fbpx
„Nu suntem muritori, e clar. Dar suntem niste zei prosti, niste nemuritori care ne-am uitat destinul. (Constantin Noica)“

Despre prosti si desteptaciunile lor accidentale

de

Aici, in Canada, prostii mei preferati sunt cei care – dupa ce mimeaza cabotin ca uita limba romana – ii corecteaza arogant pe romanii care vorbesc engleza. Exista o specie bine vascularizata de romani care au venit in Canada, sa zicem (exemplu la intimplare), pe la 30 de ani. Pina atunci, au vietuit in patria lor, transpirati de atita cafteala cu gramatica de clasa a sasea. Cind n-au mai facut fata intepaturilor de cratime si virgule alandala, au emigrat intr-o tara unde nu mai face lumea misto de ei ca nu stiu cu citi de „e” se scrie „creeaza”.

Prostii mei preferati au aterizat la Toronto cu senzatia de libertate totala: cel putin acum nu-i mai plesneste nimeni peste miini cind scriu „nostrii”, „albastrii” sau „vre-o”. Aici e deja o moda sa scrii romaneste ca un timpit, dupa care te iei de subjonctivul omului, la engleza – desi daca-i intreb acum cind si cum se foloseste, or sa deschida botul ca un calcan si il inchid la loc, fara sonor si fara neuroni disponibili.

Sunt romani care, din zapaceala sau emotie sau alte incidente conectate la ESL (English as a Second Language), luxeaza cite-o vorba, citeodata.  Mi s-a intimplat si mie, si altora – si ni se va mai intimpla. Ia ghiciti cine sare de fund in sus sa rida de boacana noastra: romanul care scria intr-un e-mail, mai deunazi: „A-ti primit mesajul meu? Sa-mi scrie-ti daca v-a mai trebuie ceva”. Strict autentic. Mda, dar lui nu-i crapa obrazul ca nu stie ortografia ma-sii, el are grija in schimb sa necheze spontan si dispretuitor, cind prinde cite-o forma verbala turtita-n tastatura obsteasca.

Sunt din astia care, cind au ajuns in Canada, stiau zece cuvinte englezesti, dintre care cinci incepeau cu Mc. Intre timp, i-a dat guvernul la scoala si-au mai vazut si ei niste filme la televizor, deci sa zicem ca li s-a mai latit vocabularul. Habar n-au cu citi de „l” si cu citi de „c” se scriu neologismele, dar sa dea naiba sa greseasca vreunul ceva in jurul lor, ca nu mai ai loc de ochi dati peste cap, ca un topirlan parvenit.

Culmea ironiei, cind noi, astia cretini, mergeam la olimpiade nationale de engleza si mai luam si cite-un premiu, asa, in Romania, anglofonii inraiti din diaspora actuala ramineau corigenti la romana, fiindca tot nu pricepeau care-i diferenta dintre pronumele si adjectivul relativ, lua-o-ar dracu de morfologie, cu tot neamu’ ei.

In Canada, e o moda trista sa scrii romaneste in asa fel, incit sa creada toata lumea ca ti-ai falsificat diploma de bacalaureat. Cratime si litere duble altoite aiurea, dezacorduri nesimtite, pleonasme tolanite-n toate mesajele. In ciuda acestei ignorante criminale, acesti oameni iau la misto engleza unora – si, culmea, a unora care le sunt superiori inclusiv in aria de acuratete lingvistica.

Zilele trecute, o distinsa doamna care scrie miau ca pisica hahaia zdroncanitor catre un roman imigrant fiindca, in loc de „were”, zisese „was”, din goana trenului. Oh, my God, this is unacceptable! – haulea madam, care obisnuieste sa trimita-n comunitate mesaje cu deficit de virgule si excedent de cratime.

Dar, dar lor nu le mai trebuie limba romana, s-au mutat in Canada, au trecut la fandoseala cu noul idiom, si-au cracanat radacinile in alt ghiveci si li s-a luat un bolovan de pe suflet: de-acum incolo, nimeni, niciodata n-o sa mai aiba atita indrazneala sa le corecteze ineptiile la limba romana. Numai cind or vedea luxul lor, pfffaaaaoleo, or sa inghete toti si n-or sa aiba curajul nebun de-a le sopti, in ilustra lor ureche, ca sunt idioti.

In ciuda acestui tir, nu planific nicio rafuiala cu romanii care scriu gresit romaneste. Chiar deloc. Ci doar cu aia care ascund greseala sub covor si pe urma ies in tirg sa corecteze, ridicol, engleza comunitara. Nu prostia in sine imi creeaza repulsie, ci tragica ei exhibare.

Categorii:
Uncategorized

Comentarii

  • Multam” Simona, dar cred ca la acest subiect nu sint in masura sa imi dau cu parerea, doar pot sa fiu de acord cu tine ca exista asa ceva peste tot prin lumea asta mare, oameni care respecta dictonul: prostul nu este prost destul pina nu-i si fudul, asa ca nu ducem lispa nici aici de astfel de specimene;
    Poate ca la acest subiect ar trebui sa iti raspunda un roman de pe acolo, incercind sa te contrazica sau macar sa te faca sa speri ca vei intilnii totusi mai putine exemplare de „corectori de profesie”?!!!, oare iti va scrie vreun roman de pe acolo?, sa vedem
    In rest multumesc pentru aces blog si va doresc spor la treaba si o saptamana frumoasa…….as vrea sa scriu mai mut dar cred ca o las pe maine

    iris 26 mai 2009 13:46 Răspunde
  • Buna Simona,

    Eu nu ii inteleg pe cei ca tine care au plecat din Romania ca nu le placea acolo au venit in Canada „la mai bine” dar nu le place nici aici ,doar un singur lucru stiu sa faca, sa critice tot ce este in jurul lor pe romanii de aici, pe romanii din Canada societatea de aici si societate din Romania. Nu te-a obligat nimeni sa vii in Canada nu te-a obligat nimeni sa ii accepti, ai venit de buna voie traieste in Canada asa ca trebuie sa fie si lucruri bune altfel nu ai sta. Cit despre romani si engleza lor nu cred ca suntem nici unul dintre noi in masura sa judecam nivelul ,pentru ca fiecare are nivelul lui. Faptul ca in Romania toti treceam clasa si faceam o facultate ne-a facut sa credem ca suntem toti la fel (asa este in comunism) dar poate nu este asa. Nu trebuie sa ii judecam pe unii pentru ca poate atita pot ei asa cum si noi poate nu putem lucruri care le pot ei. Nu toata lumea sa nascut cu talent la limbi straine si la scris dar este de apreciat faptul ca incearca. Au venit in Canada, ei stiu din ce motive asa cum si tu le-ai avut pe ale tale si inceraca sa traiasca aici cum traiesc este treaba lor. „Romanismul” acesta de criticare ne este in singe si toti il avem insa unii incerca sa scape de el pentru ca asta ne face sa fim „asa de uniti”. Eu zic sa te mai gindesti cind scrii asa despre romanii plecati ca nu stii prin ce a trecut fiecare si nu stii ce limitari sunt in fiecare.

    mandy 26 mai 2009 16:19 Răspunde
  • Buna vreme,
    iaca si eu imi dau cu presupusul ca nu ma lasa pardalnica de inima sa raman imuna la ultimul comentariu. Asadar Mandy dear, poate Simonelu’ este usor critica la adresa romanilor din diaspora dar este o critica de natura constructiva. Este bine sa nu o consideri un afront intrinsec la adresa genelor noastre latine. Observatiile ei sunt destul de pertinente si din pacate realiste. Ar fi de recomandat ca inainte de a da replici taioase fiecare sa stea si sa cugete o secunda dupa citirea mesajului de pe blog. Sa priveasca un pic dincolo de cuvinte si sa absoarba doar esenta. Fondul si nu forma.
    Va doresc o zi buna doamnelor!

    lari_flori 26 mai 2009 17:20 Răspunde
  • Simona,te salut si iti multumesc pt tema.Exemplele sunt graitoare…
    mandy,iarta-ma…,nu m-am putut abtine.
    anca g,pe unde esti,cum esti?
    Va imbratisez si revin

    pisi.ro 26 mai 2009 17:40 Răspunde
  • mandy, bine ai venit! blogul asta are atita nevoie de tine!
    fiecare ne credem exceptii…si cum e vorba aia cu „exceptia confirma regula”? mmmmmm…nu prea cred ca i-am prins intelesul.

    Dea Valma 26 mai 2009 17:44 Răspunde
  • Pisi.ro

    Nici eu nu m-am putut abtine este bine sa te crezi destept si sa-i critici pe toti din jur dar este bine sa tii minte ca nu stii cind se intoarce roata si poti sa ajungi si tu jos chiar daca acum ti se pare ca lumea este a ta.

    mandy 26 mai 2009 18:35 Răspunde
  • Poate ca, daca n-as face naveta intre Toronto si Bucuresti de 3 ani incoace, n-as fi intervenit. Poate ca, daca n-as fi de la poalele Tampei, unde in ciuda colonizarii fortate cu moldoveni veniti sa-si castige o bucata de paine in „fabrici” cu a de la „astia” si nu de la „Ana are mere” si unde preavoluptoasa limba romana este exprimata prin forma ei literara si de catre bagabontzi cu generala abia terminata, n-as fi intervenit. Poate ca, daca in ciuda studiilor superioare si a unora inca „si mai superioare” nu mi-as fi dat seama ca nu vorbesc majestuos limba engleza din prea mare dragoste de limba romana, n-as fi intervenit. Poate ca, daca n-as crede ca fiintele superioare se exprima prin limbajul verbal (numit simplu cuvant) iar fiintele inferioare prin limbajul nonverbal (care la betie se numeste pumn iar la prosti se defineste prin privire tampa din lipsa de vorbe), n-as fi intervenit.
    Pentru cineva ca tine Simona, care bantuita de ganduri mai ai si darul de a le scalda prin siropuri ademenitoare de fraze mestesiugite, modul in care se exprima verbal sau in scris romanii vorbitori de limba romana este un subiect de analizat cu care iata iti ocupi o bucata din timpul pe care in mod normal ar fi trebuit sa il dedici unor activitati mai serioase sau macar mai „canadiene”.
    Pentru Mandy, subiectul este unul clar izvorat din frustrarile si „romanismul” celor care au fugit din tarisoara fermecata si acum bulbucesc prin strainataturi, neiubitori de neam si tara.
    Iris, ca rezident canadian ma consider „un roman de pe aici” si am simtit nevoia sa raspund.
    In acest moment ma bucur de statutul de „nici in caruta, nici in teleguta” adica traitor pe ambele continente, deci „semitradator de neam romanesc”, persoana neasimilata de miCACOmunitate canadiana (cu adresabilitate directa catre prietenii romani care cred ca e „funny” sa vorbesti romaneste oricum si care „au fun” cand te corecteaza in engleza sau te invata anumite expresii de-ale locului fiind ferm convinsi ca asta te va ajuta sa te adaptezi mai bine).
    Tu. Care TU ? Ii intreb eu, precum poetul, ca in cercurile mixte in care ajung si in care oamenii sunt interesati sa afle cate ceva despre romani si Romania, stiu sa spuna mai putine lucruri decat reportajele proaste, facute de straini despre noi, iar daca ii intrebi ceva despre Canada, noua tara mama, constati ca ignoranta i-a tinut oricum departe de a fi interesati de ceva istorie (putina cata o fi), evolutie sociala, etc.
    Oo ! Nu de pasti ci de uimire. Constat ca ma indepartez de subiect si asta trebuie sa fie un comentariu si nu inceputul unui blog despre frustrarile unei romance in relatiile cu romanii din canada.
    Deci … l-am bagat pe asta ca sa fiu obligata sa trag o concluziva … a te afla in imposibilitatea ca la maturitate sa poti vorbi si scrie corect romaneste nu este nici „funny”, nici de trecut cu vederea, nici de neiertat dar pentru mine este ceva ce ma face sa ma pozitionez spontan vis-a-vis de astfel de persoane. Ca textele scrise stau in general sub incidenta unor posibile greseli este firesc (chiar si scriitorii au corectori care verifica in urma lor). Dar … sa scrii in limba romana cu cuvinte separate de linii care le anuleaza sensul, sa nu mai poti articula in limba romana si sa nu mai poti realiza ca „invitati” sunt cei care vin la tine in vizita si „invitatii” sunt cartonasele acelea cu desene prin care cineva te invita undeva, e dezarmant. Sa vorbesti o engleza pretioasa insotita de un accent ajustat dupa ureche sperand ca ii vei convinge pe interlocutori de valoarea ideilor tale este un demers care in canada oricum nu pacaleste pe nimeni. Pentru cei din Romania si pentru romanii de pe aici care au inca nu au sesizat, in Quebec nu se vorbeste franceza si quebecuasa iar limba torontonezilor se intalneste cu engleza dar nu intotdeauna in punctele esentiale.
    Ii felicit pe cei care reusesc sa se simta bine exprimandu-se prin fraze in romaneste, pigmentate aleator cu cuvinte englezesti.
    Ii admir pe cei care nu isi mai bat capul sa isi invete copiii nascuti in canada sa vorbeasca limba romana deoarece considera ca asta nu le va mai folosi la nimc.
    Le e bine.
    Eu una nu doresc sa devin, ca in poveste, „jumatate de om calare pe jumatate de iepure schiop”. Pentru ca oriunde m-as afla PATRIA MEA ESTE LIMBA ROMANA.
    Pentru ca
    EU NU SUNT ALTCEVA DECAT
    O PATA DE SANGE
    CARE VORBESTE
    Si n-am spus-o eu, a spus-o POETUL.
    Care poet ?
    Ma intreba romano-canadianul trecand pe langa mine, destul de grabit, in drum spre Wallmart.
    ACELA ! Ignorantule, boule, cretinule, redusule, uitatorule, mancatorule si cacatorule ce esti.
    Asa mi-ar fi placut sa-i raspund. N-am mai avut timp. Pana sa intorc privirea plecase deja. Pierdu-se prea mult timp cu mine incercand sa afle ceva, despre ceva, care oricum nu i-ar fi folosit la nimic in noua lui viata din noua lui tara.

    emi 26 mai 2009 18:57 Răspunde
  • Mandy, inteleg ce spui si, doar pentru a clarifica lucrurile (azi-noapte, cind am scris, e posibil sa ma fi lasat purtata de o patima subiectiva, recunosc), am doar citeva precizari: in primul rind, eu nu critic, generic, „romanii din Canada”, te rog mult sa nu generalizezi, nu e drept… Stiu ca nu esti de acord cu felul in care pun eu problema, noi am mai purtat cindva un dialog (din pacate contondent si sa stii ca-mi pare rau) pe acest blog, dar te rog sa ma crezi ca iti respect opiniile, fiindca le formulezi decent si e dreptul tau sa admiti sau sa respingi o nuanta sau o idee.
    Dar crede-ma, nu critic „romanii din Canada”, am vorbit exclusiv despre romanii care, dupa ce au maltratat toata viata lor limba romana, au venit in Canada si corecteaza engleza romanilor de-aici! Practic, e destul de redusa categoria despre care vorbeam, poate ca nici nu merita sa desfac acest subiect pe masa publica, dar (repet, poate si din motive subiective) am simtit nevoia sa fac asta, sa limpezesc un aspect.
    Reciteste, rogu-te, daca ai ragaz, prima fraza si ultimul paragraf din materialul meu, o sa vezi despre ce vorbesc… Despre CARE romani… Tocmai asta si spuneam, ca nu „ii pun pe toti in aceeasi categorie”, cum zici, iarta-ma daca am creat aceasta falsa impresie, voiam cu totul altceva!
    Eu, de altfel, sunt unul dintre romanii care se straduiesc sa pastreze romanismul in Canada. Nu m-am imbogatit de pe urma ziarului pe care il editez (Jurnalul Romanesc), muncesc la el de patru ani mai degraba din pasiune decit pentru recompensele financiare – care sunt minime, asta se poate proba oricind. Eu am si job full-time, iar ziarul il fac in timpul liber, selectez materiale, scriu si paginez, inclusiv noaptea. Cu toate astea, trag de el cu bucuria ca il vad crescind si cu senzatia metafizica, frumoasa, ca imi fac meseria – singura pe care o cunosc si care mi-e draga cu adevarat, marturisesc.
    Particip cam la toate evenimentele comunitare importante si cunosc mai multi romani decit… multi romani de-aici, ca sa zic asa. Nu sunt nici pe departe in categoria celor care isi ascund radacinile. Nu sunt, probabil, suficient de cosmopolita pentru asta.
    Revenind, eu am vizat doar o anumita, restrinsa categorie umana, intimplator vorbitori de limba romana, poate ca naravul e prezent si la alte etnii, de fapt sunt sigura.
    Imi cer scuze daca am parut mai pornita decit s-ar cuveni.
    Mie imi sunt dragi romanii din Canada si le sunt recunoscatoare ca m-au ajutat sa-mi amintesc nobletea romanului de calitate.
    Cit despre plecarea mea din Romania, am explicat in alte materiale, pe blog, mai demult, de ce am ales sa traiesc in alta tara. Faptul ca o clica de neamuri proaste si corupti au pus catuse tarii noastre nu inseamna ca toata tara e la fel. O patura de terchea-berchea au stricat bunul simt, trairile si valoarea unui intreg popor si, pur si simplu, n-am mai putut sa asist la dictatura mitocaniei, am simtiti nevoia sa merg undeva unde, paradoxal, romanii sunt mai romani decit acasa: in Canada, de exemplu.
    Cu atit mai mult ma doare cind, intre romanii exilati din tara lor, alungati de agresivitatea unor gasti de hoti, se strecoara si romani prea pretiosi si savanti ca sa ne accepte pe noi, cei multi.
    Tocmai, Mandy draga, ca eu pe acesti romani ii vizam, pe cei care critica derapajele altor romani, in timp ce ale lor sunt cu mult mai penibile. Asta ma straduiam sa luminez in articol, atit, nimic mai mult, dar daca nu am reusit, imi cer scuze, de-aia si revin acum cu aceste precizari.
    Iti multumesc oricum ca ai revenit la noi, dupa multa vreme, iti spun asta sincer, poate ca, asa cum bine spune Dea Valma, blogul asta avea nevoie de tine…
    Pe curind.

    simona 26 mai 2009 20:10 Răspunde
  • Emi, esti revigoranta, am uitat cafeaua in cana mea preferata, am uitat s-o beau, pur si simplu, citindu-te cu sufletul la gura. Esti patimasa ca si mine si nu stiu daca sa ne simtim vinovate sau sa ne bucuram ca reusim sa traim intens o viata. Te voi reciti ori de cite ori simt ca ma scufund. Sa nu ma lasi… Citeodata, am tendinta sa abandonez inotul, cind ma simt prea in larg. Sa las valul sa decida.

    simona 26 mai 2009 20:16 Răspunde
  • Foarte bine scris „emi” si bine gindit pentru un roman care traieste in Canada dar sa nu confundam ceea ce se scrie aici. Una este sa faci greseli din cauza ca poate esti in Canada de citiva zeci de ani si nu ai mai fost in contact cu limba romana si alta este sa gresesti pentru ca nu ai invat corect limba romana. Sa ii pui pe toti in aceiasi categorie cum a facut Simona nu cred ca este corect. Pentru Simona care desi traieste in Canada viata ei si meseria ei este in Romania este simplu dar si-a pus cineva intrebarea pentru cineva care traieste in strainate de multi ani, poate casatorit(a) cu un strain, este poate mai greu daca nu vorbeste sau citeste romaneste toata ziua ca noi. Eu consider ca acesti oameni nu pot fi considerati inculti si criticati doar de dragul de ne face publicitate si a ne crede exceptii.

    mandy 26 mai 2009 20:17 Răspunde
  • Lari-flori, bine-ai venit, scuze ca am dormit opt ore si, in acest timp, mesajul tau a asteptat cuminte sa fie moderat, azi-noapte m-am prabusit intr-un somn adinc, dupa niste zile mai… intense (eufemistic vorbind). Iti multumesc, draga mea… Vazind ca faci lumina, am simtit nevoia sa te ajut, de-aia am revenit cu citeva precizari…

    simona 26 mai 2009 20:18 Răspunde
  • Iris, Pisi.ro, Dea Valma, dragele mele prietene, cu bucurie va regasesc si va implor sa-mi iertati absentele din ultima vreme, ele au o motivatie exclusiv in sufletul meu, nu si fata de voi, si va datorez scuze si explicatii… Cindva, acest blog va adaposti mai multe confesiuni… promit. MULTUMESC!…

    simona 26 mai 2009 20:22 Răspunde
  • Bucurati-va voi cei care auziti un drag , maltratat sau nu , cuvant romanesc…..

    grace 26 mai 2009 20:43 Răspunde
  • Draga Simona, nici eu nu ma pot pronunta in legatura cu subiectul acesta , deoarece am facut calatorii „in jurul casei”, dar pot sa spun ca am simtit din randurile tale , o amaraciune, chiar o tristete .Recunosc ca nu sunt obisnuita cu tine astfel ( te citesc cu admiratie de la primul Numar al Tango-ului), dar am stiut intotdeauna ca sub ironia fina se ascunde o sentimentala.
    Te admir pentru curajul tau!

    Blanca 26 mai 2009 21:49 Răspunde
  • am revenit dupa o plecare de 3 ore si ce sa vezi…minune! mai Simona ce blog ai, exceptional! imi vine sa bat din palme si sa sar intr-un picior.
    promit ca revin si eu cu un comentariu chiar pe subiect, caci, ma credeti sau nu, ieri ma gindeam sa scriu pe tema „lumea de dincolo de noi”…de noi, romanii… caci Cioran spune: „nu locuim intr-o tara, locuim intr-o limba”, asa ca, eu si cu tine, cititorule si vorbitorule de limba romana, locuim in limba romana, cum bine spune si emi (emi, mi-ai pus pansament pe rana, ca si multor altora, sunt convinsa, multumesc!).

    Dea Valma 26 mai 2009 22:04 Răspunde
  • Simona draga, mie mi s-a parut foarte clar ceea ce ai scris. Intr-adevar, categoria pe care ai descris-o este una foarte restransa, iar despre generalizari nu cred ca se poate discuta. Stii ca imi place elanul cu care scrii, ca iti admir enorm talentul la vorbe alese, ti-am mai spus asta. Imi mentin parerea. Te imbratisez

    Bianca 26 mai 2009 22:47 Răspunde
  • Cand pisica nu e acasa 🙂
    Sa aveti pace dragele mele.

    meninne 26 mai 2009 23:19 Răspunde
  • buna Simona, mare dreptate ai….si mare e gradina in care stau cei despre care ai scris.
    Aici unde sint eu, in Dubai , exista o subcategorie a celeia despre care ai scris tu. Cei care vorbesc o limba romana englezita intr-un mod timpit inventat de mintile lor care s-au intunecat cu mult inainte de treapta intai. Ei zic: mi-au cancelat viza, mi-au banduit pasaportul pe 6 luni,am un apartament saizat pe 120 metri, ba chiar stiu pe una care zice ca asculta evri mornin u bi forti patruzeci.
    De astia ce zici??

    adriana stan 26 mai 2009 23:38 Răspunde
  • Buna seara doamnelor, buna seara Simona si multumesc frumos pentru raspuns…Ultimele doua subiecte abodarte pe blog sunt pe cit de interesante pe atit de delicate. Aspectele lingvistice mentionate sunt din nefericire o tara a multor romani care isi fac veacul nu numai dincolo de ocean ci si pe batrinul continent. Din pacate foarte des asemenea lipsuri sunt asociate cu ipocrizia si combinatia chiar lasa un gust amar. Desi pina acum am evitat sa interfer, desi citesc cu oarecare regularitate postarile, astazi m-a dezamagit putin modul in care Mandy a reactionat. A fost un soi de „finit coronat opus” dar pe axa negativa tinind seama ca a urmat imediat mesajului de pe blog.
    Am avut ocazia sa cunosc oameni din aceasta categorie mentionata de Simona, am vazut romani care isi scriu in limba patriei adoptive pentru ca este mai simplu sa foloseasca dictionarul inserat in telefonul mobil sau care chiar comunica intre ei intr-un esperando pastelat dintr-un snobism ieftin… Am intilnit romani care dupa putini ani petrecuti intr-o alta tara se scuza cu seninatate ca nu-si mai gasesc cuvintele in limba materna…Am vazut romani care refuza sa-si creasca si educe copiii SI in limba romana preferind limba tarii in care traiesc. Situatiile sunt hilare dar dureroase prin excelenta, mai ales daca te arunci ca zabaucul cu deschidere si incerci sa inchegi o conversatie suculenta in limba materna. Si ramii cu gura cascata cit craterul cind ti se dau replici de genul „draga dar nu ti-ai mai atenuat si tu accentul ala?”….”poate ca ar fi bine sa mai practici”…”acuma traiesti aici chiar trebuie sa stie lumea ca vii din Europa de Est…” Exemplele continua dar nu merita sa mai insist. De obicei ma ridic si plec, nu mai am nervii si rabdarea Simonei sa disec problema…rinjesc sarcastic si-mi repet „De ce m-ai trimis in lumina mama, de ce m-ai trimis?” Va doresc o zi (noapte) buna!

    lari_flori 26 mai 2009 23:43 Răspunde
  • Simona, imi era dor de tine!
    Fetelor, numai pe mine ma fascineaza CUM scrie Simona? Pentru ca atentia mea se indreapta catre CE doar cat sa descifrez in fractiuni de secunda subiectul postat. Dar privirea mea citeste si reciteste textul pentru ca e scris cum nu mai gasesc prin alte parti. Pentru talentul extraordinar, pentru ca Simona scrie cu sare si piper si condimenteaza frazele, pentru ca e amuzanta si realista in acelasi timp. Pentru ca isi asuma punctul de vedere prin atatea argumente, pentru ca este credibila, si desi la suprafata unii inteleg ca textele ei judeca, eu inteleg ca textele ei ne invata! Si astept cu nerabdare cat mai multe articole sau carti despre cat de „buna” sau „nebuna” e lumea asta in care traim!

    Alina A. 27 mai 2009 0:27 Răspunde
  • Mandy,

    Sunt putine lucruri care ma scot din fire pentru ca prin natura mea sunt ingaduitoare. O sa citez ce ai scris mai devreme:
    „Eu nu ii inteleg pe cei ca tine care au plecat din Romania ca nu le placea acolo au venit in Canada “la mai bine” dar nu le place nici aici ,doar un singur lucru stiu sa faca, sa critice tot ce este in jurul lor pe romanii de aici, pe romanii din Canada societatea de aici si societate din Romania. Nu te-a obligat nimeni sa vii in Canada nu te-a obligat nimeni sa ii accepti, ai venit de buna voie traieste in Canada asa ca trebuie sa fie si lucruri bune altfel nu ai sta.”

    Suna atit de rautacios ceea ce ai scris incit nu ma pot abtine sa nu-ti raspund. Spre deosebire de tine, eu o cunosc pe Simona si te asigur ca-i place Canada si in plus stie sa faca multe, multe alte lucruri si se fereste sa critice. Ceea ce a postat mai devreme este o opinie, la care subscriu, iar de aici pina la a putea sa spui despre cineva pe care nu-l cunosti ca stie doar sa critice tot ce e in jur e cale lunga. Ma indoiesc sincer ca poti parcurge calea asta pentru ca e nevoie de ceva intelegere care implica mai multe, printre care o anumita doza de inteligenta. Ma intelegi, nu?

    In incheiere, te aprob. Nici eu nu suport oamenii ca tine, care critica fara gindeasca.

    Ramona 27 mai 2009 2:59 Răspunde
  • Imi pare rau ca nu prea intelege lumea ce zici Simona si fiecare are pareri cat mai dure despre altii. Eu cred ca am inteles ideea, te-ai luat de cei ce „au aruncat cu piatra”…pentru ca acuma fie vorba intre noi…or fi unii oameni care stiu sa scrie romaneste cum trebuie dar daca nu sunt „oameni” putin imi pasa de gramatica lor (normal ca apreciez gramatica dar nu o pun inaintea omeniei).
    Ma scol dimineata si gandesc in romaneste, uit ca sunt intr-o alta tara pana deschide gura primul om pe care-l intalnesc, moment in care spun in gand primul cuvant englezesc al zilei „Fuck iar trebuie sa vobesc engleza?! Cand or sa invete si americanii astia romana?!”
    Nu mai aruncati cu pietre oameni buni!

    meninne 27 mai 2009 3:49 Răspunde
  • Pe mine nu ma deranjeaza faptul ca unii vorbesc/scriu incorect romaneste. Ma bucur ca macar incearca …si eu mai fac greseli.
    Mi se pare insa ciudat faptul ca isi incurajeaza copiii sa vorbeasca exclusiv in engleza chiar si in cazuri in care copiii au venit in Canada la varsta de 10 ani. Am cunoscut in schimb persoane de alte nationalitati care, desi nascute si crescute in Canada, vorbesc perfect limba parintilor.
    Dar nu am copii si deci nu ar trebui sa-i judec.

    Rose 27 mai 2009 6:17 Răspunde
  • Si tot al nostru drag Cioran afirma:
    I have no nationality – the best possible status for an intellectual.

    Cit mi-as dori sa pot simti astfel, macar uneori…
    Nu, nu vreau sa ma dezic de romanism, dar mi-as dori sa gasesc o cale prin care sa-mi sterg din memorie unele situatii, in care m-am simtit impovarata de vina de a fi roman. Cind participam la cite o conferinta si dupa ce imi prezentam rezultatele si ma angajam in discutii pe teme de obicei stiintifice si priveam zimbetul interlocutorului pina la inevitabila intrebare: de unde esti? din Romania, raspundeam…si zimbetul se stergea si subiectul discutiei se muta inevitabil pe teme ca: situatia tiganilor, coruptia, saracia…(caci asta e reclama de care am beneficiat!). Cind pina sa se alature Romania la UE trebuia sa trec anual prin transpiratiile aplicatiei pentru un nou permis de rezidenta…
    Dar se poate si mai rau: am un coleg nascut in Bagdad, refugiat aici acum 13 ani, care a dobindit intre timp pasaport olandez. Insa nu conteaza: pielea de culoare inchisa si locul nasterii – Bagdad – sunt brandurile inscrise pe viata…in viata lui. Si el si-ar fi dorit bucuros, de cite ori am calatorit pe la conferinte, mai ales in US, sa schimbe locul cu mine. N-as fi vrut sa fiu in pielea lui cind am coborit din avionul de Amsterdam si i s-a facut o primire calduroasa, cu ciini, si a fost escortat intr-o camera speciala, unde a avut placerea sa fei supus aproape unui interogatoriu…
    Am mai spus-o si o repet: in ADN-ul meu nu e imprimata istoria umanitatii, nici macar a Romaniei, nu simt revolta impotriva unor natii, doar pentru ca eu apartin alteia, care, de-a lungul istoriei, a fost pozitionata conflictual fata de unii sau altii…luptele acelea au trecut, si nu au fost ale mele, ca individ.
    Dar nu e cinstit ca locul nasterii sa-ti decida soarta. Mai ales ca nu s-a demonstart nici o legatura intre locul nasterii si coeficientul de inteligenta! Si nu ma mai simt deloc stinjenita sa recunosc ca am venit aici, da, ca sa beneficiez de niste drepturi si de o viata mai buna. Si atita timp cit imi cistig banii muncind si platesc taxele, ca un olnadez obisnuit, nu vad de ce ar trebui sa ma simt altfel.
    Iar faptul ca am plecat dintr-o tara ca sa traiesc in alta, nu imi impune sa le preaslavesc nici pe una, nici pe alta. Imi ofera doar posibilitatea sa compar doua sisteme, si sa le critic, constructiv, de ce nu?
    Au fost situatii cind am simtit un nod in git si-o lacrima fierbinte pe suflet…dar lumea vestica isi are si ea bubele ei, poate mai bine camuflate sub un fond de ten mai de calitate, poate mai putine decit ale noastre, dar sunt prezente si aici. Si desi nu am avut curajul pina acum, as putea si eu sa le strig in fata: uitati-va la voi, pedofililor! uitati-va la voi, drogatilor! uitati-va la cersetorii vostri, uitati-va la criminalii vostri!
    Iar de cind am simtit pe pielea mea tratamentul aplicat cind s-au gindit unii sa ma concedieze, asa, just fur fun, si sa ma mai si minta, tot la fel, for fun, pot sa le strig in fata toate astea, si mai mult, pot sa le mai strig si asta: uitati-va la coruptii vostri!
    Si ma simt eliberata de o povara, pot sa merg cu fruntea sus si sa fiu mindra ca sunt roman. Si chiar daca nu merg pe strada urlind toate astea, am un zimbet in coltul gurii, caci stiu ca nu sunt mai prejos cu nimic, ca roman.

    PS scuze ca am atacat cam pe linga subiectul postat de Simona, dar am simtit nevoia sa-mi spus si oful asta…

    Dea Valma 27 mai 2009 7:23 Răspunde
  • Grace, intotdeauna m-am bucurat cind am auzit vorbe romanesti, „maltratate sau nu”, cum plastic spui… Ai dreptate.

    Blanca, m-a emotionat intuitia ta si confirm: sunt mai vulnerabila decit incerc sa par. Cind mi-e lumea mai draga, acest camuflaj de vorbe aparent cinice se desface si ma tradeaza. Din pacate, asa e, trag dupa mine sensibilitati care uneori mi se par o binecuvintare, alteori o boala autoimuna.

    Dea Valma, ai ramificat frumos subiectul si povestea ta ne-a redat fulgere din memorii diverse. Calatori pe valurile planetei, am trecut cu totii prin nedreptati aproape pitoresti. E foarte interesant ce spui. Si, din nefericire, adevarat.

    Meninne, draga mea, sper ca mesajul tau pacifist sa atinga punctul vizat, personal ma simt oarecum vinovata ca am creat o impresie diferita fata de ceea ce-mi propusesem, initial. Citeodata, imi exprim niste opinii si fac loc vehementei, pentru ca avem nevoie si de sinceritati dureroase. E rau sa arunci piatra, dar e la fel de rau sa ramii pasiv la destramarea dramatica a unor virtuti sociale. Asa e, omenia este cu mult deasupra gramaticii, numai ca, in cazul abordat de mine, tocmai asta era problema: omenia sucomba rapusa de snobism. Imi sunt prea dragi romanii ca sa las exceptiile nefericite sa faca legea. Stiu ca intelegi, Meninne, de altfel tu esti printre cei care m-au inteles intotdeauna… Multumesc…

    Da, Rose, rid si pling cind citesc, acum mi-am adus aminte iar de faza aia dintr-un mall din Toronto (nu stiu daca v-am mai spus) cind o mama romanca zbiera artistic dupa baietelul ei de vreo 3-4 anisori, care alerga zvapaiat prin multime: „Watch, mai, mama, mai, vezi ca people is coming!” (sic!). Ha, ha! Iti dau cuvintul de onoare ca e un moment absolut autentic, am si un martor de incredere, eram cu iubitul meu si stiu ca am ris de ne-am umflat, iar fraza a intrat in folclorul curent al glumelor noastre, am evocat-o ori de cite ori vedeam parinti secerati de accent si greseli, care tineau mortis, insa, ca progenitura lor sa fie definitiv intarcata de la limba romana.

    Draga mea Adriana, bine-ai venit, iti multumesc din suflet ca apropii tarmurile si meridianele, ne prinde bine un schimb de reportaje psihologice, e interesant ce spui si ne pare bine sa avem vesti din Emirate. Cind ai ragaz, mai povesteste-ne despre voi, pe-aici exista un mit al Dubaiului, tuturor li se pare o varianta de paradis, dar presupun ca dedesubturile sunt captusite cu efecte secundare – ca oriunde in lume, de altfel. Te mai asteptam!

    Lari_flori, draga mea, adevarul vietii noastre in exil are doza lui de amar, de ridicol, de splendoare si de tacere. Avem vieti ciudate si interesante in acelasi timp. Inevitabil, vedem si interceptam tot felul de fenomene care lasa urme. Ceea ce spui e frumos si sensibil, adevarat si senin; te urmareste in desisul gindului. Ai atita dreptate…

    Alina A., m-am facut roz-rosie-luminoasa, intimidata de generosul tau aport la viata acestui blog. Te asigur ca nu merit atita lauda si incredere, sunt aiurita si lenesa si, desi ma scutura constiinta fiindca tac prelung, n-am facut nimic special ca sa va merit pe voi, cei ce-mi sunteti alaturi intotdeauna. Esti prea buna cu mine…

    Oooofff, Ramonaaaaa, scumpa mea, multumesc pentru devotament, ai o vigilenta de agent de elita! Esti minunata, dar te implor, hai sa facem pace, nu ma mai apara asa furtunos, incep sa ma simt vinovata, e ca si cum am fi conspirat la asta – iar tu stii ca nu e adevarat, m-am trezit aici cu interventia ta si, instantaneu, am protestat. Stii, dar ai refuzat sa-ti retragi legiunile, esti hotarita si-ti respect energia, iti multumesc inca o data, tu chiar imi esti alaturi mereu, tu stii totul despre mine si tocmai de aceea mizez pe intelepciunea ta si te rog sa ne imblinzim, sa incercam sa acordam credit fiecarei opinii, intr-un fel sau altul, chiar daca uneori e dificil sa fii obiectiv. Eu, una, inteleg pozitia lui Mandy, chiar daca stiu ca ii este greu sa-mi tolereze abordarile, dar – nu stiu de ce – intuiesc deja ca, dincolo de armurile ei intacte, se afla o fata la fel de sentimentala si sensibila ca si noi. Vremurile vor confirma (sau vor infirma) cuvintele mele.

    simona 27 mai 2009 8:42 Răspunde
  • Buna ziua la toata lumea
    Dragilor , eu o provinciala de Romania, constat ca fiecare isi justifica si apara cel putin, cu argumente ‘ beton’, faptele sau intamplarile, punctele de vedere ; oamenii aceia despre care a spus Simona exista peste tot, sunt români care nu au plecat din tara si care îi ” corectează” pe alÅ£ii ; ce să mai zic ÅŸi eu, Simona, DeaValma si toti cei care aÅ£i scris aici, aÅ£i spus adevarul .
    Eu „mis” dintre cei care nu au iesit inca din tara asa ca unghiul meu de vedere este ingust rau, dar am parte de postarile voastre pe acest blog si mai invat si eu de la domniile voastre : spuneti-mi voi cum este mai bine si pe „afara ” si pe aici sau numai pe acolo pe la voi????
    Multumesc, va citesc , va iubesc si va respect. Ce mai face pisica ( Camelia) si Meninne????

    iris 27 mai 2009 9:41 Răspunde
  • Draga mea,ai reusit cu tema propusa sa agiti putin apele! Spiritul tau de observatie,ironia ta fina si de calitate au facut ca parerile pro sau contra sa fie impartite. Eu respect dreptul fiecaruia de a se exprima,de a avea o alta opinie,chiar daca deranjeaza sau doare.
    Din punctul meu de vedere nu sunt de acord cu cei care au parasit tara la maturitate,au trait ani buni vorbind alta limba,dar trist ,cand se intorc acasa nu mai stiu sa vorbeasca limba materna. Nu-i judec dar sunt penibili! Am cunoscut oameni plecati de ani buni in strainatate care vorbesc perfect romaneste si si-au invatat si copiii limba romana !Respect!
    Durerea mea este modul cum suntem priviti,noi care ,ca turisti suntem tratati in unele tari. Suntem bagati toti in aceeasi oala:tigani,hoti,fomisti! E atat de penibil sa ti se bata in usa hotelului in care ai fost cazat,pt care ai platit,sa eliberezi camera urgent ! Totul fara prea multe explicatii,deoarece noi suntem romani si ni s-a dus buhul in lumea intreaga!
    Te rog sa ma crezi ca am plans de nervi,de situatia creata,de dispretul aratat.Singura mea consolare,daca pot spune asa,a fost faptul ca stiind limba franceza mi-am varsat si eu naduful,politicos,dar taios.Oricum ,un gust amar mi-a ramas. Te bucuri sincer ca ai facut economii pt a vizita o alta lume,o alta civilizatie,dar constati ca in unele locuri esti privit stramb de oameni care nu te cunosc dar le este suficient ca vii dintr-o tara din est. Bineanteles ca nu peste tot,dar acolo unde nici prin cap nu-ti trecea ca lumea te va privi stramb ai surprize.
    Cu tema propusa de tine draga mea Simona ai rascolit niste rani pe care le credeam vindecate,dar constat ca a fost doar o amagire,cicatriciile se simt in sufletul meu,dar nu ma las,anul asta imi petrec vacanta la Venetia! ha-ha ha!

    florentinamurgoci 27 mai 2009 12:22 Răspunde
  • Foarte draguta si copilareasca atitudinea ta Iris, as zice chiar induiosatoare. Dar as indrazni sa fac doua comentarii. Primul, „provinciala de Romania” ar trebui pus in ghilimele pentru ca are o usoara atingere de complex si nu ai voie sa te simti asa. Valoarea unui om consta in bogatia lui spirituala, in frumusetea cu care deschide ochii si asimileaza noul, in smerenia dar si curiozitatea cu care abordeaza necunoscutul. Sistemul de valori personal nu are nationalitate si nu vorbeste nici o limba…
    Al doilea comentariul se refera la expresia „unghiul meu de vedere este ingust rau”…Fals…Sa nu pornesti niciodata cu asemenea premise. Un preot-parinte care traieste in salbaticie si izolare absoluta are o opinie mai intemeiata si mai sanatoasa decit un manager care schimba avioanele ca pe ciorapi. Faptul ca nu ai parasit Romania nu este un defect nu este nici o calitate.
    Revenind la intrebarea ta, cum este mai bine, raspunsul este relativ simplu daca stii ce cauti. Pentru mine este bine peste tot caci din fiecare locsor imi extrag bucurie si beatitudine. Ma bucur de Romania si de prietenii cu care stau la povesti pe cheile Butii pina ne uita Dumnezeu in fata unei sticle de vin, de familia mea, de ciresii mei din gradina bunicilor, de cartile scrise in limba mea, de hainutele dragute de la „Dada” sau de la „Guara”, de tintarii ciinii si catacombele care inconjoara fosta mea facultate. Ma bucur de locul in care traiesc acuma pentru ca imi da implinire profesionala la nivelul pe care mi l-am dorit decind umblam in halatul mamei si ma visam cercetator. Ma bucur de tari noi si mentalitati diferite pentru ca pot pentru o clipa sa uit de toate si sa savurez delicioasa noutate. Nu am vazut doar o tara…am trait cam in toate si am vazut si bune si rele. Nu pot sa-ti spun unde e mai bine. Nu sunt un om-loc. Nu cauta raspunsuri in afara ci in interiorul tau. Conditia este sa stii ce vrei si ce iubesti. Andy Warhol voia sa devina celebru si la o sindrofie unde isi expusese citeva tablori aparent neinteresante a intrebat o bunicuta bogata: „Ce sa pictez ca lumea sa-mi cumpere arta?” Raspunsul a fost transant „Ce iubesti tu mai mult!”…si a pictat bancnote de un dolar….

    lari_flori 27 mai 2009 12:29 Răspunde
  • Multumesc ‘lari_flori’ pentru raspunsul atit de frumos, eu nu am vrut nici pe departe sa supar pe cineva, chiar nu stiu cum este „afara” si de aceea am scris intrebarea sa aflu si eu de la cei care au avut acesta ocazie; multumesc inca o data pentru raspunsul foarte foarte frumos- ca o pilda, poti merge in multe locuri daca ai ocazie , fara sa cauti ceva anume… de aceea voi- domniile voastre , sunteti fericiti pentru ca aveti termeni de comparatie.
    Inteleg ca sunteti un domn care locuieste in preajma muntilor, si eu locuiesc aproape de Bucegii nostri dragi
    Ca si pictorul din din exemplul dvs. urmeaza sa „pictez ” si eu ceea ce iubesc cel mai mult : calatoriile!!!!

    iris 27 mai 2009 12:55 Răspunde
  • Meninne,noroc ca mi-ai adus pace si lumina in ganduri.Multumesc!Eu intelesesem ca,este vorba despre deficitul de virgule si cratime,de ortografia si gramatica limbii romane,indiferent pe ce meleaguri ne-am afla si cu cine am convietui…In fond este limba noastra materna,sau nu?!
    Nu aruncam cu pietre,dar nici nu putem ramane indiferenti.Locuim in aceasta limba,dupa cum frumos a citat dea valma.

    reta 27 mai 2009 14:13 Răspunde
  • Iris puiule, induci lumea in eroare cu modestia ta incurabila. Sunt bine, numar zilele pe degete ca sa ii arat la puiul mic cat mai avem pana plecam la „buni” in Romania:4! In rest…bagajul cu cadouri e facut, de celalalt (spre oroarea tuturor care ma intreaba) nici nu imi bat capul…si recunosc ca nu mai am rabdare…abia astept sa pun piciorul in Romania…si sper ca de data asta sa nu mi se fure portofelul din prima zi (sincer sper sa nu mi se fure deloc) ca atunci cand m-am intors prima data dintr-o alta tara „straina”. Cum am mai spus, de Romania nu imi e dor ci de Romanii mei 🙂 ma simt asa de bine in „padurea mea americana”, mi-am gasit linistea aici…si pacea.
    Simona multumesc de cuvinte, imi era dor sa vorbesti cu mine…si by the way cu mama ta din mall…asa vorebste puiu meu de 4(aproape5) ani…cu toate ca eu vorbesc Romaneste exclusiv ea vorbeste Rominglish!
    Va pup. Sa aveti pace.

    meninne 27 mai 2009 14:29 Răspunde
  • Simona, sarut miinile. Citind cele scrise, am descoperit „mecanismul” care te face sa vii si sa fii linga noi; sa nu mai treci ca acceleratul nostru drag, chiar daca si mie, ca multora de aici ne lipsesti, nu il voi declansa sau pune in functiune. Descoperisem in sinea mea, durata aproximativa de timp la care era probabil si posibil, sa iti faci aparitia, in scris desigur, dar acum refac acele „calcule”, intrucit m-am inselat.
    Sarut miinile doamnelor si domnisoarelor, buna ziua domnilor. Eu am declarat cu mult timp in urma faptul ca sunt aici pentru mine, pentru a invata, pentru a-mi continua cresterea spirituala, pentru a dobindi de la toti si de la fiecare in parte, bun simt, cultura, educatie. Va multumesc tuturor pentru ce primesc. M-am bucurat, sa constat, ca am inteles corect de la inceput, ce ai spus Simona in tema; Eu imi propusesem, sa ma mai abtin de la postari, pina la espomparea accentuata a deficientelor care mi-au fost semnalate si, pentru care te rog umil, sa ma ierti. Sunt convins ca mi-au fost facute ca o indreptare, nu le percep ca pe o palma, ador o critica buna, caci imi da posibilitatea sa cresc;
    Nu pot insa sa nu-ti multumesc dincolo si peste cuvinte Reta, timpul nu trece peste astfel de gesturi, as vrea sa poti vedea in sufletul si in ochii mei, cuvintele-mi sunt prea palide, ma inclin ! Si da Reta, accept ce ma intrebai, pentru ca e o binecuvintare sa poti imparti, ce pare putin dar care e mult
    Desi ocupat, ca si voi toti, incerc sa continui acest dialog.
    Anca G, poate iti amintesti, iti scriam ca si eu am o fata de o virsta apropiata cu a fiicei tale si, ca trairile tale nu imi sunt straine. De cind s-a nascut, o veghez, ma scol noaptea si o acopar, cind era mica veneam linga ea sa vad daca respira, daca are vreo durere; mai mare fiind, o duceam la gradinita si apoi la scoala – unde invata f bine – la sport. Am un dialog bun cu ea, ne intelegem bine, freaca telefonul si calculatorul de le „inroseste”, ma scoate din minti ca nu maninca, ii fac ce-i place si degeaba, se strica in ghiozdan sau in frigider, tot „plasticele” colorate sunt mai bune; ma gindeam si la tine la postarea anterioara a Simonei, cea legata de „seringi si prezervative”; nu vreau sa spun ce e si a fost in sufletul meu, voi reveni cu comentariu. In fiecare zi, trebuie sa-i amintesc de N-ori, sa-si puna aparatele dentare si, mi-a facut „bucuria” ca intr-un grup de prieteni, atunci cind i-am reamintit sa si le puna, mi-a raspuns in public, ca e cazul sa o mai las in pace, ca stie ea ce are de facut, ca si cu scoala atita o pun sa invete, are numai 10 si ce daca vine teza, stie materia; ca ar fi cazul eu sa mai citesc, caci se pare ca nu stiu sa scriu corect. Vreau doar sa adaug, ca au urmat bancuri, poante si priviri, ca am plecat mai devreme pentru o urgenta inchipuita, ca producatorii de alcool, inghetata si batiste de hirtie, ca si furnizorii de servicii de telefonie mobila, au inregistrat cresteri in vinzari. Desigur, au urmat discutii (nu certuri sau alteva-uri), am ajuns la medii de admitere, la medii si note de absolvire, etc, etc.
    La o scoala privata, copii au primit la fel ca cei canadieni, materiale si instructiuni-consiliere. In pauza deja erau pregatiti sa „marcheze”, a iesit scandal mare. La 13 ani explicatia lor individuala a fost, „au inteles ca asa trebuie, asa se face”, o tigara fumata in toaleta si apoi tot acolo „restul”. Desigur e mult de discutat pe aceasta tema a educatiei, ma gindesc ca parinte, cit de slab e guvernul si educatia in sine, care va da copiilor platitorilor de taxe, viitorului pina la urma, astfel de materiale, care odata primite imping spre folosire. Asa cum bine se spunea aici, lucrurile sunt exagerate
    Oricine poate gresi, sunt momente in care chiar adult fiind, judecata te poate insela, dar copii, adolescenti mai mult sau mai putin teribilisti, care copiaza unul de la altul stari si atitudini, cit putem invata copilul nostru sa judece, sa gindeasca, cind mediul e agresiv si impinge spre atrofieri si boala. Cred ca noi parinti, desi animati multi din noi de principii si ginduri bune, judecam dupa reguli care nu mai sunt valabile acum si, necunoscindu-le nu le putem controla, va fi extrem de dificil sa ne tinem bine copii sa nu ii pierdem, exista clar riscul de a fi „furati” de ceea ce nici guverne sau societati „puternice”, nu au putut rezolva.
    Revin. Numai bine tuturor.

    Valin 27 mai 2009 16:13 Răspunde
  • Simona,
    mersi ca le zici la lucruri pe nume. Noroc cu tine ca mai iau si io o gura de aer proaspat!!

    Nela Fisichela 28 mai 2009 0:15 Răspunde
  • Reta, cu placere 🙂
    Vorbesc aiurea fara legatura cu subiectul: nu ma deranjeaza oamenii prosti ci oamenii prosti si rai in acelasi timp pentru ca un om „prost” dar cu urme de bun simt o sa stie sa stea in banca lui si mai stie ca nu e frumos sa arunci cu pietre.
    Acum sa va zic si eu de vecinul meu american adevarat care imi zice cu superioritate „tine-ti pisica de pe proprietatea mea” la care ii raspund cu draci „domne, nu eu o trimit, defapt fuge singura ca nebuna cand deschid usa sa ies din casa” ” ar trebui sa stii sa iti controlezi animalul” (auzi Pisica vecinu vrea sa o controlez pe Boo) zic: „sorry, sincer nu am ce sa fac” ii intorc spatele si plec. „Proprietatea” lui e un balcon la parter de 2pe2 in care are doua scaune de plastic vechi. Nu numai ca nu sta niciodata acolo dar are si jaluzelele trase tot timpul…ma intreb cum mi-o fi vazut matza…
    Sa aveti pace!

    meninne 28 mai 2009 6:56 Răspunde
  • Valin, take a deep breath! Eu tin sa cred in naivitatea mea cu urme de realism ca daca ai „grija” de copii tai nu or sa ajunga sa „comsume” seringi si alte chestii din astea inspaimantatoare pentru parinti. Majoritatea copiilor care ajung „accolo” au fie patint(i) deranjati rau la tartacutza fie acestia lipsesc din viata lor (adica sunt dar se manifesta ca zombi). Imi e greu sa cred ca un om ca tine (a se citi atat de atent la detalii) nu face ceva bun in relatia cu copilul lui…eu personal chiar daca copii imi sunt lumina ochilor si am grija de ele zi si noapte …cand ma gandesc la viitor…ma ia cu fluturasi la stomac…ma intreb daca fac destul, daca as putea face mai bine…daca soarta lor e scrisa deja si nu are nicio legatura cu ce fac eu acum pentru ele…asa ca iau o gura de aer si ma culc multumita caci macar pana in prezent am reusit sa fac a good job!

    meninne 28 mai 2009 7:07 Răspunde
  • Iris, draga mea, ai dreptate, naravurile pe care le-am tot invocat cu totii aici au o universalitate a lor, degeaba incerc sa le localizez. De fapt, apucatura de a-i corecta pe altii cind noi insine nu suntem siguri pe situatie e ceva ce tine de ADN-ul uman, ma tem.

    Valin, te inteleg, spui ceva frisonant si inevitabil, in acelasi timp. E cumva dramatic ce se intimpla, dar pe undeva te propulseaza catre alte etape, te impinge inainte, te obliga sa traiesti. Oricum, esti un tata bun si profund, sa stii ca de obicei tatii rezerva mamelor latura delicata a devenirii adolescentilor. Ma surprinde placut forta detaliului, in psihanaliza ta…

    Florentina, esti, ca de obicei, prea draguta cu mine… Si iti inteleg disperarea si stringerea de inima legata de perceptia asupra romanilor. Asa cum scriam si intr-un articol recent in Tango, eu locuiesc, din fericire, pe un continent unde romanii au o reputatie foarte buna. Asta imi asigura un confort fantastic, aici spun chiar cu mindrie ca sunt roman, bastinasii idolatrizeaza europenii in general, iar spre amuzamentul meu, ne evalueaza la gramada, greci, italieni, romani, rusi, francezi, englezi, sirbi, polonezi… E interesant.

    Nela, multumescu-ti, esti o bomboana! :))

    Meniiiiinne, scumpa mea, m-a amuzat si mi-a creat un frumos neastimpar povestea ta cu pisica Boo, ma revolta vecinul tau american, e timpit – mie-mi plac mult pisicile, sunt subiectiva deci, dar parca si vad scena, dialogul vostru, ha, ha!

    Reta, iti multumesc pentru sustinere, pentru idei, pentru intelepciunea ta…

    Copii, ma duc sa maninc piersici, poftesc la fruct proaspat, cind citesc ce frumos scrieti.

    Apropo, azi am primit si eu prin posta, de la Tango, cartea „Cele mai frumoase iubiri”, antologia/culegere unde am scris toate, adica multe dintre noi, cele de pe blog si nu numai… Are o grafica minunata si mesajul mi-a rupt sufletul… Scrieti exceptional! Iar povestile voastre sunt ca niste filme bune, care-ti intra in valul sangvin… VA MULTUMESC!!!!

    simona 28 mai 2009 7:18 Răspunde
  • Lectura placuta!
    Este ca toate cartile editate de Tango, iti ramane in minte – in memorie; mai am ceva de spus despre subiectul propus , draga Simona sa stii ca eu l-am citit pe tot cu interes si am avut ce afla din el, am recunoscut oameni, de fapt eu vreau sa spun ca
    chiar daca este un subiect mai stinjenitor eu chiar iti multumesc pentru el;
    Meninne drum bun spre casa , spre meleagurile unde ai copilarit; am citit ce a scris Valin si îi doresc putere, rabdare sa aiba parte de resursele de care are nevoie; Ce mai face pisica nostra draga??; nu indraznesc sa intreb de AncaG!?!

    iris 28 mai 2009 10:22 Răspunde
  • Simona, ca ai mentionat de piersici…
    abia astept sa ajung acasa, adica inROMANIA, luni, pe 1 iunie. cred ca de la aeroport ma voi opri direct in piata! nu mai ai rabdare: piersici, cirese, capsuni…mmmmmm, ce fiasco o sa fie la gura mea!!!
    fructe adevarate, cu gust si miros, nu doar cu culoare!
    si voi avea placerea sa ma catar si in ciresul copilariei mele, din gradina bunicilor (sper sa mai fiu capabila de performanta asta).

    Dea Valma 28 mai 2009 12:33 Răspunde
  • Simona stiam deja de „problema” vecinului ca m-au sunat de la office sa imi zic…doar el ca un american adevarat ce e si-a aflat drepturile inainte sa aiba curajul (de preferat ar fi fost bunul simt) sa imi zica ceva. Da scrie „no pets on the grass” si idiotul si-a zambat printre mustati…nu realizeaza ca e vorba de cainii…in fine…pisicile mele vor trebui sa isi puna pofta in cui si sa adulmece pasarile de la fereastra…iar cand scapa…acum le-os lasa si eu sa stea un minut doua afara ca doar nu am inima de caine (de ce caine o fi vorba nu stiu ca ei chiar sunt buni saraci, chiar puri la inima as spune).
    Iris, Pisica mea (a noastra) e in tari straine (implicit eu petrec mai mult timp scriind pe blog).
    Deavalma, noi ajungem pe 31 dar ai noroc …iti lasam toate fructele din piata, noi speram ca mai sunt capsuni la bunica in gradina…e ciudata dar aici gsesti si fructe si legume cu gust si miros (mai e speranta in america).
    Si da Simona…e minunat ca pe continetul asta nu e rusine sa fii Roman (acum nu vreau sa fiu rea dar poate are si legatura ca vizele se dau atat de greu si deobicei au grija sa vada daca ai ceva suport material sa nu fii nevoit sa mananci lebedele de pe lac sau sa cersesti la prima gura de metrou).
    Sa aveti o zi buna.

    meninne 28 mai 2009 14:24 Răspunde
  • Mennine,
    mare mutumire pentru gestul tau binevoitor :-); eu nu cred ca sunt in stare sa las nimic nimanui, am sa rad tot ce prind.
    nu cred ca diferenta sta in faptul ca vizele de America se dau greu, ci in chestia aia pe care o mentionai tu mai devreme: OMENIA.
    te asigur ca si printre cei cu multe scoli si diplome si conturi rounjoare in banci, exista stratificare si categorii de mitocani pe diferite nivele. asa cum exista o multumime de lume fara diplome si conturi, cu un bun simt de te pune la respect, si ma bucur ca, din fericire, ei sunt cei care duc umanitatea asta mai departe…restul sunt inca exceptii.

    Dea Valma 28 mai 2009 15:03 Răspunde
  • DeaValma,
    Ce vrei sa zici? Ca noi Romanii suntem „oameni” in America si „neoameni” in Europa? Eu vorbeam de faptul ca aici (si probabil peste tot in afara de Europa) romanii fie sunt „normali” fie sunt chiar bine vazuti. In schimb in Europa e jale…am trait si pe acolo un pic si am calatorit cava mai mult asa ca stiu ce „bine” vazuti suntem, mai ales de oameni de rand, cei din clasele „academice” nu mai au ce comenta…am stat in Florenta la o „tanti” si primul lucru dupa ce ma intreaba ce „lucrez” (pe vremea aia chiar imi foloseam superdiploma ce acum sta in dulapul de la bucatarie) si imi zice(in italiana evident ca nu vorbea o alta limba) „da, cunosc si eu o romanca, care face curat” asa ca…in Europa suntem hoti, femei de serviciu si prostituate(traficul de carne vie la orice varsta nici nu I’ll pomenesc)…si acum sa fim seriosi…Europenii astia nu si-au imaginat chestiile astea despre noi…au avut grija niste „romani” adevarati sa ne faca reclama…acum e mai greu sa le iasa din cap…aici…daca stie americanul ca Romania e in Europa e mare lucru! Ma tot gandesc de ce imi e mie bine aici…caci nu ma identific deloc cu „cultura” americana…poate faptul ca nu mai sunt parte din psihoza ce se numeste „viata de roman” sau poate faptul ca aici sunt „nimeni” si implicit pot fi EU.
    Banui ca revin 🙂

    meninne 28 mai 2009 15:39 Răspunde
  • Hristos s-a inaltat.

    Valin 28 mai 2009 16:34 Răspunde
  • E cumplit de groaznic si infiorator pe deasupra, pentru ca aseara ne-am delectat cu capsuni romanesti, de pe cimp adunate, stropite cu un spunos bun (sampanie). Si am aflat azi dimineata rezultatul de la meci. Suntem victime inocente, a efectelor unor nevinovate fructe crescute natural, care merg f bine cu sampanie si frisca, dar si parinti denaturati care isi lasa iar, copilul sa doarma pe la copii prietenilor.

    http://www.youtube.com/watch?v=1xSLpoQdRrU

    E un belsug autohton in piata……… si e doar inceputul.

    Valin 28 mai 2009 16:46 Răspunde
  • copiii prietenilor- scuzati-ma

    Valin 28 mai 2009 16:50 Răspunde
  • Simona, Hristos s-a inaltat. Iti multumesc, incep sa adun elemente sigure de fundatie, (am profesori buni aici), pe care voi ridica. Nu uit.

    Valin 28 mai 2009 17:01 Răspunde
  • Mennine,
    trebuie sa iti dau dreptate…da, probabil cei ce aleg sa emigreze in State fac acolo alte meserii, nu sunt numai „hoti, femei de serviciu si prostituate” (ca sa te citez), desi fie vorba intre noi, si in Europa majoritatea facem alte meserii :-). poate ca si faptul ca pentru a ajunge in State trebuie cumparat un bilet de avion care nu e ieftin, face diferenta fata de Europa (in special fata de Italia si Spania), unde tot romanul poate sa traga o fuga chiar si cu Loganul…caci nu cred ca si-ar permite cineva sa dea o fuga pina in State sa aibe grija de niste batrini sau sa culeaga capsuni (sau ce-o fi pe-acolo de cules), asa, pentru citeva luni, sa mai scoata un ban de buzunar…si in State nu prea ajunge omul fara acte in regula, pe cind in Europa…scoate-i pe tigani din ghetourile din Milano sau intreba-i de permis de rezidenta?! si nu numai pe ei…

    Dea Valma 28 mai 2009 17:27 Răspunde
  • Of of mai DeaValma ce sa ma fac eu cu tine 🙂 nu prea intelegi ce vreau sa zic…ce am vrut sa spun (si nu stiu daca am reusit) este ca in Europa au avut grija niste „oamenii” sa ne strice firma atunci cand a „picat comunismul” si faza este ca Europa (dupa cum ai mentionat deja) a fost cea mai accesibila. Daca s-ar fi ajuns la fel de usor in America(vize,sume astromomica pt bilet de avion…cand am incercat sa ii explic anul trecut la bunica-mea care nu stie cursul valutar cate milioane iti trebuie sa iei un bilet de avion…am inceput sa rad…atatia bani erau absurd de multi pt mintea ei de om simplu …dar cu mult bun simt)…well atunci probabil ca si pe aici ne-ar fi fost inima mica atunci cand am fi intrebati de nationalitate. Si am inteles ca sunt si multe capete romanesti luminate si intelectuale (oarescum si eu am fost unul dintre ele) in Europa si in mediile academice (si asta e spus mult…intre oamenii cu ceva scoala as zice) nu e nicio problema…dar restul…tot negativ ne vad. Na…se vede de aici sper cata rabdare am eu…lucrand cu copii am invatat.

    meninne 28 mai 2009 18:28 Răspunde
  • Subiectul ales de tine ma fac sa ma intristez- de atatea ori am incercat sa fac constienti pe cei din jur de importanta cunoasterii temeinice a limbii materne. Si de mult prea multe ori m-am lovit de „Lasa, ca merge si asa. Doar ai inteles ce am vrut sa spun”. Ce mai pot riposta la asa ceva? Sa ma scandalizez incercand sa conving interlocutorul ca de fapt nu are importanta transmiterea mesajului in situatia asta? Risc sa raman vorbind singura. Sau mai rau, sa fiu luata in ras- pana la urma, o merit, eu sunt o tanti care apeleaza la gramatica Academiei si la biata Stefania Popescu atunci cand nu e sigura de exprimarea corecta. Trista e ipostaza in care superiorul ierarhic iti trimite mailuri cumplit de gresite gramatical, semantic, ortografic, pe care nu poti sa le contesti,cand „generatia cu urechi umplute” nu are proprietatea termenilor folositi, iar noi, cei care inca mai stim sa deosebim „v-ati” de „va-ti” suntem expirati, pretiosi si ridicoli.

    Multumesc pentru articolele tale pline de farmec- sunt deliciul dupa-amiezelor mele.

    Anca C 28 mai 2009 19:50 Răspunde
  • Simona daca esti mindra de romanii tai din Canada de ce nu scrii si lucruri bune despre ei ca destul ne arata cei din strainatate „frumusetile” din Romania. Noi suntem romanii si trebuie sa ne aratam si lucrurile bune si lucrurile rele. Din articolele tale peste tot sunt numai lucruri rele si aici in Romania si la voi acolo pe unde sunteti dar unde sunt lucrurile bune si frumoase despre romani?

    mandy 28 mai 2009 20:12 Răspunde
  • Mennine,
    iti da dreptate si cu „niste oameni” care ne-au strica firma atunci cind a cazut comunismul, dar asta e o poveste mult prea complicata si e mult prea mult de dezbatut pe teama…
    oricum, a doua oara te-ai exprimat mai corect (in opinia mea), folosind „oameni” si nu neaparat „romani”…
    niste „oameni” dupa parerea mea provoaca si criza asta economica, trimit FMI-ul prin diferite tari, controleaza si industria farmaceutica si au monopol pe firmele care produc vaccinuri, niste oameni invirt lumea pe degete…noi, romanii (si mai toate natiile), diplomati sau cersetori, suntem oricum prea mici si neinsemnati pentru oamenii aia mari!

    Dea Valma 28 mai 2009 20:40 Răspunde
  • Draga Mandy, daca ai ceva ragaz, citeste si materialele mele mai vechi de pe acest blog (exemple: „Pentru Daniel si nu numai”, „O umbra ma tine in viata…” etc, precum si articolul recent din revista Tango („Iar in urma lor tresare falnic inima romana”), ai sa vezi ca scriu multe lucruri bune si interesante despre romani.
    In plus, mai deunazi, ti-am raspuns detaliat si ti-am vorbit despre ziarul meu, care nu e nici pe departe un ziar de scandal sau un tabloid galagios, ci dimpotriva, un ziar comunitar decent si informat, de limba romana, pentru romani… Si, in plus, n-am scris niciodata ceva rau despre romani in general, eu intotdeauna restring analiza la o categorie foarte bine definita, n-am zis si nu voi spune in viata mea „romanii sunt asa” sau „romanii sunt pe dincolo”, nu generalizez niciodata in formula asta!
    INTOTDEAUNA vizez un aspect anume si numai cine e rauvoitor poate deduce ca, prin asta, atac toti romanii. Daca nu-mi stii viata si activitatea mea in Canada si ma judeci numai dintr-un articol sau doua de pe blog (care, repet, nu se refera la toti romanii, sunt sigura ca ai inteles, de fapt, desi mimezi ca nu…), atunci regret, asta e tot ce pot sa spun. Sunt dezolata.
    Poti sa ma verifici, dupa un raid pe Google, sa-mi spui cind am avut eu o atitudine antiromaneasca, mai ales ca, iarasi spun, nu mai departe de numarul de mai din Tango – cel cu Regele Mihai pe coperta – am scris un articol de suflet despre romani, despre mindria mea si radacinile mele.
    Mandy, faptul ca scriu ca exista si romani corupti si parveniti si rai nu inseamna ca am o atitudine antiromaneasca, te rog sa ma intelegi, nu pot trece oarba peste metehnele deranjante, nu intra in principiile mele jurnalistice sa invelesc in poleiala toate otravurile si nemerniciile unora, care practic m-au alungat din tara mea.

    simona 28 mai 2009 20:41 Răspunde
  • Natty, scuza-ma ca nu ti-am aprobat mesajul pe blog, dar vreau mai intii sa ma lamuresc despre ce si despre cine e vorba. Unde scrie asta? Revino cu precizari, te rog mult. MULTUMESC SI SCUZE!

    simona 28 mai 2009 20:42 Răspunde
  • Simona draga,
    e o vorba din popor care spune „popa nu toaca pentru toate babele surde”…
    acum, cine are urechi de auzit si minte de inteles, intelege pina la urma. cine nu…”unde nu e nici D-zeu nu cere”…

    Dea Valma 28 mai 2009 20:54 Răspunde
  • Draga mea DeaValma, „oamenii” aia de care vorbesti tu sunt MONSTRII…imi cer scuze ca ma exprim asa greu…eu chiar ca vorbesc romaneste numai cu fetele mele de 5 si 10 ani (de regula…si din cand in cand cu familia din romania cu care deobicei nu filosofez pe nicio tema)…incerc sa nu pierd limba dar recunosc…eu fac parte din romanii aia care nu isi gasesc cuvintele cateodata 🙂

    meninne 28 mai 2009 21:02 Răspunde
  • ma uit la postarea mea anterioara si realizez ce foame imi era! m-am hranit cu ceva litere 🙂
    intre timp am consumat si ceva hrana din aia de se pune in farfurie, asa ca sper ca situatia sa se remedieze.
    Mennine, sper sa nu pierzi avionul tot cu mine pe blog:-)
    va imbratisez si sa aveti drum bun si parte numai de bucurii … acasa.

    Dea Valma 28 mai 2009 21:12 Răspunde
  • Simona…e bine ca scrie lume noua pe blog (si citesc cu placere pe multe d-ne, d-re) dar imi pare sincer rau ca unii oameni chiar nu inteleg…si ataca…asta chiar ca ma seaca. Cred ca e extraordinar sa ai o parere diferita dar nu vad ce placere timpita sa ataci fara sa intlegi idea. Stii bine (macar banui) ca nu sunt genul care practica pupatul in fund. Am apreciat intotdeuna ce faci tu si Alice (si toata echipa Tango) si atunci cand nu mi-a convenit ce ai zis mi-am tinut pliscul pentru ca am bunul simt sa apreciez munca ta imensa…poate si alti oameni or sa aiba bunul simt sa gandeasca de doua ori inainte sa te atace…mai ales ca atacul a fost nefondat.
    Chiar imi era dor sa ne scrii, chiar imi era dor de zilele alea acum cateva luni cand ma trezeam si la cafea iti citeam raspunsurile…si sincer imi e necaz acum ca scrii atat de des doar ca sa te explici…timp consumat aiurea.

    meninne 28 mai 2009 21:20 Răspunde
  • DeaValma stai linistita, sambata seara am avion…si nu am nimic mai bun de facut decat sa vb cu voi. Noi am luat vacanta, suntem la piscina…aud deja niste injuraturi in mai multe limbi 🙂

    meninne 28 mai 2009 21:23 Răspunde
  • @ simona catrina: romanii tai din canada au si nume. radu pavel gheo i-a botezat „refuznici” (sing. „refuznik”). e drept ca el i-a avut sub lupa pe cei din statele unite, care cica sunt la fel (ba chiar mai rau). dar e tot aia.

    misu 28 mai 2009 21:55 Răspunde
  • Simona, are dreptate meninne… Nu vreau sa scriu mai mult pe subiectul asta, chiar nu vreau, pentru ca eu sunt rea, foarte rea si s-ar isca un scandal monstru. Vreau sa te salut, numai, si sa-ti spun, cum a spus si Alice, de atatea ori, ca esti cel mai bun jurnalist de limba ROMANA.

    AlinaG 28 mai 2009 22:02 Răspunde
  • Simona ai putea sa-mi spui unde gasesc varianta on-line a articolului mai sus mentionat cu titlul ”Iar in urma lor tresare falnic inima romana”? Mi-ai stirnit curiozitatea sincera sa fiu.
    Si o scurta istorioara despre mindria de a fi roman…Eram la prima descindere in State, la scurt timp dupa 11 septembrie. Am fost invitata sa tin seminarii la citeva univestitati, programul era extrem de incarcat si stresant. Ambasada Americana din Frankfurt mi-a dat foarte greu o viza speciala cu o scrisorica mica lipita pe pasaport. Multumita dumneaei…adica scrisoricii…am fost luata pe sus imediat ce am aratat pasaportul, dusa intr-o camera obscura si interogata pentru mai mult de o ora. Era o iarna urita in New York si mai picase si o racheta. Nu aveam masina si mergeam in campus pe jos, prin zapada, spre deliciul soferilor si stresul politistilor care opreau din cind in cind si ma intrebau…de sanatate. Functiile nu convergeau, operatorii nu comutau, programul nu compila si proprietara apartamentului in care stateam m-a pus sa semnez ca nu aduc noaptea barbati acasa si ca nu ma spal pe picioare in chiuveta de la bucatarie. Tigarile erau scumpe si viata mi se parea mizerabila. Eram deprimata…rau de tot. Intr-una din zile am mers la Muzeul de Arta Moderna din Philadelphia. Eram hotarita sa nu mai calc peste ocean toata viata mea si intentionam sa vad cit mai mult in bruma de timp liber ce-mi ramasese. Si aici incepe frumusetea. Desi zi lucratoare o coada la bilete ca la noi odinioara la tacimuri. Lume buluc…de toate felurile. Cuvinte mari, laudative la adresa unei sali de expozitie deschisa proaspat… Am devenit curioasa desi uram portile bipaitoare si controalele pipaitoare. Am intrat si m-am lasat dusa de val…Am ajuns intr-o sala imensa proaspat renovata si aparent destinatia majoritatii vizitatorilor. Am deschis ochii mari sa vad minunea. Si am avut o revelatie…era BRINCUSI… Nu pot sa pun in vorbe emotiile din acea clipa. M-am pitit intr-un colt si am plins. Unul din ghizi a venit si m-a intrebat ce-i cu mine…I-am aratat proiectia Portii Sarutului (operele care nu au putut fi aduse erau proiectate ) si i-am spus ca odinioara atingeam piatra aia in fiecare zi cind intram in parc dupa ore la fumat sau la pupat…N-a priceput dar a zimbit intelegator. N-avea de unde sa stie ca m-am nascut si am cresut in Tg-Jiu.

    lari_flori 29 mai 2009 1:09 Răspunde
  • Lari-Flori multumesc de poveste. Avem multi oameni cu care sa ne mandrim, care au avut o contributie onorabila la stiinta si cultura mondiala dar eu cred ca avem in aceeasi masura motive sa ne mandrim sau sa ne fie rusine ca suntem romani si asta se poate spune despre multe natii…nimeni nu e perfect. Sunt groaznic de comoda si nu ma chinuie talentul sa va multumesc si la alti pe care ii citesc…va multumesc numai in gand, iertare.
    Sa aveti o zi(noapte) buna. A fost interesant azi pe blog, ma bucur ca am avut timp sa va citesc…chiar daca am un gust amar din cauza unor comentarii care nu isi aveau locul…simt ca la unii oameni le ia luni sa indrazneasca sa spuna si „buna ziua” si asta din prea mult respect pentru Simona-om si Simona-scriitor magic…iar la alti nu le trebuie nici un minut sa arunce cu noroi…asa…romaneste.

    meninne 29 mai 2009 2:53 Răspunde
  • Bine, dar vreau si eu un prost preferat, ca n-am unul al meu desi, pentru altii, as putea fi chiar eu prostul preferat

    Dorian Duma 29 mai 2009 2:56 Răspunde
  • Mie mi se pare corect ca romanii care fac pocinoguri ortografice, ortoepice si de punctuatie in limba romana nu au niciun drept sa ii corecteze pe romanii care fac greseli in limba engleza.

    Cred ca daca ne-am format asa cum trebuie exprimarea in limba romana atunci cand era potrivit sa se intample acest lucru, nu avem cum sa avem scapari grave, strigatoare la cer.

    Ne putem obisnui foarte bine cu a doua limba, in cazul acesta engleza, o putem folosi in mod curent, dar asta nu afecteaza calitatea limbii romane pe care o vorbim. Eu nu cred in justificarile: vorbesc mult engleza, nu mai stiu romana.

    amalia 29 mai 2009 7:58 Răspunde
  • Draga Simona, ma bucur mult ca ai adus in discutie articolul din mai: ”Iar in urma lor tresare falnic inima romana”. Este un text care nu poate lasa nici o urma de indoiala despre ce simti si care este atitudinea ta fata de Romania. Eu cred ca trebuie doar sa avem disponibilitatea de a intelege corect, la fel ca si in cazul textului sub care comentam noi acum.

    amalia 29 mai 2009 8:12 Răspunde
  • Dragilor, as vrea sa va spun ca mi-a fost dor de voi si probabil ca mi-a fost dar sincer ma simt amortita, obosita, ravasita si alte cateva adjective terminate in „-ta” printre care, deloc de neglijat – trista!
    Va multumesc ca ati intrebat de mine, va repet ca nu sunt dezertoare, am probleme cu Tania, cativa dintre voi au stiut asta!
    Cand vine vorba de Tania sunt exagerata, incrancenata, disperata (da, fir-ar! Toate cu „-ta” in coada) si sa stii Valin, ca e dramatic ce ni se intampla noua, parintilor de adolescenti! Imi trece o urma de zambet pe fata gandindu-ma ca asa o sa pateasca si Tania mea cu copilul ei adolescent si apoi zambetul mi-ngheata si mi se umplu ochii de lacrimi…mi se opreste respiratia cand ma fulgera continuarea gandului….da, asa o sa pateasca DACA O SA AJUNGA ACOLO! Nu-mi pot pune poalele-n cap pe blog, Tania stie ca scriu aici, vreau sa-i respect intimitatea dar are curiozitati nesanatoase, are o atitudine (mult prea) revoltata si drama mare vine din faptul ca scoala nu mai e ce era pe vremea noastra (ma urasc atunci cand vorbesc ca mama si ca bunica dar cred ca exista un blestem al lui „pe vremea mea”!) poate e suficient sa va spun ca Tania mea a chiulit de la scoala si eu am aflat fiindca am mituit bodyguard-ul si ne-am uitat impreuna pe camere, dar diriginta ei ,de exemplu, cu care am vrut sa verific chiulul, mi-a spus senina „vai, doamna Gaina, n-a chiulit copilul, nu are nicio absenta, a stat la toate orele ieri”…..caci trogloditul de profesor de fizica de la care a chiulit missy NU I-A PUS ABSENTA!!!!!! E inuman ce se intampla!
    In fine, ma sprijina lumea si mai presus de orice o iubesc pe Tania cu devotament, cu abandon, cu sacrificiu….o sa fie bine! Si multumiri publice AlineiG, lui Dea Valma, Simonei Radoi, Simonei…..pentru felul in care ati inteles sa-mi fiti alaturi, pentru ca urgenta mea s-a transformat in prioritatea voastra! Multumesc!
    Mandy, draga mea, permite-mi sa-ti spun ce nu ti-a spus nici Simona, nici Mennine, nici Dea Valma, nici chiar AlinaG (si ele stiu iar, tu ai sa afli ca AncaG e cu totul altceva atunci cand devine Madam Gaina si ma tem ca e madam Gaina cea care iti scrie acum!): atunci cand combatem ceva este bine sa o facem in cunostinta de cauza! Decat sa imprastiem cu litere negre din tastatura chinuita mai bine am incerca sa ne punem la punct cu cine este si ce face doamna Catrina (si alte doamne care scriu la revista Tango!) si dupa ce aflam „cine este studentii si ce vrea ei” (ca sa parodiez un banc vechi!) mai cautam niste exemple concludente si graitoare care sa combata exemplul Simonei (concludent si graitor!!!!!) dupa care ne apucam sa fim ironice si sa trambitam rautati pe mp de pagina de Internet dar IN NICI UN CAZ pe blogul Simonei! Ca sa intelegi, noi, oamenii care ne exhibam vietile personale aici, mai cu perdea mai fara, suntem in cel mai nefericit dintre cazuri fan-ii Simonei! Dar cei mai multi dintre noi suntem PRIETENII ei! Sigur ca – persoane deschise si primitoare – putem sa intelegem si acceptam o critica exprimata competent si realist chiar daca poate subiectiv! Dar nu putem (si-mi cer scuze de a vorbi si in numele celorlalti!!!!) nicicum tolera sau trece cu vederea pe cineva care nu face altceva decat sa trambiteze rautati si sa emita pareri personale nefondate la adresa gazdei noastre…pardon, prietenei noastre care ne este si gazda! Cand nu-ti place casa unde intri esti liber sa nu mai poftesti a doua oara! Tu (dumneavoastra?) ne tot vizitezi doar ca sa ne spui meschinarii si mai mult, sa ne jignesti (nefondat!!!!) gazda! N-ar fim mai simplu sa nu te mai chinui?!??! Si sper ca n-am fost prea subtila…..
    Am sa plec sa ma lupt iarasi cu demonii Taniei (care sunt ai mei!), si-am sa-i inving! Pentru ca va am pe voi alaturi, pe voi exemplu…..watch me, mai draga, sa ma vedeti cum ma intorc as a winner 🙂
    Va pup, va astept acasa cu dor si cu drag! Si va multumesc din suflet celor care imi sesizati absenta si va spun cu o mina pe inima ca AncaG va iubeste si-n absenta! SI va citeste cu ochii rosii de plins…..
    Cu drag

    Anca G 29 mai 2009 10:57 Răspunde
  • Am pus mai multe virgule anapoda, am uitat sa pun niste virgule, ma tem ca poate am mancat si niste litere! Iertare, eu locuiesc in limba romana si mi-e drag tinutul asta de ma sfasii insa cateodata, mai confund gramatica cu a limbii engleze, ca la ei coma se pune somehow different…….ha, ha, ha, ha, ha, ha…..

    Anca G 29 mai 2009 11:08 Răspunde
  • Hello, la toata lumea.Chiar ma intrebam de ce Mandy insista sa provoace scatoalce pe’aici, dar uite ca Anca (Doamna G?; ) ) s’a decis sa’mi ia litera inainte din tasta’mi..
    Eu n’am prea mult timp sa scriu , dar citindu’va des si talmacindu’mi uneori lucrurile de pe blog-ul Simonei in stilul meu propriu, am si surprize care’mi lipseau din ‘arhiva’..
    Da, nu e cazul sa generalizam, da, sint o gramada de oameni gresiti din nastere care tin musai sa’si dezlege intr’un fel destinele, sa demonstreze, sa faca, sa dreaga, dar propunerea mea este ignorul ”majestuos” pentru ipochimenele care se simt asa de pretioase, dar abundente in prostie.Cit de greu poate sa fie de aplicat chestia asta cu ignorul? Tristetea incepe cind un job sau o decizie importanta pentru viata ta de om cu bun simt are legatura cu un astfel de individ, da, atunci trebuie gindit un plan B..
    Revenind la Mandy, care probabil incearca o frustrare mica si deloc vesela privind capitolul ”romanism de diaspora”, ma gindesc doar ca am inteles’o gresit si’atit

    una 29 mai 2009 12:55 Răspunde
  • Meninne ma bucur ca ti-ai gasit timp si ai citit postarea. Sunt frinturi din viata mea care care au ramas destul de puternic intiparite in subconstient si din cind in cind, conditionat precum madlena lui Proust sau complet aleator imi invadeaza prezentul. Citindu-va pe voi imi revin in memoria activa momente pe care le credeam pierdute. Cit despre romanii nostrii din categoria „asa nu” un singur lucru nu-mi da pace, faptul ca nu pot sa fac nimic.
    Revolta mea apare citeodata nu din complexe sau rusine…ci din incapacitatea mea de a reactiona si a schimba ceva. In Metroul din Paris am auzit deodata „Eu ma urc in vagonul asta ca uite-o pe-aia cu geanta pe spate”…Mi-am amintit de Bucurestiul nostru drag si de o zi obisnuita in autobuz in care trei copilandrii aparent inofensivi mi-au sterpelit bursa din geanta ca eu eram naiva si preocupata de niste bazaconii de socoteli. Asa ca am urmarit-o pe tinara cu pricina si am urcat linga ea. Am gasit un motiv ca sa intram in vorba, nu a fost greu, era turist canadian si tinea un ghid in mina. I-am sugerat ca ar fi bine sa aiba mai multa grija de poseta ei agatata nonsalant pe spate. Este orasul mare si aglomerat, se poate intimpla ceva neplacut si ar fi pacat de vacanta. In spate auzeam injurind in romaneste. Am combatut efectul si nu cauza…ca sincera sa fiu dragii mei… de cauza imi era si mie frica.
    AncaG, interesanta povestea ta cu demonii. Cind vad ce framintari poate avea un parinte de adolescent ma apuca spaima ca sunt o fire analitica si despic firul in patru la fiecare pirtiit al lu fii-mea…care deocamdata abia a pornit in picioare.
    O zi buna!

    lari_flori 29 mai 2009 13:04 Răspunde
  • Ancag multam, atat iti zic(stii tu de ce…nu ca mie nu imi place sa ma murdaresc pe maini dar eu trebuie sa privesc omul in ochii atunci cand ii spun ca e bou sau porc sau ce animal vrei tu)…si iti mai zic putere cu Tania…
    Lari_flori placerea e de partea mea…traiesc o deprivare de somn cumplita si lucrez (exist) numai cu copilasi si nu ma mai exprim asa cum eram in stare o data asa ca acum ma bucur enorm atunci cand cineva scrie cum mi-as fi dorit eu sa o fac 🙂 iar SIMONA e mintea mea in exprimare asa cum Alice mi-ar fi sufletul.
    Salutari „provincialei” Iris si la tot restul piticilor mei (de pe creier). Pisica pe unde imi esti?
    Sa aveti pace.

    meninne 29 mai 2009 14:26 Răspunde
  • Va multumesc foarte mult pentru comentarile care mi-au fost adresate. Se pare ca ma inteles gresit. Am crezut ca aici este o discutie deschisa si ca fiecare isi poate exprima opinia, care pe alte vremuri trebuia sa o ascundem si sa fim toti de acord cu ce ni se spunea. Dar asa cum mi s-a explicat frumos si cu litere mari, aici pe blog este un club de oameni (prieteni) care o adoara pe Simona si sunt de acord cu tot ce scrie ea. Scuze daca v-am scos din plictiseala in care va laudati unii pe altii si va admirati in mod neconditionat nu a fost intentia mea.
    Va doresc sa aveti pace .

    mandy 29 mai 2009 20:45 Răspunde
  • Mandy…sincer m-ai scos din bunul simt care ma reprezinta …fara mea…aici fiecare are voie (si o face…daca ai citi din urma ai vedea ce ni le mai zicem noi „prieteni” atunci cand nu suntem de aceeasi parere) sa zica ce vrea…insa TU ai fost deplasata nu pentru ca parerea ta a fost diferita ci din cauza ca persisti in prostie, aducii niste acuzatii care nu numai ca nu sunt fondate dar sunt total eronate. Si DA este un blog special in care daca putem ne SUSTINEM unii pe altii…pupaturile in fund sunt pe alt blog 🙂 si inafara de Valin (cu drag zic asta) nu o „adora” nimeni pe Simona…cred ca o sa fie multa „lume” in asentimetul meu…noi pur si simplu ii gustam glumele inteligente fi felul in care scrie ea si o respectam pentru talentul si munca ei si eu chiar am spus ca nu sunt de accord cu tot ce zice…Simona e mult prea inteligenta sa nu inteleaga ca sunt multi oameni care au pareri diferite (si nu stiu daca stii…ce scrii tu apre pe blog cu voia ei..e blogul ei) dar tu pur si simplu ai o parere gresita. Cand iti bate cineva la usa si incepe sa iti urle neadevaruri…merita o usa in nas…usa pe care ti-o trantesc eu ca ea are prea mult bun simt.
    Merci de urarile de pace. Na Pisica, mi-am iesit din pepeni!

    meninne 29 mai 2009 21:43 Răspunde
  • Scumpilor, gata, va rog eu mult de tot, nu va mai incaierati, va multumesc mult-mult pentru strategia de aparare, eu imi doresc doar sa ne fie bine aici, sa stam tihniti la taclale, la plins, la ris, care dupa posibilitati.
    E drept, stiu, blogul meu e ca si casa mea, eu tin usa deschisa, dar se subintelege ca vin la mine cei carora le face placere sa-mi tina companie, nu cei carora le sunt antipatica apriori. Nu te duci in vizita ca sa taxezi, sarcastic, modul in care unii isi decoreaza casa si viata.
    Dar oricum, asta e doar o idee de principiu. Asa cum spuneati si voi, as putea sa cenzurez dupa pofta inimii comentariile, n-ar fi deloc lipsit de etica, fiindca blogul asta nu e, in fond, vreun forum finantat de guvern pe banii contribuabilului, ci o arie absolut personala si prieteneasca – si, ca atare, recunosc, subiectiva – unde oamenii se aduna tocmai pe criterii de afinitati, de compatibilitate.
    Tocmai de-aia le multumesc chiar si celor care, desi sunt in dezacord aproape total cu ideile mele, vin frecvent aici, asta inseamna ca persevereaza, inca mai asteapta sa gaseasca esentele bune din mintea mea viciata 🙂
    MULTUMESC Meninne, Lari_flori, Una, AncaG, Amalia, Misu, Dea Valma, Dorian Duma, Valin si tuturor celor care-mi stau alaturi, sunteti gindurile mele de rezistenta, pulsul meu!

    simona 30 mai 2009 11:23 Răspunde
  • Lari_flori, probabil ca varianta electronica a articolului de care ma intrebi va aparea la un moment dat pe site-ul Tango, o sa urmaresc si am sa-ti semnalez momentul, mersi mult pentru gindul tau!

    Natty, mersi frumos, acum am inteles, ai dreptate… Iarta-ma inca o data ca nu divulg si nu am facut caz de ceea ce mi-ai spus, m-ar stingheri sa trec la retusuri pe blog, sunt sigura ca imi intelegi starea… Dar, repet, sunt impresionata de atentia ta si iti multumesc, vino cu noi, ramii cu noi…

    simona 30 mai 2009 11:30 Răspunde
  • Stimata doamna Simona Catrina,

    In primul rand vreau sa va salut si sa va felicit in mod deschis pentru curajul de a va „lupta” cu focul si cu scarba si cu veninul si cu incultura si cu snobismul si cu tradatorii de tara ca pana la urma acolo ajungem, a ne trada natiunea, limba, tara, traditiile si in special valoarea unica ce o purtam prin ADN-ul nostru. Ajungem sa ne disociem de superba noastra natiune, natiunea romana, pentru o lume mizerabila, infestata de cele mai scarboase creaturi ce s-au putut naste pa fata pamantului vreodata, pentru non-cultura si ipocrizie perfectionata, pentru o lume sintetica si tot mai virtuala, pentru o lume inecata in mlastinile imputite ale bancilor in fata carora ne taram coplesiti de durere platindu-le zi de zi cu ultimele puteri creditele luate pentru a ne putea bate in piept a doua zi ca suntem „canadieni”.
    Vreau sa va spun ca in aceasta ecuatie nu mai exista loc pentru frustrari, romanism sau criticism, pur si simplu adevarul este de parte dumneavoastra si inca o data va felicit pentru indrazneala si coerenta. Apropo de „comunism”, (ca asa cum nu exista capitalism la fel de bine nici comunism nu a existat), cel putin atunci ne mai intalneam cu bunul simt, cu respectul, cu buna purtare, cu aprecierile, cu relatiile intime conservate in sanul cuplurilor sau de ce nu cu dragostea de tara. Intradevar, multi, daca nu foarte multi dintre romanii ce-si traiesc veacul in Canada abia de-si mai vorbesc limba materna, chiar daca ei sunt pe aceste meleaguridoar de 2 luni sau 6 luni sau chiar 1 an. Dar sa nu ne lase Domnul sa-i auzim vorbind limba engleza ca s-ar putea sa n-i se intoarca stomacul pe dos. Interesant, „uiti” limba romana aproape instantaneu si nu vorbesti limba engleza aproape deloc. Probabil ca devi un mut, o persoana fara tara, o persoana fara identitate adica un nimeni. Un nimeni ce nu merita mai mult, un nimeni ce-si merita soarta de a trai in deriva plutind pe un ocean al dobitociei intelectuale, daca-mi permiteti sa o numesc asa. Vreau sa spun tuturor, chiar cu riscul de a pune sangene sa fiarba la maxim sau sa va tarati cu fesele de pamand de ciuda, (aviz tradatorilor de tara), ca Romania este cea mai frumoasa tara de pe planeta pamant, ca nu exista o limba mai frumoasa si mai complexa decat limba noastra romaneasca, ca nu axista oameni mai frumosi decat romanii, (aviz celor ce au tendinta de a se debarasa de aceasta povara; Romania), ca traditii si bunatate sufleteasca cum avem noi romanii nu vom mai gasi niciunde chiar daca vom strabate lumea catre toate zarile si sa nu uitam niciodata minunati romani; mangaierea si alinarea sufletului o vom gasi numai si numai acasa, acasa in tara noastra Romania. Orice am face si cat de mult ne-am zbate noi tot romani vom ramane pe veci. Asa ca hai mai bine sa ne perfectionam limba materna si daca ne mai ramane timp sa ne rupem limba si cu limba engleza, nu?
    Un interlocutor spunea la un moment dat ca ii sustine pe parintii ce doresc ca descendentii lor sa uite limba romana pentru ca nu ii va ajuta la nimic oricum. Acest om cu siguranta ca nu este roman si ca nu a fost roman niciodata si cu siguranta ca nu are nici pasaport romanesc, nici buletin de identitate romanesc, ca nu vorbeste limba romana si ca nici macar nu stie unde este aceasta minunata si superba tara. Si inca un cuvant… si mai sunt tot atat de sigur ca nici canadian nu este…. dar atunci ce?
    Va multumesc compatrioti ce-mi sunteti si ce sa va mai spun, traiasca Romania si sa ne intoarcem acasa sanatosi si mandri de numele ce-l purtam.

    Alex S. 30 mai 2009 12:01 Răspunde
  • m-am amuzat teribil citind „despre prosti…”, traind in acelasi timp toata indignarea justificata a simonei. ironia ne ajuta sa mergem inainte si sa zambim. dupa care am inceput sa lecturez comentariile. si ma sufocam. la propriu. nu intelegeam de ce. am luat-o de la capat si, evrika!!! mandy, draga, cu referire la subiect…virgulele sunt imperios necesare, crede-ma!

    zitellucia 30 mai 2009 12:03 Răspunde
  • Draga Simona , stiu ca nu sunt la subiect, dar fiind sub impresiile lasate de articolele tale din Tango,postez o poezie , care m-a dus cu gandul la tine atunci cand am citit-o . Sper ca o sa-ti placa !

    „Iata o gaura plina de barbati care striga
    „NU te iubesc.Te-am iubit candva
    dar acum nu te mai iubesc.M-am saturat de tine,
    sau m-am speriat, sau nevasta mi-era insarcinata,
    sau am descoperit ca prefer barbatii.”

    Ce as putea sa raspund la toate astea?
    :multumesc ca ai fost cinstit, tu care
    erai atat de smecher cand s-a intamplat
    prefacandu-te brusc ocupat
    cu noua ta slujba sau noua ta constiinta.”

    Le arunc o lopata de pamant
    sa-i fac sa inchida ochii o clipa, sa le murdaresc
    ochii verzi si genele lungi
    sau ochii caprui…Bastarzi dragalasi:
    ploaia le va spala fetele plangacioase,

    dar le port putina pica.
    Acum sa trecem la urmatoarea gaura,
    acoperita si calcata bine in picioare,
    plina de barbatii pe care eu i-am parasit
    si nu le-am spus-ointotdeauna atunci-

    fiind, am descoperit, ocupata
    cu noul meu iubit sau cu noua mea libertate.
    Acestia sunt linistiti si nu ma acuza, nu-mi reproseaza nimic
    cuibariti langa ulterioarele neveste,
    de abia miscand umflatura de pamant.”

    Fleur Adcock ,Excavatii

    Blanca 30 mai 2009 17:43 Răspunde
  • O vrabiuta zbura cu viteza la nivelul solului, din urma ei vine un BMW…
    Vrabiuta cu viteza pe langa BMW… si se izbeste de masina… cade ametita toata.
    Soferul opreste, o ridica, o ia acasa , o pune in colivie, ii pune niste paine,ii pune niste apa…
    Se trezeste vrabiuta la un moment dat si se uita buimacita in jurul ei:
    Vede gratii, vede apa, vede painea…
    – Hai sa-mi bag picioarele! L-am omorat pe ala cu BMW-ul…

    Valin 30 mai 2009 19:46 Răspunde
  • Merci Valin.
    Romania here I come…cateva ore si plecam 🙂
    Banui ca ocupata fiind sa mananc capsuni din gradina bunicii nu o sa am prea mult timp sa va citesc si sa va salut…va doresc zile cu pace.

    meninne 30 mai 2009 20:28 Răspunde
  • Meninne,sa aveti vacanta placuta,fara peripetii!

    pisi.ro 30 mai 2009 22:10 Răspunde
  • Ca de obicei Vadim ai reusit sa ne faci sa zambim! Multumesc! Sa aveti o duminica frumoasa dragele mele! E atat de frumoasa vremea,norii s-au dus iar soarele ne incalzeste cu razele lui calde.Va imbratisez !

    florentinamurgoci 31 mai 2009 13:51 Răspunde
  • va salut pe seara cu oboseala pe gene, cu zambet (da, mi-a aterizat meninne direct in romania, ca in suflet era deja) cu multumiri valin pentru vitas (il mai ascultasem eu de la un prieten drag, inainte de plecare).
    o sa revin dupa ce va citesc… in lipsa mea au fost furtuni.

    pisica 31 mai 2009 22:34 Răspunde
  • Alex S. mi-am permis sa citesc mesajul tau adresat Simonei, vreau sa pot sa-ti multumesc, dar nu e nevoie de multumiri ar fi prea palide. Ma inclin, cu ales respect si consideratie.

    Valin 1 iunie 2009 2:13 Răspunde
  • Buna ziua.. Nu ma pot abtine si comentez. Macar atat sa fac dupa ce am dat 7 lei pe o revista „glossy”. Am citit articolul din Tango-ul de mai legat de cate ciuperci mai ies prin reviste si se potriveste si cu subiectul de englezo-romana.
    In articolul intitulat „Vintage” din revista Unica de mai, un titlu naucitor te anunta despre ce e vorba: „In acest sezon, singurul factor unificator la capitolul coafura face referire la trecut. Adapteaza-ti stilul!” Care factor? Ala singuru’ si unificatoru’ si trecutu’.. Ma rog, macar m-am lamurit ca e vorba despre par. Dintr-o scurta introducere, aflu ca stilul lui Rachel (Jennifer Aniston – din serialul Friends) este unul dintre „cele mai populare stiluri retro ale zilelor noastre”. Ma simt evident baba ca anul 1995 e considerat ‘retro’, dar trec mai departe rabdatoare pentru ca urmeaza un titlu mereu tentant „Ce ti se potriveste?” Aici incepe buba.. Poate ar trebui sa-i zic „the buba” totusi. Citez:
    „..lung: Parul lung te poate apropia foarte bine de stilul big al anilor ’60… mediu: Parul care este destul de lung pentru a putea fi prins la spate e perfect pentru coafurile anilor ’50, adica quiffuri(acea coafura asociata cu stilul de muzica rockabilly, purtata si de Elvis)… ondulat:”Glamour” este cuvinatul care descrie cel mai bine anii ’40 …. drept:Adauga textura si volum parului tau, optand pentru o coafura grunge (aparent nearanjat). Opteaza pentru parul mat si foloseste o perie pentru a-ti pieptana usor parul pe spate” Inchei citatul ca am obosit. Deci, daca nu e „big”, „quiff”, „glamour” sau „grunge” nu exista! Noroc ca uneori se mai dau si explicatii pentru neaveniti. Imi place parul meu, desi sunt o lenesa in materie de aranjare. Recunosc ca am trecut prin toate stilurile, dar niciodata nu am nimerit ceva la moda. Pe mine una termenii astia ma sperie. Acelasi articol ma invata cum sa-mi aranjez parul in 5, 20 sau 60 min. Atentie, pare dureros: „20 min. Incearca vata de zahar. Pentru o versiune rapida, alege cea mai noua metoda. Imparte parul in doua sectiuni: prinde o coada in crestet, iar parul din fata lasa-l liber. Tapeaza coada, pulverizand fixativ. Cand devine suficient de bufanta, prinde parul cu ace de par spre fata, amestecandu-l cu suvitele ramase libere” Zau ca mi-e frica, imi suna a reteta de salata, dar dureaza mai mult prepararea. Nu-mi pot imagina rezultatul si n-am deloc de gand sa incerc. Daca nu sunt limbi straine, sunt fraze fara sens, de parca nu se asteapta sa citeasca cineva. „Fugi de aici, tu chiar citesti si te astepti sa aiba logica?!” Va mai dau un exemplu doar: coafura de 5 min! „Parul scurt poate fi „modelat” cu o pomada, pentru un stil androgin, gen Teddy Boy, iar daca il ai lung, ia numai parul din fata(indiferent de lungime) si prinde-l cu ace de par. Alterneaza inaltimea coafurii cu latimea, pentru a se potrivi fetei tale” Adica ce?! O data am parul inalt, o data il am lat?!! Da’ ce-s io? Plastilina? A, nu, ca „modeleaza” are ghilimele. Hiu.. m-am linistit, dar nu m-au convins sa incerc vreo metoda de-asta. Va las, ca am scris aici tot articolul din Unica. Mai adaug doar „Ralatia cu pacientii? Ei vin si nu mai pleaca trei ore” de la pagina 31 a aceleiasi publicatii.
    Gata, m-am linistit >:)
    Va multumesc, cu bine
    MR

    Monica Radulescu 1 iunie 2009 9:22 Răspunde
  • Simona,Valin cu drag,nu sunteti voi dragii mei dragi?!
    La multi ani,copiilor ,adolescentilor si voua parintilor putere sa ramaneti invingatori!
    Va pup

    reta 1 iunie 2009 12:05 Răspunde
  • La multi ani, tuturor copiilor.
    Ce minunat e ca suntem.

    Valin 1 iunie 2009 13:18 Răspunde
  • Buna ziua , si La Multi Ani. Sa fiti fericiti , sanatosi, voiosi , voinici si sa patiti numai lucruri bune.

    Sa va fie copii sanatosi. Keep in touch

    p.s- i missed you.

    Andrei 1 iunie 2009 16:13 Răspunde
  • Multi ani copilului Simona Catrina si noua si tuturor copiilor nostri!
    Ma gandesc la tine, Anca G.
    Imbratisari tuturor!

    Simona Radoi 1 iunie 2009 16:48 Răspunde
  • Salut Andrei, bine ai revenit.
    Salut Spy, oriunde ai fi.
    Iana, sarut mainile, ce mai faci ?
    Anca G, sarut mainile, eu vad cind cineva mai intirzie, nu postez dar incerc sa citesc des, si eu ca si ceilalti iti sunt alaturi, nu indraznesc sa tulbur, numai bine.
    Reta, sarut mainile si multumesc, imi darui prea mult si nu merit.
    Simona, sarut mainile, asa cum ti-am spus cu mult timp in urma, iti urmez „steagul” pentru ca si eu cred in majoritatea principiilor tale, poate in toate cine stie, asta nu ma va impiedica, daca voi descoperii cindva, posibile diferente de opinii si sa nu ti le semnalez, asa cum ne-ai sugerat si tu, cind ne-ai lasat libertate absoluta de participare si exprimare aici. Daca vom avea opinii diferite, asta nu va insemna ca eu sunt stapinul adevarului. Eu chiar am crescut spiritual si aici si linga tine. Nu sunt aici degeaba, nu vreau doar sa citesc, vreau sa si vorbesc. Multumirile sunt inutile, caci sunt prea mici.
    (P.S. Tu nu ai nevoie de avocati, noua ne-ar place; dar ca in copilariein jocuri, cel mai bun intr-o mina si un picior, ii invingea pe ceilalti)

    Valin 1 iunie 2009 18:45 Răspunde
  • la multi ani tuturor: copiilor ce dorm in sufletele voastre frumoase, copiilor ce dorm in bratele voastre, copiilor ce cresc in inimile voastre…

    andrei, eu ti-am simtit lipsa mult (desi eu am fost tradatoare si am lipsit 3 saptamani, cu chef de vacante). esti bine? o mana intinsa ai mereu de la mine si stii. si o veste: aseara a aterizat meninne. intrebarea este: dai cafeaua aia in mall? ca o sa te trezesti cu doua siameze venind spre tine…

    dea valma am ajuns in tara abia sambata. inca am limba germana in urechi si-s cam robotica. daca esti deja la sibiu…. ne vedem!

    simona eu am inteles exact ce ai vrut sa spui si sunt de acord. poate si pentru ca am auzit un roman corectand italiana altcuiva recent… ???!!! si tot cred ca nu poti intra in blogul cuiva cu cizmele si cu pumnii la gura…

    ancag sunt alaturi de tine si tania. mi-e dor sa-ti postez vonda sheperd si sa ne amintim de ally mcbeal.

    la multi ani siameza mea meninne, pentru tine si fetele noastre, anna si maria, pentru bucuria si minunea ca, desi nu ne-am vazut inca, esti in aceeasi ora romaneasca, in acelasi timp si spatiu cu mine… iti multumesc.

    iris multumesc mult de gand. subscriu si eu si spun: lasa modestia. vacantele tale or sa vina si vor fi implinite de frumos, de zambet… eu ti le doresc multe, frumoase, impartind un covrig cu cineva drag.

    pisica 1 iunie 2009 20:42 Răspunde
  • Iana, ce se intimpla cu GM ?

    Valin 1 iunie 2009 23:51 Răspunde
  • Alina G, la multi ani, sa ai parte de tot ce ai nevoie si de tot ce iti doresti.

    Valin 2 iunie 2009 9:22 Răspunde
  • La multi ani,Alina G!

    reta 2 iunie 2009 10:10 Răspunde
  • SchingiuieÈ™te româneÈ™te, traducere „libertină” pentru „nu È™tie la mine romaneÈ™te” . Limba română suferă, se zbate, umblă cu capul spart, È›ipă de durere când e stâlcită, ciopârÈ›ită, lovită crunt È™i nimănui nu-i pasă. De parcă nu reuÈ™eÈ™te să stea singură, în capul oaselor, e sprijinită când de franÈ›uzisme de „bonton”, când de englezisme de high-society, cool, sau societăți exclusiviste unde nu poÈ›i călca dacă pe fruntea ta nu scrie „monden”. I se risipeÈ™te identitatea, i se acreÈ™te savoarea, se brânzeÈ™te, se strică, se dizolvă până la disperare. De ce te miri că românii emigranÈ›i folosesc excesiv cratima, că uită virgula È™i că, în general, nu le mai prieÈ™te să È™tie româneÈ™te? Cum să te miri de aÈ™a ceva când, chiar la mă-sa acasă, limba română e luată la pumni?! Și nu oriunde È™i nu de oricine. De ăia de se cred formatori de opinie. Ce sintagmă pretenÈ›ioasă È™i găunoasă, futu-i! De ăia de se cred scriitori doar pentru că au scremut o carte ce lâncezeÈ™te pe nu stiu ce rafturi, până e năpădită de păianjeni È™i praf, pe care o citesc doar amicii lor de conjunctură, care nu spune nimic, nu are miză, mesaj, subtilități sau scriitură isteață. Și cu care peste ani cineva va aprinde focul într-o sobă de teracotă. De talent ce să mai zicem? E căzut în desuetitudine. Nu mai are căutare. Carte publicată în virtutea inepÈ›iei „È™tii, tipu’ ăsta e prezentator de È™tiri, cu certitudine cartea lui va face vâlvă. e cunoscut deja, ce dracu! apăsăm pedala pe cv! sigur că se va vinde. È™i dacă nu, plăteÈ™te el cheltuielile de editare, doar are țșpe zerouri la salariu”. Să spun că sunt dezgustată? Mi-e teamă că e un cliÈ™eu…

    liliana 2 iunie 2009 10:55 Răspunde
  • La multi ani AlinaG! Pisicuto,bine ai revenit!

    florentinamurgoci 2 iunie 2009 16:46 Răspunde
  • alinag draga mea, din tot sufletul meu negru de pisica, iti spun la ceas de seara, sa ai parte in viata de oameni buni, pe masura sufletului tau frumos, sa iti doresti tot ceea ce oamenii dragi tie vegheaza sa ti se intample si sa fii in tot ce faci, mereu, acelasi OM bun pe care imi doresc sa il cunosc in aceasta vara.

    simona sa ne ierti ca ne imbratisam public, in casuta ta… dar alina este minunea ce trece, vine, este, cand la tine, cand la alice, adunand povestile noastre intr-o carte, ca un magician-spiridus, aducand bucurie si gand frumos, daruindu-ne atat de mult, incat simplele urari de astazi sunt palide gesturi de multumire si pretuire.

    d-na murgoci sarut-mana, ma bucur ca v-am regasit. tot va fac eu o vizita la ploiesti intr-o zi.

    meninne sora mea… stiu ca nu poti sa citesti, ma rasfat si eu cat tu taci cu fetele noastre si te bucuri de mama…. ne vedem, ne vedem… curand, stiu… nici o noapte nu va avea stele mai frumoase decat cea in care vom sta la povesti… o gatesc, o pregatesc…. o astept.

    pisica 2 iunie 2009 19:50 Răspunde
  • Ei bine, am o veste pentru voi. Am 2 gemeni. Baieti! De fapt nu sint ai mei. Sint ai verisoarei mele. Dar sint nepotii mei. Deci am 2 nepoti gemeni . Baieti! V-am mai zis asta? Eh nu conteaza. Ieri au aparut. Si nu stiu dece , ca nu sint ai mei , dar sint foarte extaziat. Ah si inca o cheste. Ma mut singur. 2 camere in aviatiei. Super dragut. Si am 2 nepoti gemeni! Ta Na!!!

    Andrei 3 iunie 2009 13:29 Răspunde
  • Sa-ti traiasca nepoteii, Andrei sa fie sanatosi si sa aiba noroc in viata!
    Vezi, o veste buna , a mai adus cu ea inca una buna, chiar daca e de alta natura.sa avem toti numai vesti bune!

    Blanca 3 iunie 2009 13:59 Răspunde
  • andrei… sa iti traiasca nepoteii si cele 2 camere…
    ursitoare bune sa fie in preajma lor si sa-i daruiasca cu har si noroc si sanatate…

    pisica 3 iunie 2009 14:01 Răspunde
  • Va multumesc pentru urari, mult de tot va multumesc!

    AlinaG 3 iunie 2009 16:46 Răspunde
  • alina sa fii sanatoasa si voioasa!

    dragii mei azi am vorbit cu meninne… era in varful dealului ca de-acolo are semnal, un fel de bun venit in romania din america, dar e bine ca tot ne-am auzit. inca mai doarme ca americanii, dar este acasa… curand, curand… si ma fac mesagerul ei de gand bun.
    mai stiti cum spune ea? sa aveti pace!

    pisica 3 iunie 2009 18:27 Răspunde
  • Valin 4 iunie 2009 16:07 Răspunde
  • Bun venit Mennine! Sa ai somnul dulce,usor si plin de vise frumoase! Noi te veghem,te alintam in vis,si asteptam sa-ti reglezi bioritmul dupa noul fus orar! Multumim pisicutei noastre,care cu ghemele ei fermecate ne trimite gandurile bune!Ti-ai ales un mesager iubit de toata lumea!Te asteptam!

    florentinamurgoci 4 iunie 2009 17:50 Răspunde
  • he, he… d-na murgoci, eu sunt mai fericita decat ea, sora mea mai mica si totusi geamana… si n-o sa umplu aici blogul de ce mi-e mie draga meninne. dar curand, in branul din care abia m-am intors acum, vom petrece impreuna (numai eu si ea) noaptea cu stele si povesti promisa inca de cand ne-am ghicit amandoua, jumatati ale aceleiasi stele, umbre ale aceluiasi gand…
    valin, iertare, dar nu prea ai fost „there for me, for us” eu te-am cautat, dar te banui ocupat de lucruri mai terestre decat metaforele ce ma rod pe mine in absenta surorii mele…
    esti iertat, dar zau ca mi-e dor de zilele acelea mici, cu zapezi, in care incepeam serile devreme cu rasfaturi de la tine.

    pisica 4 iunie 2009 18:27 Răspunde
  • La o statie de benzina cu o singura pompa, se opreste un tip cu un „Hummer” si incepe sa bage benzina. Trece o jumatate de ora, el baga benzina… trece o ora, el baga benzina… Doua ore… In spatele lui s-a facut coada, toti injura in delir. Unu’ scoate capul pe geam si ii striga aluia cu Hummerul:
    – Asculta, ba! Macar opreste motorul, cand bagi benzina…

    Valin 5 iunie 2009 1:32 Răspunde
  • d-na murgoci,andrei, simona, mesajul de la meninne e cam asa: va saluta. e pe malul dunarii cu frumoasete ei. nu poate scrie, dar ne citeste… 🙂
    d-na murgoci, in plus, meninne va multumeste… si eu pe langa ea.

    pisica 5 iunie 2009 17:29 Răspunde
  • Va salut. Iaca va si scriu. Ce nu face romanu cand vrea. Vroiam din tot sufletul sa va dau un 🙂 . Simona, e bine acasa dar…pe ici pe colo e jale. Pisica ma bucur sa te aud fara intreruperi. 
Sa aveti pace.

    Meninne 6 iunie 2009 1:08 Răspunde
  • meninne… branul e ravasitor de frumos intr-o primavara tarzie. tot incerc sa te ademenesc, poate imi iese… si cat sunt eu la cursuri cu puii, tu sa te bucuri de dealuri si munti (pe munti mai este zapada) si sa ma astepti aproape… gandeste-te! saptamana viitoare incep cursurile.

    pisica 6 iunie 2009 11:30 Răspunde
  • Copile daca pot vin. Sa aveti pace si liniste.

    Meninne 6 iunie 2009 13:28 Răspunde
  • he, he… uite-o pe geamana mea! stiu ca o sa vii daca poti. 🙂
    dar am facut ieri repartizarile pe camere si am ramas cu gandul in ce dulap sa te ascund… (glumesc, zau!)

    pisica 6 iunie 2009 13:51 Răspunde
  • ultimele stiri: meninne o sa vina la bran! gata… sa inventam noaptea… yeeee!

    pisica 6 iunie 2009 16:07 Răspunde
  • Meninne drag,te imbratisez! Ma bucur ca poti sa ne dai un semn de viata. Ai dreptate,pe ici pe colo e jale,dar trbuie sa fim optimisti,altfel am inebuni!
    Cata dreptate are pisicuta,Branul e superb,poate poti ajunge,vei fii incantata!Sunt convinsa ca ti-ai propus o multime de lucruri de facut,dar nu ne uita,scrie-ne sa te simtim aproape! Gandurile bune sa te insoteasca peste tot pe unde vei merge!Noi suntem aici,te asteptam!

    florentinamurgoci 6 iunie 2009 16:08 Răspunde
  • d-na murgoci branul e superb pentru cine il vede din ani in pasti, daca ma intrebati pe mine, care il vad mai des decat se schimba anotimpurile… mai bine nu va raspund.
    dar va multumesc ca imi faceti galerie, ca ma sustineti sa o ademenesc pe meninne (desi nu e nevoie, stiu chiar fara sa imi spuna, ca ne vom gasi un timp, cat de mic, pentru un zambet in soare impreuna)

    pisica 6 iunie 2009 16:38 Răspunde
  • Trebuie sa recunosc cu mana pe inima draga mea Pisicuta ca vad Branul din ani in pasti! Am acolo o familie draga la care stau,aproape de castel.Au o casa primitoare in care ma simt excelent.Asa ca mie imi place,dar mai rarut,nu des.Oricum iti fac cu drag galerie,Meninne,mergi la Bran,e superb!!!!!!!!!!!!!!

    florentinamurgoci 6 iunie 2009 18:23 Răspunde
  • saru-mana, saru-mana, saur-mana… v-am zis azi ca imi sunteti draga, d-dn murgoci? 🙂
    si pentru ca imi faceti galerie… si pentru asta.

    pisica 6 iunie 2009 18:53 Răspunde
  • iertare d-na murgoci pentru halul in care am inversat si am mancat literele…
    si spun noapte buna celor ce dorm in aceeasi ora cu mine (da, si tie meninne si tie, daca nu ma urecheaza simona ca iti scriu preponderend si obsesiv numai tie) si celor din alte ore sa aveti o zi buna.

    andrei, copile, unde esti?
    ancag… cum este cu tania? cum este cu tine?
    iris unde ne infloresti?
    camelia, tiza mea? ne taci de atat de multa vreme….
    pisi ro?

    http://www.youtube.com/watch?v=KhISOeTD3-w

    pisica 6 iunie 2009 23:02 Răspunde
  • Foarte frumos cantecul , Camelie-Copacel ! 🙂

    Blanca 6 iunie 2009 23:40 Răspunde
  • e frumos tot albumul… nu prea ascult eu laura pausini (ca ma deprima) dar asta mi se pare reusit. si ma scoate din obsesia lui can’t help myself cu care ma tot otravesc de-o vreme…

    astept sa mi se-ntample prima vara
    cat prima primavara arde-n mine
    astept sa mi se coaca intr-o seara
    iubirea ce-ai sadit-o tu, in mine

    astept sa mi se teasa inger-palma
    astept sa mi se lumineze glasul
    si-n mine ard ciresele de-a valma
    si-n tine mi-e un dor de tot inaltul.

    pisica 6 iunie 2009 23:48 Răspunde
  • Da, vara a venit si am o presimtire ca vei mai face o calatorie asemeni celei din carte 🙂

    Blanca 6 iunie 2009 23:52 Răspunde
  • da… va fi calatoria de final… de ramas bun… dar de unde stii tu? :)))

    pisica 6 iunie 2009 23:54 Răspunde
  • Pai am simtit asa , nu stiu de unde, cred ca am fost o secunda in rezonanta cu ceea ce simti in inima adanc, cum spune un cantac foarte difuzat zilele astea.

    Blanca 6 iunie 2009 23:57 Răspunde
  • Un final, un nou inceput, in altfel, nu neaparat cu altcineva…

    Blanca 6 iunie 2009 23:58 Răspunde
  • nu stiu ce se mai canta pe posturi, cumva eu sunt independenta, ca sa nu spun aeriana… ascult si citesc si invat cam ce-mi cade in mana, paralel cu media….
    dar este asa cum spui: ceea ce simt si nu spun si e ascund, in adanc.

    noapte buna sa ai, eu ma duc sa termin Garcia Marques- Dragoste in vremea holerei.

    pisica 7 iunie 2009 0:00 Răspunde
  • noapte buna sa ai si tu , totul va fi bine,:)

    Blanca 7 iunie 2009 0:04 Răspunde
  • este bine, crede-ma. am ales cu ochii larg deschisi.
    noapte buna.

    pisica 7 iunie 2009 0:06 Răspunde
  • M-am chinuit toata ziua sa va citesc si am reusit abia acum cand sper sa adorm dupa ora de peste ocean. D-na. Murgoci multumesc de cuvinte. Ma simt dublu binevenita acasa. Pisica, sora draga, m-ai ademenit cu margaritare in inima ta si acum cu stele la bran :). Simona o sa culeg floricele din jurul castelului in cinstea ta si lui Alice. Va multumesc la toti ca imi sunteti. Iris esti bine?

    Meninne 7 iunie 2009 3:07 Răspunde
  • meninne ma indoiesc profund ca exista floricele la castel, asta dupa ce l-au retrocedat printului Dominic si l-au golit de mobilier si tot ce era acolo. trist este ca inainte de retrocedare, cand valuri de turisti veneau sa caute urmele printului Vlad prin castel, li se vorbea deja numai de regalitate, de parca placa de la intrare era o intamplare nesemnificativa. (nu, nu neg influenta benefica a regilor nostri si nici perioada de aur a tarii) dar asta este o poveste despre interpretarea istoriei si nu isi are locul aici.
    buna dimineata va spun in zi de Rusalii… la noi e obiceiul ca astazi sa avem pe masa placinta cu urda si marar… si ma duc sa va pregatesc si voua.

    pisica 7 iunie 2009 9:59 Răspunde
  • Buna ziua tuturor.Draga Pisica, melodia de care iti spuneam aseara
    este,Cry, Cry cu Oceana.

    Blanca 7 iunie 2009 12:26 Răspunde
  • ok, blanca, o sa-l caut… cu precizarea ca nu prea plang. nici asta nu stiu sa fac prea bine.
    si am o stare de iritare, abia m-am intors de pe strazi, deghizata si cu castile pe urechi… ma deranjeaza mitocania. si ma supara oamenii prosti. nu ma lecui… mereu ma atinge, direct pe suflet.

    pisica 7 iunie 2009 14:10 Răspunde
  • blanca sa stii ca ascult ce mi-ai zis… si marturisesc ca auzisem cantecul, dar nu am luat seama.

    pisica 7 iunie 2009 14:26 Răspunde
  • Pisica, am citit ce ai scris la Alice si te inteleg mai bine, nu mai am cuvinte ar fi prea sarace, eu sunt langa tine!

    Blanca 7 iunie 2009 17:28 Răspunde
  • multumesc mult. altceva nu stiu sa spun…. 🙁

    pisica 7 iunie 2009 17:43 Răspunde
  • noapte buna va spun tuturor.
    meninne ai coborat din tren?

    pisica 7 iunie 2009 22:30 Răspunde
  • Noapte buna. Da pisica. Suntem la nasii pisicilor noastre in timisoara mea cu multe amintiri. Simona eu am vrut sa iti culeg flori…se pare ca pisica nu a lasat nimic. Sa aveti pace.

    Meninne 8 iunie 2009 1:24 Răspunde
  • meninne tot in ore ciudate ai ramas.
    cat tu dormi, ca americanii, eu inventez flori pentru voi toti…
    buna dimineata. buna dimineata. buna dimineata.
    e luni, sta sa ploua, dar suntem acasa…

    pisica 8 iunie 2009 10:40 Răspunde
  • pe seara cu gene umede, tocmai ce am aflat ca la timisoara a plouat… te-a plouat meninne?
    ma gandesc la voi toti cu dedicatii speciale nerostite. stiti voi cui, cu incepere de la simona.

    pisica 8 iunie 2009 22:00 Răspunde
  • Pe noi nu ne-a plouat. Am fost la catedrala 🙂

    Meninne 8 iunie 2009 23:23 Răspunde
  • Cat esti de apreciata, Simona! Uite, sute de mesaje care vin sa iti deschida privirile spre suflete prietene!
    Cu toate acestea, nu ma pot abtine sa remarc ravasitoarea insistenta rautacioasa a lui Mandy, careia ma grabesc sa ii aduc la cunostinta lacunele gramaticii romanesti, lucru pe care, din prea mult bun simt, ai renuntat sa il faci tu – blandetea ta in acest context este demna de titlul „Doamna si vagabondul” 🙂
    Mandy, draga, da-mi voie sa iti spun ca esti o rautacioasa fara scrupule, vindecarea ta necesitand un panaceu pe care, desi nu are efecte secundare, inchipuitii il evita din cauza unor alergii venite din orgoliu nejustificat – este vorba despre obiectivitate si buna-crestere. Tu, ca majoritatea frustratilor care se straduiesc sa epateze din nevoia acuta de a demonstra invers, incerci sa dai lectii de elev incepator unor profesori cu vechi statute lingvistice… Pacat! Daca erai un pic mai discreta, ai fi reusit sa iti ascunzi atat incapacitatea de apreciere in fata lucrurilor bune si a fiintelor superioare, cat si incapacitatea de a face acordul intre adjectiv si determinat!!!! Te citez, draga mea uluitor de romanca iesita, proaspat si nevindecat, din psihologia si „inteligenta” comunista, Mandy:
    „Una este sa faci greseli din cauza ca poate esti in Canada de citiva zeci de ani ….”.
    Inutil sa iti mai spun ca, in fraza de mai sus, adjectivul pronominal nehotarat CATIVA se acorda GRESIT cu ANI! VARIANTA CORECTA ramane aceea in care acelasi adjectiv se acorda cu numeralul cardinal cu valoare adjectivala ZECI DE, care este adevaratul determinant al lui ANI. Corect ar fi fost sa scrii si sa te exprimi astfel –
    „Una este sa faci greseli din cauza ca poate esti in Canada de CATEVA zeci de ani „. – Sper sa ai bunul simt de a nu te justifica fals ca…l-ai fi incurcat pe E cu I din tastatura…ca nu tine nici macar la noi, astia, mai „traitii” din carti…
    Indraznesc sa aspir la faptul ca data viitoare, cand vei da lectii de viata sau de morala, sa fii atenta si la exprimare – altfel, mi-e teama ca nu se fastaceste nimeni la o critica supusa greselilor gimnaziale…

    Cu doar un pic de rautate, desi meritai mai mult,
    Iulia Sirbu

    Iulia 9 iunie 2009 13:07 Răspunde
  • Dragilor, dragelor, ÅŸi tu, Pisică frumoasă cu numele meu… Am tăcut cam multă vreme, ÅŸtiu… Am fost plecată într-un aÅŸa-zis concediu de studii, pentru a-mi finaliza lucrarea de licenţă. M-a ajutat Dumnezeu de-am terminat-o ÅŸi acum am revenit, doar pentru câteva zile, la serviciu ÅŸi pot să vă mai scriu câte ceva, înainte de a mai lua o bucăţică – ultima – din acelaÅŸi concediu, pentru susÅ£inerea lucrării, de această dată. Am refăcut, în doar patru zile, întreaga lucrare, renunţând la cea aproape terminată, dar care nu mă satisfăcea. Acum e bine, sper să trec ÅŸi peste hopul ăsta ÅŸi să mă ocup de celelalte venite peste mine: dragul meu drag, soÅ£ul meu, e în spital de o săptămână, urmează să plece la Cluj pentru alte investigaÅ£ii, e complicat totul… ÃŽn casă e curat ÅŸi e răcoare ÅŸi e bine, e respirabil, dar e goală casa fără el… Gabriel, îngeraÅŸul nostru, se roagă în fiecare seară la Doamne-Doamne să se facă tati bine ÅŸi să vină acasă, apoi îmi zâmbeÅŸte ÅŸmechereÅŸte ÅŸi eu încerc să nu plâng, să nu mă gândesc, să nu-l întristez… Åži, peste toate, criza ce îngreunează mersul firmei noastre de construcÅ£ii, lăsată cam nesupravegheată odată cu spitalizarea soÅ£ului meu, facturi ce se cer plătite, facturi ce aÅŸteptăm să ni se plătească, ÅŸi toate azi, ieri, alaltăieri… Sunt tristă, necăjită, buimăcită ÅŸi mai pot doar să mă rog ÅŸi să-mi spun că, poate, nimic nu-i întâmplător, poate că aÅŸa trebuie să fie, să fi venit toate odată, ca să nu-mi iau câmpii, rând pe rând, pentru fiecare…
    Vă mai citesc acum ÅŸi mai uit… Åži vă pup ÅŸi vă doresc tot binele lumii! Åži o vară luminoasă ÅŸi răcoroasă ÅŸi bună!

    Camelia 9 iunie 2009 13:33 Răspunde
  • Multa sanatate sotului tau draga mea,fii tare ,doar ai un exemplu minunat in Gabriel,ingerasul vostru. Toate vor trece si-ti vei aminti ca de un vis urat aceasta perioada. Lucrurile vor reveni la normal,ai sa vezi,rugaciunile puiului tau si ale tale vor fi ascultate si veti zambi din nou.Stiu,sant convinsa ca toate gandurile bune sunt indreptate spre familia de toate sufletele dragi ce scriu in acest blog!Fii tare,noi suntem aici!

    florentinamurgoci 9 iunie 2009 14:59 Răspunde
  • camelia putere si curaj… o sa treaca. eu sunt aici cu gand bun si o mana intinsa…

    pisica 9 iunie 2009 17:56 Răspunde
  • meninne sunt plecata in patru directii simultan si concomitent. stiu ca fizic nu se poate, dar am incotro?

    pisica 9 iunie 2009 17:56 Răspunde
  • Se i-au 2 pepeni galbeni aromati intens (semn de coacere suficienta), se taie in jumatati, se „rascheteaza” miezul, pina ramine coaja goala, se pune continutul scos intr-un bol in care sunt mai multe bucati de fructe diferite (ananas, cirese, kivi, portocala, capsuni), se pune in coaja de pepene un „patutz” de inghetate, se adauga peste acestea din amestecul de fructe, apoi frisca, sirop de afine (zmeura), 3 piscoturi, deasupra alune (nuci) maruntite; servita cu vin alb demi (sec) la 10-12 grd C.

    Valin 9 iunie 2009 21:54 Răspunde
  • valin, dar eu cu ce ti-am gresit de ma omori incet? la ora asta de unde sa iau eu toate minunile? nu vrei mai bine asa? … se ia o pisica lesinata de pofta si se aseaza dinaintea bolului pregatit deja de tine… ei? :)))

    pisica 9 iunie 2009 22:28 Răspunde
  • Camelia Pisica, i-am trimis astfel si o „telegrama” Simonei, care e certata cu inghetata, salata de fructe (care se face profesional numai cu sampanie) si Cola cu O „zaher” si un strop de lamaie; si apoi nu am spus decit piscoturi nu asa cum se spune in bucataria franceza la o componenta f importanta (limba de pisica – pentru desert) ca sa nu fac traznai. Ma bucur sa te regasesc, stii ca imi place sa bucataresc, chiar ma gindeam la Ionut, pe care il salut.

    Valin 9 iunie 2009 22:36 Răspunde
  • Mai am si mai asez 2 „cupe” sau cit e nevoie, mai conteaza ca acum 2 ore am venit de la repetitii.

    Valin 9 iunie 2009 22:38 Răspunde
  • Camelia, felicitari pentru ce ai realizat, inseamna ca esti stapina pe materie si e mare lucru sa-ti dovedesti tie si celorlalti ca poti mult, multa sanatate, numai bine.

    Valin 9 iunie 2009 23:00 Răspunde
  • nu esti singurul care abia a venit de la repetitii… si pisica, si pisica… si mai repet si acum ceva. cu ochii tandari, cu oboseala…
    o sa incerc reteta pentru ca mi-ai mai dat tu sfaturi bune! 🙂 si multumesc! mult. pentru ca eu sunt fan pepene galben, pepenele de galia…
    apropo, am mancat in salzburg ciocolata cu chili… de-men-ta! m-am gandit ca ti-ar place sa stii varianta… ca de sacher torte si topfelstrudel mit vanillien, daca nu mananci la ei, atunci unde?
    gata, salivez si nu e bine…
    si sa nu uit: langues de chats sunt oarecum diferite de piscoturile obisnuite… mai subtiri, mai fragile…

    pisica 9 iunie 2009 23:06 Răspunde
  • O doamna f in virsta, aflata la volan, vede in fata ei doi barbati catarandu-se grabiti pe
    un stalp de telegraf. Trecand pe langa ei, opreste si le striga:
    – Hei, nu va fie frica, am carnet de 10 ani !

    Valin 9 iunie 2009 23:40 Răspunde
  • :))) asta e pentru asiguratori, nu?
    multumesc mult, o sa-l folosesc in cursuri, curand!

    pisica 9 iunie 2009 23:45 Răspunde
  • meninne nu mai stiu nimic de tine si mi-s zilele nebune si serile impinse in noapte.
    dar sper ca tu sa ai momente frumoase, sa iti fie bine si tie si fetelor…

    pisica 9 iunie 2009 23:46 Răspunde
  • „Alegerile sunt procedeul prin care oamenii liberi isi aleg stapinii.”
    (Timon din Paris )

    Valin 9 iunie 2009 23:49 Răspunde
  • Putere Camelia, o sa fie bine. Un „tatal nostru” ne ajuta in oricand.
    Pisica mica si frumusica…abia acum am ajuns la un calculator. Eu v-am scris de pe telefon azi dar acum am vazut ca nu a aparut…ma rog, norocul meu nebun cu internetul pe calculator in Romania…Macar pot sa va citesc daca nu va si scriu.
    Azi (ieri) a fost ziua puiului meu mic. 5 ani. Am sarbatorit-o si in state ca sa ii dea si tasu un cadou si sa o vada sufland in lumanari…ea a zis de atunci ca are 5. I-am explicat cum si ce…azi, fericita…cand o intreaba primul om cati ani are „6”…ii zic…pai cum…”pai nu am facut 5 acum 2 saptamani? „.
    Mi-am vazut prieteni dragi pe care ii cunosc de o viata. Romani simpli, inteligenti si buni la inima.
    Sa aveti pace dragii mei. Chiar daca nu va scriu, din motive tehnice…va am cu mine, forever!

    meninne 10 iunie 2009 0:22 Răspunde
  • „ne ajuta in oricand”…sa ma ierti Camelia ca am scris ca o analfabeta! nu ca am mari pretencii gramaticale..dar nici in halul asta.
    Simona…sanatate. Cu pompierii cum stai?

    meninne 10 iunie 2009 0:23 Răspunde
  • meninne… poti sa ma certi si sa nu ma ierti. desi stiam ca e ziua lui anna pe 9, am uitat complet in ce zi suntem. ma ierti?
    sunt in crize de timp si tu pleci. si eu plec putin.
    of. valin, mai ai pepene?

    pisica 10 iunie 2009 21:24 Răspunde
  • Meninne, sarut mainile, la multi ani puiului tau Anna, numai bine sa-i fie. Ma bucur ca esti aproape de radacini, de sensul formei si al nasterii, bine ai revenit.

    Valin 10 iunie 2009 22:33 Răspunde
  • Camelia, sarut mainile, pepene nu mai este, am insa altele de deschidere a mesei, cele ce aduc parfum si gust de inceput.

    Valin 10 iunie 2009 22:37 Răspunde
  • valin, ai uitat sa scrii camelia-pisica… si sa stii ca numai mama imi spunea pe numele intreg, cand eram copil si faceam boacane… adica zilnic. asa ca am ramas cu o tresarire de coloana de cate ori vorbeste lumea despre floarea mea-copacel….
    dar cum am zis mai demult, rostiti-ma cum vreti…

    meninne… te pup din varful dealului. ascult wonderful tonight si zau daca stiu de ce. sirop de oboseala???
    d-na murgoci nu sunteti uitata. va transmit ca bietul castel e tot acolo.
    ancag , dea valma, iris, camelia, andrei, pisiro… cu voia simonei va cert eu ca sunteti tacuti.
    simona o imbratisare mare-mare-mare.

    pisica 11 iunie 2009 0:47 Răspunde
  • Vă mulÅ£umesc pentru încurajări ÅŸi apropiere, dar prea vorbitoare nu pot fi zilele astea… Tot ce găsesc pe net despre diagnosticele soÅ£ului meu îmi spun că, în stadiul în care e, nici minunile nu mai pot fi luate în calcul… Mă rog, desigur, dar… E îngrozitor că mă gândesc în fiecare zi la faptul că o să-l pierd ÅŸi că nu ÅŸtiu ce o să-i spun fiului meu: că tatăl său a fost atât de inconÅŸtient, încât a întârziat momentul internării până la prea târziu? Că s-a crezut mereu mai tare decât bolile, chiar ÅŸi atunci când era să moară pe masa de operaÅ£ie? Sunt disperată, sunt tristă, sunt năucă… Nu pot vorbi… de ce v-aÅŸ încărca cu tristeÅ£ile mele? MulÅ£umesc că sunteÅ£i!

    Camelia 11 iunie 2009 15:11 Răspunde
  • La multi ani pt Anna,sa fie sanatoasa,fericita si iubita! La 5 ani este o adevarata domnisoara! Sa-ti traiasca draga mea si sa te bucuri de ea!
    Iti multumesc pt gandurile bune draga pisicuta neagra,ce ne trimiti tuturor ghemuri colorate si fermecate!
    Valin drag am facut si eu reteta ta cu pepene galben,delicioasa,ce mai,s-a manacat rapid si cu repetir
    Va imbratisez :ancag,dea valma,camelia,iris,andrei,iulia,blanca,,liliana,reta ,iertati-ma daca am sarit pe cineva,iar pe gazda noastra draga SIMONA,o strig,o strig,o strig,poate ne mai scrie ceva ca tare imi e dor de cuvintele si acusoarele ei.SIMONA!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!11

    florentinamurgoci 11 iunie 2009 15:27 Răspunde
  • Doamna Florentina,va urmez,spunandu-i Simonei ca imi este dor de ea si incercand sa urmez mot-a-mot reteta …Valin,esti un dragut,multumim!si eu o pofticioasa,de doua zile tanjesc dupa pepene,maine,chiar imi fac.
    Meninne,la multi ani fiicei tale,Anna(ce nume frumos,ca fetita care il poarta,sunt convinsa).
    Camelia,ma rog pt tine,pt voi.
    Andrei drag,tu cum mai esti?
    Pisica te salut,sa ne pov intalnirea cu fetele voastre…
    Va pup

    Reta 11 iunie 2009 21:25 Răspunde
  • Sarut mainile Reta, eu asa servesc uneori, in coaja de pepene cu inghetata si „foarte diversele chestii” ce compun o salata de fructe facuta in amestec de frisca (din smantana), cu putina „stropeala” de sirop si nuci coapte; dar farmecul e in coaja de pepene si in gustul compus al acelui impreuna, caci am facut pt ca stiu ca-ti place si vreau sa te rasfat, soptit cum trebuie, la momentul potrivit; nu e doar un „produs” desert, e o parte din timpul si starea lui impreuna intre un el si o ea. Cind ajungi la desert esti aproape de relaxare, deci.

    Valin 11 iunie 2009 23:21 Răspunde
  • Dragilor, generosilor, Valin, Reta, Florentina, Camelia, Pisica, Meninne, Iulia, Blanca, AlinaG, Andrei, Monica Radoi, Liliana, Monica Radulescu, Zitellucia, Alex S. si toti ceilalti care mi-ati rabdat absenta, asa cum izbutiti de fiecare data… deci, dragilor, mi-a fost asa dor de voi, am umblat nauca, mi-am vazut de treburile mai degraba urgente decit importante, mai degraba necesare decit benefice. Paradoxuri kitsch, stiu. Dar trag de agenda zilnica. Am sa scriu ceva pe blog acum, observ ca sunt incorigibila, ha, ha..
    La multi ani, copii, felicitari, Andrei (pentru gemeni – intotdeauna gemenii mi s-au parut fascinanti), urari pufoase tuturor prietenilor mei de-aici, care aniverseaza, rid si pling alaturi de mine, orice-ar fi… Imi sunteti tare dragi…
    Alex, ai dreptate, vorbele tale au aroma realitatii incremenite-n absurd, multumesc!
    Monica Radulescu, iti multumesc si tie din suflet pentru colajul savuros, am sa ma inspir din recolta asta spirituala, esti grozava!
    Liliana, esti foarte convingatoare si comentariul tau e incitant, m-ai facut curioasa…
    Reta, si mie mi-a fost dor de voi, sa ma ierti, asa sunt eu, nebuna. Mersi frumos!
    Camelia scumpa, sa nu plingi – sau plingi, daca asta iti face bine… Noi ne rugam pentru tine, pentru sotul tau si pentru Gabriel. Am sa-i tin loc de-o rugaciune calda, in linistea gindului meu…

    simona 12 iunie 2009 8:34 Răspunde
  • Buna vreme la toata lumea,
    timpul nu prea a avut rabdare cu mine si nu mi-a permis decit sa citesc fugitiv postarile. Totusi am simtit nevoia sa ma adresez scurt Cameliei. Draga mea imi pare sincer rau sa aud sau sa mai degraba sa citesc despre necazul care bulverseaza familia ta. Dar daca ai nevoie de ceva nu ezita sa o spui. Poate, cine stie, dincolo de cuvinte mai exista si alte arme cu care se mai poate lupta. Cit despre informatiile din internet, eh imi amintesc ce-mi spunea medicul meu cind eram insarcinata si lucrurile nu mergeam tocmai bine: „cind ajungi acasa sa nu te puna dracu’ sa google-esti ca miine vii iarasi la mine si mai paranoica decit azi…sub stress informatia nu mai este filtrata intelept si granita dintre rational si irational devine practic invizibila”…Iti doresc tarie, incredere si sanatate.

    lari_flori 12 iunie 2009 15:35 Răspunde
  • Vechi, bun, actual dar si de viitor, realist, adevarat, trist, devastator.

    Un parlamentar iese agale din sala de şedinţe, se întâlneşte cu un coleg din opoziţie care se plimba pe hol şi-l întreabă şoptit:
    − Ce faci ba, nici tu n-ai somn?

    Valin 12 iunie 2009 22:59 Răspunde
  • iaca-s!
    simona, fii buna, nu-ti mai cere scuze de la noi. eu cred ca fiecare intelege ca scrii cand poti. mai bine, atunci cand poti, cand ai ragazul acela scurt si marunt, scrie-ne despre tine, despre sufletul tau frumos. scrie-ne asa cum stii tu, asa cum te iubim noi!

    meninne dealurile verzi ale branului le-am vazut numai de la fereastra camerei si in scurtul ragaz cat treceam spre sala de mese. astept sa te intorci din drumurile spaniole si sa imi spui cum a fost.
    camelia nici nu prea stiu ce sa iti spun. sincer. eu care imi torc cuvintele ca pe gheme, acum tac. invatasem de la anna (de la alice de pe blog) niste rugaciuni. pe mine m-au ajutat. rugaciunile sf. rita, mai ales. poate te-ar ajuta. acolo unde exista speranta si credinta, Dumnezeu mai face si minuni. ma rog pentru tine. si ma rog mai ales sa nu mai citesti tot ce scrie pe unde scrie ci in sufletul tau si in sufletul sotului tau. acolo este diagnosticul real. si iti spun asta pentru ca am trait teama de a fi pe o muche de cutit atunci cand medicii nu-i dadeau sanse prea mari mamei mele. dar ea singura si-a dat toate sansele.
    d-na murgoci am avut la curs doua fete din ploiesti. doua minuni. frumoase, tinere, zambarete si dansatoare minunate. ziua m-am bucurat de lumina curioasa din ochii lor, seara m-am mandrit cu ele in restaurant.
    reta te salut si eu. intalnirea cu fetele nu a avut loc. plecarile mele de-acum, cea care a fost si cele care urmeaza sunt strict profesionale.
    valin iti multumesc ca aduci zambet aici. ai fost la concertul cu sinead? am citit la ionut si parca- parca, eu care nu prea imi place in gloata… :)))
    iris ce mai faci? saptamana viitoare voi avea la curs un domn din orasul tau.
    andrei? andrei? andrei?

    pisica 13 iunie 2009 20:45 Răspunde
  • buna dimineata, buna dimineata, buna dimineata…
    astept vesti spaniole de la meninne…
    astept vesti romanesti de la amsterdam, caci dea valma, licuriciul nostru drag a fost acasa…
    astept vesti de la andrei…
    astept vesti de la campina, floare de iris…
    astept vesti de la tine, valin (azi ma duc dupa pepeni galbeni, sa reeditez darul tau)
    astept vesti de la tine, tiza mea de floare-copacel… si ma rog pentru voi.
    astept vesti de la blanca..
    astept vesti de la tine, ancag, despte tania, despte tine… mi-e dor de commenturile tale
    astept vesti de la d-na murgoci, vorbe calde si frumoase ce ne spun despre un suflet deosebit…
    astept vestile lui pisiro..
    astept vesti de la reta…
    va astept cuminte pe toti.
    Simona, te astept si pe tine… oriunde esti si orice faci

    http://www.youtube.com/watch?v=KhISOeTD3-w

    pisica 14 iunie 2009 9:49 Răspunde
  • Iti multumesc draga pisicuto pt Laura Pausini! Am ascultat cu multa placere melodia:La primavera in anticipo! Asa este sufletul fiicei mele,incarcat de dragoste,de fericire,si eu ma bucur nespus pt ea.Am avut casa plina de tinerete,de voie buna,de veselie.Fiica mea a fost in vacanta in Tunisia o saptamana impreuna cu prietenii ei,si la intoarcere au stat 2 zile la Ploiesti.Au venit odihniti,incarcati sufleteste cu lucrurile vazute,au facut poze multe,filmulete ,au fost in Sahara,in oaza,s-au plimbat cu camilele si au cunoscut discrepanta dintre bogatie si saracia lucie. Ne-am amuzat teribil cu cadoul primit de sotul meu,o narghilea!Bineanteles ca am pus-o in functiune,sa vedem si noi cum este,si chiar daca nu suntem fumatori profesionisti,ne-a placut gustul tutunului de mar. Toata casa mirosea a mar!A fost o voie buna molipsitoare!
    Inainte de a intra pe blogul Simonei,am fost la Ionut si m-am delectat cu pozele postate. A fost un regal de muzica buna. Ai dreptate,nici mie nu-mi place aglomeratia,insa pt Sinead cred ca m-as fi sacrificat!
    Va imbratisez dragele mele,iertati-ma ca nu va numesc dar sunt aici,va citesc,va tin de mana!Va trimit toate gandurile bune,iar dorintele voastre,sa se indeplineasca si sa scapati de norii negri ce mai apar in viata noastra. E anul marilor iubiri,a fericirii!!!

    florentinamurgoci 14 iunie 2009 15:09 Răspunde
  • d-na murgogi sunteti asa de draguta si de tonica… va multumesc mult! parca va si vad la concert! :)))

    pisica 14 iunie 2009 16:52 Răspunde
  • buna dimineata 🙂
    mai inainte am aterizat si la propriu si la figurat.
    pisica nu ti-am mai dat niciun semn de viata…in semn de respect fata de prietena mea care si-a pierdut subit sotul (am scris depre ea acum 49 de zile) nu am mai deschis internetul si nici telefonul. nici acum nu am sa iti spun prea multe, sunt inca trista de drama prin care trece ea.
    camelia daca poti nu te mai gandi la lucruri care or sa fie sau nu or fie, iti faci numai rau, oricum nu o sa afli raspunsuri in felul acesta. roaga-te si nu deznadajdui. toat ce se intampla pe pamantul asta isi are un rost chiar daca noi de cele mai multe ori nu intelegem nimic…sa ai putere, suntem alaturi de tine.
    va mutumesc la toti de urarile pt. anna.
    sa aveti pace.

    meninne 15 iunie 2009 2:39 Răspunde
  • stiu meninne, stiu… era firesc si normal sa fii cu ea si cu gandul si cu sufletul. nici nu am asteptat de la tine nimic, ar fi fost nedrept sa te rapesc de langa ea care are nevoie de tine…
    bine ai venit acasa… vorbim, vorbim… stii… de la jumatate incolo, pana la capat!

    pisica 15 iunie 2009 7:36 Răspunde
  • pana la jumatate pisica mea buna…

    meninne 15 iunie 2009 22:57 Răspunde
  • Pisica s-a intamplat ceva? lipseste verva ta si felul in care ne trezesti din amortire !

    Blanca 16 iunie 2009 21:30 Răspunde
  • va salut si eu, reintoarsa pe meleaguri olandeze…ca sa nu spun intoarsa pe dos.
    de fiecare data e grea revenirea aici, caci din clipa in care inchid in urma-mi usa apartamentului parintilor mei, mi se ingreuneaza sufletul de dorul lor, si al celorlalti dragi, pe care nu am sa ii mai vad iar pentru multe luni. acum mi-a fost parca si mai greu sa revin intr-un apartament in care doar citeva plante firave mai respira, in rest, nici o alta viata, nici un glas care sa ma intimpine, nici brate care sa ma cuprinda. string din dinti incercind sa imi alung singuratea si dorul de dor…sa imi aduc aminte de ce mi-am dorit singuratatea, de ce imi e mai bine asa…au trecut doua nopti in care nu prea mi s-au imbratisat genele, dar acum, pe seara, parca mi-a revenit memoria si incep usor-usor sa ma regasesc. ma agat de voi, prieteni virtuali fauritori de punti invizibile intre suflete. si nu ma mai simt asa singura. stiu ca dimineata soarele va rasari si imi fauresc un buchet de sperante pe care sa il agat in razele lui.

    Dea Valma 16 iunie 2009 22:18 Răspunde
  • Dea Valma, sarut mainile, chiar m-am gindit ca esti prin preajma noastra acum o vreme, bun gasit.
    Anca G, sarut mainile.
    Simona, sarut mainile, de multe ori ca sa trec valuri mai usor, recitesc ce scrii si iti multumesc pentru stradanii si calitatea celor gindite si rostite.
    Numai bine tuturor.
    PS Am postat cum comentariu la Alice, va invit sa-l cititi.
    Cu respect,

    Valin 17 iunie 2009 0:56 Răspunde
  • Sint plecat din Romania de la virsta de 14 ani. Am trecut prin Italia, unde am invatat sa vorbesc italiana. Am ajuns in Canada in 1990, unde am invetat mai intii franceza si apoi engleza. Intre timp am avut o prietena poloneze cu care am stat vreo 13 ani, si incet incet am invatat sa vorbecs si poloneza. Nu pot spune ca stapinesc vreuna din limbile astea perfect. Daca ma pui sa scriu sint o catastrofa in toate cele cinci. Dar asta nu m-a impiedicat sa termin facultatea, si sa excelez in domeniul meu. Ba mai mult, dupa ce mi-am terminat metriza in Medicina Nucleara si Radiobiologie am mai facut si doi ani de filozofie, unde m-am demarcat de colegi pentru ideile mele originale, cu toate ca scriam cel mai prost din clasa. Nu ma consider prost, si nici nu cunosc pe nimeni care ma considera in felul asta. Ceeace este important este sa integram cunostinte, sa facem distinctii, sa ne construim structuri conceptuale complexe, sa ne putem reprezenta simbolic realitati complexe.

    Scrisul este numai o modalitate printre multe altele de a depune informatie pe suport material pentru a o transmite altor subiecte. A venera scrisul este a nu intelege esenta cunoasterii! Una e sa cunosti ceva despre o realitate, care te poate ajuta sa indeplinesti o actiune sau sa formulezi o prezicere, si alta e sa-ti amintesti toate regulile si conventiile care defapt nu-ti dau nimic despre lumea reala, numai i-ti permit sa-ti transmiti ideile.
    Cunoasterea poate fi absorbata si transmisa pe mai multe cai, mai ales in ziua de astazi. Tineretul va scrie din ce in ce mai prost, pentru ca foloseste din ce in ce mai mult audiovizual. Asta nu inseamna ca sint sau ca vor fi mai prosti. Bunica-mea era analfabeta, dar asta nu inseamna ca era o proasta, am invatat foarte multe de la ea!

    t!b! 22 iunie 2009 23:48 Răspunde
  • T!b!, bine-ai venit pe blog, am sa ma rezum la concluzia ta, impletita cu un exemplu emotionant. Dragul meu, repet a nu stiu cita oara, rostul articolului meu n-a fost nici pe departe de a demonstra ca oamenii care scriu cu greseli sunt prosti. Deloc chiar! Ma legam EXCLUSIV de cei care, desi scriu mizerabil romaneste, critica fonfait engleza imigrantilor romani. In aceasta tema, sunt foarte avizata, stau in Canada de sase ani si vizam o categorie foarte bine delimitata. In rest, admit ca ai dreptate in multe privinte… Iti multumesc mult pentru interventie… Si pentru prezenta ta aici…

    simona 23 iunie 2009 8:45 Răspunde
  • Simona, esti atit de talentata incit , daca m-ar intreba cineva banalitatea aia cu insula pustie, as raspunde simplu: doar pe Simona Catrina. Ca te-as asculta o viata.

    amira 28 iunie 2009 1:12 Răspunde
  • Draga Amira, esti prea draguta cu mine, crede-ma ca nu sunt o mare achizitie pe o insula pustie. 🙂 Am tendinta sa constientizez acut drama umana, din pacate, si naufragiul m-ar ucide psihic inainte sa-ti pot fi un companion placut. 🙂 Te sarut, bine-ai venit…

    simona 28 iunie 2009 9:37 Răspunde
  • Multumesc, gazda buna. Eu sint de ceva vreme pe-aici dar nu ma bagam in vorba. Cind intru-n casa omului destept, vorbesc putin si ascult mult. Si cind nu eram eu pe la tine, erai tu pe la mine prin cada cu arome de tei (scuzati, acolo gasesc ragaz sa te citesc in „Tango”). Prima floare care iti iese in cale azi si-ti zimbeste, sa stii ca e de la mine.

    amira 28 iunie 2009 11:28 Răspunde
  • Simona, as incepe cu un elogiu la adresa scriiturilor tale – evident dependente de o perosnalitate pe masura (pe care o recunosc – fara s-o cunosc de-a dreptul) – dar cuvintele mele pur si simplu nu isi au rostul si oricum nu m-as ridica la masura impusa de tine. Asta este: fiecare cu darul lui. In afara de limba ascutita si mintea brici intortocheata apreciez mai ales ca ai frecventat orele de gramatica si te zbarlesti si tu ca un arici cand vezi cum maiuna pisica in loc de pronume, etc. Ce m-a facut sa-ti scriu este derizoriul motiv ca este pentru prima data cand vad ca scrie cineva „ma-sa” asa cum cred si eu ca trebuie scris intr-o romana academica. Trist dar adevarat, in multe publicatii se scrie ca pe zidurile blocurilor din cartiere: „P**** matii” :))
    Aveam si alte comentarii, mult mai istete, dar las gazda sa se desfasoare si sa-mi linisteasca nerabdarea de a o citi. Sincere felicitari.

    Cristina 26 ianuarie 2010 20:08 Răspunde

Lasă un răspuns la t!b! Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title