat!

    Odille 2 mai 2010 23:36 Răspunde
  • Odillem poate domnu’ in cauza nu voia sa-si manance singur inghetata, sau poftea la a ta, cu inima ciocolatie, sau, in ultima si ultima instanta, s-ar fi referit la urmele in forma de mustati desenate cu lingurita, ca inclin sa cred ca ti le-ai desenat tu in timp ce ”fugeai” de o conversatie de el, de la masa cu pricina : )))

    Una 2 mai 2010 23:39 Răspunde
  • Odille, la un moment dat, toate fugim de anumite circumstante, cu mustati de ciocolata. Si, la vreo zece ani dupa ce-am evadat convinsa ca intalnisem vreun scrantit, realizam ca fusese o oferta promotionala a destinului. Care, intre timp, a expirat.

    Simona Catrina 2 mai 2010 23:44 Răspunde
  • Una draga… la comanda si cu ajutorul baietilor… somon cu sos de lamaie si marar, shirmp… cu sos de lamaie si squid prajit sub forma de rondele… pe care l-a facut fiul meu ca mie nu imi place si nu stiu cum sa gatesc daca nu imi place… cu garnituri de cartofi natur sa u orez si cu brussceta la aperitiv…
    Vii?

    cristinaC 2 mai 2010 23:48 Răspunde
  • Una, sunt semn de apa si totul este foarte complicat si cu o paleta de nuante aproape fara limita.

    Odille 2 mai 2010 23:51 Răspunde
  • Tania, am cutezat sa-ti scriu si pe blogul Omuluidelamunte, am indraznit sa mut ciondaneala IT pe pajistea lui aromata. Si tocmai acum, cand au inflorit merii de-a binelea.

    Simona Catrina 2 mai 2010 23:51 Răspunde
  • : )
    CristinaC, cu mare drag online, cu si mai mare drag atunci cand voi ajunge in Canada.Trebuia sa ajung in BC la inceputul anului, dar din motive obiective a trebuit amanata plecarea. Undeva, spre sfarsitul anului intentionez sa refac procedura, si nadajduiesc vreo saptamana sa fiu si de capul meu pe-acolo sa vad mai multe zone canadeze, pe langa Van City-ul unde ma va duce job-ul.Bineinteles, te tin la curent! Draguti baietii tai, si implicanti in ale bucatariei.Sunt semi invidioasa, deja, da’ o sa-mi treaca: P

    Una 2 mai 2010 23:55 Răspunde
  • Simona, sunt convinsa ca tu cu sensibilitatea ta, daca iti asculti intuitia nu vei da gres.
    Ani de zile nu am dat atentie intuitiei. O auzeam si ignoram. Ma refer la oameni pe care-i intineam in cerc de amici si fata de care simteam o stare de iritare, neliniste neplacuta. Ii includeam in cercul de amici. Dupa putin, sau mult timp, s-a dovedit, fara greseala, ca ar fi trebuit sa ma feresc. Probabil ca nu era nimic rau cu ele/ei, sau cu mine, dar nu eram compatibili.
    Acum imi ascult intuitia, desi imi este greu.

    Odille 2 mai 2010 23:56 Răspunde
  • Si totusim vede careva, cu exceptia Taniei, ca ea posteaza aici, m(v)a-ntreb io mai burlesc ashe..
    : )
    Odille, da stiam ca esti semn de apa, eu nu ma pricep la zodii, pentru mine un om cu care mi-e drag sa fiu in conversatie sau in aceeasi luntre e deja important si decis , fara sa consult zodiacul: ) Zici ca paleta-ti de nuante e nelimitata, dar daca totusi un tip te-ar placea si, asa stand lucrurile, te vede doar pe strada ca n-are unde in alta parte, ce faci?! Il ocolesti pur si simplu?
    Io nu-s semn de apa si am acelasi gen de tentativa, de exemplu. Zambesc si dispar din raza vizuala..Dar daca omu’ ala ar avea de jucat un rol magistral in viata mea, oare as mai pleca asa? E frica, e nevoia de simplitate, principiul sa nu vorbim cu oamenii de pe strada, care-i treaba cu educatia asta a noastra, ma rog? !
    : )

    Una 3 mai 2010 0:04 Răspunde
  • Cristina C, cred ca am vazut Niagara de cel putin 100 de ori. Toti care vin in vizita isi doresc sa vada cascada si noi ne bucuram sa le facem aceasta placere. Foarte frumos, insa este sa te plimbi si de-a lungul lui Niagara River.

    Odille 3 mai 2010 0:05 Răspunde
  • Una draga esti bine venita si bine primita dar eu rezidez langa balta ontario si nu langa Van… oricum poti cere can iti iei bilet de avion ca vrei circuit Bucuresti, Vancouver, toronto, montreal bucuresti…. si noi te pescuim la toronto si iti aratam frumusete de cascada si frumuysete de orasul Simonei si te hranim si in nici un caz nu te lasam sa te odihnesti si iti preparam ce vrei tu…Ok?

    cristinaC 3 mai 2010 0:08 Răspunde
  • @Simona- De ce nu mai apare gravatarul tău şi de ce numele de două ori? Eşti inconfundabilă şi dacă apar numai iniţialele. Două verbe şi-un substantiv dacă alături, tot poartă pecetea ta.

    Omuldelamunte 3 mai 2010 0:24 Răspunde
  • cristinaC, multumesc mult si in avans pentru invitatie. Te percep de pe-acum o gazda minunata, si, stiindu-te si brasoveanca, sunt sigura ca nu ma-nsel: ) Te tin la curent.

    Una 3 mai 2010 0:29 Răspunde
  • Una, eu ma indragostesc o data pt toata viata. Asa ca inima imi este data.
    Eram acolo numai pentru inghetata.

    Nici eu nu vad nici un comentariu al taniei.

    Odille 3 mai 2010 0:30 Răspunde
  • Una, pot sa fac o sugestie? Nu stiu daca ai mai fost in Canada, insa lunile in care este frumos sa fie vizitata sunt Mai-Octombrie. British Columbia are o clima mai blinda, insa sunt luni in care ploua cu galeata in fiecare zi. Pina si perechile de galosi nu rezista.
    Daca ai prieteni acolo ar fi bine sa-i intrebi cind ploua mai putin.

    Odille 3 mai 2010 0:33 Răspunde
  • Omuldelamunte, daca apar manifestari nedorite, ma adresez IT-ului sau farmacistului. De la mine, nu se vede asa. Asta ma inspaimanta, ca simptomele difera, cei care scriu isi vad comentariile, dar in rest nu le mai vede nimeni (un haos narcisic), iar eu am nume dublat, deci e caraghios si pisalog. Maine voi fi capabila sa-ti raspund la intrebarea asta. Pana atunci, sunt capabila sa-ti raspund la orice alta intrebare. Tie si oricui intreaba, retoric sau nu. 🙂

    Simona Catrina 3 mai 2010 0:39 Răspunde
  • Odille, te ingan necajita: nici eu nu vad niciun comentariu de-al Taniei.

    Simona Catrina 3 mai 2010 0:40 Răspunde
  • Simona, eu vad numele tau o singura data si tot heading-ul este ca cel trecut.

    Odille 3 mai 2010 0:41 Răspunde
  • Simona, parca fiecare dintre noi accesam versiuni diferite ale blogului tau?

    Odille 3 mai 2010 0:42 Răspunde
  • Odille, e o intrebare indreptatita, ma ia cu frig, asta suna ezoteric. Adica nu, suna lugubru. 🙂 Te pomenesti!

    Simona Catrina 3 mai 2010 0:50 Răspunde
  • @Odille- Conversaţia cu un necunoscut iese cu spirt, iar cum inima de ciocolată îţi este amanetată- eu topindu-mă odată după un astfel de deliciu- nu-ţi rămâne decât să-i aduci ofrande celui de lângă tine, sau aiurea.
    Mustăţile de ciocolată sunt magnet pentru săruturi. Merge şi cu şampanie, pentru connaisseuri.

    Omuldelamunte 3 mai 2010 0:52 Răspunde
  • Omuldelamunte, intamplator ai nimerit chiar pe un blog de connaisseuri. Sigur, mai degraba de sarutari decat de sampanie, dar cupele vin la pachet cu restul.

    Simona Catrina 3 mai 2010 1:05 Răspunde
  • Io vin direct in cupa.Adica am chef sa iau forma vasului in care ma asez: )
    In cateva minute voi lua, din pacate, forma unui puisor .de perna.
    V-am pupat, mai vin, mai primiti-ma !

    Una 3 mai 2010 1:17 Răspunde
  • @CristinaC- În 20.04.10 la postarea mea „Oleacă de sală” a apărut commentul tău „Mi-a plăcut petrecerea ta!” pe care îl mai găseşti şi acum. De ce spui că ai comentat odată scurt, nu ţi-a apărut comentariul şi de atunci ai renunţat?
    Eşti binevenită oricând!

    Omuldelamunte 3 mai 2010 8:11 Răspunde
  • Buna dimineata.Am plecat azi noapte la somn si n-am apucat sa-i raspund lui Odille.Nu, n-am mai fost in Canada pana acum, iar amicii mei care traiesc acolo sunt imprastiati cum le-a fost norocul si ”repartitia”: ba in Quebec, ba in British Columbia..
    Sa aveti o zi de luni fara amorteli!

    Una 3 mai 2010 9:26 Răspunde
  • Dragilor, uitati cum (mi s-a spus ca) sta treaba: motivul pentru care, chipurile, unii dintre voi nu vad toate comentariile este ca aveti blogul salvat la Favorites/Bookmarks si il accesati automat pe fostul server. Mie mi se pare cam ilogica explicatia, dar asa mi s-a spus.
    Ii rog pe cei care nu vad toate comment-urile sa stearga pagina de la Favorites sau Bookmarks sau cum aveti acolo si sa o deschida de la zero, de la un blank, asa cum ati deschis prima oara, si sa o salveze abia pe urma, din nou, in Favorites.
    Daca accesati blogurile noastre prin link-urile site-ului Tango, stergeti adresa site-ului de la Favorites si – tot asa – reluati procedura, adica deschideti site-ul babeste, de la inceput, si abia pe urma salvati-l din nou la Bookmarks sau unde il salvati voi.
    Nu stiu daca o sa functioneze, sunt cam sceptica, dar asa mi s-a indicat. 🙂 Va pup si astept cu emotie deznodamantul. 🙂

    Simona Catrina 3 mai 2010 11:20 Răspunde
  • Draga Simona, eu intram pe blogul tau de pe site-ul revistei, dar nu l-am (te-am) mai gasit. Asa ca am cautat pe google „Simona Catrina Blog” si am ajuns aici (http://simona.revistatango.ro/). Vad 250 de comentarii, nu vad insa poza ta (doar un placeholder).

    Paca 3 mai 2010 11:31 Răspunde
  • m-au facut curios itistii cu pricina, nu de alta, dar mi se parea mai uman pentru un utilizator neinitiat sa poata accesa site-ul cum ii vine lui mai usor, si nu urmand un numar de pasi. pasi care nu sunt de dans, fireste 🙂
    iar curiozitatea asta vine si pentru ca, desi am tacut eu ceva vreme, cand am vrut sa deschid pliscul, m-am trezit ca vorbesc singur :))

    un trecator 3 mai 2010 11:33 Răspunde
  • trecatorule: )
    si eu care ma gandeam ca nu te mai saturi de iarba, de taci in halu’ asta: )
    Pacaaa, te pup, bine-ai reaparut.
    Da, sa stiti ca si la mine fu aceeasi poveste, nu vedeam toate postarile, asa ca am regasit punctul virtual ”simona catrina” tot cu un google mic si nesfios..

    Una 3 mai 2010 11:58 Răspunde
  • Paca, hai sa-ti dau un ”hint”, de care io ma folosesc destul de des: din pagina lui Tango, in dreapta, unde-s insiruite blog-urile, alege oricare blog de-acolo, deschide-l, iar in dreapta vei vedea lista celor care posteaza si sunt din familia revistei; acolo gasesti si Simona Catrina si te duce direct in pagina ei. Apar mereu doar materialele recent postate, un numar definit clar de admin-ul blog-ului, probabil..
    Te-am pupat, sa ai o saptamana misto iti doresc! Oona: )

    Una 3 mai 2010 12:12 Răspunde
  • Buna Dimineata!

    Un trecator, cam toti am fost un pic razleti pe diferite pagini si versiuni pe blogul Simonei, dar ieri ne-am regrupat, cu exceptia taniei, care cred ca este din nou in cautarea paginei bune.

    Omuldelamunte, poate esti dragut sa ne explici , daca intelegii, cum se poate sa fie atitea versiuni? Inteleg sa fie o versiune buna si una veche, o versiune de back-up, dar ca unii sa vada fotografie si altii nu, tu sa vezi numele Simonei dublu, eu sa-l vad normal, asta nu mai inteleg.

    Aici a fost un serial si cind erau situatii de acest gen, spuneau: SERENITY NOW! SERENITY NOW!

    Odille 3 mai 2010 12:19 Răspunde
  • Scuze, am scris, din greseala, „intelegi” cu doi de „i”.

    Odille 3 mai 2010 12:29 Răspunde
  • Draga, Oona, Canuta Om Sucit ce ma aflu, cel mai ocupat moment al saptamanii pentru mine e week-end-ul cand toata lumea respira usurata (sau nu, dar respira). Asa ca am sarbatorit 1 Mai nostalgic (prin munca adica). Notat insa tot – whatever works, right?
    „Noptile” le stiu, le am – executat, constiincioasa, portia de plans .
    Si tie o saptamana lina cu mult soare (ca la mine ploua!). :o3

    Paca 3 mai 2010 13:34 Răspunde
  • Am vrut sa trimit Puppy Dog Eyes , :o3, dar tehnica ne da ocol in continuare

    Paca 3 mai 2010 13:37 Răspunde
  • Virgula nelalocul ei, „i” in plus, Entschuldigung!

    Paca 3 mai 2010 13:42 Răspunde
  • Sper sa-mi iertati greselile. Tot timpul scriu pe fuga.

    Odille 3 mai 2010 14:06 Răspunde
  • Tocmai mi-am amintit ceva! Am telefonat, deunazi, la hot line-ul providerului nostru de internet, sa le explicam ca ne-a murit internetul. S-a stins ce mai palpia, si-a dat sufletul. E kaputt! Si o domnisoara plina de bune intentii ne-a raspuns ca ne trimite imediat un E-mail , sa ne explice ce sa facem in acest caz!!!

    Paca 3 mai 2010 14:12 Răspunde
  • Una, as vrea sa-i trimit un e-mail Taniei cu sugestia ta pt accesarea blogului Simonei. Nu stiu daca Tania are acces la pagina actuala.
    Am incercat sa urmez instructiunile tale, am ajuns pe Revista Tango, dar in coloana din dreapta nu apare blogul Simonei, apar: Alice, Amalia, Delia, Anda, etc.

    Te rog sa-mi spui, daca poti, cum accesezi tu acest blog ,de pe Revista Tango.
    Iti multumesc.

    Odille 3 mai 2010 14:35 Răspunde
  • loooool@ Paca draga, la faze d’astea poti sa raspunzi in fel si fel, cu email-ul ala.
    Ori avea probleme cu oligoelementele (vorba lui Herr Man care azi o fi prin Jermanica ta aia cu ploi, de nu ne gaseste la cat suntem de insoriti pe-aici), ori se credea la gag-uri si o fi simtit nevoia de un smile in viata ei tihnita cu orar fix la slujba..
    Bine, tu poti raspunde si schimband operatorul, ca stii doar ca la decizii d’astea nu are de ce sa te-ntreaca cineva: )
    Da, sper sa ti se para interesant filmul ala, nu e sub semnatura regizorului meu preferat, dar e haios si da o tenta aparte vietii si lumii in care noi am vrea sa ne simtim buricu’ pamantului..

    Una 3 mai 2010 14:36 Răspunde
  • Odille, parctic alegi unul din blog-urile respective, intri in el, iar acolo, tot in dreapta, gasesti lista cu TOTI cei care au blog la Tango, chiar daca au materiale mai vechi. Sunt vreo 6-7 oameni.E ordine alfabetica daca nu ma insel, iar Simona Catrina este ultima pe lista, desi prima, se pare, in preferintele celor mai multi dintre noi cei de-aici.
    Enjoy. Ma bucur mult ca-i scrii tu, eu n-am apucat sa fac asta.

    Una 3 mai 2010 14:39 Răspunde
  • Una, imi pare tare rau dar imi este imposibil sa accesez blogul Simonei de pe Revista Tango. Pe coloana din dreapta Simona nu-mi apare, si daca click pe Dosar/Dosare, apare articolul Simonei, dar nu am posibilitatea sa ajung la blog.

    Odille 3 mai 2010 14:59 Răspunde
  • Odille, fii atenta: (la mine se poate, dar eu sper ca poate toata lumea pe calea asta)
    tastezi : http://www.revistatango.ro/
    apoi mergi in dreapta,la ”Blogurile Tango”, alege blogul alice nastase, cu ultima postare, apoi te uiti la categoria ”TANGO blog” si ultima pozitie din lista este Simona Catrina.Clik pe ea si te aduce aici in pagina asta..

    Una 3 mai 2010 15:05 Răspunde
  • Odille, daca nu e link din site-ul revistei, pe blogul acesta poti ajunge accesand http://simona.revistatango.ro
    Hai ca mai vin pe la voi mai tarzior. 🙂

    Simona Catrina 3 mai 2010 15:12 Răspunde
  • Una, multumesc mult. Voi copia pt Tania instructiunile tale. O zi buna.

    Simona, multumesc mult, dar vroiam o alta cale pt Tania. Voi incerca metoda Unei.

    Odille 3 mai 2010 15:17 Răspunde
  • Una-i metoda Unei: )
    Uff, iar sunteti pe la cuiburi si io fac pe-aici de straja !
    Domnii par bine fezandati, parcarea de trotinete e goala, ma plimb de nebuna printre statuete; )

    Una 3 mai 2010 15:21 Răspunde
  • Cu placere, Odille. Sper sa fie cu folos, azi sunt extraordinar de binedispusa si comunicativa si serviabila.Nimeni nu ma vede, lool, va rog!

    Una 3 mai 2010 15:22 Răspunde
  • ba da, te vede,fii fara griji 🙂

    un trecator 3 mai 2010 15:38 Răspunde
  • ..ce ocupat suntem: )..
    dar ce ochi ager, totusi!
    Fac urgent o mia culpa si o tzucahara nabadaioasa, pentru a ma readuce, io , pe mine, ma, la o linie de plutire imaginabila: )
    Best regard, etc!

    Una 3 mai 2010 15:41 Răspunde
  • Una, am atitea probleme de rezolvat astazi si nu ma desprind de computer.
    Una, zilele trecute, cred ca spuneai ca tu te modelezi intr-o Cupa. Am zimbit si m-am gindit ca te modelezi un pic si dupa citeva secunde vei cauta libertatea.

    I-am scris Taniei.
    O zi buna va doresc la toti si mie sa-mi rezolv problemele.

    Odille 3 mai 2010 15:45 Răspunde
  • @ Mi-am lăsat trotineta pe preşul de la intrare. Ies mai încolo s-o parchez mai cumsecade.
    Explicaţia băieţilor de la Minolta este logică. Browserul, în momentul în care aceesezi un site/blog, reţine cache-ul respectiv, pentru ca data viitoare sa ţi-l etaleze mai rapid. Prin schimbarea serverului, s-a schimbat şi cache-ul.
    Trebuie s-o luaţi băbeşte sau moşeşte, pâş-pâş prin Google.

    Omuldelamunte 3 mai 2010 15:49 Răspunde
  • Deci, noi suntem niste fete(sti) pe-aici, ia te rog!: )
    Si nu-ti forta cartonasele galbene cu parcari d’astea muieresti, ia, o parcare laterala spectaculoasa , vanoasa si cu spirit testosteronic in ascutimea de marsarier ! Avem si noi limite de acceptanta, nu suntem doar noi si lanul de secara aferent, asadar!: )
    Odille, stiam io ca ma citesti ca nimeni alta, sper ca nu te supara tonul meu uneori razletit,alteori prea serios si terre-a-terre, in care imi concep cand si cand pe-aici armoniile scribice. Da, probabil cupa si libertatea-mi sunt doua variante partial atragatoare pentru mine, dar sunt orbita cand de una, cand de cealalta : )

    Una 3 mai 2010 16:05 Răspunde
  • bine ca v-am regasit…
    ce placere sa citesc ce s-a intimplat p-aici.
    eu intru pe revistatango.ro ca sa vad si ce a mai aparut pe prima pagina a site-ului si apoi aleg blogurile… de exemplu azi Simona nu apare la bloguri dar am intrat pe la Alice si am gasit-o si pe Simona.

    iana 3 mai 2010 16:46 Răspunde
  • Oona, l-am iubit pe Woody Allen pentru „Annie Hall”, apoi sentimentele mi s-au racit pas cu pas, film cu film. Asa ca pentru „Vicki, Cristina, Barcelona” n-am mai gasit nici timp,nici dispozitie (sufleteasca) si mi s-a stricat si masina de facut floricele. Larry David , insa, daca nu ma insel , e creatorul lui Seinfeld (eeee, alta gisca…). Si intre timp am si cu ce sa fac pop(corn)!

    Paca 3 mai 2010 18:41 Răspunde
  • Cristina C, sper ca vei reusi sa intri pe blogul Simonei, cu metoda Unei.

    Odille 3 mai 2010 19:59 Răspunde
  • iana, am reusit sa accesez site-ul Simonei prin blogul omuluidelamunte, care este asa de generos si ne da o cale placuta de acces.

    Odille 3 mai 2010 20:04 Răspunde
  • Una, am retinut acea fraza a ta pentru ca m-a amuzat. Am inceput sa cred ca te cunosc un pic si un spirit liber va poposi intr-o cupa numai pentru citeva clipe.

    Odille 3 mai 2010 20:36 Răspunde
  • Femeile fac lucruri uluitoare.
    Aici, salata de cartofi :
    http://www.youtube.com/watch?v=BNR74UCidBI

    Thomas Man 3 mai 2010 20:53 Răspunde
  • ,ereu am preferat-o pe cea berlineza.Uite, sa spuna si Paca: ))

    Una 3 mai 2010 21:07 Răspunde
  • Mereu*

    Una 3 mai 2010 21:07 Răspunde
  • Herr Man, inainte ca mesajele noastre de acum doua zile sa sublimeze, devenind nori internautici, plutind desupra unori lumi inaccesibile noua, am reusit sa mai zaresc un cuvant, tepos ca un ciulin (munca-chin!). De atunci mi se tot agata printre ganduri, nu stiu ce sa fac cu el.
    Sa-l fac mosor pentru gheme rotunde de poveste? Destrama firele moi ale cuvintelor.
    Sa-l incalzesc la suflet? Cu miere – devine amar, cu sare – iti dau lacrimile.
    Ia-l inapoi, arunca-l, daca-l mai zaresti – ocoleste-l. Ma duc sa ma agat, cu trei degete, de creanga mea cu flori mirosind dulce a lene si somn.

    Paca 3 mai 2010 21:13 Răspunde
  • Odille, se poate sa nu te-nseli: ), pari priceputa in metamorfozele despuiatei conditii umane, cred ca ne-ai cam citit pe toti cei de-aici care te inconjuram.
    Spiritele libere-s, de regula, la un pas de libertinaje, poate chiar derapaje, ati remarcat?
    Nu stiu ce-am azi, imi tipa si iambii si troheii prin plasma: )

    Una 3 mai 2010 21:14 Răspunde
  • Oona, privindu-le am ramas fara grai. Si fara pofta de salata!

    Paca 3 mai 2010 21:16 Răspunde
  • Pacooo, ce ma bucur ca esti prin zona !
    Nu parem decat noi doua pe-aici, populante si neprecupetindu-ne eforturile: )
    Ah, si poate si ceva privitori, cu stiloul pregatit in aer sa ne dea reply, macar asa, de-un pampon, de-un pamplezir !

    Una 3 mai 2010 21:20 Răspunde
  • ce-mi place mie de vvoiiii…
    tare m-am luptat sa-mi placa, sa-l inteleg pe W Allen. si am vazut film, dupa film, dupa film. nu vad unde e geniul lui… nu reusesc „sa ma prind” unde sta talentul, de unde vin aprecierile criticii si de unde vin premiile…

    iana 3 mai 2010 21:22 Răspunde
  • Iano, te pup, bine-ai reaparut: )
    Io n-am spus ca Woody ar fi genial, am zis ca mi s-a parut interesant un film de-al lui si mi-a adus un set nou de intrebari in prim-plan, de care uitasem.Uff, probabil imbatranesc, lol.

    Una 3 mai 2010 21:26 Răspunde
  • Paco, mie nu pot spune ca mi-a trecut pofta de salata privindu-le pe tripletele acelea super-flexate, dar mi s-au parut demne de interes, deci am dat un save la favorite.
    In curand o sa am dosarul meu cu preferinte numit simplu Thomas, la cate am adunat, in functie de zile, stari, fenomenologii: )

    Una 3 mai 2010 21:31 Răspunde
  • TM,
    deci linkul tau era din filmul lui WA?
    eu nu pot sa deschid linkurile si doar vorbesc si eu pe margine la comentariile voastre.

    iana 3 mai 2010 21:43 Răspunde
  • hi, Iana! Cum spuneam, pe mine m-a pierdut pe drum (WA). Da’ ceva geniu are el in capul ala de soricut cu ochelari.
    In seara asta, insa, ma asteapta un film din categoria „batiste si ciocolata” (sau, posibil, invers): A Walk on the Moon cu Diane Lane si Viggo Mortensen (ca tot pomenise Simona de Noptile in Rodanthe).

    Paca 3 mai 2010 21:46 Răspunde
  • Le priveam, Oona, si ma gandeam ca nu erau anorexice, bulimice, operate, botoxate … ci extraordinare si umane in acelasi timp, cum actritele de azi nu mai stiu sa fie.

    Paca 3 mai 2010 21:52 Răspunde
  • fete si baieti, am terminat cartea (hai ca sint si eu un fel de geniu :)…)
    „Cind Imposibilul se Intimpla” daca e sa traduc cuvint cu cuvint. Stanislav Grof.

    iana 3 mai 2010 21:52 Răspunde
  • Mi-am asezat si eu aripile pe langa trup, acasa, in sfarsit. Am umblat un pic de nebuna prin mall-ul Cotroceni, fiindca au si patinoar si cascade si alte kitsch-uri care fac bine la psihic.
    Sper ca s-a aerisit un pic situatia cu blogul, desi inca se aud fosnete suspecte.
    Tania, tu cum o mai duci cu tentativele de revenire la suprafata?… 🙂

    Simona Catrina 3 mai 2010 22:01 Răspunde
  • Da, Paca draga, erau niste dudui haioase, texane din anii ’40, deosebite, asa-mi par si mie, naturale si imposibil sa le mai atinga cineva in zilele noastre stilul si carisma.

    Iana, cand ai timp sa accesezi musai link-ul cu pricina. NU, nu era ceva din vreun film al lui Woody A. .. Il vezi tu pe Thomas dand asa ceva din penita-i cu oferte subtile?: )

    Una 3 mai 2010 22:01 Răspunde
  • Ciao Simogneto: ) Bine-ai venit.Ai mai gasit sandalele acelea spectaculoase, albe, parca?
    Tania de n-a aparut e clar ca nu a avut cum, imi dau si eu un pic, o parere.
    Mai revin in noaptea asta, acum dispar vreun ceas, sper sa va regasesc pe-aici, mai multi si mai putin taciturni.

    Una 3 mai 2010 22:03 Răspunde
  • Aaaa, pai sandalele le-am luat mai demult! 🙂 Credeai ca ma lasa inima sa le las acolo? 🙂

    Simona Catrina 3 mai 2010 22:07 Răspunde
  • Inainte sa ma ghemuiesc pe canapea, dati-mi voie sa ma umflu si eu un pic in pene (stiu, stiu mamele astea…) si sa va trimit un link la un desen (cu filmuletul aferent) facut(e) de baiatul meu.

    http://www.youtube.com/watch?v=ri4r7EcwsVw

    http://laurlolz.deviantart.com/art/Illidan-the-Betrayer-162701313

    O noapte cu luna plina (de vise)! sau o zi frumoasa in continuare !

    Paca 3 mai 2010 22:10 Răspunde
  • Simona,
    da chiar! cum e cu sandalele albe?

    iana 3 mai 2010 22:17 Răspunde
  • he, he… si nu le uzi? sandalele? 🙂

    iana 3 mai 2010 22:18 Răspunde
  • @ Simona– Se plâng pe blogul meu şi al Mihalcea Alice ( zgârie genitivul „lu’ Alice”!) proprietara Alice şi All Blacks că nu pot accesa ultimile comentarii de la tine de pe blog. La ele apar numai 219 buc.. All Blacks şi-a schimbat IP-ul şi la mine a intrat la spam. Poate şi la tine a intrat tot la spam. Te rog verifică în numele solidarităţii umane care ne caracterizează, păcat fiind să lăsăm două fiinţe şi pe deasupra fete, la magazia cu „mai vedem…”
    Ele zic că tot comentează, dar în eter…

    Omuldelamunte 3 mai 2010 22:25 Răspunde
  • Nu stiu ce salati din gradina ursuletului ingereaza fetele noastre dar vorbele lor au forme de invidiat. Fraza – silueta frumoasa, lexicul – expandat, ideile – îmbobocite. Simonetele zburda voios pe caile elizeene, în ciuda blurajului informatic.
    Mersi, Paca, pt punerea pe note poetice a cuvantului împricinat si pt sfat. E deja ocolit, cu precautie, am mainile curate. Cum îl vad, cum trec pe trotuarul celalalt.
    Una zumzaie intr-un verbiaj ametitor. Un carusel bine dispus, s-ar zice ca a udat bine Ziua Tineretii 🙂
    Seara cu stele !

    Thomas Man 3 mai 2010 22:40 Răspunde
  • Am fost intr-o scurta dar rodnica vilegiatura pe alte meleaguri bloghistice si am gasit o urare originala care m-a iluminat si m-a pus in genunchi (anglofonii ar zice „who made my day my night my week my month”) si pe care, pt bunastarea zigomaticilor dvs si al altor organe mai launtrice v-o ofer ctrl C ctrl V :
    „Somnic pufos zeite luminate !”
    Woody Allen e mic copil. Umorul curge în grupuri nominale pe Dambovita si noi nu stim sa-l pretuim.

    Thomas Man 3 mai 2010 23:04 Răspunde
  • TM,
    hai ca asta chiar mi-a placut… umorul curge in grupuri nominale…. pai tu crezi ca citatul dat de tine se vrea la categoria „umor’? esti indulgent si dragut azi. sigur esti OK?

    iana 3 mai 2010 23:13 Răspunde
  • Omuldelamunte, nu am spam-uri, dar sunt disperata si ma apuca nervii, azi mi s-a spus ca totul e in regula si nu stiu ce se intampla!
    Repet apelul de mai sus, cand i-am rugat pe toti sa nu mai acceseze blogul de la Favorites, altceva nu stiu ce sa spun acum! Vedeti ce-am scris mai sus!… maine am sa vorbesc iar (a cata oara?) cu administratorii… va implor, dragilor, reluati conexiunea pe blog, dar NU de la Favorites/ Bookmarks…

    Simona Catrina 3 mai 2010 23:21 Răspunde
  • Iana, intr-o zi am sa ma pozez cu sandalutele si am sa vi le arat, dar acum am ridicat prea mult stacheta asteptarilor si sa vezi ca n-or sa va placa! 🙂 ha, ha…

    Simona Catrina 3 mai 2010 23:22 Răspunde
  • Thomas, sa stii ca si pentru mine, tot ce-i bun e automat pufos. E o conditie sine qua non. 🙂

    Simona Catrina 3 mai 2010 23:24 Răspunde
  • Paca, ce draguta esti tu cu desenele… Sa-ti traiasca dragul tau baietel talentat… 🙂

    Simona Catrina 3 mai 2010 23:25 Răspunde
  • Sunt OK, Iana, mersi.
    Dar si KO, facut de urarea aia orbitoare.
    M-ai speriat un pic cu lecturile tale. Grofu’ ala de m-ar gasi m-ar pune tzac la insectarul lui, mutant cum mi-s. Sa-mi vada el la microscop constiinta derivanta. Si sa mi-o expuna pe la vreun congres, sa ma vada si Dea Valma ce fuga de idei mai car dupa mine.
    Ce-ti veni, nu poti sa citesti si tu ca tot omu’ Mihaela Radulescu sau Andreea Marin ? 🙂

    Thomas Man 3 mai 2010 23:25 Răspunde
  • Simona, am reluat-o de 1000 de ori 🙂

    all blacks 3 mai 2010 23:28 Răspunde
  • Na, ca o mie e cu noroc! in sfarsit 🙂

    all blacks 3 mai 2010 23:29 Răspunde
  • Simona, am primti 3 mesaje de la Cristina C cu semnal de alarma.
    Cristina vede numai 219 cometarii, a incercat sa intre si prin blogul Alicei si prin cel al omuluidelamunte. Vede un comentraiu facut de ea astazi dimineata (Pe care noi nu-l vedem) si un comentariu al taniei de ieri, pe care iar noi nu-l vedem.

    Noi doua am comunicat prin e-mail.

    Odille 3 mai 2010 23:30 Răspunde
  • Simona, prin silogism : ai sandale pufoase !
    Am si eu o pr : nu-ti mai vad gravatarul 🙁 E din cauza de orbitor, ochi de foc, aripa cu piercing ? Chiar asa de tare sa fi fost pumnul urarii respective ?
    Chestia cu serverul e sabotaj, ce mai tura vura. Cerem daune : bunele noastre doamne canadeze au suferit traume cu mari decalorificari. Toate planningurile noastre au fost date peste cap si frustrarile au atins alcooluri si paroxismul 🙂
    Sa cercetam cui prodest sau sa platim in bytes pe nenii itetisti ?

    Thomas Man 3 mai 2010 23:36 Răspunde
  • all blacks, te rog sa fii draguta si sa-mi spui si mie cum ai reusit ,pt ca as vrea sa-i trimit un mesaj si Cristinei, ea avind aceleasi probleme ca tine.
    Multumesc mult.

    Odille 3 mai 2010 23:38 Răspunde
  • In plus, itetistii ne fac sa avem si alte vedenii, parca nu ne era de-ajuns cu ale noastre !
    Nu mai avem de investit in psihotroape cu webmasterii astia !

    Thomas Man 3 mai 2010 23:38 Răspunde
  • Paca,
    Expertiza grafologica a Inorogului Batman vazut de tine prin descendenta îti da dreptul sa-ti umfli penajul ca un paun cu „grosse” harem de paunite 🙂

    Thomas Man 3 mai 2010 23:50 Răspunde
  • @ All Blacks- Ai apărut, în sfârşit!

    Omuldelamunte 3 mai 2010 23:53 Răspunde
  • Odille draga, am scris de azi dimineata de la prima ora, adica undeva de pe la ora 11 si am perseverat 🙂 … altceva nu stiu ce sa-ti mai spun, desi am batut campii sau serverele cu arta 🙂 atehnica fiind. M-am scuzat si pe blogul omului nostru ca am doua buc. calc. in dotare, amortizarea fiind de lunga durata… ,dar culmea e, ca unul imi afiseaza toate comentariile ,iar celalalt s-a blocat la 216 sau 218, urmand pas cu pas toate indicatiile. Am sters, am introdus din nou adresa etc , dar nu vrea de niciun fel si pace. Asta care imi afiseaza corect si pe care am tot perseverat imi afisa de ieri si chiar si azi din Favorites, deci nu cred sa fie plauzibila explicatia oamenilor de la Minolta…

    all blacks 3 mai 2010 23:53 Răspunde
  • Simona, acum cred ca ne-ar trebui ajutorul Calului lui Harab Alb, pentru ca am cam pierdut increderea in specialistii IT.

    Odille 3 mai 2010 23:54 Răspunde
  • all blacks, iti multumesc. Nici eu nu cred in explicatia lor pt ca am schimbat mesaje cu Cristina si ea incearca si prin blogul omuluidelamunte.

    Odille 3 mai 2010 23:58 Răspunde
  • Pufos e o vorba ca painea calda, sunt de acord, Simona, desi poate nu în foc automat, sau nu in anumite contexte. Aici erau 4 vorbe adunate care toate impreuna aveau o putere de gigawati de rastoarna o minte subtire ca a mea. Le recitesc si nu-mi cred ochilor. E magic sau am vedenii informatice ? Nu reiau careul iluzionistic : as avea probleme cu maxilarele.
    Incerc sa ma inspir din geniul urarii dar nu-mi iese nimic de nivelul ALA.
    In limbajul meu, e ca si cum as spune ceva de genul :
    Noapte linguroasa* cu bretzeli dulci, nimfetelor !
    * Nu cautati cuvantul, e un morphing intre lingura si languros.

    Thomas Man 4 mai 2010 0:04 Răspunde
  • sa stii , omuledelamunte ca nu ma dau pe o lume 🙂 ca am aparut si eu in sfarsit. Nu va spun de cati nervi m-am umplut, incercand sa inteleg ce se intampla.

    all blacks 4 mai 2010 0:04 Răspunde
  • Draga Simona, iarta-ma ca insist pe acest subiect, dar tania si Cristina C sunt cumintele pe blogul omuluidelamunte si din fericire, se delecteaza cu ultima lui scriere, insa ar vrea sa fie si cu tine pe acest blog.
    Va transmit copy/paste mesajul lor:
    ———————————————

    tania says:
    May 3, 2010 at 23:46
    odille, am primit mesajul tau. nimic nou sub soare. cristinaC in schimb a aparut pe acelasi blog al simonei pe care il vad de cateva zile incomplet. scriind de la job, a avut aceeasi experienta ca si mine.

    simone, daca se intampla se revii pe aici, iata ce apuc sa vad eu pe blogul tau:

    tania Says:

    May 2nd, 2010 at 11:41 pm
    Una, chiar, tu pe unde bantui?

    CristinaC Says:

    May 3rd, 2010 at 4:30 pm
    eu nu mai inteleg nimic…
    De acasa v-am vazut si v-am scris si v-am citit ieri…
    De la birou ultimul mesaj pe care il vad este de la tania may 2 la 11:41?
    Aveti vre-o sugestie?

    CristinaC Says:

    May 3rd, 2010 at 10:01 pm
    singura mea explicatie este ca cei de la colegiu au realizat ca o iubesc mai mult pe Simona si “curea ei” si sunt gelosi… Daca contiunua o sa ma imbolnavesc….
    scriu si eu asa de-a surda ca poate macar voi “ma vedeti si auziti” ca eu pe voi… nimic

    (nu gasesc inca o explicatie)

    Odille 4 mai 2010 0:05 Răspunde
  • Wcome All Blacks !
    Cristina, Tania, va simtim si va si vedem pt ca avem vedenii !

    Thomas Man 4 mai 2010 0:12 Răspunde
  • Odille, tocmai am vorbit pe e-mail cu Cristina, i-am spus si ei ce v-am spus si voua, dar cred ca acum All Blacks e omul-cheie! 🙂 Ea stie cel mai bine cum a reusit…

    Simona Catrina 4 mai 2010 0:13 Răspunde
  • Thomas, s-ar putea spune ca am sandale pufoase, dn fericire nu la propriu, asta cu pufosenia s-a limitat la papucii de casa. 🙂

    Simona Catrina 4 mai 2010 0:14 Răspunde
  • All Blacks, daca reusesti sa le ghidezi si pe sinistratele noastre dragi, ca sa revina pe blog, in clipa asta esti turnul nostru de control! 🙂 Bine ai revenit nevatamata la noi!

    Simona Catrina 4 mai 2010 0:16 Răspunde
  • Simona, iti multumesc mult.

    Odille 4 mai 2010 0:18 Răspunde
  • Va urez pufosenii fara limita… 🙂

    sa aveti o Noapte Buna!

    TM, imi place cum ai pus alaturi pe De-a valma si pe Grof.
    Am citit o postare mai veche a Mihaelei De-a Valma unde zicea ca nu crede ca viata se termina pur si simplu… exact asta explica S. Grof. sa credem in „potriviri”?

    iana 4 mai 2010 0:30 Răspunde
  • Of doamne…

    Am ajuns acasa… am accesat blogul pe calea revistatango, blogul Alicei si pe dreapta Simona… am avut o bucurie nesfarsita cand am vazut 330 comentatii. Clilck pe comentarii s-a blocat computerul… acest lucrtu s-a intamplat de 3ori. M-am suparta, am plans… m-am mutat pe alt PC din casa si iata-ma…
    Am citit totul cam rapid si am ajuns la concluzia ca tania trece prin aceeasi mare durere, ca Simona a carei poza frumoasa nu se vede la mine are sandale pufoase, ca Odille a fost asa draguta si a copiat mesajele mele care nu se vad aici, ca iana a scapat putin la computer de sub supravegherea Anei… poate ca e influneta lui Uranus….
    Voi acum dormiti probabil … vise frumoase.
    Daca maine dimineata nu reusesc sa va vad de la birou prin nici o metoda cer sa fie schimbat PC-ul… sau mai cer un laptop pe care il folosesc doar pentru bolg

    Tineti-mi pumnii!

    CristinaC 4 mai 2010 2:49 Răspunde
  • Cristina C, imi pare asa de bine ca te vad. Imi inchipuiam cit esti de nefericita.

    Sper ca miine sa vad si mesajele taniei, aici, pe blog si sa ne linistim.
    Noapte Buna!

    Odille 4 mai 2010 3:18 Răspunde
  • Sa mai incerc o formula incantatorie, din alea, stiti voi :
    Vise de plush, naiade olimpice !

    Thomas Man 4 mai 2010 4:48 Răspunde
  • Buna dimineata, lume, ! mai greu, dar ne adunam 🙂 , nu ne lasam noi …
    TM, urarea ta am sa o pun in locul cel mai tainic al sufletului meu 🙂 , alaturi de toate vb Simonei.
    Tania, te asteptam ! Cristina C, ma bucur sa te revad 🙂

    all blacks 4 mai 2010 9:55 Răspunde
  • oamenii de la minolta provin, probabil, de la mita. ca aseara numai opera n-am incercat ca browser, ca eram ragusit si nu mergea neam sa fac vocalize desi ajunsesem al naibii de vocal cu stergerile de cache, de bookmarks, de praf, de pantofi, de tot-tot ce putea sa-mi puna piedica, in tot ce se chema browser instalat acasa. da’ am constatat ca au itistii astia o tehnica de aburire mai ceva ca un fier de calcat industrial

    un trecator 4 mai 2010 10:07 Răspunde
  • Nu pot sa m-abtin :
    Ziulica de plastilina, broscute fermecate !

    Thomas Man 4 mai 2010 10:47 Răspunde
  • Constat ca simonodependenta e la fel de adictiva ca Ilinca omuluidelamunte 🙂
    Ce mai deranj psihologic ne-au cauzat itistii/itetistii astia ! A scazut PIB-ul si temperatura blogului !

    Thomas Man 4 mai 2010 10:53 Răspunde
  • Iana,
    Nu stiam ca Dea Valma este si Mihaela, nici ca a zis ce a zis. Viata se termina pur si simplu sau pur si muove 🙂
    Cred în potriviri si împotriviri, stii bine, ca doar tu mi-ai pus diagnosticul, justificat, de pay back 🙂
    Pufosenii „fara numar” ! 🙂

    Thomas Man 4 mai 2010 10:59 Răspunde
  • All Blacks,
    „Locul cel mai tainic al sufletului meu” m-a pus in sedinta de ganduri. Imaginatia mea are vedere spre mare dar nici chiar asa. Nu-i chip sa pun ochiul pe locul ala si pace.

    Thomas Man 4 mai 2010 11:02 Răspunde
  • În gura unui trecator, un „fier de calcat industrial” ia dimensiunea poetica a unui psittaciform urias.
    Arghezi poate merge la culcare.

    Thomas Man 4 mai 2010 11:09 Răspunde
  • eu unul n-am mai intalnit asa ceva de cand sunt pe blogul Simonei ! Thomas de neoprit 🙂 tu, Una, ai mai vazut asa ceva?

    un trecator 4 mai 2010 11:17 Răspunde
  • Galeria de personaje propusa de omuldelamunte în gradina lui e folclorica, clinica si plina de dame de pica (sau dame de pici). Megeti si-i vedeti fotogramele de aveti timp, sunt mai delicioase decat bavarezele cu ciocolata si zmeura.
    Omul e antropolog emerit si-si merita gravatarul : penita lui este înfipta direct in ochiometru ca un cip psihotronic.

    Thomas Man 4 mai 2010 11:17 Răspunde
  • Untrecator,
    Am fost in nightshift, de nefacut nada, of corse, si continui pe unda asta de libertate pe care v-o dorim si dvs.
    Chestia buna cu bloagele : poti sa bati campii, fara urmari personale. La umbra nick-ului, scrii cum îti vine, aiurea-n tramvai, n-ai raspunderi. Simona, ca titulara, celebra si celebrata fiind, are un standing, un renume superlativ la butoniera de aparat, noi cestilalti ne aparam neamul de naluci 🙂 Ce bodoganim noi pe-aici conteaza cat un purice virtual in biografia reala.
    E timpul sa apas pe „stop”, mai am de facut nimic vreo cateva ceasuri bune 🙂

    Thomas Man 4 mai 2010 11:27 Răspunde
  • Am facut un salt în blogul var primar al omuluidelamunte.
    Dedublarea continua !
    Dlor itetisti/itisti, guvernanta dvs ne cauzeaza ! 🙁

    Thomas Man 4 mai 2010 11:35 Răspunde
  • Heiheihei, calare pe ei, a reaparut gravatarul Simonei !!!!!!!!!!!!!
    Ne-am revenit pe linia de plutire gratioasa cu accesibilitati totale !!??
    Wouahouuuu !

    Thomas Man 4 mai 2010 11:38 Răspunde
  • @Thomas- Eşti năpădit de gânduri bune, eşti un Vivaldi al slovelor luate din anotimpuri diferite şi încotoşmănate până sub bărbie de delicioase alăturări.
    Ce-i cu tine? De câteva zile scrii o trilogie demnă de amintit. Să nu-ţi revii la tăcerea acuzată până şi de Una, care te simte aievea şi atunci când noi ceilalţi ne întrebăm de ce nu eşti.

    Omuldelamunte 4 mai 2010 11:44 Răspunde
  • Bonjurica, atunci, desi pe-aici numai zeitati /zeite nu ne-am putea numi..Citesc si ma minunez si mai am un pic si intru la urgenta, de la atatea zambete la (i)nguroase, pana la rasul cel mai sensibilos!
    Aia cu ziulica, plus pufosenia aferenta, plus Thomas care n-are somn de vreo 10 ore, cu trecator care a rulat (pariez, pana ) si explorerul atat de destestat, dar s-a oprit in pragul Operei mi-au dat metabolismul prin petale de lacramioara …jeeess: )
    Ce inteleg io acum: ca o parte dintre noi (Taniuta mea draga inclusiv! ) inca nu performeaza suficient pentru a fi in ton cu IP-urile agreabile. E un fel de mesaj de IT-ist pe care unii dintre noi il poate lua direct si nepardonabil si rect_angular , de genul:
    ”poti sa te tii de bidinea cat vrei, ca io oricum am mutat scara !” : )
    Mai vin, aseara nu din cauze tehnice n-am mai apucat sa va accesez fondul intim cuvantator, deci la capitolul asta inca sunt printre tantosi. Probabil se datoreaza IP-ului meu vesnic mobil de-acasa, asa mi-l da mie operatorul..

    Una 4 mai 2010 12:02 Răspunde
  • Omuldelamunte,
    Trilogie ? Care trilogie ?
    Ahtung, baby (e un titlu de cantec, nu o ironie !), titularii de bloguri sunt staruri, cum spuneam mai sus, au o imagine de bodybuildingat, noi, micii sateliti, profitam (sau profiterolizam ?) doar de fraul liber dat de Simona 🙂
    Ai captat perfect sezoanele cu extrasenzorii tai : asa e, traiesc intr-un alt anotimp, recunosc spasit.
    Din pacate, programul e program cand ti-l faci cu mana ta, asa ca voi redeveni curand o absenta prezenta 🙁

    Thomas Man 4 mai 2010 12:04 Răspunde
  • Munteanul, ca de obicei, calare pe ”sasa cai fromosi” ce stateau sa pasca!
    Da’ s-a gandit el un pic sa-i are o bucata de gradina si sa ma ajute la cultivat lalele in fundu’ curtii thomasiene!
    Multumesc Domnu’ din munti, si io’l iubesc pe Vivaldi, da’mi place si Brahms.. : ))
    Deci, rad inca.Desi cifrele pe Q2 nu se-arata spectaculoase, daca vreti sa stiti si sa va pun un pic la curent (alternativ!) despre profilul muncii mele de sales[(wo)man].

    Una 4 mai 2010 12:07 Răspunde
  • Nu pot sa m-abtin :
    In loc de bye, so long, aufviderhausen :
    Poftita bunoasa, pisicute parfumate !

    Thomas Man 4 mai 2010 12:09 Răspunde
  • „Chestia buna cu bloagele : poti sa bati campii, fara urmari personale. La umbra nick-ului, scrii cum îti vine, aiurea-n tramvai, n-ai raspunderi.”
    Recht haben Sie, aber.. somnul raspunderii, ascunsa la umbra, naste poezia. Sau proza. In tot cazul naluci savuroase.

    Paca 4 mai 2010 12:10 Răspunde
  • Paca, de-ar fi pe-aici, si de-ar fi si carcotasa cum sunt eu martea ar zice , totusi, ca se scrie ”Achtung”; )
    Da, aievea e un cuvant bun! Io de ce-oi fi, oare, asa de rar spasita?
    Trecatorul nu reuseste nici de la job sa ne dea un bobarnac sonor , in caz ca presteaza pe undeva, organizat si incartiruit, ca multi altii?! Sau el, pe langa faptul ca prefera (e)le(o)nor(ele), o fi si un campion in freelancement, ca azi am asa un chef sa presupun chestii..
    Si am si un mare chef sa nu fiu aici!
    Unde ”aici” de data asta nu inseamna gradina noastra simonesca, ci un loc verde, sau nisiposo- stancos, cu valuri, maree, flux si reflux; )

    Una 4 mai 2010 12:18 Răspunde
  • Iote ca Paca era, de fapt; )
    Ich freue mich zu treffen Sie !

    Una 4 mai 2010 12:22 Răspunde
  • Sa-nteleg ca nu vede nimeni ce scriu pe-aici??
    lool

    Una 4 mai 2010 12:27 Răspunde
  • vede, vede, ti-am mai zis ! :)))))))

    un trecator 4 mai 2010 12:34 Răspunde
  • Una, nimeni vede !
    Lasa-mi ahtungul asa cum mi l-am dorit, rogu-te. Nu-ti zic nici macar enciuldigum 🙂
    Ca doar si Woody era Allan la tine si era chiar mai bine ! 🙂
    Am mancat deja un r azi, îmi e suficient (megeti in loc de mergeti, pe undeva).
    Îti predau stafeta, tu esti albinuta Oona care ne polenizeaza cu puzderie de vorbe ticluite cat e ziua de prelunga !

    Thomas Man 4 mai 2010 12:38 Răspunde
  • @Una- Ba vede! Eu sunt, Nimeni pe uliţă.

    Omuldelamunte 4 mai 2010 12:38 Răspunde
  • 3 barbati au sarit ca unul la Una, sa-i cante „oglinda, oglinjoara” !
    Una buna împreuna 🙂

    Thomas Man 4 mai 2010 13:12 Răspunde
  • Buna Dimineata tuturor.

    Am emotii in fiecare dimineata si imi fac griji, daca pot, sau nu, sa accesesz blogul Simonei. Astazi am fost victorioasa, m-am conectat. Apoi urmeaza al doilea prag, cite mesaje vad, pentru ca nu toti vedem aceleasi mesaje. Aseara m-am culcat si nu puteam adorimi pt ca mi-am dat seama ca am citit mesajul Cristinei, care spunea ca nu a vazut copy/paste al mesajelor ei si taniei.

    Odille 4 mai 2010 13:19 Răspunde
  • O zi buna ba doresc si o singura broscuta fermecata, care sa se transforme in printul visat, sau zina pufoasa (Ce imagine, bine ca la mine se aplica print, care nu poate sa fie pufos!).

    Odille 4 mai 2010 13:26 Răspunde
  • Liebe Oona, freue mich auch. Din pacate fac winke-winke si plec . Pe mai tarziu!

    Paca 4 mai 2010 14:20 Răspunde
  • Draga Paca, atunci cind citesc text in Germana, imi aduc aminte ca imediat ce am ajuns in Canada am vrut sa incep proces contra Germaniei pt ca, gindeam eu, daca ei nu incepeau razboiul, nu ajungea Romania comunista si nu plecam de acasa. Apoi am vrut sa incep proces contra Americii si Angliei pt ca au dat jumatate de Europa pe mina vecinilor nostri. A trebuit sa-mi schimb gindurile in contact cu clima Canadei. In fiecare vara ne dezghetam in Florida, sau Carolina Nord si Sud.
    Sper ca astazi nu ai the counter pt virgule cu tine.

    Odille 4 mai 2010 14:35 Răspunde
  • Hello, bine v-am regasit: )
    Deci veste buna, sunt vizibila!
    Multumesc, domnii au fost la inaltime, nu ca nu ma asteptam, dar atata promptitudine pe milimetru patrat imi da pasiuni mistuitoare internaute; )
    Dap, stiam ca merit sa fiu corijata, plus usor atentionata pentru micul impuls dirigentistic, dar n-am putut face fata, a fost mai puternic decat mine si am zis exact ce-mi venea prin cap!Plus usor pusa chiar la colt, dar nu mai dezvolt, o sa va doara capu’..
    Altfel, ce mai ziceti? Multumiti de accesari?
    Odille, draga,oare sa merite Germania un proces pentru razboaiele alea incepute din frustrari personale, pierdute din altele, dar aflata,totusi, acum pe podium, privindu-ne pe cei mai multi ca pe insorita Grecie? Cum sa merite, cand maica Rusia e-asa de aproape, de fapt, si cand atata lume a vrut un experiment de stanga extrema-n moofa, noi nimerindu-ne prin arealul cuvenit?!
    Paca, abia astept sa mai dai un ochi incoace, imi simt pana puternica atunci cand esti in zona; ))

    Una 4 mai 2010 14:54 Răspunde
  • Una, draga mea, sunt convinsa ca Germania ar merita un proces din partea tuturor tarilor care au pierdut atitea vieti si au suferit asa dezastre. Nu sunt frustrari personale, sunt schimbari de soarta. Nu este usor sa-ti iei o valiza si sa pleci din tara ta, unde-ti lasi inima.

    Una, eu nu mai vad nici o culoare de background pe blogul Simonei, tu le mai vezi?

    Odille 4 mai 2010 14:58 Răspunde
  • Să ştiţi că uneori durează şi 48 de ore până să se propage DNS-ul la serverele providerului de internet la care eşti abonat şi să-ţi recunoască IP-ul.
    Sunt sute de mii de servere în lume care au protocoale de routare între ele şi până se înţeleg ele între ele durează de la instantaneu la 2-3 zile chiar. Nu disperaţi! O veţi revedea pe Tania şi pe toţi rămaşi pe insulă. Trece vaporul în fiecare zi.

    Omuldelamunte 4 mai 2010 15:05 Răspunde
  • Odille, scuze daca s-a inteles la frustrari altceva decat cele pur nemtesti, asta e parerea mea ca pe-acolo, pe undeva isi au originile nemultumirile lor care-au vrut in secolul trecut sa schimbe de doua ori lumea..Bine macar ca au schimbat-o economic, altfel Europa nu era ce-i acum fara un Deutschland fatos si ramuros; )
    Da, nada background si la mine..

    Una 4 mai 2010 15:38 Răspunde
  • Pe această cale vă anunţ că şi eu voi schimba serverul (mai rapid, mai performant, mai încăpător) zilele acestea şi că s-ar putea să întâmpinaţi aceleaşi neajunsuri până ce DNS-ul se propagă prin toate serverele afiliate providerului meu RDS-RCS.
    Îmi cer scuze celor care vor să mă viziteze, dar încă nu s-a inventat tehica ness(instant) de transplant de server fără dureri.

    Omuldelamunte 4 mai 2010 16:20 Răspunde
  • Domnul T. Dvs sunteti foarte ocupat azi la birou?
    Nu de alta, dar sunteti monosilabic si ma-ngrijorati. Daca aveti cum si mai si sunteti disponibil, va asteptam la un ceai de ”five o’ clock” la peluza, are domnu’ muntean loc pentru noi toti sa ne desfasuram mintile fortoase, cum zice Tania: )
    Dar nu cumva, de ne onorati cu-atata tacere, dati iar tarcoale pe-aici, iar gardu e prea inalt? Ca de caini am avut noi grija, i-am priponit, nu-i problema..

    Una 4 mai 2010 16:59 Răspunde
  • vedeti ca s-a schimbat tema de dezbatut 🙂

    un trecator 4 mai 2010 17:37 Răspunde
  • Bine v-am regasit pe toti ! Sper…. caci cu atatea turbulente nu mai stie omul cand e vizibil sau dupa caz , invizibil . Recunosc ca in ceea ce ma priveste , mi-am dorit de multe ori sa fiu invizibila , off dar nu pe blogul Simonei , dar ca intotdeauna viata lipeste piesele puzzle-lui cum vrea ea , nu cum vrem noi ……..
    A disparut complet de pe blog ziua de 29 aprilie , ce bine ar fi sa avem niste IT-isti personali care cu stiinta sau nestiinta (sa-mi fie iertat ) ar putea face ca din vietile noastre sa dispara cu un click tot ce e mohorat , trist si dureros .
    Remarc ca sunteti tonici si veseli in ultimele zile ( mai ales UNAAAAAAAAAAA) si asta ma bucura imens dupa perioada de apatie de saptamana trecuta . Chiar spuneam intr-.un comment care evident a disparut in neant , ca Una si Odille sunt furnicutele harnice ale acestui blog ( asta erta saptamana trecuta , caci intre timp se pare ca au reusit sa-i antreneze si pe ceilalti si acum parca e un stup in plina fiebere ).
    Trei zile la rand am bodoganit internet-ul bulgar – caci pe meleaguri bulgare insorite , linistite , curate si foarte amabile (neasteptat !), mi-am petrecut ultimele 4 zile , pana am ajuns acasa si mi-am dat seama ca problema era de la IT-stii revistei Tago .
    Am reusit sa va citesc , pe4 ici , pe colo , sper ca de ascum incolo sa nu mai pierd nimic .
    Tot ce va pot spune este un raspicat : Mi-ati lipsit !!!!
    Una , esti ca o tableta efervescenta de calciu intr-un pahar cu apa !
    Iti spune asta cineva in a carui viata tableta de calciu trebuie administrata zilnic ! Intelegi tu importanta …….

    Marina 4 mai 2010 17:45 Răspunde
  • Mă regăsesc în fiecare cuvinţel. De fapt, cred că mulţi dintre noi ne regăsim în aceste cuvinte.

    Anca Hotineanu 19 mai 2010 15:41 Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title