„Nu suntem muritori, e clar. Dar suntem niste zei prosti, niste nemuritori care ne-am uitat destinul. (Constantin Noica)“

Cel putin, drogati-va cu iubiri de unica folosinta

de

Prea ocupata sa detest narcoticele care au facut din politistul cu cagula un fetis international, tind sa las adevaratele droguri sa-mi scape in poseta si-n singe. Nici n-am fumat vreodata (cu adevarat), ca sa nu-mi scot din sarite norocul si cilii pulmonari, cu aroganta mea si cu cianida de hidrogen. Si, desi sunt un consumator neproblematic, mi-am jumatatit adesea coniacul din pahar –  cu toate ca as fi baut direct din sticla, dupa cite-o coliziune sentimentala frontala (unde orice descarcerari au esuat) – dar m-am oprit, ca sa nu-mi alterez structurile subcelulare hepatice si, mai ales, reputatia de femeie fina.

Atenta sa nu se lipeasca de mine niciun hasis libidinos si nicio marijuana neinvitata, vigilenta mi s-a abatut asupra marilor tragedii halucinogene ale lumii. Si, in acest timp, am uitat poarta intredeschisa exact cind pe strada treceau diverse pasiuni nesupravegheate. M-am trezit, de-a lungul timpului, cu intoxicatii sentimentale de-a ris de mine toata garda de la urgente – asta constind in prietenele mele, carora le plingeam pe umar si pe rabdari, nediscriminatoriu.

Din aceste incidente cu urmari fatale, tot m-am ales cu ceva. Am descoperit ca traficantii de droguri au marfa proasta, niste prafuri care arata suspect si scirbos, ca sulfamidele anilor ’70. Ca n-au invatat nici pina acum care sunt adevaratele stupefiante ale existentei noastre orbecainde. Sunt filme si carti si locuri a caror absenta te arunca in sevraj. Sunt vorbe de a caror doza ai nevoie zilnic, ajungind, in faza critica, pina la o data la sase ore. Sunt tabieturi pe care, daca ti le maltrateaza cineva, te trezesti ca deprinzi ura precoce fata de semeni.

Nu te primeste nimeni la sectia de dezintoxicare, pentru dipsomanie amoroasa. In cel mai bun caz, te trimit la Urgentele curente, bagind de seama ca ti-ai muscat buzele pina la hemoragii inestetice. Nu-ti face nimeni spalaturi sufletesti si nici nu-ti da plasturi antisuferinta. Te lasa acolo, sa te dai cu capul de pereti, si, pina nu inrosesti faianta cu vreo substanta care se preteaza la analiza pe lamele, esti pe cont propriu.

Iubitul meu a plecat din tara citeva zile si eu am deja doruri maniacale. E ca si cum politia mi-ar fi arestat principalul furnizor de visuri. Iau telefonul cu mine si-l tin pe marginea cazii. Inchid dusul la fiecare minut, mi se pare ca suna. Imi scot samponul din ochi si constat ca nu-i nimic pe ecran. Il iau si-l arunc, apoi sar din cada, cu apa si clabucul siroind, iau telefonul, il sarut, il rog sa ma ierte, fiindca de el atirna echilibrul meu nervos.

Apoi, recunoscator ca l-am pupat, suna. Aud vocea pe care o astept si lesin, dau cu capul de ceva, ma trezesc, slava Domnului ca in timpul asta el imi spunea cit ma iubeste si dezvolta asta intr-o fraza lunga, deci n-a avut timp sa remarce ca am traversat o scurta si cuprinzatoare lipotimie din dragoste. Infasurata doar in prosop, ma asez pe gresia aburita, vorbesc o jumatate de ora, apoi, pentru prima data in viata mea, ma ridic fara sa ma uit in oglinda si sa-mi promit cu fulgere-n ochi: „De luni, ma las de nebunia asta”. Nu. Lasati-ma asa, nebuna, fiindca mi-e bine.

Categorii:
Uncategorized

Comentarii

  • E cea mai frumoasa nebunie…

    alexandra 28 august 2009 10:44 Răspunde
  • Simona draga si nepretuita, Simona noastra indragostita lulea, crita (si alte adjective asociate starilor neregulamentare care sfarsesc in dependente, hi, hi, hi!), ca sa o citez pe Alina G, dintr-un post mai vechi „ramai nebuna dar prefa-te ca iti cauti tratament” 🙂
    Sunt asa fericita pentru voi, cum sunteti toate (Alice, Alina, Nouria, tu) in fericit si indragostit ragaz….imi dati un impuls frumos, sunteti autoare de „zambete in sambete insorite” (acum am citat-o pe Tania Alexandra, draga, iubita, inegalabila mea Tania Alexandra)
    Suntem bine noi, ma bucur sa vad ca si voi sunteti! Hai sa ramanem asa, hai….sau macar sa murim incercand!
    Va imbratisez pe toti, mi-e dor si drag, Mennine, Valin, Carmen Sofianu (frumoasa poezie, superba poezie, mor de invidie si o dublez cu admiratie, cu duiosie!!!!! Felicitari!!!!)….si stimate domnule Curea….te urmaresc cu interes Mirel, ai verva, ai verb si ai rabdare! Cu ce mi-ai suparat-o pe Mennine, de ce mi-ai suparat-o pe Mennine?!??! Pacat ca ai suparat-o pe Mennine, am comis-o si eu odata sau de 2 ori, dar cu mine a vorbit intotdeauna, Mennine este atit de altfel! Sunt convinsa ca o sa va intelegeti voi pana la urma, nu e frumos sa stam – musafiri bosumflati – in aceeasi sufragerie! Si Adi e in vacanta, nu mai poate sa tina balanta, si Pisica nu-i acasa ca de aia dansati voi pe mesele Simonei 🙂
    Imi lipseste mie Camelia Pisica dar si eu i-am mai lipsit ei, se invarte roata!
    Si ca sa revin la postul initial, Doamne frumos e sa fi dependent de telefon in felul in care depinde Simona acum, frumos e sa faci tahicardie cand suna, sau bip-ae de primire mesaj, frumos e sa nu poti respira cand telefonul tace, si tace, si tace….si cand te resusciteaza salavator exact cand credeai ca gata, ai sfarsit cu asteptarea! Frumos e cand vocea de la capatul firului iti desira fiori pe sira spinarii, frumos e cand iti pulsul iti bate in stomac si tu nu stii daca ti-e rau sau ti-e aripi de zbor inalt, nefrant…frumos e sa stai pe gresie, infasurata in prosop (uaaa, pai daca ai avut timp sa infasori prosopul….hi, hi, hi), frumos e sa ai conversatii de jumatate de ora, cu voce soptita, joasa, frumos e sa ametesti, sa palpiti, sa tresari…..frumos e sa astepti si e demential, cumplit, minunat sa sfarsesti asteptarea in 2 brate care iti inchid cercul, la propriu si la figurat! Ti-am mai spus Simona, as vrea sa nu te inteleg dar ma bucur, sunt fericita si ma doare ca te inteleg…atit de surprinzator de bine! Si sa stii (sa stiti!) ca si eu imi iubesc telefonul…..si il urasc cu indarjire ca tace, si il pup dezlantuit cand suna!
    Va pup cu drag

    Anca G 28 august 2009 10:57 Răspunde
  • Meninne cum te simti? Sper ca si-au facut medicamentele efectul…
    Simona si eu am avut momente cand tresaream si puneam telefonul alaturi pe cada, cand totul era nebunie si nebunia era frumoasa. Mi-e dor sa am fluturasi in stomac, sa tresar cand aud pasi langa usa, sa mi se topeasca sufletul cand suna telefonul, dar speranta moare ultima… asa ca… astept.

    alexandra 28 august 2009 11:42 Răspunde
  • Tanara si frumoasa Doamna, ai scris splendid ca totdeauna!
    Mi se intampla sa pazesc telefonul de dorul vreunui amor mai calator, sa ma uit la ecranul lui de nu stiu cate ori, ca nu cumva sa ii fie bateria brusc descarcata, sau sa nu cumva sa nu il fi auzit sunand…Cel mai trist e cand nu suna, ca de multe ori se incapataneaza sa nu sune, si atunci incep sa imi fac griji – ca daca a patit ceva, cand colo, el, amorul calator, nu pateste nimic niciodata, doar poate a intalnit alt amor la fel de calator…

    je 28 august 2009 12:44 Răspunde
  • …Simona, echivalentul promisiunii aceleia, voit nerespectate, ar fi ,,de maine incep o noua viata”.
    Dar musai cu el alaturi. Si in febra asteparii si cu toata colita agravata de fluturi din stomac, chinuita de nevralgia visului intrerupt abrupt, zguduita de frisoanele pe care ti le provoaca soaptele lui…!
    Stiti cum este cu dependenta de telefon, de un anumit telefon. Astepti sa sune si timpul se masoara in milenii.
    Eu nu pot sa stau locului cand astept. De obicei, Plec la piata, sa mai apuc ceva din epoca asta….Si cumpar, si cumpar….Kilogramele se aduna in papornitele destinate umplerii lor cu golul din suflet. Golul din timp, din viata, din viata asta, de azi, nu din cea de maine…Ma uit la galantare recunoscatoare, ca mi-au mai dat o sugestie de ucis timpii morti. O sa gatesc si niste sarmalute, de ce nu si o tocana, ar mai fi timp si pentru o placinta…Timp sa nu fie??? Si incarc, incarc…Pentru cateva clipe uit de asteptare. Acum ma concentrez la gasirea unei strategii de a-mi aseza, convenabil din punct de vedere fizic, papornitele in cele ( doar) doua maini, as mai pune ceva si-n dinti( ma gandesc la avantajul de a fi caracatita) si ma avant spre etajul 5, pe scari. Acum sa vedeti tahicardie! la etajul 3 ma dor baratele si picioarele de mor, , dar imi face bine, am mai atenuat durerea din suflet. La etajul 4, ma gandesc la o posibila prabusire si procesez, repede, repede, daca posed fusta sau pantalon, sa nu fac vreo figura de pomina in fata vecinilor. Dar ce mai conteaza, deja nu mai simt nimic…
    Si suna. Suna telefonul. Si eu nu pot sa deschid pumnul, inclestat pe manerele sacoselor, sa il deschid atat de repede pe cat as vrea.
    Uneori este el. Raspund disperata, asa cum pot, cu o sacosa sub brate, gasesc repede o utilitate inedita si umerilor apoi zbor pana la usa apartamentului.
    Deseori nu este el. Si atunci, cu o luciditate ucigatoare, ma intreb: Cine m-a pus sa cumpar atatea? Cand mai is eu din bucatarie?”

    mi 28 august 2009 13:14 Răspunde
  • …Si Simona, ai gasit gandurilor si simtirilor mele, cea mai limpede expresie. Oare, suntem toate la fel????
    Meninne, cat e ceasul la tine? Iar m-am pierdut prin timp, iar astept!
    Ai dat gata raceala???

    mi 28 august 2009 13:16 Răspunde
  • ce frumos stii tu sa spui, simona…exact asta e drogul care imi place mie cel mai mult…cat despre celelalte substante intoxicante…eu m-am lasat ininte sa ma apuc, am tras un fum de tigare pe la 13 ani…nu mi s-a parut nimic deosebit si nu am mai atins vreodata tigarea…drogurile prfuri, injectii (si alte pagube) mi-au fost cartile (si spre sa fie la fel si pt copilele mele…amandoua nu se pot culca fara sa citeasca, sa dea domnul sa fie mereu asa)…iar beutura…am baut o data o sticla de vin si nu m-am imbatat (asta cand m-am despartit prima data de mr.ex…da, ca avem antecedente)…asa ca am hotarat sa nu mai stric orzu…de ar fi la toata lumea la fel, iubirea pe post de drog (ma rog…multe iubiri, daca nu cele mai multe sunt obsesii de care incercam sa ne lepadam)…lumea ar fi mai buna. te pup.

    meninne 28 august 2009 14:51 Răspunde
  • ANCAg ma bucur nespus ca sunteti bine, si imi place cum spui…sa murim incercand macar 🙂 nu te superi ca iti spun…momente grele or sa mai vina , sa speram sa nu fie la fel de grele ca si ultimele…tocmai de aia sa te bucuri cat poti de pacea pe care o ai acum…dar suntem aici si iti tinem pumnii…lasa omu in pace 🙂 eu nu am pic de bosumflare dar am invatat sa recunosc acolo unde nu pot sa fac nimic si sa merg mai departe. te pup ancag. si mie imi e dor de pisica…e ciudat pe blog fara ea.

    meninne 28 august 2009 14:57 Răspunde
  • Am schimbat atita droguri d-astea, pe unele le-am tras pe suflet ani la rind, pe altele doar cite-o luna sau doua… Acum insa mi-am gasit praful preferat. Are nume si prenume, e frumos si bun, si nici nu vreau sa aud de dezintoxicare, chiar daca imi dau seama ca e grav. Ca e suficient sa ma gindesc cum ar fi viata mea fara el si simt cum ma trec junghiuri prin splina. De fumat m-am lasat, de baut nu beau, lasa, de un viciu are nevoie toata lumea. Al meu mi-a pus o verigheta pe deget. Nu-i asa ca e ca-n povesti?

    Ionouka 28 august 2009 14:57 Răspunde
  • alexandra, sunt coplesita de grija voastra…am spun din prima ca „sunt pe picioare” pt ca am luat-o pe scurtatura cu antibioticele, anul trecut pe vremea asta am fost foarte foarte racita. lucrand cu multi copii bolnavi(raciti) si trecand prin stresul cu mr.ex…am fost foarte slabita…ma ingrozesc numai cand imi aduc aminte…acum sunt bine, amigdalitele sub control…stii alexandra…”be carefull what you wish for”…ca deobicei o sa se intample…si mie imi era dor sa fiu indragostita cu o iubire speciala…si mi s-a intamplat din nou…am uitat insa sa specific anumite lucruri in „ruga” mea si traiesc acum o iubire aproape imposibil de trait in viata de zi cu zii…dar trebuie sa recunosc, mai bine asa decat nimic. te pup.

    meninne 28 august 2009 15:01 Răspunde
  • mi, la mine e 8.03 🙂 esti extraordinara…daca mi-ar fi zis cineva ca o sa rad la ora asta cu lacrimi…cand altcineva imi povesteste de papornite…n-as fi crezut…e drept ca rasul mi-a inghetat la jumatete…pentru ca ti-am simti golul pe care il simti. nu-i nimic draga mea…o sa umplem noi golul…uite cate fete cu suflete frumoase sunt aici…si mi-a placut mult cum una dintre noi (stie ea bine, e unica) a spus ca aici e un budoar…nu m-am gandit la asta niciodata…ma gandeam ca e o casa de sufelte curate, frumoase…dar nu, e un budoar indeed! cu raceala ma lupt si de data asta e o lupta usoara caci am „trisat” si am luat antibiotice…zi de zi nu stau deloc…mint, stau cu voi si mai stau cand citesc cateva randuri sau ma uit la un film-drgul de seara de cand am venit aici…nu ca ma plang dar teoretic sunt singura cu doi copii intr- padure (fantastica ce-i drept)…imi e frica putin ca atunci cand o sa ma opresc …o sa pic…dar nu, nu o sa renunt cu una cu doua sa ma bucur de viata cat pot de mult, sa gasesc mereu si mereu noi si noi cai sa ma bucur de viata.

    meninne 28 august 2009 15:10 Răspunde
  • corina…asta e de la mine pentru tine

    http://www.youtube.com/watch?v=Ts2DXY0zfLs

    iar asta e le la mine pentru sufletul tau 🙂 iti multumesc ca esti aici cu noi si it imultumesc ca ma ajuti…am tendinta sa par gigiduru’…of, nu mai zic nimic.

    http://www.youtube.com/watch?v=1xpkRj99FH0&feature=related

    meninne 28 august 2009 15:24 Răspunde
  • Meninne,
    te citesc cu un decalaj orar de 12 ore. Aici este canicula, dar sa stii ca, realmente, am simtit adierea proaspata a padurii in care este casa ta.
    Si nu numai atat..Am simtit si o strangere de inima, cred ca era tot aceea de care amintesti tu…am simtit si o mare, mare duiosie ! tot atat de mare precum admiratia!
    In dupa amiaza asta s-a facut dimineata, pentru ca ai trimis-o tu, prin puterea de sugestie a cuvintelor tale. Nici nu stiu ce m-a transpus asa: ceea ce sugereaza cuvintele tale sau felul tau firscc, omenos, cald de a la spune.

    Stii tu cat ma bucur sa imi spui ca la 8 dimineata, spargi linistea padurii cu rasul tau, starnit de o poveste cu papornite goale de pline ce sunt???!!!!

    Aimee, tu esti dependenta de a-i ajuta pe oameni! E fara leac, dar e leac!

    Telefonul!!! Sa nu uit telefonul! Plec pe malul Dunarii,cu cortul.
    O sa pun cartofi in jar si o sa ma ard la degete, incercand sa ii cojesc. Si o sa suflu sa se raceasca, sa ii pot manca. Si o sa-i mananc privind cerul instelat.

    Ma voi gandi frumos la voi!

    mi 28 august 2009 16:17 Răspunde
  • mi…nu stiu daca mai apuci sa citesti inainte sa pleci…daca faci gratar de pui sa pui si ceva bucati de slanina pe pui…mmm!
    aici ploua…in padurea mea fantastica ploua!

    meninne 28 august 2009 16:43 Răspunde
  • Meninne,
    Tu esti fantastica de la padurea aia fantastica???
    Nu…trebuie sa fie mai mult de-atat!!!

    E buna ploaia..spala , racoreste, duce, aduce…

    Da, imi place gartar de pui…O sa fac si o sa fac asa cum mi-ai spus! Saru’mana de pont!
    Cand vii pe aici, te invit sa gusti propria -ti reteta.

    mi 28 august 2009 17:05 Răspunde
  • daca iti spun ca nu am niciun credit pt reteta…fica-mea de 11 ani mi-a zis „pune mai mami si tu niste slaninutza pe langa pieptul ala de pui”…m-am uitat ciudat la ea…dar am realizat ca are dreptate…si apoi…ce fericire in burtica 🙂
    noi toti suntem fantastici mi, eu sunt doar norocoasa sa stiu lucrul asta…sper sa nu il uit cu una cu doua!
    am amintiri din copilarie cu cartofi facuti in jarul de la cazanele de tuica…era un singur cazan intre doua sate…mergeam cu bunicii noapte (caci numai oamenii „importanti” faceau ziua, plebea noaptea 🙂 ) da, degete fripte de cartofi copti si stele…viata e frumoasa, mi!

    meninne 28 august 2009 17:20 Răspunde
  • Va sarut.
    Ce.i drept, am tras odata dintr.o narghilea si mi s.a spus ca voi capata asa o stare!…De fapt starea era nemaipomenita deoarece eram intre prieteni…Nici macar narghileaua cu drogul ei usor nu ar fi putut intrece anturajul.
    Apoi, sa tot fie vreo 10 ani, in vizita la sora mea la Bordeaux cumparam noi Gin si Kinley.
    „Iti prepar eu ceva bun!”, zic.
    Si umplu paharul de 200 ml, mai mult de jumatate cu gin…Nu va spun ce veselie ne.a apucat! Stiti, chestia aia cu degetul, te uiti la el si razi ca prostul…Nu esti de oprit. Tu te simti bine, dar restul lumii!…
    Cat priveste telefonul de pe marginea cazii, sunt intrebata deseori: ” Ai innebunit?”. ”E starea mea naturala”, raspund.
    Iubesc starea asta.
    Despre ea…poezii…

    Scrisoare

    Pentru zambetul meu dus
    atunci cand iti dau buna dimineata,
    poti sa ma iubesti.
    Pentru ceaiul cu miros de vanilie,
    savurat, uneori, in doi,
    poti sa ma iubesti.
    Pentru cuvintele abia rostite
    despre carti, filme sau cotidian,
    amestecate cu amintiri din ce am fost,
    poti sa ma iubesti.
    Poate pentru parul meu lung,
    Ce cade drept peste umeri…
    Poate pentru mainile mele, salcii blande.
    Poate pentru epistolele scrise si trimise
    fara confirmare de primire.
    Poate pentru ochii mei ce privesc in incertitudine…
    Pentru cele spuse si nespuse,
    poti sa ma iubesti.

    Tu si eu

    Tu nu iti pierzi niciodata controlul
    in dragoste.
    Altfel ti.l pierzi usor.
    Iti cantaresti indelung gesturile
    si vorbele
    si tandretea.
    O imbratisare costa,
    Un sarut la fel,
    iar o intalnire e o zi de sarbatoare.
    Eu ard cu totul
    din crestet pana.n talpi
    si ma pierd in vorbe,
    si.n privirea ta.
    Si mi.e frica.
    Si mi.e sete
    Si foame imi e mereu
    de tine.

    In noi

    În sfârşit am timp să mă gândesc la tine,
    am timp pentru mine.
    Să recitesc poezii,
    să răsfoiesc albume de fotografii,
    să închid ochii si să intru în noi.

    Acolo e veşnic sărbătoare
    tristeţea e pusă la colţ, iar bucuria e regină.
    Lumina si Zăpada sunt prezente
    şi vinul rosu e în aşteptare
    si.o candelă si doar două pahare.

    Ca lucruri strânse nu avem prea multe.
    Noi măsuram în clipe, în atingeri, în priviri,
    în vorbe spuse sau tăceri impuse,
    în zâmbete, în râs, în aşteptări,
    în muzică, în ploaie sau în flori…

    Desculti in iarba

    El s.a intors cand a iertat.o
    De vina de a.l fi iubit,
    De vina de a fi femeie
    Si a iubi nechibzuit.

    Si a gasit.o stand la masa
    Sub zarzarul din curtea ei,
    Cu multe fructe mici, in plasa
    Ce adunase mana ei.

    Trecuse.un anotimp pesemne
    Si vara zgomot trambita,
    Iar iarba lor crescuse lesne
    Caci cositorul ei lipsea.

    Isi aminti c.avea dorinta
    Tinuta.n friu atatea luni,
    De a umbla descult prin iarba
    Si.a saruta pamantul viu.

    Facu intocmai si in suflet
    Se vindecara multe rani
    Si doua maini in al lor umblet
    Gasira loc in mana lui.

    sofianucarmen 28 august 2009 18:28 Răspunde
  • CARMENs

    „Pentru zambetul meu dus
    atunci cand iti dau buna dimineata,
    poti sa ma iubesti.”

    multumesc.
    scrii asa frumos…

    meninne 28 august 2009 18:48 Răspunde
  • Am citit de vreo 5-10 ori ,nici nu mai stiu , ce ai scris draga noastra Simona . De fapt ,observ ca, nu e nimic nou la mine,in a reciti ceea ce scrii tu : cartile tale tot cu repetitie . Eu doar pe scriitorii de suflet ii citesc si recitesc ,pana dau in paranghelie . Pe principiul asta am si fost genul care am imprumutat intotdeauna cartile mele din biblioteca ,cu riscul ,dovedit,ca ele sa nu se mai intoarce niciodata la mine.Pentru ce sunt facute si cartile asta ,ma gandeam eu ? N-ar fi chiar o eroare fatala sa le izolez intr-un raft ,dupa ce le-am citit ,sa isi piarda ,inca de la „infierea” mea, scopul lor de a lumina cat mai multe minti ? Singurele exceptii ,le-am avut doar pentru cartile autorilor de suflet . Cartile tale ,Simona,nu le-am mai imprumutat ,am cumparat destule exemplare sa le daruiesc din start !
    Sa revenim la subiect . Dar daca si (prea 🙂 )fericitul din naratiunea ta, e in aceeasi pacatoasa stare de narcomanie amoroasa ? ( fac o precizare si o scuza pt Anca G : te rog nu te supara ,dar e absolut inofensiv comentariul meu ! ) Ce va faceti atunci?
    Oare ce va fi in vocea si mintea lui ,cand tu ai timp sa iti tragi totusi rasuflarea de emotie , in timp ce iti marturiseste dragostea sincera ? Ma gandesc ca mare daruire are si sincera dragoste ,daca tu nu i-ai simtit fastaceala,emotiile/ tracul, tremorul din voce ! Pentru ca sunt sigur ca le are , pe toate astea, ca doar e acelasi gen „narco-amoro-manie” ! Te asigur ca in deplasarile lui ,respectivul domn e intr-un „sevraj” continuu ,ca ii lipsesti si se gandeste la tine in permanenta ,iar cuvantele lui preferate sunt ” Inbox” si ” Call” !
    Nu cred sa fie altfel ,sunt convins ca asa e , pentru ca asa trebuie sa se poarte un barbat caruia i-ai facut bucuria sa il numesti iubitul tau !

    adi _simplu 28 august 2009 18:54 Răspunde
  • Meninne draga mea. Trebuie sa faci o rectificare la ceva scris ieri ,te rog. Stii ca imi place sa ma disput cu tine, pentru ca gusti si umorul si sarcasmul fin dar chestia despre care spun eu ,nu e de neglijat.
    In 27 August ,la materialul anterior , intr-un comentariu de la ora 1,39 ,spui ca esti bolnavioara si ca „am amigdalitele inflamate rau si muci verzi ”
    Stiu ca pot mai mult de atat ,meninne ! Nu am prostul obicei sa corectez persoane ,dar asta se cere corectata urgent ,pt ca ne facem de toate materiile fecale posibile ( cadavre medicale ,ce suntem noi)
    Explicatie generala ,pentru laici : organele limfoide situate in partea din spate a gatului se numesc amigdale ,sau tonsile ,iar inflamarea acestora se numeste ” amigdalita” .De altfel, prefixul -ITA , este consacrat notiunii medicale de inflamare a cuiva. De exemplu : sinuzita -inflamarea sinusurilor, encefalita -inflamatia creierului ,ori encefalului, rinita- inflamatia mucoasei nazale ( rhinos -nas ).
    Inclusiv acele produse de secretie descrise ,bogate parca in clorofila , eu zic sa le numim simplu si pe intelesul tuturor : secretii purulente (si nimic mai mult ) 🙂

    adi_simplu 28 august 2009 19:22 Răspunde
  • Carmen, e o incantare sa te citesc. Imi place cum scrii.
    Mi, te duci in Delta sau undeva pe Dunare? E asa frumos in Delta. Parca sunt un copil si ma bucur exact ca ei atunci cand vad o ratusca, o lebada sau un pelican. Acolo, in acea imensitate iti incarci bateriile. Cartofii copti si gratarul de pui…mmmmmmmm…yammy.
    Azi am dus copilul in tabara…aproape de casa…40 km…dar asa de departe in acelasi timp.
    Telefonul nu suna, nu ma invita nimeni la dans si-mi vine sa urlu de singurate.
    Mi, am ras cand am citit despre sacose…galantare si bucatarie. Parca ma vad pe mine uneori si stiu cum e cand ti se duc mainile pana la pamant si suna telefonul, care e undeva in geanta, nu stiu unde si pana il gasesc se opreste din sunat, iar cand ma uit tematoare la apelant si vad ca nu e el, ma incearca o mare dezamagire.
    Am avut o perioada in care mi spuneam „de luni incep dieta,de luni imi schimb viata, de luni ma despart de el”. Si ne-am despartit si ne-am impacat, dar el nu poate renunta la el, se iubeste prea mult si ma lasa singura pentru ca treburile lui sunt mult mai importante, si ce daca e ziua mea, si ce daca sunt singura acasa. Au trecut zeci de zile de luni si nu am facut nimic. Sa scimb ziua de propuneri? Sa zicem de duminica sau de marti?

    alexandra 28 august 2009 19:31 Răspunde
  • Valin ,nici tu nu imi scapi ! Muzica ma incanta ,dar stii tu ca numai cand nu e depresiva ! 🙂
    Androgeni ,sunt numai hormonii masculini si caracteristicile pe care ,ar trbui,sa le produca acestia . Deci ,mai ales ,de la pubertate ,noi baietii avem in mod irefutabil ,caracteristici androgenice ,datorate simpaticului testosteron . Sufixul Andros = barbat,iar Genesis = producator, realizator etc
    Androgin e alta mancare de peste , inseamna hermafrodit ,beneficiar de ambe sexe ,repsectiv o anomalie . Sufixul GINE ,inseamna femeie (de aici provine si Ginecologie ),iar Andros = barbat

    Va pup, din departari

    adi_simplu 28 august 2009 19:32 Răspunde
  • Rectific si eu ceva : Mai sus la Mennine scriam despre terminatia -ITA-
    Ea nu este un prefix,ci un sufix ,asadar un element postclitic

    adi_simplu 28 august 2009 19:33 Răspunde
  • adishor…stiu ce inseamna „ita”…ma crezi…dar ma doare fix in pix de ce e „politically corect”. asa ca refuz sa rectific…na! iar tu poti mai mult dragule decat sa imi rectifici mie greselile medicale…acum daca tot ne analizam posturile uite ce zici tu mai sus „Stiu ca pot mai mult de atat ,meninne „…sa fie asta un freudian slip (adica atunci cand graiesti fara sa vrei adevarul?) banui ca vb de mine…ca stii ca pot mai mult, dar ce sa-i faci mai adishor…cand esti bolnav esti bolnav…asta ar fi scuza mea…a ta care e?

    meninne 28 august 2009 19:36 Răspunde
  • Atunci ,ai circumstante atenuante ! Mai ales ca m-ai „mirosit ” cu problemele mele potentiale (de tip freudian ) 🙂

    adi_simplu 28 august 2009 19:40 Răspunde
  • Mi, iubesc cuvantul „papornite”. Eu nu car niciodata doar geanta cu mine. Completez cu PAPORNITE!!!
    Alexandra,Meninne, Mi ma bucur…

    sofianucarmen 28 august 2009 19:43 Răspunde
  • he he…mai adishor…tu stii ca eu te-am mirost pe tine de la inceput…stai linistit, atunci cand o sa fiu un pis mai sanatoasa (ca boala e ea sub control dar oarescare slabiciune tot resimt) ne putem impunge un pic…asa …ca sa aratam ca putem…incepi tu si eu continuii bine? stiu ca poti mai mult…stiu ca poti mult de tot, asa ca ia aer in piept…si…fa!
    si scrie-ne mai multe „d’ale-tale”…alea imi plac la nebunie sa le citesc…ah…si daca tot veni vorba…vezi ca eu sunt intr-o stare de oboseala cronica (ma tratez stai linistit 🙂 ) asa ca nu mi te mai lua de cuvinte, greseli grmaticale…ia-te de idei de nu-ti convin. te pup. vb

    meninne 28 august 2009 19:46 Răspunde
  • carmen…si eu ma bucur…sa vad ca macar unii oameni pot sa scrie 🙂

    meninne 28 august 2009 19:47 Răspunde
  • Adi…cred ca n-ai de lucru…:)…ai actionat pe pricipiul consacrat de „maimuta (care) cand n-are ce face, se scarpina in fund pana ii da sangele”. 🙂

    Mirel Curea 28 august 2009 20:32 Răspunde
  • Salut Mirel ! Si tu mi-esti simpatic !! 🙂

    adi _simplu 28 august 2009 20:46 Răspunde
  • hello baieti!!!!!!!!!!! fiti draguti. M-ati facut sa rad

    alexandra 28 august 2009 21:12 Răspunde
  • 🙂

    meninne 28 august 2009 21:29 Răspunde
  • No, stati linistiti . Eu cu Mirel vorbim destul de criptat ,asa ca nu va luati dupa ce se reiese la prima vedere. Noi ne-am si imprietenit ,intre timp

    adi_simplu 28 august 2009 21:57 Răspunde
  • ei da adishor…ca nici nu ne dadeam noi seama…sa vezi cum vorbeam eu cu pisica acum ceva vreme…ma bucur pt voi, asa e frumos 🙂

    meninne 28 august 2009 22:03 Răspunde
  • Asaaa…ce mai scriem, ce mai citim? Ca-s cu capsa pusa! 🙂

    Mirel Curea 28 august 2009 22:09 Răspunde
  • Ce-o fi cu textul asta al Simonei…? Sanchi, dragostea ca un drog drog! Pai chiar e drog…ca hormonii aia chiar asta sunt…ca d`aia endorfinelor le mai zice si morfine endogene.
    Si prin baie de ce sa alergi? Incet nu se poate merge? In baie se luneca! Daca mai ai si sampoane pe tine…Daca iti luxezi, fisurezi, fracturezi oarece, Simona? Cine iti reduce tie suferintele clinice pe acolo? Si telefoane de cand arunci? 🙂

    Mirel Curea 28 august 2009 22:17 Răspunde
  • da adishor…chiar asa…:)

    meninne 28 august 2009 22:32 Răspunde
  • Tu poti mult mai mult ,mennine ! Se dovedeste vorba asta de duh 🙂 Ma flatezi si ma simt bine. Mirel e un tip de inalta clasa ,meninne draga .Si nu il laud asa sa ma aflu in treaba . Si e un om cu suflet ,cum rar intalnesti ,asa ca pacat ca nu il „citesti” si pe el ca si pe mine ,dincolo de aparentele intzepaturi ! Cum tata-mare ai putut sa zici ca nu vorbesti cu el ?! Eu am in curte un vecin f in varsta ,care ,cand se supara pe mine ,nu-mi mai raspunde la salut ! Dar eu atunci strig si mai tare la el ” Buna ziua ,dl. G… „, chit ca el nu-mi raspunde .Ulterior cand ne „impacam” ,imi spune ,asa cu gura intredeschisa ,ca sunt un baiat educat si de bun simt ,ca l-am salutat si cand era el suparat 🙂

    adi_simplu 29 august 2009 9:03 Răspunde
  • Spuneam, si mi-a disparut mesajul din fata ochilor, spuneam ca nebunia ta, Simona, e frumoasa si dulce, si nu are sens sa ascultam tot timpul de cercetatorii americani, care reduc dragostea la endorfine si ne arata exact pe computer unde se lumineaza creierul cand se aprinde inima. Or avea ei dreptate, dar viata nu e numai stiinta, e si arta, asa cum ne spunea noua un profesor despre marketing, si nu l-am inteles decat peste 15 ani, inca 5 si se facea de un Alexandre Dumas.

    Si apropo de nebunie, eu asa patesc si acum cu Tango-ul, sunt aproape turbata pana soseste, pandesc postasul, mi se nazare ca se deschide usa exterioara si cineva pune ceva acolo, aud clinchet de cutie postala, ma reped, ma agit, cand vin de la servici intreb a venit?, desi stiu ca daca vine ma suna sotul sa imi spuna, sa ma linisteasca. Si vine intotdeauna, numai ca nerabdarea mea nu asculta calmul logicii.

    E bine sa iubesti asa, orice ai iubi, un om, o carte, o revista, un loc, un film, pana la urma acesta pare a fi sensul lucrurilor, ca in rest, daca stam sa ne gandim… mai bine nu mai stam sa ne gandim.

    amalia 29 august 2009 9:10 Răspunde
  • Buna dimineata!
    Buna dimineata, Adi!
    Eu nu pot fi suparata multa vreme pe cineva. Cer impacarea…Altfel ma „roade”…
    Mai mult de o zi nu rezist.
    Si totusi, cea mai lunga perioada de suparare am avut.o cu cea mai buna prietena. Trebuia sa.i botezam gemenii si, dupa toate demersurile – scos din spital, facut baie in fiecare seara, leganat, plimbat- mama ei sustine sus si tare ca cei mici se cuvine a fi botezati de nasii de cununie.
    „Daca se supara acestia?”
    Ei i.au botezat. I.au vazut atunci si de atunci, ba.
    Si peste cateva zile merg in clasa I.
    A tinut vreo doua saptamani supararea mea. „Plangeam” una dupa cealalta.
    Toata lumea era de partea mea, considerand.o pe ea vinovata. Am strigat: „Pana aici!” Si am continuat prietenia.
    Ea e „Frumusica”, eu „Iubita”.
    Meninne, cine spune: „Eu cu tine nu vorbesc.”, isi doreste mai mult decat orice, SA VORBEASCA!
    Valin, mie imi lipsesti.

    sofianucarmen 29 august 2009 9:38 Răspunde
  • Buna dimineata tuturor,

    aimee 29 august 2009 10:12 Răspunde
  • Dragostea …..drog, emotie, fiecare dintre noi o numim ..in felul nostru, fiecare tanjim dupa ea, fiecare ne-o dorim iar cand vine o traim si o consumam in felul in care credem ca ar trebui..unii se ascund ca iubesc..cu toate ca o zaresti pe chipul lor(categoria celor duri), de parca sentimentele ar insemna slabiciune…altiii o exprima prin muzica,poezie,arta , ii stimuleaza…altii prind aripi si simt ca pot face orice, realiza orice…dar cel mai important este sa ai parte de ea..sa iubesti si sa fii iubit!
    In dragoste nu exista strategii, nu exista temeri ..nu exista judecati..ca este aiurea sa verifici telefonul din 5 in 5 minunte..ca daca vrei sa ai semnal..te poti urca si in copac ..numai sa iti auzi iubitul, iubita…ca este o tampenie sa strabatii mii de km ..dupa el, ea…numai sa stai cateva ore..nu cred ca exista ceva stupid..etc..numai ca unii recunoastem ca facem asta ..iar altii braveaza cu toate ca o fac si ei:)
    Sa fiti iubiti de cine va doriti voi si sa stiti sa traiti la maxim!

    aimee 29 august 2009 10:31 Răspunde
  • buna ziua la voi oameni buni si nebuni. adishor si carmen vorba simonei m-ati „induiosat” 🙂
    carmen as vrea sa iti pot spune ca ai dreptate (vb de mine vreau sa spun) …nu draga mea, nu ca vreau sau nu vreau…pur si simplu „nu a mers” eu asa vad lucrurile.
    adishor, te cred pe cuvant dar crede-ma si tu cand iti spun ca oamenii se poarta/vorbesc/simt intr-un fel cu A si in altfel cu B astfel incat A poate sa zica” „uau, X este deosebit, sunt intragostita de el, e asa galant” iar in aceeasi secunda B o sa zica „X?!? ce magar” sper ca realizez ca nu vorbeam de nimeni special. eu nu il cunosc pe mirel si nu vreau sa il vorbesc „pe la spate” asa ca lasati-o balta frati romani. o sa aiba el sufletul mare in continuare si daca nu vorbesc eu cu el. va pup.

    meninne 29 august 2009 16:05 Răspunde
  • ah logica mea de dimineata…am vrut sa folosesc numai doua necunoscute A si B…nu stiu cum am ajuns sa vb si de X….e clar ca mai am nevoie de cava somn ! ideea e aceeasi

    meninne 29 august 2009 16:07 Răspunde
  • da adishor…imi pare rau…sincer..dar asta e. daca as face si in viata reala la fel …as avea o viata usoara…aparentele inseala de multe ori dar totusi intuitia noastra nu. si ar fi bine sa tinem cont de intuitie. inclusiv eu care stiu ca intuitia mea este o a doua natura nu tin cont de ea de cele mai multe ori…si tu stii ca nu numai ca pot sa citesc oamenii ci stau foarte bine la „intuitii”…el nu poate sa ma inteleaga pe mine, nu invers…eu clar nu stiu care e treaba, si de ce e zidul asta care ma impiedica pe mine sa vad si pe el sa ma inteleaga…dar, ma repet 🙂 asta NU inseamna nimic.

    meninne 29 august 2009 16:14 Răspunde
  • va saluta si pisica… neagra de data aceasta, am citit ca adi v-a pus la curent cu vacanta mea.
    am aparut!!! astazi, de cateva ore. valiza, cadouri, rosii mari cat pepenii galbeni, palinca de pruna si para brumarie, dealurile insorite ale tarnavei, vorba dulce-leganata a muresenilor (veri cu sotul pisicii)… ceva mai incolo, in amintire, un salut cald crisului (pentru un prieten drag) zambet spre podurile peste cris de la oradea.
    si inca un manunchi de zambete: hajduszoboszlo, kurtos, gulas, papricas, langos, palinka, csardas, soare, apa maronie si calda, zambet de soare, pisica (da mirel, la tine ma gandesc acum) transformata din draguta in negruta, debrecen, szolnok, iarasi hajduszoboszlo spa, bai termale, masaj la coloana, un catel de plus de adaugat la colectie, danuc si cu mine pe strazi, zambete, fotografii, amintiri de astazi pentru maine, barci pe lac, tobogane uriase, valuri, sezlonguri, U2 ascultat cuminte la casti, aceeasi bariera sonora intre mine si lume, acelasi bono-song: this is not a rebel song, this is sunday, bloody, sunday (prietenii stiu, am mai postat melodia din concertul de la slane castle, cu dedicatie speciala primul minut)cateva zile departe, tacute… zilele departe rup dependentele periculoase.

    v-am citit. am zambit. am vazut furtuni. am vazut zambete. am citit poezii.
    mirel, muschetarul-pisica s-a intors. te astept la „joaca” 😀
    adi, te invidiez pentru locurile unde te afli acum.
    meninne, de cate ori lipsesc trebuie sa te imbolnavesti?
    d-na murgoci bine ati revenit.
    carmen sofianu imi plac poeziile tale.
    mi-a placut si commentul lui mirel despre prima dintre ele.
    ema te asteapta pisica.
    zambet si gand bun pentru voi toti… valin, corina, mi, simona, aimee, all blacks, ancag (da, am zambit larg citind commentul tau), amalia, alexandra…

    pisica 29 august 2009 18:04 Răspunde
  • da pisica…ma imbolnavesc si fac si prostii…asta iti spune ceva? bineaivenit acasa. mi-a fost dor de tine, imi e tot timpul dor de tine.

    meninne 29 august 2009 18:37 Răspunde
  • da meninne… imi spune ca nu-i a buna.
    trebuie sa revad de ce te-ai certat cu unul dintre muschetari… sunt abia venita de pe drum si obosita si batuta de soare, fac mai greu conexiunile… 😀 dar imi revin.
    tu? hai, zi-mi ca esti mai bine!

    pisica 29 august 2009 18:42 Răspunde
  • ma dor toate oasele si muschii…nu de la gripa…in rest…zburd de bine ce sunt 🙂

    meninne 29 august 2009 20:22 Răspunde
  • Buna seara, prieteni dragi

    Meninne eu te inteleg perfect si sunt de acord cu tot ce ai spus tu. Daca postam melodii si versuri si ne spunem vorbe frumoase inseamna ca asa simtim noi si ceva ne leaga pe cei de aici. atunci cand postez un cantec , o fac pentru ca simt ca spune mai bine decat mine ceea ce as vrea sa exprim.
    Pisica, ma bucur ca ai petrecut o vacanta frumoasa si pot sa-ti spun ca m-ai dat gata cu bunatatile cu care ai fost rasfatata!
    Carmen, draga mea asa frumos scrii tu asa cum iti e si sufletul: delicat si sensibil!
    Anca G. te admir esti un parinte bun, esti un parinte-prieten!
    Ema, cred ca marti ajung pe la Pitesti, o sa-ti trimit un mail.
    All Blacks , ce mai faci, ai fost in munti?
    Adi ( si eu sunt adi !) 🙂 , concediu placut!
    Valin, Aimee, Amalia, Mi, Alexandra, D. Murgoci, un gand bun catre voi.

    Simona, ai scris asa cum te-am intrezarit ca esti! Ma bucur mult pentru zilele frumoase , cu fluturi in stomac pe care le traiesti !

    Blanca 29 august 2009 22:11 Răspunde
  • blanca zambesc spre tine… nu ei m-au rasfatat ci eu! ei erau cu oferta, eu cu calculele… asa am decis sa ajungem la ei: fisura mea de coloana si cu mine si cu danuc… si bucataria ungureasca nu mi-e deloc necunoscuta, mai miroase si la noi asa de apetisant uneori, din retetele furate de la ei.
    ascult acum foisorul de foc- daca tu ai putea… nu v-o postez, o ascult mai mult pentru voce nu pentru muzica si versuri…
    imi zice cineva ce dezamagire a fost cu madonna?
    meine liebe freund adi cand iti spunem wilkommen in kronstadt? abia astept sa ne vedem si sa sporovaim…

    pisica 29 august 2009 22:19 Răspunde
  • blanca chiar ma intrebam ce mai faci…dar nu mai intreb pe nimeni direct…macar o perioada 🙂 sper ca esti bine.

    frati romani, apel la ratiune …va rog eu frumos nu mai fiti de partea mea sau a altcuiva, nu mai incercati sa dregeti, intelegeti etc. nu sunt suparata nu sunt bosumflata etc…asta e se mai intampla….va rog eu frumos!

    va pup, ma intorc la piscina.,..azi e zi de leneveala!

    meninne 29 august 2009 22:19 Răspunde
  • mirel… nu te-am uitat din triada noastra, dar banui ca daca nu ai postat inca nu esti prin preajma. 🙁

    pisica 29 august 2009 22:20 Răspunde
  • Pisica, ma crezi ca am presimtit astazi ca apari? 🙂 ?
    Meninne, balaceala placuta la piscina . Si am operat catelul, se simte bine, isi revine uluitor de repede avand in vedere varsta lui mai inaintata! Nu se lasa!

    Blanca 29 august 2009 23:07 Răspunde
  • M-am plimbat pe carari ce m-au purtau spre inaltimi. Am strabatut drumuri necunoscute. Am privit in jur si totul imi parea atat de intunecat. Incercam sa ma orientez prin bezna, ratacind pentru a gasi un reper. Incepeam sa prevad meandrele drumului. Lumini inselatoare, aparitii meteorice care sagetau cateodata intunericul si, brusc, o lumina orbitoare ce incepu sa ma invaluie, extinzandu-se peste tot in jurul meu. Incepeam sa discern ritmuri cunoscute in pulsul timpului. Incercand sa ma orientez, rataceam neajutorata si oarba prin spectrul de posibilitati, alunecand printre peretii de ganduri.Brusc, am simtit o explozie muta de lumina, care facu intreg Universul sa dispara. Pentru o clipa am crezut ca sunt singura. Dar nu eram. El era acolo, “fara fiinta, o apropiere si o indepartare in preajma mea.”

    Va trimit toate gandurile mele bune, prieteni dragi!

    all blacks 29 august 2009 23:10 Răspunde
  • Ce bine ca esti cu noi All Blacks ! 🙂

    Blanca 29 august 2009 23:12 Răspunde
  • atunci ai ghicit bine, blanca… pentru ca uite-ma-s! 😀
    si ma bucur si eu ca esti aici, ca e si all blacks cu noi…

    pisica 29 august 2009 23:18 Răspunde
  • Pisica, iti simt si zambetul ! E deschis si luminos sa cum iti sta tie cel mai bine!:)

    Blanca 29 august 2009 23:22 Răspunde
  • saru-mana… acum zambesc dar cand ma gandesc ca maine e ziua cu depresia de seara (ca poimaine este luni) ma zburlesc pe spate ca orice pisica bine crescuta… 😀

    pisica 29 august 2009 23:25 Răspunde
  • va urez anticipat o duminica buna 🙂
    simona, tie iti urez o noapte buna.
    http://www.youtube.com/watch?v=KUscn6VPfXc&NR=1

    meninne 30 august 2009 4:28 Răspunde
  • Draga Alexandra, asa e. Dar daca telefonul ar suna de cite ori asteptam cu inima flambata sa ne caute omul drag, si-ar pierde ceva din farmecul lui digital arogant. Ca atare, asa cum unui iubit ii ierti destule (cu justificari aproape naive), telefonului care ti-l aduce in suflet cu atit mai mult ii ierti mutrele si tacerile…

    simona 30 august 2009 8:52 Răspunde
  • Anca, draga mea, stiam ca pe tine ma pot baza, ca sa nu par eu avariata irecuperabil 🙂 fiindca si tu ai un splendid temperament proiectat exclusiv in culori calde – genul care arunca telefonul, apoi il pupa, pentru ca mai tirziu sa-l arunce din nou, in vreun cap de iubit ingrat. Pe care il pupa dupa ce el spune (cabotin sau nu) „eu tot pe tine te iubesc, desi stau cu cealalta”. Anca, imi face bine stilul tau pasional, imi da curaj.

    simona 30 august 2009 8:55 Răspunde
  • Je, ai frisonant de multa dreptate, noi functionam dupa principii standard si, oricit s-ar face misto de inocenta noastra (eufemistic vorbind), ajungem la aceleasi ineptii. De cite ori telefonul nu suna, incep funeraliile: l-a calcat masina, i-a cazut ceva in cap, l-a otravit nevasta-sa, s-a spinzurat el de bunavoie. Si cind tocmai ii faci pomana de 40 de zile, il vezi in oras, incolacit umed si lipicios pe o alta planta-mama. Ceva mai exotica.

    simona 30 august 2009 8:59 Răspunde
  • Mi, draga mea, tu te manifesti sanatos, daca poti pleca la cumparaturi pe fondul unei crize de comunicare cu distinsul. Va trebui sa-mi spui cum reusesti, fiindca eu, daca intru in starea aia timpita in care capul mi-e un musuroi plin de supozitii si drame, nu ma dezlipesc de zonele sigure, linistite, fara bruiaj – unde, la o adica (in cazul spectaculos in care ar mai suna vreodata dumnealui), sa pot vorbi fara backing vocals.

    simona 30 august 2009 9:03 Răspunde
  • Meninne, hai sa-ti spun, ca parca am avea un stramos comun: inteleg perfect ce zici.
    De fumat… am incercat cu frenezie, pe la 17 ani, dar mi s-a parut scirbos, ma si gindeam ce-o fi asa interesant sa inghiti valatuci.
    Tin minte ca eram cu echipa mea de gimnastica din liceu, la un concurs national la Brasov, iar in camera de hotel, Roxana (o prietena care acum sta in Italia) a scos din geanta niste tigari Marlboro, nu stiu de unde le luase, si mi-a dat si mie una. Ca sa par cool in ochii echipei adunate la mine-n camera, am pufait cum vazusem eu in videoclipuri, dar observind ca ma fac mov si ca stric tigara degeaba si nu car fumul in plamini, o alta colega s-a repezit si mi-a luat-o si mi-a zis ca sunt proasta si sa nu mai stric tigarile bune.
    Nici n-am reusit sa ma imbat vreodata – nu ca as fi tinut neaparat. Imi place starea de euforie usoara pe care ti-o da un vin bun si n-as strica-o cu un exces care se va razbuna a doua zi. N-as suporta o mahmureala timpita, care sa-mi anuleze extazul din ajun. Imi plac bauturile bune, dar savurate, nu fugarite nervos.
    Le-am incercat pe toate, ca sa-mi iau de-o grija, nu s-a lipit nimic de mine si tocmai ma gindeam ca sunt imuna la vicii (in aroganta virstei fragede, pina si oglinda gindului imi cinta in struna). Dar am inteles curind ca toti avem slabiciunile si dependentele noastre. De-asta am si scris ce-am scris…

    simona 30 august 2009 9:15 Răspunde
  • Ionouka draga, bine-ai venit, esti si frumoasa, si captivanta! Sa stii ca, in toata goana in care traiesc, am dat o fuga pe blogul tau, care mi-a placut mult si – previzibil – ti-am studiat pozele de la nunta. Esti antidotul resemnarii noastre si te asteptam de mult timp in acest cerc, unde vesnic suntem vatamate de revelatii amarui sau stam prost de tot cu optimismul, folosim unul de regiune superior, nicidecum de colectie…

    simona 30 august 2009 9:22 Răspunde
  • Carmen Sofianu, draga mea, mi-ai asmutit amintirile si acum rid fiindca mi-am adus aminte de primul meu gin tonic, la fel de inteligent facut ca si cel pe care-l evoci tu! 🙂 Ori cineva a vrut sa ma imbete, in scopuri subversive si invazive, nu mai retin – cert este ca manevra a esuat. 🙂 Fiindca nu prea beau amestecuri alcoolice dulci. Le separ ca in laborator, le studiez ca un om care stie ce cauta. Probabil, in subconstient, vreau si sa vad clar dozajul. Asa ca le tin in pahare separate, ca sa nu ma fure dulceata lor si sa regret migrenos a doua zi, cu castraveciori in otet dinaintea ochilor mei care nu mai izbutesc sa focalizeze.

    simona 30 august 2009 9:32 Răspunde
  • Draga Adi – stai, mai intii trebuie sa-mi revin dintr-un vertij fara urmari clinice, dar cotropitor emotional – daca intuitia ta (recunoscuta si pasional respectata aici, pe blog) functioneaza si de data asta, atunci admit – fiindca nu te pot minti. Daca si iubitul meu manifesta o dependenta sentimentala de noi doi si, mai ales, daca si recunoaste (primul pas in tratarea dependentei, din cite aflu), atunci oricum situatia e sublim de relaxata. Fiindca noi doi, de fapt, nu planuim sa ne tratam, iti marturisesc.
    Vezi, partea buna a partii proaste a sistemului sanitar e ca, daca nu ne recunoaste robiile sentimentale, cel putin nu ne trimite sa ne vindecam in mod ultimativ si obligatoriu. Camasa de forta ramine un accesoriu strict fantezist al erotismului emancipat.
    Asa ca, in lumea care deschide usi si asista, toleranta, la sevrajul dorului, ma simt atit de relaxata in nebunie, incit nu aud si nu vad nimic in jur, mai departe de dragostea mea, de granita sarutului si de orizontul albastru salin al certitudinii ca, atunci cind nu ma mai asteptam, am primit un dar salvator, in-cre-di-bil, minunat.

    simona 30 august 2009 10:48 Răspunde
  • Mirel draga, 🙂 n-am zis ca alerg prin baie, dar cred ca asa m-ai proiectat tu intr-un flash reflex, la cit sunt de sarita din matca. Nu, am zis ca „sar”, ceea ce implica o mica diferenta – si atletica, si de riscuri. Sar sa iau telefonul de jos (ei, nu-ti imagina ca-l arunc chiar de pereti, n-am fost niciodata colerica, desi imi placeau filmele italiene vechi, cu femei ciudat si pitoresc de pasionale). Il arunc, cel mult, cu tandra dojana, pe prosopul de jos, care stie de la bun inceput ce-l asteapta.
    Asa, si daca imi luxez ceva, ligamentele trebuie sa-si astepte rindul la tratament, dupa inima pe care mi-am luxat-o de mult… 🙂

    simona 30 august 2009 10:55 Răspunde
  • buna dimineata, buna dimineata, buna dimineata!
    simona, sper ca telefonul ti-e prieten. desi, dupa orele la care ne scrii, tu ar trebui sa fii in pat, sa dormi si sa inventezi alte cuvinte care sa ne bucure pe noi.
    ramai dependenta de iubire, e mai bine, eu asa cred.
    la capitolul alcool eu sunt afoana, recunosc ca nu s-a lipit de mine niciodata gustul vinului (cu care eu doar gatesc) si nici al altor licori, sunt chiar ciudata cu apa mea plata si ceaiurile . recunosc ca imi place starea mea de luciditate si privitul oamenilor printre gene, sunt dependenta de asta, asa cum sunt dependenta de ciocolata.
    gata, nu ma mai intind, voiam numai sa va salut.

    pisica 30 august 2009 11:01 Răspunde
  • daaaa – ce bine e sa fii indragostit, iar cand telefonul suna e si mai bine 🙂 am stat o data pana la 7 dimineata vorbind cu un el care a schimbat vreo 4 telefoane ca sa imi spuna „nu stiu de ce te sun”. nopti in care telefonul mi-era cel mai bun prieten si zile in care imi era dusman de moarte. am pierdut o data numarul lui de telefon si ca sa il recuperez am cerut desfasuratorul convorbirilor (ok, am facut asta si cand uitasem numarul mamei, numar pe care il formasem de sute de ori timp de ani de zile si o data a trebuit sa sun la informatii ca sa aflu telefonul ei fix). o data am scapat mobilul in apa si eram disperata ca prietenul de atunci nu o sa mai dea de mine in vecii vecilor si nici eu de el, caci habar n-aveam ce numar de telefon are. o data mi-a murit bateria inaintea unei intalniri si a trebuit sa-mi sun cavalerul de pe telefonul unui om care trecea pe strada. si cate si mai cate…

    juztine 30 august 2009 11:32 Răspunde
  • Pisica draga, ma pregateam sa-ti scriu, cind ai venit aici si mi-ai luminat noaptea (admit ca orele la care scriu sunt total smulse din radacinile unei vieti normale, insa tu ma stii, deja). Tu stii de cite ori in viata asta mi-am propus foarte serios sa renunt la aspiratiile sentimentale si sa ma dedic unor chestiuni mai practice si mai inaltatoare, strict cultural? Acum doua luni, eram cam in acelasi stadiu. Intre timp, destinu-mi exasperat s-a trezit din somn, zapacit de zgomotul enervant al abandonului meu, si a facut ordine. Mi-a dat una peste ceafa de-am zburat cit colo. Si-n locul unde am cazut, am gasit iubire si neastimpar.

    simona 30 august 2009 11:35 Răspunde
  • Juztine, esti un poem al incidentelor telesentimentale, s-ar putea scrie un scenariu de film dupa repetabila ingratitudine a unui telefon care nu vrea si nu vrea – decit daca are el chef si daca simte ca s-a potrivit constelatia cu faptele.
    Nu reusesc, Juztine, sa-mi aduc aminte cum iubeam cind nu aveam celulare, Internet, messenger, blackberry… Cum am functionat noi la primele pasiuni, primele zvircoliri – alergind intre telefonul public (acasa, era prea multa lume cu urechile parabolice, care spionau permanent). Cred ca era si mai spectaculos. Si mai cald, mai creativ. Nu pledez pentru intoarcerea la traiul simplificat, fara hertzi. Doar ca ador, la intervale masurate, sa miros trandafirii presati ai adolescentei flaminde de iubire.

    simona 30 august 2009 11:41 Răspunde
  • Amalia, draga mea, ma coplesesti si ma motivezi, tu faci parte din colectia mea draga de certitudini spirituale, care ma imping sa merg mai departe. Revista Tango se pregateste sa apara din nou, zilele astea, dupa vacanta, sunt onorata si fericita pentru devotamentul tau.
    Si eu am dependente care miros a pagina noua, calda, abia rasarita de sub tipar, asa cum am filme pe care le tin cu mine, la propriu si la figurat, oriunde si oricind.

    simona 30 august 2009 11:46 Răspunde
  • simona mea draga asa iti trebuie! nu ai cum sa renunti la aspiratiile sentimentale. de ce sa o faci? bine, ideea e nici sa nu traiesti la colt de strada, asteptand si tanguindu-te dupa jumatatea care nu mai vine pentru ca a plecat sa cumpere paine si a uitat drumul inapoi, din cauza unul alzheimer sentimental subit. o, nu! dar tu nici nu esti din specia aceasta de sirop cu miere… in dulcea ta nebunie, care mie mi-e draga, nici sufletul tau nu poate sa fie altfel decat furtuna si lumina. tu insati esti furtuna si lumina.
    pe cand o sa te trezesti, dupa ce dormi, bineinteles, o sa-ti trimit poze cu pisica innegrita.
    deocamdata decantez prin trairile recente si imi dau seama ca telefonul meu a sunat de cateva ori in zilele acestea, numai ca eu nu am mai raspuns…
    si mi-e bine.

    pisica 30 august 2009 11:48 Răspunde
  • Aimée, ma bulversezi placut cu imaginea goanei dupa semnalul salvator, dupa mila conexiunilor, dupa zborul de opt ore pentru o ora de iubire… Stiu, pare o lume nebuna, zapacita de dragoste, irational de frumoasa, dar eu cred ca nu intimplator oamenii sunt diferiti, fiecare are rolul lui in pulsul planetei, cei intelepti si lucizi si reci ne ajuta pe noi, visatorii, sa supravietuim fara sa fim inghititi de ape, foc sau propriul delir.

    simona 30 august 2009 11:51 Răspunde
  • All Blacks, la ora la care recitesc a treia oara ce-ai scris, impactul (non)culorilor tale e si mai profund. La mine e noapte – am traversat multe nopti alaturi de voi, cu noutatea ca, mai nou, am invatat sa vad si luminile orasului, nu doar tenebrele lui. Ma fascineaza contrastul, mai presus de orice, in cazul de fata.

    simona 30 august 2009 12:06 Răspunde
  • Blanca, fluturii mei sunt la cap, mai degraba, am depasit faza cind stolul inaripat se multumea cu perimetre digestive, acum brodeaza ceva in mintile mele… 🙂

    simona 30 august 2009 12:09 Răspunde
  • Buna fetelor(si baietilor)
    Simona, ei nici nu mai au nevoie de scuze, pentru ca sunt palide pe langa scuzelel care le gasim noi pentru ca n-au sunat, n-au facut sau n-au spus ceva. Cand stau si ma gandesc, ma apuca rasul cat de creatoare sunt. Numai mie nu reusesc sa-mi gasesc scuze.
    Poate ca dragostea, traita, este un drog. Asa cum cei care se drogheaza vor mai mult si nu pot intrerupe consumul, la fel suntem si noi. Consumatoare de dragoste. Uneori mi-ar fii placut sa pot bea…nu suport bautura si nici pe marii consumatori…poate asa mi-as fii innecat amarul in ceva. Problema cea mare cred ca e atunci cand te trezesti si problema e tot acolo, nerezolvata si in plus cred ca te simti si mizerabil.
    Meninne, azi cum iti e? Mai bine?

    alexandra 30 august 2009 13:02 Răspunde
  • buna sa va fie inima.

    alexandra…as vrea sa iti spun ca sunt mai bine…stiu stiu, v-am invatat prost…pot zice ca sunt bine…in acelasi timp…in ceas de noapte am primit o marturisire ce poate ar fi trebuit sa ma bucure…multumesc de intrebare totusi.

    simona…e clar ca avem un stramos comun 🙂

    meninne 30 august 2009 13:45 Răspunde
  • buna dimineata, meninne. ma gandeam la tine.
    am primit mesajul: TU nu ma deranjezi niciodata, iti repet, poate ai uitat.
    ai grija de tine, de fete…

    pisica 30 august 2009 13:55 Răspunde
  • dragii mei v-am citit pe indelete, cat timp pe la bucatarie oalele mele rad de nebune ca le las in plata lor pe aragaz.
    simona eu zic sa nu fii trista pentru textele care s-au pierdut, se reface trupa de muschetari si vom relua discutiile si incrucisarile de spade pe-aici, numai sa apara si mirel (ma tot gandesc cum sa fac rost de o fotografie cu tine pe post de colectionar ceramist) si desigur si adi.
    cat despre darul tau, mirel, de a dezinhiba oamenii, eu una il recunosc. imi plac discutiile cu tine pentru ca ma pui sa gandesc, ma provoci sa scot din mine mai mult si mai bun si ceea ce primesc in schimb este deosebit. imi place ironia ta, care nu te iarta nici pe tine. nu, nu te laud, departe de mine gandul, ba chiar iti spun ca acum ma enerveaza ca taci, asa cum tace si herr doktor, dar nu pot emite pretentii intrucat si eu am chiulit de-aici cat m-am inegrit.
    mi trebuie sa iti spun si tie ca te privesc admirativ pentru ravna gatitului, a sacoselor pline pe care trebuie sa le arunci cand ajungi acasa in sunet de telefon. eu nu am reusit sa trec de faza lui trebuie sa punem ceva pe masa, chiar daca am inclinatii de gurmand, iar sacosele, stiu, sunt o norocoasa, le aduce el in urma mea pe scari. in consecinta nici telefonul, daca suna, nu imi da palpitatii.
    juztine trebuie sa recunosc ca eu nu am avut niciodata rabdare sa vorbesc la telefon mai mult de zece minute. am trait iubirea si pe vremea cand nu existau celularul si e-mailul si sa stii ca nici cu epistolele nu ne zapaceam prea tare. cum spunea si adi, exista si la mine sentimente, cu romantismul stau mai prost… 😀
    alexandra mi-a placut ideea cu trezirea la realitate dupa o betie, dar cu aceleasi probleme pe cap. chiar discutam deunazi un caz de consumator notoriu, care bea ca sa n-o mai auda pe nevasta-sa, iar la trezire, evident ca la ce n-a auzit cat era euforic se mai adauga si alte argumente ale fericirii lor conjugale pe care, dupa mai bine de 20 de ani, mi-e tot mai greu sa o inteleg.
    va salut pe toti si fug iarasi la aragaz… 🙂

    pisica 30 august 2009 17:33 Răspunde
  • pisica mea draga pisica, te salut si eu. tu stii ce furtuni sunt pe la mine prin suflet, totul e un bine aparent…in afara e bine, inauntru e furtuni! scap eu si de furtunile astea…curand curand, de LUNI! 🙂
    simona 🙂
    corina?
    mi sa imi spui cum a fost…
    blanca?
    all blacks imi pare rau ca nu te cunosc mai bine…
    alexandra 🙂
    ema? ema? ema?
    aimee!
    juztine te salut cu respect pt ca nu ai cumparat bila aia!!!

    amalia, d-na murgoci, ancag, fete nenumite si baieti

    …sa aveti pace!

    http://www.youtube.com/watch?v=gYjvucEYSmY

    meninne 30 august 2009 18:58 Răspunde
  • pisica draga, sa stii ca esti o norocoasa! eu urnesc papornitele singura, de fix 22 de ani si o zi. si le tarasc pana in casa tot singura, desi sunt foaaarte maritata. cel mult am parte de un hei-rup din taraitul telefonului .
    ..Gurmanda nu sunt ! Copiii mei, nici atat! Dar eu am asteptat si astept atat de mult, incat cand ceva din fiinta mea mi-a dictat ca ar fi bine pentru toti cei din jurul meu, dar si pentru mine, sa astept actionand. De ce actionez in directia umplerii papornitelor, a caznei de a le cara singura si apoi a bucatarelii, nu stiu sa va spun.
    Regret, Simona, nu am un raspuns….Poate, daca instinctul de conservare ar putea vorbi,as gasi acel raspuns. Oricum, cred ca e mai sanatos sa nu te manifesti atat de ,,sanatos”, ca mine, pentru ca e mult amar acolo!

    mi 30 august 2009 19:16 Răspunde
  • S

    mi 30 august 2009 19:19 Răspunde
  • Meninne, aici sunt
    Am ascultat postarea ta, dar trebuie sa recunosc ca-mi place mai mult originalul. De fapt il ador pe Sting. Imi Place vocea lui, cat de bine arata si ce experimenteaza.

    alexandra 30 august 2009 19:20 Răspunde
  • Meninne, sper ca marturisirea de azi noapte a fost una gen”…si nu pot trai fara tine…”

    alexandra 30 august 2009 19:21 Răspunde
  • mi te imbratisez 🙂 iti spun din inima…chiar daca iti este asa de greu, macar tu poti SIMTI atat de mult…asta iti poate aduce bucurie…

    meninne 30 august 2009 19:22 Răspunde
  • da si mie imi place STING mult mai mult…dar asa…am vrut sa aud ceva femei cantand 🙂

    meninne 30 august 2009 19:22 Răspunde
  • nu alexandra…marturisirea de azi noapte a fost de alt gen…bucuria mea si linistea mea suflteteasca este ca am primit o confirmare, ca ma place la fel cum il plac eu…oricum nu era vorba sa fie ceva intre noi, ar fi fost impotriva firii mele…”marturisirea” a fost ca spre binele meu aici este sfartitul 🙂 am inteles mesajul, am pace…cum am zis , de luni o sa imi treaca.

    meninne 30 august 2009 19:26 Răspunde
  • faptul ca stiu ca exista oameni ca el imi da speranta ca poate cineva ca el o sa imi faca si marturisirea de care amintesti tu alexandra. totul e bine, stai limjistita.

    meninne 30 august 2009 19:28 Răspunde
  • da meninne, stiu… dar mai este numai o zi, apoi lucrurile vor intra in fagasul acela normal. cum este cu masinuta pe autostrada? tot la 90 sau ai mai urcat putin? ma gandesc si parca au trecut secole de cand nici nu te stiam, aproape ca nu vorbeam si tu spuneai de inceputurile tale ca sofer prin atlanta si padurile tale de la peachtree… 😀
    mi cred ca daca scazi din cei 22 si o zi 5 ani, dai de varsta noastra. tot 29 august? se pare ca indiferent cine cara papornitele, avem ceva in comun…
    alexandra eu cred ca daca ai vedea ca si sting a imbatranit (am discutat o data chiar aici la simona, alinag ne spunea) poate ca nu ti-ar mai place atat de mult. sau poate ca da? de cantat insa, recunosc, canta bine.

    pisica 30 august 2009 19:29 Răspunde
  • Nasol. Sincer. Asta mi-a venit in gamd cand am citit

    alexandra 30 august 2009 19:30 Răspunde
  • nasolul era pentru meninne

    alexandra 30 august 2009 19:31 Răspunde
  • nasolul era pentru meninne. Stii eu am inca intrebarea copilului curios pentru orice mi se intampla. Da de ce?

    alexandra 30 august 2009 19:32 Răspunde
  • Pisica, stiu ca Sting a imbatranit, dar tot imi place…asa cum e…doar nu am de gand sa ma marit cu el.

    alexandra 30 august 2009 19:33 Răspunde
  • Fetelor toate avem idoli masculini, dar si ei sunt oameni ca noi si-i putem admira si dorii de la distanta, pentru ca e posibil ca apropierea sa fie o mare dezamagire.

    alexandra 30 august 2009 19:34 Răspunde
  • si mi, la mine ideea de gurmand nu se refera la cantitate, dar imi plac gusturile sofisticate si ador sa ma joc cu mirodeniile…

    pisica 30 august 2009 19:35 Răspunde
  • Mi, cum a fost? ai mancat cartofi copti?

    alexandra 30 august 2009 19:38 Răspunde
  • alexandra, nu chiar toate avem idoli fie ei masculini sau feminini. eu prefer sa am mentor… si da, sa fie masculin.
    meninne o sa fie bine. stiu. pentru ca te stiu pe tine. si am eu senzatia ca undeva in sufletul tau ai stiut de mult (de cand am vorbit, oare?) de aceasta confesiune.

    pisica 30 august 2009 19:38 Răspunde
  • Pisica, Mi e am experimenta in bucatarie. Am avut o perioada cand incercam sa vad ce merge cu miere, ce merge cu scortisoara, cu ceva iute si lista poate continua. Fiul meu e gurmand.

    alexandra 30 august 2009 19:40 Răspunde
  • Idoli e mult spus, da. Am vrut sa ma refer la un mascul care se preteaza genului nostru de vise. Vorba Simonei cu iubirile de unica folosinta.

    alexandra 30 august 2009 19:41 Răspunde
  • Era un ,,S” de la ,,Seara buna”!
    Nu era conturul vreunui gat de lebada sau egreta, dragilor! Nu mi-a ramas pe retina, pentru ca nu s-a zarit nici una. Ar fi fost imposibil!
    Nu am avut parte !
    Am ajuns acasa obosita, mai obosita decat am plecat, pusa pe hartza si decisa la ceva actiune…in sensul acela bun, al implicarii… Deocamdata sunt muta de indignare. Poate doar sa va scriu voua, cate ceva, mai pot…
    Boxe pe masini, manele, doua-trei la stanga, la fel, in dreapta, orga de lumini, manele, ison la unison, manele, zgomot de secure si urlet de padure sfasiata, manele, barci cu motor, competitii printre salupe, manele, incurajari indite, mame care astupa urechile copiilor( putine), maneleeeee!!!!
    Nu vreti sa stiti cat am combatut pe-acolo…si nici despre feed-back-ul primit!

    Macar am reusit sa-mi savurez cartofii din jar si puiul cu slanina, meninne!!!!

    mi 30 august 2009 19:44 Răspunde
  • meninne, o usa inchisa inseamna ca altele se vor deschide si cine stie ce surpriza placuta vei avea. Te admir pentru forta. Eu nu am asa ceva.

    alexandra 30 august 2009 19:45 Răspunde
  • Mi, ai fost in Delta?

    alexandra 30 august 2009 19:46 Răspunde
  • stiam pisica stiam…dar pana nu vezi cu ochii nu crezi stii cum e. stiam si ca o sa fie bine…na, am vrut si eu o confirmare, atat.
    am ajuns la 130…aici trebuie!
    da alexandra, distanta e mai buna in unele cazuri 🙂
    mai un pic si e luni !!!

    meninne 30 august 2009 19:46 Răspunde
  • Pentru ca asta a fost si dezamagirea mea anul acesta cand am fost acolo. manele…cah…si grosolani, iar lebede am vazut doar 2 pe lacul chiril

    alexandra 30 august 2009 19:47 Răspunde
  • Maine implinesc 35…de primaveri. Am de lucru, toata lumea e ocupata si va fi o zi ca oricare alta. La voi e la fel?

    alexandra 30 august 2009 19:50 Răspunde
  • ei alexandra…care forta…lasati cuvintele astea mari cand vorbiti de mine…nu am nici forta, nici curaj nici nimid din astea…dar am o incapatanare senina de a face ce consider eu ca e bine! 🙂
    mi…o sa ii spun copilei mele ca ti-a placut puiu cu slanina 🙂

    meninne 30 august 2009 19:50 Răspunde
  • Da, Pisica draga, inteleg ce spui…tu stii, insa, ca uneori nu mananc nici 2 zile? Desi gatesc ,,cu ravna”, cum zici tu???
    Nicio aroma nu ma poate opri, nu ma poate asezla o masa, singura…

    mi 30 august 2009 19:50 Răspunde
  • azi e ziua lui alexandra si va trebui sa astep pana maine sa ii dau cadoul…corina chici ce film i-am cumparat…da principessa, ai ghicit!

    meninne 30 august 2009 19:51 Răspunde
  • da, meninne, e tot ce mi-a placut de vineri, pana azi!
    sa-i spui, sa-i spui!!!!

    am avut succes in grupul meu cu ideea fiicei tale!

    mi 30 august 2009 19:53 Răspunde
  • Meninne, este ziua fiicei tale???

    mi 30 august 2009 19:54 Răspunde
  • meninne la multzi ani pentru alexandra ta.

    alexandra 30 august 2009 19:55 Răspunde
  • mie in afara de surori, nu mi-a spus nimeni. fiul meu e in tabara, am vorbit cu el, dar era asa incanta de ceea ce face acolo incat a uitat ce zi e azi, sa vedem ce face maine. Tatal meu m-a numit si alexandra ca sa chefuiesc 2 zile. nu chefuiesc nici macr juma de ora

    alexandra 30 august 2009 19:57 Răspunde
  • A…alexandra noastra!!!! e clar, sunt cu neuronii varza,de la oboseala si nervi!

    La multi ani, draga Alexandra!
    Dar sa stii ca iti fac urari si maine!

    mi 30 august 2009 19:59 Răspunde
  • saru-mana

    alexandra 30 august 2009 20:00 Răspunde
  • „azi e ziua lui, alexandra” de as folosii putina gramatica pe care o scriu 🙂

    iar tie la multi ani pentru maine, alexandra! pentru tine…
    http://www.youtube.com/watch?v=x0dMBqtGtOU

    meninne 30 august 2009 20:01 Răspunde
  • Vai..!!
    Alexandra, Meninne, scuze! Am provocat o neintelegere…C

    mi 30 august 2009 20:01 Răspunde
  • eu intelesesem ca pe fiica lui meninne o cheama ca pe mine

    alexandra 30 august 2009 20:01 Răspunde
  • alexandra… astazi a fost onomastica ta si maine ziua de nastere?
    nu va fi o zi oarecare… noi te vom sarbatori aici! si incepem cu onomastica… la muuuuuuuulti ani! sa te insoteasca norocul si sa ai mereu alalturi oameni buni!
    mi, imi pare rau pentru experientele tale manelistice. acesta este unul dintre motivele pentru care spiritul de turma imi este atrofiat si gratarele in snop de asa zisi prieteni imi repugna. prefer cocotatul pe dealuri pustii unde te doare si sufletul sa calci pe iarba… numai ca la noi a plouat si mai ploua astazi… lacrima pentru ca maine merg la fabrica?! 🙂

    pisica 30 august 2009 20:01 Răspunde
  • mirel? adi? mai baieti sa nu-mi spuneti ca va uitati la meci in seara asta. nu voi! 🙁

    pisica 30 august 2009 20:03 Răspunde
  • M-ai lovit cu melodia asta. Rau de tot, dar a fost bine.
    Ma bucur ca pe fiica ta o cheama ca pe mine.

    alexandra 30 august 2009 20:04 Răspunde
  • Muuuuuuuuuuultuuuuuuuuuumesc pisica. Sper ca ceea ce pare ca i-a lovit pe toti in ultimii ani sa dispara si sa mai ramana cativa buni, neatinsi si sa fie in preajma mea

    alexandra 30 august 2009 20:07 Răspunde
  • Nu, Alexandra, nu am fost in Delta.
    Am crezut ca locul pe care l-am descoperit este o oaza de liniste, m-am inselat. La frontiera cu Rep. Moldova, este un sat de pescari,mic, mic de tot. Pe celalat mal est un mic golf, asezat in zona libera. Plaja cu nisip fin, Dunarea, padure..

    mi 30 august 2009 20:10 Răspunde
  • pisica…si aici ploua
    alexandra pe fiica mea nu o cheama ca pe tine…pe mine ma cheama monica dar pt ca mai era o monica pe blog am folosit „meninne”. as prefera ca numele copiilor mei sa nu fie pe blog.

    meninne 30 august 2009 20:10 Răspunde
  • Meninne,simt, asa cum bine ai intuit, simt totul …Si de bine si de rau. Si , mai ales, am invata sa simt imbratisarile cu inima! Si stiu si eu sa imbratisez cu inima. Simti si tu, asa-i?

    mi 30 august 2009 20:14 Răspunde
  • sa fii sanatoasa alexandra si sa fii mereu cu zambet, caci unde este zambet este si bucurie…

    pisica 30 august 2009 20:19 Răspunde
  • offfff meninne, iar ploua?

    pisica 30 august 2009 20:21 Răspunde
  • Buna seara, oameni buni!
    Pisiiiiiiiiiiiiiica, bine ai revenit! Mi-a fost dor de tine! De cuvintele tale… Mi-as dori sa pot vorbi ca tine, sa ma misc cu usurinta prin labirintele mintii umane dar , din pacate sau din fericire, nu pot! Eu doar simt si atat! Ma bucur ca sint alaturi de voi! In seara asta si sper, in zilele ce vor veni!

    Alexandra, la multi ani, azi e Sf. Alexandru! Pentru tine, cu drag!
    http://www.youtube.com/watch?v=Wtg5kUQMSr8&feature=channel

    Meninne, te imbratisez cu toate gandurile bune! Asta e pentru tine…Soarele rasare, intotdeauna rasare…Iti sint alaturi. Cu un zambet si cu inima…Chiar si atunci cand „tacerea e umbra unui cuvant”!
    http://www.youtube.com/watch?v=PjrNinb0ynk&feature=related

    Carmen am scris poeziile tale in caietele mele! Cand le vei publica, sper sa primesc autograful tau!
    Mi,All Blacks, Blanca, Juztine, Aimee, D-na Murgoci, Valin, Adi, Mirel …Un gand bun!
    Noapte buna tuturor! Sa-mi tineti pumnii stransi pt ziua de maine! Daca scap cu bine, suta de ani ma paste!:)))) Am auzit oftatul, sa stiti…:)))
    Am revazut „Kate si Leopold” si „Undeva, candva”! Sint doua dintre filmele mele preferate!

    corina 30 august 2009 20:22 Răspunde
  • si se zice labirinturi, da? ma duc la coltul pisicii…:)))

    corina 30 august 2009 20:33 Răspunde
  • da MI simt si iti multumesc. imi aduci caldura si zambet…
    da pisica mea ploua, si ma bucur ca ploua. azi e ziua lui si azi e ziua cand il scot din inima mea pentru ca stii ca atunci cand iubesti pe cineva nu ai vrea sa le faci rau sub nici cea mai mica forma…si ma bucur ca ploua…o sa fie bine 🙂

    meninne 30 august 2009 20:33 Răspunde
  • Seara buna,

    Va salut pe toti
    Vad ceva miscari pe aici…
    Pisica ,
    te -ai intors cu voie buna si chef de viata…sa-l dai la toata lumea!
    Meninne,
    ma bucur ca ti-ai revenit…
    Simona,
    chiar ma simt flatata…si eu sunt de acord ca trebuie sa fie un echilibru:),ying si yang..nu?!

    aimee 30 august 2009 20:36 Răspunde
  • multumesc corina, iti tin pumnii maine, va tin pumnii la toate tot timpul 🙂
    aici e mijlocul zilei si e un intuneric afara …

    meninne 30 august 2009 20:36 Răspunde
  • corina esti tu tare draguta dar nu e nimic special in a scrie cuvinte, atunci cand le simti. si tu scrii frumos ceea ce simti.
    o sa iti tin si eu pumnii maine, ca sa prinzi suta… si te admir pentru sufletul tau.
    candva, o sa iti scriu si din poeziile mele… nu am mai postat de multa vreme, de fapt am postat doar de vreo doua ori, scrieri spontane, nu am pretentii de scriitor si stiu ca nu voi publica niciodata. pentru ca nu vreau. reminiscenta de la orele de limba romana in care o profesoara teribil de urata, infiorator de urata, inimaginabil de urata, incerca sa ne bage in cap ca ceea ce visase un critic despre poeziile lui eminescu este exact ceea ce gandise bietul om, atunci cand le-a scris. ori mintile noastre de adolescenti ce asteptau sa infloreasca spuneau cu totul altceva.

    pisica 30 august 2009 20:41 Răspunde
  • corina, nu la colt, in brate… cu zambet… cu totii gresim, important e sa recunoastem si sa acceptam ca putem sa ne corectam.
    aimee… ma faci sa devin din neagra, rosie de bucurie. voi mi-ati lipsit mie, dar chiar si eu, voua? intr-atat incat sa va bucurati atat de mult? nu merit. zau!

    meninne, nu mai stiu prin care carti, prin care citate am invatat eu o vorba: a iubi nu inseamna a avea. si ca cel mai frumos dar in iubire este libertatea… stiu ca nu vei reusi sa-l scoti din inima asa usor, ca pe un plasture, dar stiu si de ce esti tu un om drag sufletului meu.
    mai mult nu spun. poate ca nu voi mai spune vreodata, dar tu stii.

    pisica 30 august 2009 20:47 Răspunde
  • stiu pisica stiu…il scot din inima pentrusimplul motiv ca daca il tin acolo ii fac rau…si nu vreau asta.
    nu stiu nici eu daca isi voi mai spune vreodata dar si tu stii. sa nu uiti te rog 🙂 nicioadata sa nu uiti…

    meninne 30 august 2009 20:51 Răspunde
  • de la jumatate si pana la capat… mereu!

    pisica 30 august 2009 21:00 Răspunde
  • Corina iti tin pumnii pentru maine
    Meninne am inteles gresit…imi pare rau… Gandeste pozitiv si fa ca Scarlett o Hara „si maine e o zi”. Maine te vei gandi mai bine. As vrea ca nici una dintre voi sa nu sufere. Stiu cat de dureros este.
    Stii treaba aia”cui pe cui se scoate”. Asa ca eu iti urez sa ai parte de o iubire noua care sa te implineasca si sa te faca fericita. sa ai fluturasi in stomac cat mai curand.

    alexandra 30 august 2009 21:03 Răspunde
  • Nu pot sa inteleg nimic din ce ma inconjura. Ma scurg pe fiecare carte din biblioteca si pe marginile sfesnicului de pe raft…ca o fantoma de ceatza. Am rasfoit carti neatinse de mult, am aprins betisoare si lumanari, am simtit raceala argintului din vitrina, am simtit creionul apasand pe hartie. Mai mult am plans si am cautat in fiecare lacrima acel ceva. Am ras fals sperand ca asta imi va alina incertitudinea, am incercat tot. Am basbait asa prin imaginatia mea pana m-am lovit de ceva. Si am gasit. O idee. Intr-o alta viata am fost o voce… si am descoperit asta intr-un cufar plin cu obiecte, persoane, fiinte si idei. Acea voce care te cheama si care te alunga. Care prin pulsatiile ei iti soptea cuvinte de dragoste, care striga oftaturi de dor. Vocea aceea care in ritmuri fine de chitara canta despre noi, si care s-a ratacit de atatea ori pe strunele unor vise neatinse. Acea voce muta care nu se auzea in surdul tau auz. Acea voce care sunt si azi si pe care o tin strans in palmele mele, intrebandu-ma daca este a mea, a ta…Niciodata a nosatra.

    Blanca, Meninne, Carmen sa aveti o seara albastra, iar tu pisica sa ne torci frumos asa cum o faci intotdeauna. Valin esti bine? Pentru tine, Mi, toate gandurile mele bune. Alexandra, „la multi ani” din suflet!
    Simona draga, te pup, dintre umbre de lumina.
    Buna seara, dragii mei.

    all blacks 30 august 2009 21:03 Răspunde
  • da pisica mea, pana la jumatate…mereu!

    meninne 30 august 2009 21:06 Răspunde
  • Eu nu am puterea sa-l scot nici din suflet, nici din viata mea. S nici el nu ma ajuta. E ca un cancer ajuns in metastaza. Urata desciere, dar asta mi-a venit la indemana. S-a raspandit peste tot in viata mea si nu ma lasa nici sa mor, nici sa traiesc. Nu pot renunta la el, de cate ori mi-am propus a fost de ajuns sa-i aud vocea si am alergat intr-un suflet la el. M-ar ajuta sa renunte el la mine, dar n-o face, parca i-as apartine.

    alexandra 30 august 2009 21:06 Răspunde
  • Fetelor, cu voi aproape, chiar nu ma mai simt singura. va multumesc ca m-ati facut loc in comunitatea voastra.

    alexandra 30 august 2009 21:09 Răspunde
  • all blacks…la mine e o zi …dar e albastra! e bine ca esti si tu cu noi…

    meninne 30 august 2009 21:12 Răspunde
  • Pisica, stii cum se numeste locul acela de pe malul Dunarii, frumos, de n-ar fi populat…???
    „cotul pisicii”

    mi 30 august 2009 21:14 Răspunde
  • oh alexandra…nu e problema ca nu l-ai alungat…a fost alegerea ta…stiu ca pare imposibil la prima vedere sa iti scoti pe cineva din suflet…dar e posibil…acum, in cazul meu nu e vorba de un iubit, ci de un om deosebit, asa cum nu credeam ca mai exista…asta e. sa natate sa fie, sper ca ati auzit oftatul!

    meninne 30 august 2009 21:15 Răspunde
  • All blacks, vocea a ajuns si la mine, multumesc pentru gandurile bune!
    Esti o voce frumoasa, care dainuie!

    mi 30 august 2009 21:19 Răspunde
  • Meninne, a strabatut padurea ta fantastica, a sagetata intunericul si a ajuns oftatul tau pana aici!
    La fel ne ajung si rasetele, pofta de viata, tot ce ne trimiti tu!

    mi 30 august 2009 21:23 Răspunde
  • pisica mea, nici sa il iubesc in tacere nu se poate, intelegi? nu am voie sa il iubesc 🙁 am crezut ca daca il iubesc in tacere o sa am voie…dar nu,nu se poate nicicum…stiu ca „iubirea” in sine inseamna sa dai nu sa primesti…eu nu am voie nici sa dau.

    meninne 30 august 2009 21:23 Răspunde
  • imi pare rau MI ca azi va trimit oftatul meu…asta e viata 🙂 azi e randul meu sa va simt cum imi imbratisati sufletul. va multumesc.

    meninne 30 august 2009 21:25 Răspunde
  • mi, prima reactie a fost sa ma uit la cotul meu: ascutit! hm! o fi frumos? aaaa, nu al meu, pe dunare! aham! 😀 vrei sa vin si sa alungam poporu manelist? chiar imi pare rau ca ti-au stricat tot cheful. stiu cum este pentru ca eu umblu prevazuta cu u2 la casti: antiprosti, antimanele, antifluieraturi, anti… atat de multe, prea multe. si uite ca vin din ungaria, unde poporul nostru cel manelist stie sa fie si civilizat, i-am vazut. mai mult m-au dezgustat cetatenii romani de origine maghiara, care habiteaza in acelasi ors cu mine si care nu pridideau din a vorbi ungureste aferati… hm!
    alexandra nu noi ti-am facut loc ci tu ti-ai gasit locul. momentul in care vei spune stop, du-te, lasa-ma… e alegerea ta. uite, vorbesc in ecou, ca meninne :D, dar asa este. cata vreme mesajele tale verbale, non verbale, paraverbale spun du-te dar ramai cu mine… nu e chiar un lasa-ma in pace!
    si pentru ca tot o contestam pe madonna zilele acestea, de parca nu am fi stiut de dinainte ca este o voce slaba, dar un produs de marketing remarcabil uite ce va daruiesc, tie, meninne, tie, alexandra, voua, tuturor… ceva ce am mai postat. 😀
    este ceea ce m-a eliberat pe mine…
    http://www.youtube.com/watch?v=GaNjCal26CM

    all blacks… asa e si vocea ta? de departe si atat de trista? de ce?
    uite ca ai reusit sa imi amintesti de prieteni de care imi este tare dor… ancag, dea valma…
    carmensofianu, blanca unde sunteti?

    pisica 30 august 2009 21:33 Răspunde
  • inteleg meninne… azi ma doare pana si simplul fapt ca inteleg.
    stiu cum sunt duminicile tale si stiu ce inseamna ca nu ai voie…
    🙁

    pisica 30 august 2009 21:36 Răspunde
  • multumesc pisica mea. e numai o bucatica din ce nu am…ce am e atat de mult 🙂

    meninne 30 august 2009 21:48 Răspunde
  • stiu… tu privesti intotdeauna cu atata lumina spre ceea ce ai. stiu… e atata liniste in tine cand spui despre ceea ce ai…

    pisica 30 august 2009 21:50 Răspunde
  • si e atata durere cand intalnesc inimi ce nu sunt pregatite pentru iubirea mea…numai copii mei pot duce iubirea pe care le-o port, nimeni altcineva…si atunci de asta am grija de ele…mai binde decat de ochii din cap. dar totusi…am atat de mult…chiar daca nu sunt multi oameni pregatiti sa imi primeasca iubirea pe ici pe colo cineva stie cine sunt si ce pot…si asta inseamna tot. te pup…o lasa pe mata la calculator. sa aveti o noapte buna si sa ma tineti de mana asa cum va tin si eu pe voi…la mine o sa fie o duminica lunga.

    meninne 30 august 2009 21:54 Răspunde
  • de la jumatate si pana la capat meninne, mereu…
    de mana ta pana spre lumina!

    pisica 30 august 2009 21:58 Răspunde
  • 🙂 noapte buna pisica mea…acum chiar ca plec…

    meninne 30 august 2009 22:02 Răspunde
  • iar am ramas singura???

    pisica 30 august 2009 22:14 Răspunde
  • Da, Pisica-aliat, mi-ar convei un comando impotriva menelistilor galateni!
    Arme gasim: coatele noastre, lumina de la meninne, tot ce avem noi si ce nu au ei!

    Meninne, te aliezi?

    mi 30 august 2009 22:18 Răspunde
  • meninne a cedat comanda calculatorului ei la una dintre fete. poate ca ne raspunde mai incolo. eu… vin cu coatele ascutite… redutabile arme, stiu! dar e tot ce am! 😀
    si de-ar fi sa defrisam toate orasele cred cam am mai gasi aliati buni…

    pisica 30 august 2009 22:23 Răspunde
  • Ia ziceti! Ce aveti voi cu manelistii? Daca maneaua trece exact prin ce trecut tangoul la Paris, la inceputul secolului XX?

    Mirel Curea 30 august 2009 22:25 Răspunde
  • Nu, Pisica, sunt pe metereze!

    mi 30 august 2009 22:26 Răspunde
  • mirel, mirel… dau din coada! ce faci tu, muschetarule? te uiti la meci sau asculti manele?

    pisica 30 august 2009 22:28 Răspunde
  • Pai, eu am ce am cu manelistii pt ca isi etaleaza manelele prin tot locul!

    mi 30 august 2009 22:29 Răspunde
  • In Place de tertre, in Montmartre, s-a dansat prima data tango. Preotul paroh de sacre-coeur a chemat „les flics”. Care, cu lovituri de baston au imprastiat dansatorii si au amendat proprietarii carciumilor din piata…

    Mirel Curea 30 august 2009 22:30 Răspunde
  • Pisica, cantecul imi aduce o stare de durere blanda combinata cu o amaruie resemnare dar si o impacare…
    Meninne, sunt si eu cu tine, ai asa de mult de oferit se simte ascunsa o comoara in sufletul tau, ppate ca nu e inca vremea sa iasa la lumina…
    All Blacks esti o voce ce calauzeste salvator si cu speranta drumul catre recunoastrea noastra , catre intoarcerea si intelegerea sentimentelor ce ne incearca,amplificate de energiile cartilor, copacilor, stelelor, florilor…
    Mi esti o luptatare, as vrea sa am putera ta !
    Alexandra, la multi ani !

    Blanca 30 august 2009 22:31 Răspunde
  • eu am vazut un film de rahat…un film comunist care trece drept neorealist…farmecul discret al burgheziei…

    Mirel Curea 30 august 2009 22:31 Răspunde
  • stii ce coate ascutite am si eu??? si ce limba ascutita posed!!!!

    mi 30 august 2009 22:33 Răspunde
  • am revenit…nu ii mergea situ ei favorit…blanca, esti prea buna. de ce eu nu stiu cine e all blacks…e clar ca mi-a scapat ceva…ceea ce nu e a buna 🙂
    mirel mai am putin si o sa uit ca am zis ca nu mai vorbesc cu tine…asa sunt eu…am memoria scurta!

    meninne 30 august 2009 22:35 Răspunde
  • Meninne…treaba ta…eu tot nu tac!

    Mirel Curea 30 august 2009 22:36 Răspunde
  • mirel eu nu contest ca la vremea aparitiei tangoului nu era ceva bulversant.
    dar tangoul, ca si muzica, nu are nimic din versurile scrise „adanc” si atat de minunate ale manelelor… crede-ma ca mie imi sta mintea in loc numai cand ma gandesc la nicolae guta cu dintii lui cei multi, cantand fericit intr-o ambulanta. marturisesc ca nu imi amintesc si versurile, dar numai imaginea in sine imi este prea mult. 😀
    apoi dansul… vrei sa-l vorbim si pe acesta? vrei sa-ti compar dansul de tango, miscarile acelea fabuloase de picioare, facute parca anume pentru gleznele frumoase ale femeilor, cu miscarile lascive ale tuturor colaceilor care stiu sa zborde pe campii?
    crede-ma ca stiu ce e un val de trunchi, asa cum stiu si ca o femeie e mai frumoasa nu cand isi expune pelvisul ci glezna…

    pisica 30 august 2009 22:37 Răspunde
  • Da` jazz`ul stiti ca in perioada prohibitiei era muzica infractorilor

    Mirel Curea 30 august 2009 22:38 Răspunde
  • Of, Blanca, nu-s decat o mare irosire!
    Dar incerc sa fiu mai mult, asta e drept! Ca de aceea mi s-a ascutit limba!

    Ce film, Mirel?

    mi 30 august 2009 22:39 Răspunde
  • aaaa…ma aliez mi, ma aliez…, posed si coate ascutite in caz de nevoie…am petrecut un revelion de groaza la maica-mea o data…au scos niste boxe mari pe terasa…ca nu de alta…dar era clar ca eu trebuia sa ascult manelele…anul care a urmat am mers de revelion la tara…unde daca ai noroc auzi vreun caine urland dar nici urla de manele…aaa…si stai sa vezi cum e in taxi …tot la mama in oras…astia nu stiu ca mai exista si radio. in fine…nu am nimic cu manelele sau manelistii…am ceva cu faptul ca mi le baga pe gat si mei…ma rog…mi le-au bagat…acum…veverite, iepurasi…

    meninne 30 august 2009 22:39 Răspunde
  • Pai cand a aparut tangoul de peste ocean, cuconitele ca tine il comparau cu menuetul. Pisica intransigenta!

    Mirel Curea 30 august 2009 22:39 Răspunde
  • mi… eu am numai coate ascutite. nu imi place sa ma cert pentru ca nu stiu sa injur ca birjarii si ironia nu e inteleasa de poporul de la balta…
    blanca… nu stiu daca e trist sau nu, pe mine m-a eliberat de neguri, candva…
    ce faci tu, draga mea?

    pisica 30 august 2009 22:40 Răspunde
  • Iar o sudista, surioara ta mai veac, ar fi zis ce Armstrong ca-i un viitor Guta!

    Mirel Curea 30 august 2009 22:40 Răspunde
  • Meninne, asa imi spune intuitia , asa simt cand imi apare numele tau scris 🙂

    Blanca 30 august 2009 22:41 Răspunde
  • Nu, Mirel, nu am stiu, acum, ca stiu, pot sa spun doar ca infractorii aia macar aveau gusturi.
    Eu nu cred ca manelele vor atinge valoarea jazz-ului, vreodata.

    mi 30 august 2009 22:41 Răspunde
  • Mi, am zis, „farmecul discret al burgheziei”-Bunuel

    Mirel Curea 30 august 2009 22:41 Răspunde
  • si menuetul e frumos, mirel… pentru ca pune in valoare coloana vertebrala, ceafa si incheietura mainii… 😀
    si crede-ma ca stiu sa dansez pe manele cat sa scot ochii si limba barbatilor, dar n-o fac pentru ca nu-s vaca scoasa la mezat ci o femeie…
    intransigenta? cand este vorba de nonvaloare, da!

    pisica 30 august 2009 22:42 Răspunde
  • Mi…asta inca nu stim…nu avem inca perspectiva istorica…

    Mirel Curea 30 august 2009 22:42 Răspunde
  • mirel…cine a zis sa taci? eu ma tin de cuvant…atunci cand e ceva serios…ca am zis ca nu mai vorbesc cu tine recunosc…a fost cam copilaros…ca poate (sigur) tot nu o sa ne „intelegem” asta nu inseamna nimic, asa cum am mai spus. din cauza ca apreciez prezenta ta in budoarul nostru 🙂 o sa te ocolesc usurel…pana o sa fiu in stare sa iti tin piept. acum nu sunt, si nici nu vreau…am alte belele pe cap.

    meninne 30 august 2009 22:43 Răspunde
  • In manele alea, sunt nazuintele si ofurile unei categorii…Mozart, Schubert, Strauss (ambii), au fost toti huiduiti…

    Mirel Curea 30 august 2009 22:44 Răspunde
  • blanca…eu pun mare baza pe intuitie…daca asa zici tu 🙂 asa o fi! pana atunci, sanatate sa fie.

    meninne 30 august 2009 22:46 Răspunde
  • Pisica draga, ma prinde incet , incet melancolia ce vine prin stropii de ploaie reci…

    Blanca 30 august 2009 22:46 Răspunde
  • Astia(manelistii) canta de dusmani(adica de oamenii rai), de copii, de iubite, de parinti, de saracie, de bogatie, de orgolii, de nenorociri…Cu ce-s diferiti? Poate ca-s doar mai zgomotosi…

    Mirel Curea 30 august 2009 22:47 Răspunde
  • da, mai frate, ai dreptate. tot ce este nou este in genere negat. conservatorism? nu stiu.
    dar nu cred ca mozart suporta comparatia cu dintosul ala, te rog!
    macar mozart nu isi dezvelea oful si dintii in halul acela 😀

    pisica 30 august 2009 22:48 Răspunde
  • Uite…tot asa am avut o polemica crancena cu mare elitist…nomina odiosa…pe tema „Parazitii”…I-am explicat ca e poezie pura in ce canta ei si trairea generatiilor dintre blocuri

    Mirel Curea 30 august 2009 22:49 Răspunde
  • ma cupride pe mine melancolia , dar pisica m-ai facut sa rad cu hohote cu dezvelirea ofului si dintusilor 🙂

    Blanca 30 august 2009 22:49 Răspunde
  • mirel baga-mi un text de manea sa inteleg si eu metafora… te rog.
    text nu si muzica.
    eventual comenteaza-l ca pentru un copil analfabet, ca poate asa o sa pricep si eu morala…

    pisica 30 august 2009 22:49 Răspunde
  • Mozart era o panarama totala…

    Mirel Curea 30 august 2009 22:50 Răspunde
  • Pisico…n-am zis ca „servesc”…n-am ascultat o manea in viata mea…Dar nu te poti lua dupa mine, ca eu nici telenovele nu servesc, nici „dulcegarii”…si ma opresc la timp…

    Mirel Curea 30 august 2009 22:51 Răspunde
  • de parazitii nu comentez, asa cum nu comentez nici fenomenul bug mafia… 1 2 si 3 de zero… nu-i nimic pe lumea asta la fel, ca viata mea din cartier, strazile mi-arata tot ce trebuie sa stiu am doua mii de motive ca sa fiu cum vreau sa fiu… 😀

    pisica 30 august 2009 22:51 Răspunde
  • mda…daca te reduci la nivelul intelectual al manelistilor…maneaua e o arta…dar hai sa fim seriosi…parerea mea…exista sanse ca un om nivel-manea sa ajunga sa simta vreodata ceva cand asculta mozart…dar nu cred ca vreun om nivel…nu motzart dar nivel-ne-manea o sa simta vreodata ceva pe vreo manea!

    meninne 30 august 2009 22:55 Răspunde
  • mozart? nici nu stiu daca era nebun sau se prefacea, dar sigur l-a inebunit e salieri! 😀
    nu te uiti la telenovele? vai, mie!
    trebuie sa-ti spun ca eu aveam un obicei, pe vremea cand aveam rabdare: pandeam cate o telenovela de-asta (inca nu aparuse postul consacrat, erau inca noutati din categoria hiturile serii) si urmaream cele 10 minute de episod presarate cu 20 de minute reclama. a doua zi, daca vreo colega nu apucase sa vada episodu’ a mea era! o haleam! o ora intreaga de ironii pe tema… dupa ce am torturat asa ceva popor muieret, am renuntat, pentru ca nu ma mai lasau sa le povestesc… si doar ziceam frumos. sunt si peltica, pe cuvant!

    pisica 30 august 2009 22:56 Răspunde
  • mirel stii ce constat? ca de cand m-am inegrit nu-mi mai spui pisica draguta! 🙁

    pisica 30 august 2009 22:57 Răspunde
  • Pisico…nu mai stiu cine povestea…jerome k jerome parca…Cum a fost el la piramide si cum a vazut ca doi iubitei antici si-au scris cu hieroglife dragul pe sfinx… gen „gygy+nutzy=love”. Ghizii tineau chestia asta la mare cinste…Era prilej de reflexie cu privire la eternitatea iubirii…ehehei…ce ati fi facut voi pe acolo…plangeati toate…
    Asa…si jerome asta se gandea si el ca diferenta dintre kitsch si arta e doar chestie de timp, de perspectiva istorica.

    Mirel Curea 30 august 2009 22:58 Răspunde
  • pisica..mi-ai amintit de vocea ta…o minune de voce 🙂

    meninne 30 august 2009 22:58 Răspunde
  • Nu injur, pisica, dar imi are rau deseori,ca nu m-a invata mama sa fac asta!

    Ieri dimineata m-am trezit , in cort, innecat de fum. Imi arunc ochii carpiti de somn spre afara si raman blocata: exact in fata cortului meu, un nene se instalasera cu un disc imens asezat peste un foc si mai si..( nu de lemne, de carbuni, peste care turnasera gazolina).Nu mi-am putut folosi coatele in atare situatie, dar am incercat ceva cu ,,buna dimineata, mai aproape nu se putea?” E drept, am cam strigat, sa razbat printre manelele care zguduiau plaja…In secunda urmatoare am fost recunoscatoare zgomotului, ca n-am putut auzi raspunsul lui, decat spre final…era ceva cu ..ma-ti”. M-am trezit de-a binelea, am luat artileria grea,( vorba lui Aimee), adica vorbe, vorbe….si m-am dus afara, sa ii arat omului ca, daca se duce 10 m la stanga, nu deranjeaza pe nimeni. si nu risca nicicum sa arda cortul cuiva. Si am vorbit, am vorbit…pana i s-a incins discul, si a trantit acolo fleicile de carne.Era prea tarziu si prea mult pentru mine. Am facut o baie sa imi racoresc creierii incinsi, am revenit, mi-am strans calabalacul si am plecat.

    Puteam sa aduc o galeata de apa din Dunare si sa o arunc peste foc…m-am gandit si la asta..dar, sincer, raportul de forte ma punea in dezavantaj!

    mi 30 august 2009 23:00 Răspunde
  • Cu Salieri e o vrajeala stupida. Si-au meditat copii, au fost in relatii prietenesti si de colaborare. E o alta telenovela preluata, cum altfel, de Hollywood.

    Mirel Curea 30 august 2009 23:00 Răspunde
  • Fericirea ca si tristetea este de fapt sufletul tau. E egoul tau. Nu tine de materie, ci e o stare… pe care o poti avea foarte usor prin autosugestie. Poti gasi fericire intr-o floare, intr-un apus de soare, intr-o imbratisare, in zambetul unui copil sau al unui batran, in ochii iubitului, in culoarea masinii sport pe care am cumparat-o cu bani munciti sau nu, in ultimele randuri ale unei carti, intr-un orgasm, intr-un pahar, intr-o tara straina, intr-un peisaj montan, intr-un foc de tabara, intr-un semineu, intr-un film, intr-o melodie, intr-un concert, intr-un vis implinit…Asa cum poti gasi tristetea intr-un apus de soare intr-un loc care candva era plin de iubire, intr-un fum de tigara ce se risipeste in aer, in umbra unor cuvinte niciodate citite, intr-o poza, intr-o noapte in care visele devin cosmaruri, intr-o dimineata in care ploaia cade acida peste orele tale. Dar toata aceaste fericire si toata aceasta tristete pornesc din interiorul tau, pentru ca noi, oamenii, nu suntem decat ceea ce vrem noi sa fim. Tristi sau veseli, fericiti sau deprimati, visatori si melancolici, sau poate doar prea pamanteni. V-as minti daca as spune ca sunt trista, m-as minti pe mine daca as striga ca sunt fericita. Sunt doar eu, ratacind uneori prin cuvinte si ganduri si idei.

    Blanca, tu esti buna si draguta. Cuvintele tale ma coplesesc. Iti multumesc mult. Mi, tu esti asemenea unei note muzicale, armonioasa si calda. Meninne, in seara asta impart cu tine o melodie draga mie, si garantez ca nu e manea http://www.youtube.com/watch?v=WBUmlrjOMO8

    all blacks 30 august 2009 23:01 Răspunde
  • la gygy+nutzi sa plang?
    eternitatea iubirii? stii care iubire e eterna? aia dintre romeo si julieta, ca au apucat sa moara inainte sa-si faca rate la masina si la casa, etc, samd…
    lasa-ma, frate muschetar cu siroapele si fluturii… siropul e bun la tuse si fluturii la ierbar! atat!
    iti multumesc meninne… e doar un glas peltic, exploatat cu marsavie atunci cand sifonierul meu necesita elemente noi… 😀

    pisica 30 august 2009 23:02 Răspunde
  • mi 🙂

    meninne 30 august 2009 23:02 Răspunde
  • Mi…un principiu etern zice ca daca vrei peste, nu pui in undita capsuni. Trebuia sa-ti pui din capul locului calabalacul in alta parte… 🙂

    Mirel Curea 30 august 2009 23:04 Răspunde
  • stii ce mi-e ciuda mi?… ca uneori bunul simt, discretia, faptul ca nu aratam ca niste dulapuri inseamna ca se poate trece peste noi asa, cu tancul.
    mie mi-ar fi placut sa-i pui fleicile pe scafarlie, dar asta presupunea sa fii macar frate cu usain bolt… 😀 si imi aminteste cum am plantat eu gentoiul meu in capul unui fluierator pe strada. dupa curajul nebun pe care l-am avut, alergatul pe tocuri de 12 era proba mea favorita!

    pisica 30 august 2009 23:07 Răspunde
  • Mirel, tu esti Gica Contra de dragul artei. Cum poti compara porcaria aia de manea cu tangoul. Poti dansa maneaua? Nu cred. Iar tangoul e o adevarata trire. Du-te ia niste cursuri si vorbeste dupa aceea cu noi pe tema asta.
    Eu imi pun la bataie si coatele ascutite si limba la fel de ascutita(sunt jumate unguroaica si normal, ce inveti dintr-o limba straina mai intai:injuraturile) pentru a-i ataca pe ascultatorii zgomotosi de manele. In intimitatea casei lor pot face ce vor, dar sa nu-si puna manelele la maxim in masini, la mare, in Delta…in public, in general.
    Mirel, tangoul este despre seductie si abandon, maneaua despre ce e, mai exact?

    alexandra 30 august 2009 23:09 Răspunde
  • Pisica superba, n-as vrea sa-ti zic ce cred eu despre Romeo si Julieta.

    Mirel Curea 30 august 2009 23:09 Răspunde
  • Nu stim aum, Mirel, decat ca toti copiii de aur, de diamant de safire sau rubine, aristi emeriti ai manelelelor, la varste la care alti copii merg la scoala, sa-si toceasaca coatele sau sa le ascuta, sa realizeze ceva onest in viata, isi striga suferinta din iubirea patimasa, neimpartasita( de la 10 ani) sau le da celorlati lectii de viarta(” sa moara dusmanii, cand arunc cu banii” sau invers)
    Nici nu vreau sa ma gandesc la ce va decide timpul!

    mi 30 august 2009 23:10 Răspunde
  • all blacks in ziua asta de „doliu” pentru mine am fost lasata sa iti vad o parte din suflet si iti multumesc…pe celelalte fete de aici le-am simtit…pe tine nu reuseam inca…multumesc.

    „light up like if you would have a choice”!!!! 🙂

    meninne 30 august 2009 23:10 Răspunde
  • Nu, Mirel, eu ajunsesem in laguna aceea, de vineri dupa -amiaza, cand nu erau decat 2 corturi instalate. De unde sa stiu ca ma trezesc in infern????
    Peste noapte si dis de dimineata au rasarit toti manelistii Galatiului…Si eu, tampitzica, am crezut ca sunt printre putinii cunoscatori ai locului!

    mi 30 august 2009 23:13 Răspunde
  • Alexandra! Cu tangoul bati la usi deschise. Foarte deschise! De Benjamin Tagle Lara si Luis Gardel pana la zi. Am zis si eu ca manelistii-s zgomotosi, am zis ca eu nu sevesc …da` lansam o tema…mie dati-mi criterii estetice…nu ma luati cu „e muzica de mitocani”…ca si negrii aia cale culegeau bumbac cantand stramosu` jazz-ului erau mitocani, si macelarii din abatoarele de vite argentiniene care dansau milonga cu curvele din Buenos-Aires erau mitocani…

    Mirel Curea 30 august 2009 23:15 Răspunde
  • multumesc alexandra, sper ca stii de ce 🙂

    meninne 30 august 2009 23:17 Răspunde
  • O…pisica !Semanam! Eu am aruncat o sticla de lapte( stii cum erau sticlele de lapte prin 80) dupa unul de-asta pe bulevard, la Ploiesti, pe cand eram eleva la lic pedagogic, dupa care am rupt-o la fuga, pana la adapostul zidurilor internatului.

    mi 30 august 2009 23:17 Răspunde
  • mi, nu e vina ta ca unii oameni nu au reusit sa fie educati. E destul de urat sa te duci intr-un loc pe care crezi ca nu-l calca toata lumea, sa te relaxezi si sa vina unii sa-ti tulbure mini vacanta.
    Mirel, te rog, spune-ne tu ce crezi despre romeo si julieta, despre love story. Sensibilitatea ta e-a lipsit azi.

    alexandra 30 august 2009 23:19 Răspunde
  • Stiu meninne…te pup

    alexandra 30 august 2009 23:20 Răspunde
  • mirel, dragutule, ba eu as vrea sa-mi spui ce crezi despre romeo si julieta, dar stiu ca n-o vei face, asa cum n-ai facut-o nici cu orfeu. 😀
    scumpa? malitie sau evolutie?

    pisica 30 august 2009 23:20 Răspunde
  • Of Meninne…Nu-s mai Gica Contra deloc…Incerc doar sa va scot din frectiile astea redundante, repetitive, cu parfum de spiterie si de peltea…Incerc si eu sa va provoc si la altceva decat la vaicareli metaforico-lesinate…

    Mirel Curea 30 august 2009 23:21 Răspunde
  • Mirel, spune-mi, te rog ce fel de oameni asculta manele?

    alexandra 30 august 2009 23:21 Răspunde
  • mi daca imi spui si ca esti mignona ca si mine atunci chiar semanam. 😀
    oricum, eu aveam numai gentoiul in care car mereu muuuuuuuulta hartie, cu sticla, daca mai era si plina n-as fi avut curaj…

    pisica 30 august 2009 23:22 Răspunde
  • Sa stii ca albii ascultau cu placere muzica negrilor. Avea ritm, nu le placea mesajul transmis

    alexandra 30 august 2009 23:23 Răspunde
  • N-am promis nimic de Orfeu. De Oedip, da. Oi pivesti cand lumea o mai fi interesata si de cultura, de istorie, de mitologie, de antropologie, etc.

    Mirel Curea 30 august 2009 23:24 Răspunde
  • alexandra, chiar conteaza ce oameni asculta manele?
    pana la urma, despre estetica dansului, comparativ tango- manea eu mi-am spus parerea.
    prefer sa-mi arat gleznele, ca de-aia le am si le stiu la locul lor, decat buricul si abdomenul…

    pisica 30 august 2009 23:25 Răspunde
  • Iti raspund Alexandra. Manele sunt ascultate de oameni cu o cultura saraca, cu mari lipsuri si frustrari, de dezradacinati. Adica de niste oameni…

    Mirel Curea 30 august 2009 23:25 Răspunde
  • stiu ca oedip… te testam daca iti mai amintesti! sic!

    pisica 30 august 2009 23:25 Răspunde
  • mirel nu eu am zis ca esti GICA CONTRA…alexandra…:) eu am zis ca inca nu vb cu tine…nu inca 🙂 m-ai facut sa rad oricum, merci. daca vrei sa ma/ne scoti din lesin…baga-mi frate o manea care sa imi unga inima, sa ma fac sa uit de toate! te rog…

    meninne 30 august 2009 23:26 Răspunde
  • Eu i-am dat 2 genti in cap unuia care a vrut sa ma atace la lift. si dupa gentile in cap, el a fugit, eu dupa el sa-i mai dau. Cand am ajuns in casa am inceput sa tremur toata, pt ca am inceput sa gandesc daca era unul care nu renunta usor. Geanta mea e grea, fi-miu spune ca am in ea piese de tun. Alta data m-am decalta de papuci si l-am luat la bataie pe unul care a vrut sa ma pipaie cand ma urcam in masina. A fost distractia cartierului

    alexandra 30 august 2009 23:26 Răspunde
  • Cel mai bine maneaua a prins la tigani si la prima generatie de tarani incaltati fara carte multa. Va las voua placerea descifrarii motivelor obiective. Va dau un indiciu: este folclor! De care…vedeti voi!

    Mirel Curea 30 august 2009 23:28 Răspunde
  • dar niciun barbat de pe strada nu a facut nici cel mai marunt gest sa intervina. Cred ca Mirel m-ar fi aparat

    alexandra 30 august 2009 23:28 Răspunde
  • Meninne… nu cred ca tie o manea iti trebuie…ca sa te citez aproximativ…

    Mirel Curea 30 august 2009 23:30 Răspunde
  • meninne zau ca-ti caut, dar nu astazi, maneaua aia a dintosului, cantata in ambulanta… e moartea pasiunii! eu am „vazut-o” o singura data la inceputul unei petreceri care, pentru mine, s-a terminat atunci.
    daca e pe you tube si nu ma lasa nervii si nu ma impusca simona, ti-o fac cadou de ziua ta. 😀

    pisica 30 august 2009 23:31 Răspunde
  • si eu cred la fel alexandra 🙂
    la multi ani inca o data! sunt din ce in ce mai mandra de tine…eu m-am batut o data cu vreo 4-5…ca vroiau sa fure pe niste oameni nevinovati…dar am mai povestit si nu vreau sa plictisesc oamenii…ca stiu ca nu am talent!

    meninne 30 august 2009 23:32 Răspunde
  • sa va povestesc ceva. pe vremea cand mai ieseam in oras, mergeam intr-un pub in care nu se asculta decat muzica veche si foarte buna. localul a devenit destul de popular si au inceput sa vina fetitzele cu buricul gol. sa le fii vazut dansandmuzica aceea cu miscari din solduri. era distractie. au parasit destul de repede locatia si nu au mai revenit

    alexandra 30 august 2009 23:32 Răspunde
  • ma scuzi mirel…ce imi trebuie dragule…ca sa stiu si eu…nu de alta

    meninne 30 august 2009 23:33 Răspunde
  • Mirel, eu nu pot sa fac o paralela intre manele si tango/jazz, invocand criterii estetice. Nu stiu, nu pot.
    Stiu numai ca ador tangoul. Nu mi-ar fi placut sa il dansez cu macelarii aceia, dar cu siguranta, imi doresc sa pot dansa acum, aici.
    Si stiu ca nu imi place ,, sa joc” in ritm de manea, cele, maxim 3 masuri cat cuprinde toata,,piesa”, slobozite printr-un glas dobandit la nastere, dar absolut deloc lucrata tehnic, cu o dictie care lasa de dorit si cu un accent ce dauneaza creierului meu
    Nici acum, nici altadata. Cu nimeni.

    mi 30 august 2009 23:34 Răspunde
  • Alexandra…sunt foarte precaut cu interventiile. Acum ceva vreme am batut mar un cetatean care tragea o domnisoara de urechi pe strada. Cand a venit politia am descoperit ca era un tata care isi urechea fata pentru ca era in parc la fumat si nu la ore.

    Mirel Curea 30 august 2009 23:34 Răspunde
  • meninne,cine ti-a spus ca nu ai talent? si de cand a devenit acest blog o reuniune a talentelor, un cenaclu? Eu chiar sunt o cizma la povestit, atunci

    alexandra 30 august 2009 23:34 Răspunde
  • da mirel…incep sa „integ” ceva…nu cred ca ai vrea sa stii…

    meninne 30 august 2009 23:36 Răspunde
  • mirel sa stii ca sunt multi gustatori (ca sa nu spun dez-gustatori) de manele din cei care se pretind cu oarece lustru. nu numai tiganii si taranii trecuti de la opinca la adidasi de plastic.
    maneaua ascultata de bucuresteni, capitalisti cu oarece stare si pretentii, in varf de munte iti spune ceva? o fi folclor, dar pe mine cuvantul asta ma duce cu gandul la asa ceva:
    http://www.trilulilu.ro/floreanliviu_MM/766e671e0c5816

    pisica 30 august 2009 23:36 Răspunde
  • Meninne, iar vrei sa nu mai vorbesti cu mine? Nu te mai lua si tu dupa toate retorismele…si ai si tu grija la ambiguitati…

    Mirel Curea 30 august 2009 23:36 Răspunde
  • Dragutz Mirel. Poti fii si amuzant.
    Mi si eu as dansa un tango. Stiu ca e mult mai placut cand il dansezi cu un barbat, dar putem dansa si amandoua. Eu sunt nebuna dupa dans.

    alexandra 30 august 2009 23:36 Răspunde
  • aaaa…nu alexandra…faptul ca eu nu am talent e ok…nu sunt stresata de asta…dar chir sa spun o poveste de 2 ori…esentialul l-am spus oricum 🙂

    meninne 30 august 2009 23:37 Răspunde
  • Pisico…”bucurestenii” aia sunt tarani care din pacate nu mai sunt tarani…dar nici altceva…ca au stare…ce dracu stare? ca isi permit un drum la munte?

    Mirel Curea 30 august 2009 23:38 Răspunde
  • ah …tango…daca va zic ca eu am cosmaruri cu tangoul…m-a traumatizat un tangou…mai demult…si nici nu ma mai pot imagina ca incep un tango macar…cel putin nu cu un barbat :)))))

    meninne 30 august 2009 23:40 Răspunde
  • Pisica, masor 1, 60 m. Semanam? coate ascutite, inaltime…meninne imi spune,,piticul de pe creier” si sotul meu, la fel… Mai semanam?

    mi 30 august 2009 23:41 Răspunde
  • …cel putin nu inca…:)

    meninne 30 august 2009 23:41 Răspunde
  • da mi…semananti…si pisica mea tot pe acolo….dar jur ca eu ti-am zis pitic inainte sa iti stiu inaltimea.

    meninne 30 august 2009 23:42 Răspunde
  • Pai ce vina are tangoul Meninne? Faci ca Bula? Care, cand a prins-o pe nevasta-sa ca il inseala, a aruncat patul pe fereastra?

    Mirel Curea 30 august 2009 23:42 Răspunde
  • sunt mai mult decat opinca acei „bucuresteni” mirel. stiu cu ce m-am intalnit, ce specimene.
    acum, ca mi-ai adus aminte, am trecut pe muzica populara… asa ca iti multumesc.

    pisica 30 august 2009 23:44 Răspunde
  • de ce te-a suparat tangoul meninne?

    alexandra 30 august 2009 23:45 Răspunde
  • mi, intr-o scurta descriere a persoanei mele sunt cam asa: 1.58 m, 50 kg, neagra, peltica, cu ochelari, am parul muuuuult si ondulat, intr-o freza relativ ciufulita. 😀

    pisica 30 august 2009 23:47 Răspunde
  • Mirel, barbatii sunt mai iertatori, de aceea bula a runcat patul. noi femeile se pare ca trebuie sa ne paruim rivala care ne-a violat sotiorul drag.ca el nu are nicio vina saracul

    alexandra 30 august 2009 23:47 Răspunde
  • Vezi pisica splendida? Pentru mine unu`… ori manea, ori muzica populara… mi-e tot aia. Da` nu-mi pute nici de unii, nici de altii…

    Mirel Curea 30 august 2009 23:47 Răspunde
  • tangoul nu are nicio vina saracu…e grele mirel e grele…sa stii ca nu esti deloc placut cand zgandaresti asa aiurea. hai sa incerc macar sa iti explic 🙂 ideea e traumatizarea s-a intamplat pe un tangou…pe niciun alt gen …ca sa nu iti explic eu ce semnificatii are un tagou dansat cu persoana portivita…faptul ca in tango barbatul trebuie sa conduca…bla bla bla…ei? ai inteles ceva? fii sincer, nu dau cu piatra!

    meninne 30 august 2009 23:47 Răspunde
  • esti ca o papusa de abanos pisicutzo.

    alexandra 30 august 2009 23:48 Răspunde
  • Mirel, 🙂 !!!! cred ca fiica omului ti-a desenat aripi de inger salvator…sau poate, nu chiar???

    Cat despre ofurile urlate in manele, ele sunt expresia unei imbuibari fara margini! Aia de le canta, nu se pun!
    Dar fanii manelelor, poseda mai toti lanturi de aur la gat, masini luxoase, case…treaba lor! La ce, oare, mai nazuiesc ei? La nemurirea sufletului, poate?

    mi 30 august 2009 23:49 Răspunde
  • mirel esti malitios si nu-mi place!!! acum treci pe splendida?
    eu nu ti-am zis ca esti coplesitor si mirobolant. nu inca!

    pisica 30 august 2009 23:49 Răspunde
  • Pai parerea mea e ca intr-un flagrant d`asta, inselata ar trebui sa se ia la palme. Detaliez doar la cerere. Subiect sensibil!

    Mirel Curea 30 august 2009 23:49 Răspunde
  • am inteles anumite lucruri in timpul tangoului…de aici traumatizarea !

    meninne 30 august 2009 23:49 Răspunde
  • eu am 1,67 si 55 kg. sunt satena si am ochii verzi. o cuceritoare si o lungana, ce mai…radeam acum

    alexandra 30 august 2009 23:50 Răspunde
  • alexandra, nu-s chiar de abanos, doar creola la ten, cu tenta galbuie si acum bronzata.
    dar spun neagra pentru ca asa m-a botezat alice nastase… si mi-e drag.

    pisica 30 august 2009 23:50 Răspunde
  • Pisica! La cat imi esti de simpatica draguto, iti zic cum vreau eu!

    Mirel Curea 30 august 2009 23:51 Răspunde
  • Mirel esti foarte amuzant in seara asta. Sa inteleg ca ai fost parte vatamata?

    alexandra 30 august 2009 23:51 Răspunde
  • mirel am eu o intrebare, inainte de detaliere: cine este inselata de fapt?

    pisica 30 august 2009 23:51 Răspunde
  • mie imi plac pisicile negre.sunt fascinante.nu inteleg de ce fuge lumea de ele

    alexandra 30 august 2009 23:53 Răspunde
  • bine, mirobolantul meu muschetar, bine! sa fie cum zici tu!
    ma duc sa bag un dus ca mi s-a incins blana…
    revin sa studiez detaliile cu inselata…

    pisica 30 august 2009 23:53 Răspunde
  • Meninne, ori de cate ori vei fi dispusa sa articulezi cuvinte, idei si concepte din ce in ce mai complexe, eu voi fi aici ca sa inteleg.

    Mirel Curea 30 august 2009 23:53 Răspunde
  • pisico, cred ca inselata e „violatoarea”

    alexandra 30 august 2009 23:53 Răspunde
  • Asa…inaltimea o stii.50 kg, aidoma tie, blonda,par drept, cel mai des ciufulit, insa, ochelari la citit si scris.
    cum as fi aratat cu o galeata de 20 kg tarata din dunare, pana la gratarul aluia, ridicata cu cazne si dat cu ea de-a azvarlita peste gratarul lui? magnific!

    mi 30 august 2009 23:53 Răspunde
  • pentru ca sunt considerate purtatoare de ghinion, erau prietene bune cu vrajitoarele pe vremea inchizitiei.. tampenii! 😀

    pisica 30 august 2009 23:53 Răspunde
  • eu nu cred in „inselat”…atunci cand inseli te inseli pe tine …pe nimeni altcineva…dar asta e teoretic…pe noi practica ne omoara!

    meninne 30 august 2009 23:54 Răspunde
  • mi, aca eram amandoua, pe langa galeata aia, puteai sa juri ca suntem castor si polux in varianta mignona si feminina… sau varianta pentru copii?

    pisica 30 august 2009 23:55 Răspunde
  • am uitat un d… era daca, nu aca…

    pisica 30 august 2009 23:56 Răspunde
  • Mirel ne-ai facut curioase. povesteste-ne. Noi nu suntem aici sa judecam,dar si pe mine si pe pisica ne-ai incitat

    alexandra 30 august 2009 23:56 Răspunde
  • mirel..nu stiu daca sa incep sa rad sau sa plang dupa „raspunsul” tau…sincer. ma rog…nu imi vine nici una nici alta…doar ma intreb…

    meninne 30 august 2009 23:57 Răspunde
  • Alexandra, nu mi-am pus niciodata problema daca am fost au ba parte vatamata. Pe niciuna din iubitele mele din vreme, nu le-am luat cu bon de casa din vreo pravalie. Daca vreuna din ele s-a gandit ca o atrage vreo ceva, a fost doar problema ei. A mea nu a fost dat fiindca nu m-a facut mama militian si nici proprietar de femei. Jur ca este asa!

    Mirel Curea 30 august 2009 23:58 Răspunde
  • frati romani trebuie sa plec…le-am promis la fete ca le scot din casa…va citesc dupa…distractie…

    meninne 30 august 2009 23:59 Răspunde
  • distractie placuta, meninne

    alexandra 31 august 2009 0:00 Răspunde
  • Poti sa nu te juri, te cred.

    alexandra 31 august 2009 0:00 Răspunde
  • Meninne, raspunsul meu inteleg ti-ar provoca stari contradictorii? Inca nu te-ai hotarat la niciuna? Mergi pe amandoua…dar sa nu treci totusi brusc de la una la ailalta. Parerea mea!

    Mirel Curea 31 august 2009 0:01 Răspunde
  • Mirel, ai vazut sau ai citit „P.S. Te iubesc”?

    alexandra 31 august 2009 0:02 Răspunde
  • Mirel suntem femei. Nu te astepta sa ne intelegi. In afara de noi, barbatii nu pot face acest lucru.
    Unde e curtenitorul Valin?

    alexandra 31 august 2009 0:03 Răspunde
  • Pai eu cred absolut mitocaneste ca aia inselata e aia inselata. Si pate sa vrea sa bata pe oricine…pe ea ar trebui sa se ia la palme. Pentru ca ea este de vina. Ori pentru ca a ales prost la inceput, ori pentru ca s-a purtat de l-a facut pe ala sa se duca.

    Mirel Curea 31 august 2009 0:04 Răspunde
  • Nu Alexandra! Nici n-am vazut, nici n-am citit!

    Mirel Curea 31 august 2009 0:05 Răspunde
  • Mirel, nu fii acid. Eu tot cred ca cea inselata e intotdeauna cealalta. Cea inselata, se poate considera asa daca de dragul unei poze de familie il mai primeste pe ala inapoi. Barbatii nu pot fii minigami

    alexandra 31 august 2009 0:07 Răspunde
  • monogami…scuze. E pe hbo zilele astea, dar cartea e mai buna. ti-o recomand. cred ca te va sensibiliza.

    alexandra 31 august 2009 0:08 Răspunde
  • nu se incadreaza in tipicul cartilor de dragoste…siropoase asa cum le spui tu.

    alexandra 31 august 2009 0:09 Răspunde
  • Ba pot Alexandra, pot fi monogami! Cand au pentru ce… asa…cu majuscule…pot al dracului!

    Mirel Curea 31 august 2009 0:09 Răspunde
  • sunt exceptii care intaresc regula.

    alexandra 31 august 2009 0:11 Răspunde
  • ma duc la culcare. aorm avand 34 si ma mai trezesc cand voi face 35, adica maine. Va imbratisez…va pup…noapte buna

    alexandra 31 august 2009 0:12 Răspunde
  • da, mirel, ma enervezi, dar ai dreptate. partea inselata ar trebui sa se ia la palme, pentru ca e vina ei, sau si vina ei, iar barbatii sunt monogami cand au de ce.
    ce ma enervezi ca ai dreptate!
    tocmai e pe hbo dragostea in vremea holerei, de care ziceai ddeunazi… mi-a placut commentul tau, in ciudat faptului ca imi place marques mult.

    pisica 31 august 2009 0:15 Răspunde
  • Eu nu vad decat ingust, doua posibilitati cand el o inseala pe ea: ori ea alege un nesimtit si nesimtitul e nesimtit, ori ea alege unu` in regula dar il face cu timpul sa se tooot duca…Restul…frectii! Literatura in brosuri…filme lacrimogene…telenovele de privit cat se fierb sarmalele…

    Mirel Curea 31 august 2009 0:16 Răspunde
  • scuze… acum am bagat litere in plus, aiurea…

    pisica 31 august 2009 0:16 Răspunde
  • Pai si mie imi place, Pisica erudita! S-a inteles altceva?

    Mirel Curea 31 august 2009 0:17 Răspunde
  • da mirel… e exact asa cum spui.
    vrei sa fac ca papagalul? si e valabila si reciproca: si ea se duce, cand o face el sa se duca si sa se tot duca… daca nu cumva e dusa din nastere 😀

    pisica 31 august 2009 0:18 Răspunde
  • Absolut corect, Pisica cu cioc!

    Mirel Curea 31 august 2009 0:20 Răspunde
  • nu, mirel, siderantul meu, s-a inteles exact ce trebuia.
    ai mai comentat tu pe marginea scrierilor lui si a dedus pisica cum ca avem in comun preferinta pentru acest scriitor…

    pisica 31 august 2009 0:20 Răspunde
  • bine, mirel cu mot!
    suntem si noi gand la gand… o data!

    pisica 31 august 2009 0:21 Răspunde
  • Aaa…e tare omu` la scris! Se joaca! Nu m-a facut mama si pe mine!

    Mirel Curea 31 august 2009 0:22 Răspunde
  • lasa, ce-i al tau e pus deoparte! nu e cazul sa fii modest.
    acusi te las si eu… ma duc la culcare…
    noapte buna!

    pisica 31 august 2009 0:30 Răspunde
  • Pa! Pisica noctambula!

    Mirel Curea 31 august 2009 0:34 Răspunde
  • foarte frumos…
    pacat ca la capatul fericirii ” pe gresia aburita ” din baie , ne asteapta intotdeauna lacrimile din oglinda din baie; la fel de aburita…
    vine o vreme cind „drogul” da reactii adverse si ireversibile…

    rose-dubai 31 august 2009 0:48 Răspunde
  • mirel…nu trec de la una la alta…deobicei (daca e cazul si daca sunt singura…sunt prea barbata sa plang cu spectotori) incep cu un plans …apoi usor incep sa zambesc…si daca e cazul pot ajunge chiar si la un ras bun…inca nu te inteleg…dar incet incet incep sa inteleg unde bati…
    acum vorbind de inselat…mirel…pe tine si numai pe tine te contrazic…cunosc barbati care inseala pentru ca ei au o buba, cunosc care inseala pe motivul ca e dreptul lor…si cunosc chiar vreo doi care nu inseala cu toate ca nu au niciun motiv sa nu insele…concluzia: nu putem generaliza. depinde de om si ce poate el.

    meninne 31 august 2009 1:41 Răspunde
  • si ca sa vezi ca incep sa te pricep…tu esti din ala care e om dar are si de ce! am nimerit?

    meninne 31 august 2009 2:35 Răspunde
  • Buna dimineata,

    O saptamana cat mai buna turor!
    Subscriu la ce a spus Mirel…Da , barbatii pot fi monogami, atunci cand vor, si au pt cine..Si ei au sentimente..si cand iubesc, iubesc!
    Cand iubesti, parerea mea , nu simti nevoia sa inseli, doar iti doresti sa fii cu el, ea…sa petreci cat mai mult timp!este valabil si pt femei si pt barbati…
    Pt unii ..mai rationali, mai duri…anumite lucruri sunt dulcegarii , pt altii sunt ” hrana spirituala…:)si iar ajungem ca suntem unici…diferiti..de fapt asta este farmecul vietii!
    Cum ar fi sa fim toti la fel, sa gandim la fel, sa ne dorim acelasi lucruri:)?

    aimee 31 august 2009 9:13 Răspunde
  • Rose-Dubai, draga mea din lumi exotice, stiu… Dar acum nu vreau sa ma gindesc la vremea cind drogul – care, din cite aud, la inceput e o placere si-un extaz, ulterior e o necesitate disperata si atit, un remediu analgezic, mai degraba – va ajunge sa-si intoarca armele impotriva mea.
    De data asta va fi altfel, stiu, stiu, si asocierea cu valenta halucinogena e pur poetica, eu sunt fericita si nu voi lasa dozele sa scape de sub control si sa ajunga doar medicament. Oglinda va ramine aburita si-mi va fi complice. Va ramine extaz, fiindca am ajuns cu greu pina aici si n-am sa-mi zadarnicesc asteptarile si escaladarile – si am sa fiu fericita, promit…
    Iti multumesc mult ca ai revenit, Rose…

    simona 31 august 2009 9:34 Răspunde
  • Buna dimineata, tuturor!

    Alexandra, multi ani frumosi!
    Sa fii iubita de cine te merita!

    mi 31 august 2009 9:44 Răspunde
  • DEOCAMDATA,nu ma maerita nimeni. doar voi… multumesc, mi

    alexandra 31 august 2009 11:09 Răspunde
  • Ma intorc la subiectul deschis aseara:
    Femeia nu poate aduce copii pe lume, decat in cadrul unei relatii stabile, sigure, legitime.
    Vedeti, nu spun nimic despre barbati, ca nu stiu cum pot ei mai bine sa faca asta.

    Exista diferente intre ,,bigamie” si ,,relatiile poliamoroase”?

    si..monogamia= exclusivitate?

    mi 31 august 2009 11:30 Răspunde
  • monogamia cred ca este exclusivitate fizica, pentru ca in gand cred ca toti inseala. si noi o facem din cand in cand.
    in ultima vreme exista femei care nu au nevoie de o relatie stabila ca sa procreeze. barbatii nu stiu cum se simt, dar dupa parerea mea demult nu mai fac ei alegerile

    alexandra 31 august 2009 11:44 Răspunde
  • Alexandra, La multi ani!
    Sa iubesti si sa fii iubita!

    sofianucarmen 31 august 2009 12:24 Răspunde
  • Draga Alexandra,

    La multi ani! Sa fii sanatoasa si marea dragoste sa apara in viata ta!

    aimee 31 august 2009 13:04 Răspunde
  • multumesc zeitelor.

    alexandra 31 august 2009 13:18 Răspunde
  • Da Mi…”Femeia nu poate aduce copii pe lume, decat in cadrul unei relatii stabile, sigure, legitime.” Este vorba despre copii cu un potential echilibrat. Sa dea nastere, pot!
    Asa este, Alexandra! Femeile pot procrea in afara unei relatii stabile. Daca te uiti insa pe statisticile cu privire la starea adultilor, odrasle din familii monoparentale…Un specialist in psihlogia copilului iti poate explica mai bine decat mine ce este cu copilul crescut in lipsa tatalui ori a mamei. Iti poate explica cum este cu modelul-mama si cu modelul-tata. Nu se rezuma totul la procreere. De aici si importanta cardinala a deciziei de a avea copii. Sa decizi sa ai un copil doar cand si tu si partenerul(a) sunt pregatiti sa renunte total la sine. In intelegerea mea, cine nu pricepe asta, ideal ar fi sa se lase de „comis” copii.

    Mirel Curea 31 august 2009 14:07 Răspunde
  • Mirel,iti dau dreptate. eu am vb doar despre simpla procreere, nu despre echilibru si educatie. era vb doar despre folosinta voastra…scuze…
    Mi, am primit prin curier un cos cu 35 de trandafiri. sunt superbi.albi si rosii. nu mai fac nazuri ca nu i-a adus el si nici ca atunci cand l-am sunat m-a repezit ca are treaba.

    alexandra 31 august 2009 14:50 Răspunde
  • la multi ani, alexandra.

    carmen cred ca ieri am uitat sa te salut…salut si restul fetelor.

    meninne 31 august 2009 14:51 Răspunde
  • m-am rasfatat cu o ciorba de burta la pachet, in fata calculatorului. si am prajituri pe birou, asa ca i-am indulcit pe toti azi

    alexandra 31 august 2009 14:52 Răspunde
  • te pup meninne. cum suntem azi?

    alexandra 31 august 2009 14:53 Răspunde
  • La multi ani Alexandra, iti doresc fericire si implinire!

    Blanca 31 august 2009 14:54 Răspunde
  • si tie la fel. si voua tuturor si nu doar de ziua voastra, ci in fiecare zi

    alexandra 31 august 2009 14:55 Răspunde
  • Exact, Mirel, la acei copii faceam referire.
    Din pacate, insa, sunt femei care isi folosesc darul procrearii pentru a ,,prinde” cate un barbat( sau mai multi). Si pot din plin! Efectul il suportam cu totii.
    Bigamie sau relatiile poliamoroase versus societate sanatoasa…asa vad eu faptele.
    Sa fi ajuns monogamia o ultima frontiera?

    mi 31 august 2009 14:58 Răspunde
  • sunt bine alexandra…am de ales 🙂
    va pup pe toate…revin mai incolo.

    meninne 31 august 2009 14:59 Răspunde
  • Alexandra, ai vazut?
    Dupa ciorba de burta si prajituri, dans, apoi, trandafiri…
    Cine stie cum se sfarseste ziua? Eu cred ca vei avea parte si de alte surprize placute!

    mi 31 august 2009 15:23 Răspunde
  • Iti doresc draga Simona sa fii fericita iar asteptarile sa nu-ti redevina niciodata asteptari…sa-ti fie doar dulce realitate.

    rose-dubai 31 august 2009 15:48 Răspunde
  • Corect ! Subscriu lui Mirel si nu din adeziune masculina,ci pentru ca rostul firii asa e . Pentru formarea echilibrata si domestica a unui copil ,este nevoie de prezenta ambelor tipuri de personalitati (masculin si feminin) in viata acestuia . Sigur ca se poate si fara una bucata parinte,dar atunci nu ne mai miram de problemele de personalitate si identitatea chiar si in viatza (sau ,mai ales ) adulta a respectivului !

    adi_simplu 31 august 2009 16:21 Răspunde
  • Da, subscriu la ce ati spus mai sus….Me, Mirel..legat de optiunea de a ‘face copii
    Cineva ,spunea ca ar trebui sa se faca o scoala, pt cei care vor sa devina parinti., ca nu oricine sa poata sa aduca pe lume copii, pt a fi mai mai multa responsabilitate .Sincer..as fi de acord..
    Sunt necasatorita, si mi se spune des…de ce nu faci un copil? doar ai casa, ai o situatie materiala..iti pot permite!
    Nu, nu pot face asta…un copil nu este un capriciu, nu este facut, pt a imi tine mie de urat la batranete ,un copil ,nu are nici o vina ca eu nu mi-am gasit perechea!
    Sunt atatia oameni , nedezvolati emotionali, doar pt ca au avut niste parinti care nu au stiut sa-i creasca, sa-i iubeasca asa cum sunt..cu bune si cu rele!
    Sunt atatia oameni, care au meserii care le urasc, dar le-au ales, pt ca asa a dorit mama sau tata..ca asa da bine..sa ai functii si cat mai multi bani!
    Sunt atatia oameni care au crescut in case in care au vazut lipsa de iubire, certuri, batai..si trist..nu au invatat nimic! se comporta la fel..ca si parintii!

    Atunci…ma intreb..cum imi pot cere unii sa fac un copil?cum se pot gandi…ca nu conteaza!

    aimee 31 august 2009 16:22 Răspunde
  • deja vorbim despre ideal aici. ar fii ideal ca femeile sa nu mai creada ca daca fac un copil unui barbat, acela e obligat sa o ia de nevasta. ideal ar fii sa se cunoasca, sa se casatoreasca si abia apoi sa faca copii.
    Oricum lumea e cu fundul in sus. sincer. cand ma uit care sunt valorile actoale pentru majoritatea, mi se pare o cruzime sa nasti copii intr-o astfel de lume. sa fim seriosi, niciodata doar el sau doar ea sunt vinovati pentru destramarea unui cuplu, dar le e rusine sa apeleze la un psiholog care le-ar spune ca toate deraierile pe care ei le au, afecteaza copilul pe termen lung. Mie imi pare rau ca baiatul meu a crescut doar cu mine. el nu stie, dar eu vad diferentele intre el si copii cu familii. lipseste ceva.
    copiii nu sunt animale de casa care sa-tina de urat si nici nu-i faci ca sa aplici sintagma ca trebuie sa vina copiii sa aiba grija de tine cand esti batrana si nesuferita.

    alexandra 31 august 2009 16:56 Răspunde
  • mama a vrut sa fiu economist ca ea, tata a vrut sa fac matematica ca el, bunia a vrut sa fac dreptul si m-am revoltat si nu am facut nimic. 2 ani, dupa care am dat la ce facultate am vrut eu si m-am intretinut singura. dupa ce am terminat, la 3 ani, am dat la drept si acum sunt purtatoarea a 2 licente si gandul meu e sa ma mai educ cumva. nu am vrut nici pentru mine ca parintii sa se simta realizati prin copii. ma bucur cand il vad pe al meu cum si-a ales un drum frumos si hotarat…arhitectura

    alexandra 31 august 2009 17:00 Răspunde
  • da AIMEE scoala de parinti…sunt de accord. eu chiar mi-am facut diploma de licenta (prima) cu o tema pe atasament care se transmite transgenerational…multe se transmit transgenerational…ideea mea era ca fiecare ar trebui „sa se caute” inainte sa faca copii, emotional vorbind…da ce sa zic…nici eu nu m-am cautat inainte sa fac primul copil…nici dupa al doilea…abia dupa…intamplarea face ca eu mi-am dorit copii de dragul copiilor…si mr.ex. s-a implicat cand a vrut muschiul lui in viata lor…si acum este destul de implicat…dar tot eu le „cresc”. eu zic ca din nou baietii de aici generalizeaza aiurea…numai de dragul argumentului…un parinte singur poate face mai mult bine unui copil (daca stie ce face) decat doi parinti care habarn-au pe ce lume traiesc…sau si mai rau unul zice „hais” si unul zice „cea”.

    meninne 31 august 2009 17:05 Răspunde
  • aaaaaaa…da…idealul…normal ca idealul este doi parinti, dezvoltati emotional (se numeste maturitate emotionale dezvoltarea aia) si care au ce pune pe masa…da idealul…hhhmmm. hai sa fim seriosi…lumea in care traim este departe de a fi un ideal!

    meninne 31 august 2009 17:09 Răspunde
  • meninne 31 august 2009 17:14 Răspunde
  • Asa e ,meninne, Lumea in care traim e departe de ideal ! Totul ,sau aproape totul, e o minciuna mai mult sau mai putin grosolana . Atat ca familia mea ,nu e ceea ce vrea Lumea ,neaparat . Eu lupt pentru valorile ei morale ,spirituale si … emotionale , indiferent de ce e in jur. Ideal ,ori nu, modelul NORMAL de familie e cu doi parinti .Sigur ca decat ,un copil sa creasca cu doi parinti ,dintre care unul (cel putin) dezaxat , e mai bine cu unul ,ce poate sa-l mentina pe linia de plutire. Dar asta nu inseamna ca asa e Normal ! Citeste ce frumos zice Alexandra ,in commentul de la 4.56 .
    Concluzie : impaca-te cu Raposatul !! 🙂 🙂

    adi_simplu 31 august 2009 17:52 Răspunde
  • Meninne, „baietii” nu generalizeaza aiurea defel! Un parinte singur este de preferat in locul a doi parinti scelerati, fara discutie. Sau…este de preferat unui cuplu de parinti in care doar unul este normal. Eu spuneam doar ca, de dorit ar fi ca doi oameni normali sa doreasca responsabil sa devina parinti. Dar daca tu zici ca e un ideal complicat rau si greu tangibil ca doi oameni normali sa se caute si sa decida sa devina parinti renuntand la „copilaria perpetua”, eu parca nu te-as mai contrazice…Nu-s de fier…

    Mirel Curea 31 august 2009 18:01 Răspunde
  • meninne 31 august 2009 18:06 Răspunde
  • ha…ce ati sarit mai baieti! hai mai ca toti spuem acelasi lucru…cu diferite cuvinte!
    ce vreau eu sa zic este ca generalizarile dor!

    adishor, stai linistit „raposatu”, mr.ex in varianta mea…este impacat cu mine si eu cu el. copii nostri nici nu stiu ca noi nu …nici eu mai mai stiu ce dracu noi nu…ca…hhmm. in fine. nu am chef de vorba acum. copii mei au o familie fericita…ca tati locuieste in alt stat, asta e alta mancare de peste…dar cand e aici suntem o familie fericita si intreaga la cap. merci de grija, apreciez.

    meninne 31 august 2009 18:09 Răspunde
  • „life comes at you fast” asta e o reclama la o companie de asigurari aici…dar cata dreptate au prostii astia sa zica asa…chiar daca bani pe care i-ar plati ei in caz de, nu ar fi solutia…solutia este ca fiecare sa puna dracu mana si sa se maturizeze emotional…dar stiu bine ca nu e asa de simplu, nu e simplu deloc…de aia zic eu ca „inteleg” oamenii….toti au circumstante atenuante…si tot asa nu se mai termina niciodata…pana nu se face scoala de parinti! mr.ex (care tin sa va anunt e un tip cu o minte ascutita) are si el teorii de genul asta, ca nu oricine ar trebui sa aiba copii, ca ar trebui sa ai „permit”…dar, eu nu imi pierd speranta …ca daca macar eu incerc (si voi la fel) sa fac ceva bine…pana la urma binele asata prin Ripple Effect o sa se imprastie peste tot in lume…e putin descuranjant pentru ca sansele sa vedem ceva in viata noastra sunt mici…dar tot e ceva, decat nimic.

    meninne 31 august 2009 18:18 Răspunde
  • Bine ca nu mi-a zis mie adishor sa ma impac cu raposatul

    alexandra 31 august 2009 18:25 Răspunde
  • meninne speranta moare ultima

    alexandra 31 august 2009 18:26 Răspunde
  • stiti la ce ma gandeam. sa ne vedem cu totii odata la o cafea. cred ca vom intra in cartea recordurilor, pentru ca avem atat de multe de vorbit incat vom bea acea cafea cam o saptamana.

    alexandra 31 august 2009 18:30 Răspunde
  • Dragii mei, buna seara!
    Am supravietuit zilei de azi, ce a fost mai greu a trecut…Sint franta dar am reusit sa citesc tot…Imi sinteti dragi! E tot ce pot sa spun acum!
    Alexandra, la multi ani si pentru ziua de azi! 35 de ani? Sa te bucuri de tot si de toate! Si cand iti va fi mai greu sa-ti aduci aminte de o vorba din batrani! ” Cand ma plangeam ca n-am incaltari, am intalnit un om fara picioare”! Asta imi vine in minte, cand ma plang de una sau de alta, cand imi plang de mila sau cand ajung la capatul puterilor…Si de cele mai multe ori, cuvintele astea au efect asupra mea! Imi dau seama cat de trecatoare sint toate, cit de mult ma risipesc, cat ma consum pentru nimicuri, uitand lucrurile cu adevarat importante! Si o iau mereu de la capat! Cu un zambet si-o lacrima!
    Pentru tine, pt ca tot ati vorbit de dans…

    http://www.youtube.com/watch?v=dBHhSVJ_S6A&feature=related
    Carmen, am cautat impacarea si am gasit-o dar…Ceva s-a rupt…Oricata indemanare ai avea, cand incerci sa lipesti cioburile, raman urmele…care dor ca niste cicatrice atunci cand se apropie ploaia…nimic nu mai e la fel…las timpul sa treaca…
    Pisica, multumesc pt cuvinte! Venind din partea ta, le-am luat drept o lauda! Care m-a facut sa pasesc mandra precum un paun, uitand pret de-o zi, ca sint doar o pasare de curte! Te pup!
    Meninne, nu am nici o melodie pentru tine astazi…dar iti scriu o poezie, din caietele mele!
    „Rad,
    Plang,
    Alerg spre lumina,
    ma impiedic si cad,
    Dar n-am nici o vina,
    ma ridic din nou
    si o iau catre Soare
    dar Soarele ce-i?
    E o bezna prea mare,
    In care nu vezi nimic,
    In care te simti tot mic.”
    Habar nu am de unde am luat-o, de obicei trec si autorul dar la asta mi-a scapat…Am sa trec anonim sau necunoscut! Sau mai bine nu trec nimic…
    O seara buna tuturor!

    corina 31 august 2009 18:49 Răspunde
  • La multi ani Alexandra!
    Trebuie sa recunosc ca ma distrez de minune citindu-va. Imi plac disputele,fetelor sunteti teribile,ii tineti piept muschetarului Mirel care prin ironia fina,argumentele pertinente se lupta cu voi,insa trebuie sa se recunoasca invins,n-are ce face. Iubeste femeia,o respecta,o asculta,insa trebuie sa va tina piept,e singur,aveti mila!Ceilalti barbati fie au treaba,fie sunt in vacanta.
    Simona,ai adunat la tine pe blog fiinte minunate,cu personalitate,bataioase. Le iubesc si le admir! Astept noi postari,rasfata-ne,meritam!

    florentinamurgoci 31 august 2009 19:03 Răspunde
  • Care ar fi prima lectie ce ar trebui predata la scoala pentru parinti?
    Cine ar trebui sa predea intr-o asemenea scoala?
    Cam ce ar trebui sa cuprinda un curriculum?

    mi 31 august 2009 19:19 Răspunde
  • corina am 35 si sunt o tanara speranta. faptul ca inca mai sper ca lucruri bune se vor intampla in viata mea, inseamna ca nu m-am dat batuta. mi-am propus ca pana pe la 55 sa fiu femme fatale…nu radeti baieti…iar dupa aceea pana pe la 65, doamna bine conservata. o sa-mi iau un gerovital si viva la vida.
    pana acum doar m-am acomodat. nu ma plang nici de pantofi, nici de picioare. in ceea ce priveste rupturile, eu merg pe principiul ca ciorbaa reincalzita nu e buna, si oricat de bine ai lipii ceva, raman urmele, care duc la frustrari, furii si alte lucruri care nu fac bine.

    alexandra 31 august 2009 19:19 Răspunde
  • vai mi ce profunda esti. in primul rand ar trebuie sa fie invatati sa fie responsabili. si nu stiu, dar oricata teorie ai ingurgita, practica te omoara. ce ziceti? desfac sampania?

    alexandra 31 august 2009 19:21 Răspunde
  • Doamna! In fata chiar si unei iluzorii infrangeri, nu pot striga decat precum generalul Cambronne la Waterloo: „Merde, alors !!!

    Mirel Curea 31 august 2009 19:24 Răspunde
  • Cand ai fost infrant, Mirel?

    alexandra 31 august 2009 19:28 Răspunde
  • Speculand, cand am citit de scrie pe placa tombala a lui Eugene Ionesco: „Prier le Je Ne Sais Qui /J’espere Jesus-Christ” (Ma rog nu-stiu-cui/Sper ca lui Isus Hristos”.

    Mirel Curea 31 august 2009 19:34 Răspunde
  • Hai, speranta tanara,deschide o data sampania aceea, sa toastam!
    ,, pentru femeile care stiu ce vor! Si nu renunta!”

    mi 31 august 2009 19:38 Răspunde
  • Putin acid pentru ziua de azi? nimic? Mirel?

    alexandra 31 august 2009 19:38 Răspunde
  • cu spuma si bulbuci in nas, va pup. pentru femeile care stiu ce vor si nu li s-a atrofiat neuronul…ha ha

    alexandra 31 august 2009 19:40 Răspunde
  • mi, n-am dreptate cu planul meu existential femini?

    alexandra 31 august 2009 19:41 Răspunde
  • Nu se simte, Alexandra? L-am edulcorat doar nitel…asa…de ziua ta.

    Mirel Curea 31 august 2009 19:43 Răspunde
  • esti un dragutz. stiam eu. un pupic pe obra iti dau

    alexandra 31 august 2009 19:44 Răspunde
  • mirel, mi, beau o gura de sampanie in locul vostru. limita mea maxima e o jumatate de pahar. cam asta a fost bautura pe tot anul. restul il folosesc la o friptura la cuptor

    alexandra 31 august 2009 19:46 Răspunde
  • sampanie la friptura?

    cum ramane cu planul tau???

    noroc! sa traiesti fericita si sa iti indeplinesti planul!

    mi 31 august 2009 20:06 Răspunde
  • corina multumesc de poezie. ma bucura sa vad ca mai sunt oameni care simt si gandesc asemanator …si eu fac la fel…cand imi e mai greu ma compar cu cineva care are ori mai putin decat mine ori problem mai mari…

    alexandra …cafeaua aia…ma intreb de mute ori cum am „comunica” noi in realitate 🙂

    mi…cu scoala de parinti…banui ca sunt tati in care exista….dar sunt convinsa ca e ceva aiuristic, de florile marului. eu as propune tot o metoda aiuristica (acum o scot asa ca nu e clocita bine) …sa se dea examen domne…ca la scoala de soferi…treci iei „permis”…nu, te duci acasa si mai inveti. acum alexandra a zis deja…fiecare trebuie sa ajunga sa fie matur emotional inainte sa aiba copii, fiecare trebuie sa fie responsabil pe actele/faptele sale…si tot tu ai dat raspunsul mi…cine ar avea un asa drept…cine poate sa vina si sa zica…uite…eu decid „intrebarile” caci eu sunt mai breaz(a) si mai matur emotional decat tine…cum am zis…eu incerc sa transmit la copiii mei…si ei la ai lor…si iute asa…incet incet.

    http://www.youtube.com/watch?v=yzyys6kW8yg

    meninne 31 august 2009 20:09 Răspunde
  • mi///in loc de „tati” e „tari” ca in tzari

    meninne 31 august 2009 20:10 Răspunde
  • Din punct de vedere biologic, catabolismul incepe de la 40 ani . De atunci sunt sanse maxime sa inceapa articulatiile sa dea semne de trezire ,iar funditzele dragute de sub si de la colturile ochilor ,nu mai vor sa sta ingropate si ascunse in fonduri de ten, ci numai in botoxuri . Asa ca ,Alexandra draga , pe langa traditionalul La Multi Ani , iti doresc si o tinerete lunga ,lunga ,dar preventiv eu as incepe mult mai curand cu Gerovitalul si Aslavitalul !

    adi_simplu 31 august 2009 20:20 Răspunde
  • alexandra, la multi ani draga mea.
    cu sampanie nu ma momesti, da o prajitura mai ai??? (stiu, adi o sa intrebe daca e cu ghimbir, ca mie alea imi plac, dar lasa ca vine si ziua lui, vine, vineeeeeeee)
    mi nu esti pasare, eventual paun de curte inalta.
    mirel ,adi, muschetarii mei, vad ca voi sunteti, scot si eu sabiuta si vin, viiiiiiiiiiin! 😀 😀 😀
    meninne, un zambet de la tine?
    d-na murgoci bine ati revenit. un sfat: nu-l plangeti pe mirel… nu e nici singur si nici usor de pus jos… ne cam chinuim (pardon, eu nu ma chinui, zicea simona ca si eu am ceva sabiute prin cuvinte, asa ca ma asez cuminte intre mirel dragalasul si adi)…
    alors, de-a ce ne jucam?
    meine liebe herr doktor daca mai vorbesti asa de duuuuuuuamnnele de 40 de ani, jur ca iti dau eu numai botox! ce, am eu fundite ascunse in fond de ten? sa vezi cu ce pudra te incalt la prima cafea…
    apropos, alexandra, o simpla cafea cu adi si cristina bizu a durat vreo 4 ore… si eram doar noi, brasovenii 😀 tu de unde ziceai ca-mi esti?

    adi, am chef sa ascult sade rata pe butoi… sau nu mi-e frica de bau-bau? ce preferi?

    pisica 31 august 2009 20:34 Răspunde
  • mi, planul meu ramane in picioare.Vine miercuri gurmadelul din tabara si o sa-i fac frptura la cuptor. eu nu prea apuc sa mananc acasa.
    adi, multumesc pentru incurajari, dar gerovitalul cred ca doar fetele au inteles ce este cu adevarat. incheieturile mele sunt bine merci si poate vom mai vorbi peste 5-10 ani si te voi contrazice

    alexandra 31 august 2009 20:34 Răspunde
  • fetelor ce ziceti? cine e mai norocos. cel care iubeste o singura data in viata sau cel care poate iubii de mai multe ori?

    alexandra 31 august 2009 20:35 Răspunde
  • meninne 31 august 2009 20:36 Răspunde
  • pisico sunt la buzau. aproape de brasov. nu-l lua in seama pe adi. eu nu folosesc nici fond de ten si nici cu botoxul nu cred ca sunt compatibila, deoarece imi plac fetele cu expresie

    alexandra 31 august 2009 20:38 Răspunde
  • alexandra…calr..de mai multe ori…si la fel de bine 🙂

    meninne 31 august 2009 20:39 Răspunde
  • da pisica…zambesc, mai rad, mai plang…mai ma gandesc la voi, mai fac ceva „treaba”…aici poti sa mergi sa mananci pranzul la scoala cu popii la 12…am fost, asa fericite au fost matele…in alta ordine de idei…mai am un pic si o sa ma bat cu gradinarul, merita o mama de bataie…dar sa prind un pic puteri 🙂

    meninne 31 august 2009 20:41 Răspunde
  • meninne a inteles

    alexandra 31 august 2009 20:41 Răspunde
  • meninne 31 august 2009 20:44 Răspunde
  • Da, Meninne, asta era ideea, ca aceste competente nu sunt masurabile in indicatori cantitativi…mai mult, ceea ce s-a dovedit a fi un succes la tine, la mine poate conduce spre esec…Exista vreun laureat Nobel la titlul de parinte?..( poate doar vreun Oscar, pentru un rol..) Ce sa spun? Eu organizez saptamanal intalniri cu parintii, iar ei, fiind mult mai tineri decat mine, ma privesc intrebatori si asteapta solutii…Niciodata nu am putut prescrie ceva autentic, intotdeauna am coroborat tot ce mi s-a parut potrivit, am adunat experientele mele si ale lor si ale tuturor care mi-au iesit in cale si am incercat sa invat sa le adaptez.
    Cuvantul cheie este, insa, respectul. Respect pentru meseria de parinte si respect pentru familia ta!
    Si pentru ca sunt in plin proces de catabolism, ma gandesc sa nu-mi mai bat capsorul cu asemenea lucruri greoaie si sa ma focusez, mai degraba, pe ceva botox…Poate ma mai luminez!

    mi 31 august 2009 20:46 Răspunde
  • meninne 31 august 2009 20:48 Răspunde
  • Alexandra, eu zic asa: este mai norocos al de simte iubirea aia mare, care dureaza toata viata.

    Ca poti tu sa iubesti fatal si fatalist si cum mai vrei tu, dar daca iubesti de unul singur, de unde fericire?

    Si sa nu incepeti sa imipovestiti acum despre ,,daruire”, ,,uitare de sine”, ,,absolut”…ca daca nu esti iubit esti ,,absolut” distrus.

    mi 31 august 2009 20:51 Răspunde
  • da MI …respect si iubire…love and good sense…e tot ce trebuie ca sa fii parinte…nu trebuie premiu nobel, nici macar pic de scoala academica…sunt convinsa ca dai ce tot ce ai copiilor, parintilor…e tot ce trebuie, nu te chinui 🙂 …tocmai mi-am amintit ca eu chiar daca am fost la scoala la fetele pt pranz…eu am uitat sa manca pranzul…acum infulec ceva …mda.

    meninne 31 august 2009 20:53 Răspunde
  • aa,nuuuuuuuuu. nu suntem fataliste. doar ca vrem sa avem si noi un obiect al adoratiei…glumeam. imi plac emotiile si adrenalina si lupta. urasc rutina si plictiseala

    alexandra 31 august 2009 20:54 Răspunde
  • alexandra, ba chiar il iau in seama pe adi.
    pentru ca ne cunoastem suficient de bine cat sa imi amintesc cum i-a facut dan fotografii si nu apucase sa-si pudreze nasul in prealabil 😀
    pentru ca este unul dintre cei trei muschetari decretati aici.
    pentru ca i-am promis ca o sa merg la nunta lui (chiar daca in plin proces de catabolism) si o sa te iau si pe tine cu mine, acum cand stiu ce aproape imi esti…
    pentru ca adi stie, si din viata reala ca nu sunt nici genul botox si nici botos…

    meninne, multam. cu jumatatile de rigoare…

    pisica 31 august 2009 20:55 Răspunde
  • Meninne, ”
    DULCE, DULCE…
    remarca, evident!
    Ia sa vedem, daca nu gandim niciodata inainte de a vorbi, ce ne iese ?

    mi 31 august 2009 20:57 Răspunde
  • va dau prajituri la toate. meninne desertul e de la mine. am aici in oras un cofetar de moda veche care face prajiturile asa cum se faceau acasa. ador crema de vanilie si cofetarului i-e drag de mine si mi le-a faut proaspete, dimineatza. am minieclere, tarte cu fructe si prajituri cu foi si crema de lamaie.

    alexandra 31 august 2009 20:57 Răspunde
  • meninne 31 august 2009 20:58 Răspunde
  • pisico. merg la nunta lui adi. vreau in timp ce e foarte fericit, sa nu mai rada, ca are riduri

    alexandra 31 august 2009 20:58 Răspunde
  • ah…tarte cu fructe…alexandra ma omori!

    meninne 31 august 2009 20:59 Răspunde
  • si sa-si aduca aminte ca si sotia lui e femeie. cred ca doar femeile care nu au spirit imbatranesc. cele care isi pastreaza sufletul tanar si ceva spirit, doar au un aer misterios si sunt interesante

    alexandra 31 august 2009 21:01 Răspunde
  • meninne 31 august 2009 21:02 Răspunde
  • sunt bune de mori meninne, gandestete ca face crema cu un, nu cu margarina. de, o viata avem si o… asa ca merita sa mancam sanatos chiar si ceva dulce. nu pot trai o viata de renuntari, nici cu excese.

    alexandra 31 august 2009 21:02 Răspunde
  • puteti sa va suparati pe mine, dar totusi…un mic exces as face…fizic

    alexandra 31 august 2009 21:03 Răspunde
  • alexandra…asa tanara si asa inteleapta 🙂

    meninne 31 august 2009 21:03 Răspunde
  • da. sunt un munte de intelepciune…

    alexandra 31 august 2009 21:04 Răspunde
  • of…am facut o incurcatura in dedicatii…se intampla si la case mari 🙂

    carmen…pt tine.

    http://www.youtube.com/watch?v=H5ACAdyxyb4

    meninne 31 august 2009 21:06 Răspunde
  • da alexandra…stiu cum e sa fii tanar si intelept in loc de tanar si nelinistit 🙂 tocmai de aia eu nu prea ma iau in serios…ca sa fie treaba mai sigura.

    meninne 31 august 2009 21:08 Răspunde
  • 😀
    alexandra scopul prezentei noastre la nunta lui adi nu e sa-i fie lui bine ci sa radem noi de el!
    prajituri??? vreau prajituri!

    pisica 31 august 2009 21:09 Răspunde
  • nici eu nu ma iau. se poate vedea cu ochiul liber in istoria mea ca numai inteleapta nu am fost

    alexandra 31 august 2009 21:09 Răspunde
  • pisico am inteles de ce trebuie sa mergem la nunta asta. cand e? o sa-si aduca aminte de noi

    alexandra 31 august 2009 21:10 Răspunde
  • si ultima dedicatie…pentru toata lumea

    http://www.youtube.com/watch?v=B4-IOvcB-I4

    asta pt ca maine ma duc la concert DEPECHE MODE! yeiii!

    meninne 31 august 2009 21:11 Răspunde
  • alexandra, inca nu se stie cand va fi nunta, ca nici el nu stie… dar e bine sa stie pe cine conteaza… ca de-aia sunt buni prietenii… 😀

    pisica 31 august 2009 21:15 Răspunde
  • strange love pentr mine meninne. distractie placuta

    alexandra 31 august 2009 21:15 Răspunde
  • prietenul la nevoie se cunoaste. adi? nu esti hotarat?

    alexandra 31 august 2009 21:16 Răspunde
  • Alexandra, unde este cofetarul acela?

    Meninne, exista familii in care nu exista nici macar o diploma de absolvirea liceului, dar stii tu cat talent de a fi parinte exista acolo? Stii, sunt convinsa ca stii, cata dragoste si implicare simt copiii acestora? Si cat de frumos cresc? Cu incredere in sine, cu deschidere, cu zambet senin si fara ticuri?
    Exista familii in care nici bani nu sunt atat cat ar trebui pentru un trai decent, dar cu cata recunostinta si cu cata pofta mananca copilul placinta coapta de mama sa in casa! Si alaturi ii sta copilul care dezveleste ambalaje poleite ale celor mai scumpe dulciuri, cumparate de parintii plecati in delegatii peste mari si tari si aruncate in ghiozdan, dispretuitor, de vreo bona?
    In fine, exista copii care parcurg pana la scoala distante lungi, prin frig, prin ploaie, dar tinuti de mana de catre mama sau tatal lor. Acestia pasesc pragul clasei bucorosi de intalnirea cu ceilalti si cu convingerea ca dupa cateva ore vor simti aceeasi mana, calda, sigura, a lui pentru totdeauna.
    Si exista copii transportati la scoala in tot felul de automobile luxoase, de catre soferi mofluzi sau dimpotriva, incercati de mila pt bietul copil, si care, odata ajunsi in clasa, incep sa-si arunce privirile pe fereastra, spre nicaieri, cautand atasamentul. Si nu stiu daca il mai pot simti la timp.

    mi 31 august 2009 21:17 Răspunde
  • ok alexandra, daca o sa fie o sa fie al tau. merci.

    meninne 31 august 2009 21:18 Răspunde
  • da MI stiu…stiu…lucrez cu copii de la 19 ani…nu pot spune ca am asa multa expeienta…dar destula cat sa STIU!

    meninne 31 august 2009 21:20 Răspunde
  • mi, la buzau. daca vii aici te duc sa-ti alegi. face bomboane fondante adevarate nu fitzoase. si tot felul de prajituri si torturi extraordinare.

    alexandra 31 august 2009 21:21 Răspunde
  • ok….fetele cochetele…ma retrag, cand revin voi o sa faceci nani bun, sper 🙂
    la multi ani inca o data alexandra.
    te imbratisez pisica, te pup mi…pace la restul poporului.
    simona …pe tine te las sa scrii…si sa faci ce vrea muschiu tau, ca meriti!

    meninne 31 august 2009 21:21 Răspunde
  • in familii fara licentze si fitze am vazut mult bun simt si dragoste si atasament si familii adevarate. sunt simplii si ata de frosi.

    alexandra 31 august 2009 21:22 Răspunde
  • mie imi plac oamenii simpli. au un mod de a vedea viata si poti invata multe de la ei.

    alexandra 31 august 2009 21:23 Răspunde
  • Alexandra, am recitit…esti din Buzau. Si aproape de Galati.
    O sa fac un popas, in drum spre parintii mei, sa gust si eu minunatiile.
    Asta daca nu ajungi tu la Galati, sa le gusti pe ale mele. Modesta sunt, gospodina sunt, catabolismul e in floare…te-am convins?

    mi 31 august 2009 21:25 Răspunde
  • da, dar slabe sperante sa ajung la galati. dar da-mi un semn cand vii si te duc acolo. o sa devii clienta fidela

    alexandra 31 august 2009 21:28 Răspunde
  • mai fetelor, fetelor… vorbiti de dulciuri si baietii nostri au fugit 🙁

    pisica 31 august 2009 21:31 Răspunde
  • naietii au treaba. poate sunt meciuri sau au treburi casnice.

    alexandra 31 august 2009 21:43 Răspunde
  • baietii…scuze

    alexandra 31 august 2009 21:45 Răspunde
  • te voi anunta, ca sunt pofticioasa.
    ce ziceai de baieti, picica?
    au fugit? de dulciuri? da, se leaga, ei ziceau ca nu le plac „siropelele”

    mi 31 august 2009 21:47 Răspunde
  • pisica!!!!!

    am comis-o iar!

    mi 31 august 2009 21:48 Răspunde
  • Mi, dragutoooo…! Vezi educatia…precum Cosbuc si Alecsandri satul….codane, fote, flacai cu mustati vrabioase, ii albe, zapezi neintinate, fuioare de fum…etc. Chestia asta cu saracia plina de farmec merge in ilustrate. As da saracia asta cu incarcaturi estetico-emotive pe cate 1000 de carti si un computer in casa fiecarui copil. Si pe inca ceva: pe un psihlog cu un doctorat in psiho-pedagogie care sa-i spuna copilului in timp util la ce este este bun si ce i se va potrivi in viata.

    Mirel Curea 31 august 2009 21:51 Răspunde
  • Dragelor . Catabolismul e un fapt biologic dovedit,desi de nedorit .Vrem ,nu vrem . Unul din remediile impotriva lui e dragostea . Cine iubeste -nu face riduri de expresie . Si nici riduri la suflet. Am vrut sa vad doar ce parere aveti . Si ghimbirul ajuta 🙂

    adi_simplu 31 august 2009 21:58 Răspunde
  • mi, nici mie nu imi plac siroapele si zaharicalele amoroase, recunosc… si eu am o doza zdravana de misoginism in mine, dar e o mare diferenta intre siroape si prajituri…. 😀

    pisica 31 august 2009 22:01 Răspunde
  • adi-adi… eram sigura ca zici tu ceva cu ghimbir, cu pudra acolo…
    mi-ai lipsit, mai!

    pisica 31 august 2009 22:02 Răspunde
  • Si tu mie ! Inca sunt plecat , in lume ,dar o sa revin ! Nici nu ti-am spus Bun Revenit !!! Meine schwarze Katze !

    adi_simplu 31 august 2009 22:05 Răspunde
  • bem o cafea cand vii? asa ca e bun venit al amandurora! (si ca sa nu ne certe mirel ca ne pupam pe blogul simonei :D)

    pisica 31 august 2009 22:10 Răspunde
  • Nu, Mirel, nu sunt intepenita in trecut, dar ce te faci cu un copil care are 100o de carti, computerul naibii langa el si este singur? Eventual, cu cel mai tare psiholog langa el???

    Eu vad educatia asa cum o vedea si Pestalozzi, care pleda pentru dezvoltarea in sufletul copilului a germenului umanitatii.
    Ce te faci cu atata informatie rece, dinamica, neselectata? Dezvolti tendinte egoiste, asata faci!

    Tu minimalizezi rolul emotiilor in dezvoltarea altor copii( ca nu cred ca in cazul copilului tau se pune problema), surprinzator de evident!

    mi 31 august 2009 22:11 Răspunde
  • Sigur ca bem si cafea ( dupa sticla obisnuita de vodka 🙂 ). Am sufletul plin de lucruri bune ,asa ca o sa-ti placa sa mai povestim . Si poate vii si tu cu placintzica aia ,ca prea fac hipoglicemii repetate ,in ultimul timp ,numai imaginandu-mi-o !!!

    adi_simplu 31 august 2009 22:13 Răspunde
  • dragoste si ghimbir, zice adi, prajiturici adaug eu, ca ala tot se produce…inevitabilul, adicatelea…

    mi 31 august 2009 22:15 Răspunde
  • Mirel, doctoranzi de-aceia a produs Spiru Haret la norma!
    Poate apare vreun program de reforma in educatie si ni-i indeasa cineva pe gat, pe la scoli, asa cum au facut cu altii…
    Eu nu mizez pe ei. Tot mai sanatoasa e educatia unui om cu bun simt si bune intentii!

    mi 31 august 2009 22:21 Răspunde
  • ce placinta vrei sa-ti fac, adi?
    zi-mi si se face: aia cu branza de veci sau prajitura cu ghimbir si ciocolata?

    mi sa stii ca si spiru haret a produs oameni buni, cei care au vrut a invete, asa cum si facultatile de stat au produs idioti cu diploma.

    pisica 31 august 2009 22:31 Răspunde
  • si, pana vii acasa, meine liebe freund, incearca de la lindt ciocolata cu crema de papaya si chili… 😀

    pisica 31 august 2009 22:32 Răspunde
  • Noapte buna!
    Imi iau Gerovitalul si ma cufund, cu tot cu catabolism, in bezna ignorantei mele!

    mi 31 august 2009 22:35 Răspunde
  • Da, Pisica, sunt convinsa, numai ca aceia care au invatat, nu vor accepta niciodata sa lucreze in scoli. Nu e nevoie sa discutam motivele.

    mi 31 august 2009 22:39 Răspunde
  • da, ai dreptate, mi, cei care stiu, tinerii de astazi care stiu, isi doresc mai mult…
    te simt insa suparata astazi si sper ca nu pe mine… paunul meu frumos! 😀

    pisica 31 august 2009 22:43 Răspunde
  • Nu, dragii mei, eu nu ma supar, eu combat!
    Ce ziceam, aseara, pisica, de un comando? Iata-ma, asta sunt, cu coada infoiata!

    Maine incep scoala si avem o multime de probleme cu fonduri nealocate si acoperis neterminat, cu clase nezugravite si altele…

    Atat de mult ne dorim carti si computere, proiecte de lectii in sistem AEL…Parinti responsabili, trai bun in familiile elevilor nostri…o comunitate implicata, o autoritate responsabila….

    Putem numai sa ne numaram ,,bobocii”. Si sa ii educam cu ce avem.
    Ce avem?
    Experienta,interes.

    mi 31 august 2009 22:54 Răspunde
  • Imi place sa fiu paun si sa colorez curtea , pisica!
    Imi place cum imi spui!:)

    mi 31 august 2009 22:57 Răspunde
  • mi, experienta si interes daca exista. pentru ca si in invatamant, ca peste tot, plaga nepasarii, a indiferentei, a micilor atentii exista si are radacini adanci. singurul lucru pe care putem sa-l facem este sa nu devenim noi insine nepasatori, indiferenti…

    dragii mei, eu ma retrag, pun punct pentru astazi.
    noapte buna sa aveti.

    pisica 31 august 2009 23:02 Răspunde
  • sa stii ca asa o sa iti spun: paunas!

    pisica 31 august 2009 23:03 Răspunde
  • La multi ani fericiti, Alexandra!Meninne,esti o dragutza,te pup.Nu pot sa vad dedicatia,si mooor de curiozitate.

    all blacks 31 august 2009 23:05 Răspunde
  • Mi draguto…cand ai chef, iti povestesc cum cel mai depasit sistem de invatamant din Europa dupa Cel de-al Doilea Razboi Mondial, a devanit cel mai performat. Este vorba de Finlanda.
    Nu neg rolul componentei afective si emotionale in educatie. Doar ca, lasate lucrurile in baza lor, obtinem niste ratati misto. In cel mai fericit caz niste octo-docti cu parinti misto. Stii tu Mi cati ratati misto cunosc eu? Care au niste parinti grozavi…simpli si iubitori…Si din simplitatea asta a lor le-au zis copiilor lor sa se faca doctori, pentru ca vor trai mai bine decat toti vecinii, sa se faca ingineri, pentru ca vor avea un post si nu vor mai astepta decat pensia, si pot continua aproape la nesfarsit. Si inca ceva…in locul unei invatatoare cu ifose academice care nu stie ce inseamna „libertin”(invatatoarea lui Teo), prefer orice absolventa de la Spiru Haret. Macar ultima a mai facut ceva dupa bacalaureat.

    Mirel Curea 31 august 2009 23:05 Răspunde
  • Mi…pentru ca i-am explicat invatatoarei ca un copil normal este turbulent doar in masura in care nu i s-a captat atentia si ca in orice clasa sunt niste tipuri caracteriale si comportamentale clare, cu resorturi perfect definite si simplu actionabile, fetita mea este trata drept copil arogant din parinti aroganti care sfideaza.

    Mirel Curea 31 august 2009 23:14 Răspunde
  • Informatie neselectata zici? Si cine i-o selecteaza? Invatatorii care ii dau fiica-mi teme idioate, cum ar fi sa citeasca in clasa I-a „Micul print” si sa povesteasca ce au inteles. Mi-ar placea sa dau si eu test tuturor invatatorilor din Romania si sa-mi explice si ei mie ca au inteles din marea capodopera „micul print”. Pe care este greu sa o intelegi in toata spledoarea si dupa ce ai citit toti clasici rusi.

    Mirel Curea 31 august 2009 23:24 Răspunde
  • De nervi, e vorba despre copila mea doar, am facut cateva greseli, reiau:
    Informatie neselectata zici? Si cine o selecteaza? Invatatorii care ii dau fiica-mi teme idioate, cum ar fi sa citeasca in clasa I-a “Micul print” si sa povesteasca ce a inteles. Mi-ar placea sa dau si eu un test tuturor invatatorilor din Romania si sa-mi explice si ei mie ce au inteles din marea capodopera “micul print”. Pe care este greu sa o intelegi in toata spledoarea si dupa ce ai citit toti clasici rusi.
    Cum sa-i explic eu Teodorei ce e cu „Micul print”? Cum sa fiu cinstit cu ea si sa-i spun ca-si va pierde paradisul(exact ce vorbeam zilele trecute). Cum sa fiu degenerat si s-o mint? Situatie in care am trimis-o cu tema nefacuta la scoala.
    Alt exemplu de tema: un interviu cu parintii in care parintii sa fie descusuti pe tema discriminarii. Da, da, ati citit bine. Fata m-a intrbat: „Tata, te-ai simtit vreodata discriminat? Eu, in ciuda protestelor muierii: „Teo, scrie ce-ti zic! Intotdeauna m-am simtit discriminat de catre imbecili si mai nou ma simt discriminat de faptul ca nici copilul meu nu are o soarta mai buna!”

    Mirel Curea 31 august 2009 23:31 Răspunde
  • Mirel, am fost in Finlanda, printr-o bursa de formare continua si am avut ce vedea.Am vazut, de pilda, cum, de la o varsta frageda, copilului i se identifica tipul de inteligenta predominant si se proiecteaza o intreaga strategie didactica intru perfectarea acesteia.Cum se folosesc competentele dobandite deja in formarea altora, noi si complexe. Cum se infiinteaza institutii noi de invatamant, cu subventii de la stat, pentru a proba viitoarele abilitati ale candidatilor la facultate. Am si invatat cate ceva. Dar, din pacate, nu putem folosi aproape nimic de la ei, pentru ca noi nu stim, in primul rand, sa adaptam metodologia experimentata deja.

    As fi impacata sa stiu ca o parte din absolventii de Spiru Haret( dintre acei ce invata ceva acolo) ar deveni dascali in scolile romanesti. Dar stim cu totii ca aproape nimeni nu mai doreste asta.

    Cat despre invatatoarea lui Teo, pot spune ca i-a fost mai comod si mai la indemana sa abordeze comportamentul fetitei tale intr-o maniera care nu are nimic in comun cu tratarea diferentiata, principiu ce ar trebui sa stea la rang de lege in invatamantul nostru.
    Pacat! Asemenea colege nici nu isi dau seama cat pierd! Si ele, personal si multi, multi altii!

    mi 31 august 2009 23:34 Răspunde
  • E trist ce imi relatezi! E dureros ca un copil se simte discriminat!

    Ma intreb de ce au innebunit, subit, colegii mei?

    Si conform carei programe isi fac tunii reaba?

    Nu exista in curricula pt inv primar aceast continut de invatare. Nu este posibil…
    Micul Print este filozofie curata!

    mi 31 august 2009 23:39 Răspunde
  • Daca ai fost acolo si te felicit si te invidiez, stii excat despre ceea ce vorbesc. Se vede din cateva vorbe ca ai inteles esenta sistemului lor. Stii probabil si care sunt exigentele in a deveni invatator acolo.
    Scuza asta cu salariile mici n-o „halesc”. A devenit cosul de gunoi al tuturor neputintelor noastre. Nu ma intreba ce salarii le-as fi dat eu profesorilor mei. Cu rare, rare, rare exceptii.
    Cand era secundar sotia mea mi-a zis: „Hal de doctor, nici bani de ciorapi n-am! Curvele de la Inter umbla imbracate in blanuri”. Banuiesti raspunsul meu, nu?

    Mirel Curea 31 august 2009 23:43 Răspunde
  • Mirel,ai reluat si greselile….Te rog,nu te mai enerva…”Micul print” e cartea mea de suflet si vreau sa-ti spun ca am citit-o prima data,cam la varsta Teodorei…

    all blacks 31 august 2009 23:45 Răspunde
  • Colegii tai au innebunit pentru ca li se rupe! Au senzatia ca la cat sunt platiti, fac prea mult. Eu sunt de parere ca sunt platiti regeste pentru cat fac.
    Un pilot prost platit ce ar trebui sa faca???

    Mirel Curea 31 august 2009 23:46 Răspunde
  • All blacks: Si eu ma trufeam ca-l citeam pe Becket intr-a treia. Asta nu inseamna ca si intelegeam.

    Mirel Curea 31 august 2009 23:48 Răspunde
  • dar,ti-a prins bine!Uite,ca te mai poti lauda si acum!”nu te supara frate” te jucai???

    all blacks 31 august 2009 23:51 Răspunde
  • all blacks: ma fac ca nu pricep ironia si iti raspund naiv: pe vremea mea se juca „poarca”, „capace”, se batea mingea de carpa si ne faceam trotinete din capace de lazi de lemn cu rulementi stricati pe post de roti. Nu ne cumpara nimeni mai nimic!

    Mirel Curea 31 august 2009 23:55 Răspunde
  • Astia…all blacks…nu-s niste rugby-isti?

    Mirel Curea 31 august 2009 23:58 Răspunde
  • Nu stiu.Eu sunt intr-un dezechilibru psihic,din care incerc sa ies…si m-am gandit ca e mai”trendy” sa-mi spun asa.Cum ar fi sunat „emo girl”?Ne impacam?promit sa nu mai fac!Oricum,m-ai facut sa ma rusinez …

    all blacks 1 septembrie 2009 0:11 Răspunde
  • Va rog nu pomeniti de subiectul Invatator ,ca iau foc si ma aprind. Parca o si vad pe schizofrenica mea de invatzatoare ,care tot cred ca era o extraterestra ratacita pe aici . Penultima amintire cu ea a fost ca mi-a modificat mediile (in jos ,sigur) ,iar ultima amintire mai picanta a fost cand m-am intalnit cu ea undva pe strada ,fiind cu taica-meo ,care era f aproape sa o plezneasca ! Si ce bine ar fi fost !

    adi_simplu 1 septembrie 2009 0:11 Răspunde
  • Ar fi trebuit sa stii cine-s astia. Altfel te expui! :))
    Uite cine sunt si ce le-au facut scotienii. :))
    http://www.youtube.com/watch?v=kv-t06dEnUs&feature=related

    Mirel Curea 1 septembrie 2009 0:13 Răspunde
  • Ce aveai cu ea, Adi? Avea salariul mic. Baaaaai cand aud chestia asta cu salariile…Ce dracu ar trebui sa faca asistentele de la ATI, de la neuro, de la psihiatrie? Ce ar trebui sa faca medicii legisti, de laborator si altii care nu vad pacient in ochi deschisi din proprie clipeala? Ce ar trebui sa faca soldatii romani care mor pe 1000 de dolari pe coclauri? Tata a dezamorasat bombe toata viata. Ala ce trebuia sa mai zica?

    Mirel Curea 1 septembrie 2009 0:21 Răspunde
  • Gata,m-ai convins!o sa-mi gasesc un alt nickname.

    all blacks 1 septembrie 2009 0:21 Răspunde
  • Da` de ce zici ca te gasesti intr-un dezechilibru psihic? In primul rand, nu pari. In al doilea, si daca ai fi, ai fi prima persoana care recunoaste asta pe aici.

    Mirel Curea 1 septembrie 2009 0:24 Răspunde
  • O sa-ti povestesc,promit! ii sunt datoare si lui meninne cu un raspuns.Asa sunt eu,sincera.

    all blacks 1 septembrie 2009 0:34 Răspunde
  • Nu esti in niciun dezechilibru psihic ,all blacks .Daca il aveai nu ti-l recunosteai nici macar privindu-te in oglinda . Probabil e o astenie de..toamna si nimic mai mult

    adi_simplu 1 septembrie 2009 0:57 Răspunde
  • MI paunasa noastra, piticul meu…cand am citit ce ai spus de ce au nevoie copii…ti-am spuns in gand „te iubesc”…si eu asa spun numai la copii mei ( ma rog…si la vreun alt om, stie el)…ma bucur sa aud ce gandesti.

    all blacks sustin pe asihor…oamenii cu dezechilibru se considera perfect sanatosi…o nostalgie, intristare, chiar depresie…e alta mancare de peste…suntem aici…aa…si de iti zice ceva mirel…ignora-l te rog…are el un stil aparte…te pup.

    meninne 1 septembrie 2009 3:10 Răspunde
  • simona…nu te-am uitat cu dedicatiile…dar imi face placere sa pot sa vorbesc cu tine atunci cand toata lumea doarme 🙂 numai noi somnambule…

    http://www.youtube.com/watch?v=E8UdRTLUqk0

    meninne 1 septembrie 2009 4:36 Răspunde
  • conversatie intre copila mea cea mica si tati ei :
    „tati ce culuoare iti place tie?”
    „blue, tie? ”
    „orange. ..tati stii ce culoare este blue si orange?”
    „nu!”
    „tu si eu”!

    meninne 1 septembrie 2009 4:40 Răspunde
  • Da, Meninne, cind ajung si eu acasa, te gasesc mereu aici, romantica si nocturna, ca si mine, avem aceeasi ora (Atlanta e pe acelasi meridian cu Toronto) si raminem de nebune pe blog… Ce frumos a spus papusa ta, cu blue si orange… 🙂 O dulcica, scumpa de ea…

    simona 1 septembrie 2009 7:40 Răspunde
  • Multumesc pt. cantec Meninne, cred ca si eu ti l-as fi dedicat…
    Imi place mult cum te implici in cresterea minunilor tale.
    Pisica, ne asteapta zilele si mai ales serile toamnei, stiu ca ma vei ajuta sa trec peste melancolie…
    All Blacks, nu e curiozitate, dar si eu vreau sa stiu de ce spui ca esti asa trista…O imbratisare 🙂

    Simona, asa mult imi plac indragostitii …:)

    Blanca 1 septembrie 2009 8:28 Răspunde
  • Mi, tu esti ca si draga mea invatatoare, asa mult am iubit-o! Nu stiu de unde stia cum sa ne ia pe fiecare, asa de diferiti eram, dar niciodata vreunul dintre noi nu s-a simtit marginalizat! Rolurile de la serbari erau o incantare ,si ni le impartea fiecaruia de ni se potriveau manusa ! Dar asta s-a intamplat demult si mi se pare ca spun o poveste…

    Blanca 1 septembrie 2009 8:32 Răspunde
  • Carmen, te asteptam ! 🙂

    Blanca 1 septembrie 2009 8:37 Răspunde
  • Meninne, piticul tau impaunat iti spune ca esti cea mai atenta si iubitoare mama! Si pedagog! Pentru ca stii sa citesti luma colorata a fetelor tale, iar daca stii s-o faci acasa, sigur stii s-o faci si cu ceilalti copii.
    Blanca, iti multumesc, daca tu gasesti ca seman cu zana ta din poveste…

    Mirel, ai dreptate, scuza cu salariul este idioata. Eu stiu ce fac altii pentru tot atatia bani, prin desert, pe camp de mine! Stiu dureros de exact si tremur de spaima pentru ei!
    Este penibil sa ne motivam incompetenta invocand aspectul material.

    mi 1 septembrie 2009 10:06 Răspunde
  • Am avut o invatatoare violenta. Ma batea si ma tragea de parul de la perciuni, pentru ca nu reuseam sa stau 50 de minute cu mainile la spate si pentru ca atunci cand ridicam mana sa raspund, ma ridicam peste banca, sa fiu remarcata. Dar pentru ca in pauze imi repartiza , pentru exersare si indrumare, cate un coleg care nu stapanea prea bine vreun algoritm de calcul aritmetic sau de analiza gramaticala, am iertat-o si i-am urmat cariera.
    Am incercat sa nu ii urmez exemplul.

    mi 1 septembrie 2009 10:16 Răspunde
  • Ati atins un subiect extrem de controversat. La 1-4, baiatul meu a avut 2 invatatoare:una batran si una tanara. cea batrana ii pedepsea si le povestea ce se intampla la ea acasa si convingerile ei politice, nu-i invata nimic si se plangea de ei toata ziua, iar cea tanara le vorbea frumos, ii educa, nu le vb urat, incerca sa le explice fiecaruia pe lungimea lui de intelegere. nu va spun cat de mult asteptau toti sa scape din ciclul primar. iar in cls a 5a a nimerit o diriginta care era la prima serie si nu se implica deloc. daca nu treceai 4 ani pe la scoala, ea nu era interesata. sunt fata de profesor de matematica, am trait printre ei si stiu cum erau inainte, dar acum nu sunt decat niste mici afaceristi. detest sistemul de invatamant din romania. nu ne pregateste copiii pt nimic. uitati-va la tezele unice si la bac. ce bune erau treapta 1 si 2, admiterea la facultate si bac-ul pe vremea mea. ma bucur ca pe al meu copil l-am educat sa citeasca, alti copii, impreuna cu copiii lor fac bravada din faptul ca nu citesc si n-au citit nimic. exista tv.

    alexandra 1 septembrie 2009 10:28 Răspunde
  • invatatoarea mea era sotia directorului de la scoala unde preda tata. la extemporalele de matematica ma ardea dar veneam cu tata la scoala si o corecta si trebuia sa-mi schimbe notele. eu faceam bine, pilele dupa cum le dadea ea rezultatele. am fost cam infipta de pe atunci. in cls a 4a invatam istoria din cartile lui giurescu si mi se duceau extemporalele la cei de cls a 12a. dupa aia m-am prostit. glumeam. eram mai cu mot. eram sigura de mine. tata avea la vremea aceea 2 facultati:arhitectura si matematica, ca nu i-a convenit cand l-au trecut comunistii la repartitie, si degeaba, de la arad a ajuns in cloaca asta de buzau. bunicul a fost rezident la gherla, bicaz si portile de fier, nu avea origini sanatoase tata si de acea rasfatul cu repartitia. am avut profesori in gimnaziu si la liceu carora le port un respect deosebit, adevarati dascali, dar s-au pensionat acum. si fiul meu a avut ceva profesori buni, dar el facea de exemplu engleza de la 3 ani, are o capacitate deosebita de a invata limbi si scrieri straine(acum invata japoneza) si daca il corecta pe profesorul lui, ma chema la scoala sa-mi spuna ca e indolent si obraznic, da a obtinut calificative foarte bune l inspectii pe urma lui.

    alexandra 1 septembrie 2009 10:36 Răspunde
  • Alexandra, sunt convinsa ca fiul tau a deprins foarte bine tehnica muncii individuale, prin urmare, nu cred ca atitudinea dascalilor sai il mai poate opri in vreun fel.

    mi 1 septembrie 2009 10:49 Răspunde
  • mi, uneori e revoltat, dar il mai ponderez si cam toti sa stii, nu numai el, sunt obisnuiti cu munca individuala

    alexandra 1 septembrie 2009 11:30 Răspunde
  • Alexandra, mare sansa pe copilul tau!
    Tocmai i-am luat in dimineata asta transferul fetitei mele, de la scoala unde a facut clasa I, la Liceul Catolic. Comentariul unei profesoare de la scoala parasita: „Pacat ca va duceti copilul acolo ca sa vi-l indoctrineze!” Mi se intampla rar…n-am avut nicio replica!

    Mirel Curea 1 septembrie 2009 11:50 Răspunde
  • Blanca,mi-e bine in imbratisarea ta.Va pup.Meninne,pe tine de doua ori,esti o mare calda!Nu mai stiu cum se numea romanul care incepea:”tata,esti un mare cald”.Asa mi te imaginez si eu,ca o mama mare calda,o mama grozava!
    Confidentele ii apropie pe oameni,e adevarat,dar nu-i absolva de trecut.Trecutul e un permanent colocatar al nostru.
    http://www.youtube.com/watch?v=fo4SFtUConY

    all blacks 1 septembrie 2009 13:40 Răspunde
  • da all blacks…trecutul nu se uita, defapt NU trebuie uitat…dar daca este dureros dureea se poate transforma; trecutul se poate ierta totusi. imbratisari speciale.
    balnca…si eu am avut o invatatoare spciala…d-na georgescu maria 🙂 cand am vazut-o ani si ani pe strada mi-au dat lacrimile. am fost 45! da…45 de copii in clasa…si ea a reusit sa ne „stapaneasca” cu toti. nu erau urlete la noi in clasa, nu era bataie, era respect…fiica mea cea mare a avut norocul de o educatoare (si d-na invatatoare a fot buna si blanda)…dar educatoarea asta a fost esentiala in inceputul educatieie ai …era tanara, si avea la fel capacitatea sa educe cu bandete rabdare…
    deagelor va multumesc de „incurajari”…caci asa le numesc eu pe cuvintele astea frumoase pe care mi le spuneti voi…mai lase despre mine ca mama…am avut noroc si cu asta as zice…ca mi-am tinut tot timpul ochii deschisi si am invatat din jur…am facut si eu greseli cu carul (si o sa mai fac)…dar esentialul il am …iubire si bun simt in cresterea copiilor.
    mi, alexandra…pisica….muahh…
    simona…dupa ce imi culc copilele mai trag o ultima privire pe blog…stiu ca esti in aceeasi ora cu mine…numai ca tu stau mult mai mult treaza…eu pe la 12-1 pic…te pup.

    meninne 1 septembrie 2009 14:48 Răspunde
  • corina, carmen, aimee,ema…muah si voua…tot timpul uit pe cineva…iertare 🙂

    meninne 1 septembrie 2009 14:49 Răspunde
  • all blacks…”durerea” pe care o simti este drumul tau spre „nedurere”…inca am in cap si in inima cantecul pe care mi l-ai trimis duminca…ce frumos „lumineaza-te ca si cum ai avea de ales” 🙂

    http://www.youtube.com/watch?v=WBUmlrjOMO8

    meninne 1 septembrie 2009 15:10 Răspunde
  • simona azi nu o sa imi „inchid” prestatia aici la ceas de seara pentru ca ma duc la DEPECHE MODE…asa ca isi spun acum ce vroiam sa iti zic…discutie pe messenger intre mine si maica-mea…bunica mea, mama ei a murit cand eu eram insarcinata cu prima mea copila (ciudatenia a facut ca tatal meu sa moara atunci cand am fost insarcinata cu a doua copila…asa ca m-am hotarat ca nu mai fac al treilea…ca sa fie treba sigura 🙂 ) si mereu imi visez bunica asta VIE…ma convinge mereu in vis ca ea nu a murit niciodata…si ma bucur. a fost un om bun si imi pare rau ca nu am avut mai mult timp cu ea…deci
    eu:am visat-o pe mamaie azi noapte
    mama: da? cum?
    eu: ca deobicei…ca nu a murit niciodata, ca ma bucur…
    mama: da…vegheaza asupra ta
    eu: a venit in vizita 🙂
    mama: da…norocul ei cu tine, a vazut si ea america

    mda…daca in timp ce ii scriam imi curgea lacrimi curate de regret si de dor…cand am auzit-o pe maica-mea cu america am pufnit in ras…si am iertat-o de inca o parte din pacatele ei fata de mine…caci e clar ca nu a stiut ce face 🙂 mirel, nu te superi…sa nu comentezi!

    meninne 1 septembrie 2009 15:17 Răspunde
  • cu toate ca am facut ochi de vreo ora jumate e clar ca nu m-am trezit, litere lipsa, dezacorduri monstruoase…sa ma scuzati, meritati mai mult…dar scriu cu viteza gandului…nu ca asta ar fi o acuza. va pup, merg la pitici mei de 4 ani!

    meninne 1 septembrie 2009 15:23 Răspunde
  • Mirel , ai facut cea mai desteapta miscare (de ce nu ma mir !) ,cu transferul fetitei tale,de la psihopata aia de invatatoare ,dar si prostovana ,pe deasupra. Eu traiesc cu regretul ca nu am fost transbordat in alta clasa ,de la abuzanta mea de invatatoare ! Tocmai din cauza asta ,am ajuns si sa fiu foarte atent cu partea psihiatrico-psiholgica a pacientilor mei Cadavre Didactice ; sunt intotdeauna cu 1 g de neuroni mult mai concentrat pe tipologia lor umana . Imi e ciuda pe sistemul de invatamant romanesc,dar si pe alte domenii, ca est nereformat si viciat si imbacsit ,pt ca nu exista modalitatea fireasca de excludere a acestor persoane din procesul de „educare” a copiilor ! Zica cine ce-o zice ,dar intotdeauna am considerat ca cea mai ingrata profesie este cea de profesor ( ma refer la dezaxatii reprezentanti ) ,pt ca exploateaza afectivo-emotional chiar cea mai nevinovata si mai vulnerabila categorie umana : copiii !
    Bravo Mirel !
    Si daca nici acolo nu e bine, n-o lasa nici la scoala aceea,doar de dragul obisnuintei (dar nu inainte de a le inainta o critica binemeritata !!)

    adi_simplu 1 septembrie 2009 17:30 Răspunde
  • Va sarut.
    Incerc sa.mi adun colegii la intalnirea de 25 de ani de la terminarea liceului.
    Va citesc.
    Mai devreme, Aimee v.am ascultat postul si am ramas in cap cu „Ciao amore, ciao!” Multam frumos.
    Corina, in ceea ce priveste impacarea, stiu ca raman cicatrici si urme…dar tu in sufletul tau stii ca ai facut tot ceea ce se putea face.
    De fapt, nu stiu cum e. Am momente in care toate teoriile pica.
    Meninne, ce frumos din partea ta sa.mi trimiti muzica!
    Mi, fetita mea nu mai pleaca in Elvetia. Ne.am razgandit pe ultima suta de metri. Ar fi studiat doar patru materii tot anul. In conditiile in care ea nu stia ce vrea sa faca mai departe. Tot vorbeati mai inainte de psihologi si consiliere.

    sofianucarmen 1 septembrie 2009 17:34 Răspunde
  • Cat despre invatatori?!…Invatatoarea mea nu mi s.a parut o persoana obiectiva si, copiii sesizeaza cel mai usor diferentele. Noroc cu profesorii de gimnaziu, ei au oblojit rani…Dar eu am fost un copil care s.a straduit, nu a ridicat probleme, nu s.a revoltat.
    Copiii mei sunt opusul meu, mai ales baiatul…Nu s.a inteles cu invatatoarea, i s.a dus vestea si profesorii in clasa a v a l.au primit cu suspiciune.
    Clasa a VI a a fost cea mai grea.Am trecut.o cu bine, in cele din urma.
    Dar au fost momente in care diriginta ma ruga sa.l mut din clasa, iar alteori ma ameninta ca renunta la dirigentie.
    I.am spus ca eu nu as renunta niciodata, devreme ce am pornit la drum toti.
    Eu imi cunosc copilul si stiu ce poate. E sensibil si atent daca ai cu ce.i capta atentia. Daca ai apucat sa.l jignesti, nu se retrage in carapace. Raspunde.
    Acum suntem in clasa a VIIa si sper sa avem un an bun!
    La fel voi parinti, voi copii si voi dascali!

    sofianucarmen 1 septembrie 2009 18:02 Răspunde
  • Mirel ai facut o mutare buna transferand-o pe fetita ta. Comentariul invatatoarei m-a lasat masca. ai scarsnit din dinti si ti-ai inghitit cuvintele, nu-i asa?
    Carmen, diriginta baiatului tau nu e un bun psiho pedagog. eu nu cred ca este un copil problema. asa imi spunea si mie diriginta despre al meu si cand m-am dus la scoala sa vb cu alti profesori, am aflat cu stupoare ca doar raspundea neintrebat, dar nu fumeaza sau sa chiuleasca ca ceilalti. la mine grele au fost a 5a si a8a. bafta si nu o lua in seama. lasa-l sa-si dezvolte personalitatea.
    maninne, mama ta e o mare figura. chestia cu lasa mama ca a vazut si ea america, m-a zguduit.

    alexandra 1 septembrie 2009 18:20 Răspunde
  • Buna seara, bunii mei!
    A mai trecut o zi…Mai am 29!!!Luna asta o sa fiu „3 in 1”! Ii tin locul sefei, ii tin locul „loctiitoarei” de sef, imi tin locul mie…toata treaba e sa nu le amestec…functiile, despre ele vorbesc…Sa incep sa le dau sarcini baietilor mei si „amploaiatilor” sa le citesc povesti! :))) Adevarul ca nu ma simt pregatita pt asa ceva dar nu am avut de ales! Vreau, nu vreau, Grigore ma numesc!:)))
    Am citit ce ati scris si mi-am adus aminte de invatatoarea mea! Cea mai scumpa si mai draga fiinta din lume! Mamica mea! N-am trecut prin experiente traumatizante desi, la inceput mi-a fost tare greu sa inteleg de ce mamei trebuia sa-i spun „tovarasa”! De ce trebuia sa stau cuminte in banca fara sa pot s-o imbratisez, cand mi se facea dor de ea! (Da, fac parte dintre cei care simt dorul fata de o persoana chiar si cu ea alaturi! Nu va pot spune in cuvinte, cei care simt asta, stiu cum e!)
    Trebuie sa recunosc insa ca era destul de frustrant, chiar obositor sa demonstrez tot timpul ca notele mele mari, erau rodul muncii mele si nu a gradului de rudenie! Si ma enerva cumplit atitudinea celor din jur care se asteptau ca eu, fata invatatoarei, sa fiu un exemplu permanent! Mama a stiut cumva sa tina lucrurile sub control, n-am fost nici prea rasfatata dar nici „asuprita”!
    Ca mama am trecut prin multe cu baietii mei! Invatatoarea celui mic, ii aprecia in mod special pe copiii ai caror parinti erau extrem de „generosi”, cel mare a avut la liceu profesori slab pregatiti dar extrem de orgoliosi care il pedepseau punandu-i note mici, pt „impertinenta” de a spune ce gandeste si de a nu ceda atunci cand adevarul era de partea lui! Uneori nici nu stiam ce sa-i spun…Capul plecat sabia nu-l taie? Detest, urasc vorbele astea! Poate nu i-am invatat eu multe dar de un lucru sint sigura 100%! Nu vor avea niciodata suflet de sluga! Le-am dat prea mult calciu cand erau mici si acolo unde coloana lor vertebrala a mai dat semne de slabiciune, am pus nituri serioase! Din cuvinte si exemplu personal! Acum chiar ca suna a lauda dar cred ca nu vor agrea nicicum ideologia iederei „tarandu-te, ajungi sus!” Asa imi place sa cred , ca am crescut niste oameni!
    Gata , ma opresc aici ca daca ma pornesc , turui toata seara!
    All Blacks, pana iti schimbi „ID-ul „( da, stiu se numeste altfel!), iti trimit ceva! M-a bucurat sa aflu ca iti place!
    http://www.youtube.com/watch?v=3UXHyLf-Z8Y
    Carmen, multumesc ca-mi intelegi trairile…Uneori, cand ma uit in oglinda, si-mi vad ridurile ma intreb cum imi arata sufletul…
    Meninne, ca de obicei, un zambet si o raza de soare! Si o melodie!
    http://www.youtube.com/watch?v=pudOFG5X6uA
    Mi, am sa-ti fac un compliment! Dupa mamica mea, pe tine te-as fi vrut ca dascal! Taticul meu, profesor de romana, mi-a spus candva, ca sint multi cu facultati dar putini cu studii superioare! Si avea mare dreptate!
    Alexandra, imi place cum vorbesti dar si cum bei sampania!:)))
    Pisica, din cauza ta am devenit fan ghimbir! Mai am putin si-mi pun si radacini in par!:)))
    Mirel, m-ai facut sa rad cu „dedicatia” ta! Cred ca am mai vazut-o pe la baietii mei dar nu bag mana in foc! Ar trebui sa le-o arat nemernicilor care-mi mananca toata energia si tineretea!;)))
    Adi, cand o sa ies la pensie, la tine vin sa-mi faci dosarul! Imi fac mutatie la Brasov!:)))
    Aimee, ascult Metronom de cand te-am intalnit, aici pe blog! E muzica faina, pacat ca nu le pot face dedicatii doamnelor si domnilor de aici!
    Blanca, bine ai revenit!
    Simona, te-am lasat la urma fiind gazda!:))) Am inceput sa strang banuti la ciorap in asteptarea urmatoarei carti!:))) Nu stiu cum reusesti dar dai dependenta! Am mai zis asta, stiu dar am simtit nevoia s-o repet! Te imbratisez si cu riscul ca Mirel sa incrunte din spranceana, iti multumesc pentru ospitalitatea si generozitateata! Ai reusit sa strangi aici, oameni dragi! Si buni! Pe care altfel, nu i-as fi intalnit! Multumesc!
    Am vorbit mult, promit sa nu se mai repete!:)))
    O seara buna tuturor! Si daca am uitat sa amintesc pe cineva, imi cer iertare! Ma gandesc la toti! Cu dragul prieteniei!

    corina 1 septembrie 2009 19:08 Răspunde
  • Andra 1 septembrie 2009 20:06 Răspunde
  • Seara buna tuturor,

    Mie, sincer chiar mi-ati facut-o buna! Ma bucur ca asculati,sincer ..nu ma asteptam:)
    Va dedic toate melodiile pe care le difuzam si care va plac,binenteles…
    Astept si critici..ce putem imbunatatii ,ce putem face, sa fie un post de radio cat mai bun!

    aimee 1 septembrie 2009 20:51 Răspunde
  • Nu Alexandra, nu mi-am inghitit deloc cuvintele. Mi-am dat doar seama ca mi-ar lua prea mult sa-i explic cum e cu catolicismul si cu stiinta de carte. Ce era sa-i explic? Ca universitatile medievale scoteau primii savanti pe la anul 1200? Ca civilizatia este cladita pe cunoasterea academica catolica? Ca iezuitii sunt autorii punerii pe dric a comunismului servit copios de de ierarhii ortodocsi? Ar fi durat prea mult…Si nici nu aveam niciun parfum frantuzesc la mine ca sa-i captez atentia.

    Mirel Curea 1 septembrie 2009 21:23 Răspunde
  • va zambesc si eu de seara.
    v-am citit, va privesc.
    all blacks multam fain de ileana vulpescu. imi starnesti amintiri din vremuri mai limpezi. sau mai naive?
    blanca, eu iubesc toamna si nu, n-o sa te las sa fii melancolica, asa cum nici pe mine nu m-a mangaiat intr-o zi ancag (si bine mi-a facut)
    meninne cum au fost depeche mode? nu mi te imeginez fanul lor, dar ce stiu eu? 🙂
    baieti, unde sunteti? (baieti= valin, adi, mirel, in ordinea sosirii )
    mi, paunasa mea… iti trimit cel mai mare zambet al meu!
    alexandra? aimee? andra? corina? (fan ghimbir zici? vezi sa nu faci bere din el! 😀 )
    sper ca nu am uitat pe nimeni, cu exceptia simonei care… care… te-am citit in revista astazi. revista noua, toamna noua, zambet mare…

    si va spun povestea invatatoarei mele, o femeie tanara si frumoasa, extrem de eleganta, i-am fost eleva in prima ei generatie, o eleva care a iubit-o mult, extrem de mult, pana intr-o zi cand ma jucam de-a psihologia amatoare (tot eu fiind si cobaiul) si am descoperit in amintirile mele ca prin clasa a doua, sapte ani si un pic sa fi avut, abia ce incepusem iarasi scoala si ne-a cerut tovarasa sa facem o compunere despre toamna.
    eu am scris atunci prima poezie din viata mea.
    dar tovarasa s-a speriat atat de tare incat, impreuna cu mama, mi-au asezat cuvintele cuminti in cap. cuvinte din care se nasc fraze, niciodata versuri. pe acelea care se mai fac totusi versuri, cu incapatanare, le port numai in suflet si intr-o geanta incuiata cu cifru.
    uneori ma gandesc cum ar fi fost daca… dar numai pret de o clipa.

    pisica 1 septembrie 2009 21:30 Răspunde
  • Pisico, poeta latenta! Hai sa-ti zica tata cum e cu „daca” asta. E cel mai bagubitor si frustrant joc al imaginatiei: pentru ca lasa loc doar idealului. Hai sa-ti propuna baiatu` un „daca” la care nu te-ai gandit. Daca femeile alea doua te-ar fi incurajat, POATE ai fi ajuns o mare poeta. POATE ca ai fi ajuns la fel de mare cum a fost Mariana Marin. Care Mariana Marin, a murit beata, inghetata intr-o statie de tramvai. Da-l dracu` de „daca”!

    Mirel Curea 1 septembrie 2009 21:47 Răspunde
  • mai, mirel, nici daca vreau si tot nu ma lasi sa fiu un pic melancolica!
    multam 😀
    o raza de speranta tot am: beata n-as fi murit, pentru ca nu imi place alcoolul… sau poate mi-ar fi placut? 😀

    pisica 1 septembrie 2009 21:54 Răspunde
  • Pisica, muiata in sentimente laptoase! Cand mai vrei sa fii melancolica, da-mi de stire si tac!

    Mirel Curea 1 septembrie 2009 21:57 Răspunde
  • Adi! Doar critic n-am cum sa fiu! Asa…doar vag critic sunt pe aici. In viata reala sunt chiar de neinghitit si de nesuportat. Si pe masura ce imbatranesc, sunt din ce in ce mai placut. Si muierea s-a prins: „Draga…, imbatranesti misto!”

    Mirel Curea 1 septembrie 2009 22:04 Răspunde
  • hai, mai… o sa zica lumea ca n-am inima deloc!
    parca ai fi soacra-mea care m-a intrebat socata cum pot sa fiu asa de rece, dupa ce tocmai imi declarase, lovita de amnezie probabil, ca pe mine ma iubeste mai mult ca pe unicul ei copil, pe care, cu marsavie i l-am sustras cand se astepta mai putin.

    sa nu taci!

    pisica 1 septembrie 2009 22:10 Răspunde
  • Buna seara,
    Am fost ocupata cu…ghiciti, desigur,..PAPORNITELE!
    Maineplec la mare si mi-am facut bagajul pe ultima suta de metri…asa sunt eu!

    Pisica, am citit despre prima ta poezie si m-am emotionat atat de tare, incat mi s-a facut pielea de gaina( asa o fi si la paunite?) Parca m-as fi intors in timp … tu sa ai fi fost eleva mea draga! Ce n-as da sa-mi poti citi mie acea poezie!

    Carmen, dupa ce m-am intors din Finlanda, am incercat sa-mi conving fiica sa aplice pt o bursa de studii in aceasta tara. Nu a acceptat pentru ca este departe. Regret ca nu a vrut, dar sunt fericita ca o am aproape, orice ar presupune acest ,,aproape” Si impacata sunt, pentru ca ea a decis, nu eu!
    Baiatul meu seamana foarte mult cu baiatul tau. Este clasa a zecea, acum, si, chiar daca asertivitatea lui deranjeaza inca multi profesori, eu sunt mandra ca l-am crescut asa. Are rezultate bune, dar nu va fi niciodata in ,,gratiile” dascalilor. Nici nu isi propune.

    Corina, eu voi regreta toata viata ca am refuzat sa fiu invatatoare baiatului meu. Am considerat ca nu voi fi in stare sa fiu obiectiva indeajuns.Colega mea a asezat copilul in ultima banca, pe motiv ca se ocupa de cei ai caror parinti nu au aptitudini de dascal. Copilul a invatat repede ca trebuie sa dea din coate sa se remarce, dar tot atat de repede a invatata sa profite de dezinteresul invatoarei pentru el. Am facut miscarea pe care a facut-o si Mirel.
    In anul urmator am devenit director al acelei scoli, iar fosta invatatoare a copilului meu a tot incercat ,,sa
    Meninne, bunicul meu a murit atunci cand am nascut primul copil. Il visez destul de des, leganandu-mi fetita, asa cum o facea si cu mine. Si il visez explicandu-mi cum sa fac papusi din carpe, caci acestea erau preferatele mele. Nu-mi amintesc sa-mi fi dorit alta papusa, in afara de cele facute de bunicul, din carpe. Intotdeauna eu le dadeam expresie, desenandu-le ochii si gura si nasul.

    Mirel, sunt convinsa ca scoala cea noua o va primi pe Teo asa cum se asteapta micuta!

    Aimee, voi asculta muzica ta la mare! O astept cu drag, stiind ca imi spune cate ceva despre ceea ce faci tu!

    Va spun noapte buna , maine plec la drum, trebuie sa dorm bine!

    mi 1 septembrie 2009 22:13 Răspunde
  • Mirel, eu nu cred ca esti chiar asa de neingitit, dar te arunci uneori sa ne trezesti cu doua palme. daca pisica avea talent, era musai sa si- maifeste la bautura. Zanatic mai esti mama

    alexandra 1 septembrie 2009 22:13 Răspunde
  • Mirel, eu in facultate am invatat ca Biserica Catolica a fost prima institutie de pr din din lume. au inventat chestia asta acum 2000 de ani. pe vremea lui impuscatu mergeam in fiecare duminica la o capela catolica, imi placeau slujbele pt ca se canta la oraga si erau cantecele frumoase, iar slujbele ortodoxe erau prea lalaite. Pe la 17 ani, a venit unul din preotii de acolo la tata si i-a spus ca se raspopeste daca e de acord sa ma marit cu el. Nu m-am mai dus in viata mea de atunci in nici o biserica catolica.

    alexandra 1 septembrie 2009 22:17 Răspunde
  • Oooo, Pisico! Chiar asa! Femeia aia o fi incercat tot ca sa-ti intre in voie! Inclisiv gestul ultim si disperat de a-ti spune ca se prapadeste dupa tine. Mie sa-mi zici din ce a dedus soacra raceala ta. Si mai ales cum ii aratai tu raceala. Si, de ce?
    Da` tu de ce nu i-ai zis ca o iubesti mai mult decat pe fi-su?

    Mirel Curea 1 septembrie 2009 22:18 Răspunde
  • mi… poezia aia a murit de mult. tin minte doar ca era despre toamna, un anotimp care imi place mult. mai scriu si acum, ca doar eu fac exact ceea ce vreau si, in timp, am avut dascali ce m-au convins sa nu renunt la ceea ce mie imi place.
    acel „ce-ar fi fost daca” e usor amuzant, o idee de melancolie bine sanctionata de mirel pentru ca nu isi are locul: buna si draga mea mama a avut de crescut un copil extrem de voluntar si tenace.

    pisica 1 septembrie 2009 22:20 Răspunde
  • mi, pleci la mare? fain de tot. te invidiez.
    Pisico, aici ai intrat pe teren minat cu mamele de baieti. sunt convinsa ca in fata ei esti vinovata de toate belele fiului ei. Acum 2-3 ani, niste prieteni au spus ca cea mai sigura investitie, ar fii o asigurare pe viata a viitoarei mele nurori, au zis ca isi vor incasa banii repede. nu-i adevarat. mamele de baieti sunt la fel de posesive ca si tatii de fete

    alexandra 1 septembrie 2009 22:21 Răspunde
  • raceala ta se revarsa asupra ei? cred ca era doar curioasa

    alexandra 1 septembrie 2009 22:22 Răspunde
  • :)) Alexandra, m-ai facut sa rad cu lacrimi. Faptul ca omul ala, preot catolic, a venit in cel mai onest mod de pe pamant, sa vorbeasca cu tatal fetei de care s-a indragostit, sa-i spuna parintelui ca renunta chiar la haina proteasca de dragul copilului lui, te-a facut pe tine sa dispretuiesti si omul si institutia? Daca respectivul preot, te-ar fi ciupit de cur la spovedanie, te-as fi inteles. Dar asa?

    Mirel Curea 1 septembrie 2009 22:26 Răspunde
  • Da, Alexandra. „Congregatio de Propaganda Fide” cu asta s-a ocupat si se ocupa, cu raspandirea credintei in lume.

    Mirel Curea 1 septembrie 2009 22:31 Răspunde
  • nu l-am dispretuit. mi se parea ca a comis un sacrilegiu. eram un copil. mi-e teama sa ma intalnesc cu el. sa stii ca m-am spovedit o singura data, la un preot catolic batran si m-a pacalit ca s-o fac.

    alexandra 1 septembrie 2009 22:31 Răspunde
  • cu ciupitul de fund…nu e un lucru recomandat… l-am traznit pe unul doar pentru ca a avut intentia.

    alexandra 1 septembrie 2009 22:32 Răspunde
  • mirel eu nu pot sa mint femeia, chit ca e minunata si unica mea soacra. 😀
    noi doua am avut un debut de relatie extrem de tensionat si nici acum nu prea trecem de politeturi.
    eu nu sunt genul care se exprima prin lesinuri amoroase sau gelozii aiurite, iar ea este genul patimas. cumva ajuns ea la concluzia ca daca nu stau ca o meduza in calduri peste fiul ei, nu-l iubesc…

    pisica 1 septembrie 2009 22:33 Răspunde
  • Stii Mirel, cand l-am citit pe dan brown cu codul lui da vinci si inger si demon, mi-am pus un milion de intrebari

    alexandra 1 septembrie 2009 22:34 Răspunde
  • Draga mea pisica explica-i ca-l iubesti intr-un mod cerebral si matur. nu vrei sa fii patimasa ca sa nu-l izgonesti de acasa

    alexandra 1 septembrie 2009 22:35 Răspunde
  • alexandra, m-am ferit cat am putut sa spun ca este posesiva… bine ca ai zis-o tu! am scapat!

    pisica 1 septembrie 2009 22:36 Răspunde
  • daaaaaaaaaa. eu mai vorbesc cu fiul meu despre prietenele lui si daca mi se pare ca una nu se poarta corect cu el, atunci sa vezi reactii. am o uitatura, de nu mai dormi 2 nopti

    alexandra 1 septembrie 2009 22:39 Răspunde
  • gaseste-i un prieten soacrei sa aiba si ea o ocupatie

    alexandra 1 septembrie 2009 22:39 Răspunde
  • ohoooooooooo…alexandra n-am nici un argument viabil in fata ei. sau nu dau randament.
    asa ca, in timp ce zburda cuvintele pe langa mine, privesc printre gene… sunt asa de nesuferita cand fac asta! stiu!

    pisica 1 septembrie 2009 22:40 Răspunde
  • are soacra! pe socrul nr 2!
    dar il termina repede! 😀

    pisica 1 septembrie 2009 22:40 Răspunde
  • clipeste des si fa o fata de nevinovata

    alexandra 1 septembrie 2009 22:40 Răspunde
  • all blacks 1 septembrie 2009 22:41 Răspunde
  • sa-l gasim pe socrul nr 3??????????

    alexandra 1 septembrie 2009 22:41 Răspunde
  • ma duc sa-mi fac somnul de frumusete, nu de alta, dar nu vreau sa-l dezamagesc pe adi punandu-mi botox. va pup, noapte bune, vise placute, puricii sa va sarute

    alexandra 1 septembrie 2009 22:45 Răspunde
  • alexandra sunt malitioasa, dar nu sunt rea! lasa, ajunge nr.2!
    moaca de caprioara, cu clipit des, o pastrez pentru socru-meu…. desi recunosc ca nu e nevoie, e un om ca painea abia scoasa din cuptor… abureste de bun ce este! si, desi e plecat de ani de zile de pe malurile tarnavei, tot vorbeste molcom- ardeleneste…

    pisica 1 septembrie 2009 22:45 Răspunde
  • Alexandra, daca tu nu ai citit cartile alea ca pe niste splendide si antrenante carti politiste, n-am ce-ti face: raspunde-ti singurica la milionul ala de intrebari. Incepi cu Ignacio de Loyola, propun eu. Treci apoi prin ganditorii Renasterii…si tot asa…
    Daca imi povestesti cum ar putea pacali un preot pe cineva in vederea spovedirii as fi incantat. Spovedania are un ritual inconfundabil si daca nu este asumata de credincios, nu este spovedanie.
    Mai detaliaza-mi care a fost sacrilegiul comis de preotul ala, tinand cont ca sacrilegiu inseamna „pangarire, „necinstire, murdarire, terfelire a unui lucru considerat sfant”. Inteleg ca preotul ala ar fi dorit sa te ia de nevasta. Tineretea ti-a respectat-o, n-a incercat sa te seduca, a cerut mana ta tatlui tau, chestie de mare caracter. Pe tine deci nu dorea sa te necinsteasca. Sau pe tine te-a scarbit pentru ca din dragoste ar fi renuntat la Dumnezeul lui? Si Spinoza a renuntat la Dumnezeul lui din dragoste. Si era Spinoza. Ca a vazut imediat ca nu merita, este o alta poveste.

    Mirel Curea 1 septembrie 2009 22:51 Răspunde
  • na… melancolica nu m-ai lasat sa fiu, mirel.. .dar iarasi ma joc singura pe-aici.
    alexandra a plecaat la nani… all blacks doar ne canta, mi se viseaza la mare, adi e absent la datorie…

    pisica 1 septembrie 2009 22:51 Răspunde
  • Pisico, ce dracu fac eu pe blogul asta?

    Mirel Curea 1 septembrie 2009 22:54 Răspunde
  • si totusi alexandra, am ramas cu o intrebare… de ce posesiv? in numele a ce? ca esti parintele sau sotul cuiva? eu sunt fiica parintilor mei, dar nu le apartin si nici ei nu imi apartin, asa cum nu apartin sotului meu si nici el mie…

    pisica 1 septembrie 2009 22:56 Răspunde
  • stai sa ma certi pe mine 😀

    pisica 1 septembrie 2009 22:57 Răspunde
  • Am vazut cum pentru fiecare clipa de tristete a cazut o frunza. Pentru fiecare frunza am auzit oftatul copacului. Pentru fiecare oftat o lacrima nostalgica pe obrazul meu. Culori ireale si soare palid. Ploaia ritmata, desprinsa parca din poeziile bacoviene, ce se scurge pe geamul lichid si miscarea dezordonata a naturii…O toamna perfecta a sufletului meu.

    Corina, multumesc pentru micul print. Si, ca sa vorbesc pe limba ta, iti spun ca inteleg cum e sa iti fie dor de cineva chiar si atunci cand acel cineva este de fata.
    Meninne, cantecul acela il ascult in momentele de deriva. Mi-e drag asa cum imi esti si tu. Ramane cantecul nostru, da?
    Carment, te pup.
    Pisica, uite, am terminat de cantat. Acum scriu. Imediat trec la desenat. 🙂

    all blacks 1 septembrie 2009 22:58 Răspunde
  • Si ce Pisica provocatoare, nu meriti certata? 🙂

    Mirel Curea 1 septembrie 2009 22:59 Răspunde
  • de ceeeeeeeeeeeee? 😀

    pisica 1 septembrie 2009 22:59 Răspunde
  • multumesc all blacks!

    pisica 1 septembrie 2009 23:00 Răspunde
  • Pisico! Incep sa ma prind cum e cu blogurile astea. Daca intr-o incapere, la o oarece adunare, e vreun prost, prostul ala are sansa sa taca! Pe blog n-ar mai cum sa taca, pentru ca daca tace se cheama ca nu-i pe blog.

    Mirel Curea 1 septembrie 2009 23:01 Răspunde
  • Pisico! Nu te rasfata cu „e”-uri d`astea lungite. N-ai auzit ca „e”-urile dauneaza?

    Mirel Curea 1 septembrie 2009 23:02 Răspunde
  • pai cam da! daca taci, de unde sa stiu ca nu ai plecat???
    chiar si e-urile verbale dauneaza? nu stiam.

    pisica 1 septembrie 2009 23:07 Răspunde
  • Pisico! Ia tasteaza tu la tine la mess mirelcurea

    Mirel Curea 1 septembrie 2009 23:11 Răspunde
  • ok

    pisica 1 septembrie 2009 23:11 Răspunde
  • pisica inca nu am ajuns la depeche…concertul e in 3 ore 🙂 …da am fost depeshista in liceu…si depeshista o sa mor…cu toate ca ce as mai fi vazut un u2 instead.

    da all blacks…e cantecul nostru…multumesc.

    mirel imi place ce ii spui pisicii mele…mi-a placut si mai mult cand te-ai intrebat retoric probabil…ce dracu…

    mi…sa mergi sa vezi marea noaptea pentru mine…bine?

    corina, alexandra, blanca, aimee, simona…va pup.
    enjoy the silance 🙂

    meninne 1 septembrie 2009 23:14 Răspunde
  • mirel, imi tot zice ca dureaza 100 de ani, bine, nu chiar asa… 😀
    baga tu camelia07sima…

    pisica 1 septembrie 2009 23:17 Răspunde
  • no, meninne… inseamna ca in timp ce noi dormim, tu te delectezi frumos…

    pisica 1 septembrie 2009 23:19 Răspunde
  • Pisico, e in zadar…ai mess-ul dereglat. Si pana il reglezi tu, imi trec mie nervii… 🙂

    Mirel Curea 1 septembrie 2009 23:20 Răspunde
  • Ce m-am intrebat Meninne? Ca pe aici am ajuns sa ma intreb mai mult in gand.

    Mirel Curea 1 septembrie 2009 23:21 Răspunde
  • da mirel, am ceva tampenii pe mess… il repar maine, poate iti trece supararea pe mine pana atunci! te-am vazut pe chat, dar n-am suflat o vorba! 😀

    pisica 1 septembrie 2009 23:43 Răspunde
  • mirel….expresia „ca musca in lapte” iti spune ceva? noapte buna va urez!

    meninne 1 septembrie 2009 23:54 Răspunde
  • Maine incep sa plec si eu din „tarile calde” ,pe unde a trebuit sa ajung. O sa fiu mult mai prezent , desi nu garantez ca nu mai vin cu statistici despre liftinguri si botoxuri.
    Mirel , tu chiar nu observi ce efect au vorbele tale ? De ce iti pui intrebari de genul celei de mai sus ?! Nu cred ca cineva ,din cei ce citim ce scrii, sa nu ne placa cugetarile tale ,chiar si cele piscacioase ! Tacerea e si ea un raspuns .
    Iar daca vorbele tale sunt muste ,iar mintea mea ar fi o galeata cu lapte, atunci spun deschis ,ca accept onorat ca roiuri de muste sa invadeze si sa dea buzna in ce le-o placea mai mult sa se bage !!!!

    adi_simplu 2 septembrie 2009 0:50 Răspunde
  • Multumesc ca exista un om ca tine care poate scrie, poate pune pe „hartie” ceva ce simtim toate insa poate nu gasim cuvintele potrivite sa o spunem…
    Eu una as vrea sa scriu ce simt…insa uneori nu-mi doresc decat sa nu mai simt nimic…sa-mi smulg inima din piept si sa nu mai doara iubirea, dorul, indiferenta, si multe altele…
    Citesc zilele astea „Sex in (per)versiune clasica”….ma ajuta mult sa vad lucrurile cinico-comic…si sa merg mai departe in nebunia asta numita viata…un joc pe viata si pe moarte…

    Daniela 2 septembrie 2009 11:46 Răspunde
  • Pisico, mamele de baieti, vad in ei toata tandretea si atasamentul pe care nu le au de la sotii lor. e vorba de dragoste neconditionata,intr-un fel.
    Mirel, eu ii respect inca foarte multi pe preotii catolici, iar pe vremea cealalta, mi se parea ca juramantul castitatii era ceva sfant, sa renunti la o convinegere si un har pentru o chestie lumeasca, mi se parea ca renunta la mult pentru ceva atat de putin. ti-am zis…eram o copila fara minte.
    Cat despre spovedanie… acum 5 ani, treceam prin niste momente destul de grele si mama m-a luat cu ea la o capela catolica intr-un orasel si dupa ce a stat de vorba cu preotul cam o ora, a venit si mi-a zis ca acel preot ar vrea sa stea de vorba cu mine. am intrat in camaruta din spatele altarului si la inceput a inceput sa-mi puna intrebari. cand am iesit afara mi-am dat seama ce e cu acele intrebari, am intrat din nou la el si cand l-am intrebat daca aceea a fost o spovedanie, mi-a raspuns ca da, ca mama i-a spus ca nu m-am spovedit niciodata si ca daca imi usurez sifletul poate va fii mai bine.

    alexandra 2 septembrie 2009 15:14 Răspunde
  • Va sarut.
    Plec pentru o saptamana si sper sa va gasesc in formula completa.
    Imi vor lipsi blandetea Corinei si Blancai, intelepciunea Pisicii si a lui Mi, indrazneala Meninnei si Alexandrei, muzica lui Aimee si All Blacks, ospitalitatea Simonei, tachinarile si ” viata asa cum e ea” vazuta prin ochii lui Mirel si Adi, prezenta linistitoare a lui Valin – „el e acolo si are grija de noi”-.
    Va doresc sa va fie bine!
    Si o scurta poveste…
    Noi avem acasa un papagal vorbitor. Nu glasuieste inca. Ar trebui invatat. Si… cum toata ziua isi aude prietenii( copiii mei) urland unul la altul, in cuvinte nu tocmai incurajatoare,ce.mi vine mie aseara?!
    Intorcandu.mi.se pruncii din oras( ma mir ca au plecat impreuna?!…) le spun cu glas pitigaiat: „Tampito! Tampito! Asa a strigat papagalul toata seara.”
    „Nu te credem.” Dar au zbughit.o repede la el.
    In momentul ala mi.as fi dorit ca pasarea sa vorbeasca. Dar cine stie, poate intr.o zi cand vine in vizita mama soacra, poate chiar slobozeste cuvintele alea…

    sofianucarmen 2 septembrie 2009 17:37 Răspunde
  • carmen 🙂 merci de poveste! drum bun draga mea.
    va salut pe toate…nu va mai numesc…
    pisica au cantat „precious love”…a fost un concert fantasctic, sunt mandra de ei 🙂 show bun, voce buna…dar azi ma dor toate oasele si muschii dupa numai 2 ore de dansat!
    va imbratisez pe toate dragele mele drage.
    sa aveti pace.

    meninne 2 septembrie 2009 18:14 Răspunde
  • Carmen, poate pana cand se vor casatori baietii, papagalul va invata sa strige ceea ce-ti doresti tu. Astfel, pe principiul „nu este pentru cine se pregateste…” voi doi, tu si papagalul, le veti oferi nurorilor tale o bucurie de-a gata.

    Mirel Curea 2 septembrie 2009 18:35 Răspunde
  • te salut mirel 🙂 ! tocmai am mi-am dat seama ca am uitat sa salut baietii!

    meninne 2 septembrie 2009 18:39 Răspunde
  • Buna, Meninne!

    Mirel Curea 2 septembrie 2009 18:41 Răspunde
  • va pup! chiar, am voie sa te pup, mirel??? 😀
    revin…

    pisica 2 septembrie 2009 18:56 Răspunde
  • Treci peste…:)

    Mirel Curea 2 septembrie 2009 18:57 Răspunde
  • meninne in romania depeche a contramandat. cred ca a fost fain…atmosfera…muzica buna

    alexandra 2 septembrie 2009 19:50 Răspunde
  • am revenit bocanind ca un cerb… cica de aur. cu siguranta ca se va lasa cu ploi zilele astea la brasov.
    meninne, in loc de depeche o sa se-auda pe la noi, peste munti si vai, holograf, directia5, vama si nu stiu ce alte muzici. daca ma intrebati pe mine si holograf si directia5 s-au tampit.
    dar banui ca nu ma intrebati.
    asa ca ma uit cuminte cand srpe cluj, cand spre arad, dupa meine freund, die doktor!!! vineeee, vineee…
    mirel si dupa tine ma uit… ca am trecut peste…
    corina mi se tot zbate o intrebare: cum ai reusit sa-ti pui ghimbir in par? e pudra sau radacina?

    pisica 2 septembrie 2009 20:18 Răspunde
  • carmensofianu ai grija ce-ti doresti, ca s-ar putea sa ti se intample! 😀
    vacanta faina sa ai!
    si uite ca-mi amintesc de ema… hai, fata, hai… te mai astept mult?

    pisica 2 septembrie 2009 20:23 Răspunde
  • Gata! Am terminat de calcat si de impachetat! Pisico! Pudra! Si se trage pe nas! Liniuta cu liniuta…

    Mirel Curea 2 septembrie 2009 21:00 Răspunde
  • Buna seara!
    Pisica mea draga, pai nu ti-e clar? Radacina!:))) Bine, sa ne-ntelegem, o sa mai treaca ceva vreme, pana ma dumiresc eu daca e ghimbir sau hrean( nu, asta arata altfel, parca)! Si referitor la bere…se apropie alegerile…Hic! Eu cu cine votez?:))) Exersez, draga mea! Nu stiu daca ingrasa sau nu( de bere vorbesc!) dar daca beau mai mult de un pahar seara, dimineata juri cu mana pe inima ca sint Fanus Neagu!:))) Si nu vorbesc despre carti aici, da?
    Carmen, drum bun, ne auzim la intoarcere! Daca m-ai vedea cand ma supar pe baieti , nu cred ca ai mai aminti de blandete!:))) Stii ce fac? Am un castron de inox pe care-l trantesc de-l ia naiba, arata saracul ca gamelele soldatilor din razboi! Functioneaza de fiecare data! E o metoda eficienta si ” nu dauneaza grav sanatatii!”:))) Si intr-un minut ma linistesc si revin in sanul familiei, cu „o privire calma, ca a vacilor hinduse!”:)))
    Meninne, ai fost la concert…Nu stiu daca pot sa-ti trec cu vederea faptul ca nu m-ai luat si pe mine… Eram doar la o aruncatura de bat! :))) Ce conteaza distantele? Te pup! Nu stiu de ce am o stare asa de buna,cred ca am luat-o razna!
    Mirel, vreau sa te intreb ceva si te rog sa-mi raspunzi! Daca esti iletrist, mai ai vreo sansa sa te vindeci? Sa-ti treaca? La modul serios te intreb! De cand am citit despre asta, ma obsedeaza ideea ca sint iletrista! Trist, amar dar destul de aproape de adevar! Nu-ti pune manusile, la cat sint de obosita cred ca suport adevarul!
    All Blacks, Swan iti spune ceva? Am senzatia ca te cunosc dar…
    Alexandra, noi sintem mame de baieti si o sa fim niste soacre NEMAIPOMENITE, NEMAIAUZITE, NAMAIVAZUTE!:))) Iar nurorile noastre o sa dea probe grele ca sa ajunga la inima „odorasilor” nostri!:))) O sa fie bine, ai sa vezi!
    Valin, imi lipsesc melodiile si gandurile tale! Esti bine?
    Ganduri bune tuturor!

    corina 2 septembrie 2009 21:08 Răspunde
  • si tu incepi cu pudra? ca si adi… off…
    liniuta cu liniuta zici???
    hm

    pisica 2 septembrie 2009 21:10 Răspunde
  • corina sa stii ca tot nu imi imaginez cum stau radacinile alea in capul tau. 😀
    dar… vine adi si i-am promis ca-l astept ca pe soare… cu prajitura, ceea ce inseamna ca daca nu-mi ajunge rezerva de ghimbir pe care o am, atentez la coafura ta. am voie?

    pisica 2 septembrie 2009 21:16 Răspunde
  • Te referi la anafabetism functional, banuiesc. De „boala” asta suferim toti in functie de textele pe care le citim. Pentru un om rezonabil culturalizat, care parcurge un text normal, iletrismul nu exista. Poate exista lipsa de interes, lipsa de concentrare. Acum depinde si ce text parcurgi. Daca ii citesti pe „elitistii” de pe la noi, tampit sa fii, sa nu fii iletrist sau macar trist. Ia citeste un text onest si atragator scris, sa vezi cum iti dispare iletrismul asta.
    Copiii in clasele primare au carenta asta. Sunt atat de concentrati pe descifrarea literelor, incat pierd sensul si continutul textului. Sigur…se intampla asta si in cazul adultilor care au abandonat studiile prematur de tot.

    Mirel Curea 2 septembrie 2009 21:20 Răspunde
  • E vorba de arta si multa imaginatie…cum sa-ti spun? arat ca un cerb lopatar!:))) mai incape vorba? ti-o daruiesc din toata inima! mai ales pt adi!:))) si daca o fi hrean si mai bine! n-o sa mai raceasca in veci! am zis!:))

    corina 2 septembrie 2009 21:25 Răspunde
  • Rezonabil culturalizat?

    corina 2 septembrie 2009 21:28 Răspunde
  • pai si ghimbirul se foloseste la raceala. adica eu, care sunt maestra in raceli care nu se mai vindeca, ma tratez cu ghimir si miere.

    pisica 2 septembrie 2009 21:32 Răspunde
  • Mirel, am si eu ceva de rufe de calcat…

    alexandra 2 septembrie 2009 21:35 Răspunde
  • pisica, ghimbir fruct sau pudra?

    alexandra 2 septembrie 2009 21:36 Răspunde
  • ce se intampla cu valin? poate ca l-a luat mirel prea tare? sau o fi ocupat cu lucruri mult mai placute?

    alexandra 2 septembrie 2009 21:37 Răspunde
  • Uite…daca fetita mea citeste o poveste, este iletrista beton. Se concentreaza inca pe descifrarea textului. Iti mai amintesti ca la inceputul deprinderii cititului, cuvintele pe care le citesti, le verbalizezi( iti suna ) in minte. Cu exercitiu, „ecoul” dispare. Asta ar fi o functie generatoare de iletrism.
    A doua, cuvintele nu mai sunt verbalizate dar mintea nu este deprinsa sa faca legaturile intre ideile, conceptele, actiunile, etc. cuprinse in text. Pentru un IQ normal si asta se rezolva odata cu largirea cunoasterii sensurilor conceptuale.
    A treia functie este data de natura alienanta a textului (specialitate noua necunoscuta, neologisme abundente, tematica neatragatoare, etc.
    Sa-ti spun de unde stiu ca n-ai probleme. Ai umor! Umorul este specific IQ-urilor peste medie, al mintilor capabile de operatii cu abstractul. Cel mai greu de „prins” este umorul. Doar prostii nu au umor!

    Mirel Curea 2 septembrie 2009 21:40 Răspunde
  • am o prietena buna, pe care o cheama aura dar pt ca e foarte linistita si cand stranuta , face exact ca o pisica, i-am spus pisuna si asa i-a ramas numele! si-a deschis un stand de produse naturiste si zilele trecute, cand am vizitat-o, avea ghimbir peste tot! pudra, radacina, pastile, cu sau fara codita soricelului, cu miere si …m-am uitat la ea si am intrebat-o cine e! sub ce pseudonim scrie pe blogul simonei…s-a uitat cu un ochi la mine iar cu celalalt la raftul cu calmante…:)))

    corina 2 septembrie 2009 21:40 Răspunde
  • eu folosesc numai radacina de ghimbir.

    pisica 2 septembrie 2009 21:41 Răspunde
  • corina, numele meu e camelia. am mai spus asta… si la mine la fabrica sunt… caine lup! nu lucrez printre rafturi, lucrez cu oameni… 😀

    pisica 2 septembrie 2009 21:43 Răspunde
  • Corina spune-mi si mie ce calitati terapeutice are ghimbirul, pentru ca eu deocamdata nu-l folosesc decat in bucatarie.

    alexandra 2 septembrie 2009 21:43 Răspunde
  • mirel, jura ca nu ti-ai dresat catelul( ala care tot iti sare in brate!) sa tasteze pe calculator! jura si nu oricum! pe rosu! ca altfel sun la 112…mi-a luat-o razna inima:)))

    corina 2 septembrie 2009 21:44 Răspunde
  • Cum asa? Nu eu am dresat cainele, ci el pe mine. Cand m-a cumparat, nici nu stiam sa vorbesc.

    Mirel Curea 2 septembrie 2009 21:46 Răspunde
  • si cainele lup cum se intelege cu pisica neagra?

    alexandra 2 septembrie 2009 21:46 Răspunde
  • alexandra, nu stiu prea multe despre el, sint o ” novica”!:))) eu am rau de masina si-l folosesc sub forma de pastile, ca antiemetic, antivomitiv! si de cand cu draga noastra pisica , il pun si la ceai! si ma dau mare in fata prietenelor!

    corina 2 septembrie 2009 21:50 Răspunde
  • alexandra, functia mea este de caine lup… sufletul e de pisica neagra si oricum, pe ala nu-l iau cu mine la fabrica…

    pisica 2 septembrie 2009 21:50 Răspunde
  • pisica mea draga, stiu ca lucrezi cu oamenii, se vede cu ochiul liber… si eu lucrez cu oamenii , printre oameni mai degraba dar sint din ce in ce mai dezamagita de ei…as prefera animalele…

    corina 2 septembrie 2009 21:57 Răspunde
  • dragii mei, trebuie sa va las! baietii mei bat cu lingurile in masa!:))) totul pana la mancare!
    sper sa ne auzim maine! stie cineva unde pot gasi pastile pt cosmonauti?:))) din alea de le tin de foame pret de-o luna? :))) noapte buna!

    corina 2 septembrie 2009 22:02 Răspunde
  • corina, totul tine de asteptarile pe care le ai…cat de realiste sunt. nu poti sa-i ceri unui om ceea ce nu are…

    pisica 2 septembrie 2009 22:03 Răspunde
  • Uite, Corina! Un prim pas ca sa nu mai fii dezamagita de oameni si nu mai tanjesti sa te inconjori de dihanii, il poti face in seara asta. Cand intrebi ceva o persoana, mai mult, o rogi chiar sa-ti raspunda…si persoana respectiva se osteneste sa-ti raspunda, cat si cum se pricepe el, multumeste-i chiar daca explicatia a fost una saraca.

    Mirel Curea 2 septembrie 2009 22:04 Răspunde
  • Pisicoooo! Ce faci? Trasesi deja pe nas si acu` vezi culori si forme noi pe lumea asta?

    Mirel Curea 2 septembrie 2009 22:11 Răspunde
  • noooooooooo… sunt cu o jumatate de pepene galben in brat si „lucrez” la el…
    da ma bate gandu’sa incerc forme si culori noi, ca prea frumos le zici.

    pisica 2 septembrie 2009 22:15 Răspunde
  • Instalasi ala?

    Mirel Curea 2 septembrie 2009 22:17 Răspunde
  • de cu noaptea in cap! 😀

    pisica 2 septembrie 2009 22:19 Răspunde
  • Pai si de ce nu-i dai drumu`? Hai sa ti-o arat pe fufa aia!

    Mirel Curea 2 septembrie 2009 22:23 Răspunde
  • hai!

    pisica 2 septembrie 2009 22:24 Răspunde
  • Mirel, multam frumos de urare!:)) Noapte buna,dragilor!

    sofianucarmen 2 septembrie 2009 22:26 Răspunde
  • Ce tot faci, pisico?

    Mirel Curea 2 septembrie 2009 22:33 Răspunde
  • iti trimit mesaje si nu-mi raspunzi, aia fac…
    si imi merge mess-ul ca l-am verificat! 🙁

    pisica 2 septembrie 2009 22:38 Răspunde
  • Nu-ti merge…

    Mirel Curea 2 septembrie 2009 22:41 Răspunde
  • Seara buna!
    Am ajuns la mare! Vreme capricioasa, timp berechet sa dorm…am restanta!
    Va scriu pe fuga, iertati-mi graba.

    Pisica , mi-ai amintit o poveste cu fetita mea….( daca m-ar auzi ca o mai alint, inca, s-ar uita , asa, ca tine, pe sub sprancene)…,cu noaptea in cap”
    Cand era la gradintita,se trezea, deseori, la 5 dimineata si incepea sa se pregateasca, singura, in cea mai mare taina, pentru programul ei de ,,om cu responsabilitati”, apoi, statea, cumintica, imbracata , pieptanata,langa usa dormitorului meu, sa ma trezesc. Va imaginati ca ma trezeam imediat. I-am spus o data ca s-a trezit cu noaptea in cap. Imediat s-a repezit la oglinda si s-a uitata iscoditor, nedumerit….Intrebata ce priveste asa indelung, ea ne raspunde:,,Vreau sa vad si eu cum sta noaptea in capul meu, dar n-o vad. Tu cum o vezi, mami?”
    Am purtat o lunga discutie, apoi, despre un anume sens al cuvintelor…

    Meninne, o sa spun marii ca vrei sa-i vezi chipul din noapte.
    Carmen, o fi coincidenta?? Azi am recuperat un papagal ratacit printre boschetii de pe langa hotel si am umblat cu el din receptie in receptie, pana i-am gasit stapanii disperati. Daca mai cautam putin, reuseam sa il invat cate ceva…

    Maine voi face tot ce pot sa dau si eu mana cu marea. E rece, dar ma incumet!

    Astept sa ne reintalnim!

    mi 2 septembrie 2009 22:42 Răspunde
  • am revenit! mirel, ma tragi de urechi pe buna dreptate dar baietii mei sint ca raptorii cand vine vorba de mancare! imi tot pun placa aia cu „sintem in crestere” dar cred ca asa vor ramane pana la adanci batraneti!:))) au terminat, sint la desert asa ca, acum am revenit si-ti multumesc! dar sa stii ca mai devreme sau mai tarziu, as fi facut-o! sint corecta din punctul asta de vedere! am simtul umorului, e adevarat dar raman la parerea mea! si-am sa incerc sa-ti spun de ce, nu stiu daca am sa si reusesc!!! am citit despre istoria religiilor, despre deism, panteism, monoteism…citeam definitia in DEX, o intelegeam de-o parere dar cand era vorba sa folosesc cuvantul intr-un anumit context, jale mare! sa fac o paralele intre ele? sinucidere curata! am citit si invatat ontologie! sa-ti mai spun? de la lucrurile astea mai serioase pana la lucruri simple, cum ar fi un manual de folosire a unui telefon, cuptor cu microunde sau nu stiu ce masinarie, toate imi dau batai de cap! nu fac conexiuni, pur si simplu , nu inteleg! ce tufa de venetia, asta e o expresie blanda! tuta rau! rezonabil culturalizat? am citit ceva carti dar informatia ramane stocata in mintea mea, nu mai iese afara, nici s-o pici cu ceara! logica? brrrr! am plans nopti in sir pentru ca nu reuseam sa tranform expresia „toate balenele sint mamifere” intr-o formula simpla! lucru pe care baiatul meu cel mare, il facea cat ai clipi!gata, ma opresc aici! nu stiu cat de coerenta am fost sau daca ai inteles ceva din ce am spus dar pe viitor, daca iti voi mai pune intrebari din astea ” grele”, sa stii ca intotdeauna, dar intotdeauna iti voi multumi! indiferent de maniera de raspuns! recunosc sint sensibila la cuvinte dar asta e alta mancare de peste! acum chiar spun noapte buna!

    corina 2 septembrie 2009 23:09 Răspunde
  • noapte buna va spun si eu…zilele mele din timpul saptamanii sunt nebune 🙂
    simona…urmeaza drogul de seara, un film…face bine la sanatatea mea mentala. te pup!

    meninne 3 septembrie 2009 2:23 Răspunde
  • ziua buna va spun si eu…unde sunteti? 🙂 am facut ochi, va salut…si cam atat!
    sa aveti pace.

    meninne 3 septembrie 2009 14:04 Răspunde
  • Buna draga Meninne, am ramas doar eu si baietelul asa ca , n-o sa lipsesc de la intalnirea ” clubului” de diseara! 😉

    Blanca 3 septembrie 2009 17:23 Răspunde
  • meninne, pentru tine…
    http://www.youtube.com/watch?v=RD3WwM6l1J0&feature=related
    blanca si tu ai baiat? imi pare bine,va ascult, va citesc mai exact si incerc sa invat cate ceva de la fiecare! sper sa revin mai pe seara! va pup!

    corina 3 septembrie 2009 17:56 Răspunde
  • corina, merci beaucoup 🙂 m-ai nimerit si de data asta…o iubesc pe amelie!

    meninne 3 septembrie 2009 19:20 Răspunde
  • Corina,baiatul meu are 6 ani si recunosc ca ma incadrez in plutonul parintilor ce se tem atunci cand aud povestindu-se despre problemele ce apar cu fiecare varsta parcursa de copii ! Imi dau seama ca trebuie pornit de la personalitatea copilului si nu de la dorintele nostre in ceea ce-l priveste pe pusti. Tot ceea ce-mi doresc e sa fie sanatos , sa ajunga un om echilibrat, sa aiba o cultura generala care sa nu-l puna in dificultate indiferent de cercul in care s-ar invarti, sa profeseze meseria pentru care are inclinatie si care sa-i vina ca si o pasiune, sa fie iubit…

    Blanca 3 septembrie 2009 20:33 Răspunde
  • Mirel, eu nici nu stiam ce inseamna „iletrist”, si pun pariu ca nici nu esti surprins 🙂

    Blanca 3 septembrie 2009 20:38 Răspunde
  • Blanca, am citit undeva ca ” nu exista lucruri pe care nu le stim, ci doar lucruri pe care inca nu
    le-am aflat”!

    corina 3 septembrie 2009 21:33 Răspunde
  • Corina, cred ca sta ar trebui sa ne spunem atunci cand ne temem ca nu luam decizia corecta. Dar e asa de greu cu copiii, trebuie sa le fim cel mai bun prieten.

    Blanca 3 septembrie 2009 21:38 Răspunde
  • va spun buna seara si va spun noapte buna.

    pisica 3 septembrie 2009 22:43 Răspunde
  • Meninne, stiam ca o sa-ti placa! Uite, iti mai scriu cateva filme, sa vad daca si astea ti-au placut!
    Descult in parc
    Fluturii sint liberi
    Va place Brahms
    Ghici cine vine la cina
    Rebel fara cauza
    Fata fara zestre
    Pianul
    Departe de Africa
    Personal si confidential
    Frankie si Johnny
    Stanley si Iris
    Ceva, ceva tot o iesi
    Da mai departe
    Eu sint Sam
    Imblanzitorul de cai
    Ana si regele
    Orasul ingerilor
    Doctor Jivago
    Adio, dar raman cu tine
    Ma opresc aici, desi lista e mult mai lunga! La mine e aproape miezul noptii dar se pare ca Mos Ene m-a uitat! Te imbratisez, pe tine si pe fete si ne auzim maine! Sa-mi spui daca am nimerit cu filmele!

    corina 3 septembrie 2009 23:54 Răspunde
  • Exista un concept cum ca un ex-dependent de droguri pana la urma recidiveaza oricat de puternic ar fi din fire. Am trait stari de sevraj si coma pana ajunge in moarte clinica dar m-a inviat pe patul de moarte un te iubesc. Un te iubesc timid, sugubat, stangaci, inflacarat.
    Incepand cu o doza ce o simti satisfacatoare ajungi sa ceri din ce mai multe doze cu gusturi pretentioase cu iz de confirmari.
    Pe vremea cand ma lasam motivul era pretul exorbitant, mi-e erea teama ca o sa mor saraca. Cand nu ma puteam abtine deveneam la randu-mi dealer pentru a contrabalansa costurile.
    Fir-ar sa fie faci orice pentru drogul numit iubire!

    Helga 4 septembrie 2009 0:22 Răspunde
  • corina…numai cateva din filme stiu sigur ca le-am vazut si imi plac (normal)…eu stiu numele filmelor in engleza…”i am sam” etc…am vazut aseara un film care mi-a placut , poate il gasiti si voi pe torent „pheobi in wonderland” 🙂
    ma gandesc la voi si as vrea sa pot sa va spun ce am in suflet…dar nu pot…cuvintele mi se transforma in zambet. e bine, deocamdata e bine. va pup, va imbratisez…ema nu poate sa intre pe blog, a scris la alice la coffechat. sa aveti un weekend frumos. mr.ex vine sa isi vada copilele…nu prea o sa am timp sa stau cu voi. dar revin…

    meninne 4 septembrie 2009 4:04 Răspunde
  • simona sper sa nu se intepeneasca severul de atatea posturi 🙂

    http://www.youtube.com/watch?v=SERJRtkVZco&feature=related

    pt toti piticii mei!

    meninne 4 septembrie 2009 4:47 Răspunde
  • meninne 4 septembrie 2009 4:51 Răspunde
  • meninne 4 septembrie 2009 4:54 Răspunde
  • meninne 4 septembrie 2009 4:58 Răspunde
  • meninne 4 septembrie 2009 5:06 Răspunde
  • blanca si mi, paunasa mea draga 🙂

    http://www.youtube.com/watch?v=-_qBfbJBd_4&feature=related

    meninne 4 septembrie 2009 5:08 Răspunde
  • mirel (asta are sunetul mai clar…in caz ca te intrebi de ce nu iti dau un video original 🙂 )

    http://www.youtube.com/watch?v=gHGN9uoFtZ8

    meninne 4 septembrie 2009 5:13 Răspunde
  • meninne 4 septembrie 2009 5:15 Răspunde
  • meninne 4 septembrie 2009 5:21 Răspunde
  • noapte buna…tocmai am aflat ca un bilet la u2 e 30$…dau deja din coada 🙂

    http://www.youtube.com/watch?v=3NmmLvfzMuE&feature=fvw

    meninne 4 septembrie 2009 5:30 Răspunde
  • draga meninne, multumesc din nou pt. cantec, cred ca intuitia sau altceva iti spune sa alegi muzica cea mai potrivita pentru mine, de fapt pentru fiecare, am costatat !

    Blanca 4 septembrie 2009 9:40 Răspunde
  • Simona, multumesc pentru articolele din revista ! Ne ofticam si ne dam cu capul de toti peretii atunci cand constatam ca pasarea frumos colorata si cu tril fermecator de pe gard e o vrabie comuna , si noi vrajiti de ea , dam drumul din mana privighetorii !

    Blanca 4 septembrie 2009 9:47 Răspunde
  • Ziua buna dragilor, bunilor! Va citesc dar n-am ragaz si nici stare…Mennine din padurea adormita, multumesc de dedicatie, sooner or later I’ll talk to you! To all of you! In raspuns, o melodie extrem de draga sufletului meu, Marco Masini – Raccontammi di te (asta ar fi „povesteste-mi despre tine!”)
    In brief, este vorba despre un iubit care se intalneste la o cafea cu dragostea vietii lui (acum pe post de „ex”, maritata cu altul si cu un copil)…are niste versuri care sunt suficiente ca sa te faca sa traversezi o depresie dar cumva, eu cand o ascult simt ca pot sa merg mai departe! Ma gandesc ca daca se poate supravietui unei iubiri asa mari, asa profunde, asa dureroase……Iata mai jos, o mostra de versuri:

    „Raccontammi di te
    Povesteste-mi despre tine
    Se hai voglia ancora di parlare
    Daca mai ai chef de vorba
    Un po di verita
    Un pic de adevar
    Stasera non puo far’mi male
    In seara asta nu are cum sa-mi faca rau
    ………
    Raccontami di te
    Povesteste-mi despre tine
    Se sei riuscita a perdonare
    Si daca ai reusit sa-l ierti
    Tuo padre, che non ce
    Pe tatal tau care a murit
    Non piangere, raccontammi di te
    Nu plinge, povesteste-mi
    Di come riesci a soportare
    Despre cum reusesti sa suporti!
    …….
    Raccontammi di te
    Addeso che ti sei sposata
    Acum ca te-ai casatorit
    Di quanta vita ce
    Despre cata viata este
    In quel’ bambino che asomiglia a te….
    In copilul care iti seamana atit de bine
    Perdutamente bella come sei
    Frumoasa si pierduta cum imi esti
    Lo sai quanto ti voglio bene!
    Sper ca stii cat de mult te iubesc!”

    Sa stiti ca daca scriu despre dragoste si despre muzica italiana inseamna ca suntem bine! Multumim lui Dumnezeu si tuturor prietenilor care ne-au sprijinit, in tacere, cu vorba, cu gandul sau fapta 🙂
    Simona, raccontanci di te, cara….ce mai zice telefonul?!? Al meu e cuminte, zapacitu’, blincaie, clincaie, suna….mi-e si teama! Placuta teama…
    Va pup cu drag

    Hopa…era sa uit melodia! Pentru tine Mennine!

    http://www.youtube.com/watch?v=f2PKQ3f3HVY

    Anca G 4 septembrie 2009 12:53 Răspunde
  • multumesc anca! ma bucur sa aud ce esti bine. astept povestea ta cu sufletul la gura…ma rog, asa se zice…imi place mult cum ne scrii…acum nu te stresa…cand ai „timp”!

    meninne 4 septembrie 2009 16:52 Răspunde
  • meninne, multumesc pentru dedicatie. poate ajung la rio asa cum mi-am propus si o sa merg pe plaja ipanema.

    alexandra 4 septembrie 2009 17:27 Răspunde
  • alexandra sa ma iei si pe mine 🙂 !

    meninne 4 septembrie 2009 18:10 Răspunde
  • Meninne, muzica zilelor mele de aici, linistite si insingurate…Maine e ziua mea. Sunt em numai eu, marea si un film drag sufletului meu. Cu voi!

    mi 4 septembrie 2009 19:17 Răspunde
  • Mi, la multi ani pentru ziua de maine! Nu esti singura, sintem alaturi de tine! Cu mic, cu mare…
    http://www.youtube.com/watch?v=QMf04ubvEhY&feature=related
    Sper sa zambesti si sa te bucuri din toata inima!

    corina 4 septembrie 2009 19:52 Răspunde
  • buna seara va spun tuturor.
    si un dar:

    cronica de festival vazut la televizor sau cum te fac prietenii sa te uiti la ei.

    marturisesc ca in urma cu multi ani, pe cand cerbul de aur parea sa reinvie frumos si in haine potrivite in orasul nostru, eram un spectator fidel, an de an, indiferent ca se desfasura vara sau toamna, cu regula deja cunoscuta noua, localnicilor. indiferent in ce anotimp era origanizat, in zilele de cerb peste brasov se lasa un frig cumplit si zile cu ploi lungi si reci. asa incat, pe langa biletele de spectacol si hainele groase (intr-un an chiar si cizmele muschetar 😀 ) luam cu noi termos cu ceai fierbinte, multe prosoape ca sa stergem de apa scaunele muiate peste zi si paturi.
    anii au trecut. ploile au ramas aceleasi. cerbul n-a vrut sa coboare din muntii lui in cativa ani, pe motiv de criza financiara subita a televiziunii nationale. cumva si eu am invatat sa stau cuminte acasa si aproape sa nu mai urmaresc festivalul acesta care, pentru orasul nostru, lipsit de traditii culturale, ca doar suntem mandrii constructuri de tractoare si camioane, ar trebui sa fie o mandrie si un prilej sa aratam ca putem fi cunoscuti nu numai prin atentatele cu victime impuscate in miezul zilei si ursuletii care multumesc primariei pentru electricitate…
    aseara am vorbit cu un prieten drag, tocmai intors dintr-o tara draga mie. da, este vorba de adi, reintors din germania. si, la urarea mea de bun venit, mi-a raspuns ca este la festival, in randul patru. asa s-a nascut furtuna. furtuna din casuta mea. televizorul a fost aprins, ochelarii potriviti pe nas si priveste pisico pana dai de verde. si nu numai eu, chiar si mama l-a recunoscut pe adi pe ecran, desi nu l-a vazut in viata ei!!!
    nu va pot spune cine a cantat, care sunt interpretii de aseara, ce melodii romanesti si-au ales. va pot spune doar ca adi flutura din maini si temisan era cu bretele.
    si va mai pot spune ca tot din cauza lui adi am urmarit si recitalul celor de la holograf.
    despre care eu v-am spus ca s-au prostit. de ce? pentru ca in formatia de rock ce tinea concerte in sali pline, canta acum „tararap, tararap, tararara… primavara incepe cu tine” ei, nu zau? sau… „si n-am iubit pe nimeni”- oi fi fost la manastire, mama! sau daca mie imi spui asa, la cealalta, de dinainte ce i-oi fi spus???
    recunosc, recunosc, ca sa scape putin de muzica asta siroapa, l-au adus pe nutu olteanu cu ei, au incercat sa cante si din muzica mai veche (si am zambit la „umbre pe cer”) ..
    „si dragostea mea va fi doar a ta” zise bitman si in tot norodul acela extatic il vad pe adi al nostru, verde cum va spusesem, aplaudand si aplaudand. bravo, bravo!!!
    iar ca lucrurile sa fie si mai limpezi, finalul concertului „mare cat inima mea, mare cat inima mea, mare cat inima mea” se incheie tot cu chipul prietenului nostru adi. ravasit de emotiile traite, sau de lipsa de somn, asta nu stiu.

    astazi, cu ochii mijiti de somn, mi-am dat seama ca nici macar nu voiam sa ma uit la recitalul lor… eu voiam sa-l revad pe adi! 😀

    seara buna sa aveti.
    adi, daca ma ameninti si cu directia 5 (care si ei au dat-o pe comercial, zau ca ma duc sa dorm de pe-acum :D)

    pisica 4 septembrie 2009 20:21 Răspunde
  • Draga Pisica, ce frumos ai povestit, m-ai binedispus ! ce figura si prietenul nostru , si el , nu si nu ca nu e romantic 🙂

    Blanca 4 septembrie 2009 20:36 Răspunde
  • nici nu e romantic adi… e doar sensibil si iubitor de frumos… nu???? 😀
    am zis bine, blanca? ce faci tu?

    mi, inca de astazi si maine cu siguranta te vom ura de ziua ta, cu drag… cu tot dragul.
    nu, nu esti singura.

    meninne, cand canta u2 la voi? multam e dedicatie…

    ancag iti multumesc si eu pentru raccontammi di te, chiar daca nu mi-a fost dedicat mie. iti multumesc pentru ca imi amintesc cu drag ca mi-a fost dedicat intr-o zi cu tristeti. si iti multumesc pentru ca ne-ai spus ca esti bine.

    mirel? nici daca te pup nu apari?
    adi? tot cerburi? cerburi… ierburi…
    valin, pe unde taci? de ce?

    pisica 4 septembrie 2009 21:06 Răspunde
  • pisica draga , fac zacusca. sunt bucuroasa ca am vorbit cu Ema noastra draga la telefon, in urma mailu-ului in care-i spuneam ca nu , nu am ajuns in pitesti. asa m-a binedispus rasul ei molipsitor! Acum e putin ocupata, dar va reveni! a zis ca se intoarece cat de repede la noi.

    Blanca 4 septembrie 2009 21:14 Răspunde
  • asteptam cronica Cerbului de la Adi !

    Blanca 4 septembrie 2009 21:16 Răspunde
  • :))
    eu ma uit dupa muschetarii mei… si dupa simona.

    pisica 4 septembrie 2009 21:33 Răspunde
  • blanca si eu m-am bucurat de cronica pisicii 🙂 zacusca 🙁 si eu vreau !

    pisica ma duc pe 6 octombrie…sa ma ierti ca te tradez in cel mai miseleste fel..am zis ca mergem amandoua cand suntem babe…si iaca merg acum…nu mi-am luat belet…astept cateva zile, dar merg 🙂

    mi, la multi ani pentru maine…felicitarile masa si dansul cu noi da? daca vrei singurica sa ne iei totusi in mintea ta de paunasa pitica ce-mi esti! te pup te un milion de ori!

    meninne 4 septembrie 2009 21:33 Răspunde
  • si eu ma uita dupa simona…dar cred ca o sa ne doara gatul rau de tot…nu ca nu ma doare deja…da pisica iar sunt racita!

    meninne 4 septembrie 2009 21:34 Răspunde
  • si mai citesc postarile voastre furtunoase de saptamana trecuta, cand eu am lipsit

    pisica 4 septembrie 2009 21:45 Răspunde
  • meninne, nu ma tradezi. eu nici nu stiu daca voi avea vreodata suficiente resurse ca sa suport gloata, doar pentru a-i vedea. pe ei sau pe altii.
    ca mai toate pisicile, sunt solitara… 😀
    dar iti spun, te rog, sa asculti sunday… sunt sigura ca the edge va face recital, iar noul album scoate bine in evidenta chitara lui. de pe no line… mie imi plac cedars of lebanon si moment of surrender.
    cum ai reusit sa racesti? cu riscul sa ma ciufuleasca mirel 😀 iti mai spun inca o data: ia ghimbir, da-l pe razatoare, amesteca-l cu miere si un pic de lamaie. si papa!!!

    pisica 4 septembrie 2009 21:50 Răspunde
  • Stati putin si nu manati …
    Cine romantic ,euuuuu ??? Pai asta e ca si cum te-am ameninta pe tine,draga Pisica , de trafic si consum iilegali de fluturasi …la stomac 🙂
    Aseara a fost o seara f placuta,pt ca am remarcat cresterea calitatii coardelor vocale a celor ce au iontrat in concurs,De data asta chiar aveau voci ,iar melodiile melodicitate. A fost frumos,desi cam frig. Dar eu nu m-am plans ,pt ca sunt calit ca renii la temperaturi extreme prin Suedia ,iar puloverul meu verde clorofila de primavara ,atragea caldura ..sufleteasca.
    I-am spus si pisicii ca mana o fluturam nu cu un steag (cum s-ar fi cuvenit ) ci cu o bucata de Kürtos Kalacs ,in drumul ei spre cavitatea mea bucala . Prietenii cu care am fost, mßau atentionat ca mßau bagat si in prim plan ,desi plecasem de acasa fara pudriera de nas !!!!
    Chestia cu ” ca nßam iubit pe nimeni ” , imi aduce aminte de melodiile fetelor de la ” Andre ” , gen ” Mosule ce tanar esti ,e prima iarna cand vii la mine … ” . Versurile cantate ,scoteau la suprafata traumele severe ale unor ratacite care nu au vayut Mosul pana la matura varsta a pubertatii , cand le viyita acel Casanova din cantec.

    adi_simplu 4 septembrie 2009 21:52 Răspunde
  • multumesc pentru cronica spectacolului vazut din unghiul tau regizoral 🙂
    adi!

    Blanca 4 septembrie 2009 21:58 Răspunde
  • 🙂 🙂
    Chiar a fost dragut. Cele mai calde momente ,dar chiar la propriu,erau cele in care tisneau flaraile din aparatele care le produceau.
    Si Holograf chiar a cantat bine , f .placut de fapt . Ma cam speriasem cand a intrat Bitman pe scena ,ca mi se paruse ca are parul blond,dar nu,era doar un reflector pe parul lui balai , pe care si l-a lasat sa creasca adolescentin de matur !
    Si daca nu ma credeti ca a fost fain, va atasez un clip de aseara ,unde pot fi vazut si eu in franturi ,la min 0,42 ,se vede cineva cu un pulover verde -in partea dreapta a imaginii

    adi_simplu 4 septembrie 2009 22:05 Răspunde
  • adi_simplu 4 septembrie 2009 22:06 Răspunde
  • nu manam, adi, nu manam… eu n-am zis nimic de kurtos… cum vezi, nu te tradez, nici n-as putea. si nici nu te-am acuzat de romantizm (da, cu z) pentru ca ar fi ca si cum m-as acuza pe mine. muschetarii nu-s romantici!!! iar noi… suferim de muschetarism…
    am incercat, cat de mult am putut sa pun accent pe faptul ca NU intentionam sa vad holograf. dar ce nu face omul pentru prietenii lui!!! imagineaza-ti cum este sa te recunoasca mama mea, care nu te cunoaste! a fost delir… realmente.
    si eu am fost mandra de celebritatea ta.
    si-ti spun public: saptamana viitoare, nu stiu cum facem dar reunim trupa! zis!
    de acord?

    pisica 4 septembrie 2009 22:06 Răspunde
  • adi… iti multumesc… ai postat exact momentul cand in casa noastra s-a lasat cu explozii… dan striga uite-l pe adi si mama a venit glont sa ma intrebe daca porti ochelari pentru ca te-a vazut!
    te pup, mai! mi-ai lipsit!

    pisica 4 septembrie 2009 22:09 Răspunde
  • Hi,hi . Ce dragut moment ,sa ma simt micutul Esca !! Si fii atenta ca si duminica ma postez pe la Cerb si tot cu locuri bune . Daca mai ma trag aia in chip ,o sa ma invite si pe scena sa imi admire zambetul meu Colgate 🙂
    Sigur ca refacem seara Tango ,pt ca si mie mi-e dor ( am zis dor, fara siropuri si miere ) de voi . Acum am cam terminat concediile ,pana pe la sarbatori , asa ca avem timp sa ne conversam. Il salut si pe Mirel ,pe unde va fi .Ii doresc tooate cele bune si reintoarcere sprincenata !

    adi_simplu 4 septembrie 2009 22:22 Răspunde
  • la seara de muzici poporale, adi? pai ce, tu esti poporal? stii sa joci asa, toate horele si sarbele si batuta?
    ne vom uita cu emotie fireasca, da nu prea mult… ca nu ma tine… oricat de mult imi place sa joc, aia e, pentru mine, muzica de nunta…

    pisica 4 septembrie 2009 22:35 Răspunde
  • Nuuuu! Luni e folclorul . Sincer mie imi plac si piesele populare,dar alea autentice si doar in doza de intretinere.
    Duminica e premierea,parca

    adi_simplu 4 septembrie 2009 22:41 Răspunde
  • pai si duminica ce e?
    se pare ca ma ramas singurei pe-aici… trecem pe mess?

    pisica 4 septembrie 2009 22:47 Răspunde
  • imi stii ID-ul

    adi_simplu 4 septembrie 2009 22:48 Răspunde
  • k

    pisica 4 septembrie 2009 22:50 Răspunde
  • noapte buna va spun.
    un sfarsit de saptamana bun sa aveti.

    pisica 5 septembrie 2009 0:10 Răspunde
  • la multi ani MI, paunasa mea pitica! te imbratisez!

    meninne 5 septembrie 2009 5:57 Răspunde
  • La multi ani Mi, fericire iti doresc !

    Blanca 5 septembrie 2009 7:38 Răspunde
  • La multi ani luminati, Mi!

    all blacks 5 septembrie 2009 10:09 Răspunde
  • Meninne, multumesc pt dedicatie,te pup.Ai grija de tine!
    Buna dimineata, prieteni!

    all blacks 5 septembrie 2009 10:31 Răspunde
  • La multi ani, mi… paunasa noastra!
    sa ai parte de oameni buni in preajma ta, de bine.

    pisica 5 septembrie 2009 11:56 Răspunde
  • La multi ani Mi! Iti doresc tot binele din lume,fericire si fie ca toate visele sa ti se implineasca! Astazi este si ziua fiicei mele! Sa fiti iubite,fericite, si raul sa va ocoleasca!

    florentinamurgoci 5 septembrie 2009 13:34 Răspunde
  • d-na murgoci la multi ani pentru fiica dvs… si pentru mama ei, bineinteles.
    sa aveti parte de bine, de ras, de impliniri, de tot ceea ce va doriti.

    pisica 5 septembrie 2009 13:37 Răspunde
  • Inca o data la multi ani, draga Mi! D-na Murgoci, la multi ani fetitei! Sa va bucurati de oameni dragi, de frumos, sa va fie cald si bine, oriunde v-ati afla!
    Cu drag, Corina!

    corina 5 septembrie 2009 13:40 Răspunde
  • Pisica, te pup, am o mica pauza intre gatit si aranjat! Gatit mancare si aranjat lucrurile in sifonier, desigur! Doar nu v-ati gandit ca ma gatesc sa ies in oras?:)))
    Meninne, iti cam faci de cap cu concertele…:))) Sa ne povestesti cum a fost! Eu am oricum unghiile scurte, nu mai am ce sa-mi rod! Iar colecistul meu e indopat cu hapuri! Nici o sansa de invidie!:))) Ma bucur pentru tine, pentru ceea ce poti vedea si asculta! Eu…Poate intr-o alta viata voi ajunge la un asa concert! Cand ma voi reincarna in garda de corp a vreunui vedete! Asa sigur voi fi prezenta peste tot!:)))
    Imi vine sa rad, eu nu stiu titlul filmelor in engleza! Important e ca avem gusturi comune! :)))

    corina 5 septembrie 2009 13:49 Răspunde
  • am facut si eu ochi 🙂

    la multi ani inca o data MI si la multi ani si pentru fiica d-voastra d-na murgoci!

    va imbratisez pe toate…

    meninne 5 septembrie 2009 17:19 Răspunde
  • Blanca 5 septembrie 2009 17:38 Răspunde
  • Doamna Florentina, multi ani fericiti fiicei dumneavostra!

    Blanca 5 septembrie 2009 17:41 Răspunde
  • Blanca 5 septembrie 2009 17:45 Răspunde
  • MI, la multi ani! suntem o groaza de fecioare pe acest blog. sa fii fericita si sanatoasa. te pup
    Dna murgoci, la multi ani pt fiica dvs.
    Meninne, cand voi pleca, te anunt. de foarte multi ani mi-am propus sa merg la carnaval si am niste prieteni care s-au mutat in panama si o sa vad cum aranjez cu ei. ideea e ca unul dintre ei are nunta la anul si tare mi-e sa n-o faca prin iarna,ca e mai ieftin. nunta o va face in mallorca. plimbareti baietii astia, dar imi sunt dragi.

    alexandra 5 septembrie 2009 18:03 Răspunde
  • Dragii mei ,

    Lumina din gandurile voastre a ajuns la mine!

    Va multumesc!

    D-na Murgoci, ii urez fiicei dumneavoastra tot binele din lume!

    mi 5 septembrie 2009 18:42 Răspunde
  • multumesc balanca 🙂 chiar ca e racoare la mine!

    alexandra…sanatate sa fie!

    all blacks, pisica, corina, simona…va pup dulce dulce! atat pot sa zic 🙂

    meninne 5 septembrie 2009 18:52 Răspunde
  • Mi, te rog , nu fii trista, stiu ca sotul tau e plecat si e greu, ai vrea sa -ti spuna cu o imbratisare si nu la telefon La multi ani, te rog , noi suntem alaturi de tine, sotul meu e plecat si cand simt ca mi-e greu , imi amintesc de curajul tau si ma imbarbatez atunci ! 🙂

    Blanca 5 septembrie 2009 21:08 Răspunde
  • va salut de seara.
    seara de meci…
    seara de ziua lui mi… pe care o serbam cu drag

    pisica 5 septembrie 2009 21:40 Răspunde
  • pisica, buna seara… te astept ca si cand…:)

    Blanca 5 septembrie 2009 21:54 Răspunde
  • ca si cand toamna se naste in coltul gurii cu melancolii si rugina si ai vrea ca eu sa le sterg cu cun gand?

    pisica 5 septembrie 2009 22:08 Răspunde
  • 🙂 , ai ghicit! stiu ca vei face asta si -ti multumesc. acum ma duc la culcare , curios ca ploaia care a inceput nu-mi da tristeti! Da, intai sa-i citesc o poveste piciului , uite cum ma asteapta!
    noapte buna, e asa bine sa va stiu aici!

    Blanca 5 septembrie 2009 22:16 Răspunde
  • si eu ma duc sa dorm… sa prind puteri pentru cand va fi sa sterg melancolii. 🙂
    zi buna sa aveti, simona si meninne.
    noapte buna pentru romani…

    muschetarii mei, astazi in timp ce muschetara voastra (io adica) se deghizase in cenusareasa prin casa, m-am gandit eu, cu sticla de cilit bang in mana si buretele abraziv in alta, (sabie si scut adica!) ca voi doi, dragii mei, sunteti athos si porthos… si nu detaliez pentru ca stiti fiecare cine e unul si cine e celalalt. cine sunt eu in treimea noastra nebuna… asta va ramane voua de spus.

    pisica 5 septembrie 2009 22:34 Răspunde
  • buna dimineata intr-o duminica rece, cu ploaie.
    cerbul nu s-a dezis de obiceiurile lui de vreme rea… asa incat, adi, prietene, ai grija la vestimentatia din acesta seara.
    simona, ma gandesc la tne cu drag.
    cu zambete tuturor, chiar si celor care de o vreme nu mai scriu, chiar si celor care tac.
    ma intorc la cafeaua mea.

    pisica 6 septembrie 2009 9:15 Răspunde
  • Pisica draga, prinde asa bine zambetul tau in dimineata asta incruntata!

    Blanca 6 septembrie 2009 10:27 Răspunde
  • zambet de cheshire, blanca… ma pricep si eu, dar deseara, daca te uiti la cerb, vei vedea un zambet de specialist, de la adi. sunt sigura.

    pisica 6 septembrie 2009 10:30 Răspunde
  • da, ma voi uita draga aramis 🙂

    Blanca 6 septembrie 2009 10:43 Răspunde
  • te rog, blanca… n-am calitati de popa cu sabie!, asa cum n-am nici insusiri de june amorezat de cameriste. de-aceea si dilema! 😀

    pisica 6 septembrie 2009 10:45 Răspunde
  • chiar dilema, m-am gandit ca d’artagnan ( parca asa se scrie , deh, au trecut 20 de ani de cand am citit cartea:) ), nu prea poti fi,atunci ?!!

    Blanca 6 septembrie 2009 10:52 Răspunde
  • planquet???

    pisica 6 septembrie 2009 11:02 Răspunde
  • 😀

    pisica 6 septembrie 2009 11:02 Răspunde
  • vai , cred ca am imbatranit, imi e cunoscut numele , dar nu mai stiu ce face 🙁 , vrei sa-mi reimprospatezi memoria?

    Blanca 6 septembrie 2009 11:05 Răspunde
  • era slujitorul credincios al micului dártagnan. desi… am uitat un c
    acusi fug… revin

    pisica 6 septembrie 2009 11:24 Răspunde
  • Pai si d’artagnan cine e?!
    Fug si eu, revin mai pe seara !
    Pofta buna la pranz !

    Blanca 6 septembrie 2009 11:46 Răspunde
  • p.s. cine dintre cei de aici e d’artagnan ?… sau e danuc?
    sau e simona?sau il asteptam inca…

    Blanca 6 septembrie 2009 11:50 Răspunde
  • Ziua buna, prieteni dragi!
    Ploua, ploua, ploua…Sint putin trista, intotdeauna cand cerul e acoperit de nori si nu vad soarele, lumina, devin o culoare! Cenusiu e o culoare sau o nuanta? Habar n-am si nici nu are vreo importanta…Pentru toti cei ce se simt astazi ca si mine, cenusii, o melodie…

    http://www.youtube.com/watch?v=LP6us-ZeiSk&feature=related

    corina 6 septembrie 2009 13:11 Răspunde
  • Va multumesc dragele mele pt urari:Pisica ,Corina,Meninne,Blanca,Alexandra! Si eu la randul meu va doresc sa fiti fericite,iubite,si tot ce ii doresc fiicei mele sa va dea Dumnezeu si voua! Draga mea Pisicuta,cu toate ca mi-am jurat ca nu ma uit la Cerb,nu mi-a placut deloc prima zi,m-ai facut sa ma razgandesc! In seara asta sunt pe baricade,cu ochii dupa Adi! Oricum astept cronica!!!

    florentinamurgoci 6 septembrie 2009 14:03 Răspunde
  • d-na murgoci, negresit… va fi cronica ratacirii cu ochii pe sticla in cautarea unui prieten drag… 😀
    corina mie ploaia imi da o stare de bine… imi place sa umblu prin ploaie, fara umbrela (desi nu intotdeauna fac asta) si imi plac oamenii socati de gestul meu. ideea e ca mai mult decat sa ude ce poate face ploaia? sa purifice?
    mi-e frig si mie astazi… si ploua si la noi. dar… de ce sa nu zambesc?

    pisica 6 septembrie 2009 18:23 Răspunde
  • Blanca,te sarut si iti multumesc. E melodia mea de suflet. Acum am reusit sa ma ridic din pat si sa va citesc. Am bolit de doua zile si tare v-am simtit lipsa. Adi dragule,eu ca de obicei nu pot deschide linkul,ca atare nu am reusit sa te vad,dar deseara ma postez in fata tv-ului,poate am mai multe sanse. Sa ne faci cu mana,da? te rog!
    Pe voi fete frumoase va rog sa ma lamuriti ce melodie a cantat Holograf in deschidere,”sunt eu” sau asa ceva.
    Simona,tu stii ca imi esti tare draga, asa-i? te pup, sper ca s-a intors iubitul…

    all blacks 6 septembrie 2009 19:37 Răspunde
  • all blacks daca iti spun ca eu habar nu am ,desi am vazut TOT recitalul, ma crezi?
    ca, de fapt, din tot recitalul retin doar zambetul de cheshire si kurtos-ul lui adi?

    va spun si eu buna seara. cu zambet zgribulit. la noi, asa cum v-am tot spus cerbul aduce ploaie si frig.

    pisica 6 septembrie 2009 20:30 Răspunde
  • seara buna sa aveti fete dragi…

    🙂

    meninne 6 septembrie 2009 20:45 Răspunde
  • buna seara… lelelelele…

    Blanca 6 septembrie 2009 21:15 Răspunde
  • http://www.youtube.com/watch?v=5MBRis1g-mg
    gata,am gasit…Holograf imi aduce aminte de cineva drag mie, foarte drag.

    all blacks 6 septembrie 2009 21:33 Răspunde
  • Si in rest ce mai faci all blacks? iubitul a fost alaturi de tine cand ai fost bolnavioara? sau e tot departe?

    Blanca 6 septembrie 2009 22:15 Răspunde
  • blanca, cu sau fara lelele nu l-am vazut pe adi, asa ca asteptata mea cronica se duce re rapa.
    promit, in compensatie, sa va povestesc despre planuita intalnire… pe scurt, va fi fabuloasa.
    deja am pregatit subiectele de dezbatere, ca si cum nu am sti ca suntem atat de efervescenti si de spontani si de calzi, incat nu e nevoie de nicio pregatire prealabila.
    all blacks eu nu prea sunt fan holograf. de fapt nu prea sunt fan… dar ascult intotdeauna cu placere de la ei :dimineata, ochii tai si inger de-a