fbpx
„Nu suntem muritori, e clar. Dar suntem niste zei prosti, niste nemuritori care ne-am uitat destinul. (Constantin Noica)“

Hai sa ne gandim sambata seara

de

sim antalyaSambata in care imi faceam de cap in Antalya (vezi si crezi foto cu cocktail Mojito), cu vreo doua luni in urma, a fost una dintre putinele care si-au meritat statutul. Apartin categoriei care traieste fulminant de luni pana vineri si zace prosteste de sambata pana luni. Altii lesina muncind in timpul saptamanii, iar in weekend chiuie ca apasii pe cai, se distreaza nebuneste, isi iau nevestele sau amantele si pleaca pe coclauri turistice (respectiv in statiuni conspirative), se imbata solemn, dar au timp inclusiv pentru tratamentul cu castraveciori, astfel incat pana luni nici mahmuri nu mai sunt. Asta e adevaratul model suedez, am vazut la Stockholm zeci de mii de truditori pe care nu-i auzeai pana cand se crapa de vineri si rupeau usile barurilor, in goana dupa elegantul adapat nordic.

Cu exceptia unor escapade memorabile, imi toc weekend-urile cu maruntisuri care, daca n-ar fi de ras, ar fi de plans. Obligatoriu, daca raman in raza Bucurestilor, nimeresc la mall, desi cand ies pe usa am cu totul alte intentii. Creativitatea ma lasa balta pe drum si, ostenita sa inventez programe nonconformiste, ma abat superficial de la ruta. In fiecare joi, cam asa, coc un program pompos de weekend, dezvolt conversatii la telefon cu prietene cu care, teoretic, urmeaza sa ies sambata in Centrul Vechi sau in alt loc boieresc. Dar aproape nimic din falnica intentie nu supravietuieste pana la soroc.

Sambata ma trezesc la pranz, fiindca vineri ma culc enervant de tarziu. Pana pe la 2.00 dupa-amiaza, beau cafea si numar puchiteii de var de pe tavan, in acordul unor ganduri pe jumatate dramatice, pe jumatate caraghioase. Cand imi ajunge zatul cafelei pe cerul gurii (beau cafea turceasca), e semn ca am epuizat pretextele de leneveala. Ma imbrac si-o iau la sanatoasa prin grandiosul centru comercial, unde asist la organizarea gintei cumparacioase specifica mall-ului, asa cum va mai povesteam si altadata.

Nu, acum vorbesc serios, voi ce faceti sambata si duminica, in general? Cateodata, am un program de sar fulgii in urma mea, nu stiu unde sa ma impart mai intai, dar acestea sunt slavite exceptii, in rest am agenda exasperanta: fac ordine in casa (dezintegrez musuroiul de haine pe care il cladesc in timpul saptamanii, pe una dintre aripile canapelei de colt), pornesc masina de spalat (ca sa se auda si de la mine din casa zumzet de om viu), ma duc la cumparaturi (unde iau cos mic, fiindca urasc sa imping cos mare) si-l indop cu marafeturi, vin acasa, schimb transa de rufe de la spalat, fac doua milioane de clici pe toti Internetii deschisi (Facebooksi, Yahoouri, bloguri, vplay-uri, youtube-uri), dupa care plonjez in pat si astept sa se faca luni, sa incep si eu sa traiesc intens.

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
Categorii:
Uncategorized

Comentarii

  • Draga Simona , nu prea am ce sa povestesc . Programul meu de weekend seamana atat de mult cu al tau ! 🙂

    Marina 28 noiembrie 2010 1:19 Răspunde
  • Tot ne vom intalni odata, ciocnindu-ne cos mic de cos mic, intr-unul dintre supermarketuri. Sau, poate, ne vom vedea in balcon, intinzand transa doi spre trei de rufe. Sau haladuind prin mall (eu in varianta obligatoriu lalaie si nefardata, cu ochii bulbucati de la somnul pana tarziu si cautand un costum sacou+fusta pe care n-o sa-l gasesc in veci).

    Vineri am o zi incarcata la serviciu, ajung acasa tarziu si ma culc si mai tarziu. Sambata ma trezesc pe la pranz, beau o cafea, imi dau seama ca n-am nimic de mancare, cu greu ies din casa, ma intorc, mananc si, de regula, mai trag un pui de somn (doamne, ce nasol arata programul asta scris, ce purcel sunt!). Asaaaa. Se face seara. Pun un set-doua la spalat, butonez televizorul si calculatorul. Trece sambata. Duminica fac curat (!), uneori mai scriu, incep sa-mi caut informatii pentru serviciu si sa imi fac un plan al saptamanii viitoare. Spre seara fac o baie care dureaza, cu totul, nu stiu de ce, 3 ore. Dupa asta ma ia cu somn. Gata.

    Programul de mai sus e valabil de un numar de saptamani inacoace, desi am avut o perioada muuuult mai energica si mai plina. Nu stiu ce lipseste acum sau de ce nu-mi mai doresc altceva suficient de tare. Daca imi ramane timp, citesc sau vad un film, tot in vasta garsoniera. Numai ideea de a ma trezi sambata dimineata, cu bagajele facute, de a pleca undeva „sa ma relaxez” si a ma intoarce duminica noaptea (dupa care urmeaza luni!!!) ma face sa ma ia cu somn. Noapte buna!

    Anda 28 noiembrie 2010 2:53 Răspunde
  • Eu traiesc intens in wkend. 😀 Fix ca tine! Par exemple, azi m-am trezit la 12.30 (am vazut vreo 3 episoade din House vineri noaptea), am baut exact 2 cafele, am filozofat ca nu-s normala si ca trebuie neaparat sa accept ideea, am deschis calculatorul, am muncit in sila pentru ca am un deadline luni si-am plecat sa mananc, ca tot muncisem mult! Am ajuns la mall desi ziceam ca ajung in alta parte, m-am invartit ca aiurita si m-am crucit din cauza muzicii de Craciun, am cumparat o chestie verde de imbracat (eu nu port verde …. !) si-am plecat acasa. Acu’ iar am muncit pentru ca m-a mustrat constiinta si la 3 dimineata scriu pe-aci. Eu zic ca am o viata atat de palpitanta! 😀
    Duminica nu stiu ce fac. Dar la mall nu mai merg. Ar trebui sa ma tin de programul de „iesit duminica la cafea”…hm!

    Anamaria 28 noiembrie 2010 4:28 Răspunde
  • Vinerea este cea mai „dulce” zi a saptamanii, pentru mine- ma desparte cu trufie de searbada zi de luni si-mi promite, in acelasi timp, 48 de viitoare ore de relaxare. Teoretic si numai teoretic. Practic, vinerea ma spetesc trebaluind prin casa, incercand sa termin cu curatenia de sfarsit de saptamana- nu-mi place ideea de a sacrifica vreo sambata cu astfel de preocupari iar duminica, din principiu, nu trebaluiesc.
    Sambata ma trezesc cat pot de devreme (!), pun de cafea si fac planuri mari. Planuri esuate in 99% din cazuri- pentru ca ai mei se trezesc (ca toti oamenii normali) tarziu. Iar pentru mine „tarziu” este egal cu tot ce depaseste ora 8 a diminetii. De obicei ziua asta incepe si se termina cu cumparaturile de aprovizionare de duzina. Nu stiu cum se face dar, pana ne urnim, pana pornim masina, pana gasim loc de parcare, pana parcam….pana una si pana alta…se face seara. Damn it! se face, parca, seara de la ora 4 a dupa-amiezii! Si asa, ajungem sa inchiriem unul, doua sau mai multe filme, sa ne tolanim pe canapea si sa asteptam sa ne cuprinda somnul. Eu astept, dintre toti, cel mai putin…
    Duminica…ajungem din nou la mall- de data asta nu pentru aprovizionarea de rutina, ci pentru mici „completari” in garderoba sau doar pentru a casca gura. Ziua asta se scurge, cu siguranta, mai repede ca oricare alta- cred ca este un soi de conspiratie universala, ceva.
    La ora 9 ai mei sunt pe canapea, la film, iar eu ma culcusesc. La 9 si 5 dorm.
    ….

    D Mihaela 28 noiembrie 2010 4:39 Răspunde
  • Si eu fac in weekend cam aceleasi lucruri ca tine. In afara de treburile gospodaresti (spalat, curatenie, etc.) merg la mall (dar nu in fiecare weekend, ca nu i-ar mai mai placea copilului meu sa mearga asa de des la shopping 🙂 ); click-uiesc Yahoo-urile, blogurile si ce mai e de click-uit; iar in serile de weekend ma mai adun cu clanul (a.k.a. prietenii din zona).

    Victoria West 28 noiembrie 2010 5:09 Răspunde
  • Eu am ajuns să urăsc weekend-urile… am senzația că nu mai știu ce să fac cu timpul meu liber. Și culmea sfârșesc prin a fi luni dimineața mai obosită decât am fost vineri când aveam impresia că un pat e tot ce mi-ar trebui pentru a fi fericită.

    Ioana 28 noiembrie 2010 9:22 Răspunde
  • Simona imi place tare mult stilul tau de a scrie.
    Ce fac sambata si duminica. Pai va citesc pe voi. Citesc carti (mi-am propus sa citesc/ recitesc toata biblioteca). Ma relaxez si, eventual, mai ies la o plimare. Asta ca sa imi incarc bateriile iar de luni sa fiu fresh! 🙂

    Maria 28 noiembrie 2010 10:47 Răspunde
  • draga simona…povestesti asa dragut si pisicos si pufos sofisticat weekendurile tale, ca ale mele s asa de…searbede ca daca ai un copil micut, programul tau e iremediabil organizat in jurul lui , iar de trioul cumparaturi-gatit-gospodarit nu cred ca voi scapa prea curand …….dar in weekendul asta mi-am facut de cap, am mers noptile astea la un festival local de jazz, bluzau, asa ca e dezastru in casa, copilul cu abces si durere’n gat, ca la genul asta de spectacole se fumeaza’n draci, face parte din stil, copilul aproape s’ adoarma pe scaune fericit cu autograf….dar acesta este un weekend atipic pentru mine ….dar pentru ca nightlosers si tiptil si berti barbera si gyuri pascu m-au scos din cotodianul meu prafuit, mi-am jurat ca dezastrul meu domestic sa nu ma mai streseze si preseze…

    wind 28 noiembrie 2010 11:53 Răspunde
  • buna dimineata!
    eu am ajuns, in sfirsit, sa iubesc weekendurile! mi-au trebuit ceva ani sa ajung la stadiul asta (vreo 33, recunosc), dar acum abia le astept!
    si de o vreme incoace, cum prind ocazia, cum o zbughesc, te miri pe unde ;-)… acum vreo luna plecam intr-o simbata la Antwerpen, simbata trecuta am tras o fuga la Londra (m-am intors miercuri) – splendida aceasa Lady Londra, am sa povestesc poate mai multe in curind; simbata ce vine o zbughesc la Luxemburg… dar totusi astea nu sunt weekendurile mele tipice, sunt cele ocazionale. iar daca intimplarea s-ar transforma in obicei, nu cred ca m-as supara, atit cit ma mai tin bateriile, ca vad ca imi cam scirtiie deja caroseria (m-am intors de la Londra cu basici in talpi si simteam ca mi se desurubeaza picioarele din solduri…)
    simbata e de obicei ziua in care ma rasfat… serios 😉 nu-mi place sa dorm mult diminetile, de obicei ma trezesc in jur de 8, poate chiar mai devreme… imi pun ceva muzica ce-mi pica mie bine pe moment, apoi butonez laptopul (cu televizorul… ne cam ignoram reciproc in ultima vreme; mi se intimpla sa nu il deschid cu saptaminile, mai aflu si eu, cu uimire, de la colegi, ca mai sunt vulcani activi prin Indonezia ;-))… apoi ma apuc de un mic dejun care devine uneori brunch, imi beau cafeaua in tihna (precedata de deliciosul pahar cu suc de mango)… dupa care ma apuc de ceva treburi gospodaresti (spalat, ordine, aspirat, cumparaturi de mincare – asta merge repede, caci stau deasupra unui supermarket). cind imi ramine timp citesc, sau daca vremea imi permite (adica nu ploua) o iau la picior prin imprejurimi…
    duminica e mai aglomerata, mai ales de cind m-am apucat mai serios sa-mi perfectionez engleza si am o gramada de teme de facut. dar de obicei le fac cu mare placere. si duminica mi se cam face mie de shopping ;-), ca sunt si magazinele mai putin aglomarate… si pe la prinz trag o raita prin magazine (indeletnicire pe care am sa o practic si azi – imi trebuie costum de „ursitoare” pentru simbata viitoare cind merg la un botez in Luxemburg si mi s-a distribuit minunatul rol de ursitoare… hihihi… Tusa Ela – Ursitoarea… cred ca am sa scriu o poveste 🙂 )
    deci cam asta face Dea Valma in weekendurile care sunt, mai mereu, prea scurte 😉

    Dea Valma 28 noiembrie 2010 12:37 Răspunde
  • Ieri m-am copilarit rau de tot. Am fost intr-un Weihnachtsmarkt (piata de Craciun) din care n-as mai fi plecat cu tot gerul de afara: am mancat vata de zahar, fructe trase in ciocolata si rontaiala continua (mai erau si migdale prajite si nuci in crusta de zahar si turta dulce in forma de inimioara si…) dar ratiunea a invins (din pacate) ispita cu miros de zahar ars si scortisoara.
    Asa ca am fugit acasa si am revazut Inception. In vara am iesit din sala de cinematograf cam zapacita si derutata, acum parca am priceput mai bine: un vis, in alt vis, in al treilea vis si sub straturile repetate de somn, ca o boaba mica si iritanta de mazare care nu-ti da pace: o idee. Mica, simpla, implantata de altii, menita sa schimbe destine. Daca visele sunt rezultatul reactiilor chimice din ficat, iar in viata reala luam hotarari determinate de ideile ce ne vin in vise concluzia mea este ca o masa de seara copioasa ne poate schimba soarta. Probabil gresesc dar oricum filmul e cu Leonardo DiCaprio.
    In seara asta merg in alt Weihnachtsmarkt si ca sa nu ma trezesc maine cu cine stie ce idei sunt hotarata sa savurez numai aromele. Atat si nimic mai mult!

    Paca 28 noiembrie 2010 12:57 Răspunde
  • Cand am vazut titlul,am zambit autoironic si mi-am zis ca mai exista oameni ce se intreaba retoric,ce fac ceilalti in weckend…Uneori ma simt vinovata pentru taria cu care ma declar plictisita si cu care,in acelasi timp,refuz sa caut idei originale de a ne petrece timpul liber…Fireste ca sunt si sambete reusite ce inseamna vizite la prietene,iesiri la o pizza sau la un film bun,cate o petrecere sau o aniversare.Insa de cele mai multe ori,monotonia domina sambetele si duminicile,sporindu-mi nemultumirea,desi la fel de sincer recunosc cand sunt dati in care imi place caldura confortabila a caminului,cu o carte buna,o prajitura de casa si compania celui drag…Nu am fost niciodata genul amator de distractie in cluburi,desi imi place sa dansez,dar acolo nu ma regasesc…prea mult zgomot,agitatie,alcool,domnisoare venite sa se afiseze etc…iar acum in cuplu,se pare ca ne tinem in continuare departe de astfel de locatii.Nu stiu care ar fi alternativele.Poate iesiri in afara orasului,vreun weckend la munte sau pe afara,la vizitat marile capitale…insa cateodata partea materiala ne restrictioneaza sever si atunci raman doar planuri pentru viitor…Asa ca sper sa gasesc macar la voi cateva idei pentru sambete si duminici mai pline…

    silvia_flore1980 28 noiembrie 2010 13:48 Răspunde
  • Of, scrisesem si eu ceva mai devreme, dar vad ca am intrat direct la moderare.. Suna f. bine acest Weihnachtsmarkt, deabia astept sa se organizeze si la noi, mai ales ca anul asta am de gand sa imi iau brad – primul brad care va fi doar al meu, asa ca savurez momentul de pe acum. Eu nu eram un fan al Craciunului, dar, cine stie, lucrurile se mai schimba 🙂

    Justine 28 noiembrie 2010 14:09 Răspunde
  • Hm, acum ştim cum îşi petrece vikendul Simona. Dar un fan de-al său? Ia să vedem…

    Orice fan ce se respectă cunoaşte pe de rost obiceiurile şi programul, în linii mari, desigur, al celui-celei pe care îl-o adoră. Să zicem că e cizmar în port şi o adoră pe Simona. Vrea să ştie cât mai multe despre ea, să doarmă privindu-i chipul înrămat pe zid, sub sfânta icoană a Maicii Domnului, şi să se trezească în timp ce ea-i zâmbeşte şăgalnic din aceeaşi ramă. Dar cum să facă, s-o cunoască? El bate cuie în pantofi, ea scrie genial la Bucureşti. El drămuieşte ban pe ban, ea se vântură prin mall-uri, el ascultă sirene de vapor, ea muzici delicate…
    Printre două cuie în pingele, îşi dă seama că viaţa lui e atât de diferită de a idolului său, încât doar virtual îi poate fi aproape… Pasiunea însă nu-i dă pace: Simona-n sus, Simona-n jos, oriunde merge şi oriunde ar fi, Simona-l însoţeşte. Îşi dă seama că nu e bine, dar doctoriţa de cartier i-a spus că-i recomandă cititu-n sticlă, care-i mai uşor curabil decât caii verzi pe pereţi.
    Ei, dar asta nu-i de joacă: e fericit că are un idol, de ce l-ar schimba c-o sticlă?! Şi cum caută însetatul oaza în deşert, aşa căuta omul nostru orice urmă a Simonei. Sorbi cu nesaţ (ei da, pentru el erau licori cu apă vie) toate scrierile zeiţei şi se gândi asupra lor aşa de tare, că uneori cam scăpa din mâini ciocanul. Pe încetul înţelese că între ei e-o mare de distanţă: pe cât de searbădă e viaţa lui în cizmărie, pe-atât de plină-i viaţa ei. Redacţia cu telefoanele sunând, cu monitoare zumzăind, cu cafeluţe risipite-ntre cuvintele de duh din care-apar pe nesimţite ideile cuceritoare, cu scrisul concentrat pe taste aşa de tare că dispare totu-n jur (ştie şi el cum vine asta, deseori îl fură calapodul)… De luni până vineri îşi urmăreşte-n gând zeiţa, cum coboară din taxi, cum urcă scările spre casă (sau redacţia revistei), cum se gândeşte ea ore întregi la un subiect fantastic pe care îl va găsi apoi într-o străfulgerare ce-o face apoi să exclame delicios: „vai, ce simplu şi frumos” (că, deh, genialul este totdeauna simplu), cum răsfoieşte alte reviste boante şi le caută de purici, cum dă din cap când se revoltă găsind gogomănii cu gheare, cum cade pe gânduri cântărind cuvinte mari ale vre-unui titan al buchilor şi minunându-se de mulţimea de trăiri pe care acestea le provoacă-n mintea-i de zeiţă …
    Pân-aici i-a fost uşor, o redacţie nu-i greu de-nchipuit şi gândul la viaţa plină a zeiţei i-a umplut şi lui viaţa de cizmar. Dar la sfârşit de săptămână vine greul: zeiţa coboară pe pământ şi bate mall-ul, cu sau fără microscop la dânsa. Ce face-atunci cizmarul nostru? Ia să vedem…
    Se trezeşte fiindcă nu sună ceasul, şi asta-i neobişnuit. De ce nu sună?! Aaa, e sâmbătă. Din ramă Simona-i zâmbeşte dulce:
    – Azi odihneşte-te, dragul meu.
    Pe geam priveşte marea. E cenuşie şi leneşă, aproape îngheţată. Pe masa veche stă cana cu ceaiul de aseară, băut pe jumătate şi rece-acum. Streaşina plânge cu stropi mari, pe care nimeni nu-i aude cum se zdrobesc căzând. Leneveşte-n pat, fiindcă nu-i vine să iasă din aşternutul cald, să facă ce? Să măture, să spele, să bea cafea amară, să meargă după pâine la chioşcul din colţul străzii?
    Simona-l priveşte cu un surâs misterios, de adevărată Mona Lisa.
    – Da, ai dreptate, zeiţă, deşi mi-e foame, şi azi voi fi întâi şi-ntâi al tău, în gând, îşi spuse el!
    Şi trase mai aproape laptopul, poarta fermecată dintre cele două lumi atât de diferite. Ore întregi îşi umplu bateriile sufletului cu minunate scrieri zeieşti, într-atât încât nici nu băgă de seamă cum burta-i ghiorăia. Când simţi că zboară de atâta duh zeiesc, se rupse de laptop şi se trezi din nou în viaţa-i de cizmar.
    – Spiritul tău zeiţă, mă inspiră, voi crea astăzi un condur cu aripi, mansardă şi etaj! – se învioră el. Şi voi lucra la el numai în vikend, sub privirea ta din ramă (că la cizmărie nu voi să te iau cu mine, să vezi din ce trăiesc!). Şi aşa lucră de zor la visul său, până pe-nserat…

    Nicuşor
    privind pe geam zăpada ce stă să moară

    P.S. Să vă lămuresc, înainte de a trage-n mine: nu sunt cizmar, nu stau la mare, nu am poza Simonei sub icoana sfântă a Maicii Domnului, nu sunt obsedat, nu lucrez la un condur fermecat cu etaj. Din rândurile de mai sus doar tristeţea e reală…

    Nicuşor 28 noiembrie 2010 14:19 Răspunde
  • Draga Simona,
    Si eu sunt in aceeasi situatie ca si tine. La mine se adauga insa promisiunea solemna din fiecare duminica seara ca, in weekendul urmator, lucrurile vor sta cu totul altfel si voi organiza un program destept si functional.
    Plus convorbirea telefonica cu mama, la care ma lamentez pe tema weekendurilor mele esuate, si care imi tranteste mereu, aceeasi replica paralizanta: „Vezi, asta inseamna sa nu ai familie si copil!” +/- replica „Independenta se plateste!”

    Andreea 28 noiembrie 2010 14:25 Răspunde
  • Cu certitudine,cat suntem inca single,nu pretuimcum ar trebui ce avem/imi sunt cunoscute si mie sentimentele ciudate care ma incercau in prag de sarbatori,atunci cand aveam si ceva timp si banuti sa-mi pot face de cap,insa nu exista EL-ul pretios.(m-am maritat la 31 de ani ,asa ca stiu ce vorbesc,si stiu ce inseamna sa pogori la cate-un chef organizat,musai,sa te prinzi in vreo hora si inelata sa-si apere cu strasnicie hazbandul,cand acesta nu era in nici un real pericol).
    Am descoperit apoi,ce-nseamna sa traiesti sub presiunea vietii cu un copil mic,cu baite facute la doispce’ noaptea si cu pruncul adormit cu geu,cu colici si ci dintisori abia mijiti…
    Dumnezeu mi-e maror,ca dac’ar fi sa o iau de la capat,probabil tot asa as alege…As avea insa grija sa miros mai mult trandafirii,sa-mi fac mai mult de cap,pentru ca acum,sambata dimineata nu stiu cam sa lenevesc mai mult in pat,iar daca telefonul ar suna din gresala,jur ca l-as sparge cu mana mea…
    Nu stiu ce fel de vremuri traim,insa totul se deruleaza parca mult prea repede/partea proasta este ca e vorba de propriile vieti.

    adrianagianinna 28 noiembrie 2010 15:06 Răspunde
  • Marina, oare de ce nu ma mir? 🙂

    Anda, sa stii ca daca eram amandoua in Canada, puteam sa fim roommates, avem acelasi program si puteam imparti un apartament, cum se poarta acolo, fara nicio altercatie casnica, ever!! 🙂 De-aia nu ne intalnim intamplator la Real-ul din AFI, avem cosuri mici si nu se lovesc. 🙂

    Anamaria, ha, ha, nu numai ca avem acelasi program (lipsa) in weekend, dar mai vedem si acelasi serial… Sa stii ca incep sa ma simt chiar confortabil cand va aud, dragilor, incepusem sa-mi pun problema serios sa ma psihanalizeze cineva competent. 🙂

    Ioana, am eu o vaga si trista banuiala ca nu esti topita dupa jobul tau – nu neaparat dupa profesie in sine, ci dupa atmosfera de la serviciu, poate – imi amintesc ca am trecut si eu prin faza asta si aveam exact aceleasi stari cu tine, cand venea lunea. Sau, dimpotriva, poate tocmai de-aia urasti weekend-urile, fiindca te tin departe de intensitatea restului de saptamana (aici subscriu). 🙂

    Victoria, la care mall mergi? Eu in Toronto mergeam la Fairview Mall (era aproape de mine), la Bayview (pentru cafea si atmosfera, in rest era nesimtit de scump), la Eaton Center (ca lumea buna care scapa de la Hard Rock Cafe sau Dundas Plaza) si ocazional la altele, inclusiv interminabilul Yorkdale. 🙂

    Wind, draga mea, minunata exceptie cu jazz-ul buzoian! 🙂 In rest, macar tu ai un copil si iti umple viata (chiar daca uneori o goleste de alte tentatii, in loc), dar noi, cele care avem stereotipii de weekend pe cont propriu, n-avem nicio scuza! 🙂 Eu as vrea sa fiu nevoita sa-mi construiesc programul in jurul unui copil…

    Dea Valma, ai weekend-uri superbe, chiar daca multe au regim de exceptie. In fond, nimeni nu poate avea toate weekend-urile memorabile, nici Hollywood-ul nu promite asa ceva. Asteptam povestea cu ursitoarea, suna interesant. 🙂 Scrii foarte captivant… Oricum, esti creativa, nu cred ca te-ai plictisi nici daca ai fi naufragiata ca in Cast Away. 🙂

    Paca, eu n-am vazut Inception, dar dupa ce am citit ce-ai scris, m-ai sedus instantaneu, n-am alt gand decat sa-l vad. Intr-un weekend, poate, ca tot vorbeam. 🙂 Weekend-ul viitor nu pot, ca am petrecerea buzoienilor, dar in urmatorul… 🙂

    Justine, draga mea, lasa ca te moderez imediat, cand inchid fereastra asta. 🙂 Nu bazai. 🙂

    Simona Catrina 28 noiembrie 2010 15:21 Răspunde
  • Mihaela, ce devreme te trezesti… 🙂 Daca as fi in familia, ta, as fi in tabara celor care iti ruineaza planurile, cu lenea lor. 🙂 Pe mine nu ma sperie cand se face seara devreme, nu stiu de ce, poate si pentru ca sunt setata, ca bioritm, sa incep sa traiesc la cote maxime abia seara…

    Maria, draga mea, iti multumesc fiindca in inima si in programul tau e loc pentru noi, mai ales sambata, cand toata lumea are dreptul la un strop de egoism. 🙂 Bine ai venit.

    Silvia_flore, weekend-ul tau suna ideal, cel putin privit din afara. Nu stiu daca realizezi, dar substratul cautarilor noastre e ca, pe undeva, tindem catre domestic, mai exact catre pacea asta de weekend, cu o carte buna, o prajitura buna, un om bun – exact cum spui… Cartea si prajitura imi sunt mai accesibile (desi, in ceea ce ma priveste, prajitura si multe alte bunatati sunt de domeniul nostalgiei, deja, au iesit definitiv din viata-mi 🙂 ), dar o companie placuta e un proiect mai amplu, care absoarbe destula energie. Tabloul weekend-urilor tale minunate imi da speranta, iti multumesc. Si chiar daca nu ne putem permite sa fugim in lume, sa cutreieram memorabil, e superb si important ca stai mana-n mana cu un om care intelege si priveste in aceeasi directie cu tine.

    Andreea, ha, ha, ai dreptate, pe de o parte sunt promisiunile cu „weekend-ul viitor”, pe de alta parte intotdeauna se va gasi cineva care sa-ti aduca aminte ca pretul libertatii e singuratatea. Un pret rezonabil, daca ne gandim, desi as aprecia o oferta promotionala, la o adica.

    Adrianagianinna, sunt multi care spun ca weekend-urile in care te plictisesti sunt cele mai binecuvantate, fiindca atunci nu depinzi de nimeni, tine doar de tine sa te organizezi. Ai dreptate, ar trebui sa ies pe strazi si sa miros natura, chiar si in acest noiembrie oxidat de taceri tarzii…

    Nicusor, o vreme, citind ce scrii (atat de seducator, recunosc – si imi pare rau ca nu am apasat mai devreme pe vorbele astea), eram proiectata in „Dragostea in vremea holerei” – poate din cauza gandului persistent, poate din cauza portului… PS-ul tau e socant de frumos.

    Simona Catrina 28 noiembrie 2010 15:38 Răspunde
  • Draga Justine, nu-ti gasesc postarea anterioara, de care zici ca a intrat la moderat. Am fost in dashboard si am moderat tot ce-am gasit, ai mai scris si altceva care s-a pierdut?…

    Simona Catrina 28 noiembrie 2010 15:40 Răspunde
  • Probabil am apasat ceva aiurea, oricum nu era nimic senzational 🙂

    Justine 28 noiembrie 2010 16:14 Răspunde
  • @Nicuşor- am bănuit de la început PS-ul. Cine a văzut cizmar cu laptop?
    Cizmarul doar repară pantofi. Este o meserie aproape dispărută încă de pe când, cel mai mare avea limba şi mintea năclăită cu pap. Ori, vorbele tale depăşesc vocabularul bordurat al unui cizmar: feleşteoc, pap, cuie, ciocan,calapod, soaţă, copii, foame.
    Numai designerii de elită construiesc conduri supra-etajaţi ori, slovele tale sunt de designer care scrutează marea prin hubloul minţii şi nu pot concepe un cizmar IT-ist.
    Faptul că o invoci pe Simona face bine la suflet, dar fă-o mai încet că-l trezeşti pe Thomas!

    Omuldelamunte 28 noiembrie 2010 17:16 Răspunde
  • Omuldelamunte, Nicusor, hmmm, doresc sa va analizez mai atenta IP-urile. Ca prea sunteti adorabili amandoi (in acelasi mod si in aceeasi inconstienta). Voi lipsi in seara asta de-aici, merg intr-o vizita, dar voi reveni cu meticulozitati neasteptate.

    Simona Catrina 28 noiembrie 2010 17:23 Răspunde
  • Scumpa mea Simona, progamul meu e la fel de anormal…de luni pina vineri merg la lucru ( din ce in ce mai fara vlaga si fara bucurie ), iar in weekend zac prin casa, fac curat, tip la copii si ma-ndop cu ciocolata… O viata e 2 lei, as zice eu. Scuza-ma, sint prea deprimata ca sa mai vad si partea plina a paharului.

    Lidia 28 noiembrie 2010 19:34 Răspunde
  • pai da Simona, astia doi prea seamana/se aseamana. am zis si la postarea trecuta, da nu m-a bagat nimeni in seama 🙁 parol!

    Marilena 28 noiembrie 2010 19:54 Răspunde
  • doamneeeee nicusoare, esti bestial, era sa alunec la vale cu melancolie ……simona ma batea pe umar si , vai, o galeata de apa rece’n capul meu, esti surprinzator de inventiv, nu ne lasi deloc sa ne alintam in SW …oricum, te citesc cu o placere nervoasa, hai, tine-o tot asa, nicusoare sau fanthomas sau cine’oi fi tu…simona, tu esti nadejdea sa descoperi cine ne tulbura pufosenia pe blogul tau…:)…da, simona, constientizez ca e minunat sa ai un copil, ma fandoseam si eu putin 🙂

    wind 28 noiembrie 2010 20:24 Răspunde
  • Eu imi iubesc weekendurile, chiar si pe alea cand nu fac absolut nimic, eventual citesc si stau in pat, pendulez intre frigider si televizor. Ma tot gandesc cum ar fi cu copii, uneori bine, alteori nu prea. Eventual ies cu prieteni, shopping, de-astea clasice. Nu fac lucruri spectaculoase, ma bucur pur si simplu ca nu trebuie sa am program fix.
    Si ma bucur ca exista, ma gandesc cum era cand eram mica si se lucra sambata, nu intelegeai nimic; plus ca duminica nu aveai mereu voie sa circuli – doar 2 duminici din 4, nu e amuzant acum? Atunci nu era, deloc…

    Corina L 28 noiembrie 2010 21:40 Răspunde
  • Simona, si eu merg la Fairview cel mai des, ca locuiesc aproape, si este mall-ul cel mai la indemana. Inainte de bebe, mergeam cel mai des la Eaton Centre, pentru ca era aproape de job, si de multe ori ma opream la shopping acolo in timpul saptamanii, dupa 5pm. Acum nu mai pot sta la shopping dupa program, ca trebuie sa fug la gradinita sa iau copilul, si mi-am mutat programul de shopping pentru weekend-uri, la Fairview, unde e mai aproape de casa. 🙂 Sa inteleg ca la Toronto ai stat in aceeasi zona in care stau eu acum, Don Mills cu Sheppard. 🙂 La Bayview n-am mai fost de 4 ani (nu stiu cum se facu, dar mult timp am fost „oblivious” de existenta acestui mall, am uitat ca exista si Bayview in peisaj 🙂 ), si chiar ma gandeam sa merg acolo in perioada urmatoare, sa vad care mai e atmosfera acolo. La Yorkdale, fiind departe de mine, ajung cam o data pe an. La Vaughan Mills am fost o singura data (tot din cauza ca e mai departe si nu mi-e la indemana), anul trecut; dar tare as mai vrea sa merg, ca are preturi superbune, fiind mall de outleturi.

    Victoria West 28 noiembrie 2010 21:42 Răspunde
  • Hallo tuturor: )
    Paca, draga mea, sper ca te-ai infruptat si azi din bunatatile din targul cu luminite. O copie palida a unui astfel de ‘asezamant’ este si in mall-ul unde am ajuns eu zilele astea; casute de lemn cu lampioane si arome de kurtos kalacs, turta dulce si diverse ciocolatele si vin fiert, in jurul unui patinoar la ultimul etaj in aer liber. Mi-a placut, ce sa zic, desi io, finalmente, tot printre cabinele de proba si dealuri de umerase colorate m-am cam pierdut..
    Mi se pare dezolant ca, in ciuda zvacului – snoava, Nic e intre carrefoururi cu tristeti, iar Te pare tacut (somnoros?) si, as completa, absolut indreptatit, retras printre caprioarele desenate pe pled.: )

    Una 28 noiembrie 2010 23:57 Răspunde
  • Draga mea Simona…ma trezesc, in zilele „normale”, de munca (ce naiba o mai fi normal in ele??!) la ora 3 a diminetii. La 3:30, cand vreau sa plec, am senzatia ca si masina vrea sa ma „scuipe” afara din intestinele ei. Cel mai mult ma uimeste insa ca, la ora aia, nu sunt singurul specimen sarit de pe fix, de pe strada…:)) Gasesc un oarecare confort psihic in chestia asta.

    D Mihaela 29 noiembrie 2010 0:44 Răspunde
  • In weekend fac lucruri care imi plac. Tocmai vin de la o discutie cu vreo 40 de persoane in care am vorbit despre cum pot impulsiona femeile barbatii sa faca anumite lucruri si viceversa. Discutia a fost plina de umor, verva si fara limbaj aiurea.
    Citesc blogurile tango, formula AS, Dilema veche RL, alte chestii interesante.
    Studiez teme care ma intereseaza (carti, net, etc).
    Discut pe indelete cu sotul meu. Si alte chestii.
    Fac mancare mai speciala care ne place amanduror ( nu mai mult de 1.5 ore)
    O duc pe ingeras la bunici.
    Scriu scrisori oamenilor cu care corespondez, ultimele idei care mi-au venit mie, ultimele idei care le-au venit lor.
    Fac ordine intre jucariile fetitei. Ma destinde.
    Povestesc cu socrii, primesc bunatati de mancare de la ei.
    Mergem impreuna ca familie la prieteni.
    Daca puiul e acasa mergem in oraselul copiilor in timp ce altcineva face ordine acasa si cand venim este luna si bec.
    Sun pe parinti, surori care sunt in alt oras. (Sau ii vizitez cam trimestrial).
    Uneori inchiriem cate un film.
    Discut cu prietene care sunt singure sau care nu se inteleg prea bine cu sotii, prietenii.
    Citesc carti de dezvoltare personala si notez pe laptop ce mi se pare demn de retinut.
    Stam toti trei in pat si ne jucam, povestim.
    Scriu poezii sau cantece. (Daca nu e scumpa cu noi)
    Daca sunt in dispozitie curajoasa fac program pe saptamana care urmeaza. (Luni dupa ce duc fetita la gradinita fac evaluarea saptamanii care a trecut, cum m-am simtit, de ce , ce a fost bine, ce nu).
    PS 1 Discutia cu care am inceput a avut loc la biserica, e timpul care de obicei ma incarca cel mai mult, cantecele de inchinare contemporane, lucrurile care le discutăm, mesajul care se spune, e foarte interesant si de folos, plus mie imi place interactiunea cu altii
    PS 2 Nu avem televizor acasa, asa ca timpul trebuie construit in alte feluri

    Genevieve 29 noiembrie 2010 1:47 Răspunde
  • Eu nu prea visez. Dorm atât de adânc încât somnul se suprapune imaginii. Pe mute este sonorul, but I snore. Aşa-mi spune vecina gard în gard şi ton-sur-ton cu mine. Are o ureche bună şi una proastă. Aia bună stă ciulită înspre mine ca la exerciţiile de radiolocaţie.Cu ea aude cum cade nisipul în clepsidră. Zice că este ca o mică Niagara în pahar. Betonul dintre noi scârţâie şi asta numai din cauza oţel-betonului care se zbate să se elibereze din chinga cimentului. Dacă ar fi după el, şi-ar iţi capetele nefasonate, ca nişte şerpişori care ieşeau din perete în coşmarurile mele de copil. Tata mă învăţa că pericolul, ca să-l înfrunţi bărbăteşte, trebuie să ai spatele lipit de perete. Măcar el să fie sigur. În plin coşmar, nu-i ascultam povaţa tatii. Stăteam cât mai departe de ziduri, chiar în mijlocul odăii. Citeam „Căpitan la 15 ani”, duceam degetul la tâmplă şi stihiile se retrăgeau între pietre, speriate că inteligenţa mea debordantă mai născoceşte ceva şi le fac să piară pe vecie, tocmai când ele se pregătesc să mai viziteze şi alte case. Asta, în coşmar, pentru că în realitate, mama îmi spunea că sunt prea delăsător în înfruntarea cu băieţii şi asta nu-i o dovadă de inteligenţă cu care mă lăudam eu în vise.
    Aia proastă, cu ciocănelul şi nicovala zdreanţă, vecina o înfundă în pernă şi zilch de mai aude ceva! Toate celelalte mi-au spus că nu sforăi, doar ea, cu urechea aia parabolă spune că nu poate adormi decât atunci când visez eu. Normal! Numai ea aude chicotelile furnicii când îi aduce furnicoiul flori.

    Visul ăsta de l-am avut eu, se petrecea într-un castel mărginit de-o apă şi de unde de neunde, avea vis-a vis o herghelie de cai. Doar castelul îmi era familiar, pentru că eu chiar am copilărit într-unul, dar despre asta altădată. Acum suntem în vis. Castelul avea ceva şi dintr-o cetate, pentru că erau ziduri de jur împrejur, dar turnuleţele cu terminaţii pentru roza-vânturilor( era o vrăjitoare în castel, bătrână că abia se mai târâia. O chema Roza şi toţi curtenii o porecliseră Roza Vânturilor şi nu-mi explic de ce) arcadele gotice, bovindourile cu basoreliefuri din dolomită gălbuie, toate dădeau impresia unui castel construit de-un arhitect cu mult simţ artistic. Eu eram doar curtean, deşi la statura mea puteam fi halebardier în armata regelui. Aveam un statut de cetăţean respectabil al cetăţii pentru că deţineam două mall-uri şi patru librării. Nu spun de unde le aveam pentru că în vis nu dai seamă nimănui.

    O domniţă venită de sus, din iatacul înspre care îmi întindeam eu dorul pe o funie invizibilă şi trainică, a intrat la cabina de probe. Au rămas afară, în ordine: eu, doi halebardieri cu platoşe BIDEPA şi o doică. Pe pervazul paravanului de lemn de teak au început să apară, în altă ordine,o umbrelă de soare, o rochie cu dantelă pariziană, o crinolină care l-a zgâriat pe unul din halebardieri, un jupon bumbac mercerizat 100% şi nu mai continui pentru că mi s-a făcut sete şi am întins mâna după pahar, dar am căpătat o zgaibă de la paravan. Am adormit la loc şi domniţa cu toată suita dispăruseră. Aşa-mi trebuia dacă m-a apucat setea tocmai la scena de apogeu. Pot să zic acum că totuşi am avut noroc. Domniţa cumpărase rochia cu brocarturi aurii adusă tocmai de la Paris,fără vamă, fiind achiziţie intracomunitară. A fost aşa de extaziată de noul model încât a neglijat faptul că tocmai din locul unde se ţin scrisorile de amor îi căzuse un tub de papirus parfumat şi la o mai atentă privire, cât sunt eu de miop în vis, am observat că purta sigiliul regal şi era puţin desfăcut. Se puteau distinge primele rânduri. „Trandafiraşul meu sublim, binecuvântez cu tot corpul meu, noaptea în care…

    Nu eram un aventurier lipsit de maniere ca să desfac sulul şi să citesc întreaga poveste. Cred că eram singurul din cetate care respectam secretul corespondenţei. Iar regele era un cretin şi un penibil ca la vârsta lui să trăiască cu romantismul sub pernă. O avea pe scorpia de nevastă-sa, fostă dansatoare la bară, luată într-un turnir-două şi apoi rămas cu ea întru secătuirea visteriei. Eu nu puteam să-l înghit, dar gândul/visul c-o puteam rancontra pe domniţa Ralu ca să-i înmânez personal, nu prin interpus, sulul de amor regesc, m-a făcut să mă îndrept, în cel mai elegant costum al meu, cu iţari de la Roma (altă achiziţie intracomunitară), către iatacul Domniţei Ralu. Un paj m-a introdus înăuntru, deşi puteam şi singur… Domniţa a făcut nişte ochi ca şi cum nu eram eu, ci Denzel Washington, iar aici mă refer la culoare, pentru că de două săptâmâni rămân numai cu ochii în soare.

    Sărea prin iatac ca o căprioară, a dârâmat şi un taburel în graba ei către budoire pentru a se pomăda cu nişte praf roz şi un „Je reviens” primit de la rege. A rupt papirusul în 1001 bucăţele şi i-a dat foc într-o cupă de argint. Mi-a mărturisit că regele o agasează (şi pe ea?) şi m-a întrebat dacă nu am cumva să-i închiriez un apartament în noul complex rezidenţial pe care-l construiam la jumătate de preţ. Până să-i răspund, a sunat clopoţelul şi a comandat un ceai. Lichidul mi-a plăcut, în schimb pliculeţul a fost greu de mestecat. Nici aţa nu strălucea la gust, dar avea aninat un bileţel mic care mi s-a oprit pe limbă. Era marca ceaiului. Am scos elegantul lornion primit de la un furnizor de medicamente şi am citit:
    „ODLM TEA VENEREAZĂ, SIMONA”
    Erau litere cursive, de mână, ale unui cărturar cu talent caligrafic. Pe atunci, tiparniţa era numai în visul lui Guttenberg.

    Radioul a început să cânte „Love is for free”. Aşa era alarma mea setată şi aşa se întâmplă cu visele: sunt tăiate de producător la momentul zero al acţiunii de cucerire. O nouă zi de muncă!

    P.S. Simona, toate librăriile mele erau ticsite cu cărţile tale.

    Omuldelamunte 29 noiembrie 2010 1:52 Răspunde
  • Weekendurile mele ar vrea sa fie lenese si pufoase dar in timp ce ma gandesc daca sa ies sau nu de sub plapuma mi se agolmereza drumul gandurilor etichetate ” de rezolvat in weekend” si de frica sa nu se ciocneasca si sa faca prea mult zgomot, cand toata lumea din casa doarme, sar in dus unde incep sa le fac ordine si disciplina incercand sa dirijez circulatia si sa impac pe toata lumea. Inca n-am reusit pe deplin niciodata dar exersez…

    Ceea ce stiu sigur este cum se termina weekendurile mele: aici cu voi, citindu-va.
    Interesante vise aveti baieti. Ma duc sa incerc si eu. Pacat ca nu stiu sa povestesc la fel de frumos ca voi.
    Noapte buna.

    CristinaC 29 noiembrie 2010 8:46 Răspunde
  • Omuldelamunte: un maestru al cuvintelor, un „jazz” de calitate.
    Pentru această performanţă, primeşte de la Nicuşor un măslinel:
    http://www.youtube.com/watch?v=VzFpg271sm8

    Celorlalţi curteni le transmit gândul cu care am adormit aseară:
    Lumea a fost (şi încă este) construită de bărbaţi, pentru femei. Dar puţine femei (mai) ştiu acest lucru.
    Un argument în plus, alături de cele nespuse:
    http://www.youtube.com/watch?v=VzFpg271sm8

    Nicuşor
    care azi îl plânge pe Leslie Nielsen

    Nicuşor 29 noiembrie 2010 10:35 Răspunde
  • Omuldelamunte: un maestru al cuvintelor, un “jazz” de calitate.
    Pentru această performanţă, primeşte de la Nicuşor un măslinel:
    http://www.youtube.com/watch?v=TVMTwxLY7b4

    Celorlalţi curteni le transmit gândul cu care am adormit aseară:
    Lumea a fost (şi încă este) construită de bărbaţi, pentru femei. Dar puţine femei (mai) ştiu acest lucru.
    Un argument în plus, alături de cele nespuse:
    http://www.youtube.com/watch?v=VzFpg271sm8

    Nicuşor
    care azi îl plânge pe Leslie Nielsen

    Nicuşor 29 noiembrie 2010 10:35 Răspunde
  • Cand m-am uitat prima data mai atent în ochii Sambetei, mi-am dat seama ca aceasta fata excentrica seamana leit poleit cu Duminica. Si e la fel de bine facuta ca si surorile ei vitrege – Luni, Marti, Miercuri, Joi si Vineri – desi e altfel îmbracata, mai sumar. Mai provocator.
    O data pe saptamana, Sambata, ma scufund în visari.
    Duminica, ma întorc pe partea cealalta.
    Luni, Marti, Miercuri, Joi si Vineri îmi poarta sambetele.

    Thomas Man 29 noiembrie 2010 12:32 Răspunde
  • Vad ca pe aici s-a reluat emisiunea «Recunoasteti interpretul» !
    Ghiceala e mai usoara decat numerele castigatoare la loto.

    ODLM, te rog, fara insinuari identitare, fara aluzii cartografice 🙁 , fara TVA 🙂
    Cine zice, âla e.

    Nicusor, ai facut deja o prima victima în SW : vantul ! 🙂 (din Buzau)

    Thomas Man 29 noiembrie 2010 12:34 Răspunde
  • Hello, de Lunea.
    Sambata a ramas in urma, bine-mersi, dar vine curand ziua de Miercuri, pentru traitorii mioritici: ) Sau altfel zis, trai neneaca, de ne-o da voie mangafaua: ))
    Al si Nic par d(a)ornici in(de) cuvinte potrivite, si nici nu le sta rau asa in preajma Castelului; )
    Noi, ceilalti, care ne luam la intrecere cu vremurile si vrejurile sclipicioase, ramanem prin zona de impact.Compact.
    Sa nu-i excludem pe cei din loja, le facem cu ochiu’ complice si ne bucuram mereu pentru tratamentul preferential.
    Saptamana filfizoana va doresc: )

    Una 29 noiembrie 2010 13:24 Răspunde
  • Stimată Curte, azi vă voi delecta cu o lectură mai uşor de digerat, să nu ne fie somnul tulburat până ce coboară-n jos, alunecând pe-o rază, să ne intre-n gânduri şi în blog, Simona cea dintr-un cer cu alte stele, cu-alte raiuri, cu alţi zei…

    Măcinat de vreri lumeşti şi mânat de pohte, ieri voit-a inimioara-mi să-mi fac un cenaclu literar ca al Simonei, dar nevirtual. Am cumpărat deci o tablă din lemn de plută, am agăţat-o de gardul de la stradă, chiar lângă poartă, am afişat pe ea (cu pioneze) geniale scrieri de-ale mele şi-am legat un pix c-o sfoară (pentru comentarii).
    N-am stat mult cu ochii-n poartă. Primul care vine este Iulică-Ochelaristul, vecinul care construieşte singur-cuc şi de doi ani încoace o căsuţă cu şindrilă verde. Se uită când cu un ochi, când cu altul, dă din cap, tuşeşte şi citeşte câteva rânduri din fiecare pagină. Ies la iveală, ca din întâmplare, să-l trag de limbă:
    – Noroc, Iulică. Citeşti, citeşti, zic, bravo!
    – Ăă, noroc vecine. Cine scrisă prostiile astea?
    – Care prostii, Iulică, ce, astea-s prostii? E artă, bre, ia deschide tu ochii mai bine!
    – Hâ?! Aaa! Artă, da, artă, zice Iulică. Tu le scriseși?
    – Da, zic mândru
    – Şi pixu’ de ce-l puseşi acia?
    – Ca să scrii comentarii, zic. Să-ţi dai şi tu părerea, dacă ai chef.
    – N-am chef. Mai bine mă duc să mai sparg vre-o două cărămizi şi să mai tencuiesc un colţ de debara. Auzi, zice, dacă n-ai de lucru, vino la mine să-mi cari vre-o două roabe de moloz… că din vrăjelile astea tot nu te-alegi cu nimic…
    Mă uitai la el, prin dioptriile lui de +20 ziceai că are ochii lipiţi de sticle. Era nevinovat, săracu’…
    – Viu Iulică, viu să-ţi car molozul, eu ştii ce tare-s în moloaze!
    Băturăm palma, dar mai rămăsei oleacă să mai pândesc la cititori. Nu trecu mult şi apăru Viezurica. Se holbă o vreme, citi, dădu să plece, iar se-ntoarse să mai citească. Ete, zic eu în gând, vecinuţa are priză la literatură… Şi ieşii iar de după gard:
    – Ziua bună, vecină. Citeşti, zic, citeşti?
    – Cine scrisă bălăscăile astea pe gardu’ tău, vecine? întrebă ea privindu-mă-n pupile cu ochii ei vestiţi.
    – Deh, zic eu, pentru tine le pusei aci, să te delectezi…
    – Aha! Da’ bine c-apăruşi, mă scutişi să-ţi las mesaj, tocmai voiam să-ţi scriu că “lasă gargara Nicuşoare şi vino să te tund, că ţi-a cam crescut părul!”.
    – Viu, vecină, viu. Da’ ia spune-mi mie, ce ţi-ar place să citeşti?
    – Păi pune şi tu o reţetă de plăcinte cu carne, că pe aia o citesc sigur. Hai, că trebuie să plec, am o cumătră la şatirat. Să vii neapărat să te tund…
    După vecinuţă nu mai stătui la pândă, că mi se cam luă…
    Azi mă dusei să văd ce “comentarii” mi-au scris cititorii. Iată câteva dintre ele:
    1. “Au băgat mălai la alimentara, mă grăbesc.”
    2. “De unde găsişi tabla asta de plută, că-mi trebuie şi mie una.”
    3. “N-ai de lucru, vecine? Hai la mine la o partidă de table. Tomică.”
    4. “Şi eu credeam că nu te ţii de politică!”
    5. “Ţara arde şi baba se piaptănă!”
    6. “Huooo!”
    7. “Bravo, coane, văd că ai plaivaz. E cu bilă sau cu cerneală?”
    8. “Excursie de cumpărături pentru numai 10 lei. Sunaţi acum!“
    9. “Să veniţi să vă fac o asigurare de viaţă, cu plata în rate! Telefon: …”
    10. “Vecine, am primit spiţe de inox pentru bicicletă, să vii mâine pe la mine. Săndel.”

    Azi am dat jos tabla de plută… Tot pe lângă Simona rămâne să mă gudur…

    Nicuşor
    dezumflat de vremurile prozaice

    Nicuşor 29 noiembrie 2010 14:33 Răspunde
  • Simone, sunt o fericire intruchipata ca am trecut, cu brio, de o (alta) sambata muncitoare. 🙂
    nicusoare, felicitari pentru imaginatia-ti sportiva:
    http://www.youtube.com/watch?v=xd12hR68sWM

    tania 29 noiembrie 2010 14:58 Răspunde
  • Marti, oamenii sunt sparti, miercuri, oamenii sunt cercuri – era o povestire SF parca, nu-mi mai amintesc autorul, ci doar faptul ca pamantul fiind suprapopulat oamenii isi traiau viata reala o zi pe saptamana, in rest dormeau. Nu stiu ce am de tot la povesti cu somn si vise ajung.
    Oona, daca saptamana ne e „filfizoana”, weekend-ului ce-i mai ramane de facut?

    Paca 29 noiembrie 2010 15:16 Răspunde
  • Liebe Frau Paca, week-end-ul ce-ar fi sa ni-l punem pe moatze?; )
    De grija lui n-am io apasari, pe mine zilele muncitoare ma mai enerveaza cand si cand, desi nici ele nu-s asa agasante daca nu te capaceste rutina..
    De la Inception ala cred ca ti se trage tenta asta de care zici.
    A visa si a construi vieti dormind imi pare un ”matrix” misto, ideatic, verde. Cat timp ai coechipier intr-o astfel de lume cred ca nu te poti plange ca nu esti fericit.

    Una 29 noiembrie 2010 15:35 Răspunde
  • Deci we neserios si cu zulufi? De acord, ca pare simpatic, zambitor si fara griji, ca un copil printre casutele cu bunatati din targ. Si, da, fericit.

    Paca 29 noiembrie 2010 16:03 Răspunde
  • Buna Simona,
    Sunt Nicoleta. N-am sa formulez un raspuns legat de tema propusa. Iti scriu oarecum adiacent in incercarea de a lua legatura cu tine. Am mare nevoie de un punct de vedere pertinent intro situatie/problema personala. Am certitudinea ca opinia ta imi va desteleni gandurile. Mentionez in antet adresa mea de mail si te rog, fara a o considera agresiune sa imi dai un reply astfel sa te pot contacta eu.
    Multumesc pentru intelegere!
    Cu drag,
    Nicoleta

    nicoleta 29 noiembrie 2010 16:21 Răspunde
  • @Nicuşor- îţi mulţumesc pentru dedicaţie. Mă străduiesc să discern care-i pentru mine şi-ţi cer permisiunea să o postez şi la mine pe blog pe cea cu World Builder. Am gustat din plin cum este făcută lumea din holograme. Regret un pic faptul că protagoniştii nu sunt strălucitori, sunt extraşi din mulţimile care ne compun, dar apreciez că toată familia ei a partcipat la realizarea acestui clip de excepţie.

    Omuldelamunte 29 noiembrie 2010 17:29 Răspunde
  • heeeeei fanthomas, nu’s victima, mi-am exprimat si eu zgomotos uimirea……

    wind 29 noiembrie 2010 20:53 Răspunde
  • Hai sa ne dansam sambata seara (ca tot e luni) :
    Erik Segerstedt – Saturday night
    http://www.youtube.com/watch?v=ZSWBtjXpvQA

    Thomas Man 29 noiembrie 2010 23:07 Răspunde
  • Daca memoria nu ma înseala, erau fani Duffy si Kylie pe plaja asta de basm virtual :
    DUFFY@HOME PART1
    http://www.dailymotion.com/video/xfp532_duffy-home-part1-9-27-liveathome-album-endlessly_music
    kylie minogue – better than today
    http://www.youtube.com/watch?v=vypAgJWiifA

    Thomas Man 29 noiembrie 2010 23:09 Răspunde
  • Cestiune valabila si pt fantome.
    Cine sunteti voi dincolo de aparente ? 🙂
    Blake Shelton – Who Are You When I’m Not Looking
    http://www.youtube.com/watch?v=0xXD9-1mLBY

    Thomas Man 29 noiembrie 2010 23:09 Răspunde
  • Parca ODLM îi placea de Caro :
    Caro Emerald – Stuck
    http://www.youtube.com/watch?v=46soe7wsxng&feature=player_embedded

    Thomas Man 29 noiembrie 2010 23:10 Răspunde
  • Hai sa va si sperii putin :
    Red Riding Hood (2011) – Trailer
    http://www.youtube.com/watch?v=7NfwUkXQrHE

    Thomas Man 29 noiembrie 2010 23:11 Răspunde
  • Oricum am da-o, tot perfect singuri suntem :
    John Mayer – Perfectly Lonely
    http://www.youtube.com/watch?v=4W76_HS7w7Q&feature=fvst

    Thomas Man 29 noiembrie 2010 23:12 Răspunde
  • Daca aveti chef de un orologiu multiplu si uman (în pielea goala), clicati :
    Een zeer originele klok…

    Thomas Man 29 noiembrie 2010 23:13 Răspunde
  • Vad ca nu merge linkul, mai încerc o data :
    Een zeer originele klok…
    DV, fluturasi 🙂 :
    The Chemist – Lullaby
    http://www.youtube.com/watch?v=4F4_v2U-_C8

    Thomas Man 29 noiembrie 2010 23:15 Răspunde
  • Banii, se stie, easy come easy go. Dar sunt povesti cu cozi de pesti si cu morala-n pioneze de puscoci :
    Toby Keith – Bullets In The Gun
    http://www.youtube.com/watch?v=DkS5H3Of4-E&feature=player_embedded#!

    Thomas Man 29 noiembrie 2010 23:15 Răspunde
  • Un serial cu periferie muzicala faina :
    Arcade Fire – The Suburbs
    http://www.youtube.com/watch?v=HklplrJxEOY

    Thomas Man 29 noiembrie 2010 23:16 Răspunde
  • A venit noaptea, ma retrag sub gluga.
    NB, SW !
    modà – la notte
    http://www.youtube.com/watch?v=-2xF2AK7428

    Thomas Man 29 noiembrie 2010 23:18 Răspunde
  • DJ Thomas,
    le zici bine. 🙂

    iana 29 noiembrie 2010 23:33 Răspunde
  • si mai vreau si eu asa un week-end… sa stau sa ma gindesc simbata seara. da, sub pledu’ ala cu caprioara. 🙂
    am fost joi la curcanul vecinilor. americani… vecinii. petrecerea americana are macar un joc. si aici unul dintre ele era sa tragi un bilet dintr-un borcan, sa citesti intrebarea, sa dai raspunsul. biletul meu – foarte simplu „ce iti place sa faci in week-end?” nimic! un mare si dulce nimic. si nu i-am mintit! vreau sa stau sa ma gindesc simbata seara!
    eu sint o mare vita (sau bovina, cum vreti ca nu ma supar). de luni pina vineri cind suna ceasul dimineata ma infurii, as face revolutie. urasc sa ma trezesc brusc. nu e natural. nu vine de la sine. ma ataca alarma pur si simplu. si as dormiiii… eiiii, la week-end ma trezesc fara ceas si fara alarma la 6.30 cel mai tirziu la 6.45. 🙂 deschid ochii, ma uit la ceas, imi vine sa-mi dau palme. si gata. si gata ce? ca toata casa doarme. si bintui pe la bucatarie sa pun cafeaua, sa deschid tv-ul sa… inceapa week-endul ala odata!!!

    iana 29 noiembrie 2010 23:50 Răspunde
  • Paca,
    ma bucur sa te vad iarasi pe aici. nu mai pleca in discretii ca TM.
    Una,
    dragutzo multumesc de chemari (am citit la postul trecut). am avut o vizita „groaznica” la dentist si am zacut vreo 2 zile. noroc ca a fost week-end.

    iana 29 noiembrie 2010 23:53 Răspunde
  • simfo,
    sper ca esti OK.

    iana 29 noiembrie 2010 23:54 Răspunde
  • iana… la fel si eu asa ca facem doua vite..
    Ma bucur sa te aud!

    CristinaC 30 noiembrie 2010 0:30 Răspunde
  • @Thomas- Încă din februarie, când am ascultat-o pe Caro Emerald, la sugestia ta, am fost sigur că „A night like this” va fi şlagăr la noi. Toată ziua aud melodia asta la radio.
    Noua ei melodie „Stuck” nu va avea acelaşi succes, deşi orchestraţia şi vocea ei sunt de excepţie. Lipseşte viaţa videoclipului, acea trăire a celor trei fete tinere şi zglobii, care fac numai goange, care te fac să fii cu gândul alături.
    Scenariul în noul clip este „stuck” lângă pian, este prea static. Poate la radio va prinde, dar la MTV,nu!
    Mulţumesc că ai reţinut slăbiciunea mea pentru Caro.

    Omuldelamunte 30 noiembrie 2010 0:37 Răspunde
  • Cand vine iarna, de luni pana vineri traseul meu se reduce inevitabil la : munca si acasa. Urasc sa merg la cumparaturi, in special de mancare (da, si eu ma intreb cu ce ma hranesc ) iar la mall, dupa cum iti amintesti cred, e Dezastru cu D mare! Beculete, luminite, muzica, cinzeci de oameni pe metru patrat, imbranceli, jungla capitalista 🙂

    Am rupt insa blestemul si-am fost azi sa vad „Restul e tacere” (foarte fain) la festivalul de film UE pe College. Cand am iesit nu mai stiam ce zi din saptamana e fiindca semana foarte mult a weekend. Mi-a parut rau ca l-au pus luni si downtown … aproape 100% garantat sa nu vina nici un roman 🙂

    Conditionarea – munca de luni pana vineri si distractie sambata si duminica – are lanturi puternice…

    Ava 30 noiembrie 2010 6:21 Răspunde
  • Draga Domnisoara Simona, doar cu acceptul permisiunii Dumneavoastra si numa’ daca nu-i bai, as scoate si eu capul din broboada pentru o eternitate scurta, nascuta, ca si mine, la sat, sa imi zic parerea, pe care o am si vreau sa n-o mai am. Ca tare frumos mai scrieti si eu citesc tot, uneori inteleg tot, sigur e ca tot imi place tot. Si tare imi sunteti draga si v-as lua la mine acasa de drag, da’ unde sa va iau ca eu n-am palat si Dumneavoastra sunteti o printesa si meritati macar atat; da, n-am palat ca n-am talent la muzica lautareasca si mai am si o alergie mostenita (altceva n-au avut sa-mi lase) la aur si marmura, ca nici dinti de aur nu mi-am putut pune, de-a trebuit sa omor un sarpe nevinovat care tocmai rontaia un mar si sa-i iau dintii, da’ acum am niste canini ascutiti si buni, numa’ ca trebuie sa mananc cu grija, sa nu ma musc si sa mor; si cu marmura imi e groaza cand trebuie sa ajung asa, pe la institutiile statului, care se stie ca sunt beton da’ nu inteleg de ce nu-l folosesc, e totul in marmura de-ti vine sa-ti iei carrarea. Da’ va ziceam ca tare imi place cum scrieti, pacatele mele (nici cu ale Dumneavoastra nu mi-e rusine, ce pot sa zic, stiti sa le puneti pe vorbe ca nimeni alta) si acum, la subiectul asta ca o febra buna Sambata, de tratat cu palinca de prune-n gura, am zis sa scriu si eu. Sa nu va mirati ca scriu asa fara greseli, ma corecteaza baiatu’ vecinilor la scris, dar nu cred ca o sa-l mai chem, ca ma face proasta (ei, o fac proasta, n-o fac eu; e vina unor mamifere care au nascut un pui viu, care le seamana ca o picatura de apa schioapa de un atom de hidrogen). La noi, aici, la sat, in vichend (nu stiu ce vrea sa zica cu asta, mai caut si sper sa pot traduce), noi, femeile – zic de noi, de femei, ca barbatii nu fac nimic in vichend (caut inca) – facem foarte multe, ca n-a dat inca gerul al mare si mai e treaba de facut. In unele zile ne place sa cautam trufe – sa afle domnii de la oras ca trufe nu e acelasi lucru cu fufe, trufele sunt rare; ne folosim de cateaua satului, de-i zice Laleaua Neagra, asta fin’ca-i neagra, nu fin’ca-i lalea, si asta scurma ca nebuna prin pamant pana da de trufe si noi apoi le gatim si uneori le vindem. Sambata facem mancare, crapelnita ii zicem noi pe aici: facem bors, facem o mamaliga, daca vaca e in mood bun (e tare!) si da lapte facem o branza. Bagam fieru’ la cuptoru’ cu microunde, ca avem plan de modernizare, si calcam lenjeria. Eu mai ingrop si oase, ca am un caine prost, Parosu, ii chel saracu’, care nu stie a le ingropa. Si sap eu si le pun si el le cauta apoi, da’ eu uit unde le-am ingropat si el nu nimereste niciodata, ca n-are miros. Da’ primavara mereu le gasim, ca vine viitura si ne rascoleste gradina de zici ca suntem santier arheologic. Odata am avut si o echipa de la Discovery Bones, au stat o saptamana ca le-a placut palinca, la final au ingropat si ei niste oase ca prinsesera drag de Parosu. Cam asta facem noi cand matale, domnisoara, mergi sa iti clatesti ochii aia frumosi cu haine care stii ca n-au valoare sau citesti o carte pe care stii ca matale ai fi scris-o mai bine sau stai pe pardalnicul asta de Internet care aud ca e cel mai mare cronofag, nu vrea baiatu’ asta sa-mi zica ce inseamna. Multamesc de gazduire, buna sa-ti fie viata precum ti-e inima, domnisoara mea.

    Iscalit,
    Floricica, floare de campi (o fi vrut sa scrie „camp” sau „campii”, dar eu nu am sa alterez originalitatea scriiturii sale, ca sa intelegeti si voi, oameni buni, cat e de tuta si ce a trebuit sa suport corectand, practic rescriind; daca va intereseaza, numele meu e QED. Ma inclin, pofta buna.)

    Floricica 30 noiembrie 2010 11:01 Răspunde
  • La multi ani cu sanatate celor ce se numesc Andreea sau Andrei!
    Sa aveti o zi plina de cadouri care sa va aduca zambet! 🙂
    http://www.youtube.com/watch?v=gs_jypDKVS8&feature=related

    Blanca 30 noiembrie 2010 11:10 Răspunde
  • surer
    VJ faaanthomas

    wind 30 noiembrie 2010 12:39 Răspunde
  • super !!

    wind 30 noiembrie 2010 12:40 Răspunde
  • Ce mai trufa trufandala ne e Floricica 🙂
    Asa, un morphing între mult jucarioasa AcZ (care ne-a cam sarit din schema în ultimul timp 🙁 ) si ODLT T de la tzara) 🙂
    Cand umblam pe 4 Carrara pt identitati duble, se nasc la sate entitati din astea floricistice 🙂

    Thomas Man 30 noiembrie 2010 13:43 Răspunde
  • Windy, bucuros de placerea ta.
    Fiindca ma încurajezi :
    Plan B – Love Goes Down
    http://www.youtube.com/watch?v=q5lGCXiTHaY

    Thomas Man 30 noiembrie 2010 13:45 Răspunde
  • Cand Neica Nimeni învata sa danseze, îl pupa Tanti Luna :
    raul malo – moonlight kiss
    http://www.youtube.com/watch?v=eo5DzjQF_xA

    Thomas Man 30 noiembrie 2010 13:46 Răspunde
  • Nu sunt amator de R’n’B, asa cum e pritocit azi, cu voci pe auto-tune si miorlaiciuni dar o relativ nou venita în domeniul asta Beyonceizat (desi are aproape zece ani de «cantareli» pe felie, cu compozitii si colaborari «ilustre») îsi pune formele si icnelile la bataie ca sa ne capteze interesul :
    Keri Hilson – Pretty Girl Rock
    http://www.youtube.com/watch?v=HtXOVKNazYU&feature=player_embedded#!
    Keri Hilson Ft. Rick Ross – The Way You Love Me
    http://www.dailymotion.com/video/xfu2ef_keri-hilson-ft-rick-ross-the-way-you-love-me-new_music

    Thomas Man 30 noiembrie 2010 13:47 Răspunde
  • Tot dansa, pt completarea pupitrului muzical de brunch :
    Keri Hilson – I Like
    http://www.youtube.com/watch?v=fpoIxKkJ1G4

    Thomas Man 30 noiembrie 2010 13:48 Răspunde
  • Simona, mult iubita si pomenita, ne-a cam uitat 🙁 Abandonat ?
    Revista aia sa fie asa de „groasa” ?
    Ne-a si amagit cu niste scarpinari de IP-uri 🙁
    Îi urez deja chef sublim cu buzoienii capitalizati ! 🙂

    Thomas Man 30 noiembrie 2010 13:51 Răspunde
  • E spectaculos, lexical si poetic, sa notez revenirea tandemului Una – Paca 🙂
    Paolo Nutini – Coming Up Easy
    http://www.youtube.com/watch?v=FIQ2Rxh1k9Y

    Thomas Man 30 noiembrie 2010 13:52 Răspunde
  • Cu putin unt, blogul Simonei parca aluneca mai bine 🙂
    Charles Pasi – Better With Butter
    http://www.youtube.com/watch?v=-6pIpmZBfWQ&feature=related
    http://www.youtube.com/watch?v=_tONdfJNSo8&feature=fvw

    Thomas Man 30 noiembrie 2010 13:54 Răspunde
  • Ne lipseste tableta zilnica a lui Nicusor. Nu tristetea care se degaja din ea. Ci darul lui Mos Ion Roata la puterea nspe de a povesti frumos cu diacritice si sfada ! 🙂

    Thomas Man 30 noiembrie 2010 13:57 Răspunde
  • Lidia, asta nu e viata de doi lei, e viata pentru care noi, ceilalti, am da miliarde de lei. Pe care nu-i avem, asa cum nu avem nici respectiva viata.

    Simona Catrina 30 noiembrie 2010 14:15 Răspunde
  • Marilena… am ajuns la vorba ta 🙂

    Simona Catrina 30 noiembrie 2010 14:17 Răspunde
  • Cand era mic, pe Nicusor il chema Nicu. Mergea cu opincutele prin tarana si nu se gandea cate amintiri ingroapa in ea, calcand-o. Grija lui cea mai mare erau ciresele si cum atarna ele de urechile Vetutei, vecina cu mure in priviri si vino-ncoa’ in cosite. Mai tarziu, cand praful orasului i s-a asezat pe ochi, i-au dat lacrimile. Lacrimile curata ochii, uneori si sufletul, daca nu e facut bucatele prea mici. Cu ochii limpezi, Nicusor a vazut ca s-a facut mare si a lasat in colbul drumului cele mai frumoase amintiri. Singurele adevarate, cu miros de rosie coapta, abia rupta de pe arac. Atunci, Nicusor a luat in mana o pana. Pe care a last-o jos. Ca nu era buna. Si a luat in schimb o tastatura. Asta mie imi pare o treaba grozava. Ca atunci cand plivesc pirul si vad cum florile capata loc sa se apuce de o raza de soare si sa o iubeasca pana la varful petalelor.

    Floricica 30 noiembrie 2010 14:20 Răspunde
  • Tare mi-e drag de voi, va citesc de ceva vreme si acum daca tot se vorbeste despre weekend, m-am incumetat si eu si intr-un ropot de tastatura postulez : Sfarsitul de saptamana este cea mai suportabila parte a saptamanii!( pentru mine cel putin care, sub imberiul lui „musai” functionez cinci zile -alea lucratoare-pe pilot automat.
    Va doresc o saptamana suportabila, si vorba poietului: ” sa nu va fie bolovan, peste inima secunada”

    Psyche 30 noiembrie 2010 14:23 Răspunde
  • Corina, parca esti sora mea. The sister I never had. 🙂

    Simona Catrina 30 noiembrie 2010 14:23 Răspunde
  • Corina a uitat un plan care-i ocupa vesel toata sambata seara cu prietenii : vinul alb 🙂

    Thomas Man 30 noiembrie 2010 14:25 Răspunde
  • Genevieve, pe scurt, te invidiez. 🙂

    Simona Catrina 30 noiembrie 2010 14:27 Răspunde
  • Floricica, ia sa compar eu IP-ul tau cu al… sa spun tare? 🙂

    Simona Catrina 30 noiembrie 2010 14:27 Răspunde
  • Deci Nicusor e Floricica. Firesc. Sanatos. De la noi, neaos si alintat.
    Fain sa-i zici omului Floricica. Are asa un sufix de iaurt bulgaresc cu miros de maci sau trandafiri 🙂

    Thomas Man 30 noiembrie 2010 14:27 Răspunde
  • Blanca, iti multumesc pentru anticipare… LA MULTI ANI celor care poarta numele sfant! 🙂

    Simona Catrina 30 noiembrie 2010 14:28 Răspunde
  • Nu, Simona, e secretul lui Polichinelle 🙂

    Thomas Man 30 noiembrie 2010 14:28 Răspunde
  • Ava, urasti sa mergi la cumparaturi? Esti o partida matrimoniala extraordinara. 🙂

    Simona Catrina 30 noiembrie 2010 14:28 Răspunde
  • Deci, sus, Andrelele ! 🙂

    Thomas Man 30 noiembrie 2010 14:29 Răspunde
  • S-a ispravit cu Tangoul ala extragros, Simona ?
    Ai scapat ? 🙂

    Thomas Man 30 noiembrie 2010 14:30 Răspunde
  • Domnisoara Simona, se poate ? Pe la noi, pe la tara, secretul e lucru sacru. Ca focul. Degeaba am tacut eu cand Lenuta s-a combinat cu Ionica si Maricica lu’ Trasnitu’ cu domnu’ doctor de cai ? Ca sa ma zici mata in targ ? Nu se face, domnisoara mea. Cum face baiatul ala de pune un pui de gaina abia iesit din ou si niste ochi si o gura pe el ?

    Floricica 30 noiembrie 2010 14:30 Răspunde
  • Iana, asa fac si eu, pana la un punct. In weekend, ma trezesc la 6.30. Pe urma, punctele difera: adorm la loc si dorm pana la 12. 🙂

    Simona Catrina 30 noiembrie 2010 14:30 Răspunde
  • Psyche, bine ai venit! 🙂

    Simona Catrina 30 noiembrie 2010 14:32 Răspunde
  • Paca, si eu tot la somn si vise ajung. 🙂

    Simona Catrina 30 noiembrie 2010 14:33 Răspunde
  • Tania, si eu ma simt grozav, e marti. 🙂

    Simona Catrina 30 noiembrie 2010 14:33 Răspunde
  • Una, hello de martea. 🙂

    Cristina, lista cu „trebuie” ma face si pe mine sa gonesc weekend-ul. 🙂

    Simona Catrina 30 noiembrie 2010 14:35 Răspunde
  • Eu oare sunt cu capul rau de tot in nori, de mi se pare ca Floricica ne-a mai incantat in trecut ?:)

    Blanca 30 noiembrie 2010 14:38 Răspunde
  • Nu imi plac zilele libere,zilele de sarbatoare in care nu stiu ce sa fac.Am ajuns la concluzia ca nu stiu sa ma relaxez; am 2 zile libere pe saptamana,si de cele mai multe ori nu mi le aleg in week-end.Cred ca din aceasta cauza sant preferata colegilor pentru ca nu ma inghesui sa fiu libera sambata sau duminica.Imi place foarte mult ceea ce fac,insa in industria hoteliera, faptul ca lucrez in week-end pentru mine este o relaxare ,poate si din cauza sefilor (cam multi pe m2 ) ,oricum noi stim ce avem de facut pe acolo. Nu ma simt chiar coerenta ,imi cer scuze insa prietenul meu patruped are o perioada mai dificila in viata lui si acest lucru ma afecteaza.Ideea era ca nu stiu ce sa fac atunci cand am liber,prefer sa ma sune o prietena sa ma trimita sa ii platesc o factura,chiar imi place sa am ceva de facut mereu.In concediu imi place cel mai tare sa nu ma uit la tv sa ies afara si sa citesc asa cum o faceam cand eram la mama acasa,fara prea multe griji.va imbratisez.

    eu_si_tu 30 noiembrie 2010 14:52 Răspunde
  • Azi nu mai sunt somnoroasa, gata, m-am trezit de bucurie:
    Am primit pachet de acasa cu bunatati de tot felul! Printre ele DVD-ul cu Take, Ianke si Cadir in distributia aceea fabuloasa cu Ion Fintesteanu si Alexandru Giugaru (e alb-negru, din pacate, sonorul e bun, din fericire, pentru ca am avut si suprize extrem de neplacute, cu filme romanesti mai ales). E atat de frumoasa piesa asta de teatru,iar cei trei nu interpreteaza ci isi traiesc rolurile, nu joaca ci sunt: un roman, „un ovrei” si un turc.
    In timp ce-i privesti, ce-i asculti simti pana si caldura verii si praful targusorului moldovenesc unde-si aveau ei pravaliile.
    Dupa ce ne zgaltaisera niste cutremure intr-o vara-toamna pe cand eram la liceu, prietena mea de atunci inventase „plasa de cutremur” in care-si punea in fiecare seara, ca sa-i fie la indemana: Pe aripile vantului, La Medeleni si ochelarii, cele mai de seama posesii ale ei. In cel mai rau caz… Eu nu ma mai tem azi de cutremure (poate un pic de incendii), dar in plasa mea virtuala se afla pana acum, dintre piesele de teatru romanesti „Visul unei nopti de iarna”, aseara am adaugat „Take, Ianke si Cadir”.

    Paca 30 noiembrie 2010 16:09 Răspunde
  • Iana si eu ma bucur sa te regasesc,imi pare rau ca ai avut necazuri, stiu si eu ce afurisita e suferinta provocata de dinti. Dar a trecut, da?

    Paca 30 noiembrie 2010 16:12 Răspunde
  • Vă rog să mă scuzaţi pentru întârziere, dar iată care e motivul:

    Ieri, după ce am dat jos tabla din plută, m-am trezit măcinat de remuşcări: să lipsesc eu omenirea de aşa gingaşe scrieri, să nu o fericesc cu noi comori ale diamantinei gândiri Nicuşoresciene?! Nu am dreptul să mă las bătut şi spre binele omenirii voi căuta o altă cale… Voi fonda cenaclul literar „Nicuşor sub semnul Simonei”!
    Aşa că am împânzit orăşelul cu vre-o 200 de afişe imprimate la repezeală: „Eşti dornic de frumos? Vrei să te lansezi? Eşti tare-n condei? Vino la cenaclu!”
    Tot ieri, am aranjat în pripă garajul cu şase bănci de lemn împrumutate de la vecinul benzinar (astea-s bănci de bere şi de mici, vecine, zicea el!) care s-a oferit imediat să mă ajute, am clădit o scenă din două lăzi de mere şi microfonul de la laptop, iar la urmă am pus o poză cu Simona, pe peretele din spate, să mă inspire când declam pe scenă. Am pregătit apoi cele mai vestite scrieri de-ale mele, mustind de har şi înţelepciune, să fie la-ndemână, în caz că-mi apune subit elanul…
    Azi, la ora 10, după ceas, am ieşit la poartă. Unul după altul, veniră popa ăl bătrân, poliţaiul, vecinul benzinar cu Viezurica, Iulică Ochelaristul, veni şi Floricica, Toma(sică, prieten cu Romică), două doamne cam trecute, Săndel care repară biciclete, un om mai de la munte, Una şi alta de le ştiam din vorbe, doi nenea cu baston, nişte fete de liceu şi doi golani cu geci din piele (dar nu-i bai, maşina e-ncuiată, portofelul e ascuns în debara).
    – Ne-am adunat, le spun ferice, să discutăm! Eu voi citi din operele mele şi voi veţi asculta, apoi invers.
    – Domnu Nicu, zice popa, io zic întâi să mulţumim Domnului. Apoi, dacă ziceţi numai proză, am şi eu nişte versuri, să-mi faceţi semn când să-i dau drumul.
    – Da, bine, zic, atunci să începem cu poezia, că e mai uşor de digerat, apoi încep şi eu cu proza grea. Hai părinte, s-auzim! Şi unde nu începe popa să intoneze, nazal şi fonfăit:
    – „Pe când tinerel eram,
    Adesea pe alţii-i botezam,
    Şi dulce sufletul meu,
    Gingaş albastru curcubeu,
    Se întrista gândind amar
    Cum în largu-mi buzunar,
    Cădeau leii sunători,
    Cu ochii scăpărători”
    – Amin, părinte, zic, bravo, bună poezia!
    – Am şi eu vre-o nouă poezii, sare poliţaiul. Părintele o zice cu de-ale lui, mai sufletist. Eu sunt cu picioarele pe pământ, i-auziţi cum o zic eu:
    – „Mai am un vis pe astă lume
    Şi mi-e greu să-i spun pe nume,
    Dar de-oi fi vreodată plutonier,
    Îmi cumpăr iute-un şifonier.
    Şi când mi-o fi lumea mai dragă
    O să mă las de beri şi şpagă
    Apoi când s-o face anul,
    Voi fi frate cu Jianul
    Şi codrii o să-i bat
    Pân-oi cădea lat!
    – Io mă duc să fumez, zice benzinarul.
    – Domnilor, spun eu, suntem pe drumul cel bun, ne-am delectat cu poezia, e timpul prozei. Iată un panseu numit „Iubirea poartă trupul legat cu lanţuri de picior”: Omul se află dintotdeauna între două extreme: neputinţa biologicului şi atotputernicia spiritului său. Această dualitate, acest război neîncetat între umori, secreţii, sete, foame, frig şi gândul care plasează inevitabil şi permanent omul în centrul universului ajunge să-l caracterizeze drept medie între nimicul nevolnic şi divin…
    – Mi-e dor de un iaurt bulgăresc cu miros de maci sau trandafiri, cade pe gânduri Toma. Ce mişcat sunt de aceste gânduri… îmi vine să plâng, că lacrimile curăţă ochii, uneori şi sufletul, dacă nu mi-e făcut bucăţi deja. Asta mi se pare o treabă grozavă! Ce bine am zis-o, nu-i aşa, Nicuşor?
    – Domnu Nicu, dar când se dă mălaiul? Că am lăsat cratiţa pe foc, zice una din doamnele mai în vârstă.
    – Daţi-mi voie să scot şi eu capul din broboadă pentru o perioadă scurtă, sare şi Floricica. Eu mai îngrop şi oase, că vine viitura!
    – Staţi oleacă, zic eu, n-am terminat: „Legătura dintre cele două nivele umane o constituie cuvintele şi faptele. Izvorâte din gândire, cuvintele sunt doar algele aruncate de furtună pe malul mării gândurilor. Gândul e rapid şi sare de la una la alta, după cum un stimul de moment îi captează atenţia. Doar o infimă parte din gânduri ajung cuvinte, fiindcă e greu să prinzi gândurile în capcana cuvintelor (asta de fapt parcă o zicea şi-un clasic mort, dar sună bine, nu?), şi e şi mai greu să le ordonezi.”
    – Da bine o mai zici, vecine! Eu simt aici că e ceva, să mă lămureşti când vii să te tund, zice Viezurica.
    – Eu o zic şi mai bine, sare un om mai de la munte: Eu nu prea visez şi nu aud chicotelile furnicii când îi aduce furnicoiul flori! Dar acum suntem în vis, deşi la statura mea puteam fi halebardier în armata regelui…
    – Eu mă duc să vopsesc gardul, că sunt slab la poezie, zice şi Iulică.
    – Deci io înţeleg de-aici că Nicuşor e Floricica! sare Toma.
    – Cu fiecare om istoria omenirii se repetă, continui eu. Condiţia esenţială a fericii este capacitatea de a te lăsa uimit. Generalităţile au forţa amănuntelor pe care le poţi vedea în ele, şi de fapt nu poţi înţelege nici un lucru, dacă nu-i ştii rostul. Trebuie să pricepi rostul vieţii, ca să ştii pentru ce trăieşti.
    – Vecine, eu iar fumez, că mă sensibilizai, zice benzinarul.
    – Asta mie îmi pare o treabă grozavă, sare şi T(h)oma(s). A venit noaptea, mă retrag sub glugă! Ba nu, stai, că mi-a venit una tare!
    „Floricică, Floricică,
    Tu, hoaţă mică,
    De ce-l iubeşti pe Nicuşor,
    Când îl ai pe Tomişor?”
    E, cum e, cine e mai tare?
    – Cocoşul tău, Toma dragă, e cel mai tare – îi alint eu preţuirea de sine.
    – Da’ nu votăm? Că mi se făcu foame…, zice şi un nene cu baston. Unde-s micii?
    – Da, hai acasă, că dete ciorba-n foc, zise şi cealaltă doamnă mai în vârstă, cu basma cu flori pe cap…

    Şi-uite aşa, mi se duse buhu-n orăşel… că am garaj încăpător!
    Nu ştiu, zău, de mai tocesc plaivazul … că-mi vine-n minte o vorbă, care spune să NU pierzi timpul cu oameni care consideră că nu merită să-şi piardă timpul cu tine…

    Nicuşor,
    pregătindu-se de o partidă de înot

    Nicuşor 30 noiembrie 2010 16:39 Răspunde
  • @-)
    thomas
    , ai dreptate, cred ca sunt victima nicusorescianului…

    wind 30 noiembrie 2010 17:17 Răspunde
  • Simone, daca ai stii ca martea si miercurea is la mine cele mai indragite zile, m-ai crede, ok? 🙂 🙂

    iana, bine revii. chiuluri multicele, bag seama. durerea de dinti e trecatoare, stai linistita. (fac ce fac si ma incurajez, la randu-mi) 🙂
    azi am «avut» doua Andreea dulcinee-dulcinee. cu prajituri, cioco si fresh-uri (brrrr) 🙂

    daca tot n-am avut trei ceasuri rele (ar mai fi ceva timp, nu-i bai), va ofer un tango sosit cu…sageata albastra.

    pt voi:

    http://www.youtube.com/watch?v=bvYWRnhxU2M

    tania 30 noiembrie 2010 17:21 Răspunde
  • buna dimineata,
    cu spiritul atotputernic al sarbatorilor in nas: la multi Andrei, la multi ani Andreea.

    dadui o raita prin ograda lui Nicusor – aceasta, nu-i asa, moderna poiana a lui Iocan… lume noua, lume veche. IP-uri suprapuse peste orgolii si mai suprapuse. chef de joaca (ca sa nu zic chef de facut misto pe seama altora… caci (azi) sint o doamna).

    Paca draga,
    nu, nu mi-a trecut dar am promisiunea chirurgului ca va trece in doua saptamini si il cred fiindca altfel o iau razna. 🙂

    iana 30 noiembrie 2010 17:24 Răspunde
  • tania draga mea,
    eu nu lipsesc decit in scris… sint aici cu falca in batista. cu febra, cu gripa. cu viata intoarsa pe dos sau pe fata (ce mai conteaza?). sint prezenta. ma agat de voi si la bine si la rau.

    iana 30 noiembrie 2010 17:26 Răspunde
  • Iana, toate falangele-mi sunt încrucisate. Revino repede la cea mai buna forma !

    Pe Nicusor îl depasesc cuvintele la curba 🙂

    Simona, o vecina de-a ta din Canada, vine la Bucuresti pe 2 decembrie :
    Melanie Fiona – Give It To Me Right
    http://www.youtube.com/watch?v=dPBQmzKQRvU&feature=player_embedded#

    Thomas Man 30 noiembrie 2010 18:35 Răspunde
  • TM,
    lasa falangele la locul lor ca drac mort nu s-a pomenit.

    iana 30 noiembrie 2010 18:47 Răspunde
  • mai, nicusor, mai, voi va iubiti! 🙂 🙂

    tania 30 noiembrie 2010 20:25 Răspunde
  • dj de Tm pe asta ai uitat-o:
    http://www.youtube.com/watch?v=p_RqWocthcc
    🙁

    Marilena 30 noiembrie 2010 22:00 Răspunde
  • Eu_si_tu, foarte interesanta schema de viata, si eu as vrea sa fiu in weekend la lucru si, mai degraba, sa fiu in alte doua zile libera… Nu stiu de ce. Tu explici mai frumos.

    Paca, m-ai emotionat cumplit cu plasa de cutremur si pachetul de acasa. As lacrima un pic.

    Simona Catrina 30 noiembrie 2010 22:50 Răspunde
  • iana.. mi-e mi-a trecut in doua saptamani… operatie la masea… infectie pe urma … antibiotic… si fiindca nu am mai inghiti anitbiotice de foarte mult timp… am alte compicatii. Nu iti spun prin ce mai am de trecut cu maseaua… Ar trebui sa ne luam de mana si sa mergem shopping nu?

    CristinaC 30 noiembrie 2010 23:56 Răspunde
  • Cristina, daaaaaa 🙂

    iana 1 decembrie 2010 0:09 Răspunde
  • mai frate, nu inteleg nimic din felul de mancare ‘nicusor & floricica’ si sunt asa de obosita incat cred ca o sa adorm instantaneu dupa asta. pt ca ziua de maine e ca o zi de weekend si eu tocmai m-am mutat, am de gand sa ma duc, ca o persoana serioasa ce sunt, in expeditie la un hipermarket din apropiere sa fac, ghici ce, cumparaturi. ca sa nu fie plictisitor de tot am de gand sa imbrac o fusta fistichie si sa fotografiez niste furnale pe drum. si poate o sa gasesc (la magazin, nu pe drum) decoratiuni pentru craciun. dupa care ma intorc acasa, mananc ceva bun (am gasit o reteta faina pe goodfood), ideal ar fi sa dorm vreo ora, apoi termin de aranjat prin casa. daca nu aveam astea de facut, ma duceam dimineata la parada, am fost anul trecut cu niste prieteni si tin minte ca am mangaiat niste cai pe bot (sau am incercat, nu mai stiu exact).
    in sfarsit, pacat ca atata lume nu stie ce sa faca cu bunul lor cel mai de pret – timpul. in general acesta are prostul obicei de a nu se mai intoarce inapoi niciodata.

    Justine 1 decembrie 2010 0:11 Răspunde
  • Justine,
    Nicusori si Floricele au mai fost… le trece repede, nu-ti bate capul sa ii intelegi.
    ca ei cite frunza si iarba. don’t worry!

    iana 1 decembrie 2010 0:25 Răspunde
  • @Justine,Iana- Nicuşor şi Floricica sunt o persoană prolifică şi cu umor, aşa că nu încercaţi s-o depistaţi pentru că Thomas este pe urmele ei dinainte de voi.
    Detriplarea personalităţii este un jucălău întru veselirea curtenilor. Făcut hazliu, nu dăunează ci stimulează o dispoziţie bună şi induce presupuneri care mai de care.
    Rămâne să ghiciţi persoana, curtenii dumneavoastră!

    Omuldelamunte 1 decembrie 2010 1:08 Răspunde
  • Omuldelamunte, când adevăr grăieşte:
    „…nu dăunează ci stimulează o dispoziţie bună…”
    primeşte un diamant fermecat:
    http://www.youtube.com/watch?v=Tsu8DzlEIG0
    @iana:
    „…ca ei cite frunza si iarbă.”
    Tu nu primeşti nimic!

    Nicuşor 1 decembrie 2010 10:29 Răspunde
  • Omuldelamunte 1 decembrie 2010 12:45 Răspunde
  • OMDL, dar eu n-am incercat nici secunda sa depistez cine e, pur si simplu nu reusesc sa ma prind in hora asta cu floricele si sa ma veselesc. Nici nu ma amuz, nici nu ma enervez. Asa ca intr-un final sar pur si simplu la comentariul urmator…

    Justine 1 decembrie 2010 13:47 Răspunde
  • Hai sa dam mana cu mana cei cu inima fantoma 🙂

    Thomas Man 1 decembrie 2010 14:47 Răspunde
  • Atentie, e polei pe blog, se paseste aici cu muuuulta precautie 🙂

    Thomas Man 1 decembrie 2010 14:47 Răspunde
  • Va sa zica, ODLM, ne-ai pricopsit cu o mica minune de ziua asta nationala !
    A fost o surpriza gigantica ! 🙁
    În cu totul alte registre si meridiane :
    Locul 1 în Suedia, azi :
    September – Mikrofonkåt
    http://www.youtube.com/watch?v=ghJkdHXEXNM
    Si viitorul loc 1 în Australia si Noua Zelanda :
    http://www.youtube.com/watch?v=z8CeY1ouRwI

    Thomas Man 1 decembrie 2010 14:48 Răspunde
  • Simona, revista a iesit de sub tipar ?

    Multumesc, Marilena, pt aducere aminte 🙂

    Justine, încet, încet, învat sa te apreciez ! 🙂

    Thomas Man 1 decembrie 2010 14:49 Răspunde
  • AcZ, te-ai transformat în om de zapada ?
    Atentie, te da de gol nasul 🙂
    Te vad mai bine în Mos Craciuna 🙂

    Thomas Man 1 decembrie 2010 14:50 Răspunde
  • Desteapta-te romane!

    Blanca 1 decembrie 2010 14:50 Răspunde
  • Masaj auditiv cu efect la picioruse :
    Asadar, putina muzica direct pe derma dvs sensibila, un vechi standard, ca sa descongestionam ambianta glacial-suspicioasa :
    la musique ds la peau
    http://www.youtube.com/watch?v=PDe3mkk1LoY&playnext=1&list=PL18AF6CF6D1CDAF41&index=21

    Thomas Man 1 decembrie 2010 14:52 Răspunde
  • Intamplarile povestite de Floricica si de Nicusor ma binedispun. Personajele sunt haioase si surprind bine realitatea din satele nostre( nu numai din sate:) )

    Blanca 1 decembrie 2010 15:01 Răspunde
  • Blanca, indemnul asta anual nu-mi mai da niciun feeling. mai degraba frisoane. orasul meu e linistit de cu dimineata. dar nu pentru ca este 1 decembrie, ca ne-am adunat atunci noi toti la un loc in vremea lui nenea ferdinand, si, vai, ce fericire atotcuprinzatoare ar trebui sa ne afle, (m-ar fi aflat doar daca aveam o alta romanie sau macar pe aceea pe care o stiu eu…), ci pentru ca orashul si-a gasit de cuviinta odihna printre niste zile stresante, repezite, obositoare. Pentru motivul acesta, al repausului, vad fetze zambaretze – zambaretze cu steaguri atarnate formal, doar in coltul gurii.

    iar eu vreau o duminica dimineata mai mult ca niciodata, sa plonjez adicatelea peste..sambata seara. sau, daca revin asupra linistii orasului meu de azi, astazi imi suna a «staying alive»:

    http://www.youtube.com/watch?v=PVcyZSG4ikE

    tania 1 decembrie 2010 15:13 Răspunde
  • @Blanca:
    „Întâmplările povestite de Floricica si de Nicuşor mă binedispun. Personajele sunt haioase şi surprind bine realitatea din satele nostre (nu numai din sate 🙂 )”
    Nicuşor n-o cunoaşte pe Floricica. Ea este „secretul lui Polichinelle” iar Nicuşor este alt „secret”.
    Iar pentru că eşti drăguţă, primeşti în dar o nestemată:
    http://www.youtube.com/watch?v=bdVTLi4IWog

    P.S. Transmite, te rog, salutări lui Carmen.

    Nicuşor 1 decembrie 2010 15:34 Răspunde
  • Tania, cum e Romania pe care o porti in suflet? Poate vom avea norocul s-o reintalnim nu peste( sper) multi ani.

    Blanca 1 decembrie 2010 15:42 Răspunde
  • Blanca, o Romanie onorabila, mai multe nu indraznesc sa spun…:)

    dar uite ce bine le canta, totusi…zaraza. 🙂
    parca, parca, erau niste melodii faimoase candva. 🙂 🙂

    marioara de la Gorj:
    🙂

    http://www.youtube.com/watch?v=_vCvCETeynM&feature=related

    tania 1 decembrie 2010 15:48 Răspunde
  • @Nicusor, multumesc pentru nestemata. Chiar e printre cele admirate de mine pentru stralucirea-i ce e mai vie cu trecerea anilor. Nu-mi pasa ca Nicusor si Floricica nu se cunosc. Eu intru in atmosfera povestilor lor, poate mi-e dor de vara la tara, de potecile prafuite si de oamenii ce-si dau binete cu sinceritate.
    Ma simt ca o pisica curioasa si te intreb ; ai fost la lansarea cartii lai Carmen?
    O sa-i transmit, dar oare ,de la cine sa-i spun ca sunt salutarile?

    Blanca 1 decembrie 2010 15:49 Răspunde
  • tania 1 decembrie 2010 15:49 Răspunde
  • tania 1 decembrie 2010 15:51 Răspunde
  • Iata cum ne vedeau americanii in 1961 intr-un filmulet reclama: tarancute vesele si curatele (juna Rodica), idilice care cu boi (si fan), sosele neasfaltate care duceau insa de la Lacul Rosu la Mamaia si o Mare Neagra imbietoare. Nu recunosc Romania pe care o stiu eu, adevarat, dar macar nu sunt mentionati (agasant si idiot ca in ziua de azi) dracula si vampirii:

    http://www.youtube.com/watch?v=OyxdpayVgAQ

    Paca 1 decembrie 2010 15:54 Răspunde
  • tania 1 decembrie 2010 15:54 Răspunde
  • paca, idilica, intr-adevar. acum idilica este o anume doamna Udrea.
    numele i se trage de la… udristica. 🙂 🙂 (doar o gluma, fireste!, pentru ca de azi se incearca, neoficial, unirea a tot turismul din Romania, doar ca sindrofia nu se tine la Alba Iulia. 🙂
    apropo de ce spui tu, ma bate gandul sa plec la castelul lui Dracula, sa-mi arat…coltzii si tzepele (ii). 🙂 🙂

    tania 1 decembrie 2010 16:09 Răspunde
  • La Multi Ani, romani!

    am fost eu acum 2 ani in citeva locuri unde Romania arata ca Romania. am urcat pe valea Bistritei si am ajuns pina la Sapinta. acolo e Romania pe care eu o iubesc.
    si am mai fost in Neamt si in Suceava pe la Voronet, la Varatec, pe la Sihastria si iar m-am intilnit cu Romania si chiar si cu romani.
    La Varatec am ajuns intr-o vineri seara pe ploaie. era timpul vecerniei. si ne-am oprit in curte citeva minute. am auzit ingerii cintind.

    Udrea vine si pleaca… un biet animalut… nimic de luat in seama. Slujba de vecernie se va tine la Varatec si dupa Udrea si dupa altii ca ea.

    iana 1 decembrie 2010 16:51 Răspunde
  • sint intr-o mare problema/dilema. am nevoie de sprijinul vostru neconditionat. aratati-mi ca sinteti prietenii adevarati pe care am crezut mereu ca ii am. trebuie sa invat sa traiesc fara dedicatiile de la Nicusor. lumea mea se prabuseste. abisul este de neevitat. va rog!!! ajutooorrr!

    iana 1 decembrie 2010 16:53 Răspunde
  • Vai de mine, surioară, nu te las eu să mori!
    Ia repede o „dedicaţie” de la Nicuşor:
    http://www.youtube.com/watch?v=903N-nH5yP4

    Nicuşor 1 decembrie 2010 17:00 Răspunde
  • Tania, eu recunosc ca sunt multi straini care au fost in Romania si-si amintesc cu drag de ea. Dar cand apar tineri, mai ales tineri pe care doar povestile cu vampiri ii intereseaza chiar imi vine a urla ca lupul la luna.
    Am fost intrebata si daca avem dragoni, o singura data, asa e, de un baietel de vreo 10 ani – citise Harry Potter.

    Paca 1 decembrie 2010 17:17 Răspunde
  • iana, cum abisul este de neevitat, pai noi ce suntem aici in SW, facem lant aici, mana’n mana de nu mai poti pasi spre abis, hai !! zi tu, ce sa facem pt tine? trimitem muzici? floricele virtuale?? umeri de plans pe ei? hai numa’ zi si sa vezi ca toti vin cu cate ceva !! :)…….. azi e…sarbatoare (?!?) si stau acasa, am liber de la job, zic si io la final de zi „la multi ani romanica!” voi ce ziceti? am dat cu bata’n balta??

    wind 1 decembrie 2010 17:22 Răspunde
  • hai ca mi-a aruncat colacul de salvare… mercic!

    iana 1 decembrie 2010 19:28 Răspunde
  • am un CD cu Maria Tanase in masina. imi place tare mult sa-i ascult muzica. multumesc Nicusoare.

    iana 1 decembrie 2010 19:30 Răspunde
  • Omuldelamunte 1 decembrie 2010 21:23 Răspunde
  • nico, tu pe unde esti? parca tu erai cu…ATB.

    pt un somn usor de NB:

    http://www.youtube.com/watch?v=a9qrHOFV1Tk

    tania 2 decembrie 2010 1:21 Răspunde
  • Buna dimineata, Simone & SW 🙂
    Simone, week-endurile sunt provocarea secolului XXI pentru omul care, cand se ridica de pe scaunul care il conecteaza cu monitorul si, deci, cu lumea, asa cum o (ne)stim azi, se trezeste cu o punga de un leu si doi bani de timp liber in brate si nu stie pe unde sa-i verse continutul, cat sa consume, cat sa pastreze, cat sa bage la „share” cu familia si prietenii, cat sa manance pe furis, ce anume expira iremediabil etc. 🙂 Zicea Alina Grozea la un moment dat, legat de meserie, ca nu exista meserie mai minunata decat aceea de rentier 🙂 (reformularea apartine memoriei mele, voalate de trecerea prin camera obscura a timpurilor). Eu as zice nu ce fac in week-end, ci ce mi-ar placea sa fac (sa fiu rentiera, in primul rand 🙂 ): sa nu petrec niciun week-end in acelasi loc. Sambata asta sa fiu intr-un parc, Duminica, daca sunt in stare sa nu bat toba pe tema asta si daca as face-o din suflet, as putea face o vizita la un camin de copii sau de batrani (cine stie pe unde oi ajunge cand oi fi in varsta, o veni si la mine cineva cu o poveste buna cand oi avea 80 de ani), Sambata urmatoare sa fac carare pe munte, sa trag o fuga pana la Balcic, sa ma apuc de un curs de pictura sau de dans, sa citesc toate cartile pe care mi le-a recomandat Uli, sa ascult toata muzica care a schimbat lumea, sa ma urc intr-un tren si sa intru in vorba cu toata lumea, sa pozez toate casele dintr-un sat, de exemplu, dimineata, la pranz si seara si apoi sa le compar lumina…sunt atatea lucruri de facut si nimeni nu le poate face in locul nostru, zicea cineva intelept 🙂

    Ana-Bell 2 decembrie 2010 12:15 Răspunde
  • Ana-Bell 2 decembrie 2010 12:16 Răspunde
  • pai, ana-bell, ce iti doresti tu este perfect realizabil si fara sa fii rentier…

    Justine 2 decembrie 2010 15:04 Răspunde
  • Justine, ai dreptate, presupunand (corect) ca am un venit lunar constant. Insa lenesul mereu viseaza sa aiba timp si libertatea financiara de a face tot ce-i trece prin cap 🙂 Desi nu toti cei care viseaza sa fie rentieri sunt lenesi 🙂

    Ana-Bell 2 decembrie 2010 15:50 Răspunde
  • Bine v-am gasit oameni frumosi si intelepti:)

    Psyche 2 decembrie 2010 16:07 Răspunde
  • Tare imi plac Adventskalender-urile: de la 1 la 24 decembrie deschid in fiecare zi o ferestruica indaratul careia se ascunde un flecustet, un nimic colorat care ma face sa-mi incep ziua zambind. Recolta de azi: doua ilustratii cu globuri si stelute, un ursulet minuscul de plus si o poezie draguta (daaa, am si unul literar), dar cand m-am straduit s-o traduc n-am reusit, nu m-am priceput s-o fac sa sune la fel de delicat in romana, asa ca am renuntat. Mi-am amintit insa ca aveam un haiku glumet, care-mi placea, si vi-l trimit in loc:

    „Peaceful,peaceful
    chilly,chilly
    snow,snow”

    PS: Oricate necazuri ne-ar pricinui, nu ma pot supara pe zapada, mai ales daca pe albul ei se zaresc urmele unor labute de catel.

    Paca 2 decembrie 2010 16:11 Răspunde
  • daaaa…am avut si eu odata un adventskalender, nici nu stiam cum se numeste, dar uite ca de atunci nu am mai vazut asa ceva prin Romania. pacat, sunt foarte dragute 🙂

    Justine 2 decembrie 2010 16:29 Răspunde
  • Justine, sunt simpatice tare si de toate felurile, e greu sa le alegi. Acum cativa ani, primul pe care l-am avut a fost cu oua Kinder.

    Paca 2 decembrie 2010 16:40 Răspunde
  • http://amyatlas.com/index.php/main/clients/
    Eu chiar sunt ,
    dar de azi voi fi tot eu,
    Nicolici,
    carpitoarea de opinci. 🙂 (fara a bate vreun apropo)
    http://www.youtube.com/watch?v=XSGBVzeBUbk&feature=related
    Tania, inca imi mai place ATB. 🙂

    nico(lici) 2 decembrie 2010 17:47 Răspunde
  • Adventskalender… la magazinul nemtesc in Canada… doar cu ciocolata buna fara jucarii!

    CristinaC 2 decembrie 2010 18:02 Răspunde
  • Eu am în fiecare an, de la colegii mei academicieni, câte un Adventskalender cu surprize care circulă numai între băieţi. Se consumă fierbinţi.

    Omuldelamunte 2 decembrie 2010 18:26 Răspunde
  • ni-co-lici, u made my day!!!
    rad in hohote. m-a furat de-a dreptul clipul tau animat. deh, sa nu zici ca nu m-am dat si eu in mintea copiilor. 🙂 🙂
    drept rasplata:

    http://www.youtube.com/watch?v=Y3NVjTnwfL8&feature=related

    🙂

    tania 2 decembrie 2010 18:54 Răspunde
  • ana-bell, mutzam! 🙂 de la mia, am ajuns pe aici:

    http://www.youtube.com/watch?v=B0fmwmBaORc

    tania 2 decembrie 2010 20:03 Răspunde
  • am ramas fara ambreiaj, m-a ocrotit dumnezeu s’ ajung cu bine acasa, si cu fi-miu in masina, acum ma relaxez citindu-va aici, doamne prin ce-am trecut……noapte buna SW

    wind 2 decembrie 2010 22:01 Răspunde
  • Mă-ntreba draga de Ana, de ce un mai scriu pe blogul Simonei. Nu de chef, aş scrie eu, câte-n lună şi-n stele, da nu ştiu cum se face, că în viaţa mea timpul a luat-o razna de tot. Nu am mai ieşit cu fetele la un pahar, o bârfă, o măslină, dee……mult tare, în orice caz. La cinema?Teatru?Operă?Mă tot uit ce spectacole se dau, mă tot fâstâcesc, cum să fac, cu ce mă-mbrac, nu-i benzină, nu-i cine sta cu copilul…şi până la urmă, sfârşesc tot între arcurile deformate ale urâtei canapele, de pe vremea Habsburgilor, probabil. Când sunt bani, nu-i cu cine, bani care oricum, ţin halucinant de puţin, mereu se aduna, alte şi alte cheltuieli la vraful de trebuinţe. Sofaua s-a ramolit de tot, trebuie alta, plită ceramică, gazu nu ne mai place, cuptor electric (din acelaşi motiv), covor nou, că ăsta e scorţos al naibii….Ce-aş face, dacă aş avea drept nelimitat şi nerezonabil de năzărire pentru următoarele zile? Vineri seara: karaoke live, apoi aş aculta nişte jazz, tot live, aş colinda barurile până pe la 4, tot muzicându-mă şi dănţuindu-mă. Sâmbătă, uşor mahmură, m-aş trezi la amiază, aş pregăti o gustare delicioasă şi o cafea aromată, apoi, plimbare în parc, cu puştiulică, desigur. Seara, baie cu săruri şi mirodenii, masaj cu creme, un film bun, somn. Duminica, plimbare cu barca pe Tarniţa, prânzul la coşuleţ, la cofetărie, la o prăji, seara-cina la un restaurant şi un concert de pian. Nu mă întrebaţi cum arată de fapt, e un clasic, desigur  Sâmbătă-curăţenie în draci, rufe la spălat, gătit prosteşte, plimbat prunc, seara dureri de spate, adorm bosumflata, mirosind a şniţele. Duminica : suportat soacră, ascultat poveşti cu peşti, citit ceva pentru şcoală, adorm cu dureri de cap, mirosind a naftalină. Păi ce să scriu eu, Anuţo, de unde să-mi vie inspiraţia, că din cuva maşinii de spălat, nimic nu se-arată. Decât, uneori, o şosetă rătăcită, de la ultima centrifugare. Draga mea, scrisu-ţi-am. Dezamagitu-te-am? Îţi trimit o gudureală plină de afecţiune şi visez să punem de-un weekend de pomină, neruşinat de încântător, desuet, boem…..

    Ulicica 2 decembrie 2010 22:21 Răspunde
  • Eu mi-am scos maseaua de minte asta-seara! na! Nu stiu cine are o viata mai palpitanta… 🙁

    Anamaria 2 decembrie 2010 23:23 Răspunde
  • Anamaria… ma doare pentru tine!
    Sa iti fie bine!

    CristinaC 3 decembrie 2010 2:44 Răspunde
  • @Ulicica- dacă ai cuva de inox, te oglindeşti puţin în ea şi ai să vezi o mămică frumoasă care le aranjează pe toate în casă.
    Eşti tânără. Vine şi plita de ceramică şi sofaua Natuzzi şi roagă-l pe soţul tău să-ţi cânte „O sole mio”, pentru că asta eşti!

    Omuldelamunte 3 decembrie 2010 3:01 Răspunde
  • Anamaria, e bine ca ti-a crescut 🙂 Depinde de stomatolog, la o adica, ar putea fi si palpitant .

    Ulicica 3 decembrie 2010 10:02 Răspunde
  • Nu e chiar atat de inox , omuletule. Sofaua Natuzzi mai zaboveste pe drum, intre timp cred ca va veni o surata de-a ei, mai de la provincie. Mai bine sa-mi recite, daca imi canta seamana mai degraba a parodie 🙂

    Ulicica 3 decembrie 2010 10:05 Răspunde
  • Anuto, te imbratisez cu adoratie, sper sa ai un sfarsit de saptamana frumos, insorit si fermecator, asa, ca tine. Merg sa cumpar scaun pentru masina, la pustiulica, e deja marisor, nu mai incape in cosulet. De fapt, nici nu mai vrea sa intre in el, e barbat, ce sa mai, are pretentii. Apoi ne dam pe hinta si alergam in jurul mingii, a iesit Sorel, prietenul nostru, furnizorul de vitamina D.

    Ulicica 3 decembrie 2010 10:09 Răspunde
  • Anamaria, Ulicica are dreptate. S-ar putea să fi dat de un stomatolog palpitant.

    Omuldelamunte 3 decembrie 2010 11:03 Răspunde
  • Uli: pup „barbatul” pe talpite si ma intorc catre tine, furnizoarea mea de vitamina DC 🙂 Vineri, dupa ce raschetam amandoua mirosul de snitele si ce s-o mai nimeri, ma bag la jazz si inchis pe dinafara usa barului la 4 a.m. Daca stam sa dea caldura (ceea ce se pare ca se va intampla 🙁 ), o plimbare desculte prin roua ar fi un excelent masaj fara creme, totusi perfect hidratant si chiar cu o doza de adrenalina, daca se nimeresc niste caini comunitari jucausi prin zona 🙂 . Parca te lasasesi de cafea. Dar ea de tine vad ca nu 🙂 Banii sunt o inventie fara valoare careia i s-au pus in carca puteri nelimitate, de-aia sunt asa halucinanti. Eu nici nu ma mai gandesc la ei. Decat cand vad aburul deasupra oalei cu ciorba. Cum se condenseaza pe capac, uit 🙂 Te imbratisez si eu si nici o zi fara muzica 🙂
    http://www.youtube.com/watch?v=33o32C0ogVM

    Ana-Bell 3 decembrie 2010 11:35 Răspunde
  • Tania 🙂 Dau la schimb dansuri ungare 🙂
    http://www.youtube.com/watch?v=G11hBjd9eME&feature=related

    Ana-Bell 3 decembrie 2010 12:08 Răspunde
  • Slt, SW !
    Între doua nu ma… 🙂
    Fetele septentrionale sunt, pare-se, o solutie cool, curata, nefufista. O daneza (Agnes) si o islandeza (Olöf), pt urechi blande si simturi autentice, nu din alea formatate, reconfigurate prin televiziuni de susanele, latraturi si manele* intelectuale (cu jurnalisti foarte samponati si evangelizanti) :
    Agnes Obel – Just So
    http://www.youtube.com/watch?v=5NmjJeNFUVU
    Olof Arnolds – Crazy Car
    http://www.youtube.com/watch?v=0w8Jo6UGNis

    * «Manelele au o dialectica proprie», zice A. Plesu care citeaza un început de manea : «Te iubesc dar nu pe tine» !
    As adauga, în aceeasi logica irefutabila : Exista si televiziuni de manele care nu dau manele !

    Thomas Man 3 decembrie 2010 12:12 Răspunde
  • Un cadou pt vestalele simonesti.
    Acest barbat este un camp periculos (cu mine) pt orice doamna cu feromonii la zi :
    Fyfe Dangerfield – She Needs Me
    http://www.youtube.com/watch?v=ZBPt2kfqi90

    Thomas Man 3 decembrie 2010 12:14 Răspunde
  • Anamaria, eu cred ca pe doctorul tau il…iubeste toate femeile. Eu n-am masea de minte. De unde rezulta ca n-o sa ma doara sa scot ce n-am. Ce ziceam ca n-am ? 😀
    http://www.youtube.com/watch?v=Uj3Cs2ZmZz0

    Ana-Bell 3 decembrie 2010 12:14 Răspunde
  • Tot el, cu un bonus pt ochii minunati ai descoperirilor tinere. Pt ca în orice fetita este o minunata femeie ! (Ma rog, pana la proba contrarie 🙂 )
    Fyfe Dangerfield – She’s Always A Woman
    http://www.youtube.com/watch?v=jYOsWWKHZVw
    http://www.youtube.com/watch?v=yATtdheYPzg

    Thomas Man 3 decembrie 2010 12:14 Răspunde
  • «Daca nu ma cunoasteti deja, nu ma veti cunoaste niciodata» 🙂
    V-am pus beculete în brad 🙂
    BEN SAUNDERS – IF YOU DON’T KNOW ME BY NOW
    http://www.youtube.com/watch?v=w7WRgwAqlRQ
    Edwyn Collins – You’ll Never Know
    http://www.youtube.com/watch?v=4Ml5us48pnY&feature=related

    Thomas Man 3 decembrie 2010 12:15 Răspunde
  • As merge si eu pe o planeta (desfiintata) din copilarie.
    Aici, împarata e goala ? 🙁
    John Grant & Midlake – I Wanna Go To Marz
    http://www.youtube.com/watch?v=mzWQSabtWLs&feature=related

    Thomas Man 3 decembrie 2010 12:16 Răspunde
  • Se pare ca Wikileaks se intereseaza de blogul Simonei si îl va publica în intregime în interweb ! Atentie la ce nu spuneti ! 🙂
    The Sword – Lawless Lands
    http://www.youtube.com/watch?v=5skCnxOMVOM

    Thomas Man 3 decembrie 2010 12:18 Răspunde
  • ‘neata, DJ FanThomas 🙂 Ai cazut intr-un (you)tub si-ti cam place 🙂

    Ana-Bell 3 decembrie 2010 12:19 Răspunde
  • Nu, AcZ, era doar o trecere sumara în revista zilei a unor stari vecine cu Emotia* si un semn tot mai fragil de compatibilitate.
    Un clasic pt tine si pt WE barbatilor fericiti :
    Edwyn Collins – A Girl Like You
    http://www.youtube.com/watch?v=nkKxGzm98AU&feature=related
    Maine va fi poate mai luminos (în meteorologia personala, desigur) !
    * Emotia nu-i nume gitan desi l-am scris cu majuscule

    Thomas Man 3 decembrie 2010 12:56 Răspunde
  • TM, un youtube-ist consecvent! 🙂 ma intreb ce s-ar face genul tau de muzica fara tine. 🙂
    Ana-bell, nu pot deschide linkul. cumva interzis?

    pana sta ploaia, un pic de:

    http://www.youtube.com/watch?v=MGCFlxprlLM, sub casti nu strica nimanui, right? 🙂

    anamaria, trebuie sa celebrezi plecarea acelei masele, asculta-ma pe mine. 🙂

    Uli, unde este El in povestea ta frumoasa, asha sufletist depanata?

    tania 3 decembrie 2010 13:07 Răspunde
  • Tania, te rog incearca cu copy/paste pe youtube: Yehudi Menuhin plays Brahms Hungarian Dance No. 5 🙂

    Ana-Bell 3 decembrie 2010 13:12 Răspunde
  • TM, imi transmiti tristete. Sau am receptorii defecti ? Imi dai voie sa te inveselesc ?
    http://www.youtube.com/watch?v=Hc16Y9fiCvQ

    Ana-Bell 3 decembrie 2010 13:29 Răspunde
  • Cristina C: multumesc pt sustinerea morala!

    ODLM, Ulicica, Ana, va multumesc pt zambete. Raportez o zi frumoasa, fara o durere (!!) ceea ce ma face sa cred ca am in mine o ditamai doza de …bun-simt?!! 😀
    Mai incolo merg la stomatolog sa se minuneze si el. Ca veni vorba, am cautat mult timp un stomatolog bun si nu renunt prea usor la el. Cat despre extractie, pe aceasta a facut-o un chirurg, de aceea o fi si rezultatul bun. Zau ca nu stiu, am si eu un subiect de discutie…

    Ana-Bell, eu am avut o singura masea de minte (cea care a decedat ieri) si nu se stie de ce nu am si altele. De, trebuie sa ne descurcam si noi cu ce avem. 🙂

    Ceva foarte cunoscut pentru voi si pentru o zi buna:
    http://www.youtube.com/watch?v=y7ZEVA5dy-Y

    Anamaria 3 decembrie 2010 14:22 Răspunde
  • Unde sa fie, Tania? Bate covoare, snitele, intinde rufe, ca e frig afara si invarte lingura-n maioneza 🙂

    ulicica 3 decembrie 2010 16:36 Răspunde
  • ei bine, Uli, daca intinde rufele in carligele acelea din lemn cremuit, atunci toata stima si respectul. 🙂

    Azi, unora le place:

    http://www.youtube.com/watch?v=lT-o5upX1hw&feature=related

    ei, anamaria? astfel de melodii, iti spun cu inima pe ureche, imi tzin locul chestiunii aleia de minte la care ai renuntat shi tu. 🙂

    spun Da, pt duffy.

    tania 3 decembrie 2010 16:56 Răspunde
  • Maseaua de minte ca reduta 🙂

    Anamaria are un stomatolog palpitant
    Cand o anesteziaza pare chiar sarmant
    I-ar putea zambi in coltul gurii, dintr-un dinte
    Daca n-ar lasa-o fix fara masea de minte
    Sigura de n-as fi ca nu bea
    Mai c-as spune ca le trage la masea

    PS: doza de bun-simt de la domnu’ doctor expira cam la 12 h (?) dupa administrare, depinde cat de bun a fost simtul pe care l-a folosit. Pentru durerea care va urma: usturoi sau palinca 😀

    Ana-Bell 3 decembrie 2010 17:59 Răspunde
  • Cu voia voastra, va strang pe toti in brate sa imi ajunga pana luni. 🙂
    http://www.youtube.com/watch?v=Qy19bhYVUQQ

    Ana-Bell 3 decembrie 2010 18:03 Răspunde
  • Am inceput aseara sa citesc „Minunea timpului trait”, volum ce contine scrisorile Monicai Pillat (in prima parte) si ale lui Lily Teodoreanu (in cea de a doua) catre Pia Pillat, matusa respectiv prietena aflata in exil in Anglia, dupa ce fusese silita sa paraseasca Romania in 46 impreuna cu sotul ei Mihai Farcasanu (liderul tineretului liberal). Am inceput cu scrisorile lui Lily Teodoreanu desi stiam din precedentele volume de corespondenta ca si Monica Pillat scrie minunat.
    Stefania Velisar/Lily Teodoreanu insa… Mi-e si rusine parca sa-i scriu numele fara sa adaug „Doamna” in cel mai frumos si nobil sens al cuvantului.
    N-o sa comentez, nici n-as sti cum, nici nu se cade: e prea mult suflet in scrisorile acestea, prea mult talent, prea multa intelepciune.
    Am ales cu greu un citat, un pumn de cuvinte smulse mai mult la intamplare, cu sufletul mai degraba decat cu mintea:
    „Frumoasa e uneori lumea; ar trebui sa fie si fericita, dar nu se poate. Oamenii genereaza tragicul asa cum florile isi exhala parfumul. Nu trebuie cautate vinile, suntem toti sub fatalitate. Ne bucuram in clipe, platim si iar nadajduim. Echilibrul se face in mare, peste capul nostru. Multumesc din suflet pentru tot ce primesc, si nu ma pot plange, si tot trag nadejde ca exista un rost si o ordine in toate”

    „Cad flori printre crengi si pana jos in stropi mari, ca niste lacrimi peste zambete”

    „Traiam toti ca niste gaze intr-un cos cu flori, in soare si miresme bune”

    Weekend frumos tuturor!

    Paca 3 decembrie 2010 19:50 Răspunde
  • Paca , multumesc pentru stropul de frumusete postat . …Chiar aveam nevoie .

    Marina 3 decembrie 2010 21:38 Răspunde
  • Paca, foarte frumos citat. Si cat adevar in putine cuvinte. Negresit voi cauta volumul intreg. O seara frumoasa!

    Moi 3 decembrie 2010 22:10 Răspunde
  • Gazda noastra, talentata si frumoasa, Simona, cea harazita de zei, mi-a facut seara demna de-a da cat colo karaokele, am gasit ragaz sa citesc ce-a pus deoparte pentru noi, luna asta. Mda, nu-mi amintesc de cand (ma refer la subsuoara), da-mi amintesc exact de cand nu ma mai trezeam la sase, desi munceam pana seara tarziu, ca venea ala cu pomana, de tot nadajduiam sa ma traga de bluza, sa-si bea cafeaua cu mine. De un sa fi stiut el, saracu, cum ma pigaleam eu toata, cum turnam saruri in vana cu nemiluita si faceam risipa de pomezi si emulsii, care mai de care. El era abia trezit, tanjea dupa doza vitala de cofeina si se delecta (cica, am aflat abia dupa vreo sase luni de nemancare, dormit iepureste si hidratat frenetic) cu conversatiile noastre pline de miez. Carevasazica, doar eu ma visam data senzual de perete, eu fantezam privind-ui mainile in vreme ce el se intreba, nu cat de departe ma duce trupul, ci, incredibil, capul. Se face, uite-asa, sa-ti dea Dumnezeu o data-n viata, ce-ai tot racnit in stanga si-n dreapta, ca nu ti se-arata. Barbatul care iubeste inteligenta-ti. Sper ca m-o fi iertat (Dumnezeu, saracul ) ca am fost profund nerecunoscatoare, si-am plans cu sughituri, de ciuda, mai bine mi-as fi dat banii pe carti, decat pe lotiuni anti tot ce-au inventat dusmanii femeilor. Da, exista si ipohondrie corporala, daca nu ai celulita, e destul sa te dai zilnic cu crema anticelulita, vei ajunge convinsa c-o ai. Da, si cum mi-ar mai fi tihnit mie somnul, cartile si plimbatul in pijamale urate, pe care ( rusinos, dar adevarat) le ador. Si totusi, e bine sa sti ca poti defila goala, fara nici o urma de complex, daca nu pentru ochii lui, macar pentru amorul (propriu?)…artei, desigur. Zise ea si ascunse cantarul sub dulap si oglinda in debara.

    Ulicica 3 decembrie 2010 22:13 Răspunde
  • Ana-Bell, multumesc pt poezie! Ei, asa ceva nu mai aveam! 🙂 Iti zambesc cu jumatate de gura, cealalta e umflata zdravan. 😀 Dar, tot nu doare. Sa vedem ce-o mai fi si maine. Daca devin simtitoare, asa as vrea sa fac: palinca si usturoi! 🙂 Desi am doua obstacole in cale: doctorul a interzis categoric alcoolul si usturoiul nu-mi place. Of! Multumiri pentru vorbele bune.

    Anamaria 4 decembrie 2010 3:04 Răspunde
  • Tania, tocmai ce-mi trebuia! 🙂 Frumos.
    Eu sunt in cu totul alt registru muzical azi:
    http://www.youtube.com/watch?v=4mX7ugJ5NM8&feature=related

    Anamaria 4 decembrie 2010 3:19 Răspunde
  • Sa lasam prostiile, in cateva ore voi fi la Petrecerea Buzoienilooooooor din Bucuresti!!!! Mi-e mila anticipat de cei care vor rata acest chef de pomina. 🙂 Vine si colegul meu, Ionut Banuta (buzoian falnic). Sa mai spuna cineva (inclusiv eu) ca n-am sambete senzationale. 🙂

    Simona Catrina 4 decembrie 2010 15:53 Răspunde
  • Sim, sa te distrezi bine si sa bei si pentru mine! 😉

    Alina Grozea 4 decembrie 2010 16:08 Răspunde
  • Asa, Simona, bravo! Lasa ca faci maine curat! 😀
    Distractie placuta!

    Anamaria 4 decembrie 2010 16:44 Răspunde
  • Bine, Alina, am sa beau si pentru tine, cu conditia sa vrei whiskey. Mai vrea cineva sa beau pentru el? Sa nu ziceti ca nu v-am intrebat. Va servesc cu placere. 🙂

    Simona Catrina 4 decembrie 2010 16:51 Răspunde
  • Anamaria, sa crezi tu ca fac curat maine, aia e zi de mahmureala pufoasa si de vazut seriale care dau dependenta, pe vplay.ro
    Mersi frumos! 🙂

    Simona Catrina 4 decembrie 2010 16:53 Răspunde
  • Petrecere frumoasa, Simona ! Sa ne povestesti !

    Marina 4 decembrie 2010 16:55 Răspunde
  • Simona, hai ca merge si varianta ta de duminica. Cu greu, dar merge! 😀
    P.S. A aparut ep 10 din Grey’s Anatomy (pe http://www.surfthechannel.com).Tocmai vazut, bifat, placut. 🙂
    P.P.S. Ah, si sa bei si pentru mine, te rog. Daca tot n-am voie, vreau sa beau prin „delegati”. Saru’ mana! 😀

    Anamaria 4 decembrie 2010 17:01 Răspunde
  • Whiskey si un Cosmo bun! 🙂

    Alina Grozea 4 decembrie 2010 17:38 Răspunde
  • Marina, multumesc! 🙂

    Anamaria, acum trei ore am vazut episodul 10, sezonul 7, din Grey’s Anatomy. Nu-mi scapa nimic, eu ma uit online, pe vplay. Beau si pentru tine, sa-mi spui ce preferi. 🙂

    Alina, asta planuiam si eu, Cosmo si whiskey. 🙂 Deci vei fi multumita, dar daca te doare capul maine, sa nu ma bombanesti. 🙂

    Ma duc sa-mi intind parul cu placa, taman azi sta carliontat. 😀

    Simona Catrina 4 decembrie 2010 18:30 Răspunde
  • Alino, ce rau e sa fii bucurestean, cateodata, huh? 😀

    Simona Catrina 4 decembrie 2010 18:31 Răspunde
  • E naspa, dar las’ ca mi-am pus si eu o visinata!

    Alina Grozea 4 decembrie 2010 19:20 Răspunde
  • Si eu ma uit la Grey’s Anatomy, sunt incepatoare, abia am terminat sez.1. Si la fiecare episod zic: bai, natarailor, House ar fi descurcat mai bine itele astea! Nu stiu, nu ma pot atasa de ei, „copiii” lui House imi sunt mai dragi…

    Alina Grozea 4 decembrie 2010 19:23 Răspunde
  • Simona, am decis: vreau un pahar de vin si apoi ce-o mai fi pe-acolo, orice. 🙂 Nu sunt pretentioasa. 🙂
    Si eu tot online vad serialele. Mi-a placut episodul acesta. Sa te distrezi mult, mult, mult!

    Anamaria 4 decembrie 2010 19:24 Răspunde
  • Alina, eu le urmaresc pe amandoua! 🙂 Nu mai compara serialele si ii vei indragi si pe zapacitii ceilalti. Ca sa ii apar: ei par normali, nu rezolva cazuri grele, ca genialul de House. 😀 Hai, succes si la serial si al visinata! 🙂

    Anamaria 4 decembrie 2010 19:41 Răspunde
  • Simona, ”visez la o ura cum n-a fost si nu e”…mi-a extras din amintiri toate rasuflarile sufletesti cu care in trecuturi am indraznit sa visez la o dragoste cum n-a fost …dar acum e…caci de urat i-am urat pe toti. asta e, sunt un mic exemplar feminin pacatos si recunosc cinstit. 🙂

    Marilena 4 decembrie 2010 19:42 Răspunde
  • E 5.00 dimineata, acum m-am intors, a fost superb! 🙂 Adun poze si de la altii, le treier si pe cele facute de mine si le pun pe blog… Pic de somn, cad secerata in puful pernei, va pup!

    Simona Catrina 5 decembrie 2010 5:54 Răspunde
  • Voiam sa ma asigur ca ai ajuns cu bine si mai ales ca ti-a cazut bine intalnirea.
    Somn usor.

    CristinaC 5 decembrie 2010 7:30 Răspunde
  • :)))) Vaaaai, ce draguta esti Simona, cu puchiteii tai si zatul de cafea.

    Mda, partea cu mallul ma duce si pe mine la pierzanie cand sunt la Cluj- ca acum. Astazi de exemplu imi tin companie fratele, cumnata, nepoata. Asa ca o sa imi fie jena sa cumpar ca apucata, lucruri pe care deja le am, o sa fiu mai infranata, o sa completez totusi vreo 3-4 taloane ca doar e tombola de Craciun (sigur si voi aveti) si poate castig un aparatament sau macar niste ciorapi cu banda – din care declar rusinata ca nu am purtat in veci si ar fi cazul……

    O duminica frumoasa.

    (Ah, eu cand sunt in Ro, reduc drastic clickurile. E un fel de tratament)

    Jo Anne 5 decembrie 2010 11:32 Răspunde
  • La anul, la Bucuresti!!!!!!!!! Adica urmatoarea petrecere,ma gandeam,si poate cu bucuresteni???? Glumeam.Ma bucur daca tu te bucuri.De-abia astept povestile,impresiile,tot ce vrei sa ne impartasesti.

    eu_si_tu 5 decembrie 2010 16:26 Răspunde
  • A inceput sa-mi placa Grey! Sezonul 2 e misto.

    Alina Grozea 5 decembrie 2010 20:05 Răspunde
  • Da, Alina, imi amintesc ca mi-a placut si mie sezonul 2 mult – si toate care au urmat, ca dupa aia oricum incepi sa te atasezi de ei…

    Eu_si_tu, draga mea, la care petrecere te referi, la asta cu buzoienii sau cu Tango? 😀

    Jo Anne, febra Craciunului (parca asa ii spuneti voi, oamenii normali, nu?) incepe sa ne dea frisoane. Din diverse motive. 🙂 Bravo tie, happy shopping!!

    Cristina, dupa cum vezi, mi-a priit. Nu esti tu minunata ca-mi porti mereu de grija? 🙂

    Simona Catrina 5 decembrie 2010 20:16 Răspunde
  • Marilena, cred ca tu esti cea normala, in niciun caz eu. Adica, hai, nu spun ca ar trebui sa uram in sensul cel mai dramatic al termenului, dar macar sa respingem, sa realizam prejudiciul. Eu nu fac asta, devin prietenoasa si uit ca un om mi-a facut sufletul cioburi si, pe urma, nici macar n-a catadicsit sa le adune pe faras.

    Simona Catrina 5 decembrie 2010 20:18 Răspunde
  • Pe vremea cand ingrosam randurile celor care coboara la statia Pipera in fiecare dimineata la 8.50 de luni pana vineri, nu asteptam weekendul decat ca sa pot reinnoi proviziile si stocul de camasi curate pentru urmatoarea saptamana.Fiind deja pricopsita cu o relatie la distanta,nu am reusit in doi ani – durata sederii mele in capitala – sa ma integrez in nici o gasca mai simpatica cu care sa merg la munte si la mare. Asta datorita statului meu complicat,adica nici singura&disponibila, nici in cuplu, oamenii nu stiau pur si simplu unde sa ma incadreze, asa ca ramaneam acasa.
    Probabil ar trebui sa le fiu recunoscatoare pentru ca singuratatea apasatoare de weekend m-a impins sa fac mai multe eforturi si sa transform relatia speciala la distanta intr-una obisnuita-cliseu pe care oricine si-o poate imagina.
    Serile de weekend acum sunt cu casa plina de prieteni, gustari hipercalorice, o paleta variata de bauturi si cam tot ce se poate regreta a doua zi dimineata 🙂
    Deci toate bune si frumoase,totusi nu ma pot abtine sa nu va impartasesc din intelepciunea de pe urma: optiunile pt programul de weekend al unei fete singure (care nu e neaparat interersata sa devina cuplata) sunt cam restranse, iar mallul poate fi un partener de incredere pe care ne putem baza toata ziua pana la ora inchiderii 😉

    Anca 5 decembrie 2010 21:32 Răspunde
  • Nicusor… la multi ani, pentru orice eventualitate! 😀

    Simona Catrina 6 decembrie 2010 1:58 Răspunde
  • LA Multi Ani Nicusor si totutor celor pe care cu nume de Nicolae, Nicoleta … Nico

    Sper ca ati fost cuminti si buni si Mos Nicolae v-a umplut cizmele cu multe dulciuri!

    CristinaC 6 decembrie 2010 2:11 Răspunde
  • @Nicuşor, să-ţi trăiască nick-name-ul şi stăpânul, în bună pace cu celălalt !

    Omuldelamunte 6 decembrie 2010 3:31 Răspunde
  • Omuldelamunte, la mul… aaa, noapte pufoasa, am vrut sa spun. 😀

    Simona Catrina 6 decembrie 2010 3:51 Răspunde
  • Simona, bună dimineaţa în noaptea asta care abia acum se încheie pentru mine

    Omuldelamunte 6 decembrie 2010 4:29 Răspunde
  • Banuiam, de-aia ti-am urat asa tarziu. Sau asa devreme.

    Simona Catrina 6 decembrie 2010 4:32 Răspunde
  • Simona dormea in puful facut claie /Cand peste ghetele ei a dat Mos Niculae
    A masurat-o cu nuiaua de clestar / Apoi a mirosit lichidul din pahar
    „Mojito”, a zis, „e adult, e permis / Ma-ntreb de sa-i dau ciocolata amara
    Ca prea a facut-o lat’-alaltaseara / Sau poate asteapta vreun dulce de soi
    Doi ochi luminosi, doua buze mai moi / Din astea aduce-uneori Mos Craciun
    Ca eu in ghetute n-am loc sa le pun / Sa-i las mai degraba ceva sa se dreaga
    Cu multe cocktailuri stiu ca nu-i de saga” / Cu bata de baseball luata pe fuga
    Simona-l lovi delicat peste gluga / Crezand ca vreun hot i-a intrat in odaie
    Sa-i fure din puf, sa-i reduca din claie / Vazand batranelul trantit pe podea
    Lua vaza toata pe fata sa-i dea / Trezit din „betia” de apa de flori
    Acesta ii spuse la primele zori / „Buzaul traiasca, si-ai lui cetateni
    Veniti sa se fac’-ai lui Bucur osteni / Va fie cuvantul o spad’-ascutita
    Revista va fie de-a pururi citita / Ma duc la copiii ce cred inca-n mine
    Iubita sa fii, mereu sa-ti fie bine”. 🙂
    Simone, ar fi pacat sa nu ne listezi niste pacate de week-end. Din acelea cu frisca pe ele, sa ne lingem apoi pe degete 🙂

    Ana-Bell 6 decembrie 2010 11:45 Răspunde
  • Simona:
    „Nicuşor… la mulţi ani,…”
    CristinaC:
    „LA Mulţi Ani Nicuşor…”
    Omuldelamunte:
    „Nicuşor, să-ţi trăiască nick-name şi stăpânul, în bună pace…”

    Mulţumesc şi vă urez la rându-mi linişte şi sănătate!
    Băgaţi butuci să ardă-n sobă şi încălzindu-vă la gura ei ascultaţi vântul şuierând în crengi afară, lăsaţi grijile deoparte şi uitaţi-vă în ochii celor dragi, ridicaţi paharul cu vin roşu şi zâmbiţi-le deschis: Nicuşor vă spune sincer că averea voastră toată doar ei sunt, acum şi doar acum. Ferice să-ţi fie clipa, ţie, cea sau cel care citeşti aici, şi fericeşte-l pe cel drag azi, fiindcă nu se ştie de vei mai putea şi mâine…

    Azi m-am trezit plângând. E ciudat să plângi şi să nu ştii de ce! Ia să arunc o privire spre ieri şi alaltăieri, poate mă pândeşte vre-un motiv.

    Vârsta aduce necesitatea bilanţului. Trăieşti şi trăieşti şi trăieşti, până când deodată bagi de seamă că ai trăit mai mult decât te aşteptai odată. Şi te uiţi înapoi şi te miri ce ţi-a mai rămas din tot ce ai trăit. Amintiri, străfulgerări şi amănunte ale unor întâmplări mai mult sau mai puţin importante, umbre ale unor bucurii şi dureri apuse, feţe ale unor oameni de care nu mai ştii nimic, imagini cărora nu le mai ştii contextul…

    Oamenii îşi fac ţeluri după temperamentul, cultura şi puterea lor de gândire. Dacă ai avut norocul să te fi aşezat soarta la locul şi timpul potrivit, poţi crea ceva care să înfrunte timpul, să mai exişti o vreme sub forma amintirii. Acum exişti prin tine însuţi (însăţi), apoi vei fi o informaţie ce nu mai are sens decât în mintea unui om.

    Dar orice ai face, timpul va şterge cu indiferenţă până şi umbra faptelor tale, oricum vor fi fost acestea. Nu suntem încă în stare să acceptăm indiferenţa timpului şi a universului. Religiile ne consolează şi reduc această indiferenţă. Ele vin şi pleacă, asemeni civilizaţiilor. Au existat civilizaţii pierdute fără urmă, cum sunt Caral, Chavin, Moche, de care nu ai auzit vreodată. Pe rafturi de lemn mâncat de carii din mânăstirile Meteora stau pe rafturi mii de cranii descărnate…
    Printre milioanele de necunoscuţi dinaintea noastră au trăit, au muncit, au iubit, au visat scriitori, poeţi, artişti, inventatori, sclavi şi războinici, au fost şi laşi, fricoşi, şi au fost tot ce înseamnă a fi om. Vezi ce a rămas după ei ca să ştii ce te aşteaptă mâine.
    Vei rămâne singur(ă) în faţa lumii şi a morţii. Nu te ajută nici zei, nici oameni.
    Pe tabla timpului este greu să-ţi găseşti rostul, pe care poate nici nu-l ai; tot ce poţi face este să-ţi confecţionezi unul, două. Ce faci, ce vrei, ce poţi să fii: alege-ţi, ca să poţi să nu-ţi bagi în seamă inutilitatea: acesta-i destinul tău, de muritor necunoscut.

    Când plângi, iubeşti, urăşti, te bucuri, adu-ţi aminte că totul doar în tine se petrece, furtunile care te zbuciumă doar malul tău îl spală. Ţelurile, legile, gândirea şi toate câte suntem şi ne fac nu sunt decât convenţii. Nu cunoşti nici rostul vieţii, nici al tău. Iată deci de ce singurul lucru care contează este să înveţi bucuria şi cum s-o dăruieşti. Dacă vei înţelege acest lucru vei iubi viaţa şi semenii cu disperare, cu forţă şi încrâncenare, iar pentru asta nu trebuie să fii fiu de dumnezeu.
    Nu căuta fericirea, fiindcă nu există ca atare. Fericirea este şi ea tot o convenţie, chiar dacă nu o simţi aşa.
    Uită-te în jur şi vezi cui îi poţi face viaţa mai frumoasă, fiindcă nu are mult de trăit, ca şi tine de altfel.

    Dar tot nu ştiu de ce plâng eu azi, de ziua mea…
    Natura nu-mi justifică plânsul: afară nu plouă, pe geamuri nu curg lacrimi de ploaie. Nimeni nu suferă sub ochii mei. Plâng fiindcă nu mai am mult de trăit? Nu cred că încă o zi pierdută m-ar face să plâng atât de mult! Doar nu e prima şi – sper – nici ultima pierdută. Aşa a fost şi până acum. Plâng în continuare, iar Mama mă priveşte din cer prin fotografia de pe masă. Ştiu că m-ar alina, dar nu mai poate. E rândul meu să plâng! Ea a plâns când am plecat în depărtări, să nu o mai văd cu anii. Dar ea ar spune, ca altădată: nu te necăji, ăsta-i rostul firii. Mă alina pe mine, ea, mamă sfântă, cu sufletul fâşii de zdrenţe că-i pleca din prag singura odraslă… Odată şi copiii tăi îţi vor pleca din casă, zicea ea zâmbind, când eu ştiam că ea murea privindu-mi urma… Şi am fost destul de slab să-i plec din prag ştiind că n-am să o mai văd…

    Bine, dar atunci de ce plâng? Că universul e prea mare pentru un nimic ca mine? Că totul are rost doar pentru o clipă? Că nu trăim decât prezentul şi murim cu fiecare despărţire, cu fiecare clipă stinsă?

    Altceva trebuie să fie! Poate am pierdut ceva important, în afara copilăriei, a tinereţii, a cutreieratului sub cerul liber, a sfintei mame. Să mai fac un inventar: am fost sărac şi apoi îndestulat. Am fost orb şi am văzut. Am fost surd, şi am auzit. Am căutat şi am găsit. Doar prietenii nu ies la socoteală, asemeni rudelor. Au murit prieteni vechi, colegi, iubiri incipiente sau bine coapte, ba chiar şi o iubită. Şi pentru mine nu s-au născut alţii şi nici altele noi. Nu i-am plâns niciodată cum se cuvine, poate plâng pentru ei acum.
    Iubita moartă era de o frumuseţe nepământeană, de multe ori nu-mi venea să cred că e adevărat. I-a plăcut de ea şi lui Dumnezeu, a luat-o să o privească mai de-aproape. Am fost lângă patul ei, la spital.
    – Lili, îi spuneam, o să fie bine, ai să vezi. Mă credea fiindcă voia să creadă, şi mă privea ca pe-o icoană, cu ochii fetiţei cu chibrituri din poveste. Iar eu zâmbeam: – O să fie bine, ai să vezi!, ştiind prea bine că Dumnezeu o pândea la colţ ca să mi-o fure! Şi n-a fost să fie bine. Avea doar 28 de ani. Doamne, ce mult o iubeam! Pentru ea am ridicat pumnul la Dumnezeu, dar El mi-a râs în nas!
    Dar dacă nu există rai? Atunci pot să plâng în continuare. Nu mi-e foame, nu mi-e sete, şi nu găsesc nimic, nimic, pentru care să nu fi avut de ce să plâng şi ieri, şi alaltăieri, când n-am plâns…

    Iată deci de ce singurul lucru care contează este să înveţi bucuria şi cum s-o dăruieşti… azi!

    Nicuşor,
    ridicând paharul şi în cinstea voastră

    Nicuşor 6 decembrie 2010 12:02 Răspunde
  • Nicusor: m-am abtinut sa te „cert” prieteneste cand mi s-a parut ca iti irosesti cordul in vorbe prea directe pentru sensibilitatile cuiva care stie doar limba romana publicabila. N-am vrut sa gresesc din nou, cum mi s-a intamplat cu Livia, impotriva careia nu am fost, dar careia nici nu i-am luat cum trebuie apararea. Desi de multe ori ti se vede autoironia de sub halat, o data eu am plans citindu-te. As putea-o face azi din nou. Ti-as spune sa nu te joci cu emotiile celor care te citesc. Dar n-as putea-o face decat daca as avea dreptul sa dau sfaturi. Ori eu am pierdut acest drept cand inca nu stiam ca il am.
    Sa traiesti cu numele si nickul, tu si cine mai e sub epiderma ta !

    Ana-Bell 6 decembrie 2010 12:24 Răspunde
  • La multi ani Nicusor !
    Prin impartasirea gandurilor ce le traiesti astazi, ai reusit sa rupi zagazul ce tinea lacrimile adanc , neplanse din sufletul meu! Dupa suspine, vine firesc si credinta ca mai sunt sentimente si intamplari frumoase ce ne asteapta.

    Blanca 6 decembrie 2010 12:44 Răspunde
  • Mos Nicolae ar trebui sa aduca doar dulciuri, insa uneori mai greseste si el, ca e batran. Si ne aduce povesti. Cum poti sa gresesti cu o poveste ? Simplu. Spunand-o. De curand m-am trezit o data cu gainile (doar ca eu eram constienta ca sunt treaza, ele nu), simtindu-ma golita de sensuri (nu giratorii; totusi, invartitul in cerc e o arta pe cale de aparitie, trag si eu un penel si un inceput de semnatura). Mi-am pus repede suba lasata de o oaie care ma vizitase cu putin timp in urma, niste galosi plini de dulceata cauciucului si am pornit sa caut, dupa cum v-ati prins, sensurile existente(i). Ulita era plina de omat. Pumnii mei ii erau frati, atat se albisera de cat de strans ii tineam cand forte in voia carora ma lasam prea des imi dictau cum sa calc prin lume, de multe ori pe inima mea. Deja intrasem cu sonda de petrol lampant in incinta rezervelor mele subdermice, cand i-am vazut si am uitat complet de productia de combustibil vital. Asta pentru ca frica e mai puternica decat orice. Si decat mine, caci si eu un sunt un „orice”, nu am atuurile unui „oricine”. Erau trei: unul negru, doi baltati. Labutele lor lasasera urme rotunde; urmele erau la fel, nu puteai spune daca e vreo diferenta intre ei doar dupa forma si adancimea cu care isi odihnisera greutatea in zapada cu care cerul iubise pamantul pe timp de noapte. Insa ii puteam vedea si auzi. Am stiut de la inceput ca acela negru e din alt sat dupa cum isi tinea capul in jos, coada intre picioare, dupa cum se pregatea sa se intinda cu labutele in sus, oferind jugulara oricui ar fi vrut sa muste. Ceilalti erau caini ciobanesti de pe la noi, obisnuiti cu turma si cu regula „nici un strain nu e binevenit, pentru ca ne-ar putea fura oile”. Se repezisera la cel negru si atunci am uitat de cautarile mele, pentru ca gasisem ceva care sa ma distraga de la ele. Si am strigat la ei „mars, mars, mars!”. Si atunci am inteles, nu, am simtit ca fac parte din ceva, un organism viu, care comunica. Cum altfel sa imi explic faptul ca, la strigatul meu egal emis catre cei trei, doar cei doi baltati au fugit, in timp ce acela negru a venit la mine si mi-a pus o labuta pe galosi ? Cum a simtit ca furia mea nu era pentru el ? Ca eu ii eram prieten, chiar si pentru o clipa mai scurta decat caderea unui fulg pe obraz, mai trecatoare decat topirea acestuia sub ochi, ca o lacrima care curge invers ? Eu l-am gasit pe el pe ulita pustie, intr-un miez de dimineata rece, ca o paine uitata pe pervaz. Ma intreb daca el ma va gasi pe maine cand cine stie ce baltati din lumea asta mare ma vor incolti pentru urmele pe care le-am lasat pe drumuri pe care am intrat fara sa am liber acces, daca va latra la ei cum am strigat eu, daca eu imi voi da seama ca nu pe mine vrea sa ma muste, ca am un prieten care sa ma apere, chiar daca asta va dura doar cat topirea unui fulg de zapada pe plita incinsa a focului in care cu siguranta o sa ard.
    Iertare celor pe care i-am plictisit, e o poveste de iarna si iarna va trece.

    Floricica 6 decembrie 2010 14:16 Răspunde
  • @Ana-Bell:
    „…o data eu am plâns citindu-te.”
    @Blanca:
    „… ai reuşit să rupi zăgazul ce ţinea lacrimile adânc neplânse din sufletul meu!”

    Sunteţi sensibile şi asta-i spre lauda voastră. Dar şi suferinţa se leagă tocmai de sufletele sensibile. Moş Nicolae să vă binecuvânteze ferindu-vă de suferinţă!

    Nicuşor 6 decembrie 2010 16:57 Răspunde
  • Nickusor: nu stiu daca sensibilitatea e ceva educat, tine mai degraba de ADN. Poate si de niste experiente, insa presupunand ca viata nu te-a tavalit prea tare, atunci sensibilitatea din dotare e nativa. De aceea nu mi se pare laudabila (la mine, daca o am). Mai ales in secolul asta, cand sa arati ca ai inima e ca si cum ai iesi in desuuri pe strada. Cu cat suntem mai imbracati in armura, cu atat mai minunata imaginea pe care o are lumea despre noi. Nici eu nu-mi doresc suferinte sau, macar, as dori sa am bunul-simt sa nu le exagerez dupa ce le consum pe sufletul gol. Fara suferinta, ce termen de comparatie pentru fericire am avea ?

    Ana-Bell 6 decembrie 2010 17:40 Răspunde
  • Anamaria, sa stii ca eram intr-o ureche cand ti-am scris poezia despre masea. Stiu ca tii la glume stomatologice, mai ales dupa anestezicul primit 🙂 Sper ca nu te-am suparat 🙂
    Pentru tine si Tania, si pentru Wind, careia nu i-am mai trimis nimic, ceva ce-mi place mie, daca va apuca durerile de masele nu e vina mea 🙂
    http://www.youtube.com/watch?v=SO4LyKd-Hws&feature=channel

    Ana-Bell 6 decembrie 2010 17:43 Răspunde
  • TM, sper ca Mos Nicolae ti-a pus vreme buna in ghetuta dreapta. Pun si eu in stanga niste muzica. N-o „rabda” pana la capat daca nu-ti place. Dar nu se cade sa oferi ceva ce iti displace, deci de Mos Nicolae va torturez cu de-ale mele 🙂
    http://www.youtube.com/watch?v=9ZRR-MerxIA

    Ana-Bell 6 decembrie 2010 18:14 Răspunde
  • Ana-Bell, promit sa pun poze de la petrecere, insa le astept pe toate, ca mai au niste prietene sa-mi trimita si sunt leneseeeeee, n-au chef sa descarce, sa selecteze… 🙂 Astept, somez si pe urma postez.

    Dragilor, ma duc sa beau cu prietenii, in cel mai neaos, hibernal, sarbatoresc stil. Vin rosu, vorba lui Nicusor (sau Omuldelamunte, cine-a zis?) :).

    Sper ca ati gasit ghetutele cu varf si, ca sa nu le stricati arhitectura cadourilor, ati plecat in cipici la serviciu. Va pup!

    Simona Catrina 6 decembrie 2010 18:45 Răspunde
  • @Simona:
    „… mă duc să beau cu prietenii, în cel mai neaoş, hibernal, sărbătoresc stil. Vin roşu, vorba lui Nicuşor” (că el a zis, nu Omuldelamunte).
    Nicuşor a tras cu ochiul la bairamul din vinăria Simonei. Şi ce-a văzut? Iată:

    http://www.youtube.com/watch?v=h0HPKguMq6c

    Şi de-a văzut Nicuşor bine, parcă şi Simona fredona:
    „Bun îi vinul şi gustos
    Când îl bei cu om frumos
    Dar de-l bei cu om urât
    Se opreşte vinu-n gât.”
    Când văzu aşa, de drag, Nicuşor a dat pe gâţ de-ndată o bardacă.

    Nicuşor,
    cu bardaca pusă-n brâu,
    suspinând pe-un mal de râu

    Nicuşor 6 decembrie 2010 21:12 Răspunde
  • Nicusor, e cam intuneric pentru stat pe-un mal de rau! 🙂 Sa nu te-atace vreun peste! 🙂 Si La multi ani!

    Anamaria 6 decembrie 2010 21:44 Răspunde
  • Cioc, cioc, cioc…
    Ti-am lasat ceva-n pantof.
    In cel sting o-mbratisare
    Sa nu-ti mai fie racoare
    Si ti-am pus si in cel drept
    Un cuvint mai intelept,
    Un cuvint de mingiiere
    Pentru zilele mai grele.

    (Mos Nicolae)

    Dea Valma 6 decembrie 2010 22:01 Răspunde
  • Anamaria poate Nicusor e peste ocean… la noi e ora 2!

    CristinaC 6 decembrie 2010 22:06 Răspunde
  • Ce frumos Dea Valma…

    CristinaC 6 decembrie 2010 22:07 Răspunde
  • buna seara!
    ma mai primiti in club, sau mi-ati retras permisul de intrare, pe motiv de prea multe absente nemotivate?
    eu i-am cerut lu’ Mosu’ asta sa-mi aduca si mie o zi de vreo 28 de ore, dar si un weekend pe masura, cu v reo 3 zile libere in plus, ca sa am si eu timp sa-mi indeplinesc cit de cit planificarile… dar se pare ca n-am fost suficient de cuminte, ca nu mi-a adus ce i-am cerut. mi-a oferit in schimb un weekend minunat in Luxemburg, printre prieteni, unde am botezat-o si am ursito pe Iza (Elisa). si i-am spus asa:

    Fara sa mai ceara viza
    A venit pe lume Iza.
    Iar parintii ei indat’
    Tare s-au mai bucurat
    Si degraba m-au chemat
    S-o ursesc, neaparat,
    Ca sa aibe viata plina
    De frumos si de lumina.

    Asa ca, draga Eliza,
    Iute mi-am facut valiza
    Cheia-n poatra am bagat
    Cstelul mi-am incuiat
    Cheia-n poarta-am rasucit
    Si-am plecat in pas grabit
    In zbor am ajuns la tine
    Ca sa iti urez de bine :

    Mult noroc, sa fii frumoasa!
    Si iubita, sanatoasa !
    Viata sa-ti fie-mplinita,
    Sa fii mereu fericita!
    Sufletul sa-l ai senin
    Si de bucurii prea plin!

    Iza mica, mica, mica
    Sa cresti mare si voinica!
    Ti-am adus in dar o floare
    Sa te-nvete sa cresti mare
    Si cu fata catre soare.

    La prieteni sa ai har
    Eu ti i-am adus in dar
    Si pe Minnie, si pe Mikey
    Si pe pinguinul Pingy…
    Iar pe cei ce ii iubesti
    Cu nimic sa nu-i ranesti
    Nici cu fapta sau cuvintul,
    Iza, nici macar cu gindul…

    Si sa ai in visterii
    Multe, multe bogatii :
    Si galbeni, si diamante,
    Insa mai presus de toate
    Sa inveti a aduna
    Tot ce-i bun in lumea ta,
    Oameni cu suflet frumos
    Sa nu-ti fie de prisos !

    Draga Iza, sa ai parte
    Si de dragoste de carte.
    Cu Craiasa din povesti
    Sa te imprietenesti.
    Iar atunci cind ai sa cresti
    Fat Frumos sa intilnesti
    Si un cal alb sa va poarte
    Visele pe culmi inalte.
    Ori cu pasul, ori cu gindul
    Sa colindati tot pamintul
    Sa colindati lumea toata
    Sa vedeti ca-i minunata!

    Sper ca-n viata ta vei stii
    Ceva bun a implini.
    Iar de visul prea departe
    Se va duce in vreo noapte
    Sa ma strigi si-am sa sosesc
    Somnul sa ti-l ocrotesc.

    Si sa stii ca sus in stele
    Am vazut ca-ti este scris
    Ca parinti, bunici, prieteni,
    Toti in preajma ta sa fie
    Fericiti de nedescris!

    Toate-acestea fiind spuse
    Mai ramine sa-ti urez :
    LA MULTl ANI ! Eliza draga,
    Fericita sa traiesti !

    Dea Valma 6 decembrie 2010 22:15 Răspunde
  • Eliza,
    de unde ti-ai facut rost de asa ursitoare, mmm? 🙂

    La Multi Ani nicolicilor si niculicilor!

    iana 6 decembrie 2010 22:31 Răspunde
  • Cristina, m-am gandit si eu la asta, dar am ales sa cred ca e singurel pe malul unui rau romanesc! 🙂 Pofta buna tie! Sau spor la treaba? 🙂

    Anamaria 6 decembrie 2010 22:57 Răspunde
  • la multi ani, Floricica! 😀

    un trecator 7 decembrie 2010 0:23 Răspunde
  • sau Nicusor, nu stiu de ce, da’ va incurc mereu! 😛

    un trecator 7 decembrie 2010 0:54 Răspunde
  • THE TIME IS NOW:
    http://www.youtube.com/watch?v=jR9Ke02m_zk
    La Multi

    nico(lici) 7 decembrie 2010 1:39 Răspunde
  • Ani!

    nico(lici) 7 decembrie 2010 1:45 Răspunde
  • Un vin alb pentru Nicuşor, într-o cupă cu picior de plai. Să-i piară plânsul să-i moară amarul!

    Omuldelamunte 7 decembrie 2010 2:25 Răspunde
  • Dragilor si dragelor, vreau sa va anunt ca in decembrie Mosul vine cu reduceri si la noi pe site – 30% la toate cartile Tango existente pe stoc! Deci, daca va doriti ca una dintre cartile noastre sa ajunga sub bradul de Craciun al cuiva drag sau vreti sa va completati propria colectie de carti Tango, acum este momentul! 🙂
    De aici puteti alege: http://www.revistatango.ro/cartile_tango.html
    Astept comenzile voastre si ofer detalii pe adresa redactia@revistatango.ro
    Sarbatori fericite!

    Alina Grozea 7 decembrie 2010 9:56 Răspunde
  • @Omul de la munte:
    Mersi bocup, monşer, eşti drăguţ!
    @untrecător:
    Tenchiu, mai diăr, tenchiu.
    @Simona:
    Din bairam în bairam, va creşte consumul matinal de castraveciori muraţi (se spune că sunt buni de leac la mahmureală). Ce ziceţi de o mică lenevioară regeneratoare pe toată ziulica de joi?
    Iată cine cred că v-ar putea ţine companie:
    http://www.youtube.com/watch?v=79QVepeBrWA
    „Lume, lume, soro lume,
    N-o să mă satur de tine…”

    Nicuşor,
    ţinându-se de gard

    Nicuşor 7 decembrie 2010 12:44 Răspunde
  • Un Trecator: la multi ani si tie! Cu cine doresti sa te incurc ? Intr-o zi, un trecator cu masina prin satul nostru mi-a spus o vorba, pe geam. Pe atunci nu i-am inteles rostul, acum imi dau seama ca mi-o oferise ca avans pentru aceasta zi de Decembre. „Cine se scuza, se acuza”. Cum zice vecinul meu, Einstein a lu’ Stefan a Vedrei, totul e relativ, unde „totul” include vorba de mai sus si cantitatea de vin pe care o bea el zilnic. Sa spun ca nu sunt Nicusor? Ca nu mi-e nici vreun frate mai mic ? Ca imi place cum scrie si ca, uneori, mi-as dori sa stam pe aceeasi margine de drum, depanand aceleasi amintiri netraite ? M-ai crede ?

    Floricica 7 decembrie 2010 14:00 Răspunde
  • @Floricica (TM, UT):
    Scuziţe că nu am apăsat mai de mult pe aceste cuvinte: povestea căţeluşului negru cu lăbuţa pe galoşul umed de zăpada cu care cerul iubise pământul noaptea este mişcătoare şi seducătoare.
    Floricica, eu cred că a sosit vremea să-ţi mărturisesc o taină înduioşătoare: în beciul meu ţin, la mare cinste şi sub 7 lacăte, o damigeană de ţuică picurată pe ţeavă cu mult drag şi suflet de unchiul meu Gigel, pe când încă mai trăia. Cu ajutorul ei amintirile netrăite vor prinde aripi. Că doar trebuie să ne conformăm vremurilor bărdacelor cu vin roşu dat pe gât şi ţoiuri trase la măsea…

    Nicuşor
    mare chelar al curţii

    Nicuşor 7 decembrie 2010 14:26 Răspunde
  • Adeseori cobor în greşeala de a scrie „vreun,vreunuia, vreuna şamd” cu cratimă şi degeaba-şi râd academicienii în barbă fluturându-mi exemple tot de ei inventate „niciun, niciuna, nicio”. Mi se par construcţii nefireşti, contra naturii, să ţii furculiţa în stânga şi cuţitul în dreapta când Mama Natură te-a ademenit la stângaci. Dar, dacă se poartă tichie, cu aşa accesoriu trebuie să ţopăi pe dalele din parc…
    Vă scriu încremenit de pe-o dală fără rosturi.

    Omuldelamunte 7 decembrie 2010 14:44 Răspunde
  • @Nicusor: vorbesti prostii. Nu mai scriu frumos despre tine. Nu mai scriu deloc. Oricum urla vaca de foame si in beci vinul a prins floare. Nu floricica. Amintirile vor trebui sa ramana netraite. Daca aluneci prea des in beci, o sa ajungi marele cherchelar. Al burtii. Dixit! (asta e vaca mea)

    Floricica 7 decembrie 2010 14:56 Răspunde
  • Foliricica si Nicusor,
    iubiti-va in alta parte. incepe sa devina „deranjant” p-aci. de ce nu va luati voi turma (Dixit included) si nu va mutati in alte locuri?

    Iana,
    tinandu-se de mouse.

    iana 7 decembrie 2010 16:42 Răspunde
  • Iana, lasă-i, te rog ! În trecut s-au mai iubit mulţi pe aici şi poate au şi copii deja. Gângurelile îndrăgostiţilor n-au ucis pe nimeni. Nu frizează decenţa.

    Omuldelamunte 7 decembrie 2010 17:51 Răspunde
  • ODLM, eu zic sa-i nasheshti. 🙂 🙂
    Floricica, Nicushor, mi-ati captat profuuund atentia. Nici nu mai vad dincolo de voi. 🙂
    deci, am un motiv de intrebare: de ce va place, totushi, sa va atrageti, reciproc, intr-atat atentia? Treaba e intentionata sau bine regizata? 🙂
    Tu, nicusoare, imi pari un actor desavarsit…si, ca orice actor de genul asta, piesa arata impecabil. dar de ce rulezi aceeasi piesa? c-o determini si pe floricica la acelashi exercitiu, zic si eu…..apoi riscati sa respiratzi prea mult prin voi shi… nu de alta, dar e posibil sa ne placa shi noua. sau nu. 🙂

    tania 7 decembrie 2010 18:41 Răspunde
  • tania, esti delicioasa. 🙂

    Odille 7 decembrie 2010 20:22 Răspunde
  • hai ca va stresez eu, cu altele 😉 daca doriti sa schimbati focusul de la Floricica si Nicushor.
    o prietena de-a Dea Valmei, numita Tusha Ela, a facut niste poezii pentru copii, sa se asorteze cu sarbatorile. le impart si cu voi, in caz ca va plac si ca aveti pitici dornici sa le invete:

    Vestea cea buna

    Rideti prunci cu hohote
    Risul vostru-n ropote
    Sa se-astearna peste lume
    Sa ne-aduca o minune.

    Si batai de clopote
    Lumea sa acopere
    Sa vesteasca pe Pamint
    C-a sosit Pruncul cel Sfint!

    Plugusor

    Parinti, bunici si pitici,
    Oameni mari, dar si mai mici
    Voi la mine ascultati
    Si cuvintul sa-mi urmati:
    Anul Nou ce tocmai vine
    Sa va-aduca numai bine,
    Bucurie, sanatate,
    In camari sa-aveti de toate!
    Inima sa fie plina
    De frumos si de lumina!
    Si cu drag sa ne-ntilnim,
    Viata s-o sarbatorim!

    Urare

    Rizi copile catre soare
    Fata ta cea zimbitoare
    Nicicind sa nu se-ntristeze
    Si mereu sa lumineze!
    Iar in suflet sa-ti ramina
    Tot aceeasi voie buna!
    Toata viata ta sa fie
    Un buchet de iasomie;
    Fiecare fapta buna
    Ca o floare in cununa,
    Fiecare gind curat
    Liliac imparfumat,
    Cu totii sa te-ndrageasca,
    Viata sa te ocroteasca!

    Dea Valma 7 decembrie 2010 20:30 Răspunde
  • Multumim Dea Valma… o sa incerc sa o invat pe nepotica mea!

    CristinaC 7 decembrie 2010 22:08 Răspunde
  • De ce ceva vreme , aici in gradina Simonei unde pe vremuri ne jucam cu vorbele , ne amuzam si ne simteam foarte bine impreuna , cineva s-a gandit sa ne jucam „baba oarba ” . Cand crezi ca l-ai prins pe Thomas e de fapt Nicusor , cand crezi ca l-ai prins pe Nicusor te trezesti in brate cu Floricica si viceversa . Pentru mine , sincer , e obositor si nu vad rostul unui asemenea joc . Daca va uitati in jur veti vedea ca multi din cei care erau foarte activi au disparut sau posteaza foarte rar .
    Nu mi-as fi scris nci acum parerea dar am facut-o pentru a fi alaturi de Iana , Tania si Odille.
    Dea Valma , frumoasa poezie !

    Marina 7 decembrie 2010 22:30 Răspunde
  • Dea Valma, frumos 🙂
    si bine ca ai revenit! 😉

    un trecator 8 decembrie 2010 0:17 Răspunde
  • Iano, ti pup mentionabil si-s toata o ravasire de zambet vazand si cat si de ce anume zici ca te tii
    : ))
    De dragul rimei clapauge, daca tu de mouse, io as incerca de house! Pentru pleoapele sensibile, profitati de absenta majusculei si nu va ganditi musai la personajul ” cinico-medicinal” de serial, imaginati doar substantivul comun englezit:P
    Te, quelle plaisir: )

    Una 8 decembrie 2010 0:33 Răspunde
  • pai ce sa fac, Un Trecator, ca de cind cu urseala asta am agenda incarcata… o tin tot intr-un zbor si-intr-o urseala-urzeala 😉

    Dea Valma 8 decembrie 2010 0:38 Răspunde
  • adica nu ca n-as lasa eu oamenii sa se iubeasca – ca nu-i las, asa e!
    dar jocul asta „cu masca, fara masca” incepea sa intreaca limitele. cel putin pe ale mele. si cum is mai sloboda la gura si la taste am si scris repede sa mi-o luati vreunul (asa se scrie omule?) inainte.
    Nicule si Floareo… mai potoleste-te!

    iana 8 decembrie 2010 0:47 Răspunde
  • Cine stie ce-o fi in sufletul omului, maica: )
    semnat: ”vre-una”
    😛

    Una 8 decembrie 2010 0:52 Răspunde
  • Pentru Iana ( sper sa-l poti vedea):

    Calista Flockhart aka Ally McBeal Santa Baby

    http://www.spike.com/video/calista-flockhart/2811388

    Paca 8 decembrie 2010 0:58 Răspunde
  • Dea valma, 🙂 🙂 🙂

    in ton cu Tusha Ela, va urez si eu somn ushor de noapte buna:

    http://www.youtube.com/watch?v=kKCJWVJJ-Mc&feature=related

    🙂

    tania 8 decembrie 2010 1:00 Răspunde
  • 🙂
    ia te uita ce de-a flori au rasarit dintr-o data!
    si nu floricele 😉

    un trecator 8 decembrie 2010 1:09 Răspunde
  • Să mă lase maşina-n pustiu, să strănut cu cafeaua în mână, să găsesc închis la non-stop, să calc pe ochelari, să-mi explodeze tastele cu frişca în ochi, să scriu „vre-un”, să-mi sară lanţul şi să mă trag pe roată dacă Nicuşor şi Floricica sunt aceeaşi făptură.

    ODLM
    ţinându-se de goange

    Omuldelamunte 8 decembrie 2010 1:30 Răspunde
  • mai ODLM, daca esti om cu noi, si stii ceva, de ce nu ne linistesti si pe noi? ca ai antecedente d’astea algocalminice…

    un trecator 8 decembrie 2010 1:46 Răspunde
  • Dragilor… mastile se poarta in fbruarie in sezonul carnavalelor… acum e inainte de Caciun si e vreme de iertat, bucurat, colindat…
    Nu vreti voi sa va demascati si sa ne linistiti pe noi cei care va iubim pentru simpul fapt ca sunteti aici cu noi?

    CristinaC 8 decembrie 2010 2:37 Răspunde
  • Simone, buna dimineata (si pentru SW 🙂 ) . Eu am rabdare, astept, cred ca avem aceleasi prietene, ca si ale mele sunt leneseeeeee 🙂

    Ana-Bell 8 decembrie 2010 10:23 Răspunde
  • DV: sa iti traiasca finuta, frumos ai ursit-o ! Stii ca, nasind-o, i-ai devenit parinte ? Se zice ca dupa ce trecem in nemurire, parinti ne sunt cei care ne-au botezat. Ii doresc Izei o viata cu mari calme si furtuni care sa-i rascoleasca frumos adancurile, iar tie carare catre ea de cate ori va avea nevoie sa impartaseasca bucurii si tristeti. Sa-i fii mereu umar primitor:
    http://www.youtube.com/watch?v=4Xkm2cy1Mr4&feature=related

    Ana-Bell 8 decembrie 2010 10:30 Răspunde
  • un pic de alifantis, cu vocea si versurile exceptionale, nu strica- nu-i asha?
    «Apa marii»:
    http://www.youtube.com/watch?v=gnYujJhX9es&feature=related
    «Daca tu ai disparea»:
    http://www.youtube.com/watch?v=6CXsy0tq5Yc

    tania 8 decembrie 2010 11:47 Răspunde
  • @Omul de la munte:
    „Să mă lase maşina-n pustiu, să strănut cu cafeaua în mână, să găsesc închis la non-stop, să calc pe ochelari, să-mi explodeze tastele cu frişca în ochi, să scriu “vre-un”, să-mi sară lanţul şi să mă trag pe roată dacă Nicuşor şi Floricica sunt aceeaşi făptură.”
    Mi-ai stârnit un zâmbet larg, de era să-mi cadă proteza! Deoarece se pare că ai rotiţele minţii unse şi eşti perspicace, Nicuşor îţi trimite un „ceas de buzunar”:
    http://www.youtube.com/watch?v=lN4OVRcq1SE
    @Dea Valma:
    Versurile tale au simplitatea şi naivitatea copilăriei, le-am citit cu plăcere.
    Pentru inima ta curată primeşti o nestemată:
    http://www.youtube.com/watch?v=5ywI71sI8io
    @tania:
    „Tu, Nicuşoare, îmi pari un actor desăvârşit… şi, ca orice actor de genul asta, piesa arată impecabil. Dar de ce rulezi aceeaşi piesă?”
    Mulţumesc de aprecieri. În ce priveşte însă întrebarea, am impresia că este pur retorică.
    @iana:
    „Nicule şi Floareo… mai potoleşte-te!”
    Moţatele Tania şi Iana primesc ouă pentru cozonac: 🙂
    http://www.youtube.com/watch?v=o75HMO82bwU

    Deoarece, pentru cei cu simţul de observaţie mai disipat, stăpâna grădinii acesteia, singura (cred eu, bietul!) care ar fi putut tranşa în mod credibil „problema” nicuşoresciană, Simona, este din cale afară de ocupată cu altele (sau alţii?!), trebuie să repet de unul singur: Nicuşor este Nicuşor şi atât! (Şi cer scuze celor cu ochiul mai pătrunzător, pe care poate îi/le plictisesc repetând atâta.)
    Nu doresc să stric jocul sau jucăria nimănui, deci din partea mea amatorii de „baba-oarba” îşi pot în continuare exersa talentele… rămânând în limita bunului simţ.

    Ca să nu ne treacă ziua numai cu polemici sterpe, iată şi o întrebare:
    Stau în cumpănă: să vă povestesc mâine ceva vesel, sau ceva care să vă mişte inimile?

    Nicuşor
    adevăratul

    Nicuşor 8 decembrie 2010 11:51 Răspunde
  • SW bunaaaa dimineeeataaaa tuturor, citem „dupa perdea” ce ati mai facut , doamneee, am patit ce cobea ODLM, exact asa mi s-a intamplat ieri, s-a repetat povestea cu picatu’mambreiajului, am calcat pe ochelarii mei pretiosi, rupt rama de ‘spe milioane si mi-a picat si telefonu’, ma asteapta sarbatori de groaza,mnu’s ce ma fac fara masinutza mea, ochelari….

    wind 8 decembrie 2010 11:59 Răspunde
  • @Wind- înseamnă că am călcat în străchini cobind, dar îmi pare rău că am mâhnit câteva suflete ieri.
    Oricum trebuia să-ţi iei alţi ochelari , ştiut fiind că la fete ochelarii se demodează la lună.
    Şi dacă tot îţi cumperi rame subţiri şi elegante, îţi doresc să câştigi o maşină cu ambreiaj din ăla, nou.

    Omuldelamunte 8 decembrie 2010 13:11 Răspunde
  • ODLM, noua sa ne raspunzi la intrebarea asta:

    «cum se face ca stii atat de sigur ca Nic. nu-i aceeasi persoana cu Flori.» 🙂 🙂

    tania 8 decembrie 2010 13:24 Răspunde
  • «???»

    tania 8 decembrie 2010 13:25 Răspunde
  • @Tania- pentru că i-am cerut prietenia Floricicăi şi mi-a zis că i-a dat-o lui Nicuşor şi eu m-am burzuluit şi am spus că n-o să-i mai suflu la algebră.

    ODLM
    ţinându-se de burtă

    Omuldelamunte 8 decembrie 2010 14:00 Răspunde
  • Poveste de Craciun
    Va mai amintiti bomboanele carora, inainte de a le putea sparge intre dinti pentru a ajunge la miezul dulce si fin, trebuia sa le inghiti mai intai pulberea amaruie de cacao care le invelea? Amandine se numeau, daca nu gresesc.
    Crusta inecacioasa de amintiri uscate in jurul inimii un an intreg, de ani intregi:

    http://www.youtube.com/watch?v=_vId_4r925o

    Emotia dulce, uimirea tandra, miezul, clipa:

    http://www.youtube.com/watch?v=JYe-BI66l1w

    Paca 8 decembrie 2010 14:23 Răspunde
  • Ana-Bell, iarta-ma, nu am apucat sa-ti raspund. Parca-ti cereai scuze pentru poezie? 🙂 Dar, eu de ce m-as fi suparat?? Asa cum am spus si dupa „prima citire”, eu sunt foarte incantata! Am si eu o poezie! 🙂 Ei, daca acolo zice ca am tendinte de ridicare a nivelului de alcool din sange, acesta este doar un detaliu! 😀 Si trebuie neaparat sa stii ca am o falca prenzentabila. Azi nu mai sunt atat de asimetrica!
    Pentru tine: http://www.youtube.com/watch?v=5P7IiWZGKeA&feature=related ca sa vezi ce fac o masea lipsa+o poezie din mine! 🙂 🙂

    Anamaria 8 decembrie 2010 14:32 Răspunde
  • Paca, eu, eu, eu! 😀 😀 Doamne, ce mai iubeam amandinele-bomboane (le spuneam asa pentru ca nu vroiam sa ma trezesc ca mi se cumpara amandinele-prajituri!) 🙂 Ah, bomboanele compilariei mele! Ele si ciocolatelele mititele, chinezesti, invelite in staniol auriu erau ceva de vis! Multumesc pentru amintire.
    Si pentru muzica. 🙂

    Anamaria 8 decembrie 2010 14:39 Răspunde
  • Anamaria, cu drag.
    Si imi amintesc si eu ciocolatelele, ai dreptate, tare bune ni se pareau…

    Paca 8 decembrie 2010 14:48 Răspunde
  • Anamaria, trasul la masea nu se referea la tine, ci la doctor 🙂 Despre tine nu am cum sa stiu ce faci atunci cand ai un pahar in fata, asa ca n-as fi putut spune „Sigura de n-as fi ca nu bea”, pentru ca n-as fi fost…sigura 🙂 ; basca, nu mi-as fi permis. Bagam, insa, mana in foc pentru doctor, care nu-ti poate numara maselele daca e turmentat, scrie in fisa postului ca trebuie sa fie treaz si in aceeasi camera cu pacientul 🙂 Stomatologul trage la (de) masea. Dupa cat am priceput eu – citindu-te – ca muncesti, nici sa vrei sa bei nu cred ca ai avea timp 🙂 ; de altfel, nu te vad deloc „prietena” cu bautura. Efharisto parapoli pentru melodie. La intersectia lui psihi-mu cu sufletul romanului e doar muzica 🙂
    http://www.youtube.com/watch?v=4mwGqznN5Z0

    Ana-Bell 8 decembrie 2010 14:54 Răspunde
  • Nicusor, scuze ca ai stat trei ore la moderat, dar am fost cam ocupata. 🙂 Daca pui mai mult de trei link-uri intr-un comentariu, intra automat la moderat, cu sau fara voia mea.

    Simona Catrina 8 decembrie 2010 16:33 Răspunde
  • imi plac amandinele, imi place Ally (eu i-am inteles fiecare argument, fiecare framintare… eu am trait cu personajul acela cum rar mi se intimpla).
    imi place si cozonacul.
    si il iubesc pe Mosul…
    si cred ca Mosul m-a trimis aici in SW ca sa va gasesc pe voi.

    iana 8 decembrie 2010 16:44 Răspunde
  • Wind, sunt alaturi de tine in greaua referinta. Ziua de ieri isi merita uitarea. Iti doresc sa-ti revezi masinuta si ochelarii teferi. 🙂

    Simona Catrina 8 decembrie 2010 16:47 Răspunde
  • Ana-Bell, mi-am mobilizat prietenele leneseeeeee, deci trag nadejde ca maine vin cu poze de la petrecerea buzoienilor. 🙂

    Simona Catrina 8 decembrie 2010 16:48 Răspunde
  • Iana, nu stiu unde te-a mai trimis pe tine Mosul, dar sigur el te-a trimis si la noi, pe blogul asta, fiindca mi-ai fost dar frumos de la bun inceput! 🙂

    Simona Catrina 8 decembrie 2010 16:49 Răspunde
  • eu de cind ma tin minte urasc doctorii. in fruntea listei sint dentisitii. am avut pina acum denstiti unul si unul. niste draguti, niste frumosi si niste destepti… ma asez pe temutul scaun si denstistul vorbeste cu mine explicindu-mi ce urmeaza „sa facem” (a se traduce cum ma va casapi) si eu oftez si ma gindesc … „pacat ca e doctor, ca altfel ar fi perfect”… 🙂
    marti avem ultima infatisare. daca imi aduc aminte noaptea nu mai dorm la gindul torturii.

    iana 8 decembrie 2010 16:49 Răspunde
  • Paca (interesanta analogie muzicalo-carbohidratica), amandine se numeau. 🙂 Mancam o punga intreaga deodata. Sigur, repercusiunile au plonjat in cadru mult mai tarziu, cand metabolismul meu s-a razbunat. Ulterior, m-am razbunat si eu pe el si uite-asa a inceput sa-mi placa noul scor.

    Simona Catrina 8 decembrie 2010 16:52 Răspunde
  • Simona tu esti o minunata.
    eu inca traiesc un vis…. ca tu imi raspunzi mie personal aici. eu chiar sint fanul numarul 1 (indiferent ce va comenta Nicusor).

    iana 8 decembrie 2010 16:53 Răspunde
  • @ Nicusor, ceva vesel dar care sa ne induioseze si inimile. 🙂

    Blanca 8 decembrie 2010 16:58 Răspunde
  • Nicusor, sunt de aceeasi parere ca Bianca. ceva cu…mishcatul inimilor. dar fara…mieroshonii, ok? 🙂
    Iana, tu care mananci grauntze din acelashi opal cu mine, ce spui? 🙂 🙂

    tania 8 decembrie 2010 17:09 Răspunde
  • Tania, eu am treaba cu ultimul album Norah Jones. The fall il cheama. 🙂 Probabil ai multe pe cap, dar m-am gandit ca tre’ sa stii neaparat si acest lucru. 🙂

    Anamaria 8 decembrie 2010 17:22 Răspunde
  • Simone, maine, deci… 🙂 Era si cazul, facusem carare din nerabdare, asteptandu-le 🙂 Sper sa aduci poze cu emotii 🙂

    Ana-Bell 8 decembrie 2010 17:29 Răspunde
  • Anamaria, multumesc, pentru aceasta grija melodioasa. 🙂

    am si eu ce am, cand am ceva… tot cu Norah: 🙂 🙂

    http://www.youtube.com/watch?v=uGZI9nWBfiA&feature=related

    amandine, cozonac, moshul…frumoase combinatii. 🙂

    tania 8 decembrie 2010 17:41 Răspunde
  • Ana-Bell, nici nu conteaza la cine te-ai referit, eu m-am cam simtit cu musca pe caciula! 🙂 De cand mi s-a interzis alcoolul, dupa maseaua minune, visez numai margarite, mojito si altii ca ei, pe care oricum nu-i beau decat foarte rar. Aici ai dreptate, n-am timp. 🙁
    Stomatologul, saracul, e un tip foarte dedicat meseriei lui, e simpatic, dar cred ca uneori i-ar trebui si lui un pahar de vin, ca prea e stresat! 🙂 I-am zis si mi-a raspuns ca astea-s vise de vacanta. hihi
    Pai, parakalo! 🙂

    Anamaria 8 decembrie 2010 17:42 Răspunde
  • Anamaria, uf, ce bine!, tare n-as fi vrut sa te fi suparat. 🙂 Concluzia mea dupa raspunsul tau e ca, daca oamenii ar avea timp mai mult, ar si pacatui mai mult 🙂

    Ana-Bell 8 decembrie 2010 17:51 Răspunde
  • Cu gandul la Mos Craciun, o melodie de pus sub brad 🙂
    http://www.youtube.com/watch?v=PwnJnYzfI0E&feature=related

    Ana-Bell 8 decembrie 2010 17:53 Răspunde
  • Simona, roagă-l te rog pe administratorul website-ului să aducă ora la cea de iarnă. Pentru el este încă vară…

    Omuldelamunte 8 decembrie 2010 22:56 Răspunde
  • Bon-soir-ica : )
    Am trecut sa vad de-s pe-aici craiesele zapezii, sau macar zana-maseluta zambitor-poetica.
    Nu retin bombonicile alea de care spui buna mea Paca, dar ideea de miez dulce la care ajungi greu, dupa ce te rostogolesti un pic prin pulberi amarui mi se pare spectaculos de prestat..
    Fireste, nu luam acum in calcul genul boem, adept al zicalei mai indemnatice: ”unge-ma cu miere si tavaleste-ma prin nuca”.

    Una 8 decembrie 2010 23:34 Răspunde
  • Iana-luceafara va fi fiind prin zona, oare?
    Dar bunul doctor-stanjenel?: ))
    Aici Stejarica!

    Una 8 decembrie 2010 23:39 Răspunde
  • Stejarico, in cazul asta (boem) sa nu uitam sarea-n bucate. Face minuni si e sursa de iod!

    Paca 9 decembrie 2010 0:07 Răspunde
  • Paca,
    iti dai seama cit de tinara e Una??? ea nu stie amandinele!!!

    vai Stinjenico, ma faci sa ma simt batrina tare. sau rau. sau cum o fi.

    tania,
    ca sa-ti raspund… eu nu citesc tot ce scrie Nicu fiindca eu tot ramin la impresia ca jucam baba-oarba. si cum am zis ca jocul nu ma mai amuza… nici nu cer personajului sa se produca pe aici.

    iana 9 decembrie 2010 0:20 Răspunde
  • Duchesse, era cazu’, totusi, sa ne mai regasim un pic, pana sa ne impodobim copacii cu globulete. Nu mai indrazneam sa te strig in ultima vreme, si-asa mi se intampla uneori sa dondan la luna, am zis sa nu insist si sa te chem doar empatic.: )
    De fapt, de ce dreaq as mai striga io dupa careva pe-aici cand apar mereu tot felu’ de nume trase la indigo-ul aceluiasi stil, cu aceleasi vorbe, care fac absolut aceleasi parale..
    Lumea care e misto si are chef sa mai dea pe-aici cate-o geana o va face oricum.Probabil.
    Paca, boem(r)ia salveaza Romania.
    Noapte buna, fiti cuminti, sa nu beti rece ce soir! : )

    Una 9 decembrie 2010 0:25 Răspunde
  • oOOps, tocmai cand sa trag pilota pe ochisori veni si acadeaua: )
    Draga, nu-s chiar asa de tanara, poate doar uituca. Sau am pauze memorabile de memorie si-o iau proustian in breton la capitolul amintiri jalonande printre prajiturici/amandinici si bombonici.Lol.Si gata, tre’ sa-nchid si oberlichtul si foraibarul, toate deodat’.Si mintenas: )

    Una 9 decembrie 2010 0:31 Răspunde
  • Iana, Oona chiar e un copil… teribil. Si mi-e draga, si-i doresc tot binele din lume, nu pentru ca i se cuvine, ci pentru ca-l merita. Stiu sigur ca nu ma vede in clipa asta ca sa ma certe pentru ca-s melodramatica, si pana maine ma iarta.
    Dar eu refuz sa ma consider sau sa ma simt … cum zici tu. Hai sa presupunem ca noi avem o experienta mai bogata sau ca ne-au placut mai mult dulciurile, nah.

    Paca 9 decembrie 2010 0:50 Răspunde
  • Fetele cu amandinele…voi vreti sa imi amintit ce batrana sunt… le cumparam de la „Dulciuri” si erau in borcane de sticla alaturi de bomboanele acrisoare si de cele cu lapte… Sa va mai spun cate si mai cate se gaseau pe vremea mea in alimentare?
    Nu va spun nimic ca ma bagati la categoria dinaintea erei voastre

    CristinaC 9 decembrie 2010 2:24 Răspunde
  • ‘neata, copii 🙂 Platane libere, ia sa vedem:
    http://www.youtube.com/watch?v=At2IIzug0WQ

    Ana-Bell 9 decembrie 2010 10:43 Răspunde
  • Paca, imi amintesc amandinele. Spunea Simona ca o carte buna se termina prost, ca de-aia e buna, ca se termina prost 🙂 Amandinele incep prost si se termina bine 🙂 ; cofetarul s-o fi gandit ca numai cine are curaj sa guste din amar isi poate castiga dreptul sa ajunga la dulce 🙂 Cutia ta de bomboane mi-a amintit de o petrecere la care am fost serviti cu niste triunghiuri de paine, peste care era carne, peste care era o boaba de strugure sau kiwi, mai pe scurt si mai deasupra: un fruct. M-am crucit discret si am mancat, prefacandu-ma ca imi place, ca sunt sofisticata sau macar maxim rafinata. Nu mi-a priit; insa amandinele…le-as manca oricand, in orice cantitate. Acum le mananc cu ochii, de pe ecran 🙂

    Ana-Bell 9 decembrie 2010 10:52 Răspunde
  • vai ana-bellll, mi-am amintit si eu ceva din copilarie, am fost invitata, aveam vreooo 12 ani cred la o colega-prietena, era ziua ei si singurul lucru cu care ne-a putut servi au fost bomboane amandine, de-alea cu cacao multa pe -deasupra si bomboane de menta, fiecare ce prefera, in rest am stat toate fetele la masa si am povestit si am ras….ma gandeam la prietenele cu care si acum tin legatura si ziua de nastere serbata memorabil numai cu bomboane, una e emigrata in australia, una in insulele feroe, una in canada….toate sunt bine-aranjate, au copii si familii fericite, chiar le voi aminti de petrecerea-cu bomboane….:) am avut norocul de prietene minunate inca de la cls 1 de scoala cu care si acum tin legatura, chiar sunt o privilegiata a sortii …

    wind 9 decembrie 2010 11:15 Răspunde
  • Platane libere in continuare 🙂 Windy, sper sa iti placa:
    http://www.youtube.com/watch?v=hJaLrcxE2SY

    Ana-Bell 9 decembrie 2010 13:56 Răspunde
  • :_* ana-bell

    wind 9 decembrie 2010 17:14 Răspunde
  • nu e bine, asa :-*

    wind 9 decembrie 2010 17:14 Răspunde
  • eh, anabell, nu mi iese, o fata de-aia galbena cu pupic 🙂

    wind 9 decembrie 2010 17:14 Răspunde
  • anuto, am gasit ceva adorabil 🙂
    http://www.youtube.com/watch?v=54XRNQ2C2x0

    ulicica 9 decembrie 2010 17:19 Răspunde
  • doar ca tu plecasi 🙁

    ulicica 9 decembrie 2010 17:27 Răspunde
  • Uli, „just when I needed you most”, ca de obicei 🙂 De la mine ceva fara versuri, am prostul obicei sa nu le ascult inainte sa le dau in dar si apoi mai ia linkul inapoi daca poti 🙂
    http://www.youtube.com/watch?v=4sZK4Hd28VA&feature=related

    Ana-Bell 9 decembrie 2010 17:57 Răspunde
  • Windy, nu-ti iese fiindca tu ai fata roz, de copil care a scapat la punga cu … amandine. Azi nu ma spal pe fata, sa ma tina pupicul tau pana maine 🙂 Tie nu stiu ce sa-ti dau fara versuri, asa ca o sa fie „cu”, sper sa nu te necajesc nicicum, le aleg mereu dupa sound 🙂
    http://www.youtube.com/watch?v=pRUBaU9mncM&feature=related

    Ana-Bell 9 decembrie 2010 18:07 Răspunde
  • Dragà Simona, te citesc de multà vreme si îti admir nespus de mult stilul si sinceritatea.

    Ca sà contribui si eu putin la subiectul de mai sus, mà recunosc absolut în cele descrise. Ba chiar mai mult, sunt extrem de lenesà, îmi lipseste entuziasmul în mod general si cînd eram single se întîmpla sà-mi petrec tot weekendul fàrà sà ies din casà: citeam, trebàluiam prin casà, sedeam ore întregi la balcon si mà pràjeam la soare (în Grecia pe atunci) pe cînd toti prietenii mei erau la plajà sau prin cluburi mai spre searà. Si toate astea fàrà pic de culpabilitate, scuza mea era cà fiecare îsi are felul sàu de a-si reîncàrca bateriile, unii în societate, altii singuri. Reclamam întelegere si îmi argumentam modul de viatà cu multà convictie dacà mi se fàcea vre-o obiectie. Mi-era fricà sà nu fiu judecatà: cà-s deprimatà, asociabilà, inertà etc. Vream sà dau impresia cà stilul meu de viatà îmi corespundea perfect si eram fericità cu ce (nu) fàceam. De fapt, nimic nu mà tenta suficient de mult ca sà mà pun în miscare, mà plictiseam singurà dar de multe ori si cu ceilalti. Gestiunea timpului liber era o povarà. (Nu-mi aduc aminte sà fi avut asa dificultàti cu programul pe la optsprezece ani…)

    În fine, toate s-au schimbat cînd am început sà ies cu fiancé-ul meu (da, stiu, sunà extrem de banal!). Hai cà mà explic, prietenul meu este extrem de dinamic, chiar hyperactiv as spune, îsi face planuri de weekend cu 2 sau 3 luni înainte, are deja idei de vacantà pentru 2012 (càci 2011 e complet 🙂 ). Si nu và mint cà entuziasmul lui continuu mà contamineazà mai mult decît mà oboseste, mà incità sà-mi fac si eu planuri din timp ca sà le includem în program, nu cumva sà ajungem sà facem doar ce vrea el, cà este vorba de echitate mai întîi de toate, nu?!

    Si înainte ca sà provoc vre-o nedumerire, nu sustin cà viata de cuplu este solutia pentru o viatà mai intensà, dar mà gîndesc cà poate noi, toate cele care am pierdut entuziasmul la vre-o cotiturà de viatà, avem nevoie sà ne înconjuràm de oameni care sà deborde de energie si dinamism. Nici nu stii, poate ne molipsim si noi. În orice caz, sunt convinsà cà fiecare ciclu îsi are propria inertie cu riscul ca hibernarea sà se transforme în letargie, si invers: un mic impuls poate produce o avalansà.

    Sàptàmîna viitoare merg sà fac tot felul de ore de dans: afro, latino, zumba (o ofertà la o scoalà de dans din Paris) sà vàd care-mi place mai mult, cà prea de multi ani vreau sà învàt sà dansez.

    Và doresc din suflet la toti si la toate weekenduri cît mai frumoase!

    PS: cer scuze pentru greselile de stil si de exprimare, îs plecatà din RM de prea multi ani.

    Natalia 11 decembrie 2010 0:07 Răspunde

Dă-i un răspuns lui eu_si_tu Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title