„Nu suntem muritori, e clar. Dar suntem niste zei prosti, niste nemuritori care ne-am uitat destinul. (Constantin Noica)“

Povesti cu happy-(week)end

de

Cand eram studenta si mergeam cu trenul in nestire, ma uitam la sarmele cocosate de rufe, din curtile oamenilor, pe la Bucuresti, Chitila, Buftea, Darza, Peris, Scrovistea, Crivina, Prahova, Brazi, Ploiesti, Valea Calugareasca, Cricov, Inotesti, Mizil, Buzau. Dupa hainele pe care le labartau pe franghii, la uscat, intelegeam ce fel de viata au.  Nu numai saraca sau bogata, ci si desteapta sau proasta. Intelegeam, din dispunerea si procentajele si culorile hainelor, cati copii mici si mari aveau, cine era tartorul clanului, cine facea scandal mai mult si cine smotruia mai putin.

Intr-o vreme, ma uitam si la balcoanele oamenilor, inventariam rapid uneltele nefericirii conjugale, lipsa de gratie a hainelor intinse – blazat si dramatic – sa se usuce, scarile duble, perdelele trase peste (sau de pe) geamuri, vopseaua sarita, vopseaua impecabila, fericirea obraznica, suferinta cuminte.

Si, mai nou, fiindca nu ghicesc ocult, ci ghicesc in viata din vitrina omului, cunosc standardul de exuberanta dupa weekend-uri. Nu-ti trebuie cesti de cafea intoarse cu fundu-n sus si nici carti de ghicit, nici palme cu linii si noroace adanci. Poti sti ce fel de viata cara dupa el un om, daca asisti (din umbra sau pe fata) la viata lui de weekend.

Nu stiu daca toti cei care sunt departe de Internet azi se afla in locuri molcom invidiabile de catre ceilalti sau, pur si simplu, nu intra pe forumuri si bloguri tocmai pentru a nu crea senzatia dezolanta de timp steril, cu neputinta de umplut si rontait in alt mod. Eu, persoana de fata, ma exclud elegant, tocesc premisa ca, daca e blogul meu, se cheama ca azi am program administrativ, deci ma prefac suav ca stau aici intre doua picaturi de pauze, intre doua oceane de fericire enervant de revarsata.

Cine se uita la noi din afara va deschide gura sa spuna ca n-avem vieti, ca in timp ce altii rascoc gratare la iarba prazulie, noi tacanim intr-o tastatura, ca intr-un ritual de scuturare a Lampii lui Aladin. Poate apare ceva. Dar Duhul Fermecat nu lucreaza duminica.

Azi am fost la un mall, in cel mai frivol si frumos pas posibil, asa cum imi permitea sontacaiala conjuncturala (ma doare un picior, am facut o boacana). Sclipiciul firmos m-a facut un om mai bun, mai intelegator si generos cu slabiciunile comerciale ale parvenitilor si majoretelor patriei. A fost bine, fantanile arteziene scuipau energie si parfum acvatic, oamenii care nu-si uitasera vietile acasa se sarutau pe scara rulanta (cum am vazut noi in filmuletul ucigas postat de Alina Grozea pe blogul ei), premiantele trageau de pachete umflate de cumparaturi trivial de cool si moderne.

E sambata seara si nici n-am curaj sa va intreb ce faceti acum.

Categorii:
Uncategorized

Comentarii

  • Sim draga, io ma pregatesc sa ma vad cu niste amici, iesim la vreun film, ceva, n-am planuit nimic.
    Oare prin ce mall ai fost, ca si io m-am fatait prin niste cabine de proba in Plazza Ro: )
    Nu-mi e teama de problematizarile posibile de care spui, privind judecatile ce s-ar putea face despre viata-mi cu tastatura zbarnainda. E o placere sa trec pe-aici oricat de mult si des mi-e in putinta, e o semi-obisnuinta pe care mi-o stiu si traiesc bine-mersi cu ea asa.
    Plus aici sunt sanse sa dau de Thomas, de neaflat oriunde in alta parte : ) Nu-l pot gasi decat aici, deci nu ma voi indeparta curand de zona in care tu ne scrii, iar noi jucam tontoroiu’n juru’tz: ))

    Una 17 aprilie 2010 20:44 Răspunde
  • Tu erai la Plaza si eu eram la Mall Cotroceni (sau cum s-o numi, ca eu sunt noua-n Romania) 🙂 Ca locuiesc in zona. Deci eram la un kilometru una de alta. Una de Simona. 🙂

    Simona Catrina 17 aprilie 2010 20:55 Răspunde
  • Draga Simona, aveam si eu o perioada in care nu ma „afisam” pe messenger vineri ori sambata seara din dorinta de a parea „ocupata”. La un moment dat m-am hotarat sa-mi asum statutul de „stau acasa sambata seara”… m-am facut vizibila prietenilor virtuali si nu numai si surpriza… prietenii adevarati chiar ma „certau”: „ce faci? sambata seara acasa?… hai ca te scoatem noi in oras!”.
    Apoi m-am dat „intelectuala” 🙂 … stau acasa sambata seara pentru ca asa am ales eu, nu pentru ca nu as avea agenda plina!…. numai ca uneori e asa de recomfortant sa stai in „compania” unei carti bune sau facand planuri online despre urmatoarea calatorie amanata pentru sfantu’ asteapta, decat in compania cuiva care sporovaie fara rost si plictisitor de ma ia cu somn dupa primul schimb de replici 🙂

    Sara_Blu 17 aprilie 2010 21:15 Răspunde
  • Simona draga… ce boacana ai facut de te doare piciorul? Ai nevoie de ajutor?
    Eu pendulez intre bucatarie si computer, vorbesc la telfon caci a sunat intr-una azi, incerc sa ma pun de-acord cu parerile contradictorii ale celor doua mame care ma inconjoare si imi dau sfaturi, pregatesc ceva mici gustari pentru musafirii cei care vor trece pe seara pe la noi , adica fratele cu familia si alti prietenii foarte vechi, am facut putina ordine…mai trag cu ochiul pe email si facebook…
    E innourat si frig ( 6) si n-as iesi nicaieri.

    CristinaC 17 aprilie 2010 21:18 Răspunde
  • LA MULTI ANI, CRISTINA! 🙂 🙂 🙂 Acum am realizat ca e 17 aprilie, vezi, cine n-are viata agitata are si calendar ofilit, iarta-ma, scumpo, acum am realizat ca tu te pregatesti de petrecere, e ziua ta, draga mea, minunata noastra prietena!… Sa-ti fie ziua floare si fruct si vis frumos, sa inveti sa te iubesti pe tine, sa fii norocoasa si senina! Te sarut!

    Simona Catrina 17 aprilie 2010 21:52 Răspunde
  • Bine v-am gasit! Si eu tot acasa in majoritatea weekend-urilor din ultima vreme, asa ca pentru mine a devenit deja ceva normal ,dar nu neaparat dorit.
    http://www.youtube.com/watch?v=nb69omYgkbE

    nico 17 aprilie 2010 21:57 Răspunde
  • Esti o tipa foarte misto.
    Mi/ar fi placut sa te cunosc in viata reala deoarece intrezaresc multe asemanari intre stilul meu si stilul tau de viata. Poate doar proiectez asupra ta o imagine care imi apartine, cine stie. Iti asumi atat de lucid alegerile si esecurile , ai trait multe clipe binecuvantate si ai cunoscut atat de multe locuri frumoase si oameni care te/au facut mai bogata sufleteste. Pentru multi dintre noi, viata se termina in fata blocului dar tu ai avut curajul sa pasesti departe, spre linia orizontului. Multumeste pentru tot ce ai si tot ce ai devenit si da/mi voie sa te imbratisez.

    ioana 17 aprilie 2010 22:01 Răspunde
  • E sambata seara si eu ce fac? Contemplu posibile viitoare tristeti. Astept sa se-ntample lucruri de care mi-e teama. Si citesc vol 2 din memoriile Ninei Cassian – pe care n-o prea prindeau sambetele pe-acasa, iuresul artistic o depunea prin locuri mai pitoresti, astfel ca momentele de singuratate sau de amar si le plangea poetic, ba pe un mal de mare, ba la vreo radacina de munte… Deh!

    Alina Grozea 17 aprilie 2010 22:03 Răspunde
  • Sara_Blu, m-am mai linistit… Bine-ai venit, abordarea ta ne tempereaza nelinistile. 🙂 Ai dreptate, cartile de sambata seara sunt salvator de reconfortante, de exemplu, uite, eu si Alina citim jurnalul Ninei Cassian si incercam sa luam aminte. E fabulos!

    Simona Catrina 17 aprilie 2010 22:14 Răspunde
  • Da, e sambata seara si, asa cum stau in fiecare seara, de vreo trei luni incoace, stau si ma gandesc.. si ma gandesc.. si iar ma gandesc… la ce am realizat, la ce trebuie sa mai fac, la ce merita sau nu efortul meu. Si? Credeti ca am ajuns la vreo concluzie? Nici una. Decat ca ma invinovatesc pe mine de tot si de toate… cred ca mi se trage de la fosta discutie cu „atrageam ceea ce suntem”. Sunt golita de sentimente si se pare ca si de inspiratie, nu reusesc sa leg doua vorbe. Asa ca ma las pagubasa in seara asta. Ma multumesc sa ii citesc pe altii. Urari de bine!

    pisica neagra 17 aprilie 2010 22:15 Răspunde
  • Nico, bine ai venit!… Si aici e un fel de „acasa”, ceva mai indraznet, fiindca o data ajunsi in punctul asta, gasim puncte de sprijin, doze verbale care isi fac efectul si ajung la inima, cum-necum.

    Simona Catrina 17 aprilie 2010 22:18 Răspunde
  • Simona, am citit postarea ta si am simtit o tristete. Cred ca te impresioneaza saracia care in Romania parca este etalata in mod crud, spre deosebire de saracia din Canada, care daca exista, este ascunsa.
    M-am dus inapoi si am citit postari mai vechi ale tale, erau despre dragoste, African Lion Safari, festival romanesc, Revelion.

    Ce facem aici? Nu mare lucru pentru ca este cam rece. Daca am fi canadieni nascuti aici, probabil ca ne-am duce “up north”, cum spun ei, pt ca aici ar fi prea cald.
    A inceput sezonul de teatru la Niagara-On-The-Lake, cu piese mai putin bune pt autocarele pline cu americani, dar si cu unele piese placute. Dar este inca prea rece pt a ne deplasa atitia kilometri.
    Ma bucur de a fi pe blogul tau, citesc carti bune, sau mai putin bune si vorbesc cu prieteni.

    Odille 17 aprilie 2010 22:20 Răspunde
  • Ioana, iti spun si tie bun venit, m-ai emotionat, tocmai acum, cand credeam ca nimic nu va mai trezi seismograful sufletului meu, in aceasta seara stravezie… Esti tare draguta si iti multumesc si te invit sa ramai prin preajma noastra, fiindca ne intalnim des aici si intotdeauna avem ce sa ne spunem, suntem niste trasniti (care mai fericiti, care mai disperati, dar ne omogenizam din reflex). 🙂

    Simona Catrina 17 aprilie 2010 22:21 Răspunde
  • Cristina C, La Multi Ani de Ziua ta si tot ce iti doresti!

    Odille 17 aprilie 2010 22:21 Răspunde
  • Ce sa facem si noi sambata seara? Ne rupem cateva clipe de la desfatarile obisnuite de sambata seara sa vedem ce mai zice Simona…. Si suntem rasplatiti….cu o postare noua. Si ce frumoase urari pentru Cristina, cat suflet e in ele…Cred ca sufletul asta mare strange atatea accesari la blogul tau si atat de multe comentarii, daca ne uitam ca postarea trecuta a strans 685 de comentarii, se fac oare topuri ale blogurilor? Habar n-am, dar trebuie sa fie magulitor sa te caute atata lume, sa simta nevoia sa comunice cumva cu tine, ca doar nimic nu e intamplator, nu?

    lia 17 aprilie 2010 22:22 Răspunde
  • Alina, bine ai revenit in lumea celor care isi contempla „viitoarele tristeti”, cum spui tu. Doar ca noi ne zbatem sa gasim planul B. Si eu citesc acum jurnalul Ninei Cassian (stii) si imi asum morala implicita, alea erau vremuri in care nici amenintarea lui Stalin, nici bombardamentele si nici complexele nu tineau in casa un om LIBER. Hai sa ne antrenam curajul, sa executam mai multe flexii si extensii de idei pe zi, altfel ni se atrofiaza sansele…

    Simona Catrina 17 aprilie 2010 22:24 Răspunde
  • Pisica neagra, draga mea, revii la noi cu o la fel de draga coincidenta: si noi ne autoinvinovatim, de obicei, cu toate ca nu extragem niciun fel de concluzii utile, ci doar versuri si maxime menite sa ne confirme ca am capiat. 🙂 Ma bucur sa te gasesc aici din nou. 🙂

    Simona Catrina 17 aprilie 2010 22:26 Răspunde
  • Draga Odille, in seara asta (din fericire?… din nefericire?…) nici de Canada nu mi-e foarte dor, mi-am rezervat chinul asta pentru maine dimineata, la cafea. Deocamdata, mi-e dor de stari trecute.
    Hai sa-ti spun ceva care, daca n-ar fi trist, ar fi doar ridicol (sau poate are haz, voi stiti mai bine). Cer este ca e absolut adevarat: azi, intr-un hipermarket, cand am trecut pe langa sectorul de pescarie, in timp ce toti strambau din nasucurile lor pudrate, eu am adulmecat visatoare mirosul solzilor proaspeti si izul ala mi-a evocat marea, mi-a fost un dor cumplit de verile mele la mare, de vremurile cand centrul de greutate al fericirii mele era in viitor, nu in trecut.
    Dar nu sunt trista. Nu. 🙂

    Simona Catrina 17 aprilie 2010 22:31 Răspunde
  • Draga Simona,
    Gradina mea cu merisor inrosit in floare de soarele primaverii , imi aminteste de gradina ta minunata cu masa rustica; da ,gradina ta ce ne-a inviorat pe multi atunci cand ai postat tabloul ei 🙂

    Blanca 17 aprilie 2010 22:33 Răspunde
  • Lia, ma bucur ca esti aici, ma bucur ca va gasesc aici pe voi, cei care rupeti din stralucirea unei seri romantice ca sa alergam impreuna dupa niste decizii, dupa niste inspiratii, dupa niste decriptari. Iti multumesc! 🙂

    Simona Catrina 17 aprilie 2010 22:34 Răspunde
  • Blanca, draga mea, ce faaaaci? 🙂 Tocmai reusisem sa nu-mi mai fie dor de Canada, cand mi-ai amintit de gradinita mea cu flori, gradina dragostei mele lasate acolo, departe, iubire despre care imi place sa cred (ca sa nu mor acum de inima rea) ca o pastrez pentru vremuri mai putin tulburi…

    Simona Catrina 17 aprilie 2010 22:36 Răspunde
  • 🙂 Intrebarea ce se naste firesc: ai reusit oare sa faci fotografii gradinii ori de cate ori isi schimba tinuta de culori, de frunze de flori/ da? Asa ai promis… si ai spus ca le pastrezi, pentru tine pentru noi, pentru o clipa ca asta…

    Blanca 17 aprilie 2010 22:41 Răspunde
  • La Multi Ani, Cristina C!
    si eu pe aici, nu numai voi…
    Simona, asa cum ii spuneam si lui Alice (si nu ma credea) … fii pregatita. Perioada aceasta (de stat in casa simbata seara) se va sfirsi curind… desi, sincer, eu duc dorul simbetelor si duminiclor de stat in casa, doar eu cu mine, si nu mint!

    seara buna tuturor!

    iana 17 aprilie 2010 22:41 Răspunde
  • Simona, draga (pot sa-ti spun asa? nu din complezenta, asa simt, si nu prea fac risipa de sentimente, pentru ca am fost adesea acuzata ca sunt prea sentimentala si am invatat sa pastrez doar pentru mine sentimentele), mai revin si eu din cand in cand sa ma reincarc energetic citindu-va pe toti si toate. Apar sporadic, caci s-au cam speriat de mine pe blogul lui Alice si nu vreau sa mai scuipe nimeni de 3 ori din superstitie ca mai apar si eu. Dar asa de mult ma regasesc in acest pseudonim… pana si reactia celor de pe blog e cam aceeasi ca si a personelor ce ma cunosc in viata reala. Am promis ca stau cuminte, dar nu am rezistat sentimetelor. Ma duc sa mai bocesc un pic (sa-mi plang de mila, evident) sau sa incerc sa iau decizii, desi nu voi reusi in mod cert sa ajung la o finalitate.
    Spor! La discutii 😛

    pisica neagra 17 aprilie 2010 22:42 Răspunde
  • Buna seara, Simona,
    Bine ai revenit in eterna si fascinanta Romanie. Citesc cu placere textele tale si pe cele ale lui Alice. N-am mai avut timp in ultima vreme sa scriu comentarii; mi-a fost dor de blogul tau, asa ca ma bucur ca e sambata si sunt aici.
    Nici eu n-am iesit la gratar, iarba verde sau alte dintr-astea. Stau acasa si recitesc emotionantul volum 2 din „Notre Dame de Paris” de Victor Hugo. Am primit cartea asta in franceza, impreuna cu o diploma, in urma cu mai bine de 8 ani si mi-e tare draga. O recitesc si e in deplina concordanta cu starea de spirit, din pacate…
    http://www.youtube.com/watch?v=85lKsSCZm4k&feature=PlayList&p=25A1F405C17E1EB6&playnext_from=PL&index=0&playnext=1

    Bianca 17 aprilie 2010 22:48 Răspunde
  • Multumesc din tot sufletul pentru urari.
    Sunt asa de fericita ca anul acesta va multumesc si voua si va simt asa de aproape!
    Sunteti un cadou minunat pentru mine!

    CristinaC 17 aprilie 2010 23:13 Răspunde
  • Eheiii, cum m-ati resuscitat!
    Si eu stau acasa sambata seara (aceasta sambata). E adevarat ca nici un week-end nu-mi seamana cu altul (asta ar trebui sa ma bucure), dar dureros de adevarat este ca ma trezesc tanjind dupa sambete cu seri lungi,pline, spumoase…
    Citesc „Viata ca o teapa” si ma autoeduc sa fac haz pana si de necazul meu. 🙂

    Lorelai 17 aprilie 2010 23:30 Răspunde
  • La Multi Ani , Cristina C! te imbratisez cu gandul.
    Am curatat un peste de solzi azi, cumparat tot dintr-un mall, uimindu-ma de multi si multe, dar asta e alta poveste…si am patit ca tine, Simona draga, mi s-a facut un dor nebun de mare… Si ii port ” o mare de dor” 🙂
    Blanca, mi-a fost doooor de tine!
    Iana, ma gandeam azi la tine…cum a fost cu Ana (sper sa nu ma insel asupra pronumelui) a ta?

    all blacks 17 aprilie 2010 23:40 Răspunde
  • Sorry!
    Eu am postat mai devreme un mesaj pentru Cristina pe …in…contratimp si apoi ma prind ca voi de fapt sunteti cu scrisul de zor pe alta postare!

    mikipiki 17 aprilie 2010 23:45 Răspunde
  • Si culmea ca de data asta nu doream sa am nimic comun cu CONTRATIMPUL.

    miki 17 aprilie 2010 23:48 Răspunde
  • Mikipiki, bine ai venit in prezent 🙂 Eu chiar ma pregateam sa-ti raspund acolo unde ai scris, dar asa e si ma bine. Pana la urma, vad ca traim o sambata destul de vie. 🙂

    Simona Catrina 17 aprilie 2010 23:51 Răspunde
  • Iana… stiu 🙂 De altfel, de-aia am atatea flash-uri de nostalgie, fiindca sambetele mele aveau cel mai frumos neastampar din lume, candva. Insa voi remedia aceasta stagnare. 🙂

    Simona Catrina 17 aprilie 2010 23:53 Răspunde
  • Bianca, bine ai revenit aici, la ore cand lumea se retrage in caldura plapumioarei… Poate in plapumioara esti si tu, cu carticica ta… Multumesc pentru tot ce spui (atat de frumos).

    Simona Catrina 17 aprilie 2010 23:55 Răspunde
  • Am avut o vineri noaptea fara somn. Un fun de tip canadian. Dar pe care eu la varsta mea il resimt din plin. As avea chef sa dorm dar sunt mai multi de care depind asa ca plec la un chef.

    Oricum o dam tot nemultumiti!

    miki 17 aprilie 2010 23:56 Răspunde
  • Lorelai, esti draguta, pana la urma ajungem toti la concluzia ca sambetele astea incremenite-n puful canapelei au si ele rolul lor ecologic, ne scapa de toxinele haosului, ne obliga sa ne gandim la noi. Altfel, ne luam cu fericirile si uitam. 🙂

    Simona Catrina 17 aprilie 2010 23:57 Răspunde
  • Pisica neagra, toti avem cate-o forma de autocompatimire cronica. Dar eu cred ca, pana la anumite cote, jalea asta ne e necesara, in situatii de-astea introspective ne vin cele mai sanatoase idei. Important ar fi sa ne tinem de ele si mai departe..

    Simona Catrina 18 aprilie 2010 0:01 Răspunde
  • Miki, suna bine weekend-ul tau in stil canadian clasic, lasa, nu te lasa hartuita de somn, bucura-te ca depinzi de oameni care te ademenesc spre distractie. Uite cum stam noi ca niste hamsteri in casa si ne uitam pe geam, ai vrea sa fii in locul nostru? 🙂 🙂 🙂

    Simona Catrina 18 aprilie 2010 0:03 Răspunde
  • Dar voi ati observat ca numai noi, fetele, suntem acasa in aceasta clipa magnifica a saptamanii noastre? Baietii sunt ocupati! 🙂 Uite cum se isca studiile sociologice si se torc feerice concluzii. 🙂

    Simona Catrina 18 aprilie 2010 0:05 Răspunde
  • Iana, zici atat de bine. tu cu tine in weekend. 🙂

    CristinaC, iti doresc fericire. Atat. 🙂

    si eu tot pe aici, citindu-va pe diagonala, proaspat iesita dintr-o sarbatorire a acestei zile superbe. 🙂 cristinaC, pentru tine inchin un pahar de vin rose. La Multi Ani!

    tania 18 aprilie 2010 0:09 Răspunde
  • NUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUU!
    Daca vrei sa mor incet dar sigur tine-ma departe de lumea dezlantuita.
    Singura problema ar fi vremea care te adulmeca la somn si miliaonele de proiecte pe care le am de terminat.

    miki 18 aprilie 2010 0:10 Răspunde
  • Simona, e armonie in casa noastra si dragostea e everywhere 🙂

    all blacks 18 aprilie 2010 0:23 Răspunde
  • All Blacks… ce strigat frumos! 🙂 Sunt fericita sa te cred.

    Simona Catrina 18 aprilie 2010 0:40 Răspunde
  • Simona, nu prea cred eu ca baietii sunt „ocupati”, si nu trag cu ochiul aici. Cum spunea Una:”e o semi-obisnuinta pe care mi-o stiu si traiesc bine-mersi cu ea asa” , asa cred ca e cu totii de pe aici (ca-s noi ca-s veterani).
    Stiu pentru ca asa sunt si eu. Citesc mereu, si intervin doar cand am un zvac inexplicabil:)
    Simona tu ar trebui sa stii mai bine cred, cate vizite sunt pana acum de exemplu la noul post.(vizite „din spate” care nu sunt strigate in postari). Si daca imi aduc aminte bine ce incerca sa ma invete odata un coleg care credea ca nu voi ramane atehnica toata viata, si noi puteam vedea cu doua clicuri cate vizite au fost inregistrate pana acum.

    Lorelai 18 aprilie 2010 0:48 Răspunde
  • Simona draga, eu te citesc si ma scriu… Ca in putine nopti, de altfel, de obicei scrisul mi-l tin pentru ziua, noaptea e pentru iubit si visat. In noaptea asta insa, mi-e dor de nopti vechi si citesc posturi noi ca sa ma prefac ca nu-s trista. Nu-s. 🙂 Ca ma bucuri tu.

    ionouka 18 aprilie 2010 1:03 Răspunde
  • eu sambata asta mi-0 petrec acasa, ca aici ma simt bine… si ma mandresc cu asta… chiar daca unii imi spun pensionara :))) nu ma simt ofensata. in fapt, sunt „o pensionara” fericita pentru ca fac exact ceea ce imi place. si nu ies prin baruri de gura altora… nu ies in cluburi pentru cheful unora… stau acasa, recitesc postarile tale si ascult muzica 😀

    euuuu 18 aprilie 2010 3:39 Răspunde
  • Simona, e aproape duminica dimineata (mai nou ma pun in pat pe la ore de genul si am rezesc buimatasi intoarsa pe dos) si eu te citesc pe tine. Ca-mi faci placere, ca m-ai pus pe ganduri, ca pe mine si comentariile de pe blog nu le pot citi- Doamne doamne al internetului ne-a pedepsit pe mine, Anda si Ane), ca meditam contemplativa „cum as putea trai fara net” si „ce femei postmoderne nu intra deloc pe net”- chiar oare ce fac daca nu au net?? (poate fac copii si-si vad de treaba). Si-ti marturisesc ca uneori toata veselia exagerata a „ce cool ne petrecem timpul liber cu mici la Timis in timp ce tu stai in Germania singura cuc” ma cam enerveaza uneori. Dar uneori Doamne ce as mai vrea sa am timpul de burlacie in care stateam cu o prietena pe treptele Catedralei si tinem mult de o sticla cu apa minerala. Dar ce timpuri, Simona!

    Delia 18 aprilie 2010 4:03 Răspunde
  • Simona, e foarte bine sa te stiu aproape. Caci eu te simt aproape tot timpul, oriunde ai fi.

    amalia 18 aprilie 2010 6:15 Răspunde
  • salut!
    esti minunata? te ador!
    sper sa-ti gasesti timp sa scrii mai des pe blog-ul tau ….si..pe cand o noua carte?? chiar mi-as dori din inima un raspuns la aceasta intrebare ce sper sa nu fie una indiscreta ..

    te imbratisez cu mare admiratie…

    monica 18 aprilie 2010 12:06 Răspunde
  • De catva timp imi petrec weekendurile in casa…pt ca toata saptamana nu apuc sa mai fac nimic, parca s-a subtiat timpul de tot…ajung acasa seara si cad rupta, nu mai fac nimic, dar nimic…nu stiu de unde au altii atata energie. Un amic cugeta asa retoric…ce m-as fi facut daca aveam de facut mancare, curat, spalat-calcat, pt o casa intreaga…nici eu nu stiu, cred ca as fi stat mai putin la birou, nu m-as mai fi simtit obligata sa cuprind toate neajunsurile serviciului, ci m-as fi simtit obligata sa ma indrept spre casa…dar asa, cand acasa nu ma asteapta nimeni…Mai mult, pe weekend, intre reprize de spalat si calcat pt mine, tot la treburile neelucidate ale jobului ma gandesc, si buchisesc la cum sa fac lucrurile acolo mai bine. Vara insa – abia astept vara cu soarele ei minunat – timpul pare mai mult, ziua e mai lunga, parca imi ajung orele altfel…Vara weekendul il petrec mai mult in parc…asta de vreun an; pana atunci, ma duceam cu o amica sau alta, prin cafenele, baruri si mai stiu eu pe unde alergam, sa nu ne simtim abandonate in casa…dar pt ca eu nu sunt fumatoare – si ma saturasem sa inghit sistematic fum, si pt ca prieteniile se mai si termina – nu toti avem norocul unei prietenii ca aceea dintre tine si Alice – acum imi raman parcul si cartile. Nu ma plictisesc niciodata singura, desi lumea catalogheaza singuratatea drept un defect, un handicap. Si cei apropiati tot asa percep lucrurile…iar mie imi pasa si nu imi pasa de perceptia lor, in functie de imprejurari. Evident ca nu am ales sa fiu singura, doar ca asa s-a intamplat.

    je 18 aprilie 2010 12:43 Răspunde
  • Ionouka, mi-ai scris asa frumos, as fi dat sa plang, dar tu esti luminoasa si n-am vrut sa-ti acopar ferestrele cu ploaia ochilor mei. Bine ai revenit, draga mea…

    Simona Catrina 18 aprilie 2010 13:35 Răspunde
  • Draga Euuuu, daca asta e definitia pensionarului, atunci mi-o asum si eu, si eu sunt mandra ca ma simt bine stand (si) acasa. Desi, paradoxal, sunt si cumplit de plimbareata, asta e prima ocupatie pe lista pasiunilor mele necontrolate – sau greu controlabile. M-as plimba si pe strazi, si in tara, si in lume, cu aceeasi placere si cu aceeasi disperare de a gasi si mai mult, de a simti si mai frumos…

    Simona Catrina 18 aprilie 2010 13:38 Răspunde
  • Delia, draga mea, cu doua lucruri ma tulburi (cel putin).
    Unul ar fi ca sunt absolut dezolata de problema cu blogul tau si al lui Anemari (si toate care au probleme, cred ca si Anda), primesc asigurari de la firma de IT ca se lucreaza la ele, tocmai ca sa nu mai fie probleme in viitor. Se pare ca, intr-un fel pe care eu nu pot sa-l explic tehnic, cineva, de undeva, a incercat sa le forteze, sa incarce pe ele ceva imens si oarecum daunator, deci sa-l numim atentat electronic. Nu ca am fi noi vreo miza strategica, probabil ca am fost doar o victima colaterala, in orice caz, se lucreaza la remediere…
    In alta ordine de idei, m-ai emotionat si cu nostalgia burlaciei, fiindca si eu imi amintesc mereu, cu maxim neastampar si cuvenita disperare, de vremea cand viata boema imi oferea mai mult combustibil sufletesc decat confortul de mai tarziu. Chiar si acum imi spune multa lume ca ar face oricand schimb de vieti cu mine, tocmai ca sa vada orizont limpede inaintea ochilor, tocmai ca sa astepte o dragoste mare, sa traiasca in viitor, nu in trecut.
    M-m decis sa traiesc mai mult in viitor – mai mult decat am facut-o pana acum.
    Te sarut, iti multumesc ca esti aici, sper ca blogul tau sa revina curand-curand…

    Simona Catrina 18 aprilie 2010 13:44 Răspunde
  • Amalia, si tu imi ramai aproape, oriunde ai fi, si stiu ca esti dincolo de oceanul nostru, in orasul pe care il ador. Si iti multumesc… Mult.

    Simona Catrina 18 aprilie 2010 13:45 Răspunde
  • Monica, scumpa mea, nu merit atata dragoste, sunt un om lenes si fac destule boroboate.
    Nu stiu cand apare urmatoarea carte, dar in orice caz, cred ca urmatoarea publicata va fi un roman, depinde cand il termin, lucrez la mai multe proiecte in paralel, de-aia nu sunt suta la suta sigura, insa acum ma ocup de roman. Eu asa mi-as dori, sa fie urmatoarea carte editata. Va anunt din vreme, ma straduiesc sa fiu serioasa si sa scriu. 🙂

    Simona Catrina 18 aprilie 2010 13:48 Răspunde
  • Je, draga mea, multe dintre randurile scrise de tine sunt oglinda jurnalului meu, avem vieti destul de asemanatoare, cel putin in linii mari (ca abordare). Cand stau in casa, simt ca n-as face nimic altceva, insa cand ies in aerul aromat al societatii, al orasului, imi amintesc ce important e sa VREI sa traiesti.
    Azi, de exemplu, am iesit la o cafea, in centrul Bucurestilor, cu doi prieteni tare draguti, remarcabili (sot si sotie), doi oameni care ma rabda cu toate trasnaile mele, cu care m-am simtit minunat. Habar n-am cand s-a dus timpul…
    De cate ori ies din casa, imi pare asa de bine, ma simt mai sanatoasa si mai bogata si mai calda. Mai vie!

    Simona Catrina 18 aprilie 2010 13:54 Răspunde
  • Multumesc din suflet pentru raspuns!!! Nu stii ce mult inseamna ptr mine.

    Fiecare individ are si calitati si defecte…Calitatile iti mascheaza, insa, atat de mult defectele..incat cele din urma iti sunt ca si inexistente.
    Fii fericita! Esti binecuvantata cu har! Sper sa fi constienta!! Este mare lucru…Mare!!

    Ce alte proiecte ai in lucru? Curiozitate? DAAA!!! Imi doresc sa stiu tot :)… Probabil par lipsita de politete sau delicatete….dar cand adori pe cineva, vrei sa stii tot! Nu te supara!

    monica 18 aprilie 2010 17:37 Răspunde
  • Felicitari pentru talentul literar si usurinta-n exprimare…!!!

    Ador literatura si am ca hobby astrologia. Stiu (de pe internet) ca esti nascuta pe 22 oct 67, dar nu-ti cunosc ora si locul nasterii.Aici se comunica despre lucruri pline de sensibilitate. Insa, mi-as dori sa stiu la ce ora mami tau te-a adus pe lume, daca stii bineinteles ?

    Cu sincera simpatie!
    Laura

    laura 18 aprilie 2010 18:46 Răspunde
  • As dori sa va multumesc inca o data pentru toate urarile de ieri si sa vi se intoarca inzecit!
    Sper ca weekendul vostru a fost frumos si plin de soare!

    CristinaC 18 aprilie 2010 19:15 Răspunde
  • Un contratimp, al nustiucatelea, m-a facut sa submit comment pe post-ul precedent 🙁
    Reiau asadar, ultrabucuros de happy end :
    Da, CristinaC, mi-ati… O evidenta nu se mai pomeneste. La Multi Ani !
    Da, Tania, poti sa migrezi la Ministerul Mediului (vorbesc, fireste, de inaltimea tocului de pantof).
    Atunci untrecator trece mare guvernator la banca centrala de date si glume fine ? Si omuldelamunte preafericita teoctista a dragostei vesnice ?
    Simona ministereasa ? Nu e nimeni prooroaca in blogul propriu
    Simona la pupitru in parlamentul nemuritorilor cu lava in pix !
    Un tocilar, doi tocilari. Cutite mici, cutite lungi.
    Ceramix il taie pe Idefix.
    Mi se ascut gandurile sub smirghelul necrutator al buletinelor de stiri.
    In duminica mironositelor, va urez o saptamana renascentista !

    Thomas Man 18 aprilie 2010 19:46 Răspunde
  • Monica draga, cum o sa ma supar? 🙂 Dimporiva, ma emotioneaza placut ceea ce-mi spui, doar ca deocamdata nu am cine stie ce raspunsuri concrete, as vrea eu sa fiu mai organizata si sa stiu ce fac peste cateva zile/ luni/ ani, dar actionez spontan si chiar nu stiu. Trag de un roman, intr-adevar, asa cum am spus, voi scrie in continuare cu mare placere si dragoste la revista Tango, voi scrie pe acest blog…
    Aaa :), ceea ce stiu cu siguranta e ca-mi voi publica, la un moment dat, memoriile (ce pompos suna, ha, ha), dar ma tem ca aceasta fapta va surveni ma tarziu, pastrez demersul asta pentru senectute. Pe de o parte fac asta ca sa adun cat mai multe subiecte de scris, iar pe de alta parte ca sa filtrez totul in timp si sa incerc sa fiu mai obiectiva, nu manata de impuls si patima. 🙂

    Simona Catrina 18 aprilie 2010 20:38 Răspunde
  • Laura, draga mea, bine ai venit! Iti multumesc din suflet ca te preocupa datele mele astrologice, in general nu m-am dedicat prea mult acestui segment, dar uite, fiindca m-ai intrebat, iti confirm si completez: m-am nascut pe 22 octombrie 1967, la ora 5.15 dimineata, in maternitatea municipiului Buzau. 🙂 Pe vremea aia, restul datelor se comunicau doar verbal, asa ca nu mai stiu nici cati centimetri aveam, dar in orice caz (fara legatura cu astrologia, fireste) tot ce stiu e ca aveam 3,200 kg si plesneam de sanatate si de frumusete (splendoare care mi-a mai trecut). 🙂 Cica aveam obrajori perfect curati, roz, si in cap prezentam un par negru, zburlit. Si tineam botul ca o cireasa, rotund. 🙂

    Simona Catrina 18 aprilie 2010 20:50 Răspunde
  • Cristina, sper ca ai avut o zi de nastere fulminant-euforica, exuberanta, insorita, asa cum o meriti! 🙂

    Simona Catrina 18 aprilie 2010 20:52 Răspunde
  • Thomas Man, ma declar multumita cu justificarea politica a rolului meu. Ai dreptate, in fond si-asa nu sunt genul care-si asuma raspunderi ministeriale, de la mine nu veti avea niciodata surprize de genul „hai sa intru in politica” sau „ma tampesc de-atata fericire”, sunt in afara oricarui pericol.
    Iti dorim si tie o duminica fara norul si cenusa imperiului.

    Simona Catrina 18 aprilie 2010 20:57 Răspunde
  • Pentru suflet:
    Dr Zhivago – Lara’s Theme.
    http://www.youtube.com/watch?v=4Yd2PzoF1y8&feature=related

    Odille 18 aprilie 2010 21:07 Răspunde
  • Norocosi prietenii tai, Simona, sa ia cafeaua cu tine. In centrul Bucurestilor.
    Nu deschizi o lista de asteptare si pt noi cei de pe blog ? (nu-i vorba de gluma rasuflata cu „Ionescu tine vreau sa beau”, chiar ne-am inscrie cu numar de ordine si aorta nerabdatoare) Cred ca Operatiunea La O Cafea cu Simona Catrina ar fi mai ceva decat programarea la El Bulli, al lui Ferran Adria !
    Am postula si la jobul de cobai pt personajele romanului tau. Organizezi un casting ?
    M-as grima cu mii de straturi, sa am o sansa sa ma imbraci in hainele unui om normal in cartea ta.

    Thomas Man 18 aprilie 2010 21:12 Răspunde
  • na ca s-a dus si w/e-ul asta…
    am stat si acasa, am umblat si brambura (simbata seara cu o alta burlacita am cinat in oras)…a fost soare si frumos, inca mai am un strop de soare in balcon, si m-am alintat citind, ba in parc, pe malul unui canal admirind barcutele cu olandezi veseli la bord, ba pe balcon…si tocmai am incheiat o cina copioasa de una singura tot in famulosul balcon insorit, terminata fabulos cu un pahar de vin rosu 🙂
    faina viata de burlac, n-am de ce ma plinge (pe ziua de azi ;-). doar un mic amendament: pacat ca nu-i in fiecare zi weekend si soare si speranta si optimism si…si…si…

    Dea Valma 18 aprilie 2010 21:32 Răspunde
  • revin si eu la voi spre seara. Simona, m-am gandit si eu ca cineva a vrut sa forteze blogurile- nu neaparat ca suntem noi ceva VIP-uri. Partea buna e ca am profitat de offline si am iesit azi la soare(din pacate nu la mare) dar la plimbari lungi cu catelul si cu sotul. Apropo de un beneficiu al burlaciei: a durat mult pana am hotarat o destinatie ce sa fie pe pubul plac al amandurora.
    Mda- n-am vrut sa te dezorientez dar uneori si eu ma gandesc – ce cool e sa iei o hatarare de una singura, asa din camd in cand! si cand suntem singure ne dorm sa atarne o particica din viata ta de particica altuia- se pare ca sufletul feminin nu e multumit niciodata:)
    Dar asa e- ciudat si onest eu pot sa scriu cel mai bine cand sunt sotul meu e pe drumuri de afaceri si in casa e liniste liniste….

    Delia 18 aprilie 2010 21:33 Răspunde
  • Si eu vreau sa prind un loc in fata pe lista:), macar de ar fi sa vina Simona cu caravana cu oprire prin zonele mai rasarite ale tarii , ca om vedea cum ajungem si noi astia risipiti prin lacalitati satelite, indepartate ca datetele stelare.

    Blanca 18 aprilie 2010 21:37 Răspunde
  • ce mi s-au incurcat litere- scriu de pe o tastatura care nu recunoaste uneori literele- trebuie sa mi schimb computerul. va spun asta sa nu credeti ca-s eu (chiar asa de )buimacita

    Delia 18 aprilie 2010 21:41 Răspunde
  • Odille… m-ai ucis cu muzica lui Maurice Jarre. 🙂 Dar am murit frumos.

    Simona Catrina 18 aprilie 2010 21:54 Răspunde
  • Thomas, in general eu sunt cea recunoscatoare, atunci cand prietenii gasesc un moment pentru mine, fiindca ma rabda cu starile, nebuniile si labirinturile mele. Si ma simt revigorata dupa ce-i intalnesc, ca dupa o transfuzie in care am scapat de sangele trist si am primit in schimb, globule de soare.

    Simona Catrina 18 aprilie 2010 21:57 Răspunde
  • Dea Valma, weekend-ul tau e o lectie de libertate, mi-a placut (desi in ultima vreme numele tau era asociat, in gandul meu zapacit, cu aripi de fluture). Tu esti doza noastra de energizant, ai un stil de a relata care convinge pe loc, fara alte pledoarii. Prin puterea exemplului. 🙂

    Simona Catrina 18 aprilie 2010 21:59 Răspunde
  • Simona, daca erai aici ai fii fost invitata ( sau adusa cu forta). A fost o zi frumoasa pentru ca am hotarat de la inceput sa fie frumoasa. Sotul meu si cu mine suntem nascuti in aceeasi zi si de foarte multi ani sarbatorim cu foarte multa lume zilele de nastere. Anul acesta, fiind sambata, am hotarat sa nu amintim niminui prin printr-o invitatie ca este ziua noastra si sa vedem cine isi aminteste si vine sau suna. Am fost mult mai putini ca in alti ani dar tot am fostvreo 25. Azi am alti musafiri…. maine voi dormi pe birou cred.

    CristinaC 18 aprilie 2010 22:01 Răspunde
  • este Sleepless in Seattle la televizor, perfect pt duminica seara 🙂

    Justine 18 aprilie 2010 22:02 Răspunde
  • Delia, disputa burlacie-casnicie va dura cat lumea, e imposibil de ajuns la liman. E cazul clasic in care oamenii vad doar beneficiile din tabara adversa (chiar daca admit si privilegiile posturii lor curente). Cred ca avem nevoie de cate putin din fiecare: o relatie in care sa fim si sufocati cateodata, la modul patimas si romantic, dar si solitari pe alocuri, ca sa ne vedem de dichiseala si ganduri si tabieturi, fara sa ne constranga un program obligatoriu comun… 🙂 Pentru asta insa, ingredientul sine qua non e INCREDEREA. Cam greu, dar posibil.

    Simona Catrina 18 aprilie 2010 22:03 Răspunde
  • Ba da, Delia, buimacita, altfel cum e posibil sa pui catelul inaintea sotului ? E un lapsus revelator al tastaturii ?!:)
    Dea Valma, mai ca-mi vine sa cred ca singuratatea bine udata bate barcutele vesele !
    Balcon insorit suna mai bine decat ras gutural.
    Burlacia nu-i ca frica – frumoasa/sanatoasa, desi pe hartie, in zilele cu soare dupa nopti plinute, e complet relookata.
    In fata calculatorului, burlacia e in floare.

    Thomas Man 18 aprilie 2010 22:03 Răspunde
  • Blanca, esi foarte draguta, dar o sa vin cu caravana atunci cand am sa merit sa vin cu caravana :), adica atunci cand voi fi zamislit vreo fapta literara care sa justifice turneul. Pana atunci, insa, nu se stie niciodata pe unde ne poarta drumurile, nadajduiesc sa va intalnesc pe toti, cumva, candva. Abia astept – si sunt sigura ca se vor gasi ocazii frumoase.

    Simona Catrina 18 aprilie 2010 22:05 Răspunde
  • Cristina, e superb ceea ce spui, asta chiar ca are aroma de destin, oricat ai fi de pragmatic, nu poti sa nu vezi si un farmec ocult aici, e splendid ca tu si sotul tau sunteti nascuti in aceeasi zi, altii se entuziasmeaza si cand sunt in aceeasi zodie… Si aveti si un mod fabulos de a sarbatori, poti sa fii sigura ca, daca ma nimeresc vreodata de ziua ta in Canada, am sa fiu prima care scutur usa, la prima ora, sa nu ratez minunatia… La multi ani amandurora, iarasi! 🙂

    Simona Catrina 18 aprilie 2010 22:08 Răspunde
  • Simona, eu tot alerg dupa fluturi, asta e noul meu hobby, mai ales de cind cu primavara asta…nu ma las…uneori insa se dovedesc a fi molii 😉 sau se dovedesc a nu avea nevoie de mine (vezi exemplul lui fat frumos cu „blond hair, blue eyes and athletic figure”…foarte happy de unul singur-bravo lui!?)
    dar am mai explicat eu cum sta treaba cu fluturii mei, ca-s din aia voiajori si dupa ce isi lasa generatii inaripate pe la destinatarii pe unde i-am trimis, se intorc negresit la mine 🙂 asa ca eu am gasit sursa si motivatia neinterupta a sperantei: astept sa se intoarca fluturii…(apropos, iti trimisesem si tie o pereche, parca mi-ai zis ca i-ai receptionat, intre timp…s-au facut molii?!)

    Dea Valma 18 aprilie 2010 22:09 Răspunde
  • Justine, daca am fi sleepless si atat, ar fi deja o fapta comuna, in cazul nostru, cei care ne invartim pe-aici. Dar daca ne-ar pali norocul sa fim sleepless in Seattle, atunci am banuiala ca ne-am vindeca de multe nelinisti… 🙂 Si noi tot sleepless, ca de cand ne stim… 🙂

    Simona Catrina 18 aprilie 2010 22:11 Răspunde
  • La multi ani cu sanatate Cristina C , tie si sotului tau!

    Blanca 18 aprilie 2010 22:13 Răspunde
  • Dea Valma, ai atins o rana, da, sa stii ca fluturii mei colorati s-au dovedit a fi molii, de fapt ii colora imaginatia mea beata de sperante, infometata de iubiri nebune, pana la urma s-au dovedit a fi (o parte) deja morti in insectar, sau (alta parte) molii, cum spuneai. 🙂
    Dar nu-mi pare rau, mi-a fost asa bine cat am batut campii si m-am crezut indragostita…

    Simona Catrina 18 aprilie 2010 22:14 Răspunde
  • pai am ajuns si eu la aceeasi concluzie: de fapt imi place betia aia care inmugureste la inceput, cu aripi de vis si de speranta, in care imaginatia mi-o ia razna si vad si interpretez de fapt numai ceea ce vreau eu…insa realitatea imi spulbera iluziile cam repede 😉 dar vine ea si iubirea aia maaaaaaaaaaaare…daca nu, ramin o entuziasta cu chef de viata si dor de duca si de fluturi, si tot e bine, zic eu 😉

    Dea Valma 18 aprilie 2010 22:19 Răspunde
  • Dea Valma, esti asa o draguta cum ne descrii o zi de weekend, incit te si vedem. Crede-ma ca intr-o relatie cu acel fat frumos olandez, cu „blond hair”, te-ai simti mai singura decit singuratatea. Ai avea un good-looking colaborator.
    Olandezii au asa un fel detasat de a trai viata, ca si anglo-saxonii. Ma intreb daca iubesc vreodata cu adevarat?
    Am impresia ca deocamdata te intelegi foarte bine cu tine insati si daca iti doresti sa intilnesti un adevarat partener de viata, vei gasi curind.

    Odille 18 aprilie 2010 22:20 Răspunde
  • All bllacks si mie mi-a fost dor, dar vezi Simona a facut cumva de am retrait magia
    week end-urilor in care am inceput sa ne cunostem 🙂

    Blanca 18 aprilie 2010 22:21 Răspunde
  • Simona si Dea Valma, amindoua sunteti semne de aer si deaceea va involburati repede si apoi treceti la alt subiect. Ca o spuma de fragi.

    Odille 18 aprilie 2010 22:22 Răspunde
  • Odille, multumesc…si sa stii ca ai dreptate: am inceput sa ma inteleg asa de bine cu mine si cu pestii mei, ca ma intreb uneori de ce ma maninca undeva si vreau sa-mi stric linistea?! dar sunt constienta ca e o doar o faza, si daca se prelungeste prea mult, ma va sufoca dorul de cineva cu care sa impart nazbitiile mele si catre care sa directionez preaplinul care (inca) ma inunda uneori.

    Dea Valma 18 aprilie 2010 22:25 Răspunde
  • eu sunt taur, cred ca asta e de pamint…

    Dea Valma 18 aprilie 2010 22:26 Răspunde
  • Cristina, La multi ani! Mi se pare f. romantic sa fii nascut in aceeasi zi cu partenerul de viata 🙂

    Justine 18 aprilie 2010 22:28 Răspunde
  • Dea Valma, prin asociere cu fluturasii, am crezut ca esti semn de aer. Sorry. poate ascendentul.

    Odille 18 aprilie 2010 22:32 Răspunde
  • Pai.. fluturasilor!!! Ar fi trebuit sa scriu fluturasElor. Ati uitat ca si cel mai frumos fluture va deveni o alta omida?

    pisica neagra 18 aprilie 2010 22:32 Răspunde
  • ascendentul mi-e in rac…
    nu prea imi bat eu capul cu semnele, desi mi s-a intimplat sa mi se spuna si niste adevaruri si trasaturi in care sa ma recunosc. acum, nu ced ca vreo harta astrologica imi va descilci mie mrejele viitorului, si sincer, nici n-as vrea.
    ma straduiesc sa traiesc corect si frumos…uneori imi iese 😉

    Dea Valma 18 aprilie 2010 22:36 Răspunde
  • Simona draga, acum am venit de la mall-ul in care ne-am vazut ultima oara si printre încălțări pentru Tudor, bluzițe pentru Ilinca si creion dermatograf pentru mine, mi-am retrait clipele petrecute alături de tine și Alice la aceeași masuță cu o limonadă rece. Mi-e dor de tine și de ea ! Te sărut cu drag și-ți doresc o saptămână minunată, așa ca tine …

    ema dobre 18 aprilie 2010 22:36 Răspunde
  • pisica neagra, aceasta lege nu se aplica la Lumea povestilor frumoase.

    Odille 18 aprilie 2010 22:38 Răspunde
  • Sper ca nu v-am stricat romantismul cu fluturii. Eu ma pastrez doar pentru fluturii din stomac, atunci cand nu imi mai ajung vorbele sa exprim ce simt. Trece repede, caci fluturii, de orice soi, tot viata scurta au 🙁

    pisica neagra 18 aprilie 2010 22:40 Răspunde
  • Pisica neagra, stiam noi ceva, doar ca fluturii nostri s-au omidulit cam iute. 🙂 Bine, in Canada am vazut si omizi nostime, desi in principiu nu pot sa le sufar, dar unele sunt colorate haios. Pe copiii canadieni ii invata astia sa le ia in palme si sa le mangaie (?), nu ca la noi, unde li se spune de mici „ia mana, e cah, e scarboasa, las-o naibii”.
    In fine, unde ramasesem? Aha, la iubirile care se fac omizi. Asta n-ar fi nimic, dar nici omida nu dureaza prea mult, in zece zile se face cocon. Am viata plina de crisalide.

    Simona Catrina 18 aprilie 2010 22:41 Răspunde
  • Dea Valma, welcome to the club , in engleza s-ar spune: „You wear your heart on your sleeve”.

    Odille 18 aprilie 2010 22:43 Răspunde
  • Ema, draga mea, ce surpriza placuta! 🙂 Inca port cu mine niste doze bune de energie de la tine, esti o fata atat de vesela, de activa, de puternica, stiu ca m-ai uimit in cel mai placut mod. Multumesc, imi pare asa bine ca ai revenit aici…

    Simona Catrina 18 aprilie 2010 22:44 Răspunde
  • ca pentru final de week end(hhmmmm, final de…end, hai ca-s naspa-n exprimare), pana m-oi mai dumiri si eu ce faceti voi aici

    http://www.youtube.com/watch?v=tqJ9263FA-Y&feature=player_embedded

    un trecator 18 aprilie 2010 22:44 Răspunde
  • Hai, Trecatorule, te-ai dumirit ce facem noi pe-aici? 🙂 Dupa ora la care vii acasa, bagam de seama ca (macar tu) ai avut un weekend decent. In sensul de adevarat, suculent, nesinguratic si neplictisitor. N’ est-ce pas, Ianache? Baspa! 🙂

    Simona Catrina 18 aprilie 2010 22:51 Răspunde
  • ma dumiream ce-ati facut azi, aseara am bagat usor capul pe usa da’ nu v-am mai necajit, era o sueta reusita intre fete, ce sa fac eu ca barzaunul in mijlocul vostru? si cam stau in prejma casei in fiecare sambata si duminica. dar daca a dat soarele, ma mai bag printre salbaticiile din curte, asa ca ieri a mirosit a iarba taiata (nu dau cu coasa, n-am veleitati de prim-sinistru….pardon, ministru) si am taiat trandafiri salbatici. fara pic de fluturi, molii, sau omizi 😛

    un trecator 18 aprilie 2010 23:00 Răspunde
  • Pai, mamele noastre stiu ele ce stiu, ca iar revin asupra unor conceptii inradacinate in gena noastra a natiei. Stiu mamele ca fluturii devin omide si chiar daca sunt omide frumoase, iar noi speram sa redevina alti fluturi, poate mai frumosi, tot dezamagite vom fi. De aceea, pentru a preintampina marea deceptie a fluturelui frumos colorat ni se spune ca e urata si cah si altele. Iar Fat-frumos devine un badea Gheorghe autenti, iar calul alb o martoaga lesinata. Si-uiteasa, am incalecat pe-o sa si v-am spus o poveste rea.
    Nu am vrut sa supar pe nimeni, numai ca eu m-am cam saturat de fluturi. Nici nu mai vreau sa ii mai vad. Ma bucur cand se aseaza pe cate o floare, alta decat a mea. Atat.

    pisica neagra 18 aprilie 2010 23:01 Răspunde
  • pisico, asta cu fluturele pe alta floare imi suna a „capra vecinului”, da’ intr-o formula de….florarie :))))

    un trecator 18 aprilie 2010 23:03 Răspunde
  • Trecatoruleeeeeeeeeeee!!!!!!!!! X-(
    Cam dura asociere cu „capra vecinului” (scuzati avalansa de K -uri) care e de fapt urma a invidiei, chiar daca ai extras expresia din context. Am spus ca ma bucur, adik nu vreau sa moara si fluturele vecinei si nici sa il fur ca sa ma bucur EU de el, ci ma bucur cand vad cate un fluturas de-asta, care zburataceste din floare in floare, uitand ca frumusetea lui e efemera, asadar, ma bucur sa il vad ca se stabileste pe o floare si alege sa devina omida pe acea floare si nu.. unde l-o prinde evolutia fireasca a legilor naturii, nesupuse oamenilor.

    pisica neagra 18 aprilie 2010 23:13 Răspunde
  • nu te supara, pisico 🙂 lasasem bucuria la o parte, atat. si, ca sa vezi ca nu intelegeam bine semnificatia acelui X, am testat intr-o fereastra de ym. te imbujorasei cam tare 🙂

    un trecator 18 aprilie 2010 23:24 Răspunde
  • si, daca tot ati pornit razboi impotriva fluturilor, parca va si vad….

    http://www.youtube.com/watch?v=SSRVtlTwFs8&feature=player_embedded#!

    sau nu?

    un trecator 18 aprilie 2010 23:30 Răspunde
  • Well, cata animatiune prin preajma: )
    Madam Smith pare plecata brambura, in rest..efectiv (aproape) complet.
    Sper ca nu sunteti obositi de weekend si nu mai zice nimeni nimic daca tot am aparut si io..

    Una 18 aprilie 2010 23:32 Răspunde
  • nu, Una, te lasam sa dai raportul :)))))

    un trecator 18 aprilie 2010 23:32 Răspunde
  • Eu stiu cum e cu icsurile: ))

    De ce va razboiti cu fluturii?
    Thomas a si plecat? De ce?

    Una 18 aprilie 2010 23:33 Răspunde
  • Herr Smith, daca raportul meu de asta seara e fara adrisant, ce te faci? Mai alergi pisicile cu link-uri: ))?

    Una 18 aprilie 2010 23:35 Răspunde
  • da, mai, stii de la check list-uri :))

    un trecator 18 aprilie 2010 23:35 Răspunde
  • cum adica fara adrisant, ai simtit tu vreodata ca vorbesti la luna aici? la stele, da, ca sunt cateva 🙂

    un trecator 18 aprilie 2010 23:36 Răspunde
  • dar XOX stie careva ce semnifica?
    Nu ma las si va bombardez cu intrebari. Sunt curioasa de mi-o si raspunde careva..
    : )

    Una 18 aprilie 2010 23:36 Răspunde
  • Una, inseamna Love and Kisses.

    Odille 18 aprilie 2010 23:39 Răspunde
  • Nu, nu m-am gandit asa cum zici, doar ca multe din vorbele-mi sunt retorice si date asa cum vin din prima, fara sarguinta reasezarii in vreo forma eleganta.. in fraza sau pagina.
    Thomas e(ra) un galant, ca de obicei, spunand ca ma voteaza asaa, fara probleme si/sau retineri.

    Una 18 aprilie 2010 23:39 Răspunde
  • Mersi mult, Odille.Te pup, ma bucur ca esti pe-aici.

    Una 18 aprilie 2010 23:40 Răspunde
  • Daaa, trecatorule, m-am imbujorat, am devenit din neagra rosie, si mai scoteam si fum pe nari precum balaurul cu 7 capete din poveste. Si nu ma mai fugari atata, ca nici nu stii cand te vei da de 3 ori peste cap si vei deveni un biet soricel, din ditamai fluturele ce te simti, si atunci sa te feresti de ghearele mele. Ai mai avea o sansa daca reusesti sa imi spui o poveste frumoasa. Stii doar ca pisicile nu trebuie sa fie calcate pe coada, decat daca vei sa le testezi vigilenta.

    pisica neagra 18 aprilie 2010 23:42 Răspunde
  • Una, ar fi putea fi si termen folosit de englezi pentru imbinari filetate, da’ nu stiu daca te aranjeaza explicatia asta pentru XOX-ul tau :)))

    Pisico, cu balaurii nu ma pun. chiar asa, astia, daca au 7 capete, au si mai multe cozi? ca daca da, mi-e ca din neatentie, tot calc o coada (nu stiu ce emoticon sa aranjez in pagina, mi-e c-o dau in bara)

    un trecator 18 aprilie 2010 23:45 Răspunde
  • Cu dedicatie pentru toti cei care spun ca nu ne inteleg pe noi
    http://www.youtube.com/watch?v=SIqKuSC12LY&feature=player_embedded
    si continuati cu 2,3 si 4

    pisica neagra 18 aprilie 2010 23:45 Răspunde
  • Una, draga mea, nu plecam, ca abia am venit (unii dintre noi). 🙂

    Simona Catrina 18 aprilie 2010 23:47 Răspunde
  • Ti-e frica de concurenta? O avea balaurul 7 capete si mai multe uneori, dar niciodata nu a dat dovada de inteligenta nici cat pentru unul singur macar. Cel putin asa era cel din povesti.

    pisica neagra 18 aprilie 2010 23:49 Răspunde
  • Pisica neagra, Trecatorule, am invatat de mica termenii luptei cu balaurul (si derivatii lui, gen zmei, scorpii sau babe obligatoriu cloantze): se arunca un pieptene peste umar si el se preface intr-o padure deasa, care va obtura calea dusmanului catre tine. Problem solved.
    Dar noi avem, actualmente, balauri din tagma si magma celor emancipati: erupe un vulcan si suntem sleiti de toti peretii soartei. Si tocmai acum, cand incepuseram sa ne simtim bine si sa ne asumam postura de ombilic terestru…

    Simona Catrina 18 aprilie 2010 23:51 Răspunde
  • ce mai veselie, dragilor. 🙂 peste tot fluturi???? iar nu reusesc sa va citesc pe de-antregul. 🙂

    tania 18 aprilie 2010 23:55 Răspunde
  • ….peste tot balauri din cate vad. te salut cu drag si spor era sa zic, Una 🙂

    thomas man, ma mai gandesc pentru ministerul Mediului. 🙂

    trecator, tu erai cu che guevara? Iti meriti, serios, cabinetul oferit de TM. 🙂

    tania 18 aprilie 2010 23:57 Răspunde
  • Tania draga, cand ai sa ne citesti pe de-a-ntregul 🙂 (cum spui tu), ai sa vezi ca fluturii nu erau deloc cu veselie 🙂 ci cu jale. Dupa ce-am trecut in revista metamorfoza, ne-a palit o tristete iremediabila, vorba unui poet aparent mai vesel ca noi.

    Simona Catrina 18 aprilie 2010 23:59 Răspunde
  • Da, Simona, asta ziceam si eu, ca marele balaur poate fi invins f usor, cu un banal pieptene sau sapun. Asta e si morala: rezolvarea problemelor dificile sta, de cele mai multe ori, la indemana noastra si in lucuri simple ( a nu se citi simpliste). Dar cred ca dorea trecatorul sa ne agite putin, ca prea deveniseram romantice. 😀

    pisica neagra 19 aprilie 2010 0:01 Răspunde
  • care cabinet, Tania? ca ma si remaniase in cursul zilei, parca :))

    un trecator 19 aprilie 2010 0:01 Răspunde
  • tristete???? , simona???? pai nu era vorba sa o inecam in ocean????

    tania 19 aprilie 2010 0:03 Răspunde
  • pai, trecator, daca ai fost remaniat, cred ca pica tot guvernul. 🙂 nu de alta, dar, se pare, asha este la moda in ultima era. 🙂

    tania 19 aprilie 2010 0:05 Răspunde
  • incerc sa-mi dau seama cum poate arata, pisica neagra, o pisica neagra imbujorata. 🙂 ma gandesc la cartile de colorat ale copiilor, cand ai de ales intre creionul negru si cel doar pe sfert rosu. 🙂

    tania 19 aprilie 2010 0:10 Răspunde
  • trecatorule, nu ai fost numit inca la Ministrul de Externe al Bibliotecilor Muzicale Transnationale???? 🙂

    tania 19 aprilie 2010 0:12 Răspunde
  • Tania, simplu! faci conturul pisicii cu creionul negru, dupa care cu sfertul ala rosu o imbujorezi toata 🙂 sau, ma rog, pana se termina creionul 🙂

    un trecator 19 aprilie 2010 0:12 Răspunde
  • pai, pisica neagra e ca un fel de cameleon.. si mai e si foarte maleabila, chiar daca e pisica, depinde ce culoare vrei sa aiba, sau sa o colorezi, sau sa o vezi.. Odata, un copil la gradinita a desenat o ridiche de culoare albastra cu frunzele rosii. Intrebat de ce a colorat astfel, caci pe fiecare masuta era asezat un cosulet cu ridichi, acesta a raspuns inocent: eu asa vreau sa fie ridichea mea.
    Tania, tu cum vrei sa fie pisica ta? sau fluturele tau?

    pisica neagra 19 aprilie 2010 0:15 Răspunde
  • Tania, a fost doar un puseu de tristete legat de efemeride, iluzii patologice si chestiuni de genul asta, dar am stat un pic intinsi, cu comprese si muzica, si ne-a trecut! 🙂

    Simona Catrina 19 aprilie 2010 0:16 Răspunde
  • Vedeti… Trecatorul era in categoria invocata de noi aseara, a celor care, desi ne supravegheau intr-un magulitor Big Brother, nu intrau pe blog ca sa para ocupati. 🙂 🙂 🙂

    Simona Catrina 19 aprilie 2010 0:18 Răspunde
  • trecatorule, uite asha am nevoie si de guma de sters. 🙂 da, ai dreptate. am deja o pisica imbujorata reusita. si…zambareatza. 🙂

    pisica neagra, eu am avut o pisica alba si smiorcaita rau, desi nu era de rasa. 🙂 acum e plecata undeva prin curtea de la tara, in aer liber si acaparata in flori de camp si de soare. 🙂
    fluturele? ce sa spun, l-am mai descris pe aici Dea Valmei. Sa fie roz, asha stiu ca imi place si…fara 7 capete. 🙂

    simona, iluziile mai trec si pe la mine prin odaie, si degeaba spun ca am gasit ac de cojocul lor, deci stiu ce spui.

    tania 19 aprilie 2010 0:23 Răspunde
  • Simona, nu ca sa par ocupat n-am spus nimic, ci mi-era ca deranjez, atat 🙂 hai sa va spun comentariul unei femei care a vazut poza unui fost coleg de liceu in care era era cu unul din copii. de fapt am sa va las sa ghiciti mai intai, dupa aia va spun si eu. pentru ca mi se pare teribil :)))

    un trecator 19 aprilie 2010 0:27 Răspunde
  • Trecatorule, mare psiholog mai esti. Ne ataci in punctul sensibil:curiozitatea.

    pisica neagra 19 aprilie 2010 0:29 Răspunde
  • sa ghicim ce anume??, trecator?

    tania 19 aprilie 2010 0:31 Răspunde
  • suspans, pisica neagra. depinde acum si cate propozitii scrie trecatorul. cat poate fi de amplu un comentariu??

    tania 19 aprilie 2010 0:33 Răspunde
  • ce-a spus respectiva (ma uit si la allan pease si acum pot spune ca mi se pare….tipic :)))))) )

    un trecator 19 aprilie 2010 0:33 Răspunde
  • Si sa stii ca nu e corect din partea ta, trecatorule. Tu ai toate datele problemei si vrei ca noi sa iti dam deja rezolvarea? Om fi vorbit noi despre fluturi si metamorfoze, dar sa stii ca nu suntem reincarnari ale mamei omida. 😛

    pisica neagra 19 aprilie 2010 0:34 Răspunde
  • Trecatorule, sa nu-mi spui ca a zis ce-i la moda sa zici acum, citat din Lady Gaga (Bad Romance), de-o cruzime semilegala: „Want you in my room when your baby is sick”. E un trend cinic actual sa citezi asta, de-aia am un frison de banuiala. 🙂 Sper ca n-am ghicit.

    Simona Catrina 19 aprilie 2010 0:34 Răspunde
  • Tipic… ce? cine? pentru cine? Iar ne lasi nesatisfacuta curiozitatea?

    pisica neagra 19 aprilie 2010 0:36 Răspunde
  • a zis „ce dragut e! cu cine seamana?” :))))))

    un trecator 19 aprilie 2010 0:37 Răspunde
  • ceva de genul:

    la ce meci ma uitam, cand fosta mea iubita mea se uita in oglinda si a ramas gravida???????

    asta ca vorbim de allan pease???? 🙂

    tania 19 aprilie 2010 0:38 Răspunde
  • tare! eu mai aveam variante. 🙂

    tania 19 aprilie 2010 0:38 Răspunde
  • Seamana cu ma-sa, evident. Sau – cum zicea Alice pe blogul ei de pe coffeechat.ro, seamana cu cineva din familie, de obicei clanurile se intrec sa afirme ineptii de genul „seamana cu verisoara nevesti-tii, are barbita ei”. 🙂

    Simona Catrina 19 aprilie 2010 0:40 Răspunde
  • variante se gasesc cu duiumul, dar eu am ras sanatos la replica asta a ei. iar eu am ajuns la 10001, cred 🙂

    un trecator 19 aprilie 2010 0:41 Răspunde
  • Trecatorule, iar esti rau. Poate ca femeia respectiva cunostea ambii parinti (fosti colegi de scoala ambii, de exemplu) si atunci fireasca intrebarea pentru a-i satisface curiozitatea, daca acel copil nu semana cu nici unul dintre parinti. Sau.. poate ca femeia sita mai multe decat ar fi vrut sa spuna si atunci a gasit o modalitate de sugera macar. Sau… mai vrei scenarii si ipoteze in necunostinta de cauza? in nestiinta a tuturor datelor problemei? Vezi ce se intampla daca ne starnesti curiozitatea? Nu ne mai putem opri.

    pisica neagra 19 aprilie 2010 0:42 Răspunde
  • Simona, barbita ca barbita. e distractiv cand clanurile dezbat cui ii seamana asa destept :)))))

    un trecator 19 aprilie 2010 0:42 Răspunde
  • ei, pisico, abia atunci as fi fost rau, daca as fi incercat sa va opresc 🙂 bine, ca sa fiu, totusi, putin rau, am sa intreb si cine ar fi reusit s-o faca ? 😛

    un trecator 19 aprilie 2010 0:44 Răspunde
  • Intrebarea e, a incercat cineva?

    pisica neagra 19 aprilie 2010 0:45 Răspunde
  • of domane, am inbatranit sau am obosit de nu pot tine pasul cu voi?
    Ati vazut vre=o data asta?
    http://www.youtube.com/watch?v=xxtUH_bHBxs
    trecator de recunosti? Eu m-am recunoscut.

    CristinaC 19 aprilie 2010 0:46 Răspunde
  • pisico, probabil cate-o molie, uneori 🙂

    un trecator 19 aprilie 2010 0:49 Răspunde
  • Ha, ha, ai dreptate, Trecatorule :)))), mi-amintesc acum de un fel de matusa de-a mea careia i-au sarit toate tandarile cand a spus cineva de odrasla ei ca e „desteapta ca ea si frumoasa ca tac-su”, iar ea era foc si para, ca reiesea ca e urata. (Bine, ea e statuia suspiciunii si silogismelor, de cand o stiu). Peste asta cu desteptaciunea trecuse ca peste buletinul hidrologic, i se parea vacs.

    Simona Catrina 19 aprilie 2010 0:51 Răspunde
  • Ai dreptate, cred ca nici molie nu era. Cred ca era deja cocon.

    pisica neagra 19 aprilie 2010 0:51 Răspunde
  • Cristina, stai linistita (atat cat se poate), ca nici noi nu tinem pasul cu noi. 🙂

    Deocamdata, ne zbatem in dileme abisale: ce e mai rau si mai rau, sa umbli cu inima ciuruita de molii sau sa mirosi a naftalina?

    Simona Catrina 19 aprilie 2010 0:55 Răspunde
  • Cristina, nu in totalitate 🙂 eu nu am subsol :)))

    un trecator 19 aprilie 2010 0:56 Răspunde
  • simona, cred ca cel mai rau este sa nu ai inima. 🙁

    tania 19 aprilie 2010 0:57 Răspunde
  • Nani, nani, blogul mamii, cred ca lumea motaie…

    Simona Catrina 19 aprilie 2010 1:03 Răspunde
  • Si pentru ca tot suntem la povesti de happy-(week)end si cu happy-end imi retrag si eu gherutele si ma retrag in lumea viselor, caci acolo toate sperantele noastre capata viata, chiar daca inima ne e „ciuruita de molii” cum bine zice Simona si nici cea mai buna naftalina nu cred ca va reusi sa alunge teama de o noua molie, oricat de mica ar fi.
    Pisica neagra va ureaza sa aveti o saptamana blanda (caci daca spuneam alba, ati fi interpretat ca va doresc sa munciti zi lumina). 😛

    pisica neagra 19 aprilie 2010 1:03 Răspunde
  • pisica neagra… saptamana alba ar insemna sa ninga…. doamne fereste ca plang lalelele.

    Va urez tot ce se poate mai BUN in saptamana care vine!

    CristinaC 19 aprilie 2010 1:12 Răspunde
  • Cristina, tot ce poate sa fie mai BUN e sa nu se intample nimic rau. Ouch, asta suna a manifest pesimist, n-am vrut sa arate asa. Hai ca am ramas aici eu si nord-americanii (mei). 🙂

    Simona Catrina 19 aprilie 2010 1:38 Răspunde
  • mai sunt si alti insomniaci, prinsi in diverse hartii 🙂

    un trecator 19 aprilie 2010 1:51 Răspunde
  • Nord-americanii tai care inca nu trebuie sa doarma dar tu te duci maine la redactie, si o sa casti toata ziua. nu se paote inampla nimic rau daa norul nu coboara si ne invaluies in ceata care are mini particule des iliciu care….
    Nopate buna Simona, bun venit nord-americani ca doar aproape de ora 7 sera si soarele e inca pe cer.

    CristinaC 19 aprilie 2010 1:52 Răspunde
  • Aha, tocmai remarcasem, pe cont propriu, ca de fapt nord-americanii sunt inca la picnic. Si deci scriam si-mi raspundeam singura, m-ai salvat de la o metafizica penibila. 🙂
    Si eu sunt intre hartii, doar ca nu ma pot numi „prinsa”, neaparat. Ziua de luni nu ma mai inhiba de mult, observ.

    Simona Catrina 19 aprilie 2010 1:55 Răspunde
  • Fluturii nu se transformă în omizi. Din stadiul larvar de omizi, trec într-un stadiu inactiv de pupă ca apoi să se metamorfozeze în fluturi.
    Ceea ce simţim în stomac când iubirea face rotocoale, la început largi, mai apoi inele pe auricol şi ventricol, sunt zbateri de aripi de fluturi în direct. Nu omizi, nu pupe!
    Am ţinut să precizez la ora asta, după ce l-am ajutat pe Trecător să tundă iarba şi trandafirii, dar la mine în curte.
    Îi simt lipsa lui Vegetal Ink care-mi era la fel de drag ca Thomas Man.

    Omuldelamunte 19 aprilie 2010 1:57 Răspunde
  • Cristina, cred ca tu mergi la culcare inaintea mea 🙂 din cate presimt. Acum pot sa-ti spun, ca nu ne aude nimeni: am dormit patru ore dupa-amiaza. Din clipa cand m-am trezit si-am vazut cat era ceasul, am stiut ca noaptea mea va fi aidoma celor care m-au fascinat la St. Petersburg, cu ani in urma. 🙂
    Si ce va pasa voua, ca sunteti „dincolo de nori”… La noi, eruptia e interesanta.

    Simona Catrina 19 aprilie 2010 1:59 Răspunde
  • pai nici n-ar avea de ce sa te inhibe. in primul rand, pentru lejeritate, ai putea schimba end-ul din titlu cu start si-ti iese ziua de luni ca zi de week start.
    avantajul este ca e o singura zi fata de cele 2 de week end. dezavantajul e ca tine cat amandoua:))

    un trecator 19 aprilie 2010 2:00 Răspunde
  • Vegetal Ink poatevegeteaza… poate umbla ca mine cu gandul prin calatoriile imaginare ale justinei… foarte frumoase de altfel si restul lumii vegeateaza duminical in apus de soare. Eu va las o vreme ca mai vin ceva musafiri si ma gandesc cum sa fac sa va invit in vara pe toti pe aici.

    CristinaC 19 aprilie 2010 2:03 Răspunde
  • Omuldelamunte, e clar ca bioritmul nostru are ceva cel putin bizar. Dar ce voiam sa spun: nu intamplator Thomas Man ti-e la fel de drag ca Vegetal Ink. 🙂 Ceea ce spuneam zilele trecute era un fel de bluffing.
    Frumos, la voi in gradina miroase a iarba cosita si a viata.
    Eu stiu ca fluturii sunt (aparent) ultima faza a sperantei, dar ei depun oua pentru un nou cuib de omizi. Deci, fie si pe termen lung, vedem ce ne asteapta. 🙂

    Simona Catrina 19 aprilie 2010 2:05 Răspunde
  • Trecatorule, interesant impuls inaintea unei zile pe care, de altfel, am s-o scurtez prin firea lucrurilor: daca la 2.00 noaptea nu dorm :), e clar ca ziua va incepe trivial de tarziu. Middle-week-ul ma dispera mai eficient decat lunea, dar nu stiu de ce, sincer. Mi-as turna cenusa-n cap, dar e redundant, mi-a turnat deja vulcanul Eyjafjallajokull.

    Simona Catrina 19 aprilie 2010 2:10 Răspunde
  • Simona, esti amabila sa spui numele vulcanului si pe silabe, acum? 🙂

    un trecator 19 aprilie 2010 2:16 Răspunde
  • Nu sunt amabila. 🙂 Ca nu putea sa erupa Etna sau Vezuviu sau Stromboli sau macar Krakatau, a trebuit sa erupa asta in fata caruia si logopezii au dat cu basca de pamant. Am auzit ca are de gand sa scuipe vreun an, asa. Ma rog.
    Oricum, l-am luat cu copy/paste de undeva, nu-ti imagina ca l-am scris din memorie. 🙂

    Simona Catrina 19 aprilie 2010 2:23 Răspunde
  • voi de-a ce va jucati?

    CristinaC 19 aprilie 2010 2:23 Răspunde
  • Cristina, pai Trecatorul e prins de niste hartii (deci cred ca se joaca de-a barcutele si solnitele si avioanele si reciclatul ecologic), iar eu ma joc de-a omul liber, cu tot ce presupune asta: pot sa tin lumina aprinsa toata noaptea (ceea ce era egoist, cand traiam in desfrau si concubinaj), am casti pe urechi si am infruntit un articol. Si cu blogul, normal. 🙂

    Simona Catrina 19 aprilie 2010 2:29 Răspunde
  • nici nu ma gandeam, doar spuneai ca pe-astea, memoriile, le publici mai incolo 🙂

    un trecator 19 aprilie 2010 2:30 Răspunde
  • Una, pe Internet am gasit urmatoarea traducere, insa se subliniaza ca nu se stie care din aceste simboluri reprezinta Hug si care Kisses.
    O parere ar fi:
    X = Hug (notice it is like arms crossed or wrapped around someone)

    O = Kiss (notice it is like a pair of lips forming an O and ready to give a kiss)

    XO = Hug and Kiss

    Noapte Buna!

    Odille 19 aprilie 2010 2:33 Răspunde
  • Am inteles… unii cu barcute altii cu teme de casa… si eu pe aici in asteptare.
    Tot resul lumii ori s-a culcat ori inca nu avenit acasa…

    Vrei prajituri cu bezele cu nuca si crema de ciocolata?

    CristinaC 19 aprilie 2010 2:34 Răspunde
  • Noapte bună vă urez, dintr-un cotlon de pajişte cosită!

    Omuldelamunte 19 aprilie 2010 2:35 Răspunde
  • Cristina C, minunat, prajitura mea favorita!

    Odille 19 aprilie 2010 2:36 Răspunde
  • Odille, atunci urca in masina si hai!

    CristinaC 19 aprilie 2010 2:40 Răspunde
  • Trecator, very smart, I loved it! 🙂 A fost la fel de bine pentru tine, pe cat a fost pentru mine?
    In cat p-aci alta ordine de idei, ai dreptate, memoriile le public mult (riscant de mult, depinde de analize) mai tarziu, dar pana atunci ofer esantioane, pentru campania de PR. Iar islandezul era doar comunicatul de presa, tezaurul soseste cu transport blindat, peste un numar interesant de ani.

    Simona Catrina 19 aprilie 2010 2:41 Răspunde
  • Omuldelamunte, dormi afara, sub stele?

    Simona Catrina 19 aprilie 2010 2:46 Răspunde
  • Simona, as fi spus clever, daca asta n-ar fi ajuns o marca ieftina a unor straini prin Romania. asa, raman la al tau smart, macar pentru imagine. cica ar avea motor de mercedes, nu de alta 🙂

    un trecator 19 aprilie 2010 2:54 Răspunde
  • Si apoi, Trecatorule, in lumea in care traim si nu dormim (nici acum), „smart” are o cota de piata mai buna decat „clever”, cel putin asa avea in Canada, unde istetimea cu motor german era considerata mai creativa si mai spontana decat cea anglo-saxona clasica.
    Si trecand la cele telurice, Smart-ul mi se pare decupat dintr-un film absurd, in sensul ca, daca vad o namila coborand de la volan (cum vedeam in Canada), ii credeam bolnavi mintal, iar daca vedeam un pirpiriu intr-o asemenea masina, credeam ca am un astigmatism grav si vad totul mai mic.

    Simona Catrina 19 aprilie 2010 3:01 Răspunde
  • Cristina, nu ne mai ademeni cu bezelele, ca venim gramada pe capul tau! Eu vin prima, ca nu-mi trebuie viza. 🙂

    Dragilor, tocmai m-a sunat Cristina si am tras o tacla frumoasa, m-a emotionat si m-a bucurat si…! 🙂

    Simona Catrina 19 aprilie 2010 3:05 Răspunde
  • revenind cu rotile pe pamant (desi namila in smart poate sta chiar cu picioarele pe el, din el – din smart, adica), s-au mai desteptat si au desenat altele, mai aratoase. iar acum cred ca fetele se vor inchina cu toate mainile disponibile (daca n-or fi ocupate cu prajituri, vezi bine) despre ce-am ajuns sa discutam noi la ora asta :))

    un trecator 19 aprilie 2010 3:10 Răspunde
  • Ai dreptate, Trecatorule, suntem penibili: masini, prajituri… 🙂 Nasol.
    Mai am putin si te intreb ce fel de balsam de rufe foloseste sotia ta, ca sa stim daca cocolinismul neaos e util sau nu.
    Mentionez, pe aceasta cale, ca aceasta n-a fost o manevra subtila prin care sa aflam noi daca esti insurat sau nu. Orice asemanare cu naravurile adevarate e pur intamplatoare.
    Acest mesaj e un pamflet si va fi considerat ca atare. 🙂

    Simona Catrina 19 aprilie 2010 3:16 Răspunde
  • noi nu folosim balsam, ne obisnuim cu viata aspra :))))

    un trecator 19 aprilie 2010 3:20 Răspunde
  • Voi abia acum va obisnuiti cu viata aspra? :))))) Adica inca folositi prezentul continuu? 🙂 Pai credeam ca, daca iti place pe blogul nostru, esti acomodat cu oares’ce vicisitudini. 🙂
    Nu-i nimic, nu-i nimic, ucenicia disperarii tine uneori mai mult decat se prevede in desfasurator, dar asta nu va sta in calea fericirii noastre (decat ca sa-i ceara autograf).

    Simona Catrina 19 aprilie 2010 3:27 Răspunde
  • vicisi alea mie imi suna a Eyjafjallajokull (te-am copiat, la propriu). si da, prefer prezentul continuu pentru ca, in viitor, sa-mi pot contempla linistit memoriile 🙂

    un trecator 19 aprilie 2010 3:32 Răspunde
  • Eh, tu poate ai un viitor mai lung decat al meu. Sau ai analize mai bune. Desi nici eu nu ma plang, toate microglobulinele si bilirubinele mi-au iesit bine, sunt suspect de sanatoasa. Cu toate ca propozitia asta, rostita la 3.40 noaptea, e cel putin ridicola. E clar ca nu sunt sanatoasa. 🙂

    Simona Catrina 19 aprilie 2010 3:41 Răspunde
  • nu stiu cat de lung o fi, dar cu siguranta mi-l vreau plin 🙂 eu ma retrag, te las de straja sa nu vina iar armata aia de specialisti sa traga cortina peste blog. ca si-asa nu le-au reparat pe toate 🙂

    un trecator 19 aprilie 2010 4:01 Răspunde
  • chiar asa, acum e mai potrivita urarea de „buna dimineata” celei de „noapte buna”? ca nu-mi mai dau seama la ora asta:)))

    un trecator 19 aprilie 2010 4:04 Răspunde
  • Mi-ai luat vorba din plisc (si din gand). Motaiam (gratios, aveam sa constat).
    Buna dimineata…

    Simona Catrina 19 aprilie 2010 4:07 Răspunde
  • Buna dimineata ! Va doresc o saptamana foarte buna … probabil ca unii deja ati baut cafeaua iar altii visati frumos.
    Revin la voi in dimineata mea

    CristinaC 19 aprilie 2010 7:14 Răspunde
  • noapte buna tie, Cristina 🙂

    un trecator 19 aprilie 2010 7:21 Răspunde
  • trecator tu ai dormit? Sau inca nu te-ai culcat? sau esti pe aici pe continentul acesta?

    CristinaC 19 aprilie 2010 7:27 Răspunde
  • am mai apucat 2 ore, acum cafelesc

    un trecator 19 aprilie 2010 7:40 Răspunde
  • Buna dimineata….neam de as putea tine pasul cu voi. ma multumesc oricum sa va citesc , nu as indrazni sa va ratez.
    Cristina , La multi ani!! frumosi si sanatosi!
    M-ati cam speriat cu fluturii astia. si cu moliile…intr-o vreme stiam despre ce vorbiti voi asa desantat in miez de week fara happy si fara end. Acum sper sa mi se transforme fluturii in eterni porumbei.
    Peste asteptarile mele, evident, simona,tania,trecator si cine mai doreste- 31 iulie.

    Lm 19 aprilie 2010 8:33 Răspunde
  • Copiii au plecat la scoala si eu recuperez aici cu mult drag. Ca tare frumos mai e si mi-era dor de atmosfera asta, de ciondaneala voastra despre fluturi si de ganduri frumoase si de toti… !! Azi noapte a fost party, nu gluma… Mor de dragul vostru, sa aveti o saptamana asa cum va doriti ! Spor la treaba, acum ! Va sarut in fuga dar apasat, pe fiecare obraz si fara sa uit pe cineva ! Prima, Simona, te pupacesc si te strang la piept tare, tare ! Ti-am zis ca mi-e dor de tine ??

    ema dobre 19 aprilie 2010 8:38 Răspunde
  • Bonjurica.Aseara mi-au cazut neturili si n-am apucat sa mai zic macar un pis sau un noapte buna..
    Chiar ca v-ati dezmatat pe-aici, insomniacilor: ) Io-s motainda, la biuro, in transa cu cafiaua..
    Cristinuto C, desi cu intarziere, la multi ani si de la mine, pentru voi (tie si iubitului tau sot), ca ma aflu in barca alora de se pun mai greu la curent cu ce se spune pe-aici, vorba lu’ madam Smith, (va) citesc in diagonala; )
    Acum, daca tot n-am aflat sigur ca :
    1. e sau nu trecatorul insurat,
    2. monsieur muntean doarme fara patura sub stele,
    3. si nici daca Thomas e congruent cu Vegetal Ink,
    .. sa ne amintim si ca pe-aici mai treceau candva si ne mai dadeau cate-un bobarnac si domni precum Doru si george. Primul astepta la un moment dat un feed-back de la cineva , iar george pretindea ca s-ar baga in gura leului: )))
    De ce ma refer acum la domni?! Pai, pe langa faptul ca e prin natura lui ”subectul” meu preferat, mi se pare si interesant ca, desi mult mai multi citesc ce scrie Simona, sunt atat de putini cei ce recunosc asta si se fac pe-aici simtiti cu prezenta, facand deliciul cuconetului postator si amabil; )) Nu am uitat de Valin si doarunmelc, nume mai vechi, dar si mai rare in ultima vreme!
    Revin, sa stiti! Desteptatie usoara in mirifica zi de luni!

    Una 19 aprilie 2010 9:39 Răspunde
  • Odille, aveam o banuiala ca XOX ala se traduce in ceva insinuant si aproape intim.Multumesc mult pentru detaliere ; )

    Una 19 aprilie 2010 9:42 Răspunde
  • si io cafelesc trecator si cu gand frivol de cum sa prelungesc weekendul si la job azi:) starea mi-e oricum, relaxata si ambetata de florile si verdeata din jur, sunt situata, momentan, pana plec spre casa, destul de departe de traficul bucurestean..

    Una 19 aprilie 2010 9:47 Răspunde
  • Draga Simona,
    Deduc faptul ca esti in tara! Fiind mai aproape de noi (si de mine), poate ma voi simti si eu incalzita de sursa de inspiratie! 🙂 Constat ca se fac nopti albe aici, impreuna cu tine. Va trebui sa citesc cu intarziere frumoasele dialoguri; oricat as fi de fericita sau nefericita, eu trebuie sa dorm noaptea. Prin somnul noptii, imi refac forţele ca sa rezist la somnul vieţii. 🙂
    Draga Simona, tu nu sti, dar stiu eu ca, la un moment dat, mi-ai adresat minunata somaţie de a fi fericita. Raportez ca nu sunt, dar macar am ajuns sa mi se para interesanta viaţa; aştept cu interes episod dupa episod 🙂
    Ma repet sau nu, ma bucur ca iţi sunt contemporana!

    Georgia 19 aprilie 2010 10:03 Răspunde
  • Georgia, welcome; )
    Am ras (manzeste, ce-i drept ) citind acest ”raportez ca nu sunt”, per ansamblu placandu-mi, de fapt, tot ce-ai scris aici. Sa stii ca noi ne dam pe-aici multe pareri, iar destui dintre noi nu-si mai pun de ceva vremi problema daca-s fericiti au ba, ei traiesc pur si simplu, si-si impodobesc vietile cu cele trece lor prin cap..
    Poate voi soca prin ce voi scrie acum, dar mie mi se pare, pentru mine, ca fericirea inseamna libertate. De-aici, din conceptul asta se pot porni acolade cu sutele, nu ma apuc sa dezvolt acum, si din libertate nu rezulta musai ideea de singuratate; asta e o variabila, fiecare si-o aloca sau, in cazurile mai descurajante, le este infuzata mai degraba fortat..

    Una 19 aprilie 2010 10:43 Răspunde
  • Georgia, iti raportam ca nici noi nu plesnim de fericire, doar ca, asemeni tie, a inceput sa ne placa. Adica sa ni se para „interesant”, un cuvant care tinde sa suplineasca, mai nou, piaza rea, deci sa aiba sens peiorativ. 🙂 Ma bucur mult ca ai revenit. Si eu am revenit cumva, sunt in tara, e adevarat, nu stiu cat si pana cand, imi doresc sa stau cat mai mult. Tu vezi care-i atmosfera pe-aici si care e culoarea noptilor, sper asadar sa-ti fie bine cu noi! 🙂

    Simona Catrina 19 aprilie 2010 11:11 Răspunde
  • Multumesc, Una-Moona! 🙂
    Ai dreptate, avand in vedere ca la ligne d´arrivee pe care scrie ˝Fericire˝ se indeparteaza pe masura ce ma apropii, mi-am dat si eu seama ca trebuie sa-mi impodobesc viata cu ce imi trece prin cap. Noroc ca imi trec foarte multe prin cap! 🙂
    Da, probabil ca si pentru mine, fericirea inseamna libertate (din moment ce nu am permis inca nimanui sa mi-o ingradeasca – hi hi); fericirea inseamna, poate, si bucurie 1+ bucurie 2 + bucurie 3 +….+ bucurie n… 🙂 Fericirea este soarele de AZI si verdeaţa de azi şi valurile marii aşa cum sunt AZI… Fericita mai sunt si cand simt ca mi se convulsioneaza creierul inima in incercarea de a cuprinde… totul. O zi frumoasa tuturor! 🙂

    Georgia 19 aprilie 2010 11:13 Răspunde
  • Una, draga mea, mi-a placut argumentatia spumoasa a inventarului masculin, esti simpatica, as vrea sa fiu in stare sa spun ceva frumos, dar mi-a venit si mie randul sa ma cafelesc, dupa ce-am dormit doar cinci ore (inuman de putin, la cum sunt eu invatata). 🙂 A fost o insomie frumoasa, intercontinentala, m-a sunat si Cristina, n-am regretat nicio clipa ca nu sunt cu nasu-n perna, spulberand fulgi cu respiratia-mi adormita, cum am vazut eu in filme. Acum, deja cafeaua a ajuns in vene, simt drogul si mi-e bine. 🙂

    Simona Catrina 19 aprilie 2010 11:15 Răspunde
  • Simona, Simona,
    Eu calculasem si sperasem ca mai dormi inca, avand in vedere ora ultimului comentariu! Stiu ca noptile si zilele sunt colorate aici, cu tine ca indrumator si Maestru!

    Georgia 19 aprilie 2010 11:17 Răspunde
  • Omuldelamunte doarme in carul cu stele cu centura de siguranta in jurul Ilincai.
    Untrecator e guvernator la Banca de bancuri subtile.
    Una buna impreuna, din solidaritate, ca e bine sa impartim frateste.
    Va trimit bezele cu nuca-n perete, fantasmand la unele de-adevaratelea.

    Thomas Man 19 aprilie 2010 11:17 Răspunde
  • Ema Dobre, nu stiu cum si cat dormi tu, de esti asa vioaie ca o floare de primavara si ca un val tanar (nu degeaba stai la malul marii), dar te admir(am) desantat, esti spectaculos de vie. Eu pot sa confirm asta cu avant suplimentar, fiindca te-am cunoscut personal! Multumesc muuuulllttt! 🙂

    Simona Catrina 19 aprilie 2010 11:17 Răspunde
  • Lm, scumpa mea, sa nu fii timorata de fluturimea noastra, adevarul crunt e ca suntem specialisti in insectare, in ierbare, in povesti de vitrina, in imaginatie si vis. Dar deocamdata ne prieste si asa. Ma bucur ca ai revenit pe-aici, fluturii tai sunt frumosi, vii si, in premiera absoluta, se vor transforma in porumbei si vor duce vestea. Sper ca e un fenomen contagios, mai stai pe-aici, poate se ia. 🙂

    Simona Catrina 19 aprilie 2010 11:20 Răspunde
  • Trecatorule, trezeste-te, ai adormit cu capul pe birou si, dupa simptome, cred ca ai un cosmar! 🙂

    Simona Catrina 19 aprilie 2010 11:21 Răspunde
  • Thomas Man, buna dimineata fondanta, sa stii ca esti al doilea in materie de bezele, ne-a mai ispitit si Cristina, azi-noapte, cu unele adevarate – doar ca mult mai indepartate, astfel incat nu stiu, sincer, pe care sa le aleg: pe cele cu iluzorie proximitate sau pe cele cu certa indepartare? Voi delibera in cursul acestei zile. 🙂

    Simona Catrina 19 aprilie 2010 11:23 Răspunde
  • Georgia, am adormit la 4.00 si, cand a sunat ceasul la 9.00, am avut senzatia ca mi-a explodat ceva in cutia craniana. Dar acum sunt teafara si functionez in redactie, ma duc sa lucrez, saptamana asta predam revista la tipar si avem enorm de multe lucruri de facut. Voi fi cu un ochi pe blog, totusi. 🙂

    Simona Catrina 19 aprilie 2010 11:25 Răspunde
  • nu dorm, prestez de la prima ora cu acceleratia la maxim (ma gandeam sa folosesc termenul ala, „la blana”, dar mai stiu eu ce va trecea voua prin cap? :P) oi adormi diseara mai repede (si asta in mod categoric, cele 2 ore prinse azi dimineata se vor dovedi insuficiente pe la miezul noptii)

    un trecator 19 aprilie 2010 11:28 Răspunde
  • Buna Dimineata dragilor! Ce noapte frumoasa ati avut!

    Va trimit un clip pe care l-am gasit si daca nici el nu dovedeste ca sunt priviri de neuitat, provocatoare de fluturasi, nimic nu va dovedi. Incercati sa va uitati pina la sfirsit.
    O zi frumoasa cu ginduri de romanta.

    Odille 19 aprilie 2010 11:52 Răspunde
  • Odille 19 aprilie 2010 11:52 Răspunde
  • Thomas, fac de fac, si iar alunec printre privirile’ti – bezele. Iata ca ce n-a reusit tona de cafia de la prima ora, reuseste aparitia ta pe-aici, adica imi sare si somnu’, imi misca si neuronul apatic, dar si multe altele amortite in prima parte a zilei de dupa weekend.
    Bine, e de prisos, sa dezvolt ca incantarea-mi ca ai revenit pe-aici este marinimoasa si nu face valuri in pusee: )))
    Sim, nu stiu daca la tine 5 ore de somn e putin, la mine depinde intensitatea lui. Chiauneala vine oricum, stii cum e : oricat ai dormi, manca, etc, dupa un timp tot tre’ sa le repeti..
    Hai sa ma lamuriti cum e cu metafora fluturilor, ca io pana acum nu m-am prea implicat in topicul asta, si exact cand parea epuizat, vin sa ma bag in seama, crezandu-ma pe moment madam Butterfly: ) Au legatura cu iubirile care vin si se ridica si se ”cocon-esc” ulterior, sau este vorba de ceva mai adanc si impenetrabil pentru prozaica de mine?: ))

    Una 19 aprilie 2010 11:53 Răspunde
  • trecatorule, tu pari destul de vioi si prestator, o fi doar de la cafia, sau si de la cocolino?
    lol, te rog!

    Una 19 aprilie 2010 11:54 Răspunde
  • Am dormit sub stele, pe un tăpşan cu iarbă cosită. Văzduhul era aşa de străveziu că norul de cenuşă parcă-l adâncea, iar de luna unghie, mi-am agăţat eu dorul.
    După ce fumul maşinii de tuns s-a răspândit la vecini, gazonul ud s-a răzbunat, trimiţând miasme specifice de alintaroma .
    Ilinca fuge de râme, molii, ţânţari, pisici şi nu o pot dezvăţa aşa cum nu o pot învăţa să înoate. A dormit la etaj, cu plase la fereşti şi douăzeci de perne moi, văleleu, văleleu!
    Dimineaţă, a luat dorul atârnat de unghia lunii şi m-a îmbiat la un duş şi o cafea, sau cum s-ar zice, „a dat milităria jos” din podul lunii.

    Omuldelamunte 19 aprilie 2010 11:56 Răspunde
  • Despre un trecator stim ca este un iubitor al muzicii si cuvintului si ca face nopti albe pe care apoi trebuie sa le recupereze, despre Thomas Man stim ca este si Vegetal Ink, dar despre Omuldelamunte stim cu siguranta ca este casatorit, cu Ilinca, de care este indragostit in fiecare poveste, dindu-ne speranta ca exista vesnicie, dar mai stim ca doarme afara sub stele, pe un tapsan abia cosit. Cafea o bea indoors, insa.

    Odille 19 aprilie 2010 12:19 Răspunde
  • Odille, tu te-ai prins din prima, io inca ma impiedic printre nedumeriri, intrebari si neconcordante intre incertitudini. La o parte, azi is calare pe termeni gratiosi: )
    .. Boff!

    Una 19 aprilie 2010 12:28 Răspunde
  • Una, nu de la cocolino, suna prea kinki pentru un barbat, cel mult as folosi (e)le(o)nor. desigur, nu cu toate parantezele alea, ar putea deveni incomode :)))))))))

    un trecator 19 aprilie 2010 12:41 Răspunde
  • Una, tu esti in zbor intre aer si foc si probabil ca treci cu vederea multe vibratii ale aripioarelor din jur. Si totusi intuitia nu te-a inselat.

    Odille 19 aprilie 2010 12:46 Răspunde
  • Mircea Radu are sinusoide şi o postare trăznită care-mi place:

    http://pmircescu.blogspot.com/

    Omuldelamunte 19 aprilie 2010 12:52 Răspunde
  • Simona, nimic nu e intamplator pe planeta noastra, de aceea ne intersectam fondant aici ; prin urmare, am bezelit, ispitit cristineste !
    Odille stie totul despre dualitatea fluturilor.
    Programul presedintei este tot „read my lips” ?
    Rebezele nucesti,
    TM

    Thomas Man 19 aprilie 2010 13:17 Răspunde
  • Buna dimineata lume, la mare ceas de amiaza. Omule de la mare, pardon de la munte, frumos raspuns pentru Odille, ne-ai luminat in stilu-ti carecteristic 😛 🙂

    calina 19 aprilie 2010 13:44 Răspunde
  • intr-un fel, DA.
    plus ”grabeste-te-ncet, maine e abia marti” imi graieste agenda..
    in multe alte feluri ”read my lips” este un conglomerat de atuuri si delectante rebusuri: )

    Una 19 aprilie 2010 14:07 Răspunde
  • Odille, eu as fi toata toata un zbor de-asupra unui cuib de cuci, de n-ar fi fost deja ”dat” titlul: ))

    Una 19 aprilie 2010 14:09 Răspunde
  • Buna ziua… Stiu ca e o urarea tardiva, dar totusi o primavara frumoasa tuturor. N-am mai scris de mult, dar am citit tot timpul si m-am gandit adesea la tine, Simona (ma ierti, te tutuiesc). Acum se pare ca astfel de ganduri nu mai sunt nevoite sa traverseze Atlanticul, tu fiind pentru moment oarecum vecina cu mine (incredibil). De aceea vreau sa propun (va rog sa ma iertati daca deja s-a pus in practica un plan similar) o intalnire… care sa dureze putin.. foarte putin, intrucat banuiesc ca programul Simonei este si asa supra-aglomerat.

    Te rog mult, Simona (va rog pe toti sa ma ajutati s-o conving). Iti fac serenade sub balcon, orice este nevoie. Astept un semn, un gand, un zambet :)…

    Andrada 19 aprilie 2010 14:15 Răspunde
  • Calina, nu inteleg ce raspuns am primit eu. Poate mie nu mi-a sosit inca plicul?

    Thomas Man, eu nu iubesc dualitatea, nici macar la fluturi. Chiar si in spatiul virtual am nevoie de mici certitudini pentru a ma simti bine. Dar dualitatea nu ma intreaba pe mine, din pacate.

    Odille 19 aprilie 2010 14:39 Răspunde
  • Citesc de ceva vreme blogul tau. Uneori esti umana si profunda, alteori te alinti si te autoflatezi. In orice caz, astept mereu scriiturile tale si le dau pe gat cu neastampar. Mi-a placut ca ai penalizat romanii din Canada care isi prind urechile in gramatica limbii materne, nu pentru ca au uitat-o ci pentru ca n-au domolit-o niciodata. Si disimuleaza cum ca nu-si mai amintesc expresii , ca au uitat doldora de cuvinte din limba copilariei lor. E trist. Si neplauzibil. Nu cred ca in casa, intre ei, romanii; el , ea si plodul vorbesc engleza. Cat de autoritar sau sensibil esti intr-o limba de imprumut, oricat de puternic ai stapani-o? In fine, te admir ca ti-e bine in Canada, dar ca-ti umpli sufletul cu amintiri romanesti, fie ele amarui si serbede precum gutuile…

    mandreea10 19 aprilie 2010 14:42 Răspunde
  • Simona, weekendurile sunt stabile in calendarul meu. Daca ma intrebi ce fac sambetele seara, raspunsul invariabil va fi nimic. Dupa ora 9, dupa ce culc copilul, stau pe net, invart telecomanda sau citesc.

    Dar weekendul ce tocmai a trecut am iesit din rutina si am fost la o petrecere de burlacite. Deh, ce inseamna sa te inconjori de prietene tinere! Eram cea mai batrana si cea mai iesita din uzul noptilor out din grupul cu pricina. Am fost intr-un bar cu karaoke unde am sorbit la nesfarsit din acelasi pahar pana pe la ziua. Iti spun eu, nu mai de de mine. Nu ma regasesc.

    Si daca am lipsit la apel sambata noaptea si raspund asa de tarziu intrebarii tale, acesta este motivul. 🙂

    Anemari 19 aprilie 2010 15:12 Răspunde
  • Odille, am vrut doar sa omagiez flerul tau care a vazut dublu in mine (si cerneala vegetala), de aceea, mai trebuie oare sa detaliez, am spus ca te pricepi la dualitate.
    Imi pare rau sa-ti sparg un vas de cristal, sper ca ai multe in dota, dar certitudinile nu exista decat pe/prin epiderma personala.
    Simona, eu in locul tau as ceda serenadei Andradei 🙂 Daca balconul mai e si insorit si vocea-i de sirena…
    Lips cu nux (adica bezele deasupra unui cuib de nuci), sunt cu analizele la zi !

    Thomas Man 19 aprilie 2010 15:21 Răspunde
  • Thomas Man, mai am citeva vase mici, insa un vas valoros mi s-a spart luna trecuta din cauza socului unei alte dualitati. Inca este in cioburi . Imposibil de lipit!

    Odille 19 aprilie 2010 15:39 Răspunde
  • Thomas Man, Multumesc pt omagiu, insa Una a fost cea care nu avea nici o indoiala. Pe noi , ceilalti, reusise Simona sa ne faca sa ne mai indoim.

    Odille 19 aprilie 2010 15:41 Răspunde
  • Buna ziua la voi cu mult soare.
    nu, n-am intarziat la birou dar uite cat mi-a trebuit sa citesc ce am pierdut de cand m-am despartit de voi si mai ales de trecator… ca numai noi mai bantuiam spatiul. Si recunosc ca intai am bantuit outlook-ul sa vad ce ma asteapta azi
    Apropos de lenor si cocolino vedeti ca face totul moale si pufos!
    Simona a fost o adevarata fericire sa te aud si sa „te simt”… sa stii ca voi mai suna!

    Primul gand azi dimineata afsot sa nu vin la birou …al doilea a fost” cand vin acasa ma culc si apoi m-am tarat sa fac o cafea…

    Daca voi va intalniti eu sigur nu pot veni… din cauza ca nu zboara nici un avion inspre batranul continent… nu ca as aavea si alte motive.

    CristinaC 19 aprilie 2010 16:27 Răspunde
  • Odille, ma simt citata ca-ntr-un proces (civil, sper). Nu mai tin minte, dar daca tu zici ca io n-aveam indoieli pe tema asta te cred pe cuvant : )
    In general stiu ca strigam pe-aici dupa Al, destul de fara ecou, pare-mi-se, dupa ce recunoscusem si oniricul, si obsesia, si faradelegile virtualului.. Dar ca m-am grabit sa fiu sigura ca a fost vorba de inlocuire de nick-name-uri nu retin, ‘pi cuvant’. Sustin, mai departe, ce i-am raspuns taniei la un moment dat, ca nu ma intereseaza cine/ce e in spatele unui nume internaut si nu caut sa disec sau sa ma arunc in presupuneri.
    Dulcica traducerea bezelelor cu nuca, m-as abtine sa dau conotatii nelinistitoare pentru mine : )

    Una 19 aprilie 2010 16:31 Răspunde
  • cum se simte ego-ul thomasian? dupa ce a primit atitea urale de bun-venit si ce bine ca n-ai plecat de tot… dupa ce a citit presupuneri asemanari „vegetale’? ce gulma buna … sorry am vrut sa zic vegetal joke… sau Vegeta Joke? 🙂

    bine v-am regasit. sa aveti o super saptamina.

    iana 19 aprilie 2010 16:36 Răspunde
  • Daca era asa valoros, de ce nu te straduiesti sa-l recuperezi 😛 ? Oricum vestea cea buna e ca : Cioburile aduc noroc! Sau cel putin asa se spune din batrani;-) .
    Raspunsul e trimis printr-un porumbel 🙂 , Odille…

    calina 19 aprilie 2010 16:43 Răspunde
  • Thomas Man a comentat la mine pe blog în stilu-i inconfundabil. A dispărut şi la câteva zile a apărut comentând Vegetal Ink. Un avantaj al blogului este că îţi afişează şi IP-ul. Era unul şi acelaşi!
    Cred că am fost singurul care am ştiut cu certitudine şi cu acte doveditoare misterul schimbării, doar dacă:
    1. Thomas Man s-a mutat şi a venit în locul său Vegetal Ink, prelundu-i datoriile către terţi, vecinii, pe noi şi IP-ul.
    2.Dacă Simona a avut inspiraţia să le verifice IP-ul sau, îl cunoaşte personal şi i-a respectat anonimatul, derutându-ne…pe voi.
    Eu nu am vrut să divulg acest switch decât în momentul în care devenea prea evident.
    Oricum, Thomas Man face parte din categoria oamenilor cu silogisme forte, neologisme nevisate de limba română şi acum urmează gafa mea:
    Dacă Simona şi-ar scrie memoriile şi l-ar implica mental şi fizic pe Thomas Man, ar ieşi împreună. Cu o carte de nesaţ….

    Omuldelamunte 19 aprilie 2010 16:57 Răspunde
  • Omuldelamunte noua ne placea aceea dualitate… eu cred ca nu as fi divulgat nimic din ce stiam. Sper ca cei doi/ unul si acelasi cu IP identic sa nu se supere si sa dispara… la mine sunt cel putin doua IP-uri pentru ca scriu de acasa si de la munca ( nu ma spuneti va rog) ar fii fost extrem de obositor sa fiu alta acasa si alta la munca… si m-as fi incurcat big time… am lipsit cand s-a predat asta la clasa.. bine ca au venit inapoi sau a venit sau anyway bun venit!

    CristinaC 19 aprilie 2010 17:12 Răspunde
  • Omule,
    Fantastica tehnica asta dom’ne, care ne permite ea noua sa citim ip-urile… nu incetez a ma minuna… 🙂

    iana 19 aprilie 2010 17:44 Răspunde
  • Simona,
    eu scriu de pe doua computatoare de la birou.. unul al meu si unul al viitoarei/ viitorului ajutor / asistent… persoana pe care o astept de la inceputul lunii octombrie dar pe care nu cred ca o voi vedea curind din cazua de criza (cica).
    si mai scriu de acasa de pe un altul. as putea sa imi iau 3 nick-names… dar ar fi si amar de neuronul meu caci le-as incurca… si nick-names si computatoare.

    iana 19 aprilie 2010 17:47 Răspunde
  • si iata ca misterul ipului siamez a fost elucidat: da!, vink este tm si tm este vink, si cand vink da cu batu’n balta apare cavalerul penitei, insusi TM, si ii salveaza pielea de stropii prozaici ce au sarit singuri pe borul palariei neprihanitului ink.
    ce jocuri de copii, sa imbraci tot felul de haine ca la carnaval si sa nu-ti asumi vorbele pe motiv ca certitudinile exista numai la nivelul epidermei… pacat, ca-n rest era misto, dar cand oamenii n-au ce face, isi inventeaza personalitati virtuale.

    urmatorul pas: o discutie de 50 – 100 de replici intre Thomas Man si Vegetal Ink; o conversatie perfecta intre doi interlocutori care se inteleg sublim, extraordinar, perfect, etc. cine are nevoie de altii ca sa poarte o conversatie?!

    PS: rog entitatea vink sau tm sau urmasul lor cu nume inca neelucidat sa se abtina de la luatul in suturi, ca raspuns etern la observatiile (im)pertinente pe proasta sau buna dreptate… e totusi luni si afara ploua, ploua.

    PpS: eu nici macar nu sunt aici, am ipul in uk. ha!

    justine 19 aprilie 2010 18:05 Răspunde
  • iana la fel si cu mine… as uita cine sunt si unde…

    justine iti trimit raze de soare de la mine daca trec de norul de cenuse..

    CristinaC 19 aprilie 2010 18:22 Răspunde
  • Uite ce scrie la mine la Maima zilei azi :Oamenii sunt ca Luna: Nu-si arata decat o fata. – A. Schopenhauer

    CristinaC 19 aprilie 2010 18:32 Răspunde
  • MAXIMA

    CristinaC 19 aprilie 2010 18:36 Răspunde
  • maima suna mai frumos. oricum, nici Schopenhauer nu-i infailibil…

    justine 19 aprilie 2010 18:39 Răspunde
  • mai,mai….suna mai frumos, Justine !:P

    un trecator 19 aprilie 2010 19:14 Răspunde
  • Much noise about (un) nating.
    Stupoarea si confuzia se labarteaza in creieru-mi ingustat : am provocat un badabum galcevesc fara cea mai minuscula rea intentie, dorindu-mi doar putina discretie ! Nimic nu-mi iese si cuvintele m-au tradat, pentru ca nu am vrut sa joc dublu (era usor sa creionez un alt personaj, lexical si sintaxic) dincolo de problematica mea onomastica. Nimeni nu vrea sa insele pe nimeni in principatul Simonei, nu pot sa-mi inchipui vreun motiv pt a face o tampenie de genul asta. Si fiecare are dreptul sa-si asume vestimentatia, alb fantomatic sau chici pestrit, dupa caz.
    Am zis pardon pt deranj ; nu e de ajuns pt sufrageria Jusztinei si dulceata ei de corcoduse dar poate ceilalti imi vor acorda circumstante fictionale.

    Thomas Man 19 aprilie 2010 19:22 Răspunde
  • nu’sh de ce, dar tare mi-e ca in prima faza ti-au iesit nitel mai frictionale decat fictionale circumstantele alea, da’ zic si eu despre „r”-ul ala ca nu e asa mare problema, se usuca si cade.

    un trecator 19 aprilie 2010 19:34 Răspunde
  • Am si eu o intrebare, va rog frumos. La intilnirea cu Simona cine va veni, Thoman Man, sau Vegetal Ink? Ca sa stim ce fel de tocuri sa purtam.

    Odille 19 aprilie 2010 19:48 Răspunde
  • Omuldelamunte, a fost, deci ,un cover-up cu concursul Dumneavoastra?

    Odille 19 aprilie 2010 19:49 Răspunde
  • pana la urma despre ce discutam?
    Thomas Man sau Vegetal Ink sau whatever, conteaza mai mult ideea de ID, IP, decat joaca in sine?

    Una 19 aprilie 2010 19:49 Răspunde
  • lool@ Odille, esti delicioasa.
    poate nu tocul e important, poate culoarea gentii?! sau daca punem push-up-ul D ori ba..
    iertati-ma, rad ca o nebuna prin casa..intr-un fel, o parte din voi este zilnic la mine-n apartament, deci e firesc sa stiti ca ma hihaiesc pe-aici..

    Una 19 aprilie 2010 19:51 Răspunde
  • Una, sau culoarea sarafanului??

    N stiu unde este tania pt ca sunt sigura ca ar avea un cuvint de spus.

    Odille 19 aprilie 2010 19:55 Răspunde
  • Am vrut sa spun: Nu stiu

    Odille 19 aprilie 2010 19:55 Răspunde
  • Thomas Man nu este un cover- up cu concursul meu, ci mai degrabă un cover-man pentru coperta unei reviste ca „Tango”.
    Jocul lui este pardonabil şi incitant cu excepţia unui IP aflat pe aiurea, care nu înghite dulcegării fireşti, dar se întremează numai cu dulceaţă de corcoduşe.

    Omuldelamunte 19 aprilie 2010 20:03 Răspunde
  • Zambind si eu precum Una la aflarea vestii ca Vegetal Thomas a fost descoperit, desi mie nu mi-ar fi trecut nici prin cel mai ascuns coltisor al creierului de nastrusnica lui camuflare, ma gandeam ca de fapt nici nu are prea mare importanta cine se da drept ce si cum. Asadar, mi-a trasnit in cap ideea (dar nu dau de doua puncte nicicum pe tastatura) …Ce-ar fi daca cele doua personaje, care de fapt il intruchipeaza pe unul singur, si-ar continua rolurile asumate de la bun inceput?

    nico 19 aprilie 2010 20:08 Răspunde
  • ia va rog frumos…
    TM a vrut un pic de discretie si cum nu i-a fost pe plac, a revenit la dulceata de corcoduse si la „scena deschisa” mizind pe aplaudele noastre.
    TM ne cunosti bine… tocmai de aceea te intrebam cum te simti. nu stiam daca lumea blogului Simonei s-a ridicat la asteptarile tale sau ba daca plauzele si uralele ti-au fost pe plac, daca mai putem face si altceva pentru d-voastra… 🙂

    iana 19 aprilie 2010 20:12 Răspunde
  • pana la urma, de ce va imburicati? mie mi s-a parut usor evident ca e unul si acelasi, dar asa a ales el sa (se) joace. chiar daca unora dintre voi li s-a parut mai putin inofensiv. ca sa zambesc de aducere aminte, sa fie de pe la inceputurile interventiilor mele. si ma intreb asa, in sinea mea, ce-as face daca as descoperi ca eu sunt dl. Mirel Curea? :)))))

    un trecator 19 aprilie 2010 20:14 Răspunde
  • Una… si eu rad dar mai camuflat… ca sunt in cubicalul meu cu use ca de dus… si daca rad prea mult de una singura o sa cheme security services.. In plus jobul meu na face foarte rar sa rad.
    Vegetal nevegetal sau Thomas manian si toti fratii alui si a lui Josif… imi place cum va jucati!

    CristinaC 19 aprilie 2010 20:16 Răspunde
  • nu ne imburicam trecatorule, doar facem show, ca eram prea amabili in ultima vreme: ))
    dar daca Thomas Man, alias Vegetal Ink este Omul_de_la_munte sau, si mai rau?
    : ))
    nico draga, ma bucur ca mai e cineva care se amuza cu mine, ca paream cam inumana si imunda cu hlizitul asta aparent nonsensual: )

    Una 19 aprilie 2010 20:19 Răspunde
  • Atita timp cit cele doua personalitati au fost si sunt placute, totul se termine cu bine. Welcome to both of them.
    Mai greu daca cele doua personalitati sunt opuse pt ca atunci chiar nu am sti ce pantofiori sa purtam.

    Odille 19 aprilie 2010 20:20 Răspunde
  • Una, si sa vorbeasca intre ei pe blogul munteanului? parca nici asa de mult timp liber sa aiba n-as crede. sau chiar atat de multe a-si spune :))

    un trecator 19 aprilie 2010 20:20 Răspunde
  • Ati observat ca unii de genul masculin „stiau dinaintea noastra dar nu au vrut sa spuna” ca sa se simta bine si ei si Ego–ul lor…
    Eu recunosc ca nu stiam… nu m-am chinuit sa aflu si mi-a placut si jocul si imi place si dulceata de corcoduse… macar nu mi se apleaca de la atata dulce…
    Pauza s-a terminat incepe sedinta…

    CristinaC 19 aprilie 2010 20:21 Răspunde
  • Cristinuto, asta ar mai lipsi, sa te alegi cu vreun mail moralizator de la HR-ul companiei care te plateste: )
    Ne jucam de nebuni ce suntem, e clar! Mie mi se pare ca o luam un pic prea in serios, mai ales ca mie imi place mult stilul lui Thomas si ne dam replici personalizate cam la fiecare postare..

    Una 19 aprilie 2010 20:22 Răspunde
  • Da’ nu stiti voi cat mi-a trebuit mie sa descifrez de multe ori postarile lor, adica ale lui, ca ma gandeam deja sa m-apuc sa invat in fiece zi 5-10 cuvinte din dictionar. Gandul asta inca ma urmareste, desi am reusit sa am si eu o interventie doua ,dupa atata amar de zile in care mi frecam tamplele cu mainile pentru o concentrare de negasit in vocabularul meu limitat. :))))

    nico 19 aprilie 2010 20:31 Răspunde
  • Cristina C, conspiratie, nu altceva!

    Dar stii ce este culmea, ca noi duceam lipsa lui Thomas Man.
    Din cauza asta ar trebui, ca cei care au vreun semn de intrebare in mariaj, sau relatie, sa-si regindeasca situatia. S-ar putea sa aiba chiar tot ceea ce-si doreste.

    Odille 19 aprilie 2010 20:42 Răspunde
  • Odille, daca si eu i-as fi simtit lipsa lui TM, crezi ca ar trebui sa-mi pun aceeasi intrebare?

    un trecator 19 aprilie 2010 20:47 Răspunde
  • trecator, mi-am pus capsorul un pic la lucru si raspunsul ar fi afirmativ. Se pare ca nu suntem intotdeauna constienti de ce dorim.
    Mie mi se pare foarte nostim, mai ales ca Vegetal Ink avea acelasi stil, doar un pic mai aspru decit TM.

    Odille 19 aprilie 2010 20:50 Răspunde
  • cine … Odille, dragutza? ca-mi bat capsorul si nu prea inteleg…

    all blacks 19 aprilie 2010 20:59 Răspunde
  • Thomas Man, imi cer scuze, dar am aruncat o privire la comentariul tau pe blogul omuluidelamunte si imediat m-am gindit la ideea unei carti. Ai citit „Why women pump gas”?

    Odille 19 aprilie 2010 21:06 Răspunde
  • all blacks, cine, ce? 🙂

    un trecator 19 aprilie 2010 21:08 Răspunde
  • Odille,
    eu ma predau… tradu-mi si mie ce legatura e intre semnele de intrabare sau mirare dintr-o casatorie si TM? eu mi-as regindi situatia dar nu stiu cum. in comparatie cu ce?

    iana 19 aprilie 2010 21:10 Răspunde
  • trecator cum ai fi putut tu sa fii Mirel Ciurea, mmm?
    asta ar fi fost metamorfoza metamorfozelor… sau ca in bancurile acelea cu culmea! tu faceai culmea metamorfozei, asa sa stii.

    iana 19 aprilie 2010 21:12 Răspunde
  • tania, persoana fizica autorizata, tu unde esti? sau vrei si tu discretie?

    iana 19 aprilie 2010 21:13 Răspunde
  • TOTAL ECLIPSE OF THE HEART ?
    Iana, m-ai interpelat pt ca nu te-am propus Ambasador US pe esichierul nostru politic :)?
    Raspund, totusi, cu banalitatile induse de intrebarile aproape retorice :
    Eu nu am asteptari sau nu sunt constient de existenta lor.
    Nu stiam nici ca aveam obligatii, constrangeri de serviciu pe blogul Simonei.
    Sunt aici, EVIDENT, pt ca-mi place Simona si scrisul ei. Sunt aici pt ca mi s-a parut ca regasesc figuri familiare, apropiate, dezinteresate. Sunt aici pt ca mi-o permite timpul cand si cand. Nu sunt deloc sigur de ce va fi maine. Pt moment sunt aici si regret ca fac valuri in bazin pana-n tavan. Si ca sunt asa abscons sau stufos pt unii. Si ca sunt uneori inteles partial gresit.
    Nu caut nici aplauze, nici urale, nici un umar pe care sa ma smiorcai.
    Imi place trocul de idei neobisnuite, de cuvinte ticluite, de asocieri surprinzatoare ; era firesc sa-l caut pe blogul Simonei Catrina. Am descoperit aici oameni cu bunsimtul inflorit in plina iarna si cu pana titirez si dupa miezul noptii. Chestia asta spala norul ucigas al regretelor. Pt orele urmatoare cel putin. Un tratament cu corcoduse poate oricand sa-mi dezintegreze celulele comunicatoare. Lup sensibil. Dar mereu stupid de bine intentionat.
    Repet : much noise about (un) nating.

    Thomas Man 19 aprilie 2010 21:13 Răspunde
  • Am ajuns acasa si mi-am luat laptopul in brate, am plonjat in miezul disputei, ma simt vinovata ca, din tendinta de a va proteja identitatile, nu v-am spus de Vegetal Ink si Thomas Man. Ba chiar am glumit sustinand ideea contrara.
    Dar pe mine, personal, nu ma deranjeaza ca va logati cu dubla identitate decat in cazurile (regretabile si, din fericire, rare) cand aveti comportamente total diferite, in functie de ID-ul curent. In cazul de fata, Vegetal Ink alias Thomas Man mi s-a parut un joc, mai ales ca nici nu incerca sa para altul, avea absolut acelasi stil.
    Nu caut sa descifrez ratiunile potrivit carora doua ID-uri devin complementare, nu ma autosesizez decat atunci cand, repet, ID-urile folosite alternativ sunt malitios diferite ca stil, cu ideea clara de a adormi vigilenta unora sau de a jigni incognito. Ceea ce nu se intampla in cazul de fata, va garantez. Thomas Man/Vegetal Ink nu este o persoana care sa puna vreodata probleme de etica, va garantez. 🙂 Ne-am linistit?… 🙂

    Simona Catrina 19 aprilie 2010 21:18 Răspunde
  • Simona, eu nu. si spun asta categoric! esti sigura ca nu sunt dl. Curea? am deja o mare problema! :)))))

    un trecator 19 aprilie 2010 21:20 Răspunde
  • Draga Iana, asta pot garanta cu mana pe inima, Trecatorul NU este Mirel Curea. Pe Mirel Curea il cunosc personal, mi-e prieten, stiu ce vorbesc. 🙂 De altfel, cred ca Mirel are propriul blog acum, cel putin asa planuia cu ceva timp in urma, n-am mai comunicat in ultima vreme. 🙂

    Simona Catrina 19 aprilie 2010 21:21 Răspunde
  • Trecatorule, daca esti Mirel Curea, spune-mi cum il cheama pe catelul tau. Si ce rasa e. Si te cred! 🙂

    Simona Catrina 19 aprilie 2010 21:22 Răspunde
  • Simona, sambata seara am fost si eu scurt in mall-ul cel mare, sa-mi cumpar niste pantofi (punct ochit, punct lovit si inapoi acasa!). Apoi am ratacit intre cele doua mall-uri, intrucat aici locuiesc, printre foi de carte, de vise si de planuri. Exilul de pe propriul blog imi da o stare ciudata. Ma face sa ma gandesc la oameni care mi-au trecut prin viata si au disparut, ca si cand n-ar fi fost. Pe unii i-am uitat. De altii imi mai amintesc. E mai greu sa ramai, uneori.

    Anda 19 aprilie 2010 21:22 Răspunde
  • pai eu am trei caini, Simona! despre care din ei e vorba? 🙂

    un trecator 19 aprilie 2010 21:27 Răspunde
  • Simona, Thomas Man, noi numai ne jucam. Nu a fost nici un fel de suparare.

    Odille 19 aprilie 2010 21:28 Răspunde
  • Draga Mandreea10, bine ai venit! Desi… ai nimerit in plina tornada, de obicei suntem copii finuti si silentiosi, dar acum avem o foiala, o criza, nu stiu ce. 🙂 Sper sa ne poti tolera…
    Iti multumesc frumos pentru parerile sincere si frumoase, sunt onorante pentru mine, nu stiu daca le merit, am destule limite si delasari, dar ma bucur ca te avem in preajma. Sper sa nu pleci curand… 🙂

    Simona Catrina 19 aprilie 2010 21:29 Răspunde
  • Trecatorule, nu esti Mirel, gata, timpul de gandire a expirat. Catelul lui Mirel era faimos in redactie. 🙂 Stiu ca unele persoane sunt dezamagite de aceasta revelatie, iar altele… dimpotriva. 🙂

    Simona Catrina 19 aprilie 2010 21:31 Răspunde
  • Draga Thomas,
    da, de asta te-am interpelat – imi voiam si eu candidatura (recunosc ca m-am dus in urma sa vad ce presupune esichierul vostru (nostru) politic).

    regula numarul 1 : nu ma lua prea in serios (intotdeauna). si nici nu ma baga in seama (intotdeauna).
    erai subiectul zilei si mi-am zis si eu parerea.
    si apoi, m-a binedispus subiectul si m-am gindit sa-l dezvolt un pic. si nu era nevoie sa ma onorezi cu asa raspuns serios (nenica tu cind esti serios esti serios, domule) fiindca acum ma simt aiurea din bagare prea multa in seama.

    iana 19 aprilie 2010 21:31 Răspunde
  • Stilul „abscons si stufos” al lui Thomas Man, nu m-a facut decat sa ma ambitionez in adevaratul sens al cuvantului. Asta am vrut sa scot in evidenta pentru ca nu toti suntem de aceesi varsta si nu toti avem un bagaj suficient de cunostinte (eu vorbesc in numele meu si atat). In cazul in care am dat curs unei alte interpretari, imi pare rau.

    nico 19 aprilie 2010 21:32 Răspunde
  • Anda, draga mea, in fiecare zi ma revolt si cer ca blogurile voastre sa fie repuse in drepturi, in fiecare zi mi se spune ca „se lucreaza la asta”, incerc sa raman optimista, abia astept sa se termine cosmarul. Te inteleg si-mi pare tare rau, dar te asigur ca se rezolva cumva, chiar azi am facut niste demersuri sa schimbam cate ceva, n-am sa-ti spun aici despre ce e vorba, dar va fi bine… Curand…

    Simona Catrina 19 aprilie 2010 21:33 Răspunde
  • Simona, trebuie sa-ti spun ceva… nu am crezut nici un moment ca este criza pe blog…
    si inca ceva: am vazut ieri, in sfirsit, Podurile din Madison County… misto film, merci ca mi-ai (ne-ai) zis de el… am plins si am plins si am plins… daca ma mai gindesc la film pot sa pling iar…

    iana 19 aprilie 2010 21:36 Răspunde
  • Anemari, draga mea, daca ne spuneai de-atunci, de sambata, unde erai, te-am fi invidiat, fiindca noi eram pe orbita casei si-a vietii fara denivelari, pe cand clubul tau… hmmm, era macar o iesire din coloana, o schimbare de aroma. Te inteleg insa, atmosfera de genul asta nu mi-e specifica nici mie. Dar nu e vorba ca esti depasita sau nu tii pasul, pur si simplu ai alta natura, alta tesatura sufleteasca… 🙂 Eu te cunosc foarte bine si stiu ce persoana remarcabila, inteligenta si sensibila esti… Bine-ai venit pe-aici… 🙂

    Simona Catrina 19 aprilie 2010 21:39 Răspunde
  • bine punctat Iana, asta nu intelegeam nici eu
    …Man, eu sunt grobiana cateodata , dar chiar nu trebuie sa te ataci asa 🙂 , era o intrebare pr Odille, nu avea legatura cu tine… Din partea mea poti sa -ti mai faci un id si sa te numesti si Fat Frumos sau Falos, cum vrei tu…orice e permis in legea junglei 🙂

    all blacks 19 aprilie 2010 21:40 Răspunde
  • Iana, ai vazut „Podurile…”, in sfarsit… Eu deja am trecut la faza in care nu mai rezist sa-l vad, ma devasteaza complet. 🙂 Astept vremuri mai voinice.

    Simona Catrina 19 aprilie 2010 21:47 Răspunde
  • all blacks, iana, nu vreau sa mai involburez apele pt ca mie mi se parea totul o joaca.

    Simona a spus asa de corect, stilul celo doua personalitati a fost foarte placut, nimeni nu a avut de suferit.
    Eu faceam o remarca amuzanta ca poti sa-ti doresti sa ai alt mariaj, sau alta relatie, fara sa-ti dai seama ca tu esti, in realitatea, cu persoana ideala tie.
    Asa cum prietenii lui TM isi doreau ca TM sa vina inapoi, dar in realitate TM era deja pe acest blog , dar sub form lui VI.
    Doream ceva ce aveam.

    Odille 19 aprilie 2010 21:47 Răspunde
  • Odille, ma pregateam sa scriu acelasi lucru, mi-ai anticipat tresaririle, cuvintele, gandurile. 🙂

    Simona Catrina 19 aprilie 2010 21:50 Răspunde
  • Simona, gind la gind.

    Odille 19 aprilie 2010 21:56 Răspunde
  • Eu cred ca cei care isi doreau cu adevarat sa vina inapoi, trebuiau sa- l recunoasca! Punct. Simona, promit sa ma linistesc, de dragul tau 🙂

    all blacks 19 aprilie 2010 21:56 Răspunde
  • Mda. Eu ma prefac a nu pricepe saua batuta pentru priceperea iepei, partea cu criza in mariaj sau relatie sau ce-o fi a picat FIX ca o virgula intre subiect si predicat. Asa cum banuiam oamenii confunda lucrurile si stau la panda sa traga concluzii mai mult sau mai putin tampite: )
    Pacat, aveam sentimentul ca Simona s-a inconjurat, cu, sau fara voie, de lume cu adevarat deosebita. Dar se pare ca se mai insala omu’..
    Noapte buna si enjoy, pe mai departe!

    Una 19 aprilie 2010 21:57 Răspunde
  • Una, cred ca nu am fost inteleasea deloc, Imi cer scuze. daca v-am suparat.

    Odille 19 aprilie 2010 22:01 Răspunde
  • Nu inteleg ce am spus ca sa supar.

    Odille 19 aprilie 2010 22:01 Răspunde
  • Odille, eu nu m-am suparat, doar lamurit: )

    Una 19 aprilie 2010 22:11 Răspunde
  • Eu nu inteleg de ce Omul de la munte a facut dezvaluirea! Parca, datele acestea nu se faceau publice sau asa se promite doar?

    Blanca 19 aprilie 2010 22:13 Răspunde
  • S-a terminat sedinta csi cred ca am innebunit de-abinelea ca am fugitdiresct la voi.. si uite ca va gasesc supartai pe unii din voi… pai e voie?
    TM sau VI sunteti OK? Prajituri ? Cogniac?

    Fetelor ce facem incepem un „turnament” de filme pentru femei… cum le spune sotul meu?
    Ultimul vazuit e ” It’s Complicated”… ma mai uit odata ca n-am plans… am ras

    CristinaC 19 aprilie 2010 22:16 Răspunde
  • All Blacks, iti multumesc mult, esti draguta, ma bucur daca-ti inspir cat de cat liniste, la ce viata desfasor… 🙂

    Simona Catrina 19 aprilie 2010 22:24 Răspunde
  • Hop si eu printre voi, dar parca prea ati luat-o pe aratura, mai pe romaneste zis. Se pare ca norul asta buclucas v-a incetosat si voua ratiunea. Si parca va dau la toti dreptate. Iar daca vreti si explicatii, le voi scrie. Dar nu cred ca e cazul. Haideti mai bine sa gasim un alt subiect de sporovoiala, ca parca am ghef sa-mi ascut niscaiva gherute de tastatura.

    pisica neagra 19 aprilie 2010 22:27 Răspunde
  • Una, esti necajita simt si-mi pare rau, probabil ca si eu am o contributie, dar crede-ma ca n-am vrut decat sa aplanez o usoara incordare (nu i-as spune chiar tensiune, inca…). Iarta-ma daca am validat, fara voia mea, o degringolada si-o deruta, departe de mine asta…

    Simona Catrina 19 aprilie 2010 22:27 Răspunde
  • pisica neagra….. miau, mirolau… de acord

    CristinaC 19 aprilie 2010 22:30 Răspunde
  • Sa nu va prind ca-mi ies prin ecran boticurile voastre bosumflate, ca la foamea pe care-o am e posibil sa ramaneti fara ele si daca vreodata o sa mai vreti sa faceti pe suparatii, nu veti mai avea arsenalul la dispozitie.

    pisica neagra 19 aprilie 2010 22:32 Răspunde
  • Blanca, eu n-as fi facut dezvaluirea asta, insa Omuldelamunte a facut un gest… hai sa-i spun original, acela de a face, pe blogul de fata, o dezvaluire despre blogul lui. Desigur, informarea privea, implicit, si grupul nostru. Si oricum, stiu ca Thomas Man/Vegetal Ink nu are nimic impotriva, repet, nu cred ca a incercat vreodata vreo manevra duplicitara in adevaratul sens al cuvantului, a fost o joaca – ma rog, unora li s-a parut deplasata, altora interesanta, aici e vorba de perceptii strict personale… Eu imi cer scuze daca, pana la urma, ceva din atitudinea mea v-a creat confuzie si disconfort. Ma credeti ca multa vreme nici n-am verificat IP-urile, mi-era lene pur si simplu? 🙂

    Simona Catrina 19 aprilie 2010 22:32 Răspunde
  • Si mie mi-e cam foame… si ma gandesc cu tristete ca pananajung eu din nou prin fata ecranului vostru se face noapte si iar incepe contratimpul nostru/vostru

    CristinaC 19 aprilie 2010 22:33 Răspunde
  • Eu nu vreau sa ma ciondanesc cu nimeni, asa ca daca mai vreti sa discutam si altceva in seara asta decat ID-uri si IP-uri, va astept cu drag si pofta de viata. 🙂 Chit ca azi-noapte n-am dormit prea mult, Trecatorul si Cristina sunt martori… 🙂

    Simona Catrina 19 aprilie 2010 22:35 Răspunde
  • Cristina, stai linistita, ca aici viata abia incepe, nu doarme nimeni! 🙂 Se poate? Suntem oameni seriosi. 🙂

    Simona Catrina 19 aprilie 2010 22:36 Răspunde
  • Pisica neagra, imi place nervul tau optimist, zgaltaitor, care ne cheama la luciditate, iti multumesc muuulllt!!!!!! 🙂

    Simona Catrina 19 aprilie 2010 22:37 Răspunde
  • Ok… deci incepem iun inventar de „ce filme ati mai vazut si ce ne mai sfatuiti sa vedem?”
    Eu nu stiu sa ma cert si amutesc repede cand se/ma cearta altii

    CristinaC 19 aprilie 2010 22:39 Răspunde
  • Nico… unde esti? 🙂 Te rog mult si pe tine sa nu te necajesti, da? 🙂 Te rooog.

    Simona Catrina 19 aprilie 2010 22:39 Răspunde
  • Simona, eu intrebam de ce Omul de la munte a ales sa faca dezvaluirea. Atitudinea ta a fost cea corecta 🙂 . Am vazut si eu cum ii apare gazdei blogului , IP si celelalte date de identificare. Toate acestea sunt valabile daca se transmite mesajul de pe acelasi calculator, asa ca eu cred ca a fost un joc nevinovat, amuzant 🙂

    Blanca 19 aprilie 2010 22:42 Răspunde
  • Simona, nu ai pentru ce imi multumi si nici nu ai de ce sa dai atatea justificari. Pana la urma, nimeni nu e obligat sa ramana, dupa cum nimeni nu a fost fortat sa vina aici. Supararile vin si trec. Dar avem totusi pretentia ca, daca tot ne-am adunat intr-un fel aici, avem ceva in comun. Ce? Nu vreau sa spun, va las pe fiecare sa alegeti.

    pisica neagra 19 aprilie 2010 22:43 Răspunde
  • Blanca, Pisica neagra, eu simt totusi nevoia sa va multumesc, sunteti intelepte…

    Simona Catrina 19 aprilie 2010 22:46 Răspunde
  • Eu ma cert f rar, doar cand sunt calcata pe coada (faceti abstractie de ID sau IP ). Dar can doi sau mai multi se cearta, nu am stare si intervin, incercand sa aplanez conflictul. Stiu, nu e bine, recunosc ca e un defect al meu, dupa cum recunosc si ca am luat-o peste bot de multe ori in asemenea situatii si tot degeaba, nu ma lecuiesc. Vorba unui prof de-al meu „facerea de bine nu ramane nepedepsita”.

    pisica neagra 19 aprilie 2010 22:47 Răspunde
  • @pisica neagra, eu zic : simtul umorului si nu numai!

    CristinaC 19 aprilie 2010 22:47 Răspunde
  • 😀 Ma faci sa rad, Simona. Cine a mai vazut pisici intelepte?

    pisica neagra 19 aprilie 2010 22:51 Răspunde
  • De acord, CristinaC, simtul umorului. Dar vezi ca ai continuat si cu „nu numai”? Deci, fiecare poate alege ce vrea si in ce se regaseste mai mult, sau ce ii lipseste mai mult, sau… sau…

    pisica neagra 19 aprilie 2010 22:53 Răspunde
  • “facerea de bine nu ramane nepedepsita” Excelent!
    Asta chiat imi place si mi se potriveste la acest moment… dar in genreal I don’t take anything personally asa ca va rog frumos incercati sa just be happy

    Uite cum se vorbeste in limba romano-engleza pe langa balta Ontario… nu faceti ca mine!

    CristinaC 19 aprilie 2010 22:53 Răspunde
  • Ce frumos ai spus ca ne astepti aici „Cu drag si pofta de viata” ! Imi pare tare bine ca esti plina de energie, se simte ca ai facut multe astazi , cu satisfactia lucrului bine facut 🙂

    Blanca 19 aprilie 2010 22:58 Răspunde
  • Nu m-am suparat pentru ca nu am de ce, doar ce am revenit de la masa.http://www.youtube.com/watch?v=ATRc_MXKMGM

    nico 19 aprilie 2010 22:59 Răspunde
  • S-a calmat lumea? Sau pe motiv de suparare s-au retras, intre pernele tentante de pe canapea, la sfarsitul unei zile de luni?

    pisica neagra 19 aprilie 2010 23:00 Răspunde
  • Pisica neagra, am avut eu un motan intelept odata. 🙂 Crede-ma, cand ma privea condescendent si istet, ma simteam superficiala si frivola. 🙂

    Simona Catrina 19 aprilie 2010 23:04 Răspunde
  • Simona, inspiri mai mult decat liniste si ai multa clasa. Jos palaria! Cine iti citea cu atentie commentul de azi noapte de la ora 2 si un pic intelegea ce era de inteles…:) dar atunci nu mai era toata „tevatura” asta 🙂
    Black pisi, te rog sa nu pomenesti de foame, sunt destul de agitata (de parca nu se vede) din aceasta cauza… cica sunt la regim, de azi, evident 🙂 …

    all blacks 19 aprilie 2010 23:04 Răspunde
  • Multumesc, Blanca, nu sunt plina de energie, din pacate, dar e bine ca reusesc sa par vie. 🙂 Un lucru e cert, imi face placere sa fiu cu voi, aici.

    Simona Catrina 19 aprilie 2010 23:05 Răspunde
  • Desi, nu pot sa spun ca pisicile sunt preferatele mele (le asociez cu oamenii fatarnici) :), trebuie sa recunosc ca pisica neagra e tare simpatica! 🙂

    Anca 19 aprilie 2010 23:06 Răspunde
  • All Blacks, ha, ha, uitasem ca azi e luni, ziua cand toate ne apucam de regim (doar Dea Valma, care e mai rationala, alearga si traieste sanatos). 🙂
    Trecatorul cred ca a adormit in fotoliu, dupa supliciul de noaptea trecuta. 🙂

    Simona Catrina 19 aprilie 2010 23:07 Răspunde
  • Anca, noi avem numai pisici frumoase si haioase aici, am mai avut o Pisica din Brasov, si inca o avem, chiar daca tace, stiu ca ne citeste. Pisicaaaaa, vino si tu…. La un moment dat, banuiam, cu speranta, ca Pisica neagra si Pisica sunt una si aceeasi persoana, am verificat IP-urile (asta ca sa ramanem in tema) si am descoperit ca… nnnttttzzz, nu erau, sunt doua pisici diferite. Si apoi m-am bucurat nebuneste, acum avem doua pisicute!!! 🙂

    Simona Catrina 19 aprilie 2010 23:10 Răspunde
  • da, saracul… care pleaca ultima, promite sa -l acopere …? 🙂

    all blacks 19 aprilie 2010 23:12 Răspunde
  • All Blacks… ce regim… vrem sa stim si sa urmam… chair daca am ratat inceputul de luni… incep marti

    CristinaC 19 aprilie 2010 23:13 Răspunde
  • Anca, pisicile sunt, au fost si vor fi preferatele mele, dar nu cred ca le-as asocia vreodata cu oamenii fatarnici. Poate ca sunt putin mai egoiste, se gandesc intai sa le fie lor bine si apoi restul. Am tot incercat sa invat asta de la ele, dar nu am reusit.
    Si, recunoaste, pisica neagra are ceva special, e iubita si blamata in acelasi timp. 😉
    Si daca tot mi-ati amintit ca e luni, sper sa nu o tinem asa toata saptamana. Ca acusi imi bag si eu mustatile intr-o carte si nu mai ies de-acolo decat daca ma ademeniti cu bunatati.. verbale.

    pisica neagra 19 aprilie 2010 23:17 Răspunde
  • Cristina C nu incepe de marti ca sint trei ceasuir rele… incepe de la 1 ale luni. 🙂

    iana 19 aprilie 2010 23:17 Răspunde
  • Scarsdale… dar stati sa vedeti cat ma tine, ca el tine 14 🙂

    all blacks 19 aprilie 2010 23:18 Răspunde
  • CristinaC, eu am citit pe undeva ca nu e buna ziua de luni pentru inceput regimuri sau alte ambitii……fiecare ar trebui sa inceapa in ziua in care e nascut…:)….asa sigur se va tine de treaba 🙂

    Anca 19 aprilie 2010 23:19 Răspunde
  • Sim, draga, nu pot spune ca-s negajita, doar dezamagita de presupunerile ciudate ce mi-au trecut prin fata ochilor astazi.
    Nu gasesc nici pe departe ca ar fi gresit cineva : nici tu ca n-ai facut ‘BIG dezvaluirea’, nici munteanul c-a venit sa picure saruri pe aparente rani deschise, nici Thomas ca a scris in stilu-i caracteristic si a ales sa se monteze in nick-uri diferite..
    Mi s-a parut si mi se pare mai departe fair ca oamenii sa spuna lucrurilor pe nume, chiar si intr-o joaca de genul asta, cu rostogoliri prin derdelusuri virtuale. Nu vad altceva in postarile astea ale noastre, e un loc unde avem sentimentul ca ne pricepem unii pe altii si fiecare isi are propriul motiv pentru care citeste sau scrie cate ceva in pagina care-ti poarta online numele.
    Intamplator sau conventional sau de-amoru’ artei eu am facut o pasiune onirico-virtualo-literaro-muzicala prompt recunoscuta pentru persoana care scrie si semneaza Thomas Man. Nu vreau nici sa-l iau de barbat (in viata reala as fi aruncata in” lanturile bigamiei”), nu vreau nici alte onoruri sau omagii, avem pur si simplu schimburi de cuvinte in public, aproape flirturi, tot virtuale, si, am crezut eu, fara terte implicatii . Mi s-au batut apropouri, mi s-a zambit cu subinteles, ulterior am fost batura prieteneste pe umar (cand a decis un adio sumar acum o luna si ceva) si incurajata, am lasat totul asa si am zambit, nu mi-a placut ca disparea din zona, dar nu aveam ce face.. : ) Paream victima, dar nu ma interesa chestia asta, jocurile si hai-hui-urile d’asta s-au si inventat: sa ne dea cate-un sut mic si istet: )
    Azi, dupa ‘Marea descoperire’ * ma trezesc insa cu doua chestii noi peste mutra si am si o reactie, ca n-am cum sa nu am asa ceva ! Seamana cu aluziile fine scatoalcele astea, dar, de foarte, foarte departe . Nu mai revin, nu mai exemplific, am dat mai multa atentie decat era cazul. Mirarea-mi cu tenta jalnica de suparare personala inca nu-si revine; sunt chestii care realmente pot fi generos ignorate, ma refer la ceea ce-si pot spune doi oameni intr-un blog sub priviri (numai aparent, aveam sa constat , condescendente.. )
    Concluzia mea se indreapta, poate pripit, poate nu, spre posibilitatea ca schimbul asta de replici cu aparent dichis sa fi deranjat..

    ‘Marea descoperire’ * : un cineva, discret admirat si unanim, pare-se, simpatizat, deceptioneaza ad-hoc pentru ca a postat de pe acelasi IP, cu doua ID-uri blabla, restul se stie..

    Una 19 aprilie 2010 23:19 Răspunde
  • si cum primul 1 a lunii viitoare va fi liber , incepem de ziua copilului 🙂

    all blacks 19 aprilie 2010 23:21 Răspunde
  • Pisico neagra, io nu ma calmasem, tocmai scriam ceva lung si habar n-aveam cate rasete simpatice si vioiciune-i pe-aici. Dar imi ziceam pasul: )

    Una 19 aprilie 2010 23:22 Răspunde
  • Nu va mai faceti griji pt trecator, a venit caldura, nu mai are nevoie de invelis. Si apoi, cred ca ii e suficienta caldura pe care i-o transmitem virtual. Si cum, fin psiholog, a evitat un raspuns, credeti ca e cazul sa riscati si sa ii tulburati linistea caminului aruncand un pled.. si la plecare.. si ultima dintre noi… Sau asta era un concurs si n-am inteles eu bine, cine rezista cat mai mult timp, pentru a fi ultima si singura, pentru a avea… (nu stiu ce cuvant sa scriu ca sa nu supar pe nimeni sau sa starnesc un val de proteste) onoarea/bucuria/ fericirea de a -l acoperi pe Trecator cu… cu ce o mai gasi la ora aia.

    pisica neagra 19 aprilie 2010 23:23 Răspunde
  • Pentru Scarsdale trebuie Grapefruit… ai lingurita speciala de mancat acest fruct?
    Ziua in care m-am nasct a fsot 17 deci a trecut si a mai fost si sambata.
    1 Mai e sambata… si e weekend… la noi e liber doar fiindca e sambata
    1 iunie e prima luni inceput de luna dar nu m-am nascut pe 1… cate dileme am… si cate motive exista ca sa nu ma apuc.
    Una nu fii suparata te rog!

    CristinaC 19 aprilie 2010 23:27 Răspunde
  • Una, Simona, sunt intr-o pozitie foarte ciudata. Am scris in viata mea multe manuale tehnice si am facut training cu o multime de oameni, ca urmare intotdeauna am cautat sa scriu cit mai pe scurt si direct la obiect. Imi este greu sa scriu un lucru si sa sub-inteleg altceva. Poate din cauza asta am ales si o meserie tehnica. Insa nu mi-as fi putut inchipui ca ce am scris ar fi putut sa deranjeze pe cineva. Nu avea nici un fel de legatura cu nimeni de pe blog, acea comparatie, era o notiune abstracta.

    Odille 19 aprilie 2010 23:29 Răspunde
  • Una, eu sunt venita mai tarziu si habar nu aveam de asa zisele declaratiuni subtile in vazul si cititul tuturor. Acu, dupa ce ti-ai zis pasul.. te inteleg asa de bine, dupa cum gasesc si o explicatie pentru acea dualitata a lui TM. Dar parca nu as mai vrea sa comentez aicisi sa readuc discutia. Desi, despre dualitate putem discuta, dar fara sa facem referire la cele intamplate.

    pisica neagra 19 aprilie 2010 23:30 Răspunde
  • Una, scumpa mea, comunicarea ta cu Thomas Man nu va fi lezata la niciun nivel, in niciun strat, de aceasta dezvaluire recenta. Practic, nu s-a schimbat nimic. Spun asta simplu si direct, fara zorzon si speculatie, spun asta fiindca asta simt. Daca ti-a facut placere sa comunici cu acest personaj, sper din toata inima ca blogul de fata iti va deschide, mai departe, ferestrele si inima. Eu stiu ca povestea va continua si stiu ca, momentan, unii ma cred superficiala sau ostentativ-impaciuitoare, dar eu stiu ce spun, de data asta. Ai sa vezi…

    Simona Catrina 19 aprilie 2010 23:30 Răspunde
  • Odille scrii foarte frumos pentru o persoana technica!
    La cursurile de comunicare e un exercitiu si trebuie sa identifici cuvinte de „plastic” adica care nu determina exact un lucru/ fapt actiune…

    Va parasesc pentru un timp… plec acasa unde am mult mai multa treaba decat am avut azi pe aici… see you tonight!

    CristinaC 19 aprilie 2010 23:32 Răspunde
  • CristinaC , faci socoteala, pentru anul in care te-ai nascut, in ce zi a saptamanii a picat 17 aprilie (sau o intrebi pe mama ta 🙂 ) si aia e ziua in care se spune ca ar fi ok sa te apuci de ceva :)….probabil e un mit…..

    Anca 19 aprilie 2010 23:33 Răspunde
  • Odille, lasa grijle, 🙂 nu s-a suparat nimeni pe tine, ai sa vezi, gata, valurile s-au inmuiat, soarele se lafaie in crepuscul, a plecat si norul de cenusa, acum trecem la lucruri misto, gen regimuri de slabire (ouch!), i-auzi ce vorbesc fetele, Scarsdale, auzi, ala e cumplit, va previn, fiindca va constrange, e cam antisocial. 🙂 Orice regim e bun daca ti se potriveste si daca se muleaza pe stilul tau de viata – zise ea, lupul moralist si mancacios. 🙂

    Simona Catrina 19 aprilie 2010 23:34 Răspunde
  • CristinaC, acum serios…
    cel mai bine de pornit pe drumul „schimbarii stilului de alimentatie si de viata” e sa incepi la week-end. Fiindca esti acasa, se presupune ca esti relaxata, ca poti gasi o mie de chestii de facut, vizionat, etc, incit orice tentatie cu crema sau data prin ciocolata sa poata fi anihalata.

    iana 19 aprilie 2010 23:36 Răspunde
  • Da , si in weekend se gasesc astia la tv sa deruleze programe culinare din cele mai delicioase! Cum sa mai incepi o dieta si sa n-o impingi iar catre ziua de luni? : )

    Blanca 19 aprilie 2010 23:40 Răspunde
  • Dieta pentru ingrasat n-aveti? Ca mie nu mi-ar strica vreo 2-3 kg in plus…da cred ca mai am de asteptat pana ma las de fumat:)

    nico 19 aprilie 2010 23:40 Răspunde
  • da Simona,
    fiecare trebuie sa-si aleaga felul lui/ei de a face schimbarea asta cu kg.
    daca vreti vorbim de asta… iana e aproape specialist – dupa ce s-a intilnit cu 2 nutrionisti in US si cu unul (una) la Medsana – Bucuresti. Cea din urma m-a uns pe suflet… si m-a facut sa pricep ce si cum… daca vreti, vorbim.
    Precizez ca in timpul sarcinii (considerata de marii specialisti ca fiind una cu risc, doar din cauza virstei) am fost efectiv indopata cu vitamine de tot felul… am pus 39 de kg. Mai am de pierdut inca 5kg si ajung unde eram inainte de sarcina.

    iana 19 aprilie 2010 23:45 Răspunde
  • Aaaaa, Nico 🙂 Uite cum ti-ai atras tu mania populara! 🙂 🙂 🙂 Vrei sa te ingrasi, hm? Misto. 🙂 Pai e suficient sa-ti dezvaluim obiceiurile noastre proaste, pe care tu sa le iei de bune. Numai eu, cu naravurile mele, te-as putea instrui pe cont propriu. 🙂 Si daca se mai ofera cineva, cu atat mai bine.

    Simona Catrina 19 aprilie 2010 23:45 Răspunde
  • Cu ceva ani in urma aveam si eu greutatea la care visez acum, dar s-au dus kg-ele si-acum le duc dorul… Simona, multumesc pentru atentie si desi nu arat, iti port un profund respect ..nu sunt genul de om care sa faca prea des complimente..

    nico 19 aprilie 2010 23:46 Răspunde
  • Iana, bravo, esti viteaza si ne poti fi un model, o motivatie. Te admir dezlantuit, sincer. Evident, primavara mi-a dat si mie impulsuri bune, dar sa vedem ce si cum, pana la final. Sunt optimista, chipurile. 🙂

    Simona Catrina 19 aprilie 2010 23:47 Răspunde
  • nico,
    daca te lasi de fumat iti promit ca orice vei minca va avea un gust infinit mai bun… simti mult mai bine aromele si ai o pofta de mincare nebuna dupa ce n-ai mai fumat o luna… asta e regimul de ingrasare.

    iana 19 aprilie 2010 23:48 Răspunde
  • Simona, iarta-ma te rog, dar abia acum incep sa ma dumiresc. Eu nu am avut idee de ceea ce povesteste Una. Intotdeauna am vazut pe tania, TM si Un trecator, ca pe Cei 3 muschetari ai literaturii si muzicii pe acest blog.
    Am sosit tirziu pe blogul tau si nu am cunoscut dinamica acestui grup. Cum s-ar spuna ca musca-n lapte!

    Odille 19 aprilie 2010 23:48 Răspunde
  • Nico, iti multumesc… si sa stii ca eu chiar nu astept complimente, imi plac relatiile relaxate, firesti. 🙂

    Simona Catrina 19 aprilie 2010 23:48 Răspunde
  • Odille, daca te consoleaza cumva, sa stii ca nici eu n-am stat sa studiez foarte clar conexiunile obiective si subiective de pe blog. Esti FOARTE binevenita, cred ca reactia tuturor iti confirma asta, si nu-ti mai face atatea probleme, te rog mult…

    Iar de muschetari… nu ma mai ocup de cand am mai avut patru (Una, Pisica, Mirel Curea si Adi_simplu), din care trei au plecat… desi pareau ca… dar nu mai spun, ca ma intristez.

    Simona Catrina 19 aprilie 2010 23:52 Răspunde
  • Nu Simona, nu sint viteaza… mi-a fost frica…
    de la masura 4 m-am dus la masura 14. Nu stiam sa imi cumpar haine, nu aveam ce imbraca, iar cabina de proba era locul groazei, camera de tortura, fiindca nu stiam ce croieli sa-mi iau, ce culori, eram debusolata total. depresia era pe mine cit casa… vara trecuta eram in masura 10 , acum sint 6.

    iana 19 aprilie 2010 23:52 Răspunde
  • povestea merge mai departe , ca vantul din vama veche… 🙂

    all blacks 19 aprilie 2010 23:53 Răspunde
  • Simona, iti multumesc mult.

    Odille 19 aprilie 2010 23:55 Răspunde
  • Iana, de fumat nu reusesc sa ma las, cel putin nu acum..

    nico 19 aprilie 2010 23:55 Răspunde
  • Sa te apuci de rgim in WE? Pai asta e solutie?Cand stai acasa si timpul se dilata si bantui prin fata frigiderului de mii de ori pe zi si cand ai face orice altceva decat in restul zilelor… Ce ramane? Corect – te apuci de mancat, de gatis si degustat si chiar daca stai pur si simplu, la un moment dat, tot iti incolteste in mintea relaxata ideea de a manca ceva bun. Si cum tot ce e bun e imoral, ilegal sau ingrasa… alegeti voi varianta ideala pentru fiecare 😀

    pisica neagra 19 aprilie 2010 23:57 Răspunde
  • odille, tu cum stai cu kg? sa stim cu cine simpatizam 🙂 pe mai departe

    all blacks 19 aprilie 2010 23:58 Răspunde
  • Comunicarea in scris isi are dezavantajele ei in sensul ca nu toata lumea intelege exact ce vrei sa spui, cind glumesti si cind nu… cind atragi atentia si cind faci constatari si asa mai departe.
    dar povestea pe blogul Simonei va continua… oamenii vin si pleaca. eu zic ca e firesc sa se intimple asa. fiecare are nevoie, ca sa zic in gluma, de discretia lui. 🙂 de cite o pauza…

    Simona, multumesc pentru ca esti aici cu noi, multumesc pentru tot ce scrii, si pentru ca impartasesti povesti de viata cu noi. Tu chiar esti inspiratia multora dintre noi, modelul nostru…nu, nu sint genul „periuta”, n-am fost niciodata.

    iana 19 aprilie 2010 23:59 Răspunde
  • nico,
    stiu ce spui. este lupta cea mai grea – lasatul de fumat. eu m-am lasat de cel putin o suta de ori inainte sa reusesc. e cumplit. Nu mai fumez de aproape trei ani, dar ma visez fumind…

    iana 20 aprilie 2010 0:03 Răspunde
  • Iana, esti un om minunat si cred ca nu gresesc atunci cand spun ca, la ora actuala, esti cea mai veche prietena de aici, in sensul ca mi-ai fost alaturi de la sfarsitul lui 2008, cand am infiintat blogul. Si iti multumesc din suflet, m-ai incurajat si m-ai inteles mereu, desi nu sunt un exemplar foarte usor de inteles, am multe ticneli. 🙂

    Simona Catrina 20 aprilie 2010 0:06 Răspunde
  • Exact asta m-a facut sa-mi doresc sa fac parte si eu din grupul vostru, desi nu gaseam un moment potrivit pentru a interveni: caldura de care dati dovada.

    nico 20 aprilie 2010 0:12 Răspunde
  • Pentru ca se apropie 1 Mai: http://www.youtube.com/watch?v=f_wVT4dci4k

    nico 20 aprilie 2010 0:14 Răspunde
  • vorbea cineva mai devreme despre „de ce sintem aici”. eu sint aici si nu plec (nici de-a naibii) fiindca tu, Simona, scrii despre mine… aproape tot… e incredibil si e foarte misto sa citesti despre tine scris de altcineva. sa gasesti pe cineva care pune in cuvinte (si ce cuvinte, si ce maiestrie) ce tu stiai deja, ce tu traisesi sau traiesti, ce tu simti de ani si ani…

    iana 20 aprilie 2010 0:15 Răspunde
  • @Blanca- Vă rog să citiţi cu atenţie următoarele comment-uri din 19 aprilie: Simona ora 2:05 am,Odille ora 12:19 pm, Thomas Man ora 3:21 pm, Iana ora 4:36 pm. Abia la 4:57 pm vin şi eu cu precizarea. Şi asta numai ieri. Dacă vreţi, investighez comment-urile şi din zilele anterioare.
    Din toate reiese că TM este acelaşi cu VInk. Vă rog să vă reconsideraţi insinuarea!
    Cât de absent la Limba Română să fi fost să nu-ţi dai seama că sunt una şi aceeaşi persoană? De ce aş fi comparat IP-urile dacă nu aş fi sesizat aceeaşi dezinvoltă migrare a cuvintelor din engleză în română şi invers?
    Tocmai unicitatea scrierilor lui m-a făcut să-i compar IP-ul. Şi in Braille dacă l-aş fi citit, la fel de plăcut m-ar fi înţepat în degete şi TM şi VInk. Nu trebuie să ai mintea unui comisar E.U. pentru a vedea asemănarea…

    Omuldelamunte 20 aprilie 2010 0:19 Răspunde
  • Nico, noi am trait si vremuri voioase, si vremuri mai triste, in functie de cum ne mergea, de cum treceam prin anotimpuri – draga de Iana stie…. A fost multa lume pe aici, multi au plecat (sau au ales sa ne citeasca in tacere, mai plauzibil), zilnic pierdem si castigam prieteni. Si uite, am innebunit, stam noaptea si huhurezim pe-aici, ne e bine, orice-ar fi… 🙂

    Simona Catrina 20 aprilie 2010 0:19 Răspunde
  • Omuldelamunte, ai dreptate, ai mare dreptate, dar sa stii ca (insist sa sper ca) nu s-a suparat nimeni la modul serios.
    Tu mai dormi sub stele si azi? Stelele plang, au aflat ceva trist, imi dau seama dupa hohotul ploii si dupa starmocirea copilaroasa a cerului.

    Simona Catrina 20 aprilie 2010 0:22 Răspunde
  • Noapte buna dragilor…
    Una – te rog, considera ce am scris eu despre comunicarea in scris, please… and don’t you ever think of going away!

    iana 20 aprilie 2010 0:29 Răspunde
  • Am vrut sa scriu asta de acum cateva ore dar m-am abtinut: de ce oare trebuie ca noi oamenii, sa cautam mereu un vinovat? Nu se poate doar sa luam lucrurile asa cum sunt si macar aici, unde nu ne vedem, nu stim cine sunt ceilalti, sa putem fi mai buni si mai iertatori? De fapt nimeni nu e vinovat! E atat de greu de acceptat asta? Dar iarasi dau vina pe varsta mea..poate ca eu inca visez si va mai dau o melodie ca apoi mai e putin si suna clopotelul a somn dulce: http://www.youtube.com/watch?v=UA2gOx8rLBU

    nico 20 aprilie 2010 0:31 Răspunde
  • Simona, aduni oameni frumosi si luminosi pe blogul tau…..cred ca ai o satisfactie,nu?
    Maine o sa-ti fie iar greu de dimineata….:)
    Noapte buna, tuturor!

    Anca 20 aprilie 2010 0:35 Răspunde
  • Omule de munte, si de ce-ar fi importanta chestia asta? Ca erau/sunt una si aceeasi persoana? Unii au vazut, altora nu le-a pasat, altii s-au prefacut frumos ca nu au remarcat-o.
    Te intreb asta intrucat banuielile tale au fost din prima clipa vizibile si aici, si in blogul tau!
    L-au facut pe Thomas mai putin important sau zicerile tale au pierdut vreo esenta, ceva, pe undeva?! NU, si tocmai asta nu am inteles , de ce atata tevatura.
    Odille, din punctul meu de vedere nu ai gresit cu nimic, numai ca azi (de fapt ieri) ai venit cu doua chestii care ma vizau foarte clar. Iti respect parerile si nu e cazul unor justificari nici din partea ta, nici dinspre partea-mi, deci putem lasa chestia asta in urma, sunt sigura.
    In ce priveste ce-a spus Sim un pic mai sus, mda, pareau a fi 3 muschetari acum ceva vreme, am aparut si eu, pe post de Aramis, parca, apoi lucrurile s-au dat dreaq. Am continuat sa citesc si sa scriu fara a avea senzatia ca fac mai departe pe justitiara sau ca-mi revendic vreun loc anume. Este o admiratie mai veche pentru Simona si o citesc de niste ani, asa ca, in ”contrabalans” o determin si pe ea sa ma citeasca pe mine, ca moderator al blogului ei.
    : )

    Una 20 aprilie 2010 0:37 Răspunde
  • Somn dulce iana, Anca!

    nico 20 aprilie 2010 0:38 Răspunde
  • Ia sa vedeti voi ce pufos dormim noi in noaptea asta si ce pufos ne si trezim maine. 🙂 Eu sunt chioara de noaptea trecuta, cand am pazit aici tenebrele, impreuna cu alti doi-trei viteji. Acum, ei dorm cu puffffffnet fin, cred ca pic si eu curand, secerata (sau macar sedata de ganduri). Desi… inca nu sunt sigura. 🙂

    Simona Catrina 20 aprilie 2010 0:41 Răspunde
  • Iano, esti adorabila cum traduci din engleza acest ” to consider” probabil pentru ca gandesti deja mai vajnic in limba de toate zilele de-acolo, decat in cea materna. Nu plec nicaieri, vino-ti in fire cucoana !

    Una 20 aprilie 2010 0:41 Răspunde
  • Sper şi eu Simona că nu s-a supărat nimeni la modul serios, dar am simţit o undă de reproş la Blanca. Eu ştiam încă din 19 martie că TM şi VInk sunt aceeaşi persoană, dar am tăcut până ar fi devenit evident pentru toată lumea.

    Aş dormi sub stele şi pe ploaie dacă aş putea respira printr-o pungă de plastic.
    Oricum, gazonul proaspăt cosit se bucură de ploaie.

    Omuldelamunte 20 aprilie 2010 0:48 Răspunde
  • Daca tot plang stelele si cerul, ma duc sa ma plang si eu mie insami de ziua de azi si in avans pentru ziua de maine. Promit sa nu trec maine prin fata voastra, asa ca va urez o zi de marti fara asteptatele 3 ceasuri rele.

    pisica neagra 20 aprilie 2010 0:51 Răspunde
  • Somn pufos tuturor!

    nico 20 aprilie 2010 0:52 Răspunde
  • Ma pot duce linistita la culcare . Am tacut chitic fiindca am un „har” fara seaman de a face glume (proaste) atunci cand nu e cazul … sper sa nu fi suparat pe nimeni. Noapte buna! sa ne citim in formatie completa maine, da?

    all blacks 20 aprilie 2010 0:54 Răspunde
  • Sub stele sau sub pleoape, noapte buna celor care amortiti deja in primul somn…

    Simona Catrina 20 aprilie 2010 0:57 Răspunde
  • mi-am pus ambitia sa va citesc toate comentariile 😉 si taman cind am reusit, se cam elibereaza ringul…cred si eu, mai ales pentru insomniacii de azi-noapte.
    va spun noapte buna si deja mi se face dor de voi, si mi-e groaza ca voi fi plecata la un curs de miercuri pina vineri. deja vineri noapte stiu ce program am 😉
    noapte bun, poate miine reusesc sa fiu si eu un pic mai activa, inainte de a intra in pauza…

    Dea Valma 20 aprilie 2010 1:01 Răspunde
  • Noapte buna, Dea Valma, ai grija de saptamana asta frumoasa, noi te asteptam aici cand ai tu timp…

    Simona Catrina 20 aprilie 2010 1:03 Răspunde
  • Simona, vad ca nu te lasi doborita asa usor 😉 iti supraveghezi cu grija teritoriul si mediezi abil eventualele dispute, care sper ca s-au stins…

    Dea Valma 20 aprilie 2010 1:03 Răspunde
  • Mai sunteti?

    Nici sa mananc nu mai pot fara sa va citesc!
    Ce bine mi-ar prinde mie sa slabesc. iana dai consultatii in particular?
    Odille si eu sunt foarte noua pe aici. Mai spuneam cate o vorba doua ccaci nu aveam talentul lor dar m-au incurajat felete sa continui sa nu fac fitze si acum vad ca mi-am dat drumul… probabil ca azi v-ati si saturat de mine.
    nico cred ca nu vrei sa iti spun cat m-am ingrasat eu cand m-am lasat de fumat… si pe urma, dupa 5 ani de pauza m-am re-apucat… dar n-am slabit la loc…ghinion.
    Acum incerc sa imi schimb stilul de a manca cum zice iana… cand nu mi-e lene si nu imi aminteste soacra ce slaba si frumoasa eram la nunta, reusesc

    CristinaC 20 aprilie 2010 1:05 Răspunde
  • Somn uşor, oriunde!

    Omuldelamunte 20 aprilie 2010 1:14 Răspunde
  • Una, crede-ma ca nici o clipa nu am gindit ceea ce crezi tu ca am gindit pt ca nu aveam de unde sa stiu ce simpatii plutesc pe blog. Eu am simtul dreptatii ridicat si am considerat ca nu este corect sa sustin ca eu am stiut tot timpul ca TM este VI. Am oscilat pt ca Simona ne-a spus ca nu este. In ciuda a ceea ce spune omuldelamunte, eu sunt prea noua aici ca sa fiu asa de sigura de stilul lui TM.
    Am reactionat numai cind Simona ne-a spus ca este el cu adevarat.
    Cred ca ai vazut ca in toate mesajele mele eu am asociat pe tania cu Un trecator si TM, pt ca aveau aceasta intercatiune de stil. Imi pare foarte rau ca ai interpretat cu totul altfel ceea ce am spus eu.

    Imi pare rau ca am involburat atmosfera asa de placuta de pe blogul Simonei.

    Va doresc o noapte buna.

    Odille 20 aprilie 2010 1:19 Răspunde
  • Mie imi placetti toti!
    Si cei care acum dormiti si cei care priviti si nu vorbiti!

    CristinaC 20 aprilie 2010 1:27 Răspunde
  • Mie imi placeti toti!
    Si cei care acum dormiti si cei care priviti si nu vorbiti!
    Odille te-ai apucat de treaba prin casa?

    CristinaC 20 aprilie 2010 1:28 Răspunde
  • nu mi s-a parut pana acum, una, ca ti-ar fi monitorizat cineva flirtul cu dl. man – in afara de tine, fireste. si, ca o corcodusa ce sunt, nu ma pot abtine sa meditez din varful mausului ca, poate, omul a plecat la drum de seara cu cerneala scurgandu-i-se printre pingele si ca sa mai scape de adoratia ta – discret cum il stim cand isi sterge cochelarii aburiti de cat a scotocit prin cufarul cu vorbe, etcetera, etcetera.
    pe de alta parte asa cum atragi tu atentia asupra unor lucruri care nu atrag atentia asa si altii atrag atentia asupra lucrurilor care le-au atras atentia 😛 (trebuie sa recunoasteti ca asta mi-a iesit de na 10 🙂 )
    in concluzie, ca deja e tarziu, nu stiu de ce ti-a casunat tocmai pe odille, care pare cea mai impaciuitoare persoana de pe aici. dar daca a zis ceva ieri care ti-a cazut greu la stomac, acum sigur ma voi duce sa investighez!……….maine 😀

    justine 20 aprilie 2010 1:33 Răspunde
  • Am încercat şi eu azi-dimineaţă, dar era geamul închis.

    http://www.youtube.com/watch?v=x0SuKjAg0WM

    Omuldelamunte 20 aprilie 2010 2:01 Răspunde
  • Omule nu mai face tot ce vezi prin spatiul virtual…
    Acum vrei prajituri la spital?

    CristinaC 20 aprilie 2010 2:09 Răspunde
  • Era sa adorm, dar v-am auzit vorbind pe-aici. 🙂
    Tare as vrea sa depasim incidentul (ce pompos una) cu Thomas/Vegetal Ink, bag de seama ca jocul a iesit foarte bine, de nu ne mai trece. 🙂

    Omuldelamunte, inca nu ti-ai aranjat pernele si stelele?

    Cristina, vad ca dinspre Canada vine miros de bunatati, tot timpul. Noi de ieri ne-am facut ambitioase. 🙂

    Simona Catrina 20 aprilie 2010 2:25 Răspunde
  • gata. am terminat cu toate dulciurile… de maine fructe si salta, eu si iepurele buza-lata..
    Ce daca e marti cu macar 3 ceasuri rele, macar voi avea pe cine sa dau vina daca ma apuca nervii ( si nu stiu daca scap ca am 5 cautatori de joburi in vizita la mine la birou) si ma apuc de ros alte calorii

    CristinaC 20 aprilie 2010 2:47 Răspunde
  • Omule de la munte, eu atat am vrut sa spun: ca mie mi se pare ca nu se face sa dezvalui identitatea cuiva profitand de avantajul blogului propriu care-ti arata mura in gura toate detaliile ! Era o parere si nu are legatura cu ceea ce a scris Thomas cel adorat sau Vegetal Ink, pentru ca eu nici nu am citit prea atenta ce au scris cele doua personaje , poate din pricina faptului ca „am fost absenta la Limba Romana” cum spui tu si nu pot gusta din stilul lui pretios. dar , ca sa vezi ,ceea ce ai scris tu pe blogul personal mi-a placut si te felicit pe aceasta cale .

    Blanca 20 aprilie 2010 9:26 Răspunde
  • Buna dimineata! La Bucuresti ploua, iar verdele straveziu al frunzelor picura parca direct in inima. Se intrezaresc deja zilele acelea proaspete cu aerul imbibat de mirosul florilor de tei. Mi-e ciuda pe mine. Orice ce-as face, oricum m-as invarti, marea tristete imi este provocata tot de iubirile neimplinite aici, in cercul meu stramt. Pot sa ignor situatia politica, pot sa inteleg necesitatea unei crize economice, pot sa accept ciclurile naturii, pot sa abandonez aflarea adevarului in ceea ce priveste maretia sau mediocritatea istoriei românilor, pot sa infrunt chiar nefericirea altora, insa nu pot sa fug odata pentru totdeauna de tot ce nu este cert in iubire. Daca mi-as indrepta doar o mica parte din energia consumata pentru a intelege neintelesul din acest domeniu, spre alte cauze, tot mi-ar fi numele mentionat intr-un letopiset al vremii. 🙂

    Georgia 20 aprilie 2010 9:29 Răspunde
  • Justine, ai dreptate.

    Una 20 aprilie 2010 10:00 Răspunde
  • Pentru de dimineaţă:

    Directorul unui cimitir suna la reprezentanta unei firme de motociclete:
    – Cate motociclete ati vandut in ultima saptamana ?
    – Cinci bucati.
    – A, inseamna ca unul inca se mai plimba …

    Omuldelamunte 20 aprilie 2010 10:10 Răspunde
  • @Blanca- Aşa cum am mai spus, „identitatea lui/lor” a fost devoalată de alţii înaintea mea, eu nu am venit să spun decât că au acelaşi IP.
    Dezvăluirea de identitate înseamnă să fi spus că adevăratul lui nume este Cristian Tudor Popescu născut în 1947 în … CNP…, IP…, ori aceste detalii eu nu le am pe blog, cu excepţia IP-ului pe care nu l-am dezvăluit!
    Mulţumesc pentru felicitări şi să fim ca fraţii!

    Omuldelamunte 20 aprilie 2010 10:24 Răspunde
  • 🙂 Ai drepatate, eu vroiam sa spun ca-i dezvaluiai cealalta identitate virtuala!
    Sper ca suntem ca fratii cei buni 🙂

    Blanca 20 aprilie 2010 10:33 Răspunde
  • zi noua, „problema” veche…..

    un trecator 20 aprilie 2010 10:34 Răspunde
  • mda.
    trecatorule, ai facut ochi?ai cafia neagra-n cana?; )
    vezi ca ultimele 2 puncte sunt bolduite la tine..(am asa un mare chef sa ma iau azi de nimicuri, da’ zi mersi ca nu rog niste baieti sa te verifice la IP, lool)
    misto aia cu ”sa ne avem ca fratii”.

    Una 20 aprilie 2010 11:15 Răspunde
  • Odille, scuze, acum am citit mesajul tau, imi pare rau ca trebuie sa ne justificam atat, nu vreau sa crezi ca am evitat sa-ti raspund aseara.
    Este OK, am luat-o aiurea si personal in freza, m-am monitorizat io prea atenta si am vazut chestii pe care , probabil, nu le-ai intentionat. Nu mi-a casunat pe nimeni, Justine are presupunerile ei, pertinente, probabil, eu am reactionat instant si coleric la ce-am vazut scris pe-aici si care ma privea direct, din moment ce-mi era mentionat numele.

    Una 20 aprilie 2010 11:23 Răspunde
  • Una, asta e singele nostru fierbinte care ne da farmecul personal si un pic romanesc…ne mai aprindem, ne mai stingem, altfel ar fi prea monoton si prea „anglo-saxon” 😉 si mie mi se intimpla sa ma simt cu musca pe caciula cind nu e cazul (realizez tirziu ca nici macar caciula nu port)…si mai dau niste replici pe care unii anglo-saxoni le considera „invasive”…ma rog, fiecare cu boii lui, cu cultura lui, cu adrenalina lui…

    Dea Valma 20 aprilie 2010 11:47 Răspunde
  • sper sa nu se simta cineva lezat de comparatia cu anglo-saxoni; e pura referire la experienta mea personala cu individul „in serach for sparkles”, de care v-am mai povestit, si caruia se pare ca ii dedic prea multe referiri, nemeritate…

    Dea Valma 20 aprilie 2010 11:55 Răspunde
  • va salut pe toti si toate cei si cele dragi, de printre picaturi de ploaie. Unde sunt sau unde am fost? sa iau pulsul unei unitati spitalicesti pretz de o zi dar si de o noapte. Spooky, dar taniile mai trec si printre zile de genul asta. Nu, nu-i nimic grav, de ma veti intreba. Sunt grabnic insanatosita si ready de munca in folosul unei comunitati intregi. 🙂 400 de comentarii ??? Buuuun, am ce sa savurez. 🙂 Promit sa nu va mai citesc pe diagonala. 🙂
    Nadajduiesc sa fiti in forme perfecte. 🙂 🙂

    tania 20 aprilie 2010 12:38 Răspunde
  • DeaValmo, drept zici. Eu prefer echilibrul anglo-saxon, dar uite ca nu reusesc sa-i gasesc locu’n propriu-mi comportament decat rar si cu sfortari.. S-au pornit furtuni ieri pe-aici asa, aparent din neant, dar s-au mai intamplat si-n alte dati, nimic nou sub soare, deci.
    Concluziile, ca si eventualele erori, mi le asum, nu am de la cei din jur pretentii mai mari decat de la mine : )

    Una 20 aprilie 2010 12:51 Răspunde
  • Mda, sa zicem ca este prima data cand realizez profund neregretul de a topai pe blogul tau, simona. Sunteti formidabili. 🙂 Din toate unghiurile si formele jocului blogosferic. 🙂

    Inteleg ca se reitereaza mai vechea poveste TM versus Vegetal Ink sau invers sau impreuna. :). De cand mi s-a parut ca-l replichez pe VInk pe aici, din pricina sarcasmului sau trezit de cu dimineata (sau nu stiu ce se defila atunci pe fusul sau orar), sincer nu m-am asteptat la nicio replica din partea domniei sale. Deci, neasteptandu-ma, nu a venit. 🙂 Si, surpriza, iata-l pe Thomas Man in revenirea spendorii sale cu iz renascentist. 🙂 Ca este una si aceeasi persoana, pe cine mai intereseaza atat de consecvent? Da, pricep jocul de cuvinte haios asezate, intrigate si incoltite ca doar e….prea fun pe aici. 🙂 Pentru noi, ca cei doi baieti dintr-unul tac si fac 🙂 Partea excelenta este ca personajul nu reuseste sa se dedubleze cat il tine dorinta. 🙂 Caci amprenta cuvantului se reveleaza inaintea lui Thomas Man-Vegetal Ink, aducand la suprafata un complex om de cerneala. 🙂

    tania 20 aprilie 2010 13:06 Răspunde
  • Desi se doreste incheierea cat mai rapida a discutiei despre dubla identitate TM/Vegetal Ink, acum, ca am recitit ultima interventie din 9 martie a lui TM, jelaniile posterioare ale celor ce scriu aici, „inmormantarea si doliul” de rigoare si primele doua postari ca Vegetal Ink, ma intreb din ce motive (frustrari ascunse, dorinte nejustificate de a atrage atentia asupra persoanei sale, lipsa de coerenta, pofta de a-i lua pe ceilalti peste picior, ironie ieftina, etc.) poate actiona cineva atat de penibil si de respingator. Voi ce parere aveti ?
    Si daca explicatia sta tocmai in propria sa marturisire/descriere din 19 martie ?

    1. Thomas Man Says:
    March 9th, 2010 at 1:02 am
    9 martie.
    Punct terminus. Bagajele ma asteapta cuminti pe peron.
    Nu pleci din casa cuiva fara sa multumesti de invitatie sau gazduire sau tratatie, dupa caz. Altfel te pandeste ingratitudinea eterna.
    Multumesc tuturor celor care m-au citit pe blogul ei
    2. Vegetal Ink Says:
    March 19th, 2010 at 5:46 pm
    Infernul nu e doar in ceilalti. Avem toti culori de pitipoanca prin maruntaiele fiintei ; ele ies la iveala cand nu ti-e lumea mai draga. Nuantele stralucesc diferit in functie de meridian.
    Dar nu putem fi toti, oricat ne-am stradui, o pitipoanca cu patalama : hrana spirituala a pitipoancelor adevarate sunt carbohidratii.
    3. Vegetal Ink Says:
    March 20th, 2010 at 3:14 pm
    S-a dus vestea peste mari si tari despre blogul Simonei Catrina. Ca, dincolo de scrisul ei luminos din capul paginii, s-ar gasi persoane fine si comentarii idem, idei muzicale si condeie înmuiate în miere de tei. Ca varza si siropul gretos de pe alte bloguri ar fi cam proscrise pe aici. Dupa o lectura rapida si incompleta, zvonurile astea cu oameni de calitate si scrieri sensibile par adevarate !

    Alma 20 aprilie 2010 13:15 Răspunde
  • Alma, de ce nu semnezi prin blogul tau? 🙂

    Nu, nu ataca si tu, gratuit, la adresa bicefalului. 🙂 Iorga spunea ceva despre intelepciune. Aici nu se fac si se desfac dezvaluiri personalizate, ca altfel, la cate am avea (dragilor, ma includ si pe mine, stati linistiti :), ar iesi o publicitate incomensurabilo-profitabila. 🙂 Imi place, Alma, intri pe terenul meu cu simtul analitic al psihologiei cuvintelor iesite din penelul vrut sau involuntar al pictorilor din galeria Simonei. 🙂

    tania 20 aprilie 2010 13:23 Răspunde
  • eu unul am parerea ca nu reusiti sa depasiti momentul 🙂 de ce nu faceti repede un bilant, constatati pierderea/castigul inregistrat (am pus intentionat pierdere inainte, nu cred ca a avut nimeni, nimic de pierdut din deghizarea lui TM in VI), dupa care puteti merge mai departe. daca vreti. sau asa procedati de obicei? 🙂

    un trecator 20 aprilie 2010 13:24 Răspunde
  • Cat priveste parerea mea, alma, si cu asta promit sa inchid acest capitol al filmului de doua scurte metraje, eu, sincer, il prefer pe Thomas Man. Nu neaparat ca am apucat sa-i daruiesc flori, ci pentru ca pare mult mai flexibil si spiritual decat ultima lui infatishare sub numele de VInk. Drept urmare, Thomas Man, ultima coperta nu-i cea mai buna reusita, dar asta nu inseamna sa mai apari, iarasi, sub un o alta identitate. 🙂 Mai stii, eu si Una si parca si trecatorul, te-am ghicit dintr-un start. Negandit, deci nepremeditat. 🙂

    tania 20 aprilie 2010 13:28 Răspunde
  • pai, trecator, pe aici cred ca nimeni nu pierde, nimeni nu castiga. Doar ce existam. Cred ca asta este unul dintre motivele pentru care eu, cel putin, o pot declara pe Simona cel mai tare manager de blog 🙂

    tania 20 aprilie 2010 13:32 Răspunde
  • Madam Smith, bine-ai reaparut: )
    Sper ca esti bine cu sanatatea.Io nu intreb, doar sper ca a fost ceva de rutina.
    Trecatorule, procedam si noi cum ne taie capu’, si de obicei si acum, ce mai..: ))

    Una 20 aprilie 2010 13:35 Răspunde
  • Tania, din probleme tehnice care s-au rezolvat intre timp. Mai degraba decat un atac a fost o nedumerire care s-a transformat in neplacere pt ca oamenii cu mai multe fete au ascunzisuri periculoase si neplacute. Si cred ca toti ceilalti suntem onesti; tocmai de aceea nu meritam sa ni se rada in nas.
    Trecator draga, depasesc imediat momentul. Probabil ca voi discutati despre subiect de ceva vreme si deja ati facut indigestie. Eu abia am aterizat, dar in orice caz, ai dreptate, nu merita sa mai analizez tema cu pricina.

    Alma 20 aprilie 2010 13:35 Răspunde
  • Dragilor, eu va spun urmatorul lucru: oricare dintre voi se poate loga pe acest site cu ID-uri diferite, nu intotdeauna am energia si dorinta de a face verificari.
    Metoda de a descoperi e foarte rudimentara, se compara, din ochi, pur si simplu, IP-urile. Atat. Ei, dar ca sa compar, trebuie sa umblu intr-o lista lunga si lata (nu exista optiunea Search, ca sa gasesc automat).
    De exemplu, aseara va spuneam ca am vrut sa vad si eu daca nu cumva Pisica neagra si Pisica (mea din Brasov) sunt una si aceeasi persoana. Doar ca Pisica din Brasov n-a mai scris de mult aici si, ca sa dau de un comment de-al ei din urma si sa vad IP-ul de langa el, am scotocit pret de vreun sfert de ora in lista, eram stoarsa de vlaga la final.
    Va spun asta ca sa stiti ca nu e asa simplu, de obicei faci asta cand ai o banuiala si cand chiar conteaza sa afli asta, adica atunci cand persoana vizata are, sa zicem, o atitudine care le provoaca un disconfort celorlalti.
    In mod normal, nu caut si nu compar, dar stiu (si de-aici, si de pe blogul lui Alice, de exemplu), ca NICI PE DEPARTE Thomas si Vegetal Ink NU reprezinta singurul caz de dublu ID, exista mai multe persoane care fac asta in mod curent (fiecare are motivele lui, ma rog) si, daca as avea energia sa analizez IP-uri (dar sunt lenesa si n-o fac) ati avea multe surprize. Nu mi s-a parut insa esential sa fac asta.
    Drept care nu vad rostul acestei vajaieli continue numai pentru ca, intamplator, vezi, Doamne, „s-a aflat” (vai!) ca Thomas Man si Vegetal Ink sunt una si aceeasi persoana. Sunt si alte cazuri si n-o face nimeni ca sa pacaleasca pe cineva, asta va garantez, nici sa induca in eroare la un mod care lezeaza moral sau psihologic.
    Asta e, nici nu aprob, nici nu dezaprob practica asta (cu exceptia faptului cand, repet, o persoana isi ia a doua identitate numai ca sa jigneasca pe altcineva in voie, ceea ce deja se muta in alt registru si are alte implicatii – dar aici nu e cazul).
    Va spun toate astea ca sa nu credeti ca, prin aceasta vehementa „demascare”, acum ne gasim intr-o criza de intimitate si confort. De fapt, e un caz clasic – sau, mai degraba, nici nu poate fi considerat „un caz”.
    Acum… ca exista persoane care au deceptii absolut personale legate de atitudinea lui Thomas/Vegetal, fiindca exista undeva o expectativa de alta natura, inteleg bine situatia si regret, dar asta e deja o problema care ma depaseste, eu ma ocup strict de morala blogului in sine, nu ma amestec in relatiile personale dintre voi, incipiente sau nu.
    Dragilor, sper sa intelegeti si sa va linistiti si sa redevenim relaxati…
    Mi-e dor de voi! 🙂

    Simona Catrina 20 aprilie 2010 13:51 Răspunde
  • Alma, da-mi voie sa spun ca cel putin aici nu se poate pune problema, la modul serios, a onestitatii, a ascunzisurilor etc. Aici suntem noi, cei care suntem, pur si simplu, aterizati ieri sau maine, indiferent de pe ce planeta. Cuvantul de ordine este starea de bine, asha cred, si in niciun caz- cine esti, de unde vii, minti, nu minti, bravezi, ascunzi, bluffezi etc.

    tania 20 aprilie 2010 13:51 Răspunde
  • „sau asa procedati de obicei?” da, cred ca asa procedeaza femeile in general, mai ales cand vine vorba de barbati. unde-i distractia in bilantul ala (ne)contabil, zau asa?

    justine 20 aprilie 2010 13:53 Răspunde
  • PS: Ca sa nu mai spun ca unii pot scrie cand de la serviciu, cand de acasa, deci cu IP-uri diferite, caz in care nu descoperi decat daca faci expertiza psihiatrica high-level! 🙂 Hai ca v-am dat si idei acum. 🙂

    Simona Catrina 20 aprilie 2010 13:55 Răspunde
  • simona, asta este fooorte! 🙂 expertiza psihiatrica. Iata unde am ajuns. 🙂 🙂 🙂

    tania 20 aprilie 2010 13:56 Răspunde
  • Una, da sunt ok. Chiar asha, controale de rutina, sa vad daca mai pot calcula inflatia inimii, in functie de ponderea sufletului zilnic 🙂

    tania 20 aprilie 2010 13:59 Răspunde
  • Ha, ha, ha, Tania, eu n-am timp sa fac o expertiza psihiatrica pentru capul meu personal, dar sa mai angajez psihiatru si pentru blog, asta ne-ar mai lipsi! 🙂 🙂 🙂 🙂

    Simona Catrina 20 aprilie 2010 14:00 Răspunde
  • Juztine, cred ca m-a parasit pe mine simtul umorului de nu mai sesizez distractia (nu in bilant sta musai distractia, ala iti poate oferi repere despre ce si cum sa faci).
    Simona, sa vezi vajaieli acum, cand ai spus ca acesta nu este singurul caz si ca, mai mult de-atat, se intampla in mod curent. sper doar sa nu ne curentam :)))))

    un trecator 20 aprilie 2010 14:04 Răspunde
  • Simona, n-am pus nici o clipa in discutie eforturile tale, minunate de altfel, ca autoare a paginii (in fond, n-ai de ce sa faci pe detectivul decat daca participantilor le lipseste in mod evident bunul simt), ci dorinta inexplicabila a lui TM/VI de a se da gratuit in spectacol. Onestitatea mi se pare fundamentala atat in viata reala cat si in cea virtuala. Faptul ca ne-am ales un nick nu inseamna ca trebuie sa ramanem fara coloana vertebrala.

    Alma 20 aprilie 2010 14:08 Răspunde
  • Simona, imi pare rau ca ai pierdut pret de mai bine de un sfert de ora ca sa te convingi ca nu sunt Pisica voastra. Din cate-mi amintesc, atunci cand m-am strecurta printre voi, mi-ati lansat aceasta intrebare si am zis ca nu stiu despre ce alta pisica e vorba. Oare sa imi schimb si eu identitatea de pe blog???
    Una peste alta, ca se vorbeste despre TM sau VI, trecatorule, nu intelegi ca fetele s-au indragostit (virtual si scriitoricesc) de TM si s-au simtit tradate? Acum sufera. Tu nu ai suferit niciodata sin iubire tradata? Inseamna ca esti un norocos, un rasfatat al lui Venus.
    PS Scuze ca nu am stat cuminte, azi,asa cum am promis.

    pisica neagra 20 aprilie 2010 14:14 Răspunde
  • Cred ca ar fi o idee interesanta cu psihologul blogului. Se ofera careva?

    pisica neagra 20 aprilie 2010 14:15 Răspunde
  • Simona, ar fi un tacam overintreg, pseudoperfect, periculoso sporgersi (parca asha scrie pe usha vagonetului de tren, nu? )

    Alma, cred ca doar motivul in sine ca toti am ales sa ne plimbam pe aici in aer liber este cel mai elocvent clip de onestitate. 🙂

    tania 20 aprilie 2010 14:16 Răspunde
  • pisica neagra, implicarea unui psiholog pentru acest blog ar jigni, regretabil, o galerie intreaga. 🙂

    tania 20 aprilie 2010 14:19 Răspunde
  • Si daca tot aruncati atata cu pietre (a se citi vorbe) in stanga si-n dreapta, haideti sa stam stramb si sa judecam drept: faceti o incursiune in propriul EU si vedeti daca in viata voastra, macar o data, nu ati gandit una si ati spus alta? Are curajul cineva sa afirme ca este inocenta intruchipata din aceasta perspectiva? Asa ca, vrem, nu vrem, trebuie sa recunoastem ca aceasta dualitate e totusi specifica omului. Suntem produsul a 2 jumatati identice, suntem rezultatul imbinarii a 2 celule, ne cautam perechea toata viata… mai vreti???

    pisica neagra 20 aprilie 2010 14:21 Răspunde
  • Tania, de ce crezi ca psihologul blogului ar jigni pe cineva? Poate ca ne-ar spune doar niste adevaruri bine ascunse chiar noua insine catre noi, sau adevaruri refuzate a fi constientizate. La asta m-am gandit, cand am spus (mustacind in gand la spusele Simonei) ca ar fi chiar distractiv daca am avea un psiholog printre noi. Deocamdata eu il vad pe Trecator ca fiind un fin observator si cu veleitati de psiholog al acestui blog. 😀 Scuze daca se simte cineva lezat de miorlaiturile mele de marti.

    pisica neagra 20 aprilie 2010 14:24 Răspunde
  • pisico, cand promisesei tu sa fii cuminte? :)))

    un trecator 20 aprilie 2010 14:24 Răspunde
  • Azi, recunosc. 🙁 Dar mie nu imi acordati circumstante… de care vreti voi?

    pisica neagra 20 aprilie 2010 14:26 Răspunde
  • :(( nu ma vrea nimeni pentru ca sunt neagra… o sa ma fac blonda, poate am mai mult succes.

    pisica neagra 20 aprilie 2010 14:31 Răspunde
  • tarcata

    justine 20 aprilie 2010 14:31 Răspunde
  • Pai, pisica neagra, am crezut ca vorbesti serios. 🙂 Perceptiile oricarui psiholog in zona asta atat de minata ar juca feste, asculta-ma pe mine, intregului blog. daca tot suntem pe fondul IP-urilor, ID-urilor, nick-urilor etc, eu propun mai degraba un detector de adevaruri, exclusiv pe tema asta. In rest, nu cred ca se risca nimeni. 🙂 Aaa, trecator zici tu? pai atunci va fi fun, presimt, ca jocul ar fi din nou la el acasa, adica la Simona. 🙂

    tania 20 aprilie 2010 14:32 Răspunde
  • Pisica neagra, esti tare simpatica, pe mine m-ai convins sa-mi iau un motan negru…..data trecuta, cand mi-am luat unul portocaliu, m-au injurat toti vecinii de la casele de pe o raza de 500m, urla rau de tot…..chiar si eu m-am bucurat cand nu s-a mai intors la el acasa 🙂

    Anca 20 aprilie 2010 14:40 Răspunde
  • Anca, de data asta sa iti iei pisica. C-o fi negra sau tarcata, nu conteaza. Ai vazut ca pana si la animale, tot motanii (adica ei) isi iau coada la spinare si se muta??? 🙁 🙂

    pisica neagra 20 aprilie 2010 14:44 Răspunde
  • PS pt Anca – si mai fac si galagie de aud toti vecinii. 😀

    pisica neagra 20 aprilie 2010 14:45 Răspunde
  • pisico neagra, uite-o pasare! :)…..pasarea colibri 🙂

    Cautand in aer prada,
    O pisica trece strada
    Si e neagra, vai de noi,
    Chiar si veacul se opreste
    Si privind-o, se gandeste
    Cum s-o stearga inapoi!

    Ca un om fara de minte,
    Numai eu merg inainte.
    Toti imi striga, esti nebun!?
    Dar de ce imi este draga
    Si iubesc pisica neagra,
    Asta n-am cum sa le-o spun.

    Nu te speria, iubito,
    Chiar de spune lumea-ntreaga
    C-ai avea pe inserate
    Ochii de pisica neagra,
    Daca tu provoci dezastre,
    Doar dezastrul meu sa fii,
    Taie-mi calea viata toata,
    Si de zece ori pe zi.

    Uite o pisica neagra,
    Lumea ianpoi alearga
    Dand cu pietre dupa ea.
    Cand o vad cum schipoateaza
    Inima imi sangereaza
    Si-i fac loc in viata mea.
    Toti asteapta acum dezastrul
    Si sa-mi cada-n cap albastrul cerului asa pe loc,
    Ei nu pot sa inteleaga cum,de ce pisica neagra
    Mie-mi poarta doar noroc.

    tania 20 aprilie 2010 14:45 Răspunde
  • :-* Multumesc, Tania. Chiar mi-e dor sa-i mai ascult. Mi-ai stranit melancolia si mi-ai rascolit amintirile. Pasarea Colibri… mi-a/mi-au incantat anii stundetiei.. Multumesc inca o data!

    pisica neagra 20 aprilie 2010 14:49 Răspunde
  • Pai, vezi PNeagra? 🙂 iar tu vrei psihologi pe aici. Pfu! 🙂

    tania 20 aprilie 2010 14:53 Răspunde
  • Pisica neagra, am preferat motanii, (desi intr-adevar ai dreptate nu fac exceptie de la rasa masculina)…….pentru ca ei nu vin acasa tristi si cu burta mare :))).

    Chiar ma amuz cu prietena mea cu care locuiesc, ca ne-a fugit si singurul mascul din curte…..:) Dar ne ambitionam, o sa mai aducem unul, chiar fortat :))

    Anca 20 aprilie 2010 15:03 Răspunde
  • da, sim, pisica e pe-aici. nu trebuie sa ma cauti cu alte nume, pentru ca nu am nevoie.
    si pentru ca, dincolo de id si de nick name, am spus mereu numele real, ce gandesc si ce simt (din ceea ce poate fi rostit ca gand si simtire).
    recunosc, nu citesc decat ceea ce scrii tu si cei cu care m-am jucat candva pe-aici.
    nu prea mai scriu pentru ca in palidele mele incercari de revenire mi-am dat seama ca nu cunosc oamenii actuali si ca nici nu stiu de-a ce se joaca lumea.

    omul de la munte te citesc si pe tine, in casa ta virtuala. felicitari, imi place slova ta. cei care te pupa pe-acolo nu imi plac, dar nu e vina ta. au pupat si alte trene si tivuri, candva…s-or ineca odata si odata.

    pisica 20 aprilie 2010 15:07 Răspunde
  • In Canada se folosesc Psychotherapists . Multe firme au inclus in package de salariu si consultatii cu acest gen de specialisti pentru orice fel de probleme de familie, serviciu. Ce propovaduiesc ei, sa discuti problemele, out in the open.
    Cred ca noi ne-am rezolvat problemele si am devenit Psychotherapistii nostri. Mai mult de a le discuta pe un blog, nu vad cum mai „out in the open” s-ar putea face.

    Daca blogurile si guvernul ar angaja Psychotherapists , aceasta profesie in Romania ar putea deveni cea mare industrie.

    Odille 20 aprilie 2010 15:25 Răspunde
  • odille, eu propun ca psychotherapistos sa angajeze cate un blog in fiecare ramura de dezvoltare socio-arto-culturalo-industrio-profesionalo-ista. 🙂

    tania 20 aprilie 2010 15:35 Răspunde
  • tania, o idee buna ,ca intotdeauna.
    Ma bucur ca esti aici si sanatate.

    Odille 20 aprilie 2010 15:39 Răspunde
  • odille, multam! a fost ca un fel de…happy-weekstart. 🙂

    tania 20 aprilie 2010 15:59 Răspunde
  • Buna dimineatza!

    asta cu psihologul blogului – adica trecatorul – e faina. acuma sa te vaz dom’le trecator cum duci fonctia de psiholog!

    Una, nu gindesc in engleza… gindesc in romana aceasta stricata pentru ca am un consort romano-american. Adica stabilit in US de cind avea 14 ani. Limba (lui) romana este limitata la vocabularul din clasa a saptea si imbogatita considerabil cu „transformari” si „adaptari” englezesti. Felul in care transforma cuvintele din engleza in romana este interesant deoarece da cuvintelor englezesti terminatii si accente romanesti. Daca stai cu el mai mult de doi ani (ceea ce e cazul meu) ajungi sa crezi ca se vorbeste romaneste. asa incit scot si eu invariabil chestii de genul „considera” in loc de ia in consideratie, „senzitiva” in loc de sensibila, afortabil in loc de convenabil, face sens in loc de are sens… si tot asa…

    tania bine ca ai venit. ma ingrijorasem ieri.

    Cirstina C si de altfel voi toti.. ianadob@yahoo.com
    aici ma gasiti.

    iana 20 aprilie 2010 16:04 Răspunde
  • iana, bine te-am refind. 🙂

    tania 20 aprilie 2010 16:08 Răspunde
  • Odille,
    lasa-ma sa ma indoiesc ca psiho-terapia ar avea un viitor stralucit in Romania.
    Romanul nu se va duce la psiholog fiindca ar insemna ca recunoaste ca are probleme si ca are nevoie de doctor… ori noi stim ca romanii nu au probleme, sau cel putin nu au probleme pe care sa nu le poata rezolva in familie… cu mama, tata, socrii sau nasii… 🙂

    iana 20 aprilie 2010 16:08 Răspunde
  • tania, stiu ca-ti era dor 🙂
    dar sa stii ca eu chiar ma ingrijorasem.

    iana 20 aprilie 2010 16:09 Răspunde
  • asha spuneam si eu, iana, ca suna fain chestiunea cu trecatorul. dar de unde sa inceapa? cu ce materie sa jongleze?? plus de asta, el inca nu si-a dat acordul. banuiesc un conflict de interese cu functia din guvernul propus de partidul lui thomas man. 🙂 ori ba? 🙂

    tania 20 aprilie 2010 16:11 Răspunde
  • pai draga sa faca si el cumul de functii… ca nu prea il vad prestind … in afar’ de faptul ca sta pe margine ca un observator si ne mai arunca cite o chestie asa ca din „afara” 🙂

    iana 20 aprilie 2010 16:15 Răspunde
  • pai iana, daca….din afara…, inseamna ca trecator este fff obiectiv. 🙂 ceea ce ne dorim si noua. 🙂

    tania 20 aprilie 2010 16:16 Răspunde
  • si omului delamunte sa i se dea neaparat o functie inalta la „inteligenta”. 🙂 sa avem si noi informatiile noastre despre unii si altii, ca sa stim cine cu cine sta de vorba. 🙂

    iana 20 aprilie 2010 16:17 Răspunde
  • omuldelamunte e cu..partea tehnica? am citit eu mai sus cateva detalii informatizate. 🙂 subscriu pentru functia de analist problogator, iana. 🙂

    tania 20 aprilie 2010 16:19 Răspunde
  • Thomas,
    eu nu ceream un post in guvernul blogului, eu vreau sa particp la numirile in functie, dupa cum se vede… 🙂
    altfel, tu esti bine si nu pleci de-aici, da?

    iana 20 aprilie 2010 16:24 Răspunde
  • Ce tam tam ce tevatura pt o amarata de dubla identitate VIRTUALA ! Supozitii alambicate, interpretari criminalistice, etc., nu meritam nici a mia parte din atentia dvs. Mi-am prezentat deja stupoarea, confuzia, scuzele pt deranjul provocat. Vad ca nu e de-ajuns. Cum, intre ore, s-a mai aliniat un lung prilej de vorbe si de ipoteze si cum, in mod paradoxal, acuzele* personajului Alma m-au facut sa rad cu pancreasul, ceea ce nu mi s-a mai intamplat de vreo doua secole, ma simt nevoit sa fac precizari :
    Pe scurt, am decis sa-l suprim pe Thomas Man in special pt ca i se dadea prea multa importanta, Thomas in sus, Thomas in jos, era o overdoza de Thomas, asa ca i-am pregatit o iesire onorabila din scena. Am fost f. f. f. impresionat de reactiile calde si prietenesti ale colegilor simonofili la plecarea lui si am hotarat sa revin, cu un nume mai greu de „apelat”, mai putin „uman” – nu poti sa te adresezi lui Vegetal la fel de usor ca lui Gigi, de ex. (era un soi de strategie, ce s-a dovedit proasta, ca sa evit discutiile frontale) si cu o simbolistica mai reprezentativa. Nici prin cap nu mi-a trecut sa-l resuscitez pe Thomas oh nu, numai ca, aflandu-ma pe alt meridian, unde mai bantui si acum, si voind sa ma alatur echipei pt un comentariu, nu aveam adresa mail a lui V Ink asupra-mi deci imi era imposibil sa ma loginez sub acest nick. Cea a lui TM imi era bine cunoscuta, asa ca… Dupa toata valva de mai sus, aceasta explicatie este caraghios de simpla. Nu de alta dar *“oamenii cu mai multe fete au ascunzisuri periculoase si neplacute” (Alma).
    Blanca, nici mie nu-mi place cum scriu. Ma straduiesc, dupa cum vezi, sa devin mai citet.
    Deocamdata, nu, Iana. Dar chiar nu stiu cum voi putea reactiona maine.
    *”ma intreb din ce motive (frustrari ascunse, dorinte nejustificate de a atrage atentia asupra persoanei sale, lipsa de coerenta, pofta de a-i lua pe ceilalti peste picior, ironie ieftina, etc.) poate actiona cineva atat de penibil si de respingator” (Alma)
    „dorinta inexplicabila a lui TM/VI de a se da gratuit in spectacol” (Alma)

    Thomas Man 20 aprilie 2010 17:00 Răspunde
  • Thomas Man, important este cum poti reactiona azi. Maine este o alta zi. 🙂 Sau se pregateste de azi? 🙂

    gata, s-a spulberat inca o data misterul ce se reface precum codita de dinozaur, s-au raspuns intrebarile, s-au scufundat, naufragiat dar si reconstruit corabiile. Fluxul si refluxul s-au ciocnit val in val, nascand astri perpendiculari cu mirarea noastra. 🙂

    tania 20 aprilie 2010 17:27 Răspunde
  • vezi, de asta e bine sa lasi adresa de email prietenilor (eventual cu tot cu parola), ca daca o uiti, ce faci?!? de asta am eu mai multe adrese! 😛

    justine 20 aprilie 2010 17:39 Răspunde
  • Buna… am aparut si am citit rapid ce-i drept. cum va ma jucati cu cuvintele si ideile… Pauza e foarte scurta si primii doi „pacienti” n-au fost usori deloc… cu siguranta as avea MARE nevoie de psiho-blogo/scriitoro-terpist/a.

    Vadca ati renuntat de a da sfaturi la diete… si nici filme frumoase nu mai povestiti.
    Am vazut azi nopte Dear John… nu va povestesc ca iar ma apuca plansul.
    Trimit ceva soare la Bucuresti… pe aici e destul azi

    CristinaC 20 aprilie 2010 17:43 Răspunde
  • TM, multumim de explicatie, nu ca ar fi fost nevoie dar daca tot te-ai obosit, multam!

    Simona ne ruga sa incheiem variunile pe tema TM / VI … sinteti de acord?

    iana 20 aprilie 2010 18:02 Răspunde
  • am vaga impresie ca deabia dupa ce si-a iesit putin din pepeni a vorbit omul cu vocea lui normala, aia nethomasoinkiana. ce, a fost chiar asa de greu?
    gata

    justine 20 aprilie 2010 18:06 Răspunde
  • http://www.youtube.com/watch?v=aE0x7aJ9u4k

    si eu care credeam, pe la inceputuri, ca thomas man este, in fapt, trecatorul. 🙂

    tania 20 aprilie 2010 18:15 Răspunde
  • Thomas M ai inteles gresit! Tocmai ce am recunoscut ca scrisul tau e pretios, de calitate, fiind de acord , dealtfel ,cu cei ce au spus asta si chiar se pricep! Nu am pretentia absurda de la mine sa scriu in alt mod aici altfel decat ma adresez celor cu care ma inteleg in viata reala, in fond vin aici pentru a comunica. Mi-ar placea sa scriu frumos , sa am stil ,dar ma tem ca e deja tarziu pentru mine dar asta nu ma impiedica sa citesc cu pasiune, sa ma bucur de creatiile celor haraziti cu talent! 🙂

    Blanca 20 aprilie 2010 18:47 Răspunde
  • Ar fi fost de preferat sa nu fie niciun fel de „variuni” pe tema asta, Iana. Mai lipseau nivelul de colesterol, pushupul si greutatea moleculara din raportul meu.
    Alma, fantomele nu au coloana vertebrala.
    Justine, frumos meditat si bine mestesugit postul cu varful mausului. In schimb, ala cu pepenii e acrisor ca o corcodusa necoapta. Si gratuit.
    Tania, cu siguranta Thomas Man e trecator in lumea asta de naluci.
    Imi permit sa te citez, la randu-mi :
    „gata, s-a spulberat inca o data misterul ce se reface precum codita de dinozaur, s-au raspuns intrebarile, s-au scufundat, naufragiat dar si reconstruit corabiile. Fluxul si refluxul s-au ciocnit val in val, nascand astri perpendiculari cu mirarea noastra.”

    Thomas Man 20 aprilie 2010 18:59 Răspunde
  • Va rog, conjur, va ce vreti voi, nu mai focusati pe subsemnatul.
    Va amintesc tema de studiu : Povesti cu happy (week-)end.

    Blanca, stil pretios, pe limba mea, inseamna altceva !

    Thomas Man 20 aprilie 2010 19:09 Răspunde
  • Guys, hai sa schimbam subiectul oricine si oriunde ati fii sunteti superbi si eu va iubesc pe toti.
    Am pauza de parnz si chiar m-as fi bucurat sa ma delectez putin cu voi pana ce nu vin altii sa traga de mine
    Mi-e dor de VOI!!!!

    CristinaC 20 aprilie 2010 19:10 Răspunde
  • Ce inseamna? Prin pretios am vrut sa spun de calitate, interesant.

    Blanca 20 aprilie 2010 19:14 Răspunde
  • O rog pe Tania sa-ti raspunda, B, sunt sigur ca explicatia ei este foarte buna.

    Thomas Man 20 aprilie 2010 19:19 Răspunde
  • Cristina C,
    hai in pauza de masa… si voi daca vreti. ies sa cumpar ceva de papa si ma intorc.

    iana 20 aprilie 2010 19:33 Răspunde
  • Solutii pentru situatii de criza:
    – Draga, hai sa facem economii.
    – Bine… dar cum ?
    – Invata sa gatesti si da afara bucatareasa.
    – Foarte bine… Atunci invata sa faci dragoste si dam afara si soferul.

    pisica neagra 20 aprilie 2010 19:39 Răspunde
  • Blanca 20 aprilie 2010 20:11 Răspunde
  • Alma,

    de ce am eu impresia, de cite ori te citesc, ca vrei sa pui etichete, ca vrei sa ai explicatii, ca vrei sa dai definitii la absolut orice. Un nene din Grecia antica ne-a invatat sa definim tot… si la mii de ani distanta ne tot incapatinam, majoritatea dintre noi, sa cautam definitii… la orice. de parca daca gasim definitia si punem eticheta si intelegem lucrul respectiv. realitatea, asta banala si cenusie de fiecare zi, este totusi alta. cautind sa explicam si sa definim nu mai avem energie sa si patrundem sensul lucrurilor. nu crezi?

    de ce nu incerci sa te relaxezi un pic, sa nu mai fii asa de incrincenata? venim aici sa ne jucam cu cuvintele, cu nick-urile (unii dintre noi) … ne cerem scuze daca credem ca am sarit calul, ne impacam si asta numai ca sa ne putem „certa” data viitoare… si tot asa… si uita-te ce ingaduitoare este Simona cu noi. atitudinea Simonei, daca nu si a noastra, nu te „inspira” la relaxare?

    iana 20 aprilie 2010 20:44 Răspunde
  • Iana , te sustin in ce ai spus mai sus . Nu stiu de cand e Alma pe aici dar in orice caz nu a invatat un lucru . Suntem aici pentru ca vrem noi , pentru ca ne simtim bine , pentru ca ne relaxam , pentru ca evadam din viata asta reala cu atat de multe nuante de gri in acest colt virtual roz bonbon unde e liniste , e cald , cafele si dulceturi si unde nu sunt griji , facturi de plata (masini ridicate pentru care trebuie sa platesti leafa pe o saptamana ca sa ti-o recuperezi , cum mi s-a intamplat mie azi ) sau tot ce ne increteste fruntea in viata de zi cu zi .
    Suntem aici atata vreme cat ne simtim bine , cat exista aici oameni pe care chiar daca nu-i cunoastem inseamna ceva pentru noi , ii simtim alaturi si atunci cand ne jucam nebuneste si atunci cand avem probleme si ni le impartasim pe aici .
    Citesc in fiecare zi ce se intampla pe aici chiar daca nu comentez intotdeauna si asta ma face sa ma simt mai bine , mai relaxata , cum bine spui tu . Pentru asta eu va multumesc tuturor ca existati in frunte cu draga noastra Simona . Ea ne inspira in jocurile noastre nebunesti – in sensul bun evident – , ne iubeste , ne suporta .
    Eu cred ca cei pusi pe harta , cei care nu se pot integra , nu se simt bine sau intra doar ca sa arunce fraze urzicate isi pot cauta alte locuri , alte bloguri , care li se potrivesc mai bine .

    Marina 20 aprilie 2010 21:11 Răspunde
  • Eu vreau sa va spun asa: blogurile Tango sint o exceptie minunata printre altele si pentru ca noi le-am transfromat chat-uri. citeam in timp ce mincam (daca voi n-ati fost activi am migrat pe alte pagini) la V. Ciutacu (da e arogant si nesuferit dar le zice bine citeodata) si ce vad. Doi dintre participanti au avut indrazneala sa se adreseze unul altuia. Stapinul blogului i-a facut imediat atenti ca daca se mai „mircuiesc” pe blogul lui ii „baneaza” – inteleg ca asta inseamna ca nu le mai da voie pe blog.

    Simona tu esti o dulce dulcesima … please nu ma „bana” 🙂

    iana 20 aprilie 2010 21:23 Răspunde
  • Da… Se pare ca am uitat cum stau lucrurile dar o sa reinvatam.
    Iarta-ne Sim

    CristinaC 20 aprilie 2010 21:29 Răspunde
  • Marina, sunt de acord cu tine :” cei care intra doar ca sa arunce fraze urzicate isi pot cauta (si chiar gasi…) alte locuri, alte bloguri…” si sa-si duca singuri razboaiele, fara tam-tamuri cu iz de „vedete”. Daca am terminat cu ip urile, hai sa va dau un copy paste, ca sa schimbam subiectul 🙂
    pisica Says:
    June 2nd, 2009 at 7:50 pm
    meninne sora mea… stiu ca nu poti sa citesti, ma rasfat si eu cat tu taci cu fetele noastre si te bucuri de mama…. ne vedem, ne vedem… curand, stiu… nici o noapte nu va avea stele mai frumoase decat cea in care vom sta la povesti… o gatesc, o pregatesc…. o astept.
    Acesta mi s-a parut mie mai duios…
    Scuze, dar chiar nu m-am putut abtine.

    all blacks 20 aprilie 2010 21:29 Răspunde
  • cred ca TM se poate apara si singur de Alma, iar invitatiile la cautare de alte bloguri sunt cel putin nepotrivite in acest context al armoniei generale ce se doreste a poposi aici. de-a lungul timpului am ajuns sa apreciez barbatii care mi-au trecut cu vederea rautatile mai mult sau mai putin gratuite, indretatite sau nimerite. gasesc ca, pe undeva, aceste rautati sunt mai scuzabile la o femeie decat la un barbat, oricata dreptate ar avea el. asa ca, va rog eu, lasati-o pe alma in pace.

    justine 20 aprilie 2010 21:34 Răspunde
  • all blacks,
    imi venise si mie in gind chestia asta dupa ce am citit un cometariu de azi de aici de pe blog… dar nu stiu cu ce ar putea ajuta interventia mea. mennine, tu esti cu noi, da? citeste-ne fiindca eu stiu cine ar trebui sa fie psisi – psiho aici pe blog. 🙂

    iana 20 aprilie 2010 21:34 Răspunde
  • Justine,
    corcodusha vietilor noastre virtuale, noi incercam sa o relaxam un pic pe alma. tu si noi toate/ toti avem rautatile noastre dar ne mai si destindem, mai si glumim… asta incerc sa o fac si pe ea sa inteleaga. Alma cind intervine zici ca ne citeste din cartile de definitii.

    iana 20 aprilie 2010 21:39 Răspunde
  • alma are intrebarile ei, mie asa mi s-a parut din ce am citit si pe blogul ei. ce intrebari are TM?! regret ca iar il bag in seama, dar el isi creeaza un personaj. pentru unii – una- asta e sublim, altceva nu isi doreste. pt altii (eu) personajele sunt…personaje, ca in carti – ele nu vorbesc cu tine, nu iti raspund, nu te intreaba, nu se intreaba, ele au un monolog si …daaai tata cu monologul ala pana la pagina 534. de asta unii dintre noi s-au simtit nitel jigniti de toata povestea. ca ei crezusera ca aici nu-i telenovea, ci mai vorbim – in virtual – cu niste oameni. dar ne zice acum TM:
    „am hotarat sa revin, cu un nume mai greu de „apelat”, mai putin „uman” – nu poti sa te adresezi lui Vegetal la fel de usor ca lui Gigi”
    heeelauuu, earth to thomas man: poate ca eu cu gigi vreau sa vorbesc, ma intereseaza viata lui gigi, oare ce-a mancat bun la pranz, oare ce l-a mai suparat recent, cum i se pare lui VIATA! nu vreau nume greu de apelat care sunt greu de apelat tocmai ca sa nu pot eu vorbi cu ele! daca vreau personaje, deschid o carte! parol! de asta imi place, de exemplu, anca g, pentru ca din vorbele ei simti viata, mai intelegi ceva, cum traieste altul. din scrierile lui TM n-am retinut decat atat: ca mai zboara cu avionul. genial!

    justine 20 aprilie 2010 21:57 Răspunde
  • Eu cred ca o punere la punct a cuiva de aici de pe blog isi are rostul doar atunci cand cineva ataca pe cineva , jigneste sau are un comportament necivilizat sau neadecvat principiilor si scopului acestui blog . Asta e tot .
    Eu am vrut sa o sustin pe Iana pentru ca am considerat corect punctul ei de vedere .
    Nu am nimic impotriva Almei dar sa spui ca Thomas Man nu are coloana vertrebrala , ca se da in spectacol (pai tocmai asta e frumos , spectacolul oferit aici de noi toti , nu-i asa ? ) ca actioneaza penibil si respingator doar pentru ca a postat sub doua identitati , mie una mi se pare prea mult . Crede-ma .
    Cand nu-ti place postarea cuiva , o ignori dar nu-l jignesti pe autorul ei atat timp cat nu te vizeaza . A

    Marina 20 aprilie 2010 22:02 Răspunde
  • justine,
    acum chiar am intrebari: cine te obliga sa-l citesti pe TM sau pe VI? cine te obliga sa vii aici?cine are dreptul sa spuna pe blogul asta cine sa scrie si cine nu? cine are dreptul pe blogul asta sa spuna care nick-uri ii sint pe plac si care nu?
    daca Simona isi exprima, la ea acasa, dorinta ca noi sa incetam. daca Simona vine aici tot timpul si ne atrage atentia fin (dar fin de tot) noi de ce nu pricepem???

    iana 20 aprilie 2010 22:05 Răspunde
  • adica de ce l-am apelat pe TM cind cu faza cu emoticoana? tocmai pentru ca mi s-a parut cam mult. ia sa comparam vorbele Almei cu cele ale lui TM din eseul „emoticoana mare” si ai sa vezi ce copil blind e TM. sa fim seriosi..

    iana 20 aprilie 2010 22:08 Răspunde
  • parem sau suntem grozavi pe scena asta? Ar fi fost prea culmea sa fim perfecti. Doar imperfectiunile scot cele mai covarsitoare frumuseti. Chiar si virtuale. 🙂

    doamnelor, domnilor, un tango?

    tania 20 aprilie 2010 22:13 Răspunde
  • Sa mai destindem un pic atmosfera:
    http://www.youtube.com/watch?v=d0WUTeVwos8

    nico 20 aprilie 2010 22:19 Răspunde
  • E unu mai am putere de tango tania… ce altceva se ofera pe acolo ?

    CristinaC 20 aprilie 2010 22:19 Răspunde
  • well,

    http://www.youtube.com/watch?v=LkfzK_nX-QM&feature=related

    PS. Bianca, toti suntem pretiosi. 🙂 sa o intrebi si pe marina despre asta. 🙂

    tania 20 aprilie 2010 22:20 Răspunde
  • aveti dreptate, marina si iana, a exagerat. eu ma opresc aici, si din respect (tardiv) pt dorinta simonei, dar si pt ca am rezolvat problema weekendurilor pt urmatoarele 2 luni. si anume ele nu mai exista.

    justine 20 aprilie 2010 22:21 Răspunde
  • @ Tania, eu sunt Blanca nu Bianca ( altcineva scrie aici sub numele acesta)
    de acord cu tine ca suntem toti pretiosi , dar era vorba despre stilul lui T. M. , nu stiu de ce l-a deranjat ca i-am spus ca stilul lui e pretios si zicea ca ma lamuresti tu:)

    Blanca 20 aprilie 2010 22:24 Răspunde
  • justine,
    e de bine sau de rau cu week-endurile tale?
    eu n-am avut week-enduri pina acum dar n-a fost de bine, caci am cam muncit.

    iana 20 aprilie 2010 22:25 Răspunde
  • e de invatat, cercetat, scris si examinat 🙂

    justine 20 aprilie 2010 22:31 Răspunde
  • Simona,
    tu scrii un alt post? de aceea nu esti aici cu noi? poate ca asta este solutia… sa ne dai altceva de comentat, sa ne intorci pagina ca sa trecem in alt registru.

    daca e adevarat voi avea inca o dovada din acelea cu sincronicitatile… tot la cartea aceea mai chinui. 🙂

    iana 20 aprilie 2010 22:33 Răspunde
  • ah, da, Blanca, am inteles. Thomas m-a delegat temporar sa ii contrasemnez discursurile. 🙂 Stii ca pe aici s-au impartit niste fotolii ministeriale. 🙂 Delegatia asta am primit-o priori-post. 🙂 Ei bine, ce sa spun, facand un raport obiectiv asupra activitatii sale, cautand sub lupa posibile impuritati ale tonalitatii mesajelor catre ochiul public sau, nu stiu, incercand sa subliniez in carioca nestemate silabisite din punct in virgula, am conchis, sa stii, ca ai dreptate. Thomas chiar are un stil pretios. 🙂

    tania 20 aprilie 2010 22:37 Răspunde
  • Justine , indiferent ce intreprinzi , iti doresc sa fie cu happy end ! Daca ai un job care te solicita si simbata si duminica , sa fie cu happy end cand treci pe la casierie sa incasezi salariul sau sa fii prima pe lista sefului pentru promovare , daca inveti pentru examene atunci sa ai parte doar de 10 !

    Marina 20 aprilie 2010 22:38 Răspunde
  • @ Tania 🙂
    @ Justine, superbe fotografii ai pe blog!

    Blanca 20 aprilie 2010 22:41 Răspunde
  • blanca asta e pentru tine: 😀 😀 😀 (adica multumesc)

    pisica 20 aprilie 2010 22:41 Răspunde
  • @ pisica 🙂

    Blanca 20 aprilie 2010 22:52 Răspunde
  • sau, Blanca, sa fiu totusi mai explicita:

    Conotatiile totalitatii starilor zamislite voit de printre crestele talentului specific multora dintre pacientii socio-mutuali sucomba doar intr-un farmec aprioric, fata de care un prim stimul firesc ar raspunde pozitiv, deci ilustrativ, macar pentru a nota prefacerea beatitudinii din contorsionarea cuvantului in drumul lui spre suras.

    odille, tu pe unde esti??

    iana, iti dau dreptate. mi-ai citit gandurile – ca raspuns la mesajul almei. 🙂

    tania 20 aprilie 2010 23:09 Răspunde
  • Sa ne intalnim, zic… Am mai zis, dar nimerisem pe fondul unei dedublari controversate si nu m-a bagat nimeni in seama :P. Insist (Simona, am o voce infioratoare si pot face serenade sub balconul tau, in orice colt al lumii :P)

    Andrada 20 aprilie 2010 23:16 Răspunde
  • Pisica, ma bucur mult sa te regasesc aici, dupa atata vreme… La drept vorbind, eram destul de convinsa ca nu tu esti Pisica neagra, dar mi-am facut datoria de suflet sa aflu, fiindca mi-era dor de tine… Iti stiu si motivele pentru care preferi sa ne citesti in tacere, iti respect alegerea si te inteleg, mi-esti la fel de draga ca la nceputul comunicarii noastre pe acest blog (si nu numai…). 🙂

    Simona Catrina 20 aprilie 2010 23:23 Răspunde
  • tania, daca mai citesc o data ultimul tau post ma duc la doctor… am asa o invalmaseala in creier datorita totalitatii conatiilor…. si zamislirilor… mi se fac ochii in cap ca la jocuri mecanice..

    iana 20 aprilie 2010 23:26 Răspunde
  • Andrada, iarta-ma, intr-adevar, desi m-am straduit sa raspund tuturor celor care mi s-au adresat, au fost niste momente stufoase si tensionate care m-au zapacit de cap. 🙂 Eu si-asa nu ma laud cu o rigurozitate nobila, dar cand se mai involbureaza si cate-un eveniment din asta de la evidenta populatiei pe-aici, nimic bun nu poti astepta de la orientarea mea in spatiu si idei. 🙂 Te pup si-ti multumesc, esti tare smpatica! 🙂

    Simona Catrina 20 aprilie 2010 23:26 Răspunde
  • iana, cum crezi ca-s eu? 🙂 🙂 🙂 ai uitat ca vin de la doctor? 🙂 🙂 🙂

    tania 20 aprilie 2010 23:27 Răspunde
  • Iana, interesanta lege pe blogul lui Ciutacu, ma rog, poate asta tine de codul manierelor pe bloguri, ha, ha, 🙂 dar puteti fi siguri ca aici puteti vorbi intre voi cat vreti, pe mine chiar ma onoreaza ca, pe blogul meu, se imprietenesc niste oameni intre ei si implicit cu mine. De multe ori, chiar v-am fost recunoscatoare (poate fara sa ma pricep s-o arat) ca, pe cand eu absentam cu neasemuita deprimare si agitatie, voi ati fost aici, ati vorbit unii cu altii si m-ati chemat si m-ati asteptat, timp in care v-a fost bine impreuna si eu am fost mandra de „chat”-ul vostru… 🙂 Si va multumesc mult! 🙂

    Simona Catrina 20 aprilie 2010 23:37 Răspunde
  • Tania, in ultimii ani cred ca am citit un sfert de vagon de carti despre cum sa gindesc pozitiv, ginduri bune si cum sa nu judec pe altii.
    Un sfat era ca orice gind mai putin bun care apare, trebuie alungat gratios cu un evantai.
    (Totul trebuie luat si cu un pic de umor!).
    Ca urmare, cind am citit schimbul de mesaje de pe blogul Simonei , am regresat, poate ca sa gasesc o atmosfera in care ma simteam in siguranta, la inceputurile adolescentei. In vremea aceea ma gindeam la cei 3 – 4 muschetari, D’Artagnan, Athos, Porthos si Aramis si favoritul meu era D’Artagnan. Curios ca si acum este tot D’Artagnan.
    Ginduri nevinovate si placute.
    Ma intreb care este favoritul vostru?
    Pentru domnii nostri de pe blog este ca un sondaj care va arata la ce personaje viseaza domnisoarele si doamnele din viata lor.

    Odille 21 aprilie 2010 0:03 Răspunde
  • In curtea scolii Simonei, jocul fair si visele sunt incurajate, chiar si chilly willy poate zbura :
    http://www.youtube.com/watch?v=9_LNLjAeL9U
    Dar nu tot ce zboara se ingurgiteaza.
    Tania, mi-ai facut-o cu explicatia stilului pretios :), m-ai pedepsit. Asa-mi trebuie daca ma iau dupa naluci. „Caractere iluzorii” ar zice un roman anglofonizat.
    Tania ascunde dubluri pretioase 🙂

    Thomas Man 21 aprilie 2010 0:07 Răspunde
  • Odille, draga mea, eu, una, de cate ori imi curat creierul cu cate-o carte despre cum sa fim mai calmi, mai de succes si mai fericiti, timp de cateva zile sunt alt om. Sunt roz si limpede si am noima. Si pot sa jur, atunci, ca viata mi s-a schimbat. In bine, definitiv. Pe urma, concretul lenes, gri si betonat din jurul meu, ariditatile si traficul (de masini si de conflicte) ma smulg de langa intelepciune. Tu cum reusesti sa ramai prinsa de idee, sa respecti ce-ai invatat, sa-ti amintesti sa fii inteleapta?…

    Simona Catrina 21 aprilie 2010 0:09 Răspunde
  • Odille,
    Aramis…

    iana 21 aprilie 2010 0:09 Răspunde
  • Un morphing intre D’Artagnan (60%), Athos (30%) si Aramis (10%). Si 1% Planchet, ca sa se faca de 101 dalmatieni.

    Thomas Man 21 aprilie 2010 0:11 Răspunde
  • Thomas, si eu traiesc vesnic sub un logo trist: „asa-mi trebuie”. Toti ne luam dupa naluci, intr-un fel sau altul. Nu aprofundez acum si nu incerc sa-ti identific nalucile tale, ca abia ma descurc cu ale mele. 🙂 Dar inteleg ce spui, cateodata, autoinvinovatirea imi este, culmea, un sortiment de relaxare.

    Simona Catrina 21 aprilie 2010 0:14 Răspunde
  • D’Artagnan e prea aventuros si cam copilaros
    Athos e un fel de cavalerul cauzelor pierdute… cu dragostea lui pentru vipera aia si apoi cu sacrificiul lui pentru a-si creste singur fiul
    Porthos e prea „simplu” totul prea pe fata, prea „dintr-o bucata” desi, intuiesc un om protector, m-as cam plictisi de atita siguranta
    deci ramin la Aramis: elegant, educat… mai calca el strimb dar… nimeni nu-i perfect.

    iana 21 aprilie 2010 0:17 Răspunde
  • Nu era vreun grief sau vreo sageata otravita pt prietena Tania, era doar o glumita : o rugasem sa decripteze pt Blanca sensul cuvantului pretios din expresia „stil pretios” si m-a driblat cu gratie caricaturandu-mi silul baroccian, cum ii spune ea 🙂

    Thomas Man 21 aprilie 2010 0:19 Răspunde
  • stilul

    Thomas Man 21 aprilie 2010 0:20 Răspunde
  • sa stii Simona ca si eu sint la fel cu cartile „educative”… totul imi pare asa de clar, stiu exact ce trebuie sa fac, sint „limpede” primele zile de dupa asa o carte. Dar dureaza ca toate minunile, trei zile.

    iana 21 aprilie 2010 0:20 Răspunde
  • thomas, pedeapsa? 🙂 da de unde. 🙂

    eu inca ma regandesc la care dintre cei trei muschetari, odille. 🙂

    simona, ai perfecta dreptate, cu agatatul de o idee. mai bine zis nu se putea. 🙂

    tania 21 aprilie 2010 0:22 Răspunde
  • Atunci T. M. astept si varianta ta de decriptare . Pe mine m-a multumit sensul dat de Tania era, ca sa zic asa, in consens cu ceea ce gandesc:)

    Blanca 21 aprilie 2010 0:24 Răspunde
  • Iana, interesanta morala admiti 🙂
    Eu as avea alte interpretari dar nu le voi dezvolta acum aici.
    Ma striga impetuos lumea viselor.
    See You Soon For Another Cartoon !

    Thomas Man 21 aprilie 2010 0:24 Răspunde
  • TM n-am avut de ales decit unul… si am ales si eu ce m-am priceput, OK?
    tu ai fost mai inspirat si ai facut o combinatie, unde l-ai „faultat” bine pe bietul Aramis si chiar as vrea sa stiu de ce.

    iana 21 aprilie 2010 0:27 Răspunde
  • Tania, esti draguta, dar crede-ma, se putea si mai bine. 🙂 Doar ca ma resimt abia acum dupa noaptea de duminica spre luni, cand m-a apucat 4.00 dimineata cu Cristina si Trecatorul. Macar la Cristina era o ora decenta. 🙂
    Asta nu inseamna ca am vreo perna in proiectele apropiate. 🙂 Mai stau aici… Ma relaxeaza sa va citesc, sa va cunosc.

    Simona Catrina 21 aprilie 2010 0:28 Răspunde
  • Blanca, sa instalezi fotografia doar cu zoom in, ok? 🙂 sa vezi atunci pixelare pentru decriptare. 🙂

    tania 21 aprilie 2010 0:28 Răspunde
  • Una, draga mea… unde esti?

    Simona Catrina 21 aprilie 2010 0:30 Răspunde
  • simona, bag seama ca v-ati chefuit, nu gluma. aaa, asta e programul de refacere pt Crsitina si Trecator???? 🙂

    (pe thomas nu-l bag in seama, pt ca sunt proantifocusare!) 🙂

    tania 21 aprilie 2010 0:31 Răspunde
  • si, totusi, tu, Una, in ce lume visezi? 🙂

    tania 21 aprilie 2010 0:40 Răspunde
  • Am trecut sa vad ce mai faceti. Azi am voie sa nu mai fiu cuminte? Sau sunt pedepsita pt incalcarea promisiunii?

    pisica neagra 21 aprilie 2010 0:56 Răspunde
  • Simona, adunasem prea multe griji si am folosit umorul. Cind incercam sa judec pe altcineva ma si vedeam pe postul lui Sf Petru si ma gindeam ca nu ar fi frumos sa-i iau jobul. Cind aparea un nor cenusiu atunci ma gindeam cit de in serios iau canadienii aceste metode (Am luat si un curs scurt) si gindul ma amuza si atunci alungam norul.
    La curs ni se spunea ca ne putem imagina ca ne plimbam cu liftul. Eu, care eram infricosata de lifturile din Romania, trebuia sa-mi alung repede de tot aceasta imagine.
    Canadienilor le convenea ideea cu liftul.
    Asa ca umorul ma ajuta pt ca am inceput sa inteleg ca nu sta intreaga lume pe umerii mei ,cum credeam inainte. Trebuie sa spun ca sunt o perfectionista si aveam o gramada de nori si norisori la orizont.

    Odille 21 aprilie 2010 0:57 Răspunde
  • Pisica neagra, iti dam si tie voie sa te joci cu ghemele, cum faceam si cu Pisica noastra draga din Brasov, cand ii placea aici, la caldurica… 🙂 Bine-ai revenit!

    Simona Catrina 21 aprilie 2010 1:00 Răspunde
  • Eram aici, dar m-a certat un trecator ca nu am fost cuminte si am incercat..

    pisica neagra 21 aprilie 2010 1:02 Răspunde
  • Odille, poate ca nu intamplator caricaturile cu oamenii care se gandesc profund au textul gandului scris intr-un fel de norisor care iese din teasta. 🙂 Undeva, exista niste conexiuni. 🙂

    Simona Catrina 21 aprilie 2010 1:02 Răspunde
  • iana, nu stiu de ce l-am ales pe D’Artagnan, poate pt ca era asa de indragostit de Constance si numai de ea, poate pt ca avea asa un simt al dreptatii si datoriei, poate ca mi se parea ca o protejeaza pe Constance. Cine stie de ce!

    Odille 21 aprilie 2010 1:03 Răspunde
  • Pisica neagra, fii serioasa, Trecatorul vine si pleaca (dupa bioritm, dupa stare), nu si-a ales deloc intamplator acest nickname. 🙂 Tu nu te mai lasa certata, in fond pisicile stiu sa infrunte situatia cu superioritate si cu gratie. 🙂

    Simona Catrina 21 aprilie 2010 1:05 Răspunde
  • Dragilor, sunt rapusa de situatie, ma scufund in stiva de pernutze de care dispun, va doresc noapte pufoasa! 🙂

    Simona Catrina 21 aprilie 2010 1:12 Răspunde
  • Simona, or fi stiind canadienii de ce folosesc aceasta metoda!
    O alta metoda este sa te sui, in gind, bineinteles, pe norisor si sa plutesti unde-ti place tie. Aici incep problemele mele. Eu nu stiu ce culoare de norisor sa-mi aleg. Ei te sfatuiesc sa fie norosorul roz, insa mie imi place albastru. Cind devine albastru, deja pare ca sta a ploaie. Apoi, citeodata ai probleme sa te gindesti ca plutesti cu norisorul la o inaltime decenta, sau mergi spre aterizare.
    Eu am pajistea mea, plina cu margarete.
    Daca folosesti umorul te relaxezi fara nici o indoiala.
    Sper ca cei care vin pe blog pt prima oara sa nu se ingrijoreze de aceste comentarii.

    Odille 21 aprilie 2010 1:12 Răspunde
  • Noapte Buna si fara norisori.

    Odille 21 aprilie 2010 1:13 Răspunde
  • Avea dreptatea lui trecatorul, caci promisesem sa nu va tai calea azi, si ma gasi glumatul pe blog, legat de pisicologul blogului, pe care am preluat-o de la tine si m-am amuzat teribil. si pt ca tot erau itele incalcite aici, ca se tot scarmanau cuvintele de catre unii si altii, l-am propus pe trecator pe postul de analist obiectiv si… imediat m-a apostrofat. Si, pisica cuminte ce ma consider (dar nu cred ca si sunt in realitate, de fapt, siiiigur nu sunt), mi-am retras gherutele si am incercat sa va urmaresc, atat cat pot, eu fiind inca novice, asteptand sa trec probele initiatice. Asa ca, desi mi-am retras mustatile intre perne, mai trag cu ochiul pe-aici.

    pisica neagra 21 aprilie 2010 1:14 Răspunde
  • Voi toarce cu atata spor, incat sper sa vi-l aduc pe Mos Ene tuturor celor care au nevoie de el!

    pisica neagra 21 aprilie 2010 1:16 Răspunde
  • PS Era vorba de stat cuminte ieri (marti) si nu azi, asa cum am scris. 😛
    Sa aveti vise frumoase!

    pisica neagra 21 aprilie 2010 1:18 Răspunde
  • Odille, „You’ve got an e-mail!”
    Eu am citit „Cei trei muşchetari” şi „După 20 de ani” când eram copil şi nu mai ţin minte decât numele lor.
    Voi le-aţi citit recent, de vă amintiţi ce făcea Constance cu cine? Înseamnă că v-au impresionat peste măsură.
    Eu am rămas cu „Toate pânzele sus” şi „20.000 de leghe sub mări”

    Omuldelamunte 21 aprilie 2010 1:55 Răspunde
  • Ok.. v-am citit, s-a facut noapte la voi… ati adormit.. bine ca s-a trecut la alte subiecte.
    Somn usor vise placute pe norisori roz-albastrui care sa va spuna toturo ce frumosi buni sunteti si sa va gasesc miercuri intr-o forma de exceptie!

    CristinaC 21 aprilie 2010 2:46 Răspunde
  • Omuldelamunte, cred ca la virsta cind am citit acele carti eram foarte impresionabili. Din acest motiv tu si toti baietii, va veti aduce aminte cu drag, intotdeauna , de „Toate pinzele sus” si fetitzele de cei „Cei 3 muschetari”. Nu pot sa-ti spun cit de mult m-a impresionat cit de mult o iubea D’Artagnan pe Constance. Sigur ca am tinut minte numele ei. Era o singura Constance.

    Cristina C si omuldelamunte, ma bucur ca „un norisor” si un „D’Artagnan” au schimbat un pic subiectul ultimei zile.
    Noapte Buna!

    Odille 21 aprilie 2010 3:31 Răspunde
  • Odille, nu ma apuc sa recitesc muschetarii… nici chiar daca ma roaga nepotul de 11 ani dar de visat calare pe un nor mi-ar place!

    CristinaC 21 aprilie 2010 4:06 Răspunde
  • @Odille- Cred că dacă erau două Constance mai ieşea de vreo 20 de cărţi.

    Omuldelamunte 21 aprilie 2010 9:09 Răspunde
  • Blanca,
    Cateva definitii din DEX (am ocultat primul sens, cel de valoros, etc.) :
    PREȚIÓS, -OÁSĂ adj. (despre stil, limbaj, oameni) de un rafinament exagerat, lipsit de naturalețe; pedant, pretențios, afectat. (< fr. précieux, lat. pretiosus, it. prezioso)
    PREȚIÓS adj. v. afectat, artificial, bombastic, căutat, convențional, declamator, emfatic, fals, făcut, grandilocvent, manierat, nefiresc, nenatural, pompos, pretențios, retoric, sentențios.
    PREȚIÓS, -OÁSĂ, prețioși, -oase, adj. De un rafinament exagerat, căutat; lipsit de simplitate și de naturalețe; afectat. [Pr.: -ți-os] – Din fr. précieux, lat. pretiosus, it. prezioso.
    PREȚIÓS, -OÁSĂ (s.f.) Femeie afectată în vorbire și în purtări. [Cf. fr. précieux, it. prezioso, lat. pretiosus].
    Sunt kilometri de povestit despre acest subiect. Daca dai un search la Saloanele Pretioase din sec 17 sau la Pretioasele Ridicole ale lui JBPoquelin, iti completezi edificarea.
    Mai am un stil pretios ? 🙂 Daca vorbim despre nefiresc sau manierism probabil ca da.

    Thomas Man 21 aprilie 2010 9:20 Răspunde
  • Buna dimineata…

    Odille, Odille 🙂

    http://www.youtube.com/watch?v=nEWmhco5V9A

    calina 21 aprilie 2010 9:28 Răspunde
  • Iana,
    Pe scurt, ca altfel ne prinde noaptea polara :
    Bietul Aramis :). Te las sa-l descrii. Imi place si mie dar partea lui de „eminenta gri” ma cam nelinisteste.
    D’Artagnan e un elan tineresc, curat si necesar, curajul luminos si just, setea de dreptate a fiecaruia dintre noi, reusita (morala, sociala) prin valoare temerara, un vis de urmat, etc., etc.
    Athos are distinctie aristocratica, trairi intense, dramatice dar retinute, suferinta demna, are clasa celui cu experienta construita prin fapte, mai tenebros dar umbrele lui sunt de fapt arderi sufletesti, etc., etc.

    Thomas Man 21 aprilie 2010 9:32 Răspunde
  • Ce-ar fi sa-i proiectam in lumea de azi pe muschetari ?
    Constance ar fi o stirista amarata si exploatata sexual la un subpost TV din provincie si va deveni o reginuta pe catwalk sau designer pt casa regelui 🙂 iar D’Artagnan ar pleca de la coada vacii (galbene) din suburbia Mizilului si ar reusi sa intre printre badigarzii Printului Bursei :). D’Artagnan o va salva pe Constance din bratele paroase ale patronului proxenet si o va intretine la scoala de designeri condusa de talentata Mihaela Radulescu, etc.

    Thomas Man 21 aprilie 2010 9:45 Răspunde
  • Muschetari de azi, si muschetare 🙂 am vazut in Mega Fiesta descrisa cu Nikonul de Omul de la Munte in Oleaca de sala. O lectura jubilatorie !!!

    Thomas Man 21 aprilie 2010 9:51 Răspunde
  • Mister T. M. , pacatele mele, eu cand ma gandesc la pretios gandul imi fuge intai la o piatra pretioasa si nicidecum la atitudinea unora de a se „da pretiosi”. Daca pentru tine pretios e decojit de sensul de valoros , original dupa care tanjeste orice copie ambitioasa si inseamna ce mi-ai insiruit mai sus, iti dau dreptate ! dar vezi , nu stiu de ce mie imi vin in minte mai intai sensurile frumoase ale cuvintelor, cred ca sunt cu capul cam in nori! 🙂

    Blanca 21 aprilie 2010 9:59 Răspunde
  • B, imi place ca vorbesti despre pacatele tale 🙂
    Nu-i bai, asa-i cu vorbirea, fiecare are un raport personal cu cuvintele (truism de dimineata), ii suna in functie de experiente, etc. SI de aceea ne ratam gigantic intelegerile 🙂 aici si aiurea.
    Sa revenim mai bine la pacatele tale 🙂

    Thomas Man 21 aprilie 2010 10:06 Răspunde
  • T.M. , un pacat cred ca e acela ca ma incapatanez sa invat chiar si de la cei ce imi fac observatie cu ingaduinta , ca sunt departe , departe de cercul lor in care au ajuns prin puterea mintii lor sclipitoare ! Dar nu am ce sa fac, fascinatia e prea mare si de aceea imi asum greselile , incerc , pas cu pas sa urc mai departe spre ei, desi ei nu ma asteapata, devin tot mai de neatins ! 🙂

    Blanca 21 aprilie 2010 10:29 Răspunde
  • Un exemplar cum rar întâlneşti. Mă refer la Amanda din BGT, băieţi.

    http://www.youtube.com/watch?v=-0jNC_w1tSw&feature=player_embedded#!

    Omuldelamunte 21 aprilie 2010 10:36 Răspunde
  • B, nu tr sa ai niciun complex, mai ales ala al lui nenea Sisif ! Daca ai incapatanare buna, cum spui si inteleg eu, esti deja sclipitoare. Si mai ai si o prospetime uluitoare, o sinceritate dezarmanta.
    Eu am un trecut complex si cam zanatic cu cuvintele de aceea ma las ravasit de cate o sclipire a lor. Sunt lexicopat cu patalama, recunosc in fata instantei. N-am vrut sa te ranesc cu nimic, jur !

    Thomas Man 21 aprilie 2010 10:59 Răspunde
  • SOS : a disparut Presedinta de pe ecranele radar ale blogului !

    Thomas Man 21 aprilie 2010 11:01 Răspunde
  • T.M. , sa ne intelegem eu nu am pretentia absurda sa ajung egalul acestor oameni, eu imi doresc sa ma ingaduie in prejma lor, sa ma lase sa invat de la ei. Traiesc cumva agatata intre doua lumi, si lumile acestea se uita la mine cu o spranceana ridicata a mirare care spune ca eu fac parte cu siguranta din landul celalalt si tot asa . O parte buna e totusi , e mare lucru sa calatoresti ,fie si cu statut de stranger( nu stiu daca e bun cuvantul 🙂 ) pe cele doua tarmuri sau taramuri?!

    Blanca 21 aprilie 2010 11:17 Răspunde
  • Mm, i see you 🙂 si ma gelozez 😛

    calina 21 aprilie 2010 11:48 Răspunde
  • Buna Dimineata la toata lumea!
    Thomas Man, ma trezesc eu dis-de-dimineata , 6 AM si deschid computerul. Ce vad, D’Artagnan si Constance in cu totul alt context si te citez:
    „Constance ar fi o stirista amarata si exploatata sexual la un subpost TV din provincie si va deveni o reginuta pe catwalk sau designer pt casa regelui iar D’Artagnan ar pleca de la coada vacii (galbene) din suburbia Mizilului si ar reusi sa intre printre badigarzii Printului Bursei . D’Artagnan o va salva pe Constance din bratele paroase ale patronului proxenet si o va intretine la scoala de designeri condusa de talentata Mihaela Radulescu, etc.”

    Tu ai atita imaginatie, te rog mult sa-i scoti din acest tablou si sa-i muti in alt cadru. Poate ajuta si omuldelamunte pt ca el este specialist in acest domeniu. Abia astept!

    Nu, Cristina C, nu am recitit cartile, dar am o memorie selectiva, retin tot ce este legat de sentimente si rochite. Pot sa-ti descriu rochite care mi-au placut mult, si de cind aveam 8 ani. de sentimente nu mai vorbesc.

    Odille 21 aprilie 2010 14:06 Răspunde
  • Omuldelamunte este specialist si in rochite gogosar !

    Thomas Man 21 aprilie 2010 14:16 Răspunde
  • In zilele noastre pentru ce rege sau regina , Constance ar fi rapusa de catre oamenii Cardinalului ca razbunare pentru loialitatea luiD’ Artagnan?

    Eu mi-am cumparat „Patul lui Procust” si tare sunt curioasa cum imi va parea acum , dupa atatia ani de la prima lectura!

    Blanca 21 aprilie 2010 14:40 Răspunde
  • Odille, a fost doar asa un mic delir, pt a updata eroii de altadat’, cu un happy (week)-end 🙂
    De altfel, cred ca azi, la noi, de la muschetari la boschetari nu-i decat un pas cat o silaba paronimica.
    Alt context ?
    Sa-l facem pe D’Artagnan cocalar bisexual emo de origina roma ? Si pe Constance s-o facem nimfo transexuala devenita abstinenta prin practici scarificatoare gotice ?
    Sau, ca sa respectam traditia si romantismu’ sa-i transvazam la curtea imparatesei de la Viena ? Sau la curtea tokiota ? Sau stambuliota ? Constance gheisa sau haremista ? Sau escort girl la curtea regelui Arthur ? D’Artagnan harakirist ? Sau ienicer ?
    Sau sa-i bagam in opera de 3 copeici scrisa la 4 maini dupa 1990 de Ion Ilici ?
    Hm si iar hm, greu de ales.
    Cred ca Simona ne poate salva cu un scenariu mai original si, paradoxal, mai consensual.

    Thomas Man 21 aprilie 2010 14:48 Răspunde
  • interesanta chestiunea cu…complexul lui sisif! 🙂 pe acest mester manole de lux l-am cunsocut si eu in anul de gratie 2009. dar am reusit sa-i pun calush la varfuri. L-am pus sa jure in biblioteca pe serenade iluzorii, ca sa fie surprins in off-side. Ce, sisif sa nu aiba complexul meu. 🙂 🙂

    odille, te salut!

    tania 21 aprilie 2010 14:54 Răspunde
  • de trecator stie cineva ceva? Poate pisica neagra??? Una, nici tu nu mai dai vreun semn??

    tania 21 aprilie 2010 14:57 Răspunde
  • tania, Buna Dimineata, am vazut asa de putina activitate ,incit concluzia a fost ca la voi este soare si cald si sunteti toti la cafelute pe la terase.

    Odille 21 aprilie 2010 15:06 Răspunde
  • Buna dimineatza lume..

    Una si trecator sinteti p-aci, da?

    TM, am citit scenariul cu muschetarii dar eu as zice asa: Constance e un fel de moni a lui iri (remember ca ea era maritata cu nenea ala care il tradeaza pe D’Artagnan?). in rest totul e OK in scenariu, dupa parerea mea.

    M-am gindit ieri in metrou in drum spre casa (am luat-o razna deja?)… poate ca l-as fi ales pe Athos dar cind a fost sa-mi treaca prin cap Athos a fost ca si cum as fi pus mina pe ceva foarte fierbinte si m-am retras imediat. Iata explicatia: Athos a iubit-o pe Milady care l-a tratat si tradat mizerabil. Eu am incasat odata pentru toate relele facute de o milady si nu m-as mai incumeta a doua oara. Daca dupa Milady ar fi urmat inca cineva (adica „incasatoarea”) Athos ar fi fost cu siguranta alegerea mea. Dar cartea nu zice ca ar fi fost vreo alta doamna in afara de vipera de Milady. Daca din multitudinea de baroane, contese, vicontese nu s-a incumetat nici una, de ce m-as baga eu? 🙂

    iana 21 aprilie 2010 15:57 Răspunde
  • Odille,
    ai fost o dragutza cu mushchetarii tai.
    Am citit cartea in vacanta de vara dintre clasele 6 si 7. Am citit toata seria… carti imprumutate de la o vecina care avea o camera plina cu carti si care ma lasa sa imprumut carti fiindca eu aveam mare grija de ele. Le imbracam in hirtie cit timp le citeam, aveam semne de carte facute pe la clasele de lucru manual… asera i-am amintit mamei cum mi-a dat cu „Dupa douazeci de ani” dupa ceafa ca ma ruga sa ma duc sa-i iau ceva de la alimentara si eu nu ma dadeam dusa. Mama uitase… dar a fost fun sa ne amintim.

    iana 21 aprilie 2010 16:02 Răspunde
  • iana, m-am gindit ca daca schimbam subiectul spre amintiri din copilarie-adolescenta, ni se vor indulci gindurile. Insa ii si iubesc pe acesti muschetari si pe Constance.

    Aseara nu puteam dormi gindindu-ma la Constance, la faptul ca era casatorita si cit de fericiti eram cu totii ca ea reusea sa se intilneasca cu D’Artagnan. Ni se parea normal ca daca se iubesc sa fie impreuna. Nici o clipa nu m-am gindit atunci, ca ar fi fost altceva decit minunat. Copiii si tinerii simplifica foarte mult lucrurile si sunt asa de idealisti.

    Odille 21 aprilie 2010 16:17 Răspunde
  • una, simona, asta este pentru voi…cu copy/ paste pe acelasi autor…

    pisica Says:
    September 13th, 2009 at 7:39 pm

    Duminica dimineata. Septembrie, o zi inainte de inceperea scolii. In castelul lui Athos, acolo unde isi au resedinta de toamna muschetarii nostri, este liniste. Noaptea a fost calma si, de fapt, de cateva zile, eroii nostri nu s-au mai intalnit cu oamenii cardinalului.
    De la Regina Simona nicio veste. De cand si-a daruit diamantele ducelui de Buckingham si a primit de la acesta in dar ultimul model de telefon mobil, ca semn al iubirii vesnice si al comunicarii nestingherite, tot priveste la el si smulge petalele tuturor florilor intalnite in cale, repetand aceeasi intrebare la care, insusi regele i-a raspuns, citind misiva interceptata de Cardinal.
    In salon, Athos sade la masa de lucru in fata calculatorului si butoneaza de zor. Din calculator se aud zgomote ciudate. Ceilalti muschetari stiu insa, este blogul reginei, iar Athos se razboieste iarasi si cineva. Iarasi!
    Pe Porthos il gasim zambind in fata oglinzii, admirandu-se: cu noul model de sort, primit in dar de la insasi doamna de companie a reginei, Madame Cristina, sigur va face ravagii prin urbe.
    Aramis este cufundat in rugaciunile sale. De fapt isi recupereaza fortele, extenuat dupa intreaga noapte in care s-a rugat ca amicii lui sa nu afle ca Soborul de Preoti nu este altceva decat ultima discoteca deschisa in oras si, in care, el a dansat intreaga noapte.
    D’Artagnette doarme cuminte pe pervazul ferestrei. Toata noaptea a visat cum oamenii cardinalului se transofrmau in soricei si, desi nu mai vaneaza de multa vreme aceste mici creaturi, tot vedea scene de lupta in care nu le mai facea fata.
    Deodata, in linistea tihnita in care sedeau cu totii se aude un zgomot: Athos, plictisit de teoria numerelor prime, se ridica in picioare. Ceilalti trei in privesc mirati.
    -Fratilor, e timpul sa punem muraturi! Haideti la piata!
    Aramis isi deschide repede notebook-ul cu care este in conexiune permanenta si directa cu Divinitatea si tasteaza o rugaciune. Citeste repede, apoi spune sec: sa mergem!
    Porthos ofteaza desfacandu-si sortul, il impatureste cu grija si il pune in dulap, sub cheie, apoi raspunde si e, solemn: sa mergem!
    D’Artagnette sare de pe pervaz si clipese somnoros: of, mai baieti, grea e meseria de muschetar!

    pisica 21 aprilie 2010 16:34 Răspunde
  • iana, ma gandesc ca poate lui D’Artagnette (nu-i un nume cu usoara rezonanta feminina, asta?) nu-i prea placea meseria?

    un trecator 21 aprilie 2010 17:05 Răspunde
  • intreab-o pe ea direct… 🙂
    eu n-am fost muschetar, so nu-ti pot raspunde.

    iana 21 aprilie 2010 17:11 Răspunde
  • auzi tu, TM… dar daca ei (Blanca, adica) ii place sa zica despre stilul tau ca e pretios, de ce te ambitionezi tu sa o contrazici? ca nu ti-a zis nimic rau… ea tot incearca sa-ti explice ca nu e nimic de rau (ba din contra) in „pretios”.

    iana 21 aprilie 2010 17:15 Răspunde
  • tania PFA tu pe care dintre cei patru ai ales?

    iana 21 aprilie 2010 17:16 Răspunde
  • trecator,
    eu in epoca cu „muschetarii” eram in „discretie” ca TM… 🙂

    iana 21 aprilie 2010 17:17 Răspunde
  • Dragilor, o sa-mi fie dor de voi azi, nu sunt in preajma, e ziua de nastere a mamei mele si voi merge s-o vizitez, nu voi sta langa blogushor in asta-seara. 🙂 Dar revin maine, asta sigur, puteti conta pe nebunia mea din nou! 🙂 Va sarut.

    Simona Catrina 21 aprilie 2010 17:35 Răspunde
  • Continuati va rog . Sunteti tonici azi!

    CristinaC 21 aprilie 2010 17:35 Răspunde
  • asa este, iana, scuze! Pisico, iti adresez intrebarea direct. chit ca in reluare 🙂

    un trecator 21 aprilie 2010 17:36 Răspunde
  • iana, eu eram prin alte emisfere ludice 🙂 da, am ales, dar nu dintre mushketari 🙂 ca, din cate vad, au fost luati. 🙂

    http://www.youtube.com/watch?v=9CppQF_nwn8

    tania 21 aprilie 2010 17:37 Răspunde
  • simona, la multi ani sinceri pentru mama ta!

    tania 21 aprilie 2010 17:37 Răspunde
  • Simona, La Multi Ani mamei tale !:) si, fireste, distractie frumoasa !

    un trecator 21 aprilie 2010 17:40 Răspunde
  • La multi Ani mamei tale , Simona . II doresc multa sanatate si tot ce e mai bun , mai frumos , mai curat .
    Si nu in ultimul rand ii multumesc ca existi !

    Imbratisari ,

    Marina 21 aprilie 2010 17:42 Răspunde
  • La Multi Ani.. sa-ti traiasca mama!

    iana 21 aprilie 2010 17:45 Răspunde
  • iana, odille, propun ca pisica sa reactualizeze la zi introspectia celor trei muschetari din poveste. Avem si material evaluator:

    1. trecator
    2. thomas man
    3. omuldelamunte

    Sunt 3? 3!

    🙂 🙂

    tania 21 aprilie 2010 17:50 Răspunde
  • adica, in cazul de fata, devine sau nu chestiunea cu…..all for one si one for all? 🙂

    tania 21 aprilie 2010 17:52 Răspunde
  • La Multi Ani , mamei tale, Simona!

    nico 21 aprilie 2010 17:52 Răspunde
  • La Multi ani mamei Simona. Sa iti traiasca sa fie sanatoasa si sa va bucurati una de alta cat mai mult. Mai stiu trei persoane nascute in 21 aprilie… nepotul meu, un prieten si Regina Angliei!

    CristinaC 21 aprilie 2010 17:59 Răspunde
  • PS. nu pot spune ca am uitat, intentionat, de cel de-al patrulea, dar stiti ca e vb de Vegetal Ink, infiintat-desfiintat, subliminal, la pozitia 2. 🙂 🙂

    tania 21 aprilie 2010 18:03 Răspunde
  • tania,
    ma maninca degetele sa-ti raspund… as fi rea (totusi, dreapta)… hai sa lasam epocile trecute trecutului, ok?
    sa trecem chestiunea muschetarilor despre care vorbeste pisica la „nu cerceta aceste legi…. ”
    cine are chef, timp, dispozitie, poate citi in urma … la paginile de anul trecut.

    iana 21 aprilie 2010 18:13 Răspunde
  • Simona, La Multi Ani mamei tale si urarile cele mai bune.

    Odille 21 aprilie 2010 18:20 Răspunde
  • iana, te rog frumos, sa nu ne uitam in paginile de anul trecut daca este ceva negativ, pt ca inca niste suparari si-mi dau peste cap toate cartile si cursurile de gindit pozitiv.

    Odille 21 aprilie 2010 18:22 Răspunde
  • Odille, draga mea
    nu e vorba de nici o suparare … daca vrei, e cumva o chestie personala, o chestie de interpretare a unor atitudini, cuvinte, semne de punctuatie… daca mai citesc mult pe tania pfa voi ajunge si eu tot mai aproape de zamisliri concretizate …. si nu mai stiu ca sint inca la inceput. 🙂

    iana 21 aprilie 2010 18:25 Răspunde
  • tania, ce frumos, avem formatia completa, numai ca nu stiu daca sunt din primul volum, sau „Dupa 20 de ani”. Oare ce se intimplase cu Constance si cred ca si Athos era in sfirsit eliberat de naluci? Nu-mi mai aduc aminte deloc.

    Odille 21 aprilie 2010 18:27 Răspunde
  • Aaa, iana, acum inteleg ca exista un precedent…..nu mi-am dat seama, sorry. daca-i nota spre negativ, clar nu ne bagam.

    Odille, cursuri de gandit pozitiv???????

    tania 21 aprilie 2010 18:27 Răspunde
  • iana, ai reusit sa ma faci sa zambesc cu rasetul pana la urechi. asta e o chestiune concreta, zamislita de mesajul tau. 🙂 🙂

    tania 21 aprilie 2010 18:30 Răspunde
  • tania, aici sunt cursuri pentru orice.

    Odille 21 aprilie 2010 18:33 Răspunde
  • acum o sa-mi cer scuze ca am facut comentarii pe un text care sub nici o forma nu mi-a fost adresat. Scuze! am gresit!
    si, cu duioasia lui all blacks, spun: scuze ca nu m-am putut abtine.

    iana 21 aprilie 2010 18:34 Răspunde
  • oare de ce nu stau bine in ideile de aici, de pe ultima suta de metri? Odille, nu am stiut ca te referi la cursurile de aici. 🙂 deja ma faci sa ma simt ca la scoala si ma reintorc in urma celor doua postari. 🙂

    tania 21 aprilie 2010 18:40 Răspunde
  • iana, citeva zile va trebui sa mergem in virful labutzelor ,ca pisicile, pina spiritele se linistesc si incepe din nou cintec de chitara.
    Rugam pe cei care cunosc muzica si stiu unde sa o gaseasca, sa ne faca acest cadou. frumoasa.

    Odille 21 aprilie 2010 18:40 Răspunde
  • La ce cursuri participi Odille? Cred ca mi-ar face bine sa imi amintesc…

    CristinaC 21 aprilie 2010 18:40 Răspunde
  • „frumoasa” a ramas din alt text. Scuze.

    Odille 21 aprilie 2010 18:41 Răspunde
  • suntem de….vis toate. 🙂 🙂 afara e umbra intre cer si soare. 🙂

    da, odille, cineva, cumva, cu o chitara. 🙂 orice, dar sunet de chitara sa fie! 🙂

    tania 21 aprilie 2010 18:44 Răspunde
  • si la mine e umbra intre cer si soare… mai si ploua ocazional sporadic… dar simt ca vine vara!

    iana 21 aprilie 2010 18:50 Răspunde
  • La multi ani, mamei tale, Simona ! va sarut

    all blacks 21 aprilie 2010 19:01 Răspunde
  • La multi ani , cu sanatate , mamei tale, Simona!

    Blanca 21 aprilie 2010 19:13 Răspunde
  • Pisica s-a jucat foarte frumos cu soriceii Athos, Porthos, Aramis si D’Artagnette. Chit chit chit – ara, a mieunat inspirat ea, lasandu-ne noua refrenul One for All care se traduce la noi prin Una buna impreuna (pe care o partajam frateste si in lipsa). Chit chit chit – ara, mieunam si noi din coardele vocale, ca sa instrumentalizam textul ei inventiv.
    Buna, wouaouh, dupa cum ii sugereaza si numele si ne-o coace si Dumas tatal, Madame Bonacieux intra probabil, in viziunea pisicii, la capitolul muraturi !?

    Fericit moment***, Simona, ma alatur corului si fredonez cu multi decibeli Lamultianicusanatate ### mamei tale.

    Thomas Man 21 aprilie 2010 19:32 Răspunde
  • TM
    daaa, asa o chema pe Constance… ce memorie!

    iana 21 aprilie 2010 19:44 Răspunde
  • sau ai dat google? 🙂

    iana 21 aprilie 2010 19:55 Răspunde
  • Eu sigur am dat google:)

    nico 21 aprilie 2010 19:57 Răspunde
  • Dau des google, pt n motive dar nu pt Constance. As mai da cu buretele peste toate iubirile neimplinite (dau rar gol) dar nu uita hormonii. Explicatie morbida dar nu lipsita de poezie stiintifica.

    Thomas Man 21 aprilie 2010 20:07 Răspunde
  • ma batuse gindul ca ti-am credit fara sa fii asa merituos… 🙂

    iana 21 aprilie 2010 20:23 Răspunde
  • Pisica ne-a tors o poveste din fire faine de imaginatie, facand ghemotoace topaitoare din culori care nu se marita nicicum impreuna. Nu stiu insa daca istoria ei are happy end ; in principi,u din gogonele nu se coase o rochie de mireasa.

    Thomas Man 21 aprilie 2010 20:39 Răspunde
  • maninc si devin „profunda” in ginduri… TM tu esti cauza… cu buretele ala si cu iubirile neimplinite.
    Daca „nimic nu e intimplator” si/sau „inveti cite ceva din orice neresusita” si alte chestii de-astea … la ce naiba sint bune iubirile neimplinite? la ce ne foloseste experienta asta? ca eu nu inteleg…

    iana 21 aprilie 2010 20:40 Răspunde
  • waw, thomas, cele doua fraze sunt magnific de pretioase. rafinamentul a fost folosit in exces, pana la intalnirea prematur de rationala cu ravna de catalogare a happy finalurilor de vieti aflate cel mai probabil la jumatate de drum. istoriile se cos in timp, cu fir de mireasa la intarituri, iar end-urile nu se spun, tocmai pentru ca ne-ar denunta flagrant efemeritatea.

    tania 21 aprilie 2010 20:47 Răspunde
  • Credeti ca pisica noastra isi hraneste fantezia cu Friskies ?
    Iana, fara niciun dubiu : nu sunt merituos. De altfel, ai remarcat, cred, fug de meritele unanim recunoscute. Priveste personalitatile de la noi si din alte orizonturi recunoscute ca merituoase, ai vrea sa faci parte din ele ?

    Thomas Man 21 aprilie 2010 20:47 Răspunde
  • iana, iubirile neimplinite sunt Ne-bune.

    tania 21 aprilie 2010 20:56 Răspunde
  • tania,
    ai scris-o si pe ziua de azi… nu-mi da inca una ca ma ia capul!

    iana 21 aprilie 2010 21:03 Răspunde
  • http://www.youtube.com/watch?v=aH0KBuPmz84

    nicos si ceva instrumente mirifice.:)

    dinamitati fotografia. 🙂

    tania 21 aprilie 2010 21:12 Răspunde
  • tania, melodia este provocatoare de furtuni cu ape din aduncuri aduse la suprafata. Cred ca am sa ma duc s-a-mi iau suzeta mea, un CD cu muzica usoara italiana, ca sa se mai aseze apele.

    Odille 21 aprilie 2010 21:44 Răspunde
  • Iti multumesc.

    Odille 21 aprilie 2010 21:50 Răspunde
  • 🙂 odille, este inofensiva melodia. doar ca asta mi-a venit in minte cand s-a vorbit mai sus de buretele stergator. 🙂 italiana ai spus?

    tania 21 aprilie 2010 22:34 Răspunde
  • tania, esti asa o draguta.
    Nu-i vad pe muschetarii nostri pe aici. Cred ca au plecat in vreo misiune. Cine stie ce colier au de salvat?

    Odille 21 aprilie 2010 22:51 Răspunde
  • Pentru ca ai sugerat tu, Odille mai devreme, sa ne indreptam gandurile spre copilarie-adolescenta, uite: http://www.youtube.com/watch?v=MBVd1yZmcZ8 🙂

    nico 21 aprilie 2010 23:20 Răspunde
  • Cred ca muschetarii nostri au plecat sa o salveze pe Una, care absenteaza nemotivat deocamdata , de pe aici . Poate cineva sa dea vreun indiciu ?

    Marina 21 aprilie 2010 23:24 Răspunde
  • pina nu se face tirziu,
    intru sa va spun Noapte buna.

    iana 21 aprilie 2010 23:46 Răspunde
  • Pentru acest moment ma redecorez si ma alaturi vocilor din corul Blogaral mieunand frenetic un sincer si calduros: LA MULTI ANI mamaaaaaaa lu’ Simona!!!!!! 😀

    pisica neagra 21 aprilie 2010 23:46 Răspunde
  • odille, muschetarii sunt ocupati sa-l salveze pe rege. 🙂

    http://www.youtube.com/watch?v=R6mWnsIpJMs

    tania 22 aprilie 2010 0:05 Răspunde
  • iar Una….cred ca vine si de la…LUna. 🙂

    http://www.youtube.com/watch?v=lfhBKgCF9Ss&feature=related

    tania 22 aprilie 2010 0:14 Răspunde
  • Omuldelamunte 22 aprilie 2010 0:32 Răspunde
  • v-ati culcat?
    Eu am fost sinistrata… s-a intamplat ceva cu serverul de la servici si… am facut ordine in dulap si sertare….

    CristinaC 22 aprilie 2010 0:52 Răspunde
  • omuledelamunte, pot sa jur ca am mai vazut undeva acelasi cuplu. acelasi. aceeasi scena de final. acelasi toc de sanda. cred ca doar melodia difera. oricum, da, clipul de la nicos-ul tau, este mult mai placut.

    tania 22 aprilie 2010 1:05 Răspunde
  • frumoasa pasiune omulede la munte!

    CristinaC 22 aprilie 2010 1:10 Răspunde
  • Omuldelamunte 22 aprilie 2010 1:11 Răspunde
  • tania 22 aprilie 2010 1:13 Răspunde
  • da iphone avea…

    CristinaC 22 aprilie 2010 1:16 Răspunde
  • @Tania- Da, este aceeaşi suavă pereche care-şi împleteşte iubirea pe Gotan Project, link trimis cândva de unul din băieţi Un T. sau TM.

    Omuldelamunte 22 aprilie 2010 1:19 Răspunde
  • omuldelamunte, cred ca in vis, fiecare dintre noi a dansat asa macar o data. Foarte frumos.

    Odille 22 aprilie 2010 1:21 Răspunde
  • da, imi amintesc bine, omuldelamunte. De la un trecator veneau cei doi dansatori. 🙂

    tania 22 aprilie 2010 1:29 Răspunde
  • Cristina C, bine ai venit.

    Odille 22 aprilie 2010 1:36 Răspunde
  • multumesc odille dar nu pot sa stau mult. trag o fuga la party-ul aniversar… al reginei bine inteles.
    Fac un check-in cand ma intorc

    CristinaC 22 aprilie 2010 2:38 Răspunde
  • Draga Simona, La Multi Ani! mamei tale, din tot sufletul.
    M-am gandit astazi la voi, m-am gandit ca de ziua ei sunteti impreuna.
    Si tot azi am citit pe site articolul despre parinti si, desi eu stiu bine ca scrisul tau merge mereu pana in plaselele fiintei, de data asta am fost uimita, am ramas fara grai.
    Fiindca exact ce spui tu la final am simtit si eu, ca nu pot citi/spune/auzi „Ruga pentru parinti” fara sa ma rup in bucati. Am evitat poezia asta pe toate caile, prin toate mijloacele, am simtit de la o vreme ca e prea mult pentru mine, prea insuportabil de trista si frumoasa.
    Ma rog lui Dumnezeu sa ajung cu bine acasa, macar in vizita, si sa mai pun la punct din lucruri, sa mai retez din absente.

    amalia 22 aprilie 2010 8:21 Răspunde
  • v-au cam sucombat energiile il ultima vreme, bag de seama…
    oricum, nu-mi amintesc cine-i constanta, probabil un personaj plicticos care broda batiste pentru armata de muschetari si care moare pe la pagina 57 de ftizie si inima albastra. si cum rolurile nu au fost toate distribuite si v-ati prefacut ca uitati de cel mai important dintre ele fara de care n-ar mai fi povesti si n-ar mai muri constante, o sa mi-l iau singura, asa, de sanchi. observ ca nici in minister nu mi-ati pastrat nici un loc, railor.

    justine 22 aprilie 2010 10:13 Răspunde
  • Justine, eu stiu ca rolul de care zici , era dat in sezonul trecut 🙂 . Era vorba de Milady, nu?
    Erai si tu prezenta si stii asta 🙂 🙂 🙂

    Blanca 22 aprilie 2010 10:16 Răspunde
  • Ministerul Justinitiei ?

    Thomas Man 22 aprilie 2010 10:18 Răspunde
  • nu se poate! daca s-a dat, se ia inapoi! 😀 cui i s-a dat si de ce nu am fost informata? 🙂 nu-mi amintesc nimic din sezoanele trecute, si, de altfel, asta-i un sezon nou, deci nu se iau in considerare celelalte sezoane ca doar de atunci multi au raposat 🙂

    justine 22 aprilie 2010 10:20 Răspunde
  • tm, poti mai mult de atat!

    justine 22 aprilie 2010 10:23 Răspunde
  • Iti doresc sa te cuibaresti in bratele mamei si sa-i simti mangaierea in parul tau pana la adanci batraneti. Cred ca esti tare fericita azi !! Ma bucur pentru tine si astept cu nerabdare sa te-ntorci nu numai aici pe blog ci in special la mare… Vreau sa-ti arat un loc minunat unde gasim un desert absolut delicios, cum rar gasesti in lume, facut de un domn talentat din muulte ingrediente exotice aduse chiar de el dar si inghetata de casa, totul stropit cu …
    Dar mai bine gustam, nu spun chiar tot, sa mai fie si ceva surpriza ! Domnul cu pricina poarta cu mandrie lingurita de argint la rever si intre doua bunatati culinare, picteaza ! Nu l-am intrebat, poate face si poezii. Nu m-ar mira. Poate o corupem si pe Alice ? Ce zici ? Cand am descoperit locul acela m-am gandit la voi. Mi-e dor de amandoua … Te sarut ! Te astept !

    ema dobre 22 aprilie 2010 10:47 Răspunde
  • Ema, adresa desertului ? Ne-am corupe si noi cestilalti. Stropeala pe str. Sahara ?
    Tortul matern ramane climaxul placerii. Ni-l povestesti, Simona, papila cu papila ?

    Thomas Man 22 aprilie 2010 10:53 Răspunde
  • inghetata de casa si ingrediente exotice. Pfu!, ema dobre!
    cine vrea vara, sa ridice mana! 🙂

    justine, cand mai ajungi in acel loc, unde timpul se opreste peste Stefanesti, sa-mi dai si mie de stire. 🙂

    tania 22 aprilie 2010 11:15 Răspunde
  • Tania 🙂

    justine 22 aprilie 2010 11:56 Răspunde
  • thomas man, chiar si in analizele tale pe text se simte, admirativ o spun, legatura cu una. de-aceea sper ca iti va lamuri ea simbolistica muraturilor si caracterizarea personajelor.
    indiferent de cerneala cu care scriam si noi (eu, una si altii) candva, mai degraba pelikan decat vegetala, preferam ca si sursa de inspiratie, ca sa nu recunoastem ca devenisera droguri, produsele waltham. doar din snobism. din pasiune preferam sa fim noi insine.

    si cum am depasit de multa vreme varsta inocentei si duiosiile nu sunt punctul meu forte, recunosc ca intre intruchiparea lui may si cleptomanie, tot winona ryder sade, depinde cum privesti lucrurile.

    pisica 22 aprilie 2010 12:02 Răspunde
  • Ai dreptate Justine.La vremuri noi, se adjudeca rolurile, se face casting si se incepe noua stagiune cu o distributie ce nu tine cont de vechime , doar de talent in interpretarea personajului. 🙂

    Blanca 22 aprilie 2010 12:41 Răspunde
  • http://www.youtube.com/watch?v=X4-gNN8WRHo&feature=related
    Tania, tot un dans, expresiv mai ales in priviri.

    Blanca 22 aprilie 2010 12:54 Răspunde
  • dragilor am vrut doar sa va salut si sa va trimit un zambet 🙂
    Blanca, te alinti spunand ca nu stii scrie …

    all blacks 22 aprilie 2010 13:26 Răspunde
  • Hello, bine v-am regasit : )
    Justino, imi amintesc si eu ca te interesa in ”sezonul trecut” rolul lui Milady, spuneai despre tine ca ti s-ar potrivi, aveai si argumente care sa- ti sustina ideea..Habar nu aveam, pe vremea aia, daca-s valabile , nu ne prea intersectasem..
    Asta e o chestie haioasa, cu rolurile, se insista sa ne asumam cate unu’ (eu, personal, nu ma vad in nici unul dintre rolurile mentionate, sunt eu si nimic mai mult ) ; deci o voi lua ca pe-o gluma a pacifistilor din zona de impact , ca pe-o incercare de a se schimba cursul discutiei si pentru a se mai dilua din culorile reci ale atmosferei din ultima vreme, cand multa lume pe-aici a avut tendinta sa acuze si/sau sa se justifice, in cate-un fel..
    Voi mai veni cand si cand sa va dau binete, dar nu voi mai fi la fel de prezenta-n replici si va voi parcurge, ca si pana acum, randurile, cu placere.
    Spunea la un moment dat cineva ca dintr-o casa in care te-ai simtit bine nu se face sa pleci asa, fara sa multumesti de gazduire sau tratatie si avea dreptate, deci asta voi spune si eu: ca a fost placut sa ne intercalam printre unde: )
    Mesajul meu de astazi are toate sansele sa fie/para episodic si proclamativ,deci nu-l extenuez, nici pe el, nici pe cei care-l vor citi.

    Una 22 aprilie 2010 14:04 Răspunde
  • Pai, Una, ma intristezi. 🙁 🙁

    tania 22 aprilie 2010 14:19 Răspunde
  • nu-mi amintesc..
    oricum, barbatii sunt cam nerecunoscatori – cu cat ii adori mai mult, cu atat mai plictisiti se arata (meditatie de pre-weekend)

    justine 22 aprilie 2010 15:24 Răspunde
  • Graiul (chiar si vitual) e izvor de neintelegeri. Intotdeauna! Exista o arhiva a fiecarui blog, pe care o poti accea oricand ti se face dor si te napustesc amintirile, nostalgiile dupa vremuri demult apuse… 🙂 Asa ca am luat prima postare si am recitit-o. Am dat de Iana si nu pot decat sa zambesc admirativ. A fost prima, sau printre primii oricum pe acest blog si e si in prezent aici fara a-si face un merit din asta. Ba mai mult, a avut si pauze, (ca fiecare dintre noi) fara scene patetice insa , intorcandu-se intotdeauna cu zambet pe tastatura si dor de comunicare, nu de monolog (monopol). 🙂
    Asa ca, citand un prieten (sper ca inca in viata) please NO MORE DRAMA!

    all blacks 22 aprilie 2010 15:31 Răspunde
  • justine, pe jumatate ai dreptate. desi adorarea sta in virtute, barbatii nu prea s-au deprins nici in mileniul asta cu ea, adorarea sau nu shtiu cum sa-i zic, adorul? 🙂

    tania 22 aprilie 2010 15:33 Răspunde
  • 50% dreptate e deja prea mult pt mine 😀

    justine 22 aprilie 2010 15:36 Răspunde
  • erata: accesa. Scriu de pe un calc „strain ” sau care m-a cam uitat…

    all blacks 22 aprilie 2010 15:36 Răspunde
  • all blacks, thx..
    pauza mea a fost doar in scris, v-am citit tot timpul… eram intr-o criza… nu din cauza blogului, o criza economica care generase o criza personala, care zamislise si concretizase (le zic bine, tania?) ceva nasol de tot… si anume: la intoarcerea din vacanta, in prima zi de munca, in minunatul stil american, am aflat ca nu mai aveam job. punct. fara … de la capat. adica, de la capat trebuia sa o iau eu. lumea se rasturnase. familia mea intrase in criza si aici eu, cu disperarile mele cam nemotivate, am avut un rol al naibii de principal.
    bolgurile tango erau refugiul meu. n-aveam putere sa vorbesc sau sa scriu, dar citindu-va mai ieseam un pic din starea aceea cumplita. va multumesc, iar si iar.
    exista happy-end… exact dupa 3 luni de la cumplita intimplare am gasit jobul actual… cu mult, mult mai bine platit, cu mult mai interesant decit precendentul, intr-o zona super-fitzoasa, etc…
    am un singur regret: ca nu am profitat de timpul ala deloc, dar deloc… ar fi fost un minunat prilej de joaca, de facut excursii, de citit…

    iana 22 aprilie 2010 16:03 Răspunde
  • Una,
    este alegerea ta. eu iti voi simti lipsa. dar ia-ti si tu „discretia „ta (TM a fost geniala asta cu discretia si stiu ca o repet mereu si mereu, are sa-mi treaca pina la urma). te astept.

    iana 22 aprilie 2010 16:06 Răspunde
  • iana le zici tare bine. 🙂 tine-o tot asha. 🙂

    Una, tu tot nu am inteles motivul lipsei…..ori imi scapa pasaje principale din aceasta pagina….

    tania 22 aprilie 2010 16:12 Răspunde
  • pisica,
    noi doua nu ne „intersectam” ca nu ne „intersectam”… dar, ciudat lucru, duminica am vazut Virsta Inocentei si m-am gindit exact asa: ce conteaza cleptomania sau altele cite s-au scris despre ea, cind May e asa „vie” datorita ei.
    si un lcuru pe care as vrea sa-l precizez despre mine: nu pup pe nimeni pe nici un blog… daca imi place si am chef scriu, daca nu, nu. n-ai sa ma vezi cu „periutze” si cu „pupaturi” pe niciunde pe nici un fel de unde.

    iana 22 aprilie 2010 16:13 Răspunde
  • Buna ziua… ma intreb cat de buna e…
    La voi s-a simtit efectul lui McAffe antivirus? Pe aici a dat peste cap multe chestii ca de exemplu examene pe la colegii/universitati si sisteme informationale in spitale. Sper sa fie totul Ok pe la voi pe site/blog.
    Una tu esti tonica pentru noi toti dar daca simti nevoiea de o pauza it is up to you!

    CristinaC 22 aprilie 2010 16:26 Răspunde
  • voi ati plecat cu toii pe terase la soare ?

    CristinaC 22 aprilie 2010 17:21 Răspunde
  • Eu m-am si intors 🙂 Cam capricioasa vremea p-aici..a si plouat, dar acum e soare si frumos.

    nico 22 aprilie 2010 17:34 Răspunde
  • Mi se pare mie, sau pisicile din ziua de azi nu au treaba decat atunci cand apare un motan? 🙂

    calina 22 aprilie 2010 18:08 Răspunde
  • Rasfoind arhiva…

    calina 22 aprilie 2010 18:09 Răspunde
  • OK, retragerea s-a vrut discreta si fara tam-tam, dar e mai bine sa nu ramanem nelamuriti, ca doar am zis ca voi posta mai rar, nu ca mi-am luat talpasita..
    All blacks, nu dramatiza nimeni, mi s-a parut fair sa dau mesajul de mai sus.
    Tania, nu ai de ce sa te-ntristezi, am zis deja ca voi fi pe-aici mai departe, si, asa cum iti urmaream ideile si-ti ascultam muzicile s-ar putea s-o fac si de-acum incolo, nu-i problema..
    Iana draga, nu e neaparat o alegere, stii foarte bine ca nicaieri nimeni nu e de neinlocuit : )
    Justine,m-ai reintors pentru inca un mesaj pe ziua de astazi, dar e bine sa ai un feed-back, daca tot tii sa nu ramai niciodata datoare cu mici rautati, si, sincer, ti-ai si gasit omul caruia sa-i spui cum sta treaba cu barbatii adorati si nerecunoscatori: )
    Asadar nu-ti forta inutil scoala vietii ca sa-mi exprimi truisme de misandra, stiu ca e relaxant sa arunci cate o mica mizerie si apoi sa te-asezi mai bine-n loja pentru a vedea reactiile userilor, dar chestiile astea s-ar putea sa se razbune la un moment dat si s-o furi neconditionat. Si faptul ca incerci pe-aici sa pari originala e o chestie scuzabila, in schimb la capitolul sarcasm mai ai foarte mult de lucru, tu fiind mai degraba din scoala lui Diogene.

    Una 22 aprilie 2010 18:49 Răspunde
  • Una,
    si motivul? si vinoavat(ul)/(a) ?

    iana 22 aprilie 2010 19:14 Răspunde
  • toate retragerile de aici de pe blog se vor discrete si fara tam-tam… dar iese cumva pe dos.
    sorry daca am contribuit la „tam-tam”. eu doar voiam sa te asigur de simpatia mea si de faptul ca eu va respect hotaririle… nici nu cred ca am de ales. 🙂

    iana 22 aprilie 2010 19:16 Răspunde
  • vaz ca din happy end-ul de inceput a ramas doar end-ul. sau sa-mi schimb ochelarii?

    un trecator 22 aprilie 2010 20:55 Răspunde
  • eu zic ca povestea Unei nu se vrea un end, dar se merita macar un happy. 🙂 hei, una, stai sa vina Thomas. 🙂

    tania 22 aprilie 2010 21:03 Răspunde
  • una, cred ca avem definitii diferite ale cuvantului „mizerii”.

    toata povestea e cam ridicola… si stii ceva? este doar creatia voastra, asa ca daca omul s-a saturat de un overdose si n-a avut decenta sau inspiratia sa iti zica s-o lasi mai moale, prin urmare creand un intreg taraboi pe blog, eu zic ca nu e doar vina noastra, a mea sau a norului de cenusa vulcanica, ci si a voastra.